IGIENA APEI

1. ROL

Apa are rol biologic, fiind elementul esenIial în fiziologia umanǎ, şi rol socio-
economic, prin contribuIia activǎ la dezvoltarea socialǎ.

A. Rol biologic

Cantitatea totalǎ de apǎ din organism reprezintǎ la adult 60–70% din greutatea
corporalǎ. Din totalul volumului de apǎ, 50% este apa intracelularǎ, 15%
interstiIialǎ şi 5% circulantǎ. RepartiIia în Iesuturi este diferitǎ: Iesutul adipos
20%, osos 33%, conjunctiv 60%, muscular 77%, nervos 85%, în lichidele
biologice de la 90% (plasma) pânǎ la 99,5% (saliva).
Apa transportǎ în tot organismul diferitele substanIe utile proceselor vitale şi
eliminǎ produsele rezultate din metabolism. Are rol important în hidrolizele
digestive, transformând macromoleculele primite prin alimente în molecule
asimilabile. Acestea şi numeroase alte funcIii conferǎ apei importanIǎ de lichid
biologic în fiinIele vii.
În organism apa se gǎseşte în echilibru stabil, în sensul cǎ aportul de apǎ
echivaleazǎ pierderile.
Cantitatea de lichide pe care o pierde organismul, în interval de 24 de ore,
este de aproximativ 2500 ml, prin mai multe cǎi: urinarǎ, în medie 1500 ml
zilnic, fecale 150 ml, tegumente 600–800 ml (perspiraIie insensibilǎ,
transpiraIie) şi prin umidificarea aerului expirat, aproximativ 300–400 ml.
Aportul de apǎ zilnic trebuie sǎ fie în cantitatea egalǎ cu pierderile, de 2500
ml. El se realizeazǎ prin bǎuturi – 1500 ml, restul fiind acoperit de apa care
intrǎ în constituIia alimentelor, variabilǎ de la un aliment la altul, şi prin apa
endogenǎ, rezultatǎ din combustiile care au loc la nivelul Iesuturilor.
54

B. Rol socio-economic

Apa este un bogat izvor de energie şi constituie un bun economic cu rol activ
în dezvoltarea societǎIii.

2. SURSE

Apa este larg reprezentatǎ în naturǎ, dar numai o foarte micǎ parte din totalul
ei poate fi utilizatǎ pentru alimentarea populaIiei. Marea majoritate a apei de
care dispune globul pǎmântesc se gǎseşte în naturǎ sub formǎ de apǎ sǎratǎ,
intens mineralizatǎ.
Apa dulce, la rîndul ei, jumǎtate este imobilizatǎ în gheIari, astfel încât doar
1,4% este apǎ dulce care poate fi întrebuinIatǎ de colectivitǎIile umane, dar
sursele de apǎ dulce sunt neuniform rǎspândite.
În naturǎ apa este în circuit continuu. În atmosferǎ se gǎseşte sub formǎ de
vapori, rezultaIi din evaporarea apelor de suprafaIǎ, din sol şi vegetaIie. Vaporii
de apǎ din aer, sub formǎ de ceaIǎ şi nori, ajung din nou la suprafaIa
pǎmântului prin precipitaIii (ploaie, zǎpadǎ etc.). Dacǎ solul este permeabil,
apa se infil- treazǎ în interior pânǎ la nivelul unui strat teluric impermeabil,
deasupra cǎruia se colecteazǎ şi formeazǎ apa subteranǎ. Pe solurile
impermeabile, apele de precipitaIie se scurg la suprafaIa lui, alimentând şi
constituind apele curgǎtoare. Apele subterane se deplaseazǎ în raport cu
înclinarea straturilor impermeabile, ajungînd din nou la suprafaIa solului sub
formǎ de izvoare, rîuri, fluvii, de unde, prin evaporare, apa reintrǎ în atmosferǎ.
Sursele de apǎ care pot fi folosite în alimentarea cu apǎ a populaIiei sunt
reprezentate de cele 3 faze ale circuitului apei în naturǎ: ape subterane, ape
de suprafaIǎ, ape meteorice.

A. Apele subterane

Apele freatice se acumuleazǎ din precipitaIii, în cursul procesului de infiltrare,

deasupra primului strat impermeabil de sol. Marea lor majoritate se aflǎ între
2– 3 m şi 10–12 m adâncime, uneori sunt la adâncimi mult mai mari. Au variaIii
atât de debit cât şi ale proprietǎIilor fizice, chimice şi biologice. Sunt ape
sǎrace în substanIe minerale, datoritǎ micii lor adâncimi. Sunt uşor
contaminabile, prin reziduurile de la suprafaIa solului. De cele mai multe ori,
stratul freatic serveşte la alimentarea fîntânilor rurale.
 55

Apele de adâncime sunt toate straturile de apǎ care se gǎsesc în

profunzimea solului, situate subjacent stratului freatic. Apele de adâncime au
debite constante, neinfluenIate de variaIiile precipitaIiilor atmosferice. Sunt
ferrite de impurificǎri şi contaminǎri, ceea ce asigurǎ puritatea lor.
Apele de profunzime îndeplinesc toate condiIiile de potabilitate, fiind cu
prioritate recomandate în aprovizionarea cu apǎ a centrelor poluate.

B. Apele de suprafaţǎ

Provin din precipitaIiile atmosferice, topirea zǎpezilor şi din izvoare. CompoziIia

acestor ape variazǎ în limite largi, în raport cu natura rocilor, terenurilor pe care
le traverseazǎ, sezon, aportul şi proprietǎIile altor ape pe care le primesc. Prin
utilizarea apelor de suprafaIǎ în diferite scopuri (menajere, industriale,
agricole) şi, mai ales, prin deversǎri de ape uzate, caracteristicile naturale ale
acestor ape sunt puternic modificate.
Apele de suprafaIǎ se clasificǎ în: ape curgǎtoare şi ape stǎtǎtoare.
Ape/e curgǎtoare sunt constituite din râuri şi fluvii, utilizate frecvent în
aprovizionarea cu apǎ a centrelor poluate. Acestea prezintǎ variaIii foarte mari
de debit, legate de volumul precipitaIiilor. Din punct de vedere calitativ sunt
necorespunzǎtoare, datoritǎ conIinutului crescut în substanIe chimice poluante
şi agenIi biologici.
Ape/e stǎtǎtoare sunt reprezentate de lacuri, mǎri şi oceane, a cǎror apǎ se
gǎseşte în depresiuni ale scoarIei terestre.

C. Apele meteorice

Provin din precipitaIiile atmosferice: apele de ploaie şi cele rezultate din topirea
zǎpezilor. CompoziIia chimicǎ a apei meteorice diferǎ de cea a celorlalte surse
de apǎ.
Apele meteorice, pure în momentul formǎrii, se impurificǎ, începând cu
trecerea lor prin atmosferǎ.
Obişnuit, apele meteorice nu îndeplinesc cerinIele igienice pentru a fi
utilizate de populaIie în scop potabil. Au debit foarte variabil, sunt poluate, au
gust fad, datoritǎ lipsei de sǎruri minerale.
56

3. NECESAR

Folosirea apei de bǎut constituie o necesitate fiziologicǎ a organismului, dar

aprovizionarea cu apǎ a unei colectivitǎIi umane are o semnificaIie igienicǎ cu
mult mai largǎ.
Necesarul de apǎ pentru centrele populate trebuie sǎ includǎ:
a) Neroi/e gospodǎreşti a/e popu/aIiei. Acestea cuprind: nevoile fiziologice
de apǎ ale omului, prepararea hranei, igiena individualǎ, spǎlatul vaselor şi al
rufelor, curǎIenia locuinIelor, îndepǎrtarea dejectelor etc.
Cantitatea totalǎ de apǎ necesarǎ pentru nevoile gospodǎreşti variazǎ între
20–280 l/loc/zi, în funcIie de nivelul de dotare al locuinIelor cu instalaIii de
alimentare cu apǎ rece şi caldǎ.
b) Neroi/e urbanistice. Cuprind apele utilizate pentru instituIii, unitǎIi de
învǎIǎmânt, grǎdiniIi, creşe, unitǎIi sanitare, bǎu publice, cantine, cǎmine,
hoteluri, restaurante, magazine, sǎli de spectacole, unitǎIi de prestare sau
servire a populaIiei, hale, pieIe, apa necesarǎ curǎIeniei strǎzilor şi cea
utilizatǎ în scopuri decorative. Cantitatea de apǎ necesarǎ pentru nevoile
publice se estimeazǎ la minimum 30–80 l/loc/zi.
c) Neroi/e industria/e. Includ consumurile de apǎ pentru procesele industriale.
d) Neroi/e agro-zotehnice.
Necesarul total de apǎ al unei colectivitǎIi se poate exprima prin:
• Consum mediu zilnic (cantitatea totalǎ de apǎ consumatǎ de un centru
populat în cursul unui an, repartizatǎ pe 365 de zile). Se exprimǎ în
m3/zi.
• Consum specific (cantitatea totalǎ de apǎ consumatǎ de un centru
populat, repartizatǎ la numǎrul de locuitori). Se exprimǎ în l/loc/zi.
Consumul de apǎ al centrelor populate nu este uniform, prezentând variaIii
zilnice şi sezoniere.

