Sistemul nervos

Realizează legătura organismului cu mediul de viaţă și coordonează toate funcţiile organismului.

1. D.p.d.v. topografic
a. Sistem nervos central (SNC) cuprinde:
 Măduva spinării
 Encefalul (Trunchi cerebral, Cerebel, Diencefal, Emisfere cerebrale)
b. Sistem nervos periferic alcătuit din nervi (spinali, cranieni, vegetativi) și ganglioni nervoși.

2. D.p.d.v. funcțional
a. Sistem nervos somatic (al vieții de relație) realizează integrarea organismului în mediul de viață. Centrii
nervoși somatici (din SNC) controlează activitatea mușchilor striați scheletici (efectori somatici).
b. Sistem nervos vegetativ (SNV) coordonează activitatea organelor interne în condiții obișnuite (SN
Parasimpatic) și în condiții neobișnuite (SN Simpatic). Centrii nervoși vegetativi (din SNC) controlează
activitatea mușchilor viscerali și a glandelor (efectori vegetativi).

Măduva spinării

Măduva spinării este localizata in canalul vertebral, se întinde de la vertebra C1 pana la vertebra L2, de
unde se continua cu filum terminale care împreună cu nervii spinali lombari și sacrali formează coada de cal.
Are formă de cilindru ușor turtit dorsoventral, prezintă două intumescențe (cervicală și lobară) la nivelul cărora
se află centri motori dezvoltați care controlează mișcările complexe ale membrelor.
Măduva e acoperita de 3 meninge spinale (acestea se continua superior cu meningele cerebrale):
duramater, arahnoida și piamater; între cele 2 din urma se afla lichidul cefalorahidian (LCR) care are rol de
protecție, dar mai ales de hrănire a structurilor nervoase.
 STRUCTURA INTERNA
Măduva spinării este formată din substanţă cenuşie, dispusă în centru, sub formă de coloane, având în
secţiune transversală aspectul literei „H” şi substanţă albă la periferie, sub formă de cordoane.

Substanţa cenuşie

Este constituită din corpul neuronilor. Bara transversală a „H”- ului formează comisura cenuşie a măduvei, iar
porţiunile laterale ale „H”-ului sunt subdivizate în coarne: anterioare, laterale şi posterioare.

1. Comisura cenuşie prezintă în centru canalul ependimar care conţine LCR şi se continuă cu ventriculii
cerebrali la nivelul encefalului.

2. Coarnele anterioare (ventrale) conţin dispozitivul somatomotor, care este mai bine dezvoltat în regiunea
intumescenţelor. Coarnele anterioare sunt mai late şi mai scurte decât cele posterioare şi conţin două tipuri de
neuroni somatomotori: neuroni α şi neuroni γ, ai căror axoni formează rădăcina ventrală a nervilor spinali.
Axonul neuronului α ajunge la muşchiul striat cu care formează o sinapsă specială neuroefectorie, numită placă
motorie, în timp ce axonul neuronului γ ajunge la porţiunea periferică (contractilă) a fibrelor musculare din
structura fusului neuromuscular.

3. Coarnele posterioare (dorsale) conţin neuroni somatosenzitivi, ai căilor senzitive, care au semnificaţia
de deutoneuron (al II-lea neuron), protoneuronul (I neuron) fiind situat în ganglionii spinali.

4. Coarnele laterale sunt vizibile în regiunea cervicală inferioară, în regiunea toracală şi lombară superioară.
Conţin neuroni vegetativi (viscerosenzitivi în jumătatea dorsală și visceromotori în jumătatea ventrală).
Neuronii visceromotori sunt neuroni simpatici preganglionari ai căror axoni părăsesc măduva pe calea rădăcinii
ventrale a nervului spinal şi formează fibrele preganglionare ale sistemului simpatic.

