A)Unda spumă, vântul trece Cu suflarea-i rece Peste marea ce suspină Tristă, dar senină. (Eminescu) B)Te duci şi ani de suferinţă N-or să te vadă ochi-mi trişti Înamoraţi de-a ta fiinţă, De cum zâmbeşti, de cum te mişti. (Eminescu) C) C-am avut nuntaşi Brazi şi păltinaşi Preoţi, munţii mari Paseri, lăutari, Păsărele mii Şi stele făclii!... ( “Mioriţa”) D) Smochinul s-a uscat, de ger, Stă trist în curte: un cuier. Şi am chemat ciocănitoarea Să-i facă ea verificarea. ( M. Sorescu ) E) Un fulger deasupra tresare o clipă Se văd nouri vineţi pe cerul cernit, Şi pasărea nopţii sălbatică ţipă De spaimă, cu glasul prelung, ascuţit. (G. Topârceanu) F) Peste vârfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin, Dinspre ramuri de arin, Melancolic cornul sună. (M. Eminescu) G) Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea. (Lucian Blaga)