Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acestă unică antilopă care a populat țările românești în evul mediu trăia în număr
mare nu doar în câmpiile din Basarabia (Republica Moldova), Vaslui și Iași, ci și
în Câmpia Bărăganului și stepele dobrogene. Mai multe documente din secolul al
XVI-lea atesta că era vânată și în zona Bucureștiului. Animalul era binecunoscut
îndeosebi în Moldova, unde vânătorii răzeși o denumeau neaoș, din tată-n fiu, drept
"oaie sălbatică", ceea ce dovedește că erau familiari cu animalul în cauză, încă
dinaite ca triburile tătărești, de la care antilopa moștenește denumirea de Saiga, să fi
invadat țările române[3].
Saiga a fost vânată intens în Basarabia/Moldova, astfel încât a dispărut definitiv aici
în secolul al XVIII-lea.
Descrierea Moldovei[modificare | modificare sursă]
Dimitrie Cantemir descria astfel „oaia sălbatică” în Descriptio Moldaviae[4]:
Și așa îmi aduc aminte, că la noi sunt trei soiuri de oi, acele de munte, de Soroca și cele sălbatice
[Saiga];
Decât acestea sunt mai cu mult deosebite oile cele sălbatice, care cu greu se vor găsi și pre la alte
locuri. Buza lor cea deasupra spânzură în jos de două degete mari, pentru aceea sunt nevoite ca
să pască mergând îndărăt; și grumazul lor este țapăn fără de încheetură, pentru aceea nu pot să-și
întoarcă capul nici în dreapta, nici în stânga, și picioarele lor sunt scurte, însă atâta de grabnice,
încât nici câinii când le gonesc mai nu pot să le ajungă; și adulmecarea lor este atâta de aspră,
încât de o milă nemțească departe adulmecă pre vânătoriu, sau pre fiara care vine cu vântul
asupra lor. Iară când vin asupra lor împotriva vântului, nu pot să-i adulmece până când le prind.