Între coarnele laterale şi cele posterioare, în substanţa albă a măduvei, se află substanţa reticulată, mai bine
individualizată în regiunea cervicală, formată din neuroni dispuşi în reţea.
Substanţa albă

Se află la periferia măduvei şi este dispusă sub formă de cordoane. Este formată din prelungirile neuronilor
grupate în fascicule:
–ascendente, situate, în general, periferic;
–descendente, situate spre interior faţă de precedentele;
–de asociaţie, situate profund, în imediata vecinătate a substanţei cenuşii.
 Nervii spinali

Conectează măduva spinării cu receptorii și cu efectorii. Sunt în număr de 31 de perechi: 8 perechi de nervi
cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali și o pereche de nervi coccigieni. Nervii spinali sunt nervi micști care
conțin fibre senzitive și motorii, somatice și vegetative.

Un nerv spinal este alcătuit din două rădăcini, un trunchi și 5 ramuri.

1. Rădăcina posterioară (dorsală) este senzitivă. Are pe traiectul său un ganglion spinal cu neuroni
senzitivi pseudounipolari. Este formată din prelungirile neuronilor pseudounipolari: dendritele sunt lungi
și conectate cu receptorii, iar axonii (prelungirile centrale) pătrund în măduvă.
2. Rădăcina anterioară (ventrală) este motorie. Este formată din axonii neuronilor visceromotori și
somatomotori din măduvă.
3. Trunchiul nervului spinal este mixt și rezultă prin unirea celor două rădăcini. Se împarte în 5 ramuri:
a) Ramura meningeală este mixtă, vegetativă, inervează meningele spinale.
b) Ramura dorsală este mixtă, inervează pielea și mușchii spatelui.
c) Ramura ventrală este mixtă, inervează peretele antero-lateral al trunchiului, membrele superioare și
inferioare. Cu excepția ramurilor ventrale ale celor 12 perechi de nervi toracali, care se distribuie
metameric sub forma nervilor intercostali, celelalte ramuri ventrale se anastomozează și formează
plexuri (cervical, brahial, lombar, sacral, coccigian) din care se desprind nervii periferici.
d) Ramura comunicantă albă este mixtă, vegetativă, conține fibre mielinice (axonii neuronilor
visceromotori simpatici din coarnele laterale) care fac legătura cu ganglionul simpatic laterovertebral
corespunzător.
e) Ramura comunicantă cenușie este vegetativă, pur motorie, conține fibre amielinice cu originea în
ganglionul laterovertebral, care se întorc în trunchiul nervului spinal și se distribuie (prin ramurile
dorsale și ventrale) la efectorii vegetativi din piele (vase de sânge, glande sudoripare, mușchii erectori ai
firelor de păr).
 Functia reflexa a maduvei spinarii
Maduva spinarii prezinta cele doua functii fundamentale ale sistemului nervos: functia reflexa, indeplinita de
substanta cenusie si functia de conducere, indeplinita de substanta alba.

Functia de centru reflex este indeplinita de catre centrii nervoși somatici si vegetativi localizati in maduva.

Reflexul (actul reflex) reprezinta raspunsul dat de organism la acțiunea unui stimul intern sau extern.

Substratul anatomic al actului reflex se numește arc reflex și prezinta 5 componente, astfel: receptor, cale
aferenta/ senzitiva, centru nervos, cale eferenta/ motorie și efector.

