Elena TUTURANU
ELENA ALISTAR:
O VIAÞÃ SACRIFICATÃ PENTRU UN IDEAL!
Pãmîntul, istoria ºi limba sunt, în esenþã, cei
„ trei piloni pe care se þine neamul. Pãmîntul ni
l-a dat soarta, istoria este rodul trecerii noas-
tre prin lume, iar limba e darul Celui de Sus, cãci
dupã cum se ºtie, la început a fost Cuvîntul, ºi
Cuvîntul era Dumnezeu”.
În istoria Basarabiei au existat personalitãþi care
au fãcut dovada, în clipele cele mai grele, unor capac-
itãþi extraordinare, tot ele au dominat opinia publicã
cu o modestie ieºitã din comun. Un exponent veri-
tabil al acestei cohorte a fost unica femeie membru al
Sfatului Þãrii, Elena Alistar.
S-a nãscut la 1 iunie 1873, în comuna Vaisal, þin-
utul Ismail, în familia preotului Vasile Bãlan.
Dragostea faþã de neam i-a fost cultivatã încã din casa
pãrinteascã. A învãþat la ªcoala Eparhialã din
Chiºinãu, apoi s-a cãsãtorit cu preotul Dumitru
Alistar. În memoria sãtenilor a rãmas doar o simplã
preoteasã, dar soarta a orînduit ca ea sã treacã prin
multe ºi grele încercãri.
Elena Alistar avea o fire dîrzã, hotãrîtã ºi o pre-
ocupare deosebitã pentru cei rãmaºi acasã.
Aptitudinile sale speciale ºi le-a manifestat în
repetate rînduri: drept exemplu putem lua activitatea
ei publicisticã. În articolele publicate promova ideea
de Unire a guberniei Basarabia cu România.
Elena Alistar primeºte un ajutor nemijlocit din
partea Ligii Naþionale a românilor, în fruntea cãreia
se afla cunoscutul scriitor ºi profesor Constantin
Stere. La 10 octombrie 1910, cu ajutorul aceluiaºi
profesor, aceasta se înscrie la Facultatea de Medicinã
din Iaºi. Vasile Stroescu i-a asigurat o bursã de 800
lei pentru doi ani de studiu. Din 1912 a activat în
cadrul Ligii Culturale româneºti din Iaºi. Cu ajutorul
membrilor Ligii a început sã activeze în sistemul ped-
agogic, a cîntat, i-a selectat pe acei copii talentaþi din
pãrþile Nisporenilor ºi i-a adus la ºcolile gimnaziale
din Iaºi. Elena Alistar a educat numeroºi þãrani spre a
rãspîndi ideile românismului în gubernia Basarabia.
Memorabila Elena Alistar a avut un rol unic prin acþi-
unile sale patriotice: ea a lansat zvonurile despre
rãzboiul cu România dar, în acelaºi timp, a afirmat cu
o totalã seriozitate „cã locuitorii bãºtinaºi nu au de ce
 6
se teme, deoarece românii nu fac rãu nimãnui ºi vor
ocupa Basarabia în pace ºi liniºte”.
Derularea evenimentelor a luat un alt fãgaº, Rusia
ºi România pomenindu-se în aceeaºi tabãrã de aliaþi.
În momentul în care trupele germane au ocupat
Bucureºtiul ºi cînd toatã elita Þãrii se retrãsese la Iaºi,
ajutorul rusesc era considerat ca unica speranþã pen-
tru salvare, deºi intuiþia Elenei ºi a adepþilor sãi s-a
dovedit a fi justã, în cele din urmã.
La 13 ianuarie 1918, armatele româneºti au intrat
pe teritoriul Basarabiei. La acea vreme, Elena Alistar
era singura femeie-deputat în Sfatul Þãrii. Printre cei
139 de delegaþi ai diverselor partide ºi miºcãri, glasul
ei ferm avea o pondere deosebitã, aceasta sim-
bolizînd femeia Basarabiei.
Cînd ºedinþa Sfatului Þãrii a fost declaratã
deschisã ºi s-a recitat Deºteaptã-te române, pe faþa
acesteia ºi a adepþilor sãi au curs ºiroaie de lacrimi.
Se realiza cã ei sunt unica speranþã a viitoarelor gen-
eraþii, a copiilor chinuiþi de atîta durere. Elena Alistar
a fost aleasã de Liga Femeilor din Basarabia în pos-
tul de preºedinte, ceea ce înseamnã speranþa tuturor
femeilor chinuite ºi asuprite de-a lungul anilor, iar
organizaþia Crucii Roºii din þinut a apelat la serviciile
ºi autoritatea distinsei femei.
În anul de pominã 1918, Elena Alistar a fost
prezentã nu numai la întrunirile Sfatului Þãrii, ci ºi în
paginile ziarelor locale. La 10 februarie 1918, publicã
un anunþ care are mai mult caracterul unui apel:
„cãtre moldovenii din Basarabia! Vouã tuturor mã
adresez cu aceastã scrisoare pornitã din adîncul sufle-
tului meu, ce bate în folosul neamului”.
Un apel este expus a doua zi, ca o ultimã rugã la
adresa românilor dezorientaþi: „acum ori niciodatã”.
Elena Alistar era ferm convinsã de alegerea sa, lup-
tînd trup ºi suflet pentru a ghida paºii poporului,
încercînd sã semene pe ogorul conºtiinþei basarabene
seminþe fragede de patriotism. În nenumãrate rînduri
aceasta a prezentat articole ce au drept scop trezirea
conºtiinþei naþionale. Iar pentru a confirma cele
spuse, luãm ca exemplu scrisoarea femeilor
basarabene, care încã o datã îndemna femeile la luptã
pentru drepturile lor.
