EXECUTAREA INSTALATIILOR ELECTRICE INTERIOARE

  GENERALITATI

Orice instalatie electrica se executa dupa un proiect de executie intocmit de proiectantii

de specialitate. Acest proiect este insotit de planuri (desene) de executie si de schemele
instalatiilor electrice in care sunt reprezentate prin semne conventionale toate clementele
componente ale instalatiei proiectate si locul lor de amplasare.

In planurile de constructie ale cladirii, etajului sau apartamentului in care urmeaza sa se

execute instalatia electrica pentru iluminat sau pentru forta se indica: locurile unde vor fi montate
corpurile de iluminat, intreruptoarele, prizele, dozele, motoarele electrice, tablourile de
distributie si traseul pe care il vor urma conductoarele care compun circuitele respective (fig.
6.5). Tot in planuri se indica si traseul coloanelor de alimentare cu energie electrica a tablourilor
de distributie, schema instalatiei electrice, precum si diferite detalii de montaj ale instalatiei.

Instalatiile electrice de iluminat sunt alimentate de la tablouri de distributie separate de

cele care alimenteaza instalatiile electrice de forta. Corpurile de iluminat, aparatele
electrocasnice etc. functioneaza cu curent alternativ monofazat. Circuitul de curent monofazat
este compus dintr-un conductor la un anumit potential (faza) si un conductor la potential zero
(nulul). Daca s-ar monta toate lampile si prizele existente intr-o cladire pe un singur circuit
monofazat, acesta ar trebui sa aiba o sectiune prea mare. in plus, daca s-ar defecta faza de
alimentare cu tensiune, intreaga cladire ar ramane in intuneric. De aceea, acolo unde numarul
consumatorilor de energie electrica este mare, sau in cazul instalatiilor de forta, alimentarea
tabloului general de distributie se executa in sistemul cu patru conductoare (trei conductoare de
faza si un conductor neutru), iar circuitele care alimenteaza lampile din incaperi, sali etc., se
leaga la cate o faza si un nul al tabloului de distributie, astfel incat sa se realizeze o incarcare cat
mai uniforma a acestor trei faze.

1
 Fig.6.5. Planul unei instalatii electrice.

Succesiunea tuturor operatiilor necesare pentru executarea unei instalatii electrice

formeaza procesul tehnologie de executie al instalatiei respective.

Principalele operatii care trebuie executate sunt:

     traversarea pe tavanul si pe peretii incaperilor a instalatiei electrice, indicate prin

         
planul de executie, saparea santurilor in pereti, a locasurilor pentru doze, dibluri, prize,
iutreruptoare etc. si fixarea acestora in montaj aparent sau ingropat;

      tragerea conductoarelor in tuburi de protectie, executarea legaturilor intre

         
conductoare si izolarea lor ;

                montarea aparatelor de comutare, a consumatorilor de energie electrica si a

tablourilor de distributie ;

                verificarea instalatiei.

2
Procesul tehnologic difera de la o lucrare la alta si uneori de la un santier la altul, in functie de
materialele si utilajele folosite, de specificul cladirilor in care se executa etc

1.     Transpunerea schemei tehnice dupa proiect

Aceasta este o operatie importanta, care consta in identificarea si transpunerea cu precizie

pe teren a continutului planurilor. Cu aceasta ocazie se va insemna locul unde se monteaza:
corpurile de iluminat, intreruptoarele, prizele, dozele, masinile electrice etc., precum si tablourile
de distributie, tuburile de protectie, ca si locurile unde se vor executa strapungerile prin ziduri si
plansee.

Trasarea circuitelor se efectueaza cu ajutorul sforii de trasat, innegrite de negru de fum.

Doi lucratori intind bine sfoara, tragand de capetele ei. Ciupind sfoara, ea se loveste de peretele
(sau tavanul) pe care a fost intinsa si lasa o dunga neagra, marcand astfel traseul circuitului.

La instalatiile ingropate, circuitele se traseaza pe constructia netencuita.

Trasarea se face cu creta sau cu carbune, folosindu-se semnele conventionale pentru aparatele
respective.