cale aferentă senzitivă cale eferentă motorie

R ――――――――――――> C.N. ――――――――――――> E

Receptorul este o structura histologica specializata in transformarea energiei specifice a diferitilor stimuli
(energie termica, mecanica, luminoasa, chimica etc.) in potentiale electrice (potentiale de receptor). Odata
transductia realizata este generat potentialul de actiune in nerv, frecventa potentialului de actiune fiind
proportionala cu energia transdusa.
Clasificarea receptorilor:
 Din punct de vedere topografic, receptorii se clasifica in:
- exteroceptori situati in piele, mucoase, la contactul cu exteriorul;
- interoceptori situati in organele interne (viscere);
- proprioceptori situati in tendoane, ligamente, aponevroze, muschi.
 Dupa natura stimulului:
- fotoreceptori retinieni: percep radiatiile electromagnetice (fotonii);
- mecanoreceptori: percep deformatiile mecanice ale receptorului sau ale celulelor adiacente lui;
- termoreceptori: percep schimbarile de temperatura;
- fonoreceptori pentru presiunea sonora, amplasati in organul Corti din urechea interna;
- receptori de acceleratie liniara si unghiulara, amplasati in utricula si sacula;
- baroreceptori pentru presiunea hidrostatica;
- chemoreceptori pentru detectarea modificarilor de concentratie a oxigenului, dioxidului de carbon si a pH-
ului, amplasati in sinusul carotidian, la bifurcația arterei carotide comune si in bulbul rahidian, pentru detectarea
substantelor sapide in mucoasa bucolinguala, pentru detectarea substantelor odorante in mucoasa nazala, pentru
detectarea osmolaritatii sangelui in hipotalamus.
Calea senzitiva (aferenta, centripeta) reprezentata de fibre nervoase senzitive (prelungirile neuronilor senzitivi)
care conduc potentialul de receptor sub forma de potential de actiune (influx nervos senzitiv) pana la centri
nervosi. Corpul neuronilor senzitivi se afla întotdeauna in afara axului cerebro-spinal si anume in ganglionii
spinali de pe radacinile dorsale ale nervilor spinali si in analogii acestora de pe nervii cranieni. Extremitatea
periferica (dendrita) acestor neuroni vine in contact cu receptorul, iar cea centrala (axonul) vine in contact
(direct sau prin neuronii intercalari) cu centrul nervos plasat in axul cerebro-spinal.
Centrii nervosi sunt grupuri de corpuri neuronale care analizeaza influxul nervos senzitiv primit si apoi
elaboreaza influxul nervos motor. Centrul nervos este reprezentat de orice sinapsa sau grupuri de sinapse in care
are loc transformarea influxului nervos senzitiv in influx nervos motor. Reflexele monosinaptice cuprind un
neuron senzitiv si un neuron motor cu o singura sinapsa intre acestia. Majoritatea sunt reflexe polisinaptice
continand mai multe sinapse. Centri nervosi au sediul fie extranevraxial (in ganglionii vegetativi para- sau
prevertebrali), fie intranevraxial (in maduva spinarii sau encefal).
Calea motorie (eferenta, centrifuga) reprezentata de prelungirile axonice ale neuronilor motori care conduc
potentialele de actiune la organul efector. Corpul se afla întotdeauna in axul cerebro-spinal (coarnele ventrale
ale maduvei spinarii sau nucleii motori ai nervilor cranieni). Prelungirile axonice ale acestor neuroni motori
parasesc maduva spinarii prin radacinile ventrale ale nervilor spinali, sau encefalul prin nervii cranieni si ajung
la organele efectoare.
 Efectorul este reprezentat de muschi (striat, neted sau cardiac) si glande. Efectorul este componenta
structurala care execută comanda.

La nivelul maduvei spinarii, distingem 2 tipuri de reflexe:

- reflexe medulare somatice in care raspunsul se constata la nivelul unui muschi striat voluntar
- reflexe medulare vegetative, al caror raspuns se exprima la nivelul unei glande sau al unui muschi neted,
involuntar.
I. Reflexele medulare somatice

 Reflexele miotatice sunt provocate de intinderea usoara a proprioceptorului din muschi (fusul
neuromuscular) si constau in contractia brusca (secusa musculara) a muschiului respectiv. Rolul acestui
reflex consta in mentinerea posturii, in activitatea antigravitatională a musculaturii extensoare si in
reglarea tonusului muscular. In clinica, aceste reflexe se obtin prin percutia brusca, executata cu ajutorul
unui ciocan de cauciuc, asupra tendonului unui muschi lung. In mod curent, aceste reflexe se cerceteaza
la nivelul tendonului lui Achile (reflexul achilean) si la tendonul de insertie a muschiului cvadriceps pe
gamba (reflexul rotulian). Arcul reflexului miotatic contine numai doi neuroni si deci o singura sinapsa;
sunt deci reflexe monosinaptice. Răspunsul este prompt și nu iradiază.