Revista românã nr. 3 (77)/ 2014
 Aceasta a lãsat în urmã un popor ce o admira ºi o
iubea, dar care, cu pãrere de rãu, în momentele cele
mai grele – cînd Elena Alistar se afla în pericolul de
a fi extrãdatã Uniunii Sovietice – nu a fost alãturi de
ea. Dar nu acesta a fost motivul durerii sale, ci faptul
cã idealul pentru care a luptat o viaþã întreagã s-a
spulberat cît ai bate din palme, în momentul cînd
Basarabia din nou era sub oblãduire strãinã. O viaþã
dedicatã patriei, o viaþã închinatã patriei, o viaþã sac-
rificatã pentru un ideal!
Aceastã afirmaþie mã bucurã, dar, în acelaºi timp,
mã pune pe gînduri: de ce anume cei mai de seamã ºi
unici patrioþi ai neamului românesc sunt daþi uitãrii ºi
puºi în umbrã, de ce anume ei, cei care au luptat pen-
tru noi, sunt pedepsiþi prin uitarea ºi indiferenþa noas-
trã! Cu ce se mãsoarã o viaþã de om? E adevãrat, cu
faptele sale. Aºa este ºi viaþa Elenei Alistar – peda-
gog ºi om politic. Animatoare a vieþii publice din
Basarabia. A fondat Liga Culturalã a femeilor din
Basarabia – 21 iunie 1917. Director al ªcolii
Eparhiale din Chiºinãu. Unica femeie deputat în
Sfatul Þãrii, autoare a volumului Miºcarea Naþionalã
în Basarabia, 1930.
George POPA
FEÞELE ALÉTHEII*
Eu vãd cum zeiþa scoate cu timpul toate la luminã.
Archilochus
n viaþa noastrã pot avea loc unele potriviri
Î
aparent neaºteptate, semnificînd fie conjuncþii,
fie compensarea unui fapt care, din raþiuni ce
ne scapã, se cerea în mod necesar reparat. „În cer ºi pe
pãmînt sunt mai multe lucruri decît în filozofia ta”, îi
spune Hamlet lui Horaþio.
În 193…, în clasa a II-a la seminarul din Roman,
au avut loc urmãtoarele evenimente. La teza de latinã
din trimestrul II, profesorul Vasile Bâlu ne-a dat de
tradus un text din latinã în românã. Mi s-a pãrut cã nu
am sã pot face traducerea corect, m-a prins o panicã ºi
tot ce am scris era pãtat de lacrimi cãzute abundent pe
pagini.
Cînd profesorul ne-a adus tezele, rezultatul pe care
ni l-a anunþat a fost urmãtorul: toatã clasa, afarã de
Revista românã nr. 3 (77)/ 2014
Vor trece anii unul dupã altul, ne vom petrece ºi
noi unul cîte unul, dar cele scrise vor rãmîne ºi dãinui
peste secole. Cãci istoria-i eternã ºi cel ce nu o
cunoaºte e sortit pieirii. Fãrã cunoaºterea Istoriei nu
putem scruta viitorul. Marele nostru poet Mihai
Eminescu spunea: „Vrei viitorul a-l cunoaºte. Te
întoarce spre trecut”.
Deoarece suntem în cadrul Sãrbãtorii Naþionale
„Limba noastrã cea românã”, vreau sã dau citire unei
mici poezii compusã de mine: „Cît ai pãmîntul sub
picioare/ Învaþã cîte limbi doreºti/ Dar sã rãmîi mãreþ
ºi tare/ În Tronul Limbii Româneºti”.
Trebuie sã ºtim a ne apãra istoria, pãmîntul,
limba, cultura româneascã cu toate mijloacele posi-
bile, inclusiv cu ajutorul ºtiinþei istorice.
Notã: În data de 31 august 2014, în oraºul Cantemir
(raionul Cantemir) a fost inaugurat Despãrþãmîntul
ASTRA „Elena Alistar”, în prezenþa vicepreºedintelui
Asociaþiunii ASTRA, prof. Areta Moºu, ºi a mai multor
invitaþi din þarã (Marius Crudu, preºedintele Societãþii
„Danubiana” Galaþi, Marian Vulpe, jurnalist la „Monitorul
de Galaþi”, Tudose Tatu, editor al publicaþiei „Rãboj de
Bugeac. Foaie cultural-istoricã de limba românã”, Galaþi).
mine ºi un coleg, obþinuse note de patru. Colegul meu
avea ºapte, iar pe teza mea profesorul scrisese oblic,
mare cît pagina: „Se trece pe curat, nu se scrie
dobitoceºte ca tine. De aceea vei avea nota scãzutã cu
douã puncte”. Nota înscrisã era opt.
În contextul creat – al dublei denivelãri – al tezei
în raport cu celelalte teze ºi al notãrii punitive faþã de
valoarea lucrãrii, prof. Bâlu s-a apropiat de banca în
care mã aflam ºi a þinut sã mã mustre pe un ton ce
pãrea amestecat cu pãrere de rãu: „Numãrul zece este
numãrul ordinii perfecte, a spus un mare gînditor
grec, Pitagora. Ai grijã sã nu mai pãcãtuieºti faþã de
el”.
Deoarece înainte de tezã mã plînsesem cã încã nu
suntem pregãtiþi ºi acuzasem ºeful clasei cã se grãbise
cu fixarea datei cînd urma sã susþinem lucrarea
trimestrialã, dar eu luasem totuºi o notã atît de mare,
considerîndu-mã în consecinþã „fariseu”, a urmat
împotrivã-mi o „revoltã” a colegilor.
 7