4. POLUAREA ÇI AUTOPURIFICAREA

Prin noIiunea de poluare sau impurificare a apei se înIelege, în sens larg,

perturbarea echilibrului biologic al ecosistemului acvatic, în urma modificǎrilor
proprietǎIilor sale naturale. Poluarea apei poate fi: naturalǎ (modificǎrile se
produc fǎrǎ intervenIia omului) şi artificialǎ (modificǎrile se datoresc activitǎIilor
umane).
 57

A. Poluarea naturalǎ

Calitatea apelor poate fi modificatǎ de unele procese naturale chimice, fizice şi

biologice. La baza acestor modificǎri stau reziduurile organice de origine
vegetalǎ şi animalǎ, care sunt descompuse prin acIiunea bacteriilor prezente
în mod normal în apǎ. Impurificarea naturalǎ cea mai frecventǎ este cunoscutǎ
sub denumirea de „înflorirea apei” şi se caracterizeazǎ prin dezvoltarea
excesivǎ a algelor albastre sau verzi. Impurificarea naturalǎ, produsǎ prin
diferite modalitǎIi, nu are caracter de duratǎ, ea constituind o alterare
pasagerǎ a echilibrului biodinamic al diferitelor ecosisteme acvatice.

B. Poluarea artificialǎ

Principala cauzǎ a poluǎrii apelor se datoreşte activitǎIilor domestice şi

industriale efectuate de om. Sursele de poluare artificialǎ pot fi împǎrIite în
douǎ categorii: surse organizate şi surse neorganizate.

a) Surse organizate
Sunt reprezentate de ape reziduale provenite din colectivitǎIi:
• apele reziduale comunale - rezultǎ din utilizarea apei în locuinIe, instalaIii
publice, unitǎIi comerciale etc. Debitele lor variazǎ în raport cu mǎrimea
colectivitǎIilor respective şi cantitatea de apǎ distribuitǎ. Principala lor
caracteristicǎ este încǎrcarea microbianǎ, inclusiv agenIi patogeni şi
substanIe chimice utilizate în gospodǎrie. Aceste surse au un potenIial
epidemiologic crescut.
• apele reziduale industriale - provin de la diferite întreprinderi industriale
de pe teritoriul colectivitǎIilor. Apele reziduale zootehnice sunt eliminate
de unitǎIile de creştere a animalelor.
Sursele de poluare organizate sunt bine cunoscute, permanente şi au
avantajul de a putea fi sub supraveghere continuǎ, ceea ce nu este posibil
pentru sursele neorganizate.

b) Surse neorganizate
Sunt surse de mai micǎ importanIǎ, au un caracter temporar şi difuz, adeseori
accidental. Printre cele mai importante sunt:
• reziduurile solide depozitate de malurile râurilor;
58

• apele de irigaIii încǎrcate cu substanIe chimice şi suspensii

• diversele utilizǎri sezoniere ale apei
• deversǎri de reziduuri solide.
Aceste surse de poluare, precum şi altele posibile, sunt foarte variate, sub
aspectul debitului şi compoziIiei lor, şi pot produce diferite grade de poluare a
apei bazinului natural receptor.

C. Autopurificarea apei

Sursele de apǎ poluatǎ au capacitatea de a se debarasa de impuritǎIi primite,

parIial sau pânǎ la puritatea lor anterioarǎ poluǎrii. Aceastǎ proprietate este
cunoscutǎ sub denumirea de proces de autopurificare.

a) Factori fizico-chimici
• Di/uIia. Dupǎ deversarea unui efluent rezidual într-un bazin natural de apǎ
are loc amestecul între cele douǎ medii lichide, rezultatul final fiind
reducerea concentraIiei poluanIilor deversaIi.
• Sedimentarea. Constǎ în depunerea treptatǎ a suspensiilor din apǎ pe
fundul albiei râului. Sedimentarea îmbunǎtǎIeşte transparenIa, scade
conIinutul microbian şi în materie organicǎ.
• RadiaIii/e so/are, şi mai ales cele U.V., exercitǎ o acIiune bacteriostaticǎ
sau bactericidǎ, îndeosebi la suprafaIa apei.
• Temperatura. În bazinele naturale în care temperatura apei este scǎzutǎ, se
distruge în timp scurt flora microbianǎ patogenǎ şi condiIionat patogenǎ, dat
fiind cǎ aceste grupǎri microbiene necesitǎ temperaturi mai ridicate pentru
supravieIuire. Temperatura ridicatǎ mai favorizeazǎ şi unele procese fizico-
chimice, cum sunt precipitarea, adsorbIia, absorbIia.

b) Factori biologici
• ConcurenIa microbianǎ. În biotopul acvatic, grupele de microorganisme
patogene sunt distruse de flora saprofitǎ supraadǎugatǎ prin poluare,
proces cunoscut sub numele de antagonism microbian.
• Distrugerea de cǎtre organisme acratice. Unele organisme acvatice, cum
sunt protozoarele, infuzorii, crustaceii, moluştele, au ca suport nutritiv bacte-
riile din apǎ.
• AcIiunea /iticǎ a bacteriofagi/or. Contribuie la reducerea florei patogene din
apǎ.
• InterrenIia bacterii/or în procese/e biochimice din apǎ. Diverse grupe de
microorganisme (bacterii, fungi, protozoare etc) acIioneazǎ asupra
 59

substanIelor chimice de origine organicǎ sau anorganicǎ din apǎ, în scopul

procurǎrii substratului nutritiv.
Procesul de autoepurare poate fi eficient pânǎ la revenirea calitǎIii apei
anterior poluǎrii, dacǎ poluarea nu este prea mare. În condiIii de impurificare
puternicǎ, capacitatea de autoepurare este depǎşitǎ, apa rǎmânând degradatǎ
pe anumite tronsoane sau pe tot parcursul sǎu. În aceste situaIii, protecIia
surselor de apǎ trebuie sǎ se facǎ prin evitarea deversǎrilor masive de poluanIi
şi prelucrarea lor în staIii de epurare.

5. POLUAREA

Datoritǎ modificǎrilor compoziIiei chimice a apei, existǎ posibilitatea apariIiei, în

colectivitǎIile umane care o consumǎ, a unor afecIiuni legate de excesul sau
de carenIa unuia sau mai multor elemente chimice, proprii apei sau strǎine de
compoziIia normalǎ a acesteia.

A. Efecte produse de apa cu exces de substanţe

chimice
În mod normal, apa are o compoziIie chimicǎ variatǎ, cu un mare numǎr de
elemente chimice dizolvate. Ca urmare a poluǎrii, la compoziIia normalǎ se pot
adǎuga şi alte substanIe chimice, care produc o multitudine de situaIii în care
apa poate avea efecte directe sau indirecte asupra organismului uman.
Apa poate constitui o cale de transmitere a numeroase substanIe chimice
cu acIiune toxicǎ. Acestea pot pǎtrunde în organism prin apa de bǎut zilnicǎ,
în cantitǎIi mici, timp îndelungat, ceea ce favorizeazǎ îmbolnǎvirile cronice. În
alte situaIii, de obicei accidentale, substanIele toxice pot fi prezente în
concentraIii mari, producând intoxicaIia în forma acutǎ.
Numǎrul substanIelor toxice, care pot fi vehiculate de apǎ, este destul de
mare şi în continuǎ creştere. Prezentǎm, în continuare, pe cele mai frecvent
întâlnite şi mai bine cunoscute.

a) Nitraţii
În mod normal, apa conIine cantitǎIi mici de nitraIi, rezultaIi din mineralizarea
materiei organice proprie apei (mg/l). În situaIii particulare, nitraIii sunt prezenIi
în concentraIii mari (zeci sau sute de mg/l), a cǎror provenienIǎ poate fi:
a) antrenaIi de apǎ din soluri intens mineralizate
60

b) pǎtrunderea în apǎ a materiilor organice din solurile intens poluate cu

reziduuri organice
c) antrenaIi de apǎ din solurile intens tratate cu îngrǎşǎminte pe bazǎ de
azot.
Consumul de apǎ cu nitraIi în concentraIii mari produce afceIiunea numitǎ
„intoxicaIie cu nitraIi”, „methemoglobinemie” sau „cianozǎ infantilǎ”.
Boala se mai poate produce şi prin consumul de alimente vegetale cultivate
pe terenuri fertilizate. Îmbolnǎvirile pe cale alimentarǎ reprezintǎ cca 5% din
total, importanIa factorului hidric în aceastǎ afecIiune fiind majorǎ. IncidenIa
este variabilǎ, între 5–62/100000 loc. (populaIie infantilǎ 0-1 an). Se întâlneşte
aproape exclusiv în localitǎIile rurale şi este determinatǎ de consumul de apǎ
de fântânǎ cu concentraIii mari de nitraIi.
Mecanismul de formare are la bazǎ transformarea nitraIilor în nitriIi, numai
aceştia fiind implicaIi în producerea bolii. NitriIii ajunşi în circulaIia generalǎ se
combinǎ cu hemoglobina, pe care o transformǎ în methemoglobinǎ, care este
o hemoglobinǎ în care fierul a fost oxidat (Fe2+ trece în Fe3+), iar oxigenul este
legat de moleculǎ încât nu mai poate fi eliberat Iesuturilor. Se blocheazǎ astfel
transportul de oxigen tisular. Sindromul methemoglobinic se manifestǎ prin:
cianoza feIei (perioral şi perinazal), ulterior şi a extremitǎIilor, dispnee,
tahicardie, agitaIie, convulsii, diaree sau constipaIie. Gravitatea bolii este în
funcIie de cantitatea de methemoglobinǎ formatǎ. Între 10-25% se produce
forma uşoarǎ, 25–45% forma medie, iar peste 50% forma gravǎ.
Cea mai mare incidenIǎ a bolii este la copii, cu deosebire la grupa de vârstǎ
0-1 an şi cu o alimentaIie artificialǎ. Aceastǎ grupǎ de vârstǎ este
preponderent afectatǎ datoritǎ unor factori specifici:
• aciditatea sucului gastric mai scǎzutǎ în primele luni de viaIǎ
• hemoglobina sugarului mai posedǎ caracteristicile hemoglobinei fetale,
cu labilitatea mai mare în cadrul procesului de oxidare cu nitraIi
• cantitatea de sânge este mai micǎ la sugar decât la adult (0,4-0,5 l).
• ingestia de apǎ mai mare comparativ cu adultul (raportat la greutatea
corporalǎ, de aproximativ 12 ori).
Tratamentul constǎ, în principal, în întreruperea alimentǎrii cu apǎ poluatǎ
cu nitraIi – nitriIi.
Aportul continuu de nitraIi prin apǎ produce intoxicaIia cronicǎ a
organismului copilului, la care methemoglobina este prezentǎ permanent (5–
10%), fǎrǎ a produce simptome clinice evidente. Anoxia continuu prezentǎ va
determina scǎderea rezistenIei organismului, cu morbiditate prin diferite boli
mai crescutǎ şi deficit în procesul de dezvoltarea fizicǎ.
 61