 Reflexele de flexie (nociceptive) sunt provocate prin excitarea dureroasa a exteroceptorilor si constau in
retragerea brusca a membrului din fata agentului excitant (de exemplu retragerea membrului superior
cand atingem cu mana un corp fierbinte). Ele sunt reflexe de aparare polisinaptice; receptorii lor sunt
localizati in piele si sunt mai ales terminatii nervoase libere. Reflexele nociceptive sunt reflexe
polisinaptice de aparare si au proprietatea de a iradia la nivelul sistemului nervos central, antrenand un
numar crescut de neuroni la elaborarea raspunsului. Studiul legilor care guverneaza fenomenul de
iradiere a fost facut de Pflüger pe o broasca spinala (broasca decapitata dar cu maduva spinarii intacta).
II. Reflexele medulare vegetative.

Functiile organelor interne sunt reglate de centrii vegetativi simpatici si parasimpatici localizati la etaje diferite
ale sistemului nervos central de la maduva pana la scoarta cerebrala. Receptorii care declanseaza aceste reflexe
pot fi localizati fie la nivelul viscerelor si vaselor de sânge (interoceptori), fie la nivelul pielii (exteroceptori).
Caile aferente sunt fibre ale neuronilor viscerosenzitivi din ganglionii spinali. Centrii reflexelor spinale
vegetative sunt localizati in diferite etaje ale maduvei:

- centrul pupilodilatator si cel cardioaccelerator in maduva toracala inalta;

- centrii de mictiune si defecatie in maduva lombosacrala;
- centrii vasoconstrictori, centrii sudorali, centrii piloerectori (care determina contractia muschiului neted
de la radacina firului de par) sunt situati in maduva toracolombara;
- centrii sexuali sunt situati pentru reflexul de erectie in maduva sacrală (parasimpatic) iar pentru reflexul
de ejaculare in maduva lombara (simpatic).
Centrii simpatici medulari sunt situati la nivelul coarnelor laterale din maduva toracolombara, iar cei
parasimpatici in maduva sacrală.

Calea eferenta este diferita fata de reflexele somatice; pe traiectul ei se interpun doi neuroni visceromotori: un
neuron preganglionar situat in coarnele laterale ale maduvei si un neuron postganglionar situat la periferie intr-
un ganglion vegetativ (laterovertebral, prevertebral, previsceral sau intramural). In general, caile eferente
simpatice fac sinapsa in ganglionii laterovertebrali, iar fibrele eferente parasimpatice fac sinapsa mai aproape de
organul inervat in ganglionii previscerali sau chiar in peretii organului respectiv (in ganglionii intramurali).

Activitatea reflexa vegetativa spinala ca si cea somatica este controlata si corectata de etajele superioare ale
sistemului nervos central (hipotalamus, scoarta cerebrala), care faciliteaza sau inhiba aceste reflexe.
 Funcţia de conducere a măduvei spinării
Este îndeplinită de substanța albă constituită din axonii neuronilor grupați în fascicule ascendente (senzitive)
și descendente (motorii).
I. Căile ascendente
Conduc informaţii de la receptori (extero-, proprio- şi interoceptori) la scoarța cerebrală. Sensibilitatea
generală a corpului este de trei tipuri:
- exteroceptivă (tactilă protopatică, tactilă epicritică, termică şi dureroasă);
- proprioceptivă:
 conştientă (kinestezică);
 inconştientă (de control al tonusului muscular);
- interoceptivă.
1. Căile sensibilităţii exteroceptive și proprioceptive sunt căi specifice alcătuite din neuroni de trei ordine
(proto-, deuto- și tritoneuron), sunt fascicule perechi denumite după locul de origine și cel de destinație și
majoritatea se încrucișează în diferite etaje ale nevraxului.

