Disarmonia dento-alveolara

Se numește și înghesuire dentară sau incronguență dento-alveolară.

     Este de 3 feluri:
          - adevărată
          - secundară
          - combinată
     Incongruența dento-alveolară adevărată se datorează dezacordului între
mărimea maxilarelor și mărimea dinților (macrodonție).
     Incongruența dento-alveolară secundară este consecința unor tulburări de
creștere la nivelul procesului alveolar sau maxilar.
     Se datorează pierderii timpurii a dinților temporari de pe arcadă, prin carie și
complicațiile sale.
   
  Forma combinată este determinată de interacțiunea factorilor etiologici ai
celor două forme, adevărată și secundară.

Disarmonia dento-alveolară ușoară

Se caracterizează prin:
     prezența unui grad de înghesuire la etapa de erupție a grupului incisivo-molar (6-
7 ani)
     I.C. inferiori sunt în linguo-poziție, cu o ușoară reducere a spațiului
     molarii 1 permanenți, sunt bine aliniați sau în curs de erupție cu suficient spațiu
pe arcadă
     între 6-7 ani I.C. superiori erup într-o poziție labială cu discretă lipsă de spațiu
     zona de sprijin este sănătoasă
     imaginea radiologică relevă relații dimensionale bune între dinții temporari și cei
permanenți 

Disarmonia dento-alveolară moderată

La aceeași vârstă (6-7 ani) se constată:
     erupția I.C. inferiori cu grad de incongruență mai mare
     I.L. temporari pot să prezinte un grad mărit și timpuriu de mobilitate
     prezintă aceeași amploare și la erupția I.C. superiori
     zonele laterale sunt integre și favorabile ca relație dinte temporar-dinte
permanent

Disarmonia dento-alveolară severă

     Incisivii superiori și inferiori pot prezenta grade mari de înghesuire.
     I.L. pot fi expulzați de pe arcadă, I.C. ocupând mult din spațiul acestora, dar
rămân și mici treme.
     M1 permanent poate să impacteze cu M2 decidual.
     În zona de sprijin se remarcă relații dimensionale nefavorabile între dinții de
lapte și cei permanenți.

La vârsta erupției I.L. sunt semnalate următoarele caracteristici:

     incongruențe ușoare
     I.L. în erupție, cu o reducere mică a spațiului necesar pentru alinierea pe arcadă
     în formele moderate există spațiu, dar acesta este insuficient față de mărimea
lateralului
     În formele severe I.L. pot să nu fie erupți, spațiul existent este mult mai mic
decât dimensiunea lateralului sau este absent.
     Imaginea radiologică dezvăluie I.L. impactat între I.C. și C. decidual.
     În unele cazuri se poate constata o mobilitate mare a C. decidual cu resorbția
radiculară mare produsă de I.L. în erupție.
     În alte situații se constată absența C. decidual de pe arcadă, cu I.L. aliniat în
locul C. Uneori se conservă o mică tremă, alteori un contact între I.L. permanent
și M1 decidual.
În etapele mai târzii se constată:
     în forma ușoară, discretă:
          - incongruență a grupului frontal inferior și          superior
          - existența spațiului pentru canini
          - o bună relație dimensională la nivelul                            MIMII/PM1PM2
cu spațiu adecvat pentru M2
     în forma moderată:
         - înghesuire ușoară a grupului incisiv
         - reducerea spațiului pentru canini care întârzie în erupție sau prezintă
ușoare malpoziții
         - ușoară criză de spațiu la nivelul M2
     în formele severe:
      - reducerea marcată a spațiului pentru erupția         caninului
      - M2 este în permanentă criză de spațiu cu erupție malpoziționată
      - absența caninului de pe arcadă este însoțită de o mică tremă între I.L. și
PM1 sau în formele grave, de un contact între cei doi dinți
      - imaginea Rx evidențiază C. impactat între   rădăcina I.L. și PM1
      - alteori imaginea Rx evidențiază tendința de deplasare a C. spre oral sau
vestibular

