Dumnezeu este Creatorul. El este Cel ce ne-a oferit cel mai minunat cadou posibil, anume viața.

Este Tatăl și Cel care e mereu lângă noi. Este Cel care iartă, Cel care deține puterea și Cel care e
mereu sincer. Dumnezeu este creatorul universului, stelelor, vieții, luminii, culorilor, senzațiilor
și emoțiilor.

Datorită Domnului, viața este un loc în care sufletul poate auzi inima tresăltandă a lui
Dumnezeu. Datorită vieții, sufletul poate înțelege că în fiecare lucru creat, Dumnezeu a folosit un
strop de iubire, iar iubirea lui Dumnezeu pentru noi este la fel de mare precum toate lucrurile pe
care le deține Dumnezeu în univers. Dumnezeu ne arată iubirea Sa prin lume ca dar pentru a
realiza un dialog în iubire cu noi. Dar omul nu are ce să îi de-a lui Dumnezeu de la sine.
Dumnezeu se bucură ca omul să renunţe la unele din darurile primite. Acesta este sacrificiul
omului. Darul primit şi întors apropie persoanele. Cel mai mare dar pe care cineva îl poate face
lui Dumnezeu este darul vieţii sale însăşi. Această întoarcere a darului nu înseamnă o dispreţuire
a darului primit. Întoarcerea unui dar implică preţuirea lui chiar de către cel ce l-a primit.
Dumnezeu vrea să ne bucurăm de viață și de momentele pe care ni le oferă aceasta.

Sfântul Augustin scrie în „Confesiuni” că memoria este spațiul în care imaginile și momentele
din viața noastră intră într-un fel de cotloane tainice şi greu de descris, pentru a le rechema şi a le
avea la îndemână ori de câte ori este nevoie; fiecare intră în memorie pe porţile care i-au fost
destinate şi este păstrat la locul lui. „Din acelaşi izvor nesecat împrumut mereu unele după altele
fel de fel de imagini ale lucrurilor, fie unele ieşite din propria mea experienţă, fie altele pe care le
socot credibile întemeindu-mă pe această experienţă personală; le îmbin pe acestea cu cele
trecute şi alcătuiesc din ele acţiuni, întâmplări şi speranţe viitoare şi le contemplu mereu pe toate
ca şi cum ar fi prezente”. Memoria are rol de recontemplare a imaginilor observate, simțind o
parte din emoțiile anterioare. Prin memorie putem înțelege lumea lui Dumnezeu și să facem
legături cu noi imagini. Fără memorie nu am putea înțelege senzațiile, iar astfel nici nu am putea
vorbi despre ele, nici măcar nu am putea să ne dorim repetarea momentelor ce ne-au creat aceste
senzații.

Dumnezeu a creat lumea pentru om şi a preconizat conducerea lumii spre comuniunea cu El prin
dialogul cu omul. Numai omul se poate bucura de bunătăţile lui Dumnezeu arătate prin lume.
Deci se bucură de iubirea lui Dumnezeu, devenind partenerul Lui.