Orientarea orizontala a sforii inainte de trasare se verifica cu nivela cu bula de aer, cu

metrul sau cu compasul de lemn, masurandu-se distanta de la tavan piua la sfoara de trasaj. De
obicei, aceasta distanta este de circa 30-50 cm de la tavan.

Directia verticala a traseelor se verifica in prealabil cu firul de plumb

sau cu nivela cu bula de aer.

2.     Saparea santurilor si efectuarea strapungerilor

Saparea santurilor in pereti, pentru introducerea tuburilor de protectie, precum si saparea

locasurilor pentru dibluri, doze, intreruptoare si prize se executa cu dalta lata, dalta cu varf si cu
ciocanul, cu ciocane pneumatice sau masini electrice de gaurit si frezat santuri. Drumul
circuitelor pe pereti se va stabili, pe cat posibil, de-a lungul rosturilor caramizilor zidariei.

Santurile nu trebuie facute prea adanci, deoarece se slabeste rezistenta zidurilor, dar nici prea
putin adanci, pentru ca in acest caz exista pericolul turtirii tuburilor de protectie cu ocazia
tencuirii zidului. Dimensiunile santurilor vor fi corespunzatoare numarului si dimensiunilor
tubului care se va monta.

In tavan nu se daltuiesc santuri. Tubul de protectie se monteaza peste planseu (deasupra

tavanului), de unde intra apoi in incapere, printr-o gaura facuta in mijlocul suprafetei tavanului,
pentru locul de lampa si altele langa perete, pentru derivatiile la doze.

Gaurile pentru dozele montate ingropat se executa cu o adancime corespunzatoare, in asa

fel incat marginea dozei gata montate sa tina seama ca stratul de tencuiala are de obicei grosimea

3
de 1 -1,5 cm in cazul in care dozele se instaleaza aparent, trebuie sapate in perete locasurile
pentru diblurile de lemn.

Strapungerea planseelor din beton monolit se executa numai de jos in sus pe 2/3 din
grosimea planseului si apoi se completeaza de sus in jos, aceasta pentru a nu slabi rezistenta
planseului.

La planseele de prefabricate, gaurile se dau de obicei inainte de montarea elementelor pe

plansee in locul lor. Grinzile prefabricate nu se strapung.

3.     Montarea tuburilor de protectie

Lucrari pregatitoare. Operatiile de montare si fixare a tuburilor de protectie sunt

precedate de unele lucrari pregatitoare, in cadrul carora se confectioneaza unele piese care
asigura innadirea tuburilor si fixarea lor, se efectueaza unele operatii de taiere si indoire etc.

Tuburile IP se innadesc intre ele cu mansoane (mufe) din tabla plumbuita.

Desi fiecare tub IP se livreaza cu cate un manson de legatura, in cele mai multe cazuri
aceste mansoane nu sunt suficiente. Va fi deci necesar ca electricianul sa-si confectioneze pe
santier numarul de mansoane de care are nevoie.

Trebuie sa se dea o atentie deosebita asezarii cap la cap a tuburilor care se innadesc, in
asa fel incat distanta dintre capetele tuburilor sa fie cat mai mica.

Imbinarea (innadirea) tuburilor PCV-IP se face cu ajutorul diferitelor piese auxiliare

curbe (90°), semicurbe (45°) si mansoane. Aceste piese auxiliare sunt prevazute la ambele capete
cu portiuni largite (mufe), astfel incat sa fie posibila imbinarea cu tubul de acelasi diametru (fig.
6.6).

Se pot insa executa si direct pe santier mansoane de legatura din PCV, folosindu-se in
acest scop prelucrarea prin deformare la cald a tubului PCV-IP. Se procedeaza astfel: se taie o
bucata de tub de lungimea corespunzatoare unui manson prefabricat. Se incalzesc pe rand
capetele mansonului pana la o temperatura de 130 -140°C si se mufeaza cu ajutorul unui dorn
calibrat.

Incalzirea capetelor tubului se face in baie de nisip, de ulei, cu lampi cu benzina etc. Se
va urmari ca incalzirea sa fie uniforma la suprafata si in adancime, iar deformarea (mufarea) si
racirea sa se faca cat mai repede.