     În cazurile grave de incongruențe adevărate sau combinate, depistate la

terminarea erupției dentare se remarcă:
      - grave înghesuiri marcate prin I.L. rotați, în oropoziție, angrenați invers
      - canini în ectopie 
       - afectarea fizionomiei
      - afectarea psihicului pacientului
În toate formele de înghesuire, dar mai ales în cele grave, se constată:
     suferințe odonto-parodontale prin:
            - abraziuni dentare
            - sângerare parodontală
            - tartru
            - recesiuni parodontale în zonele de         incongruență
     perturbarea funcției de dinamică mandibulară, cu simptome ale sindromului
algodisfuncțional temporo-mandibular (oboseală, durere musculară, dureri în
A.T.M.)

Tratamentul înghesuirii dentare

     În forma ușoară se adoptă atitudinea de expectativă, medicul va supraveghea
creșterea, desfășurarea normală a funcțiilor, autoîngrijirea stomatologică
riguroasă.
     Anomalia se autoreglează prin:
         - creșterea procesului alveolar odată cu erupția    dinților
         - înscrierea dinților pe o arcadă cu perimetrul       mai mare
         - creșterea bazelor osoase
         - spațiul oferit la schimbul zonei laterale

Tratamentul înghesuirii dentare moderate

     Se face analiza:
      - deficitului de spațiu
      - stării zonei laterale
      - gradului de supraacoperire
      - tipului constituțional cranio-facial
      - stării igienei orale
      - factorilor psiho-sociali
     În a doua perioadă a dentiției mixte se verifică secvența și timpul de erupție a
dinților permanenți din zona laterală.
     Atitudinea terapeutică variază de la caz la caz.
     În general se așteaptă erupția completă a incisivilor, moment ce permite
evaluarea foarte corectă a cazului.
     Se apelează la expansiunea de maxilar, utilizând aparate mobile activ-
mecanice, funcționale sau aparate fixe.
     Expansiunea este condiționată de existența unei supraocluzii, a unei îngustări
alveolare de 5mm.
     Se poate asocia extracția dirijată sau mici măsuri ortodontice (șlefuirea
dinților deciduali).
     Disjuncția maxilară este indicată în cazurile în care îngustarea are loc la nivelul
bazelor osoase și a planșeului nazal, dar și în cazul înghesuirilor adevărate.
     Se completează obligatoriu cu tratament ortodontic de reechilibrare ocluzală.

Tratamentul înghesuirii dentare severe

     În aceste cazuri se recurge la metode ortodontice și chirurgicale.
     Metodele ortodontice sunt:
        - expansiune
        - distalizarea zonei laterale
        - mici măsuri ortodontice de dirijare, șlefuire
     Metodele chirurgicale: extracție.
     Se practică terapia de dirijare a erupției dinților permanenți prin extracția
dinților deciduali.
     Este necesar ca procedeul acesta de tratament să fie planificat cu cel puțin 3 ani
înainte.
     Terapia de ghidare a erupției dentare prin extracție solicită supravegherea
cazului până la terminarea creșterii.
     Reevaluarea trebuie făcută pe parcursul creșterii, pentru că o extracție prevăzută
inițial poate să nu mai fie necesară (extracția PM1).
     Micile măsuri ortodontice pot să ofere avantaje foarte mari în asociere cu o
extracție planificată.
     Astfel, șlefuirea distală a MII transformă o relație cuspid-cuspid cu tendință de
evoluție spre clasa a II-a într-o relație normală clasa I, în timp ce o șlefuire
mezială a aceluiași dinte ajută la alinierea C. și PM1.

Tratamentul înghesuirii simptomatice

     Este dependent de vârsta la care se descoperă anomalia și de gravitatea pe care o
prezintă.
     Se poate practica:
            - distalizarea zonei laterale
            - expansiune
            - extracție dentară
     Orice tratament extracțional trebuie completat cu terapia prin aparate
ortodontice, pentru reechilibrarea ocluzo-articulare.