CALEA SENSIBILITĂŢII TERMICE ŞI DUREROASE (SENSIBILITATEA TERMOALGEZICĂ)

Receptorii se găsesc în piele. Pentru sensibilitatea dureroasă, ca şi pentru cea termică, receptorii sunt
terminaţiile nervoase libere. Protoneuronul se află în ganglionul spinal. Dendrita lui este lungă şi ajunge la
receptori, iar axonul pătrunde în măduvă. Deutoneuronul se află în neuronii senzitivi din cornul posterior al
măduvei. Axonul lui trece în cordonul lateral opus, unde formează fasciculul spinotalamic lateral, care, în
traiectul său ascendent, străbate măduva şi trunchiul cerebral, îndreptându-se spre talamus. Al III-lea neuron se
află în talamus. Axonul lui se proiectează în scoarţa cerebrală, în aria somestezică I din lobul parietal.
CALEA SENSIBILITĂŢII TACTILE GROSIERE (PROTOPATICE)
Receptorii situaţi în piele sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner şi de discurile tactile Merkel.
Protoneuronul se află în ganglionul spinal. Dendrita acestui neuron, lungă, ajunge la nivelul receptorilor, iar
axonul pătrunde pe calea rădăcinii posterioare în măduvă. Deutoneuronul se află în neuronii senzitivi din cornul
posterior. Axonul acestor neuroni trece în cordonul anterior opus, alcătuind fasciculul spinotalamic anterior
care, în traiectul său ascendent, străbate măduva, trunchiul cerebral şi ajunge la talamus. Al III-lea neuron se
află în talamus. Axonul lui se proiectează în scoarţa cerebrală, în aria somestezică I.

CALEA SENSIBILITĂŢII TACTILE FINE (EPICRITICE) ŞI A SENSIBILITĂŢII KINESTEZICE

Sensibilitatea kinestezică (simţul poziţiei şi al mişcării în spaţiu) utilizează calea cordoanelor posterioare,
împreună cu sensibilitatea tactilă epicritică.
Receptorii:
- pentru sensibilitatea tactilă epicritică sunt aceiaşi ca şi pentru sensibilitatea tactilă protopatică, însă cu
câmp receptor mai mic;
- pentru sensibilitatea kinestezică, receptorii sunt corpusculii neurotendinoşi ai lui Golgi şi corpusculii
Ruffini.
Protoneuronul se află în ganglionul spinal a cărui dendrită ajunge la receptori. Axonul pătrunde în cordonul
posterior, formând la acest nivel fasciculul Goll (gracilis) şi fasciculul Burdach (cuneat). Aceste două
fascicule numite fascicule spinobulbare, urcă spre bulb. Deutoneuronul se află în nucleii Goll şi Burdach din
bulb. Axonii celui de-al II-lea neuron se încrucişează în bulb şi formează decusaţia senzitivă, după care devin
ascendenţi formând lemniscul medial care se îndreaptă spre talamus. Al III-lea neuron se află în talamus.
Axonul celui de-al III-lea neuron se proiectează în aria somestezică I.
CALEA SENSIBILITĂŢII PROPRIOCEPTIVE DE CONTROL AL MIŞCĂRII
Această cale este constituită din două tracturi:
- tractul spinocerebelos dorsal (direct) - Flecshig;
- tractul spinocerebelos ventral (încrucişat) – Gowers.
Receptorii acestei căi sunt fusurile neuromusculare. Protoneuronul este localizat în ganglionul spinal; dendrita
ajunge la receptori, iar axonul, pe calea rădăcinii posterioare, intră în măduvă, în substanţa cenuşie.
Deutoneuronul se află în neuronii senzitivi din cornul posterior al măduvei. Axonul celui de al II-lea neuron se
poate comporta în două moduri:
- fie se duce în cordonul lateral de aceeaşi parte, formând fasciculul spinocerebelos dorsal (direct);
- fie ajunge în cordonul lateral de partea opusă, deci se încrucişează, şi formează fasciculul spinocerebelos
ventral (încrucişat).
Ambele fascicule au un traiect ascendent, străbat măduva şi ajung în trunchiul cerebral, unde se comportă în
mod diferit:
- fasciculul spinocerebelos direct străbate numai bulbul şi apoi, pe calea pedunculului cerebelos inferior
(PCI), ajunge la cerebel.
- fasciculul spinocerebelos ventral străbate bulbul, puntea şi mezencefalul şi apoi, mergând de-a lungul
pedunculului cerebelos superior (PCS), ajunge la cerebel.
 2. Căile sensibilităţii interoceptive transmit informaţii de la nivelul organelor interne.
În condiţii normale, viscerele nu reacţionează la stimuli mecanici, termici, chimici, iar influxurile nervoase
interoceptive nu devin conştiente. Numai în condiţii patologice viscerele pot fi punctul de plecare al senzaţiei
dureroase.
Receptorii se găsesc în pereţii vaselor de sânge şi ai organelor interne.
Protoneuronul este reprezentat prin neuronul pseudounipolar viscerosenzitiv din ganglionul spinal;
prelungirea lui periferică ajunge la interoceptori, iar prelungirea centrală intră în măduva spinării.
Deutoneuronii sunt neuronii senzitivi din cornul posterior și neuronii viscerosenzitivi din cornul lateral medular.
Sensibilitatea interoceptivă nu prezintă la nivelul măduvei fascicule ascendente senzitive. Astfel, axonii
neuronilor de ordinul al II-lea pot împrumuta calea sensibilității exteroceptive termice și dureroase (fasciculul
spinotalamic lateral) sau pot folosi o cale nervoasă polisinaptică spino-reticulo-talamo-corticală, cu sinapse
multiple în substanța reticulată a măduvei și a trunchiului cerebral. Al treilea neuron este talamic, iar zona de
proiecție corticală este difuză și nespecifică.

