Stimularea motivaţiei elevului este o artă care ţine de măiestria şi harul didactic al educatorilor, al acelora

care, după cum spunea J.A Comenius, au „cea mai minunată îndeletnicire din lume”. Stimularea elevilor se
realizează de către profesor, acesta trebuie să posede anumite trăsături de personalitate și un stil de
lucru.

Influența motivație asupra învățării este covârșitoare. Am observat faptul că motivația intrinsecă este
motivația optimă deoarece acest tip de motivație este caracterizată prin interes, încredere, duce la
performanță, la dezvoltarea creativității, la creșterea perseverenței, a respectului de sine, aduce o stare
generală de bine. Motivația învățării este o tendință înnăscută a omului dar ea poate înceta brusc dacă nu
are condițiile necesare dezvoltării. 

Motivele învăţării, ca şi motivele întregii activităţi se formează sub influenţa condiţiilor exterioare. Ele
intră în acţiune, fiind stimulate tot de aceste condiţii care se raportează în poziţie de scop faţă de
activitatea de învăţare. De exemplu: elevul învaţă pentru că doreşte să-i bucure pe părinţii pe care îi
respectă. Când scopurile sunt exterioare învăţării (obiecte, rezultate, situaţii) ele pot fi produse atât de
elevii înşişi, cât şi de alţii (profesori, părinţi) şi obţinerea lor constituie un mijloc de satisfacere a motivelor
ce susţin învăţarea , am clasificat motivația ca fiind externă și internă, în mod real, învățarea este motivată
atât intrinsec cât și extrinsec. Însă, s-a constatat că învățarea productivă are loc atunci când copilul învață
din plăcere, din interes cognitiv, deci spunem că este motivată intrinsec. Unele motive intrinseci au
caracter primar, legate de satisfacerea nevoilor de bază ale ființei umane, altele au caracter secundar,
fiind derivate din cele extrinseci, prin interiorizarea lor.

1) Stabilirea regulilor clasei împreună cu elevii. Regulile trebuie comunicate clar, încă de la începutul
anului școlar, ceea ce va duce la o responsabilizare a elevilor. Astfel îi putem încuraja să adopte atitudini
demne de apreciat și putem preveni comportamentele deviante.

2) Cunoașterea elevilor reprezintă un important element în procesul de motivare a elevului spre învățare.
Atenția acordată de profesor elevului demonstrează respectul fată de elev. Simplu fapt că profesorul
memorează numele elevului, îi știe preferințele, îi dezvoltă elevului încrederea în sine, îi întăresc
sentimentul de siguranță și apreciere personală.
3) Așteptările profesorului devin un factor de motivație. S-a demonstrat că elevii au tendința de a se
ridica la înălțimea așteptărilor profesorilor. Dacă se aşteaptă şi se solicită cât mai mult de la elevi adesea
se va şi obţine acest lucru.

4) Recompensarea şi întăririle pozitive faţă de oricare comportament sau activitate demnă de luat în
calcul a elevului, măreşte stima de sine a acestuia şi îl motivează să acţioneze la fel şi pe viitor. Nu de
puţine ori, comportamentul dezirabil este „uitat”, pentru a acorda o atenţie sporită elevilor care creează
probleme. Dar a beneficia de atenţia profesorilor este o întărire pozitivă cu valenţe educative
semnificative, de care nu întotdeauna profesorul face uz. Cea mai eficientă metodă de a recompensa
elevii este lauda. Totodată aceasta este și cea mai la îndemână.

5) Implicarea activă a elevilor în activitățile instructiv-educative. Putem atrage atenția elevilor și prin
controlul vocii, contactul vizual, organizarea sarcinilor de lucru într-un mod productiv. Profesorul ar trebui
să gândească un proces instructiv – educativ viu care să potenţeze această disponibilitate naturală a
elevilor.