b) Substanţele pesticide
Sub denumirea de substanIe pesticide sunt grupate o serie de substanIe
chimice cu efect de distrugere în masǎ a dǎunǎtorilor (insecte, fungi,
rozǎtoare, plante neproductive etc.). Prin tratarea chimicǎ a terenurilor
agricole, o parte din substanIele pesticide sunt fixate de sol, de unde sunt
încorporate în plante sau rǎmân în cantitǎIi reziduale pe suprafaIa lor, iar o altǎ
parte este antrenatǎ de apa de precipitaIii în straturile de apǎ subteranǎ sau în
bazinele naturale de suprafaIǎ.
Pesticidele sunt substanIe cu toxicitate variabilǎ (mai mare pentru grupa
organo-fosforate şi mai redusǎ la organo-clorurate), în general rezistente la
atacul chimic şi biologic, cu persistenIǎ mare în mediul ambiant (greu
biodegradabile). Aceşti compuşi pot provoca episoade de poluare intensǎ,
localizate sau temporare, situaIii mai frecvent întâlnite accidental. Marea lor
majoritate însǎ antreneazǎ o poluare redusǎ, dar durabilǎ în timp şi extinsǎ în
spaIiu, consideratǎ a fi „ubicvitarǎ”.
Pesticidele sunt substanIe care exercitǎ numeroase acIiuni şi asupra
organismelor umane sau animale. Efectele pot fi acute sau cronice.
Efecte/e acute se produc în condiIii accidentale, în episoade temporare de
poluare intensǎ, şi sunt determinate, cu precǎdere, de grupul organo-
-fosforatelor. AcIiunea toxicǎ are ca substrat biochimic inhibarea
colinesterazei, care nu mai poate hidroliza acetilcolina. În organism are loc
acumularea de acetilcolinǎ, cu efecte asupra sinapselor ganglionare. Aceasta
va determina hiperexcitabilitatea sistemului nervos parasimpatic şi central.
Manifestǎrile intoxicaIiei acute constau din cefalee, vǎrsǎturi, crampe
abdominale, transpiraIii, salivaIie, lǎcrimare, iar în formele severe şi contracIii
musculare, abolirea reflexelor, dificultǎIi în respiraIie, lipotimie şi deces.
Efecte/e cronice sunt mai frecvente dupǎ expuneri la substanIe pesticide
organo–clorurate. Acestea sunt liposolubile şi, în concentraIii oricât de mici, se
acumuleazǎ în depozitele de grǎsime ale organismelor. Efectele cronice
produse de pesticide (cu referire specialǎ la organo–clorurate) pot fi:
• hepatotoxice, cu alterarea funcIiei ficatului pânǎ la producerea hepatitei
cronice;
• neurotoxice, de la simple modificǎri funcIionale ale EEG pânǎ la
encefalopatii;
• gonadotoxice, manifestate la femei prin reducerea numǎrului de sarcini,
avort spontan, perturbarea ciclului menstrual, iar la bǎrbaIi prin sterilitate;
• cancerigene.
62

c) Plumbul
Metal greu, cunoscut şi întrebuinIat încǎ din cele mai vechi timpuri, este
rǎspândit în toIi factorii mediului ambiant. Având propietǎIi cumulative, este
concentrat de organismele acvatice: zooplancton, moluşte, peşti. ConcentraIia
plumbului în carnea de peşte provenit din ape poluate a fost de 0,5 pânǎ la 2
mg/kg. Folosirea Pb la fabricarea conductelor de apǎ şi cǎptuşirea interioarǎ a
rezervoarelor de apǎ, cu deosebire din conductele noi, ulterior formându-se pe
suprafaIa interioarǎ a conductelor un strat de carbonat de Pb, care împiedicǎ
trecerea în apǎ. Stratul poate fi corodat dacǎ apa are un pH acid sau este
agresiv (duritate scǎzutǎ, prezenIa oxigenului şi dioxidului de carbon în exces).
În aceste situaIii, Pb pǎtrunde cu atât mai mult cu cât apa stagneazǎ în
conductǎ, cantitatea absorbitǎ de om având pondere însemnatǎ.
Pǎtrunderea Pb în organism pe cale digestivǎ este importantǎ, 2/3 din Pb
depozitat fiind adus pe aceastǎ cale. AbsorbIia digestivǎ este micǎ, 5-10%, iar
în ficat este supus procesului de detoxifiere. La populaIie intoxicaIiile acute
sunt excepIionale, mai frecvente fiind efectele cronice.
Consumul de apǎ cu concentraIii de Pb crescute (în limitele permise), timp
îndelungat, poiate determina intoxicaIia cronicǎ manifestǎ. Simptomele sunt, în
cea mai mare parte, nespecifice: obosealǎ, paloare, anorexie, diaree sau
constipaIie, dureri articulare sau musculare, iar în forme mai grave: anemie,
insomnie, iritabilitate, tremurǎturi, greaIǎ, gust metalic. Diagnosticul de
intoxicaIie cronicǎ saturnianǎ se pune pe baza examenelor paraclinice, care
aratǎ cantitǎIi de Pb sau metaboliIi, în organism, la valori crescute şi,
concomitent, concentraIii mari de Pb în apa potabilǎ consumatǎ.

d) Mercurul
Pentru organismul uman apa este o cale de vehiculare a Hg, cu importanIǎ
majorǎ, întrucât cea mai mare parte a Hg din organism este de provenienIǎ
digestivǎ. Hg din apǎ, indiferent de forma lui, este convertit de microorganisme
în metil-mercur, compus organic care se acumuleazǎ în lanIul alimentar:
fitoplancton şi zooplancton. Având degradare biologicǎ îndelungatǎ (în
organism are o viaIǎ de 70 de zile) se acumuleazǎ în organismele vii (peşti,
moluşte) în cantitǎIi care depǎşesc de la 100 la 1000 de ori cantitǎIile existente
în apǎ. Aceastǎ concentrare a compuşilor organici de Hg (mai ales a metil-
etil-
-derivaIilor), mult mai toxici decât Hg însuşi, prezintǎ cel mai mare pericol al
poluǎrii cu Hg. Hg metalic nu este absorbit pe cale digestivǎ sau este absorbit
în proporIie redusǎ – 2%. Compuşii organici (metil-Hg) sunt absorbiIi în
proporIie de 50–95%. TransferaIi în sânge, compuşii organici sunt reIinuIi în
Iesuturi în proporIie mai mare decât cei anorganici.
 63

Efectele asupra organismului depind de cantitatea de Hg absorbitǎ şi de

forma sa chimicǎ, în funcIie de care pot fi acute sau cronice.
Efecte/e acute sunt accidentale. Manifestǎrile clinice au reflectat afectarea
sistemului nervos (depozitare preferenIialǎ în creier): tulburǎri nervoase
(araxie, dizartrie, hipoacuzie, tremurǎturi, tulburǎri vizuale, tulburǎri vegetative
etc). Întregul complex de simptome relevǎ o encefalopatie difuzǎ. Ulterior, s-au
înregistrat şi naşteri de copii cu malformaIii congenitale.
Efecte/e cronice se datoreazǎ acumulǎrilor de Hg în organism, care pot fi
fǎrǎ manifestǎri sau, alteori, cu simptome decelabile: cefalee, vertije, insomnie,
obosealǎ, anemie etc, în general simptome nespecifice.

