Lecția 1

-      Alfabetul limbii germane

-      Reguli de pronunție
-      Accentul în limba germană
-      Particularități ale substantivului în limba germană

ALFABETUL GERMAN
A (a)
B (be)
C (tse)
D (de)
E (e)
F (ef)
G (ghe)
H (ha)
I (i)
J (iot)
K (ca)
L (el)
M (em)
N (en)
O (o)
P (pe)
Q (cu)
R (er)
S (es)
ß (estset)=ss
T (te)
U (u)
V (fau)
W (ve)
X (ics)
Y (üpsilon)
Z (tset)
În plus mai sunt și vocalele cu umlaut: Ä, ö, ü

Anastasia Mistreanu

REGULI DE CITIRE
La pronunțiile urmate de două puncte (:) se lungește puțin sunetul, fără a exagera.
Iată în continuare regulile:
ä Se pronunță e
Exemplu:Diät, Märchen, spät, Sekretär, Eisbär, Äpfel, Känguruh
ah Se pronunță a:
Exemplu:Zahl, fahren, Sahne, Jahr, Bahn, Hahn
äh Se pronunță ä:
Exemplu:  Zähne, ähnlich, fährt
äu Se pronunță oi
Exemplu:  Häuser, Bäume
ch
 Se pronunță h
Exemplu:  leicht, Buch, auch, Nacht, noch, Gesicht, Kirche, Erich, ich, Friedrich, Unterricht
 Se pronunță c în unele cuvinte de origine străină
Exemplu:  Chor
 Se pronunță ş în unele cuvinte de origine străină
Exemplu:  Chef
chs Se pronunță cs
Exemplu:  sechs, Fuchs, Achse, wachsen
eh Se pronunță e:
Exemplu:  Reh, sehen, gehen, stehen, Lehrer, zehn, Mehl, mehr, sehr, nehmen
ei Se pronunță ai
Exemplu:  Papagei, bei, drei, zwei, ein, nein, Kleid, leise, Preis, Eis, mein, klein, weiß, Zeit,
Verzeihung, Heinrich, Heinz
el, la sfârşit de cuvânt se pronunță ăl
Exemplu:  Gipfel
em, la sfârşit de cuvânt se pronunță ăm
Exemplu:  deinem
en, la sfârşit de cuvânt se pronunță ăn
Exemplu:  leben
er, la sfârşit de cuvânt se pronunță ăr
Exemplu:  Fernseher
es, la sfârşit de cuvânt se pronunță ăs
Exemplu:  meines
eu Se pronunță oi
Exemplu:  Freund
ge Se pronunță ghe
Exemplu:  geben, gewinnen, Geschäft, Geburtstag, gegen, Geheim, gehen, General, Genauigkeit,
genial, gern, Geographie
gi Se pronunță ghi
Exemplu:  Gift, Gipfel, Girrafe, Giftgas
h
 Se pronunță h
Exemplu:  haben
 Nu se pronunţă după o vocală
Exemplu:  Kuh, Schuh, Zahl, zehn
ie Se pronunță i:
Exemplu:  Bier, Friedrich, Dieter, wie, Spiel, spielen, sieben, diese, Tier
ig, la sfârşit de cuvânt se pronunță ih
Exemplu:  zwanzig, fertig, dreißig, sechzig, fünfzig
ih Se pronunță i:
Exemplu:  ihr, ihn, ihm, Ihnen, Verzeihung
j
 Se pronunță I
Exemplu:  ja
 Se pronunță j încuvintele de originestrăină
Exemplu:  Journalist  
ö Se pronunță io
Exemplu:  Öl, schön, stören, Schönheit, zwölf, Löffel, Brötchen, Körper, nötig    
oh Se pronunță o:
Exemplu:  Ohr, Sohn, wohnen, ohne, froh, Wohnung    
öh Se pronunță io:
Exemplu:  fröhlich  
ph Se pronunță  f
Exemplu:  Philosoph, Philosophie  
qu Se pronunță cv
Exemplu:  Quartet, Aquarium, bequem    
s
 Se pronunță s
Exemplu:  Haus
 Se pronunță z înainteauneivocale
Exemplu:  langsam, Sahne, Seele    
sa Se pronunță za
Exemplu:  Salat, Saal, sauber, sagen, sammeln, langsam    
sch Se pronunță ş
Exemplu:  schnell, schön, Schal, Scheck, Schaluppe, Schi, Schicksal, Schiff, schimpfen, schlafen,
schlecht, Schlüssel, Schönheit, Schmetterling
se Se pronunță ze
Exemplu:  Seele, Base, sehr, Reise, lesen, September, Sekretär, sechs, übersetzen, See, Semester,
Rose, Gisela
si Se pronunță zi
Exemplu:  sind, Universität, sicher, Sie, sieben, siebzehn, Silber, Silvester, Sitzung, Sigrid,
Siegfried
so Se pronunță zo
Exemplu:  Sonntag, sonst, Sommer, Sonne, so, sofort, Sohn, Soldat, Solidarität, sollen, sondern,
sortieren, Socke
sö Se pronunță zö
Exemplu:  Söhne
sp Se pronunță şp
Exemplu:  Sport, Spanier, sparen, Spaß, spät, Spiel, Spinat, Spital, Sportler, sprechen, springen,
Beispiel
ß Se pronunță s
Exemplu:  fleißig, süß, daß, ißt, Gruß, Kuß, Straße, weiß, Gießerei
ss Se pronunță s
Exemplu:  küssen, essen, müssen, Tasse, lassen
st Se pronunță şt
Exemplu:  Stadion, Störung, stören, starten, Stadt, stehen, sterben, stolz, Straße, Strom, Student
su Se pronunță zu
Exemplu:  Suppe, suchen
sü Se pronunță zü
Exemplu:  süß, Süßigkeit, Süden, süßen
th Se pronunță t
Exemplu:  Mathematik
ti Se pronunță ţi
Exemplu:  Nation
tz Se pronunță ţ
Exemplu:  Platz, Katze, trotzdem, sitzt, jetzt, Satz, Blitz, Mütze, blitze-blank, plötzlich
ü Se pronunță iu
Exemplu:  süß, Mütze, Süden, üben, übersetzen, Tür, fünf, müde
uh Se pronunță u:
Exemplu:  Kuh, Schuh, Stuhl, Uhr, ruhig,
üh Se pronunță ü:
Exemplu:  fühlen, Frühling, Känguruh, früh
v
 Se pronunță v în cuvintele de origine străină
Exemplu:  nervös
 Se pronunță f
Exemplu:  Vater, von
w Se pronunță v
Exemplu:  wer, was, wo, wen, wann
z Se pronunță ţ
Exemplu:  Zeit, zwei, zu, zusammen, zurück, Zahl, zuerst, Zug, zufrieden, Zirkus, Zimmer,
Zentrum, Zeitschrift, Zukunft, Zoo, zwo, zwölf