- Căile descendente (ale motilităţii) conduc comenzi de la scoarța cerebrală și de la centrii motori
subcorticali la efectori. Se clasifică în căi piramidale ale motilităţii voluntare și căi extrapiramidale ale
motilităţii involuntare, semiautomate.

1. Căile piramidale au originea în ariile corticale motorii. Axonii neuronilor piramidali (fibre
corticospinale) urmează un traseu descendent spre măduvă.
- unele fibre corticospinale decusează în partea inferioară a bulbului (80%), trecând în partea
opusă emisferei cerebrale în care îşi au originea, formând fasciculul piramidal încrucişat.
- celelalte fibre corticospinale ajung în cordonul medular anterior, unde formează fasciculul
piramidal direct, apoi fibrele lui decusează, ajungând în cornul anterior opus.
Impulsurile conduse prin fasciculele corticospinale declanșează mișcări voluntare de finețe, de precizie, de
îndemânare.
 2. Căile extrapiramidale au origine corticală şi subcorticală. În traiectul lor descendent spre măduvă, trec
în afara piramidelor bulbare. Căile extrapiramidale descarcă impulsuri pe motoneuronii medulari, prin
fasciculele cu originea în nuclei ai trunchiului cerebral. Aceştia sunt sub influenţa ariilor corticale şi a corpilor
striaţi.
Fasciculele extrapiramidale sunt:
 fasciculele rubrospinale
 fasciculele tectospinale
 fasciculele reticulospinale
 fasciculele olivospinale
 fasciculele vestibulospinale
Impulsurile conduse prin fasciculele extrapiramidale inițiază mișcări involuntare, semiautomate, asociate cu
mersul, scrisul, îmbrăcatul, alimentația, mersul pe bicicletă, șofatul.
Fibrele întregului sistem motor (piramidal şi extrapiramidal) fac sinapsă în cornul medular anterior cu
neuroni somatomotori ai căror axoni urmează traiectul nervului spinal, inervând musculatura striată scheletică.
Principalele căi ascendente medulare ale sensibilităţii exteroceptive a trunchiului şi membrelor
Grupa Calea Denumirea Receptorii Originea Traiectul Al Proiecţia Funcţiile
fasciculului Protoneuroni Deutoneuroni treilea
neuron
Sensibilitatea Fasciculul Mecanoreceptori Ganglion Cornul Cordon Nucleu Conduce
tactilă spinotalamic (receptori tactili spinal posterior anterior de informaţii
protopatică anterior şi de presiune) medular (opus) releu Aria tactile
(grosieră) şi talamic somestezică II (atingere
de presiune uşoară şi
presiune
uşoară).
Sensibilitatea Fasciculul Terminaţii Ganglion Cornul Cordon Nucleu Aria Conduce
Sensibilitatea termică şi spinotalamic nervoase libere spinal posterior lateral de somestezică I sensibilitatea