e) Cadmiul
Element neesenIial pentru organismul uman, poate fi prezent în concentraIii
excesive apǎ şi alimente, în condiIii de poluare. Alǎturi de Pb şi Hg este
considerat ca unul din poluanIii metalici majori ai mediului. Poluarea apei cu
Cd se realizeazǎ prin: deversǎri de ape uzate industriale, antrenarea din soluri
fertilizate cu îngrǎşǎminte fosfatice (conIin importante cantitǎIi de Cd), poate fi
extras din conductele de apǎ potabilǎ galvanizate sau construite din cupru sau
policlorurǎ de vinil, mai ales când apa este agresivǎ. Cd de provenienIǎ
digestivǎ se acumuleazǎ, în special, în rinichi şi ficat. Depozitarea în Iesuturi
se face sub formǎ de metaltioneinǎ, substanIǎ rezultatǎ din combinarea
metalului cu o proteinǎ specificǎ.
IntoxicaIia acutǎ pe cale digestivǎ este excepIionalǎ. Boala, cunoscutǎ şi
sub denumirea de „Itai-Itai”, s-a manifestat prin: dureri puternice abdominale,
lombare, articulare şi o mare friabilitate a oaselor, care favoriza fracturi multiple.
Efecte/e cronice apar la expuneri îndelungate la concentraIii mai reduse decât
cele susceptibile de a produce intoxicaIia acutǎ, care permit depozitarea
toxicului în organism. Impregnarea organismului cu Cd favorizeazǎ fracturile
spontane, hipertensiunea arterialǎ, malformaIiile congenitale şi boala
canceroasǎ. Experimental, Cd a indus tumori subcutanate, intramusculare,
periostale, testiculare şi pulmonare.

f) Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA)

Mai frecvent prezente în mediul acvatic poluat sunt: 3,4 benzpirenul, 1,2,5,6
dibenzantracenul, 7,12 metilbenzantracenul, 20 metilcolantrenul.
Sursele principale de impurificare sunt deversǎrile de ape uzate urbane,
menajere şi industriale, care conIin HPA între 1000 – 50 000 µg/m3.
Hidrocarburile aromatice din apǎ se concentreazǎ cu uşurinIǎ în organismele
marine (plancton, moluşte, peşti, care, la rândul lor, constituie alimente pentru
64

om (ex: s-au gǎsit HPA pânǎ la 1 mg/kg la stridiile recoltate din zonele apelor
poluate).

g) Compuşii N-nitrozo
Principalii reprezentanIi sunt nitrozaminele (structurǎ generalǎ R-N-NO) şi
nitrozamidele (R-N-NO-CONH2). Pot fi prezente în toate mediile acvatice (ape
dulci sau marine, lacuri, râuri, ape reziduale) şi cu mai multǎ uşurinIǎ în cele
poluate. Sinteza lor poate avea loc din precursorii prezenIi în apǎ: nitraIi şi
nitriIi, pe de o parte, şi amine secundare sau terIiare sau alIi compuşi de azot,
pe de altǎ parte. Sinteza compuşilor N-nitrozo poate avea loc şi „in vivo”, unde
nitraIii şi nitriIii sunt aduşi pe cale hidricǎ sau alimentarǎ, iar aminele sunt
prezente în tubul digestiv, provenite din dietǎ, prin intermediul medicamentelor,
iar unele, de origine endogenǎ, se gǎsesc în sânge.
Efectele produse sunt, în principal, cancerigene şi mutagene. 80% din
compuşii N-nitrozo induc tumori la diferite specii de animale de laborator.
Existǎ specificitate faIǎ de unele organe Iintǎ. Nitrozaminele produc tumori
îndeosebi în ficat, esofag, pulmon, rinichi, în timp de nitrozamidele afecteazǎ
prioritar sistemul nervos, tractusul gastrointestinal.

h) Trihalometanii
Cuprind o familie de compuşi chimici (formula generalǎ CHX3), în care 3 din cei
4 atomi de hidrogen sunt substituiIi prin atomi de halogeni (Cl, Br, I).
Expunerea
populaIiei la aceste substanIe este posibilǎ pe cale hidricǎ, dar şi prin aer şi
alimente, cea mai importantǎ fiind apa. În apǎ, aceste substanIe (cu deosebire
cele pe bazǎ de clor) se formeazǎ în urma procesului de dezinfecIie prin
clorinare. PrezenIa în apǎ a unor sǎruri de Br şi I va conduce şi la formarea de
THM conIinând Br sau I.
Expunerea mamiferelor la THM produce efecte oncogene, mutagene,
teratogene şi toxice. AcIiunea toxicǎ se exercitǎ asupra parenchimului hepatic,
renal şi asupra sistemului nervos. În intoxicaIii, manifestǎrile sunt predominant
nervoase.

i) Detergenţii
Sunt substanIe cu proprietǎIi de curǎIire, care au, în prezent, o foarte largǎ
utilizare (gospodǎrie, industrie), ceea ce determinǎ prezenIa ubicvitarǎ în
mediul ambiant, cu deosebire în sursele de apǎ. Se numesc şi agenIi de
suprafaIǎ, datoritǎ capacitǎIii de a scǎdea tensiunea superficialǎ a lichidelor cu
care vin în contact, mecanism prin care se realizeazǎ procesul de curǎIire a
obiectelor.
 65

Poluarea surselor de apǎ cu detergenIi se face prin deversarea în sursele de

apǎ a apelor reziduale menajere şi industriale, precum şi prin tratarea agricolǎ
cu insecticide care conIin şi detergenIi şi care ajung, prin filtrare, în apele
subterane.
Una din principalele consecinIe ale poluǎrii apei cu detergenIi este
modificarea proprietǎIilor fizico-chimice şi organoleptice. ConcentraIiile de
detergenIi care depǎşesc 0,8–1 mg/l produc fenomenul de spumare. Formarea
spumei este favorizatǎ şi de prezenIa concomitentǎ a sǎrurilor de Ca şi Mg şi a
materialelor organice biodegradabile. ConcentraIii de 2-3 mg/l conferǎ apei
gust, miros şi culoare particulare. La 6-7 mg/l distruge populaIia piscicolǎ.
Efectele asupra organismului uman sunt de mai multe categorii. Având
toxicitatea redusǎ (1g/kg greutate corporalǎ) intoxicaIia este greu realizabilǎ.
Aceasta nu se produce şi datoritǎ faptului cǎ modificarea proprietǎIilor
organoleptice face apa improprie de a fi consumatǎ în scop potabil. Prin
proprietǎIile de modificare a tensiunii superficiale, detergenIii pot modifica
permeabilitatea mucoaselor tubului digestiv, ceea ce favorizeazǎ pǎtrunderea
altor substanIe poluante cu efecte cancerigene, toxice sau de altǎ naturǎ.
Pǎtrunşi în organism exercitǎ efect methemoglobinizant (interfereazǎ
transportul oxigenului). Au importante efecte alergizante.

B. Bioelementele

Apa conIine un numǎr mare de substanIe minerale importante pentru fiziologia

umanǎ.

a. Fluorul
Fluorul este larg rǎspândit în naturǎ (sol, apǎ, alimente), cel mai frecvent sub
formǎ de fluoruri minerale sau organice, uneori sub formǎ de ioni şi, foarte rar,
în stare elementarǎ. Apa constituie o sursǎ esenIialǎ de fluor pentru
organismul uman, deoarece absorbIia acestuia este superioarǎ celorlalte
surse. Concen- traIia de fluor în apǎ depinde de prezenIa lui în sol şi de gradul
de solubilitate al fluorurilor. În general, cele mai sǎrace în fluor sunt apele de
suprafaIǎ, care conIin 0,01-0,3 mg/l. În Iara noastrǎ apele noastre sunt
carenIate în fluor, peste 60% din sursele de apǎ potabilǎ având niveluri ale
fluorului sub 0,35 mg/l.
AbsorbIia, distribuIia şi fixarea în Iesuturi se face rapid, 99% din fluorul
pǎtruns în circulaIie fixându-se pe os şi dinte, 1% în Iesuturile moi. Fixarea în
Iesuturile calcificate se face cu predilecIie în diafiza oaselor, mai mult în
învelişul de suprafaIǎ şi predominant în oasele trabeculare. În dinte,
mecanismul de
66

reIinere este similar, fixarea fǎcându-se preponderent în smalI şi dentinǎ, în

cantitǎIi mari în straturile superficiale. ConIinutul crescut al smalIului în fluor
este asociat cu rezistenIa la carie.

ROL
Fluorul previne formarea cariei dentare. Unele ipoteze aratǎ cǎ prezenIa
fluorului în cantitate optimǎ transformǎ hidroxiapatita din smalIul dentar în
fluoroapatitǎ (conferind rezistenIǎ crescutǎ dintelui la diverse agresiuni).
Fluorul mai intervine şi prin acIiunea sa bactericidǎ, inhibând metabolismul
microbian al bacteriilor acidofile din fluora cavitǎIii orale. Fluorul are şi efecte
antienzimatice, oprind desfǎşurarea proceselor cariogene la nivelul smalIului.
Toate aceste acIiuni trebuie luate în considerare în evaluarea fluorului în
prevenirea cariei dentare.

CARENŢǍ
CarenIa de fluor este recunoscutǎ ca factorul principal în formarea cariei
dentare, profilaxia acesteia constând în normalizarea aportului de fluor al
organismului. Aceasta se poate face prin mai multe metode:
• fluorizarea apei – metoda cea mai frecvent utilizatǎ, deoarece apa
potabilǎ aduce organismului cel mai mare aport de fluor (2/3-3/4 din
necesarul zilnic al adultului). Doza de fluor din apǎ trebuie sǎ fie de 1
mg/l în climatul cald şi 1,3 mg/l în cel rece;
• suplimentarea oralǎ cu fluor – cu comprimate administrate pânǎ la vârsta
de 19 ani;
• aplicaIii locale;
• fluorizarea alimentelor – lapte, sare de bucǎtǎrie etc.

