In cadrul orei de religie elevii vor fi capabili sa identifice, sa analizeze, sa compare si sa
vorbeasca despre modul in care aceasta il ajuta la dezvoltarea propriei personalitati. Disciplina religie promoveaza iubirea, respectul fata de alte convingeri religioase, bunatatea fata de semeni si responsabilitatea, fiind un important suport pentru dezvoltarea profilului de formare a absolventului, prin receptarea de idei, sentimente, prin operarea cu valori si norme de conduita relevante pentru viata personala, prin manisfestarea disponibiliatatii pentru participare fizica si prin aprecierea calitatilor personale, in vederea auto-cunoasterii, a orientarii scolare si profesionale. În educaţia religioasă, problema valorilor are conotaţii multiple: promovarea unui sistem de valori preluate din învăţătura creştină, asumarea în plan personal a acestora, precum şi evidenţierea efectelor pe care le pe care le poate avea asupra societăţii: - desăvârşirea, care priveşte atât trupul (vezi motivul Nunţii de la Cana, minunea înmulţirii peştelui şi pâinii etc.), cât, mai ales, viaţa interioară, axul a ceea ce astăzi numim personalitate morală; - activismul, respectiv lupta interioară pentru a dobândi binele suprem; - libertatea interioară, care nu poate fi afectată de nici o determinare; - egalitatea şi iubirea fraternă, deoarece toţi suntem fiii lui Dumnezeu; Iisus a predicat peste tot toleranţa şi iertarea semenilor, inclusiv, a duşmanilor; sentimentele de simpatie sunt răspândite cu generozitate: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei l9, l9); "Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru" (Matei 23, 11); - valorificarea copilului, deoarece acesta este prototipul virtuţii; copilul este o stare de perfecţiune asemănătoare aceleia la care adultul trebuie să acceadă pentru a fi mântuit: "Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi căci, împărăţia cerurilor este a celor ca ei" (Matei l9, 24); idealul educaţiei nu trebuie căutat înainte, ci în urmă, prin regresiune la inocenţa copilului. Acestea ne arată că educaţia religioasă presupune un efort integrat, cumulativ, ce antrenează mai mulţi factori, iar şcoala poate deveni o matrice de corelare a unor mesaje şi experienţe ce vin dinspre mai multe direcţii (familie, biserică, grupul informal, mass-media, diverse cadre instituţionale etc.).