Sunteți pe pagina 1din 7

Tema3.

Bilanțul – element de bază al metodei contabilității


1. Esența bilanțului și importanța acestuia
2. Structura bilanțului și caracteristica posturilor de bilanț
3. Tipurile de modificări în bilanț sub influența operațiunilor economice
4. Funcțiile bilanțului

1. Esența bilanțului și importanța acestuia


În vederea prezentării poziției financiare a entității se aplică unul din procedeele de bază ale
metodei contabilității - bilanțul. Structurile bilanțului, aplicate pentru modelarea poziției
financiare a entității sunt activul, care reflectă bunurile economice (partea stângă) și pasivul, care
reflectă sursele de finanțare a activelor (partea dreaptă).
Trăsăturile principale ale bilanțului sunt următoarele:
 Prezentarea elementelor contabile în expresie valorică
 Egalitatea totalurilor activului și pasivului
 Întocmirea la o anumită dată.
1. Prezentarea elementelor bilanțiere în expresie valorică este condiționată de faptul, că în
contabilitate se aplică diferite etaloane de evidență: kg, litru, metri, om-ore etc. Ca urmare pentru
a generaliza informația despre bunurile entității, toate elementele bilanțiere trebuie exprimate în
etalon monetar, în acest scop aplicându-se procedeul de evaluare.
2. Condiția principală a bilanțului este egalitatea activului cu pasivul. Această egalitate se
datorează faptului, că în bilanț este prezentată aceeași masă de mijloace, dar privită sub două
aspecte.
a) Sub aspectul componenței și destinației bunurilor utilizate în activitatea entității
b) Sub aspectul surselor de proveniență a bunurilor.

ACTIVELE = CAPITAL PROPRIU + DATORII

3. Bilanțul prezintă poziția financiară a entității la un moment dat, la 31.12 a anului de gestiune.
Astfel, în bilanț nu se reflectă modificările care au loc pe parcursul perioadei de gestiune în
componența și volumul activelor și pasivelor ci, doar starea lor în momentul întocmirii acestuia.
Bilanțul este una dintre sursele principale de informații pentru utilizatorii interni și externi. În
baza bilanțului se apreciază valoarea și structura patrimoniului entității, gradul de îndatorare a
acesteia, capacitatea de plată, coeficienții de lichiditate, și mulți alți indicatori necesari pentru
luarea deciziilor manageriale. Informația din bilanț se folosește pe larg de către băncile
comerciale și organele fiscale.
Bilanțul se prezintă sub forma unui tabel, format din două părți: partea stângă, denumită activ,
care reflectă bunurile economice și partea dreaptă, denumită pasiv care reflectă sursele de
finanțare a bunurilor economice reflectate în activ. In forma cea mai simplă bilanțul se prezintă
astfel:
Bilanțul la 31.12.N
(Schema orizontală de bilanț)
Activ Suma, lei Pasiv Suma , lei
Denumirea elementelor Denumirea elementelor
patrimoniale de activ patrimoniale de pasiv
Total activ Total pasiv
În baza caracteristicilor descrise mai sus se poate de formulat următoarea definiție a
bilanțului. Bilanțul reprezintă gruparea mijloacelor entității pe tipuri și surse de formare a
acestora în expresie valorică ( bănească) la un moment dat.
Există mai multe tipuri de bilanțuri care pot fi clasificate după următoarele criterii:

1
 după statutul juridic al entității
 după perioada de întocmire
 după sfera de cuprindere.
În funcție de primul criteriu de clasificare (statutul juridic) deosebim:
 bilanț contabil inițial - se întocmește la înființarea entității, când fondatorii își pun
la dispoziție mijloacele materiale și bănești în vederea realizării scopului pentru care a fost
creată. Aceste valori sunt enumerate și precizate în inventarul de constituire a entității, și din
acesta, prin intermediul conturilor, în bilanțul contabil inițial în care sunt grupate după
principiul dublei reprezentări.
 bilanț contabil curent - se întocmește pe parcursul activității în termenele stabilite
de legislația în vigoare (semi anual și anual). Acesta se întocmește pe baza situației din conturi,
a soldurilor conturilor preluate ca posturi de bilanț;
 bilanț contabil final (de lichidare, reorganizare) - se întocmește la momentul
încetării activității sau lichidării entității.
În funcție de perioada de întocmire deosebim:
 bilanț contabil anual - se întocmește la sfârșitul anului pe baza datelor din conturi și
presupune în mod obligatoriu verificarea prealabilă a realizării acestora prin inventariere;
 bilanț contabil intermediar - se întocmește semi anual.
În dependență de sfera de cuprindere a elementelor patrimoniale deosebim:
 bilanț contabil primar - se întocmește la nivel de entitate;
 bilanț contabil consolidat - generalizează informația despre câteva entități (părți
legate);
 bilanț contabil centralizat - se întocmește la nivel de ramură sau la nivelul
economiei naționale în ansamblu.

2. Structura bilanțului și caracteristica posturilor de bilanț


Elementele bilanțului (posturile), atât cele de activ, cât și cele de pasiv, se grupează după
anumite criterii, formând o structură bine determinată a bilanțului.
Astfel, elementele de activ, în funcție de termenul de utilizare și gradul lor de lichiditate,
acestea se grupează în active imobilizate și active circulante.
În pasiv elementele sunt grupate în dependență de gradul de exigibilitate în următoarele
capitole: capital propriu, datorii pe termen lung și datorii curente. Gradul de exigibilitate a
unei datorii exprimă termenul de scadență, adică termenul de achitare a acestei datorii.
De exemplu: capitalul propriu are cel mai mic grad de exigibilitate, deoarece aporturile
fondatorilor se repartizează între aceștia doar la lichidarea entității. Pe de altă parte, datoriile
față de personal privind retribuirea muncii au un grad de exigibilitate înalt, deoarece salariile se
achită, de regulă, lunar.
Activele se grupează în sensul descreșterii termenului de utilizare, iar pasivele - în sensul
creșterii gradului de exigibilitate.
Bilanțul constă din cinci capitole: două de activ - active imobilizate și active circulante; și
trei de pasiv - capital propriu, datorii pe termen lung și datorii curente.
În conformitate cu prevederile SNC ,,Prezentarea situațiilor financiare”, activele reprezintă
resursele economice identificabile și controlabile de către entitate ce provin din fapte economice
trecute, din a căror utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice.
Un activ este recunoscut în Bilanț în momentul în care: este posibilă obținerea de către entitate a
viitorului beneficiu economic și activul are un cost care poate di determinat în mod credibil.

După conținutul economic și natură activele se grupează în:


a) Active imobilizate
b) Active circulante

2
Reflectarea elementelor patrimoniale în componența activelor imobilizate în bilanț trebuie să
fie la valoarea contabilă a imobilizărilor în conformitate cu SNC ,,Imobilizări necorporale și
corporale”, SNC ,,Particularitățile contabilității în agricultură”, SNC ,,Investiții imobiliare” și
SNC ,,Creanțe și investiții financiare”.
Valoarea contabilă a activelor imobilizate reprezintă costul de intrare al obiectului de
evidență diminuat cu amortizarea și pierderile din depreciere cumulată.
Amortizarea – repartizarea sistematică a valorii amortizabile a unei imobilizări pe perioada
de gestiune ale duratei de utilizare/
Pierdere din depreciere – diferența cu care valoarea contabilă depășește valoarea justă minus
costurile de vânzare a unui activ sau a unui grup de active.

Activele circulante includ acele bunuri și valori care sunt deținute de către entitate o perioadă
mai mică de un an participă, de regulă, la un singur ciclu economic și se află într-o continuă
mișcare, schimbându-și forma.
Reflectarea elementelor patrimoniale în componența activelor circulante în bilanț trebuie să
fie la valoarea contabilă a activelor determinată în conformitate cu SNC ,,Stocuri”, SNC
,,Particularitățile contabilității în agricultură”, SNC ,,Creanțe și investiții financiare”, SNC ,,Părți
afiliate și contracte de societate civilă”. Modul de prezentare a informațiilor aferente OMVSD în
bilanț este prezentat în exemplu 3.

Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele entității după scăderea datoriilor.
Capitalul propriu exprimă partea finanțării proprii (din contul proprietarilor) a activelor aflate în
circuitul economic al entității.
Reflectarea elementelor patrimoniale în componența capitalului propriu în bilanț trebuie să fie
efectuată la valoarea determinată în conformitate cu SNC ,,Capital propriu și datorii”.

Datoriile în conformitate cu SNC ,,Capital propriu și datorii” se înregistrează în urma


tranzacțiilor sau evenimentelor anterioare, care rezultă din contracte încheiate sau din cerințele
legislației în vigoare (de exemplu, procurarea mărfurilor și serviciilor cu achitarea ulterioară,
primirea creditelor, calcularea impozitelor etc.)

3. Tipurile de modificări în bilanț sub influența operațiunilor economice


Bilanțul, ca procedeu specific al metodei contabilității, reflectă existența elementelor
patrimoniale la un moment dat, astfel prezentându-se poziția financiară a entității. Faptele
economice care au loc în procesul activității generează modificări în structura și mărimea
elementelor patrimoniale. Aceste modificări conduc la majorarea sau diminuarea posturilor din
bilanț, dar egalitatea dintre totalurile activului și pasivului Bilanțului se menține permanent.
Astfel, activitatea entității pornește de la un bilanț inițial, care , sub influența faptelor economice,
suportă anumite modificări. În urma acestora, la finele perioadei de gestiune se întocmește un
nou bilanț.
În abordarea tradițională, influența faptelor economice asupra poziției financiare a entității este
examinată pe baza egalității bilanțiere:
ACTIV = PASIV,
Modificările respective fiind grupate în patru tipuri de modificări:
1. În componența activelor;
2. În componența pasivelor;
3. În volumul activelor și pasivelor în sensul majorării;
4. În volumul activelor și pasivelor în sensul diminuării.
În continuare vom examina, în baza unor exemple, cele patru tipuri de modificări pornind de la
următorul Bilanț inițial (tab. 1)
Tabelul 1 .BILANȚ INIȚIAL (formă simplificată)
Activ Suma, Pasiv Suma, lei
3
lei
Mijloace fixe 100 000 Capital social și suplimentar 150 000
Creanțe comerciale 150 000 Credite bancare pe termen scurt 45 050
Numerar în casierie și Datorii comerciale 125 000
conturi curente 75 050 Datorii față de bugetul 5 000
Total 325 050 Total 325 050
Informațiile prezentate în bilanțul inițial atestă faptul că totalul activului este egal cu totalul
pasivului, respectându-se astfel ecuația dublei reprezentări (A = P).
Tipul 1. Modificări în componența activului
Modificările de tip 1 au loc în urma operațiunilor care generează majorarea unui element de activ
și diminuarea altui element de activ cu aceeași sumă.
Exemplul 5. Se încasează în conturile curente în valută națională suma de 10 000 lei de la un
client, reprezentând contravaloarea unor bunuri vândute anterior.

Tabelul 2. BILANȚUL după modificarea de tip I (în lei)


Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace fixe 100000 100000 Capital social și 150000 150000
suplimentar
Credite bancare pe
termen scurt 45050 45050
Creanțe Datorii comerciale
comerciale 150000 125000 125000
Datorii față de
Numerar în 75050 buget 5000 5000
casierie și
conturi curente
Total activ 325050 0 Total pasiv 325050 325050
Concluzii:

Tipul 2. Modificări în componența pasivelor


Modificările de tipul 2 au loc în urma operațiunilor care generează majorarea unui element de
pasiv și diminuarea altui element de pasiv cu aceeași sumă.
Exemplul 6. Se achită furnizorilor o datorie în sumă de 100 000 lei din contul unui credit
bancar pe termen scurt, contractat cu destinație specială pentru furnizorul concret.

