MICOPLASMOZA RESPIRATORIE

AVIARĂ

(Boala respiratorie cronică)

 Etiologie:

MYCOPLASMA GALLISEPTICUM

 când micoplasma acţionează singură determină o boală cu

caracter benign, când se asociază alţi germeni boala
evoluează grav;
 se izolează din sacii aerieni, cultivându-se pe medii cu ser,
în embrionii de găină;
 specia patogenă produce aglutinarea globulelor roşii de
pasăre;
 este distinctă din punct de vedere antigenic, având nişa
ecologică în căile respiratorii;
 este rezistentă la condiţiile de mediu extern, dar sensibilă la
tilosină, spectinomicină, eritromicină;
 Caractere epidemiologice:

Receptivitate:
afectează găinile, curcile, fazanii, bibilicile, prepeliţele, păunii;
cele mai sensibile sunt găinile şi mai ales puii de 15 zile şi cei de curcă;
rasele perfecţionate sunt mai sensibile.

Surse de infecţie:
păsările bolnave, cele cu infecţii inaparente, cu boli cronice respiratorii
care elimină germenii prin exsudatul căilor respiratorii;
păsările sălbatice cu forme benigne;
materialul seminal de la cocoşi infectaţi.
 Caractere epidemiologice:

Căi de transmitere:
 verticală prin oul infectat;
 aerogenă prin contact direct intre păsări sau prin
aerul infectat inhalat;

Dinamica:
 evoluează enzootic, cu caracter masal;
 sporadico-enzootic cu evoluţie trenantă, staţionară;
 morbiditatea până la 100%;
 mortalitatea între 10-40%.
 Patogeneza:

 pătrund pe cale respiratorie acţionând asupra celulelor epiteliului

respirator prin factorii de adeziune rezultând procesul patologic→
toxinele secretate determină perturbări tisulare de tip fibrino –
cazeos care se pot complica cu germenii de asociaţie;
 micoplasmele afectează integritatea endoteliului vascular şi
determină agregarea trombocitelor, degranularea lor şi activarea căii
extrinseci a coagulării.
 în infecţii masive→stări septicemice care produc leziuni ale tot
tractusului aerofor, iar împreună cu alţi germeni →poliserozite ce
cuprind masa intestinală, ficatul, splina, cordul şi pulmonul.
Tabloul clinic:

- perioada de incubaţie ═ 10-30 zile;

- evoluează sub formă de sindroame:
coriză, sinuzită, laringotraheită, aerosaculită,
pneumonie.

La puii de găină de 1-3 luni:

„ sindrom de coriză”
- boala apare ca urmare a transmiterii prin
ou.
- întârzierea în dezvoltare, inapetenţă;
- jetaj sero-mucos, srănut, tuse, raluri
traheale;
- respiraţie cu ciocul deschis;
- sinuzite infraorbitale cu caracter exsudativ.
 Tabloul clinic:

La tineretul în vârstă de 5 – 6
luni, se întâlneşte sindromul
de laringotraheită cu o durată
de 2 - 4 luni.
- scăderea apetitului;
- tuse, strănut, jetaj;
-respiraţie dispneică,
zgomotoasă cu ciocul
deschis;
- raluri laringiene şi traheale;
- uneori apare sinuzită
infraorbitală, conjunctivită,
cheratită;
- mortalitatea = 10-30%.
 Tabloul clinic:

La găinile adulte: „sindrom de aerosaculită”

-evoluţie benignă, însoţită de scăderea producţiei de ouă;

-mortalitate mică.
 Tabloul anatomopatologic:

→ în formele iniţiale:
• rinită şi sinuzită seroasă, uneori
laringită seroasă;
• inflamaţia traheei, a cărei mucoasă
este acoperită de un exsudat muco-
fibrinos sau fibrino-cazeos;
• sacii aerieni îngroşaţi şi opacifiaţi;
• la deschiderea sacilor aerieni se
observă mase fibrino-cazeoase cu
aspect de „jumări de ou”=
aerosaculită cazeoasă;
• pulmoni hiperemiaţi cu leziuni de
pneumonie catarală sau crupală;
Tabloul anatomopatologic:

→ în formele avansate:(asocierea de alţi

germeni)
• serozită şi pericardită fibrinoasă şi fibrino-
cazeoasă, cu aderenţe între pericard şi
epicard;
• perihepatită, hepatoză, nefroză;
• salpingită cu depozite cazeoase în
oviduct.

-.
Diagnosticul:

 Probe care se recoltează:

 păsări bolnave;
 cadavre;
 probe de sânge de la păsările bolnave.
 Examenul bacteriologic
 pentru izolarea Mycoplasmei gallisepticum se
utilizează frecvent mediul PPLO;
 tulpinile izolate se identifică pe baza:
 Testelor biochimice:
 fermentarea glucozei
 nehidrolizarea argininei
 Testelor serologice
 imunoflourescenţa
 inhibarea creşterii
 inhibarea metabolismului
 Testarea patogenităţii:
 inocularea materialului patologic la pui de 8-16
săpt.;
 diagnosticul se confirm prin reizolarea agentului
patogen de la aceste păsăsri sau depistarea
anticorpilor specifici.
Aspect cultural – Mycoplasma gallisepticum
Examenul serologic
 pentru supravegherea efectivelor:
 Reacţia de seroaglutinare rapidă
Examenul serologic
 Reacţia de hemoaglutinare rapidă
 Examenul serologic
 Reacţia de seroaglutinare lentă
 foloseşte antigenul diluat în diluţii crescânde de
ser;
 tuburile cu elemente componente se ţin la
termostat timp de 18-24 ore. Se consideră
pozitive serurile care au produs aglutinarea totală
a antigenului la diluţia de 1/40 sau mai mult.
 Reacţia de inhibare a hemaglutinării
 reacţia necesită antigen hemaglutinant, hematii
proaspăt spălate şi seruri de testat;
 anticorpii specifici din serul de pasăre inhibă
activitatea hemaglutinantă asupra hematiilor de
către Mycoplasma gallisepticum.
 Examenul histopatologic

 se efectuează pe secţiuni din mucoasa

traheală sau sinusală→hiperplazia
mucoasei cu pierderea cililor, infiltraţii
monocitare difuze sau în focar;
 se efectuează pe secţiuni din sacii
aerieni→ aerosaculită fibroasă cronică,
aerosaculită fibroasă complicată şi
aerosaculită fibrinohipertrofică.
 Profilaxia:

 Măsuri generale:
 procurarea de ouă şi păsări din efective
indemne;
 carantina profilactică timp de 30 de zile pt
păsările nou introduse în efectiv;
 administrarea preventivă de antibiotice
active faţă de micoplasme în hrană sau în
apă;
 asigurarea condiţiilor optime de întreţinere.
 Combaterea:

 scoatere păsărilor bolnave din efectiv cu

tratarea sau sacrificarea lor;
 tratamentul este eficient doar în faza iniţială a
bolii:
 antibiotice: streptomocină, teramicină,
tylan;
 păsărilor sănătoase din efectivul contaminat li
se administrează preventiv antibiotice în furaj.