Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Lucian Blaga

Introducere despre modernism

Modernismul este o orientare literara din perioada interbelica prin care se inoveaza
tematica si formele de expresie literara prin sincronizarea cu literatura europeana. Acest
dezirat este teoretizat de Eugen Lovinescu in teoria sincronismului, principiul simularii-
stimularii, iar la nivelul poeziei modernismul lovinescian inseamna cearea unui poem ce
reflecta contradictiile omului modern, trecerea de la epic la liric si cultivarea unei poezii
de idei.

Includerea lui Lucian Blaga in poezia modernista

Includerea lui Lucian Blaga în poezia modernista se face prin cultivarea
expresionismului, ce presupune cufundarea abisala in inconstientul colectiv, gustul
originalului. Expresionismul se manifesta la Blaga printr-o etapa pur expresionista si o
etapa de blagianizare a expresionismului.

Incadrare in perioada literara

Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” se incadreaza in directia modernista a
perioadei interbelice. Fiind publicata în anul 1919, în primul volum al autorului,
"Poemele luminii", aceasta face parte din etapa pur expresionista.

Incadrare in specie literara

Ca specie literara, este o ars poetica moderna, o poezie-program in care autorul isi
exprima propriile convingeri despre arta literara si aspectele esentiale ale acesteia.
Blaga este poetul filozof a carui nota distinctiva este faptul ca gandirea poetica este
dublata de gandirea filozofica. Poemul defineste eul atat din perspectiva artistica, cat si
din perspectiva gnoseologica. Textul este si o meditatie filozofica asupra raporturilor
dintre eu si univers.

Surse de inspiratie
Ideile expresioniste anticipează teoriile filozofice publicate în 1933 în "Trilogia
Cunoașterii", făcând distincția între cunoașterea luciferica și cunoașterea paradiziaca,
ceea ce obliga la o lectura a poeziei si ca reflexie estetica a ideilor ce vor prinde contur
scriptic mai tarziu.

Tema + motive
 Tema poeziei este specifica artei poetice si presupune referirea la conditia creatorului,
esenta artei, natura referentului.
Motivele poetice sunt: misterul și lumina, cu o dubla semnificație, cunoașterea și
iubirea.

Viziunea despre lume

Eul blagian este supradimensionat de esenta expresionista si concepe creatia prin
cunoastere luciferica, prin potentarea misterelor universului, sugerate de metafora
revelatorie “corola de minuni a lumii”. Poemele in sine nu destrama misterul, ci produc,
la randul lor, mister.

Titlul
Titlul, o adevarata declaratie poetica, are o structura analitica, luand forma unei
propozitii enuntiative care are in centru, ca subiect, pronumele personal “eu”, ipostaza a
unui spirit creator ce-si asuma o conditie insolita in relatie cu datele exterioare ale
universului. Metafora revelatorie “corola de minuni a lumii” - sugestiva prin ideea de
perfectiune - propune protejarea misterului (“nu strivesc”) ca o sursa a frumosului
absolut.

Structura prozodica + limbaj

Poezia este structurata sub forma unui monolog confesiv cu valente reflexive si
descriptive, alcătuita din 20 de versuri, având ca elemente de structura versul liber și
ingambamentul. Absenta strofelor, versurile inegale, lipsa ritmului si a rimei dau operei
o dinamica moderna.
In ceea ce priveste lexicul, se poate observa ca din cele 76 de cuvinte care compun
textul, doar doua sunt neologisme: corola, mister. Utilizand cuvintele mai vechi ale
limbii, Blaga confera, prin ambiguitate, multiple semnificatii. Poetul recurge mai ales la
repetitia prin sinonime, atfel pentru cuvantul “taina” intalnim sinonimele “nepatrunsul”,
“mister”, “neinteles”, “minuni”. Lexicul folosit contribuie la intarirea muzicalitatii poeziei.

Structura compozitionala: secventa I - primele 5 versuri

Prima secventa lirica introduce in text imaginea eului poetic insotit de verbele la forma
negativa si la prezentul etern “nu strivesc”, “nu ucid”. Prezenta determinantului “cu
mintea” constituie o referire clara la cunoasterea de tip rational care distruge misterul
lumii. “Calea” eului liric, metafora pentru drumul vietii, este presarata cu miracole
precum “flori”, “ochi”, “buze”, “morminte”. Aceste elemente sacre generatoare de mister
sunt enumerate, sirul lor simbolizand frumusetea naturii, viata, cunoasterea, iubirea,
nasterea cuvintelor, moartea si sunt echivalente “corolei de minuni a lumii” .

Secventa II - versurile 6-18

 A doua secventa lirica explica sursa dublei antiteze intre notiunile de “eu” si “altii”,
“lumina mea” si “lumina altora”. Relatia de opozitie dintre notiuni sugereaza cele doua
tipuri de cunoastere teoretizate filozofic, avand la baza verbe simetric antitetice.
Modalitatea de cunoastere a oamenilor de stiinta, numita metaforic “lumina altora”,
distruge misterul, “vraja nepatrunsului ascuns”; ratiunea este vazuta ca nefiind capabila
de a produce revelatia, suprimand farmecul universului inconjurator. Pe de alta parte,
cunoasterea poetica, cel de-al doilea termen al antitezei, defineste individualitatea
specifica celui care potenteaza progresiv “taina lumii”. Demersul poetic este asemanat
cu efectul de semiobscuritate produs de luna, o sursa a misterului. Comparatia ampla
ofera o explicatie asupra modalitatii poetice de a contempla universul. Astrul nocturn
amplifica taina noptii, in acelasi fel in care creatorul sporeste misterele universului.

Secventa III - versurile 19-20

Ultima secventa lirica are rolul unei concluzii explicative si reia partial versuri-cheie ale
poeziei: “caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte”; a potenta misterul este
echivalent cu a iubi la modul ideal, profund, intreaga “corola de minuni a lumii”, singura
capabila de a deschide cai nebanuite cunoasterii.

Concluzie
Poezia se incadreaza in directia modernista prin surprinderea dimensiunii metafizice,
eul expresionist fiind situat in orizontul misterului. Autorul isi manifesta aversiunea fata
de cunoasterea rationala ce distruge misterele universului si se declara adept al
cunoasterii luciferice.