EXCES
Consumul de apǎ şi alimente cu concentraIii mari de fluor exercitǎ efecte
nocive asupra organismului, simptomatologia depinzând de doza primitǎ şi
timpul de expunere.
IntoxicaIia acutǎ cu fluor survine doar accidental şi poate duce la deces prin
inhibiIie enzimaticǎ, perturbarea generǎrii şi transmiterii influxului nervos.
IntoxicaIia cronicǎ apare la expuneri îndelungate, la doze care depǎşesc
necesarul şi care permit acumularea fluorului în cantitǎIi excesive în oase şi
dinIi. Sindromul, cu manifestǎri variate, este cunoscut sub denumirea de
fluorozǎ endemicǎ. Primele manifestǎri apar la concentraIii ale fluorului de
peste 1,5-2 mg/l apǎ şi se localizeazǎ la nivelul dinIilor (fluorozǎ dentarǎ);
primii afectaIi sunt dinIii posteriori iar cu timpul leziunile se extind şi la dinIii
anteriori.
 67

Pe smalI apar pete alb-opace care trec prin diferite nuanIe de galben-maro
pânǎ la negru. Culoarea petelor indicǎ gradul de distrofie al smalIului care cu
timpul devine fiabil, în formele grave de fluorozǎ dentarǎ putându-se ajunge la
edentaIie totalǎ. La concentraIii de fluor care depǎşesc 5 mg/l, este afectat
întregul schelet (osteosclerozǎ), alterǎrile osoase fiind mai evidente la nivelul
coloanei vertebrale unde apar calcificǎri ale ligamentelor, osteofite, precum şi
exostoze pe oasele lungi şi coaste. IntoxicaIiile severe (la concentraIii de fluor
peste 20 mg/l) se caracterizeazǎ prin deformǎri anchilozante, sindrom denumit
şi osteofluorozǎ anchilozantǎ. Prevenirea fluorozei endemice se face prin
reducerea concentraIiilor de fluor din apǎ pânǎ la limitele optime în uzinele de
tratare a apei prin utilizarea filtrǎrii acesteia cu rǎşini schimbǎtoare de ioni.

6. CONTAMINAREA

Contaminarea surselor de apǎ, cunoscutǎ de mult timp, dispune de metode de

control şi supraveghere eficiente, dar fenomenul rǎmâne pe mai departe
incomplet rezolvat, în prezent constatându-se un grad de exacerbare a
acestuia. Factorii care îl condiIioneazǎ şi reactualizeazǎ poluarea biologicǎ a
apei sunt factori noi, ecosiociologici, care acIioneazǎ alǎturi de condiIiile de
mediu igienico-sanitare precare, ce se mai menIin încǎ în unele zone
geografice.
Aceşti factori, de naturǎ eco-sociologicǎ, au apǎrut datoritǎ noilor relaIii
între om şi mediul sǎu ambiant, printre cei mai importanIi fiind:
• dezvoltarea relaIiilor internaIionale pe baze economice, sociale,
culturale, turism, care au drept urmare sporirea circulaIiei umane pe plan
mondial;
• amplificarea comerIului internaIional cu produse alimentare, mijloc
posibil de vehiculare a unor agenIi biologici;
• dezvoltarea crescândǎ a marilor ferme zootehnice, modalitate de
contaminare intensǎ a mediului ambiant;
• poluarea chimicǎ a apei mult amplificatǎ, care modificǎ caracterele de
rezistenIǎ a agenIilor biologici în mediu;
• terapia cu antibiotice, ca element presor selectiv al tulpinilor multiplu
rezistente la antibiotice, care populeazǎ dens mediul şi mai ales sursele
de apǎ.
Transmiterea organismelor patogene prin apǎ sau prin intermediul
alimentelor spǎlate cu apǎ contaminatǎ reprezintǎ şi în prezent o importantǎ
cale de a produce îmbolnǎviri.
68

A. Formele de manifestare

Bolile infecIioase transmise prin apǎ pot avea mai multe forme de manifestare,
în funcIie de numǎrul de îmbolnǎviri, timpul şi modul de apariIie, agenIii
cauzatori etc. Se cunosc trei forme principale: epidemia, endemia şi forma
sporadicǎ.
Epidemia este o formǎ frecventǎ, având urmǎtoarele caracteristici principale:
• apariIia unui numǎr mare de îmbolnǎviri într-un interval scurt de timp
(caracter exploziv);
• îmbolnǎvirile sunt grupate în zone delimitate teritorial, unde populaIia
consumǎ apǎ din aceeaşi sursǎ;
• sunt afectate toate persoanele receptive, indiferent de sex, vârstǎ,
profesie, nivel economic, care au consumat apǎ din sursa contaminatǎ;
• în perioada epidemiei apa prezintǎ caracteristici de nepotabilitate (uneori
se pot izola şi agenIi biologici cauzatori);
• epidemia înceteazǎ ca urmare a mǎsurilor de potabilizare a apei;
• se poate continua cu un numǎr de cazuri, care nu mai sunt transmise pe
cale hidricǎ, ci prin contact („coada epidemiologicǎ”).
Endemia se manifestǎ prin prezenIa unui numǎr mic de îmbolnǎviri, cu
apariIie neperiodicǎ, dar permanent în aceeaşi zonǎ geograficǎ, obişnuit cu
nivel de trai precar, igienǎ şi sanitaIie scǎzutǎ, explozii demografice etc. şi unde
lipseşte supravegherea epidemiologicǎ şi de laborator. Frecvent, forma
endemicǎ se întâlneşte la colectivitǎIile umane care consumǎ apǎ de suprafaIǎ
fǎrǎ tratare prealabilǎ. Zonele endemice pot fi generatoare de epidemii hidrice.
Forma sporadicǎ se caracterizeazǎ prin cazuri izolate de îmbolnǎvire, Ea nu
este o formǎ de manifestare a cǎii hidrice, dar poate exista şi în cadrul acesteia.
Îmbolnǎvirile pe cale hidricǎ pot fi produse de agenIi biologici variaIi: bacterii,
rirusuri, paraziIi.

B. Boli bacteriene

AgenIii bacterieni transmişi pe cale hidricǎ sunt deosebit de numeroşi. Teoretic,

orice bacterie patogenǎ sau potenIial patogenǎ prezentǎ în apǎ, în anumite
circumstanIe, poate produce îmbolnǎvirea la om. Îmbolnǎvirile se manifestǎ
prin simptomatologia clasicǎ sau pot avea aspecte modificate (forme uşoare,
fruste, simptomatologie polimorfǎ etc.) ca rezultat al procesului de variabilitate
microbianǎ care are loc apǎ, sub presiunea poluǎrii chimice. Diagnosticul
provenienIei hidrice a unei boli infecIioase este în general dificil de realizat.
 69

a) Dizenteria
Este afecIiunea hidricǎ cea mai rǎspânditǎ, atât în Iara noastrǎ cât şi în alte
zone geografice. Agentul etiologic este reprezentat de bacterii de genul
Shige//a dizenteriae, cu diversele sale serotipuri. Epidemiile pot fi provocate de
un singur serotip (în România frecvent Shige//a f/exneri) sau pot fi epidemii
mixte (mai multe tipuri de Shigella). S-au descris şi epidemii mixte produse de
Shigella şi b. tific. IncidenIa mare se datoreazǎ contaminǎrii mari a mediului
ambiant, inclusiv a bazinelor de apǎ, de cǎtre persoane purtǎtoare, bolnavi
asimptomatici sau bolnavi. Contaminarea se face direct sau prin intermediul
deversǎrii apelor reziduale menajere în bazinele naturale de apǎ. Bacili
dizenterici au fost izolaIi frecvent în apele de suprafaIǎ. Timpul de supravieIuire
a shigelelor în apǎ este de 4-7 zile, dar, în raport cu particularitǎIile calitative
ale apei, pot rezista pânǎ la 38-40 de zile. Din punct de vedere al gravitǎIii,
boala transmisǎ pe cale hidricǎ se manifestǎ variat, în ultimul timp
semnalându-se tot mai frecvent forme uşoare, fǎrǎ manifestǎri clinice sau cu
manifestǎri atipice.

b) Holera
AfecIiune bacterianǎ specificǎ omului, este transmisǎ predominant pe cale
hidricǎ (99%). IncidenIa este mai ales în teritoriile cu stare igienico-sanitarǎ
precarǎ. Se manifestǎ endemo-epidemic. Agentul epidemiologic este ribrio
cho/erae sau ribrio Comme, care este şi specia tip a genului vibrio. Un alt
biotip al aceleiaşi specii este ribrio E/ Torr, cu structurǎ antigenicǎ
asemǎnǎtoare. Epidemiile de holerǎ, cauzate de vibrio cholerae, au fost foarte
rǎspândite în trecut, dar au regresat. În prezent, holera produsǎ de ribrio E/
Torr are frecvenIa mai mare şi este cantonatǎ mai ales sub formǎ endemicǎ în
zone cu condiIii igienico-sanitare nesatisfǎcǎtoare. Durata de supravieIuire a
vibrionului holeric în afara organismului variazǎ în raport cu caracteristicile
mediului ambiant. În apǎ rezistǎ pânǎ la 3 sǎptǎmâni, în peşti, moluşte şi
crustacei scoşi din apǎ – 5-7 zile, iar în condiIii de refrigerare – 1-2 sǎptǎmâni.
Trǎieşte 4.5 zile în apa de mare, în cea de canal câteva luni. Vibrionul El Torr
pare a fi mai dotat biologic în ceea ce priveşte supravieIuirea în mediul extern.
Boala, în forma clasicǎ, are manifestǎri variate, de la formele uşoare la cele
foarte grave, urmate de deces. Holera produsǎ de vibrionul El Torr se
manifestǎ prin forme de gravitate mai micǎ, uneori evoluând asimptomatic.
Holera El Torr creeazǎ focare permanente acolo unde se instaleazǎ.
70