    Taierea, indoirea si filetarea tuburilor de protectie. inainte de a fi taiate, tuburile de

            
protectie se masoara, potrivit traseului stabilit prin

4
proiectul de executie. Se tine seama de curbele ce urmeaza a se face, de amplasarea dozelor de
protectie, se foloseste ferastraul pentru taiat metale sau clestele cu role.

   Montarea si fixarea tuburilor de protectie. Tuburile de protectie IP montate aparent

            
fixeaza cu ajutorul unor bratari bc, care sunt prinse la randul lor in diblu.

  Bratarile se vor monta la 10 cm distanta de fiecare capat al tubului cotului sau dozei de pe
traseu.

Cand sunt montate ingropat, tuburile I P se fixeaza in santuri prin agrafe. Fiecare agrafa
este confectionata dintr-o bucata de sarma de otel de circa 1 mm grosime, legata de capatul unui
cui. Cuiul se bate in fundul santului daltuit, in dreptul unui rost dintre doua caramizi. Dupa ce se
introduce tubul in sant, capetele sarmei se impletesc, asa cum se arata in figura 6.7.

5
 La instalatiile sub tencuiala, in cazul cand se succed mai mult decat trei curbe, se
intercaleaza doze intermediare. Pe traseele in linie dreapta, mai mari decat 10 m, trebuie
intercalate doze de trecere.

Montarea tuburilor P comporta operatii asemanatoare celor necesare in cazul montarii

aparente a tuburilor I P .

Daca tuburile P trebuie montate pe grinzi, ferme etc. sau daca se monteaza mai multe
tuburi pe acelasi traseu, se folosesc diferite scoabe fixate direct pe dibluri in zid sau pe console,
asa cum se arata in figura 6.8.

In montajul ingropat, tuburile P E L se fixeaza in mod asemanator tuburilor I P montate

ingropat, iar montajul aparent este asemanator celui folosit in cazul tuburilor.

Instalatiile electrice in tevi de otel se executa in mod asemanator instalatiilor in tuburi

P E L pozate aparent sau montate sub pardoseala. Tevile de otel se pol monta pe console si in
canale vizibile din beton, executate in pardoseala. in aceste canale tevile se aseaza la circa 10 cm
deasupra fundului canalului.

Montarea tuburilor de protectie in constructiile din elemente prefabricate. in constructiile

cu pereti si plansee prefabricate, mai ales in cele pentru locuinte executate din panouri mari.

6
 NOTIUNI DE PREVENIRE SI STINGERE A INCENDIILOR

Activitatea in mediul exploziv obliga la luarea unor masuri care sa previna declansarea
unor explozii sau a unui incendiu. Pentru aceasta, in functie de mediu, s-au stabilit o serie de
masuri suplimentare ce trebuie respectate in mod deosebit. Cele mai importante dintre acestea
sunt:
                              se interzice folosirea in stare defecta a instalatiilor electrice si a
receptoarelor de energie electrica de orice fel, precum si a celor uzate sau
improvizate
                              se interzice incarcarea instalatiilor electrice (cabluri, conducte, tablouri,
transformatoare)peste sarcina admisa
                              se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductele de
alimentare
                              se interzice agatarea sau introducerea pe interiorul panourilor, niselor,
tablourilor electrice etc. a obiectelor de orice fel
                              se interzice executarea lucrarilor de intretinere si reparatii a instalatiilor
electrice de catre personal necalificat
                              se interzice folosirea la corpurile de iluminat a filtrelor de lumina,
improvizate din carton, hartie, etc.
                              se interzice intrebuintarea radiatoarelor si a resourilor electrice in alte
locuri decat cele stabilite si in conditii care prezinta pericol de incendiu
                              se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat,
resouri, ciocane de lipit, etc.) fara luarea masurilor de izolare fata de elementele
combustibile din incaperi.

