Sunteți pe pagina 1din 4

PRECIZIA PRELUCRARII SI ASAMBLARII PIESELOR

► Arbore - denumire convenţională a oricărei suprafeţe exterioare, chiar dacă


nu este cilindrică (la montaj, piesa cuprinsă).
► Alezaj - denumire convenţională a oricărei suprafeţe interioare a unei piese, chiar
dacănu este cilindrică (la montaj, piesa cuprinzătoare).

Convenţional, se folosesc următoarele notaţii:


► - litere mari pentru dimensiunile alezajelor;
► - litere mici pentru dimensiunile arborilor.

1. PRECIZIA DIMENSIONALA

1.1 Dimensiunea liniară sau unghiulară este caracteristica geometrică ce determină


mărimea unei piese, poziţia unei suprafeţe faţă de alta sau poziţia unei piese faţă
de alta în cadrul unui ansamblu.

Dimensiunea nominală notată cu N, este stabilită prin calcul şi are aceeaşi


valoare pentru arbore şi alezaj
Dimensiunea limită admisibilă maximă sau minimă - reprezintă dimensiunile
care au rolul de a asigura funcţionarea în condiţii bune a pieselor.
Dimensiunea medie este semisuma dimensiunilor limită
Dimensiunea efectivă este valoarea obţinută prin prelucrare şi pusă în evidenţă
prin măsurare.

Abaterea reprezintă diferenţa algebrică dintre dimensiunea considerată şi


dimensiunea nominală corespunzătoare şi se notează cu A, respectiv a
Abaterile sunt de două feluri:
Abatere limită (as- abatere superioară, ai - abatere inferioară) este diferenţa
algebrică dintre dimensiunile limită şi dimensiunea nominală.
Aplicând relaţiile de calcul se obţin următoarele relaţii:
pentru alezaje: As= Dmax - N; Dmax= N + As;
A i = Dmin-N; Dmin=N + A i ;
pentru arbori: as = dmax - N; dmax = N + as;
ai = dmin-N; dmin =N + ai.
Abatere efectivă este diferenţa algebrică dintre dimensiunea efectivă şi
dimensiunea nominală.
Aef = Def -N; Def = N + Aef; aef = def-N; def = N +aef ;
Abaterile pot avea valori pozitive, negative sau zero.

Toleranţa este diferenţa dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă (diferenţa


dintre abaterea superioară şi abaterea inferioară). Toleranţa are totdeauna valori pozitive
pentru alezaje: T = Dmax - Dmin = (N + As) - (N + Ai) =As-Ai
pentru arbori: t=dmax-dmin=as-ai

1.2 AJUSTAJE

În tehnică, ajustajul reprezintă relația care există între dimensiunile a două grupe de piese


de aceeași dimensiune nominală, care urmează să se asambleze, în legătură cu valoarea
jocului sau a strângerii ce apare când piesele sunt asamblate

Tipuri de ajustaje

 ajustajul cu joc: ajustajul la care dimensiunea oricărui alezaj este mai mare decât
dimensiunea oricărui arbore cu care se asamblează; câmpul de toleranță al alezajului se
află în întregime deasupra câmpului de toleranță al arborelui;
 ajustajul cu strângere: ajustajul la care, înainte de asamblare, dimensiunea oricărui
alezaj este mai mică decât dimensiunea oricărui arbore; câmpul de toleranță al
alezajului se află în întregime sub câmpurile de toleranță ale arborilor;
 ajustajul intermediar (de trecere) : ajustajul la care pot rezulta atât asamblări cu joc
cât și asamblări cu strângere; câmpul de toleranță al alezajului se suprapune parțial sau
complet peste câmpurile de toleranță ale arborilor.

2. PRECIZIA FORMEI GEOMETRICE

Precizia formei geometrice a unui produs industrial (piesă) reflectă gradul de conformitate
a acestuia cu modelul său geometric prevăzut de proiectant în documentaţia tehnică.
Prezenta impreciziilor face ca forma acestor elemente geometrice să se obtină cu abateri.

Abaterile de la forma geometrică pot fi:

- abateri de ordinul I (abaterile macrogeometrice),


- abateri de ordinul II (ondulaţiile),
- abateri de ordinul III şi IV, ce reprezintă rugozitatea suprafeţelor (abateri
microgeometrice)

Abateri şi toleranţe de formă


● Abaterea de la rectilinitate este distanţa maximă dintre profilul real şi dreapta
adiacentă, măsurată în limitele lungimii de referinţă. Toleranţa de la rectilinitate este
valoarea maximă admisă a abaterii de la rectilinitate.
● Abaterea de la planitate este distanţa maximă dintre suprafaţa reală şi planul
adiacent, considerat în limitele suprafeţei de referinţă.