c) Salmoneloza
Calea hidricǎ este un mijloc de transmitere atât pentru salmonelozele minore –
infecIii acute digestive de diferite tipuri de Salmonella.
Febra tifoidǎ, boalǎ specificǎ omului, produsǎ de bacilul tific, nu mai
constituie o problemǎ majorǎ de sǎnǎtate publicǎ în România. Contaminarea
apelor se face direct, prin dejecte sau urinǎ de la persoane bolnave sau
purtǎtoare, sau prin deversǎri de ape uzate menajere, contaminate. RezistenIa
Sa/mone//ei tμphμ în mediul extern este mare. În apa râurilor supravieIuieşte
4-10 zile, în apele de profunzime 30 de zile, 6-12 zile în apele de canal, în
gheaIǎ 2-3 luni.
Febrele paratifoide A şi B sunt determinate de bacilul paratific A şi B şi
prezintǎ caracteristici epidemiologice şi de supravieIuire în apǎ asemǎnǎtoare
bacilului tific. Salmonelozele sunt tulburǎri gastrointestinale produse de diferite
tipuri de Salmonella. Datoritǎ transformǎrii condiIiilor eco-sociale, fondul
epidemic din toate Iǎrile a crescut substanIial. Cel mai rǎspândit serotip de
Salmonella din naturǎ, Sa/mone//a tμphimurium, este rǎspunzǎtor de
generarea a 50-60% din focarele de salmoneloze din toate Iǎrile. Rolul apelor
în transmiterea salmonelozelor minore este mai redus decât în transmiterea
febrei tifoide.

d) Enterite şi enterocolite
Enteritele şi enterocolitele sunt cuprinse în marele grup al bolilor diareice şi
care se transmit frecvent şi pe cale hidricǎ. AgenIii etiologici ai acestor
îmbolnǎviri sunt numeroşi au fost izolaIi în mod regulat din ape cu diferite
grade de poluare:
• Genul Campμ/obacter produce frecvent tulburǎri diareice acute la copii şi
adulIi, speciile incriminate fiind Campi/obacter jejuni şi co/i
(Campilobacter jejuni/coli). Deşi infecIia se transmite în principal prin
alimente, poate fi transmisǎ şi pe cale hidricǎ. Boala se manifestǎ
sporadic sau epidemic.
• Escherichia co/i. Apele poluate conIin, de regulǎ, diverse tipuri de
Escherichia, incriminate ca agenIi etiologici în tulburǎri ale tractusului
gastro-intestinal la adult şi în sindromul toxicoseptic al copilului mic. S-au
descris epidemii de enterite la copii, uneori cu manifestǎri foarte grave.
Sursele sunt reprezentate de intestinul omului sau animalelor bolnave
sau sǎnǎtoase, contaminarea bazinelor naturale de suprafaIǎ fǎcându-se
prin intermediul apelor uzate. Timpul de supravieIuire în apǎ este
îndelungat: la temperaturi de 8-10°C rezistǎ 3-5 sǎptǎmâni, la 20-30°C
peste 40 de sǎptǎmâni, în apǎ ce conIine humus peste 160 de zile.
Îmbolnǎvirile pot fi epidemice sau sporadice.
 71

e) Leptospiroza
Este o zoonozǎ cu focalitate naturalǎ, foarte rǎspânditǎ, întâlnitǎ accidental la
om. Rezervorul de infecIie este reprezentat de şobolani şi de diverse specii de
şoareci. Cadavrele animalelor, rezultate în urma epizootiilor sunt, de
asemenea, surse de infecIii. Transmiterea leptospirelor la om se face prin mai
multe cǎi, apa având principalul rol în transmitere. Omul se contamineazǎ
trecând prin apa contaminatǎ, lucrând în zone mlǎştinoase în agriculturǎ
(orezǎrii), fǎcând baie, în timpul pescuitului sau folosind apa în diferite scopuri:
apǎ potabilǎ sau irigaIii. Leptospirele traverseazǎ tegumentele, cu sau fǎrǎ
soluIii de continuitate, conjunctiva ocularǎ şi mucoasa tubului digestiv.
SupravieIuirea în apǎ este limitatǎ de la câteva zile la 2 sǎptǎmâni. Formele de
manifestare a bolii pot fi sporadice, endemice şi epidemice. S-au descris
epidemii hidrice datorate utilizǎrii apei de suprafaIǎ sau consumului de apǎ de
fântânǎ contaminatǎ cu leptospire. Manifestarea epidemicǎ este cel mai
frecvent asociatǎ cu contaminarea pe cale hidricǎ.

f) Tularemia
Este o boalǎ infecIioasǎ acutǎ, din grupa zoonozelor, produsǎ de Francise//a
tu/arensis (bacilul tularemiei). Rezervorul de agent patogen cuprinde
numeroase specii de vieIuitoare, dar mai ales rozǎtoare. Omul se
contamineazǎ prin îmbǎiere. B. tuleramiei traverseazǎ tegumentul intact şi
mucoasa digestivǎ. Contamineazǎ moluştele şi batracienii din apǎ.

g) Bruceloza
Agentul etiologic al brucelozei este genul Brucella, cu mai multe specii. Este o
zoonozǎ, boala fiind frecventǎ la animalele domestice (bovine, porcine) şi
sǎlbatice. Apa se contamineazǎ prin urina şi dejectele animalelor bolnave.
Omul se contamineazǎ prin contact direct sau pe cale hidricǎ, prin consumul
apei în scop potabil sau prin îmbǎiere (tegumentul trebuie sǎ prezinte soluIie
de continuitate). S-au descris îmbolnǎviri prin consumul de apǎ de fântânǎ
contaminatǎ.

h) Tuberculoza
Bacilul Koch, agentul etiologic al tuberculozei, este frecvent izolat din apele de
suprafaIǎ poluate cu ape reziduale provenite de la sanatoriile de tuberculozǎ.
Comparativ cu flora patogenǎ intestinalǎ, B.K. rezistǎ mai mult la dozele de
clor
72

curent utilizate în dezinfecIia apei. Transmiterea tuberculozei la om, pe cale

hidricǎ, este rar întâlnitǎ. S-au descris îmbolnǎviri la copii.

C. Boli virale

Sursele de apǎ pot fi contaminate cu numeroase virusuri de provenienIǎ

umanǎ. Maladiile provocate au de la caracter benign pânǎ la patologie
mortalǎ. Formele de manifestare a îmbolnǎvirilor pot fi sporadice sau
epidemice. Epidemiile nu sunt suficient evaluate, diagnosticul de epidemie
viralǎ hidricǎ prezentând numeroase dificultǎIi:
• Îmbolnǎvirile produse au manifestǎri polimorfe (digestive, respiratorii,
nervoase, cutanate etc.) şi variate sub aspectul gravitǎIii (inaparente,
silenIioase, forme medii sau foarte grave);
• Metodele existente nu permit izolarea imediatǎ a virusului din apǎ (care
ar sprijini diagnosticul de epidemie hidricǎ) şi nici evidenIierea tuturor
virusurilor circulante;
• Existǎ neconcordanIǎ (neexplicabilǎ încǎ) între prezenIa virusurilor în
apǎ (permanentǎ) şi morbiditate (declanşǎri sezoniere).
Timpul de supravieIuire a virusurilor în apǎ este de 150-200 zile, multe din
ele fiind rezistente şi la dozele de clor utilizate curent în dezinfecIia apei. Astfel,
o apǎ potabilǎ, din punct de vedere bacteriologic, poate transmite o afecIiune
viralǎ.

D. Boli parazitare

Parazitozele sunt afecIiuni cu largǎ rǎspândire pe glob. Mecanismele de

transmitere sunt multiple, în funcIie de particularitǎIile biologice ale fiecǎrui
parazit, în cadrul acestora apa având un rol important. Ea poate avea rol pasiv,
de vehiculare a parazitului între sursǎ şi noua gazdǎ, poate reprezenta mediul
de dezvoltare obligatoriu al unui ciclu parazitar sau constituie mediul optim de
dezvoltare a unor vectori ai diverşilor paraziIi. Boala se poate manifesta
sporadic, endemic şi uneori epidemic.
a) Amibiaza (dizenteria amibianǎ) este produsǎ de Entamoeba histo/μtica,
amibǎ patogenǎ, cu formǎ vegetativǎ şi chisticǎ. Trecerea de la o gazdǎ
la alta se face cu ajutorul formelor chistice, care sunt eliminate în mediul
extern, prin dejecte, de subiectul bolnav. Formele chistice pot fi
vehiculate prin apǎ, alimente (irigate cu apǎ infestatǎ), muşte, mâini
murdare, reziduuri. Ingerate de cǎtre gazda sǎnǎtoasǎ se multiplicǎ în
tubul digestiv,
 73