NORME DE SECURITATEA MUNCII

Personalul care lucreaza la instalatiile electrice sub tensiune va folosi totdeauna mijloacele
individuale de protectie impotriva electrocutarii si actiunii arcului electric. Acestea sunt:
                                    mijloace de protectie izolante, care au drept scop protejarea omului prin
izolarea acestuia fata de elementele aflate sub tensiune sau fata de pamant. Cele mai importante
mijloace de acest fel sunt: clesti si prajini electroizolante (pentru a manipula sigurantele si
separatoarele din instalatiile electrice exterioare), scule cu manere electroizolante, manusi,
cizme, covoare, presuri si platforme electroizolante;
                                    indicatoare mobile de tensiune, pentru a verifica prezenta sau lipsa
tensiunii;

7
                                    garnituri mobile de scurtcircuitare si legare la pamant pentru protectie
impotriva aparitiei tensiunii la locul de munca (datorita conectarilor gresite, tensiunilor induse
sau descarcaturilor capacitive);
                                    panouri, paravane, imprejmuiri si semnalizari sau indicatoare mobile,
folosite pentru a delimita zonele protejate si zonele de lucru;
                                    placi avertizoare care au rol:

  de avertizare a pericolului pe care il prezinta apropierea de elemente aflate

sub tensiune;
  de interzicere a unor actiuni care ar putea duce la accidente;
  de siguranta, prin care se aduce la cunostinta personalului executant ca au
fost luate unele masuri inainte de inceperea lucrului si ca se pot executa
anumite manevre si lucrari (cum ar fi: “scos de sub tensiune”, “Lucrati
aici”, “Urcati pe aici”, “legat la amant”, etc.)
  de informare cu privire la unele puncte de lucru. De asemenea, la locurile
de munca pentru diferitele lucrari in instalatiile electrice se vor afisa
instructiuni de protectie a muncii, de acordarea primului ajutor in caz de
electrocutare si de prevenire si de stingere a incendiilor.

Pentru scoaterea accidentatului de sub tensiune este necesar sa se cunoasca urmatoarele:

                                   atingerea cu mana a unui conductor aflat sub tensiune provoaca in
majoritatea cazurilor o contractie convulsiva a muschilor in urma careia degetele
se strang atat de tare incat mainile nu pot fi desprinse de pe conductor.
                                   cel care intervine nu trebuie sa vina in contact direct cu accidentatul
aflat sub tensiune
                                   prima masura care se intreprinde este scoaterea rapida de sub tensiune
a partii din instalatie cu care accidentatul a venit in contact. Este necesar ca
scoaterea de sub tensiune sa fie completata de masuri ca:
                                   asigurarea securitatii accidentatului daca acesta se afla la inaltime
                                   asigurarea unui iluminat corespunzator in locul in care s-a produs
accidentul, utilizand o alta sursa de energie.
                                   daca deconectarea nu se poate realiza rapid, se indeparteaza
accidentatul de partile aflate sub tensiune, intrebuintand materiale izolante bine
uscate. Este interzisa utilizarea unor elemente metalice sau a unor materiale
umede. De aceea se interzice tragerea de picioare sau de haine daca acestea nu
sunt bine uscate.
                                   pentru tragerea accidentatului se pot utiliza manusi din cauciuc
electroizolant si galosi din acelasi material;
                                   accidentatul se va plasa pe un material conductor (o panza uscata, o
gramada de haine uscate, o scandura, etc.);
                                   pe cat posibil se recomanda a se actiona cu o singura mana;
                                   la nevoie, conductorul sub tensiune se poate taia cu un topor cu coada
din lemn uscat. Pentru mai multa siguranta, operatorul se echipeaza cu galosi si
manusi de cauciuc;
                                   daca accidentatul nu si-a pierdut cunostinta, dar a stat un timp
indelungat sub curent, trebuie sa i se asigure o liniste perfecta pana la venirea
medicului, si apoi sa stea 2-3 ore sub observatie;

8
                                    daca accidentatul si-a pierdut cunostinta, dar isi pastreaza respiratia,
va fi intins comod. i se vor descheia hainele (cravata, cureaua, cordonul etc.)
pentru a se crea un curent de aer proaspat, I se va da sa miroasa amoniac si i se
va frectiona corpul pentru a se incalzi. Medicul va fi chemat de urgenta. Daca
respiratia este greoaie, i se va face respiratie artificiala;
                                   daca lipsesc semnele de viata (respiratie, bataile inimii, pulsul)
accidentatul nu trebuie considerat decedat. I se va face imediat respiratie
artificiala fara intrerupere.

