Sindromul de compresiune de

maxilar
     Este o anomalie de clasa a II-a Angle.
     Se numește și endognație.
     Se descriu 2 forme:
            - sindromul de compresiune cu protruzie și spațiere dentară
            - sindromul de compresiune cu înghesuire

Sindromul de compresiune maxilară cu protruzie și spațiere dentară

     Este o malocluzie de clasa a II1-a.
     Este un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor
și dinților față de planul medio-sagital.
     Compensator apare protruzia procesului dento-alveolar.
     Etiopatogenie:
        - ereditatea
        - factorul constituțional – tipul constituțional nordic (danezii)
        - rahitismul
        - factori locali de dezvoltare
        - factori patologici locali
        - obiceiuri vicioase

Factori locali de dezvoltare

     Încă din viața intrauterină o serie de compresiuni exercitate de către pozițiile
membrelor fătului asupra masivului facial pot produce compresiuni de maxilar.
     Dr. Geormăneanu citează asimetriile feței nou-născutului determinate de
fibroame uterine.
     Postnatal: cicatrici chirurgicale pe bolta palatină, după intervenții în anomaliile
congenitale și absența suturii de creștere a maxilarului.

Factorii patologici locali:

            - caria dentară
            - complicațiile cariei dentare

Obiceiurile vicioase:
      - respirația orală
      - deglutiție atipică
      - sugerea degetului
      - sugerea limbii – obicei vicios rar
     Acționează ca factori determinanți prin dezechilibrarea forțelor intra- și
extraorale.

Manifestări clinice
     Semne faciale:
        - facies adenoidian
        - fața este îngustă și prelungă, cu aripile nasului aplatizate și hipotone
         - profil convex
         - tegumente palide
         - pomeți șterși
         - fanta labială întredeschisă prin care se văd incisivii superiori
         - în vorbire și în actul râsului se expune mucoasa gingivală
         - incisivii superiori au smalțul uscat, sunt proeminenți, spațiați, sprijinindu-
se pe buza inferioară
         - buza superioară este subțire, palidă, tracționată la comisuri
         - buza inferioară este groasă, fisurată, răsfrântă în șanțul labio-mentonier
        - etajul inferior al feței este micșorat
     Semne orale:
- arcada dento-alveolară are diferite forme: - omega (compresiune la nivelul
PM)
                                                                      - V (compresiune la nivel I-C)
                                                                         - U (compresiune la nivel molar)
                                                                      - de trapez la nivelul
arcadei                                                                                 inferioare
                                                                     - M, W
          - bolta palatină este adâncă până la foarte adâncă
torus palatin proeminent
        - diferite grade de distalizare        mandibulară
        - inocluzie sagitală
        - ocluzie adâncă
        - ocluzie deschisă = uneori
        - afectări ale parodonțiului
     Tulburări funcționale:
        - dificultăți mari în masticație
        - limitarea efectuării actului de incizie a alimentelor
        - hipotonie uni sau bilaterală a mușchilor narinari
        - hipotonia mușchiului orbicular al buzei          superioare
        - hipertonia buzei inferioare
            - perturbarea respirației nazale este caracteristică
             - tonusul narinar scăzut, fanta labială deschisă, buzele uscate și crăpate
și o afectare carioasă precoce a dinților frontali sunt modificări ce se corelează
cu respirația orală
              - în primul timp al deglutiției limba exercită o presiune accentuată
asupra fețelor palatinale ale incisivilor superiori
            - modificări fonatorii:
                          - vorbire peltică datorită îngustării bolții palatine
                           - sigmatism = modificărilor de contur și continuitate a arcadelor
dentare
                          - rinolalii= îngustării sau obstruării pasajului nazal și a unor
deficiențe la închiderea ”diafragmei lingvo-velare”

Diagnosticul diferențial se face cu:

     ocluzia distală genuină de natură ereditară: mandibula insuficient dezvoltată,
lipsește îngustarea arcadelor și ocluzia adâncă în acoperiș, unghiul mandibulei
este deschis, ramura orizontală este micșorată
     constricțiile/anchilozele A.T.M.: mișcările în A.T.M. sunt limitate sau absente
     prodenția cu diastemă cauzată de macroglosie: prodenție bimaxilară, arcade
largi, limba mare, păstrează amprentele dentare pe margine, în deglutiție limba
se proiectează prin spațiile interdentare
     biprodenția lui Case – nu este o anomalie, ci o particularitate de dezvoltare a
A.D.M.: prodenție bimaxilară, arcade normale, ocluzie normală, nu există
tulburări funcționale