dând naştere la numeroşi noi indivizi. Amibiaza se poate manifesta în

forme sporadice, endemice sau mici epidemii.
b) Lambliaza (Giardioza) are ca agent etiologic Giardia intestina/is,
protozoar flagelat, cu formǎ vegetativǎ şi chisticǎ. Produce boala în
special la copii. Forma infestantǎ este chistul, eliminat de omul bolnav şi
purtǎtor, excepIional şi de animale. CondiIiile de infestare şi evoluIia
ulterioarǎ în organismul omului sunt asemǎnǎtoare cu ale E. histo/μca.
RezistenIa chistului în apǎ este de cca 3 luni.
c) Balantidioza (dizenteria balantidianǎ) este produsǎ de Ba/antidium co/i,
protozoar ciliat, cu ambele forme, chisticǎ şi vegetativǎ. Trǎieşte în
lumenul intestinului gros al omului, unde se hrǎneşte cu flora ubianǎ
intestinalǎ. Are rǎspândire mare. Este eliminat sub formǎ de chist prin
dejecte. Poate fi eliminat şi de animalele domestice (porc bolnav).
d) Trichomonioza genitalǎ. Agentul etiologic este Trichomonas ragina/is,
care are numai forma vegetativǎ, puIin rezistentǎ în mediul exterior. Este
parazit al cǎilor genito-urinare a ambelor sexe. Principala cale de
transmitere este cea venerianǎ, dar se poate transmite şi apǎ.
e) Fascioloza este produsǎ de Fasciola hepatica şi paraziteazǎ obişnuit
vite, iepure, diverse animale sǎlbatice şi numai accidental poate ajunge
la om. Parazitul adult se localizeazǎ cel mai frecvent în cǎile biliare, unde
depune ouǎ, care odatǎ cu bila ajung în intestin şi sunt eliminate prin
materii fecale. În acest moment intervine factorul hidric, ca etapǎ
obligatorie în dezvoltarea parazitului. Ouǎle trebuie sǎ ajungǎ în apǎ şi
sǎ întâlneascǎ o gazdǎ intermediarǎ (gastropod), unde se dezvoltǎ pânǎ
la stadiul de cercar. Aceştia pǎrǎsesc gazda şi se matureazǎ pânǎ la
metacercar (forma infestantǎ). Omul se infesteazǎ consumând apǎ cu
metacercari sau alimente irigate cu apǎ infestatǎ.
f) Schistosomiaza (bilharzioza) este determinatǎ de Schistosoma mansoni,
S. japonicum sau S. hematobium. Este o boalǎ foarte rǎspânditǎ în
zonele tropicale. Rezervorul este reprezentat numai de omul bolnav sau
purtǎtorul sǎnǎtos. Parazitul este localizat în venele sistemului port, unde
poate trǎi pânǎ la 30 de ani. Femela depune ouǎle venele sau capilarele
intestinale, de unde ajung în lumenul tubului digestiv, este eliminat în
mediu cu dejectele şi ajunge în apǎ. În mediul hidric se dezvoltǎ în gazda
intermediarǎ (gastropod) pânǎ la stadiul de cercar, de unde sunt eliberaIi
în apǎ, unde pot supravieIui 24-48 ore. În acest interval trebuie sǎ
întâlneascǎ gazda definitivǎ (omul), în care pǎtrund prin tegument şi
ajung, în final, pe cale circulatorie din nou la sistemul port, unde dupǎ 20
de zile devin adulIi.
74

g) Geohelmintiazele sunt produse de mai mulIi paraziIi: Ascaris

/umbricoidis, Trichocepha/us dispar, Strongi/oides stercora/is,
Ancμ/ostoma duodena/e, Necator americanus şi alIii. În epidemiologia
geohelmintiazelor, solul este mediul principal al acestor paraziIi, apa fiind
doar o cale accidentalǎ.
h) Filariozele sunt produse de 3 tipuri de filaria aparIinând familiei
Onchocerdiae. Ele produc filarioza cutanatǎ, limfaticǎ şi/sau cavitarǎ.
Prin înIepǎtura vectorilor (IânIari) pǎtrund în organism, unde are loc un
ciclu evolutiv, dupǎ care pot fi transmise la alte gazde de acelaşi vector.
Apa are rol în multiplicarea vectorilor.

7. CONDIŢII DE POTABILITATE

Apa potabilǎ este apa consumatǎ cu plǎcere şi care nu exercitǎ efecte nocive
asupra populaIiei. Caracteristicile de potabilitate sunt exprimate prin norme
cuprinse în Legea 458/2002 şi Legea 311/2004, cu caracter obligatoriu de
respectare (tabelul III.1).

TABELUL III.1
Parametri microbiologici

Parametru Valoare admisǎ (nr/100 ml)

Escherichia coli 0
Enetrococi 0

Parametri microbiologici pentru apa comercializatǎ în sticle

sau alte recipiente

Parametru Valoare admisǎ

Escherichia coli 0/250 ml
Enterococi 0/250 ml
Pseudomonas aeruginosa 0/250 ml
Numǎr de colonii la 22°C 100/ml
Numǎr de colonii la 37°C 20/ml
 75

Parametri chimici

Parametru Valoare CMA Unitate de mǎsurǎ

Acrilamidǎ 0,10 µg/l
Arsen 10 µg/l
Benzen 1 µg/l
Benzpiren 0,01 µg/l
Bor 1 mg/l
BromaIi 10 µg/l
Cadmiu 5 µg/l
Clorurǎ de vinil 0,50 µg/l
Cianuri totale 50 µg/l
Cianuri libere 10 µg/l
Crom total 50 µg/l
Cupru 0,1 mg/l
Dicloretan 3 µg/l
Epiclorhidrinǎ 0,10 µg/l
Fluor 1,2 mg/l
Hidrocarburi policiclice 0,10 µg/l
aromatice
Mercur 1 µg/l
Nichel 20 µg/l
NitraIi 50 mg/l
NitriIi 0,50 mg/l
Pesticide 0,10 µg/l
Pesticide total 0,50 µg/l
Plumb 10 µg/l
Seleniu 10 µg/l
Stibiu 5 µg/l
Tetracolretan şi Tricloretilenǎ 10 µg/l
Trihalometani total 100 mg/l
76

Parametri indicatori

Unitate de
Parametru Valoare CMA mǎsurǎ
Aluminiu 200 µg/l
Amoniu 0,50 mg/l
Bacterii coliforme 0 nr./100 ml
Carbon organic total
Nici o modificare anormalǎ
(COT)
Cloruri 250 mg/l
Clostridium perfringes 0 nr./100 ml
Clor rezidual liber 0,50 mg/l
Conductivitate 2500 µS/cm la 20°C
Acceptabilǎ consumatorilor
Culoare
şi nici o modificare anormalǎ
Duritate totalǎ, minim 5 °G
Fier 200 µg/l
Acceptabil consumatorilor şi
Gust nici o modificare anormalǎ
Mangan 50 µg/l
Acceptabil consumatorilor şi
Miros
nici o modificare anormalǎ
Numǎr de colonii la
Nici o modificare anormalǎ
22°C
Numǎr de colonii la
Nici o modificare anormalǎ
37°C
Oxidabilitate 5 mg O2/l
pH 6,5 —9,5 unitǎIi de pH
Sodiu 200 mg/l
Sulfat 250 mg/l
Sulfuri şi hidrogen
100 µg/l
sulfurat
Turbiditate Sub 5 UNT
Zinc 5000 µg/l
Tritiu 100 Bq/l
Doze efectivǎ totalǎ de
0,1 mSv/an
referinIǎ
Activitatea alfa globalǎ 0,1 Bq/l
Activitatea beta globalǎ 1 Bq/l
 77

Prima lege de stat care a emis condiIii de potabilitate pentru apǎ a fost SUA
(1914), dupǎ care s-au adoptat dispoziIii similare în majoritatea statelor din
lume. În Iara noastrǎ, primul Standard de calitate a apei a apǎrut în anul 1952
şi ulterior a fost revizuit de mai multe ori. OMS a elaborat norme internaIionale
de potabilitate, cu limite largi, în interiorul cǎrora pot fi elaborate normele
naIionale, proprii fiecǎrui stat.
Normele de calitate a apei nu sunt fixe, ele se pot schimba funcIie de
evoluIia cunoştințelor medicale şi a tehnicilor de determinare.

A. Condiţii organoleptice

Aceste caracteristici pot fi determinate exclusiv cu ajutorul organelor de simI.

Sunt determinǎri care au caracter de subiectivitate, dar este subiectivǎ şi
condiIia de apǎ plǎcutǎ, cuprinsǎ în definiIia apei potabile. CondiIiile
organoleptice sunt gustul şi mirosul.
Gustu/ este rezultatul prezenIei în apǎ a elementelor minerale şi a gazelor
dizolvate, cu deosebire a oxigenului, care conferǎ prospeIime apei. În lipsa lor,
apa este fadǎ, neplǎcutǎ, şi nu satisface senzaIia de sete. Excesul de CO 2
produce gust acrişor, înIepǎtor, iar SH2 respingǎtor, greIos. Sǎrurile minerale în
exces modificǎ gustul sub diferite aspecte: excesul de Fe produce gust
metalic, Ca – sǎlciu, Mg – amar, clorurile – sǎrat.
Mirosu/. Apa potabilǎ nu trebuie sǎ prezinte miros sesizabil de consumator.
Mirosurile particulare sunt date de substanIe poluante. Materiile organice în
descompunere, prin degajare de SH2 şi NH3 produc mirosuri neplǎcute.
SubstanIele chimice, cum sunt pesticidele, detergenIii, produsele petroliere,
fenoli, conferǎ apei mirosuri caracteristice, de asemenea neplǎcute.
Multiplicarea în exces a organismelor vegetale sau animale (înflorirea apei)
imprimǎ apei miros de iarbǎ, mucegai, pǎmânt, peşte etc.