Controlul rectilinităţii şi planităţii

a. Verificarea rectilinităţii şi planităţii cu ajutorul fantei de lumină - metoda este


simplă şi constă în aşezarea riglei pe piesa de verificat şi apoi examinarea fantei de
lumină dintre piesă şi riglă.

b. Verificarea rectilinităţii şi planităţii prin metoda abaterii liniare - metoda este


asemăntoare celei precedente, diferenţe fiind în modul de evaluare a fantei. Se aşează
rigla pe suprafaţa de controlat, iar spaţiul dintre suprafaţa riglei şi piesă, fanta, se
măsoară cu ajutorul calibrelor pentru interstiţii. Aprecierea fantei (jocului) se face după
grosimea calibrului.

c. Verificarea rectilinităţii şi planităţii cu ajutorul informatorilor(vopsea) - la această


metodă se acoperă suprafaţa activă a riglei cu vopsea (informator) şi se deplasează pe
suprafaţa piesei care se controlează. Mărimea şi numărul petelor de vopsea rămase pe
suprafaţa piesei într-un pătrat cu latura de 25 mm arată gradul de planitate al suprafeţei
controlate. Vopselele utilizate frecvent sunt albastrul de Prusia sau albul de zinc, care
se aplică pe suprafaţa de lucru a riglei într-un strat subţire şi uniform.

3. Precizia poziţiei reciproce a suprafeţelor

Abaterile de poziţie exprimă precizia poziţiei reciproce, prin care se înţelege gradul de
corespondenţă dintre poziţia diferitelor elemente geometrice (puncte, axe, suprafeţe,
etc.), obţinute în urma proceselor de prelucrare şi poziţia aceloraşi elemente
geometrice, prevăzute în documentaţia tehnică de către proiectant.

Abaterile de poziţie pot fi:


- de orientare;
- de poziţie;
- de bătaie

a. Abateri de orientare
- Abaterea de la paralelism (neparalelismul) se poate referi la două drepte situate în
acelaşi plan, la două drepte în spaţiu, la o dreaptă şi un plan, la două plane, la un
planş i o suprafaţă de rotaţie sau între două suprafeţe de rotaţie.
- Abaterea de la perpendicularitate (neperpendicularitatea)
Se deosebesc următoarele situaţii:
● abaterea de la perpendicularitate a două drepte, două suprafeţe de rotaţie sau o
suprafaţă de rotaţie şi o dreaptă
● abaterea de la perpendicularitate a unui plan faţă de o dreaptă, o suprafaţă de
rotaţie sau un plan
● abaterea de la perpendicularitate a unei drepte sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă
de un plan
- Abaterea de la înclinare
Se deosebesc:
● abaterea de la înclinare a două drepte sau a două suprafeţe de rotaţie
● abaterea de la înclinare a unei drepte sau a unei suprafeţe de rotaţie faţă de un plan
● abaterea de la înclinare a unui plan faţă de o dreaptă, o suprafaţă de rotaţie sau un plan

b. Abateri de poziţie
Dintre abaterile de poziie importante amintim:
● abateri de la poziţia nominală
● abateri de la concentricitate şi coaxialitate
● abateri de la simetrie (asimetria) - reprezintă distanţa maximă dintre planele (axele) de
simetrie ale elementelor vizate.

c. Abateri de bătaie

Abaterile de bătaie pot fi:


* bătaia circulară radială
* bătaia circulară frontală

Metode şi mijloace de control a abaterilor de poziţie

În general, abaterile de poziţie pot fi controlate cu mijloace de măsurat universale (rigle,


cale plan-paralele şi unghiulare, dornuri, colimatoare, lunete, mijloace de măsurat
interferenţiale). Mai precise, rapide şi comode sunt maşinile de măsurat în coordonate.

3. RUGOZITATEA SUPRAFETELOR

Rugozitatea suprafeţelor este definită ca ansamblul neregularităţilor care formează


relieful suprafeţelor reale, al căror pas este relativ mic în raport cu adâncimea lor.
Rugozitatea suprafeţelor, împreună cu parametrii fizico-chimici ai materialului, definesc
calitatea suprafeţelor pieselor (stratul superficial al acestora). Are în componenţa sa
abaterile geometrice de ordinul 3 şi 4.

Metode şi mijloace pentru evaluarea rugozităţii

Metodele pentru evaluarea (măsurarea) rugozităţii sunt absolute sau comparative. Dintre
metodele absolute, care sunt mai precise decât cele comparative, amintim:
- metoda secţiunii luminoase;
- metoda interferenţială;
- metoda palpării directe.