A.    Reguli gramaticale
1.1.          În limba germană toate substantivele se scriu cu majuscule, de ex: der Abend, die Frau.
1.2.          Articolul indică genul gramatical al substantivului. Fiecare substantiv are articol. Articolul “der”
indică genul masculin, “die” genul feminin, “das” genul neutru, de ex: der Herr, die Frau, das Kind.
1.3.          Substantivele se învață împreună cu articolul: das Kind-copilul.
1.4.          Forma de politețe se exprimă prin „Sie“ – Dumneavoastră – și se scrie cu majusculă. Acest
pronume se folosește cu verbul la persoana a treia, plural. De exemplu:  Wie heiβen Sie? - Cum vă
numiți?-, sau Verstehen Sie mich? – mă înțelegeți?
1.5.          Cuvântul „nicht“ este o negație și stă după verb, de ex: Ich heiβe nicht Rudy. – nu mă numesc
Rudy.
1.6.          Cuvântul „nein“ este tot o negație (opusul lui “ja”), și neagă toată propoziția care se află după ea,
de ex: Nein, ich verstehe Sie nicht. – nu, nu vă înțeleg.
1.7.          În propoziția afirmativă, verbul se află întotdeauna pe locul al doilea. Subiectul se află de obicei
pe primul loc /a/, sau pe locul al treilea /b/, de exemplu: Ich verstehe Sie sehr gut. – vă înțeleg foarte
bine                                                              1         2        3     4     5                                
Sehr gut verstehe ich Sie. – vă înțeleg foarte bine                                                               
4               2         1   3
1.8.          În propoziția interogativă folosim ordinea inversă, verbul stă în fața subiectului, de
exemplu: Verstehen Sie mich?                                                                                                                 
2          1      3
1.9.          După cuvântul „Wie“ avem ordine inversă, de
ex:  Wie geht es Ihnen?                                                                                                                             
         2   1     3
1.10.       Forma conjugată a verbului se folosește întotdeauna cu pronumele personal corespunzător. La
persoana 1-a, singular, timpul prezent verbul primește terminația “e”, și în fața lui folosim
pronumele “ich”: ich heiβe.                                                                    
  La persoana a 3-a, plural timpul prezent, verbul primește terminația “en” și în fața lui folosim
pronumele “Sie’ sau “sie” – dumneavoastră, ei, ele: Sie heiβen – Ei/ele/ se numesc; Dumneavoastră
vă numiți.
1.11.       În germană, ca și în limba română prenumele stă în fața numelui de familie, de ex: Max Rohde sau
Eva Schmidt.

B.    Pronunția
1.12.   Pronunția limbii literare este influențată mai mult sau mai puțin de diferite forme dialectale. Acestea
sunt cu atât mai mult folosite cu cât ne apropiem mai mult de sudul Germaniei. Mulți germani
folosesc în conversațiile libere forme dialectale. Cel care învață limba germană trebuie însă să învețe
limba literară și nu cea dialectală, deoarece limba literară este cunoscută pe întreg teritoriul german.
1.13.  Accentul. În limba germană accentul stă pe prima silabă.
1.14.  Intensitatea accentului. În limba germană silaba accentuată slăbește intensitatea silabei neaccentuate,
de ex:  Rohde – [ro:da]   Silaba accentuată o marcăm cu litera groasă, de ex: [ferstEa].
1.15.  Lungimea vocalei. Vocalele germane pot fi lungi sau scurte. Vocalele care se pronunță lung, le
marcăm cu punct dublu după vocală, în afară de vocala “e” care se pronunță lung și închis o marcăm
cu majuscula “E”, de ex: wie – [vi:], geht- [gEt].
1.16.  “ch”-ul aflat după “a”,”o”,”u” se pronunță adânc, din gât (de ex: Ahmed): ach, auch. După “e”, “i”,
“ch”-ul se pronunță ca în cuvântul “haină”
1.17.  Consoana “r” de la sfârșitul cuvântului abia se pronunță, de ex.: [zer], [der ].
1.18.  Diftongul “ei” se pronunta “[ai]” de ex.: Fräulein [froilain], nein [nain].