B. Condiţii fizice

Obişnuit, ele se determinǎ cu anumite aparate, având caracter de obiectivitate.

Ele servesc atât pentru aprecierea calitǎIilor care asigurǎ senzaIia subiectivǎ
în timpul consumului de apǎ cât şi ca indicatori de poluare. CondiIiile fizice
cuprind: pH, conductivitate electricǎ, temperaturǎ, culoare, turbiditate.
pH-u/ este determinat de concentraIia ionilor de H din apǎ. Modificǎri pot
surveni prin pǎtrunderea poluanIilor. pH-ul apei, în limitele 6,5-7,4, asigurǎ gust
plǎcut. Creşterea sau scǎderea concentraIiei ionilor de H are efecte nocive
asupra mucoase gastrice.
78

Conductiritatea e/ectricǎ a apei exprimǎ cantitatea de sǎruri dizolvate în

apǎ. PrezenIa lor în concentraIii echilibrate contribuie la gustul plǎcut al apei.
Pǎtrunderea poluanIilor modificǎ conIinutul în sǎruri.
Temperatura are valori şi constanIǎ în funcIie de sursa de apǎ. Sursele
subterane au temperatura apei cu atât mai constantǎ cu cât se gǎsesc la
adâncime mai mare. Modificarea t° reflectǎ pǎtrunderea altor surse de apǎ (de
suprafaIǎ) cu transfer, totodatǎ, de poluanIi. Aceasta îi conferǎ calitatea de
indicator igienico-sanitar pentru apele de profunzime. Sursele de suprafaIǎ au
temperaturi variabile, în funcIie de valorile mediului ambiant. Pentru a avea
gust plǎcut şi a satisface senzaIia de sete, temperatura apei trebuie sǎ fie
cuprinsǎ între 7-15°C. Valori mai mari de 17°C determinǎ gust neplǎcut,
datoritǎ pierderii gazelor dizolvate (mai ales a oxigenului). Apa cu temperaturi
foarte scǎzute (sub 7°C) are efecte negative asupra stǎrii de sǎnǎtate (scade
rezistenIa organismului faIǎ de infecIii, determinǎ amigdalite, faringite,
laringite, determinǎ accelerarea tranzitului intestinal).
Cu/oarea. Apa potabilǎ trebuie sǎ fie incolorǎ. Culoarea este datǎ de
substanIele dizolvate în apǎ, organice (de provenienIǎ teluricǎ, origine
vegetalǎ, microorganisme sau alge cromatofore) sau anorganice (de origine
teluricǎ sau provenite prin poluare). Exemple: algele cromatofore conferǎ apei
culoarea verde, sǎrurile de Fe – roşie, sǎrurile de Cu – verzuie, Zn produce
aspect lactascent etc. ApariIia culorii în apǎ limiteazǎ consumul de cǎtre
populaIie, din punct de vedere organoleptic, iar unele substanIe chimice au şi
potenIial toxic. Îndeplineşte rol de indicator igienico-sanitar de poluare.
Turbiditatea este produsǎ de materiile insolubile, prezente în apǎ sub formǎ
de particule în suspensie. Ele pot fi de naturǎ mineralǎ sau organicǎ, antrenate
din sol sau provenite din alte surse. PrezenIa lor limiteazǎ consumul de cǎtre
populaIie şi constituie suport de dezvoltare a amicroorganismelor (cele de
naturǎ organicǎ), de captare a substanIelor radioactive sau a particulelor
minerale. Turbiditatea este indicator de poluare a apei.

C. Condiţii chimice
SubstanIele chimice din apǎ pot fi compuşi naturali ai apei (prezenIi în mod
obişnuit) sau provin prin poluare. Atât pentru cei naturali cât şi pentru poluanIi,
este necesarǎ fixarea unor limite de concentraIie (concentraIii maxime
admisibile – CMA), care limiteazǎ substanIele chimice la valori care nu sunt
nocive organismului uman.
Deşi în apǎ sunt numeroase substanIe chimice (rezultate cu deosebire din
poluare), standardele de calitate a apei au CMA stabilite numai pentru un
numǎr limitat, în funcIie de nevoile şi posibilitǎIile tehnice ale fiecǎrei Iǎri.
 79

Normarea substanIelor chimice din apǎ s-a fǎcut prin criterii variate: efectul
nociv asupra organismului, de multe ori toxic (Pb, Hg, As, Cd, pesticide, cianuri
etc.), alteori cancerigen (trihalometan, hidrocarburi, nitrozamine etc.), care
obişnuit ajung în apǎ prin poluare. Pentru altele s-a luat în considerare
capacitatea de a modifica proprietǎIile organoleptice ale apei, aceasta
devenind improprie consumului în scop potabil (petrol, fenol). O altǎ categorie
sunt substanIele care nu au efect nociv asupra organismului uman sau animal
şi care nu limiteazǎ folosirea apei, dar indicǎ intervenIia unei poluǎri. Ele
constituie indicatori igienico-sanitari de poluare a apei (amoniac, substanIe
organice, oxigen dizolvat, cloruri, sulfaIi etc.).

D. Condiţii bacteriologice

Apa potabilǎ, din punct de vedere bacteriologic, este în care bacteriile

patogene sunt total absente. Identificarea acestora în apǎ nu este posibilǎ
totdeauna, datoritǎ timpului lor de supravieIuire (uneori scurt), sensibilitǎIi mari
la clor, densitǎIii lor reduse în apǎ şi lipsei metodologiei de determinare
adecvatǎ. PrezenIa bacteriilor patogene în apǎ poate fi pusǎ în evidenIǎ prin
alte grupǎri bacteriene, care sunt prezente în apǎ totdeauna în condiIii de
poluare cu bacterii patogene, şi a cǎror determinare este simplu de executat.
Ele constituie indicatorii igienico-sanitari bacteriologici şi cuprind:
F/ora bacterianǎ tota/ǎ din apǎ (bacterii mezofile). Este constituitǎ din
bacteriile care se dezvoltǎ la 37°C (temperaturǎ la care se dezvoltǎ
microorganismele adaptate la organismul uman sau animal). Numǎrul lor este
cu atât mai mare cu cât poluarea apei este mai puternicǎ. Probabilitatea
prezenIei bacteriilor patogene în apǎ creşte proporIional cu densitatea florei
totale.
Bacterii/e co/iforme sunt bacterii cu habitat normal în intestinul omului şi
animalelor cu sânge cald. Sunt indicatori ai poluǎrii de naturǎ fecalǎ, situaIie în
care posibilitatea prezenIei bacteriilor patogene în apǎ este mare. Ei nu
reflectǎ însǎ corespunzǎtor şi poluarea apei cu virusuri transmise pe cale
digestivǎ.
Ambii indicatori sunt utilizaIi în analizele curente ce se executǎ în cadrul
supravegherii sanitare a apei. În condiIii de cercetare, epidemii hidrice sau alte
nevoi de cunoaştere mai amǎnunIitǎ a caracteristicilor bacteriologice ale apei
se utilizeazǎ ca indicatori igienico-sanitari şi alte grupuri bacteriene:
streptococul fecal (enterococul), bacteriile sulfito-reducǎtoare ( C/ostridium
we/chii), bacteriofagii enterici.
80

E. Condiţii biologice

Organismele vegetale şi animale din apǎ sunt grupate în asociaIii (biocenoze), a cǎror
componenIǎ depinde de fondul fizic, chimic şi biologic al apei în care trǎiesc. Astfel existǎ
organisme acvatice care se dezvoltǎ în ape bine oxigenate, altele în cele lipsite de
oxigen, grupǎri de organisme care se adapteazǎ la diverşi poluanIi prezenIi în apǎ
(bacterii sulfo-oxidante, fero-bacterii, bacterii celulitice etc.). PrezenIa lor în apǎ relevǎ
mediul în care se dezvoltǎ şi constituie totodatǎ indicatori biologici. Analiza biologicǎ este
rapidǎ, nu necesitǎ tehnici deosebite şi prezintǎ specificitate. În mod obişnuit, indicatorii
biologici nu sunt utilizaIi în analizele curente de apreciere a potabilitǎIii apei, ei fiind
utilizaIi numai în analizele speciale. Indicatorii biologici prevǎzuIi în standardele de apǎ
potabilǎ cuprind organisme vizibile cu ochiul liber sau microscopic, organisme indicatoare
de poluare, indicatori de modificare a proprietǎIilor organoleptice ale apei etc.

F. Condiţii de radioactivitate

Apa potabilǎ prezintǎ un grad redus de radioactivitate, datoritǎ substanIelor radioactive

componente ale solului care delimiteazǎ sursele de apǎ, denumitǎ radioactiritate natura/ǎ.
La aceasta se poate adǎuga radioactiritatea artificia/ǎ, provenitǎ în principal din
deversǎrile de ape uzate cu conIinut radioactiv. Determinarea radioactivitǎIii se face prin
mǎsurarea radioactivitǎIii globale (emiIǎtori de radiaIie a şi þ), care se raporteazǎ la
dozele limitǎ admise, prevǎ- zute în standarde. EmiIǎtorii de radiaIii nu sunt normaIi,
nivelul lor fiind stabilit de organele sanitare locale, conform fondului radioactiv. Creşteri de
peste 25% din valoarea acestui fond pot fi considerate poluare. În cazul depǎşirii limitelor
permise se executǎ determinǎri de radionuclizi (radiu, stronIiu, iod etc.).