Tratament
      Scopul tratamentului este de a modera creșterea etajului mijlociu al feței și de
a stimula dezvoltarea mandibulei, în vederea obținerii unor relații echilibrate
intermaxilare ale acestora cu părțile moi.
     Tratamentul profilactic constă în:
      - supravegherea femeii gravide
      - alimentație naturală a copilului în primele 6 luni
      - supravegherea creșterii
      - combaterea obiceiurilor vicioase
      - prevenirea cariei dentare și a        complicațiilor ei
Îndepărtarea obiceiurilor vicioase
     Până la vârsta de 2-3 ani sugerea degetului nu ar fi dăunătoare pentru
dezvoltarea A.D.M.
     După vârsta de 3 ani acțiunea obiceiurilor vicioase este considerată dăunătoare.
     Decondiționarea este obligatorie și se realizează cu procedee diferite, în funcție
de vârstă, psihicul copilului, anturaj.
     Decondiționarea se poate face cu:
                   - manșoane de carton fixate în jurul brațului și antebrațului
                    - legarea manșetelor de la pijama la pantaloni cu ajutorul unor
șireturi cusute în poziții adecvate
                   - metode educative de masă și o supraveghere atentă din partea
personalului
Eliberarea pasajului aerian nazofaringian și reeducarea respirației
     După îndepărtarea obstacolelor tratamentul de reeducare a respirației se
realizează fie numai prin exerciții, fie și prin asocierea unor aparate care să-l
oblige pe copil să respire pe nas (scutul labial).

     Tratamentul curativ:
        - tratament ortodontic cu aparate funcționale (aparate Frankel tip I și II,
bionator Balters tip I și II sau cu activatoare)
       - în cazurile cu dezechilibre scheletale mai mari se practică mioterapia și
mecanoterapia

Sindromul de compresiune maxilară cu înghesuire dentară

     Se caracterizează prin reducerea diametrelor premolare și molare, prin
retrodenție cu supraacoperirea grupului incisiv, acompaniate de diferite grade de
înghesuire dentară.
     Se numește și malocluzie de clasa a II2-a.

Etiopatogenie
     Determinismul anomaliei este genetic, marcat printr-o rată de creștere mai mare
a suturii incisive.

Forme clinice:
       - forma ușoară, cu tulburări morfo-funcționale și estetice în limitele
tolerabilității
       - forma gravă, în care dezechilibrele ocluzale produc tulburări parodontale

Manifestări clinice
     Semne faciale:
        - etajul inferior este normal sau mai mic
        - șanțul labio-mentonier accentuat
        - mentonul proeminent
        - buzele subțiri
        - ocluzia labială este fermă
        - nasul este proeminent

     Semne orale:
        - arcada poate avea formă de trapez,     atât superior cât și inferior
        - înghesuirea dentară poate varia de la   forme ușoare la grave
        - I.C. superiori pot fi verticali, într-o     palatopoziție
         - I.L. sunt în vestibuloversie cu rotație mezială peste coroana I.C.
       - caninii sunt în vestibulopoziție
      - incisivii inferiori pot fi în retro sau proînclinare
      - diferite grade de abraziune pe fața palatinală a           I. superiori și pe cea
vestibulară a I. inferiori
      - leziuni parodontale
      - diferite grade de supraacoperire a grupului      incisiv
      - angrenaje inverse premolare uni sau bilaterale
      - distalizări în zona laterală

Tratament
     Fiind de natură genetică răspunde greu la tratament sau deloc.
     Prezintă risc mare de recidivă.
     În dentiția temporară nu se tratează.
     Timpul de elecție pentru tratament are în vedere prima etapă a dentiției mixte.
     Obiectivele tratamentului:
      - obținerea de spațiu
      - evitarea pericolului de traumă      parodontală
      - corectarea relațiilor în zona laterală
      - obținerea relațiilor echilibrate și stabile   între părțile moi și echilibrarea
unităților         schelet – mușchi
     Tratamentul constă în:
      - terapie funcțională pură sau în asociere cu aparate extraorale
      - terapie mecanică activă
      - terapie mixtă, chirurgical-ortodontică în asociere cu terapie fixă

     În compresiunea de maxilar trebuie utilizată o gamă de aparate în funcție de

momentul terapeutic și reactivitatea individuală.
     În dentiția temporară se obțin rezultate bune și cu aparate funcționale.
     În dentiția mixtă tratamentul îl începem cu plăci active la arcada superioară, iar
la arcada inferioară cu arcuri linguale.
     După tratamentul activ cu aparate fixe, contenția se face pentru câteva luni cu o
placă, iar tratamentul se încheie cu un activator.
     Succesiunea etapelor: tratament activ, contenție, echilibrare finală.