4
Modificările din structura pasivului, generate de operația de la exemplul 6, se reflectă în bilanț
astfel:
Tabelul 3. BILANȚUL după modificarea de tip II (în lei)
Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace fixe 100000 100000 Capital social și 150000 150000
suplimentar
Creanțe Credite bancare
comerciale 140000 140000 pe termen scurt 45050
Datorii
comerciale 125000
Numerar în Datorii față de
casierie și 85050 85050 buget 5000 5000
conturi
curente
Total activ 325050 325050 Total pasiv 325050 0 325050
Concluzii:

Tipul 3. Modificări în volumul activelor și pasivelor în sensul majorării


Modificările de tipul 3 au loc în urma operațiunilor care generează majorarea atât a elementelor
de activ, cât și a elementelor de pasiv cu aceeași sumă.
Exemplul 7. Se cumpără un lot de materii prime cu plata ulterioară, facturate la o valoare de
procurare de 134 500 lei.

Modificările în volumul bilanțului, produse de operația de la exemplul 7, se reflectă astfel:


Tabelul 4. BILANȚUL după modificarea de tip III (în lei)
Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace fixe 100000 100000 Capital social 150000 150000
și suplimentar
Materiale 0 Credite bancare
Creanțe pe termen scurt 145050 145050
comerciale 140000 140000 Datorii
comerciale 25000
Numerar în Datorii față de
casierie și 85050 85050 buget 5000 5000
conturi curente
Total activ 325050 Total pasiv 325050
5
Concluzii:

Tipul 4. Modificări în volumul activelor și pasivelor în sensul diminuării


Modificările de tip 4 au loc în urma operațiunilor care generează diminuări atât a elementelor de
activ, cât și a elementelor de pasiv cu aceeași sumă.
Exemplul 8. Se achită o datorie față de buget din contul curent de la bancă, în sumă de 3 900
lei.

Modificările în volumul bilanțului, produse de operația de la exemplul 8, se reflectă astfel:


Tabelul 5. BILANȚUL după modificarea de tip IV (în lei)
Activ Valori Modifi- Valori Pasiv Valori Modifi- Valori
inițiale cări finale inițiale cări finale
Mijloace fixe 100000 100000 Capital social și 150000 150000
suplimentar
Materiale 134500 134500 Credite bancare
Creanțe pe termen scurt 145050 145050
comerciale 140000 140000 Datorii
comerciale 159500 159500
Numerar în Datorii față de
casierie și 85050 - 3900 81150 buget 5000 - 3900 1100
conturi
curente
Total activ 459550 - 3900 455650 Total pasiv 459550 - 3900 455650
Concluzii:

4. Funcțiile bilanțului
Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul unității
patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de Legea
Contabilității.
Importanța bilanțului contabil derivă din funcțiile pe care acesta le îndeplinește:
1) funcția de generalizare a datelor contabilității;
6
2) funcția de analiză a mersului activității economico-financiare;
3) funcția previzională.
1) Funcția de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informațiilor izvorăște
din necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilității curente, după criterii bine stabilite,
într-un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situației
economico-financiare a unității patrimoniale.
2) Funcția de analiză a mersului activității economico-financiare se manifestă prin aceea că,
pe baza bilanțului se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectați și a rezultatelor,
se identifică rezerve și se stabilesc măsuri de perfecționare a activității economice și financiare.
Adunările Generale ale Acționarilor, Consiliile de Administrație, managerii unităților
patrimoniale analizează periodic poziția financiară, pe baza bilanțului și a raportului de gestiune,
componente de bază ale dării de seama contabile.
3) Funcția previzională constă în posibilitatea oferită de bilanț de a orienta activitatea viitoare.
În acest scop, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pentru perioadele următoare se
fundamentează pe poziția financiară și a performanțelor financiare din perioada considerată baza
de raportare.