“Moara cu Noroc”

de Ioan Slavici
Particularitățile nuvelei

“Moara cu noroc” este o nuvela realistă de analiză psihologică, publicată în 1881 în

volumul de debut al lui Slavici, “Novele din popor”, un volum reprezentativ pentru viziunea
autorului asupra lumii satului.
Nuvela este specia epică in proză, cu o construcție riguroasă și un singur fir narativ
central; personajele relativ puține pun in evidență personajul principal, complex, puternic
individualizat.
Titlul nuvelei este unul ironic. Cârciuma numită “Moara cu noroc” constituie de fapt
“Moara cu ghinion” sau “Moara care aduce nenorocirea”, intrucât averea lui Ghiță a fost câștigată
prin crimă si nelegiuire. Tema susține atât caracterul realist (oglindirea vieții sociale) cât și pe cel
psihologic al nuvelei, și anume, efectele nefaste și dezumanizante ale viciului (banul la Ghiță și
patima femeilor la Lică), în contextul societății ardelenești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Ghiță este cel mai complex personaj din nuvela lui Slavici, al cărui destin ilustrează
consecințele nefaste ale setei de imbogățire. Complexitatea si capacitatea de a surprinde cititorul
în mod convingător fac din Ghită un personaj rotund. Personajul evolueaza de la tipicitate, sub
determinare socială (cârciumarul dornic de avere), la individualizare, sub determinare psihologică
și morală. El parcurge un traseu al dezumanizării, cu frământări sufletești. Ezită între cele două
căi simbolizate de Ana (iubirea si familia) și de Lică (bogația, atracția malefică a banilor). Se
arată slab în fața tentațiilor și sfârșește tragic. Lică rămâne egal cu sine, un “om rău si
primejdios”. În schimb, Ana suferă transformări interioare, care îi oferă scriitorului posibilitatea
unei fine analize a psihologiei feminine.
Expozițiunea cuprinde reperele spațio-temporale în care se va petrece acțiunea. Moara cu
noroc este localizată la o răscruce, dinspre târg și pe unde trec turmele de porci, în valea dintre
câteva dealuri. Această locație strategică face din han un loc numai bun de poposit pentru
drumeți, deci câștigurile aveau să fie pe măsură, după dorința lui Ghiță. Dorința lui era să rămână
doar trei ani la han, cât să se pună pe picioare financiar. Munca lui Ghiță dă roade, acesta fiind
harnic și ambițios, iar bunăstarea familiei crește. Toți membrii familiei sunt fericiți, împliniți, iar
Ghiță este mulțumit de câștigul pe care îl socotește în fiecare seară. Munca cu hărnicie, dragostea
și înțelegerea care domină hanul oferă spor și noroc tuturor, situația fiind liniștită.
Apariția lui Lică Sămădăul (șeful porcarilor) la cârciumă, care tulbură echilibrul familiei,
constituie intriga. Lică este individualizat printr-un portret realizat în mod direct de narator, în
manieră realistă, prin utilizarea tehnicii detaliului (“înalt, uscativ si supt la față, cu mustața lungă,
cu ochii mici și verzi și cu sprâncenele împreunate la mijloc”). El are orgoliul unui stăpân și își
impune încă de la inceput autoritatea.
 Desfășurarea acțiunii se concentrează în jurul procesului înstrăinării cârciumarului față de
familie, analizat cu maiestrie de Slavici. Ghită devine mohorât, violent, are gesturi de brutalitate
neinteleasă față de Ana pe care o ocrotise până atunci. La un moment dat, Ghiță ajunge să regrete
că are familie și copii, pentru că nu se poate bucura în totalitate de banii pe care îi strângea alături
de Lică. Dornic să facă avere, Ghiță se indepărtează de Ana și devine treptat complicele lui Lică
la diverse nelegiuiri: jefuirea arendașului, uciderea unei femei și a unui copil. Protagonistul se
aliaza cu jandarmul Pintea (fost tovarăș al lui Lica), pentru a-l da în vileag pe Sămădău, însa nu
reușește să fie onest până la capăt.
Punctul culminant este reprezentat de momentul degradării totale a cârciumarului, care
ajunge să accepte să-și dea nevasta frumoasă în mâinile lui Lică. Face acest gest din gelozie și
răzbunare, sperând că soția sa îi va rămâne credincioasă. Însă, aceasta se răzbună la rândul ei pe
Ghiță, din cauza lașității și nepăsării lui față de ea și față de familie, acceptându-l pe Lică.
Deznodământul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lică mistuie “Moara cu
noroc”. Pentru a nu cădea viu in mâinile lui Pintea, Lică se sinucide, izbindu-se cu capul de un
copac. Nuvela are un final moralizator, deoarece personajele sunt sancționate pe măsura faptelor
săvârșite, singurii care supraviețuiesc fiind bătrâna și copiii.
Conflictul interior este din ce în ce mai puternic, lupta dându-se între fondul cinstit al lui
Ghiță și ispita îmbogățirii. Sufletul complex este sfârtecat între dorința de a pleca de la Moara cu
noroc, rămănând un om integru si tentația pe care n-o mai poate controla, îmbogățirea. Ghiță îi
acoperă Sămădăului toate nelegiuirile, depunând mărturie mincinoasă în cazul tâlhăririi
arendașului ori al uciderii femeii si copilului.
În concluzie, opera literară “Moara cu noroc”de Ioan Slavici este o nuvelă realistă,
deoarece are ca trăsături: oglindirea vieții sociale și a vieții de familie în Transilvania secolului
XIX, importanța acordată banului, apariția personajelor tipice, modalitățile de caracterizare și
investigare psihologică și descrierile detaliate.

NUME: Cîrciu Emilia-Cristiana

CLASA a X-A H