Sfârșitul Imperiului Roman de Apus[modificare | modificare sursă]

Alaric contra Romei[modificare | modificare sursă]

Pătrunderea diverselor populații germanice în imperiu a avut loc în valuri, într-o perioadă lungă,
de la sfârșitul secolului al II-lea d.H. până în secolul al V-lea d.H.[99]. Alaric s-a născut în jurul
anului 370 d.H. într-un ostrov de la gurile Dunării, insula Peuce (Dobrogea).
Inițial, Alaric și vizigoții erau aliați ai Romei (a avut și rangul de comandant militar
roman, magister militum, pentru provincia praefectura Illyricum). În anul 398, regele vizigoților
rupe alianța cu Roma și invadează provinciile Tracia și Grecia. În anul 401, Alaric a atacat Italia.
A fost înfrânt de două ori de armata condusă de generalul roman Flavius Stilicho, fiind nevoit să
încheie cu el un tratat de pace. După moartea lui Stilicho, în anul 410, oastea lui Alaric a
cucerit Roma. Ieronim, în Scrisori 127, prezintă reacția populației la vestea cuceririi capitalei
imperiului: Am aflat un zvon teribil, despre evenimentele din Apus. Se spune că Roma a fost
asediată și că mai întâi cetățenii ei și-au putut cumpăra libertatea cu aur și, când tot aurul li s-a
luat, au fost din nou asediați, astfel încât de astă dată nu doar bogățiile, ci și viețile și le-au
pierdut. Mesagerul ne-a dat această veste cu voce tremurătoare și abia mai putea vorbi, printre
suspine. Orașul care cucerise întreaga lume era acum el însuși cucerit. În același an, Alaric a
intenționat să cucerească provinciile romane Sicilia și Africa, dar flota i-a fost distrusă de o
furtună. A murit în același an la Consenza.[100].

Attila[modificare | modificare sursă]
Attila s-a născut în anul 406 d.H. Acesta devine rege în anul 433 d.H., împreună cu fratele său,
Bleda, la moartea unchiului său, Roua. Bleda moare în anul 445 d.H., probabil asasinat de către
Attila. Theodosius II încheiase un tratat cu Rugila, conducătorul celui mai numeros grup de huni,
prin care îl numea general și îi dădea subsidii de 350 de funzi. După moartea lui Rugila, Attila,
devenit singur rege al hunilor între timp, câștigă câteva bătălii foarte importante[101]. și îi cere lui
Theodosius dublarea tributului și să-i fie dați hunii fugari de pe teritoriul Imperiului Roman[102].
Thedosoius a dorit să-l omoare printr-un complot pe Attila, dar nu a reușit[101]. Attila a pornit din
nou război, arzând și distrugând toate orașele ce-i ieșeau în cale. Theodosius i-a plătit o mare
sumă de bani și i-a oferit o porțiune din teritoriul de la sud de Dunăre[101]. În anul 450 d.H.,
Theodosius II moare, iar tronuk său va fi ocupat de un veteran pe nume Marcian. Attila și teribila
sa armată au atacat Gallia. Estimările antice vorbesc de faptul că armata lui Attila avea de la
300.000 până la 700.000 de soldați[103]. Apărătorul Galliei era Flavius Aëtius, un demn urmaș al
lui Stilicon. Attila reușește să captureze orașul Orléans, dar se îndreaptă către orașul modern
Châlons, deoarece aflase că inamicul său sosise. Bătălia de la Chalons a reprezentat un moment
decisiv pentru societatea occidentală[104]. Confruntarea între cele două armate a avut loc p 19
septembrie 451 d.H., atunci când francii au interceptat o bandă de gepizi despărțită de nucleul
armatei lui Attila. Această ciocnire preliminară a făcut 15.000 de victime. În zorii zilei, era aproape
sigur că cel ce va ocupa o colină situată în mijlocul câmpiei va avea un avantaj
decisiv. Romanii au reușit să triumfe, iar hunii s-au retras. Iordanes în Istoria goților 207 descrie
această bătălie spunând că: Lupta a ajuns să se dea corp la corp, sălbatică, dură, haotică, fără
să lase adversarilor niciun răgaz. În nicio poveste din vechime nu s-a mai vorbit de un asemenea
măcel. Și atât de grozave fapte s-au săvârșit acolo încât niciun viteaz care a pierdut acest
incredibil spectacol nu mai poate nădăjdui că va vedea ceva mai înfiorător până la capătul zilelor
lui. După această înfrângere, Attila a pornit o invazie împotriva Italiei. A ajuns la porțile Romei, iar
împăratul Valentinian nu avea o armată suficientă să-l oprească. Papa Leon I s-a dus în tabăra
lui Attila și l-a rugat să nu atace orașul. Attila a fost impresionat și a renunțat la planul său,
primind în schimb o sumă mare de bani. După ce s-a întors din Italia, Attila a murit datorită
excesului de băutură, făcând hemoragie nazală în anul 453 d.H.