Regulile de efectuare a respiratiei artificiale sunt urmatoarele:

                                    respiratia artificiala se aplica numai atunci cand accidentatul nu
respira deloc, sau cand aceasta este foarte greoaie si se inrautateste in timp;
                                    respiratia artificiala incepe imediat dupa scoaterea de sub tensiune si
continua fara intrerupere, pana la obtinerea unui rezultat pozitiv, sau pana apar
semnele de moarte reala (pete pe corp si intepenirea corpului);
                                    inainte de a incepe respiratia artificiala, accidentatul este eliberat
imediat de hainele ce-i stingheresc respiratia si i se deschide gura (daca este
inclestata, se introduce intre masele o scandurica, o placa metalica sau o coada
de lingura).

Respiratia artificiala poate fi efectuata in doua feluri:

                                    prima metoda se aplica cand cel ce efectueaza respiratia artificiala
este singur. Accidentatul se aseaza cu spatele in sus, cu capul pe o mana, cu fata intr-o parte, iar
cealalta mana de-a lungul capului; sub obraz este bine sa i se astearna o panza curata. Pe cat
posibil trebuie sa i se scoata limba afara fara a o tine cu mana. Persoana care acorda ajutorul se
va aseza in genunchi deasupra accidentatului, cu fata spre capul acestuia, in asa fel incat coapsele
accidentatului sa se gaseasca intre genunchii celui care acorda ajutorul. Se aseaza palmele pe
spinarea accidentatului, pe coastele inferioare, apucandu-l lateral. Numarand '1, 2, 3,'corpul
persoanei care da ajutorul se va apleca treptat inainte in asa fel incat greutatea corpului sa se
sprijine pe mainile intinse, si, in acest fel, se vor apasa coastele inferioare ale accidentatului. Fara
a dezlipi mainile de pe spinarea accidentatului, persoana care da ajutorul va reveni in pozitia
initiala. Dupa ce va numara '4, 5, 6', persoana care da ajutorul se va apleca din nou cu greutatea
corpului sau pe mainile intinse numarand '1, 2, 3', etc.
                                    a doua metoda se utilizeaza cand ajutorul este dat de doua persoane.
Se aseaza accidentatul pe spate, punandu-i-se pe omoplati un pachet de haine, in asa fel incat
capul sa-i atarne inapoi. Trebuie sa i se scoata limba si sa i se mentina afara.

Una din cele doua persoane se aseaza in genunchi langa capul accidentatului, apucandu-l
de maini ranga coate si se lasa incetisor pe partile laterale ale pieptului acestuia (expiratie).
Numarand '1, 2, 3', ridica mainile accidentatului si i le da peste cap (inspiratie). Numarand '4, 5,
6', apasa din nou mainile pe piept, etc.

Executarea, exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor electrice se vor face

numai de catre electricieni calificati. Electricienii care trebuie sa execute lucrari sub tensiune vor
fi autorizati, in mod special de conducerea intreprinderii.

9
 Persoanele care deservesc instalatiile electrice trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:
                                                        sa fie sanatoase din punct de vedere psihic;
                                                        sa nu sufere de boli sau sa aiba infirmitati care i-ar
putea stanjeni in activitatea lor;
                                                        sa posede cunostinte profesionale si de securitatea
muncii si prevenire si stingere a incendiilor, corespunzatoare functiei ce o
detin
                                                        sa cunoasca procedeele de scoatere de sub tensiune a
persoanelor electrocutate si sa le poata acorda primul ajutor.

Pentru o buna insusire a cunostintelor de securitate muncii, de prevenire si stingere a

incendiilor, de scoatere de sub tensiune si de acordare a primului ajutor, personalul muncitor este
supus urmatoarelor instructaje:
                                                        instructajul introductiv general, care se efectueaza la
angajare (ca si cu ucenicii, elevii si studentii la efectuarea practicii).
Durata acestuia poate fi intre 8 ore si 2 zile, in functie de specificul
intreprinderii. Dupa instructaj, se face o verificare a cunostintelor de
securitatea muncii al carei rezultat se mentioneaza in fisa individuala de
securitatea muncii;
                                                        instructajul la locul de munca, care se efectueaza la
locul unde a fost repartizata persoana nou incadrata (sau transferata).
Durata instructajului va fi de cel putin 8 ore. Verificarea cunostintelor se
face de catre seful ierarhic superior al celui ce a facut instructajul.

10