exteroceptivă dureroasă lateral din epiderm. medular (opus) releu termică şi
talamic dureroasă
Sensibilitatea Fasciculul Mecanoreceptori Ganglion Nucleul Goll Cordon Nucleu Conduce
epicritică şi spinobulbar (Goll spinal şi Burdach posterior de Aria sensibilitatea
simţul şi Burdach) din bulbul direct releu somestezică I epicritică şi
vibraţiilor rahidian talamic simţul
vibraţiilor
Principalele căi ascendente medulare ale sensibilităţii proprio- şi interoceptive a trunchiului şi membrelor
Sensibilitatea Fasciculul Mecanoreceptori Ganglion Nucleul Goll Cordon Nucleu Aria senzitivă Conduce
proprioceptivă spinobulbar (Goll spinal şi Burdach posterior de motorie din sensibilitatea
conştientă şi Burdach) direct releu girul post- şi proprioceptivă
(kinestezică) talamic precentral conştientă
(kinestezică)
Sensibilitatea
Sensibilitatea Fasciculul Proprioceptori: Ganglion Cornul Cordon - Conduce
proprioceptivă
proprioceptivă spinocerebelos - fusuri spinal posterior lateral sensibilitatea
inconştientă direct – neuromusculare; medular direct Scoarţa proprioceptivă
(de reglare a Flecshig/posterior - corpusculi paleocerebelului inconştientă
tonusului Fasciculul tendinoşi Golgi; Cordon - (de reglare a
muscular) spinocerebelos lateral tonusului
încrucişat – opus muscular)
Gowers/anterior
Sensibilitatea Fasciculele Interoceptori Ganglion Cornul Cordonul Nucleu Ariile Conduc
Sensibilitatea interoceptivă spinotalamice spinal posterior anterior talamic somestezice I şi sensibilitatea
interoceptivă anterior şi lateral medular şi lateral II interoceptivă.
Căile descendente medulare piramidale şi extrapiramidale

Grupa Denumirea Cordonul Originea (primul Traiectul Terminaţia Funcţia

neuron)
Calea piramidală Fasciculul Lateral Arii corticale Încrucişare în bulb Motilitatea
piramidal extinse (decusaţia Neuroni motori voluntară a
înccucişat piramidală) din cornul anterior musculaturii
Fasciculul Anterior Arii corticale Încrucişare în medular striate
piramidal direct piramidale extinse măduvă contralaterale
Tectul
Fasciculul Anterior mezencefalic Încrucişat în
tectospinal (coliculul mezencefal
superior)
Fasciculul Lateral Nucleul roşu din Încrucişat în Controlează
rubrospinal mezencefal mezencefal Neuroni motori contracţiile
Calea Fasciculele Lateral şi anterior Nucleii reticulari Direct şi parţial din cornul anterior automate ale
extrapiramidală reticulospinale din bulb şi punte încrucişat medular musculaturii
lateral şi anterior striate
Fasciculele
vestibulospinale Anterior Nucleii vestibulari Direct şi încrucişat
lateral şi medial
Fasciculul Lateral Oliva bulbară Direct
olivospinal