4.

Cercetarea empirică

4.1. Introducere

De completat

4.2. Design-ul cercetării

4.2.1. Scopul cercetării

Scopul cercetării este de a determina factorii motivatori pentru voluntarii ONG-

urilor sociale din Galaţi. De asemenea, urmăresc să identific formele de recunoaştere
preferate de voluntari.
Cercetarea îşi propune şi elaborarea de soluţii pentru creşterea motivaţiei
voluntarilor.

4.2.2. Întrebare generală. Întrebări specifice

Cercetarea a plecat de la următoarea întrebare generală: Care este relaţia dintre

factorii motivatori ai voluntarilor şi formele de recunoaştere preferate de aceştia?
Din această întrebare generală derivă o serie de întrebări specifice:
 CERCETAREA EMPIRICĂ

a) În ce măsură reprezintă nevoia de auto-împlinire un factor motivator

pentru voluntari?
b) În ce măsură reprezintă nevoia de apartenenţă un factor motivator pentru
voluntari?
c) În ce măsură reprezintă nevoia de stimă de sine un factor motivator pentru
voluntari?
d) În ce măsură este factorul motivator un predictor pentru forma de
recunoaştere preferată?
e) În ce măsură creşterea responsabilităţilor voluntarilor influenţează nivelul
lor de motivaţie?

4.2.3. Obiectivele cercetării

Cercetarea de faţă are ca obiectiv general relevarea factorilor care îi motivează pe

voluntari şi identificarea formelor de recunoaştere preferate de aceştia.

Obiectivele specifice ale cercetării sunt:

1) Identificarea principalilor factori motivatori pentru voluntari.
2) Identificarea formelor de recunoaştere preferate de voluntari.
3) Explorarea relaţiei dintre factorii motivatori şi formele de recunoaştere preferate de
voluntari.
4) Descrierea voluntarilor pe baza următoarelor date demografice: vârstă, sex, nivel de
şcolarizare, ore petrecute la voluntariat pe lună, timpul de când practică
voluntariatul.

4.2.4. Cadrul conceptual

În analiza oricărei activităţi, fie ea voluntară sau nu, se urmăreşte şi dezvăluirea

determinismului ei, a cauzelor concrete care le-au generat. Niciun act comportamental nu
apare şi nu se manifestă în sine, fără o anumită incitare, fără o anumită direcţionare şi
susţinere energetică. Chiar în cazul absenţei unui obiectiv sau scop, un comportament are
la bază acţiunea unei cauze. Astfel, trebuie căutat răspunsul la întrebarea de ce?, de ce s-a
produs? Tocmai în acest punct întră în scenă motivaţia.

2
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Cum am spus mai sus, motivaţia joacă un rol esenţial în cadrul oricărei activităţi,
dar mai ales în desfăşurarea activităţilor voluntare. Depunerea unui efort voluntar în
vederea ducerii la bun sfârşit a unei sarcini este un deziderat în societatea românească.
Sunt puţine situaţiile în care persoanele, fie ele tinere sau adulte, se angajează într-un
proiect oarecare fără a aştepta o recompensă financiară. Din păcate, însă, organizaţiile
neguvernamentale nu au această posibilitate, de a plăti toate serviciile de care ar avea
nevoie în funcţionarea la capacitate maximă. Aşadar, voluntarii sunt suportul principal,
sunt pilonii activităţilor ONG-urilor, ei „decid”, într-un fel sau altul, supravieţuirea sau
desfiinţarea organizaţiei.
Recompensa financiară fiind exclusă, coordonatorul de voluntari împreună cu
ceilalţi angajaţi trebuie să identifice motivele diverse pentru care voluntarii se implică în
activităţile organizaţiei.
Literatura de specialitate ne oferă o gamă largă de motive care ar putea sta la baza
comportamentelor noastre; motivele sunt determinate de anumite nevoi sau trebuinţe care
trebuie a fi satisfăcute. În acest sens, teoriile care fundamentează tipurile de nevoi pe care
omul le manifestă sunt numeroase şi complementare.
Maslow a elaborat clasificarea sa pornind de la aprecierea locului şi importanţei
conţinutului motivului în structura personalităţii. Totodată, a stabilit un raport invers
proporţional între nivelul de integrare (respectiv, urgenţa de satisfacere) şi valoarea
conţinutului trebuinţelor. Astfel, el a realizat un model ierarhizat, de tip piramidal al
entităţilor motivaţionale, care cuprinde 5 niveluri sau clase de motive (a se vedea Figura 1,
pagina ....). Fiecare persoană se află la un nivel diferit ale acestei scări. Astfel, dacă
voluntarul este preocupat de nevoile de relaţionare, pentru el vor fi motivante oportunităţile
de lucru în echipă, de integrare într-un sistem deja existent, de socializare.
Adams postulează ideea conform căreia indivizii compară atât recompensa primită
cu recompensa aşteptată, proiectată în plan mental, cât şi efortul propriu depus cu efortul
depus de alţi indivizi pentru aceeaşi activitate. Dacă raportul este considerat drept just,
atunci avem de-a face cu o situaţie de echitate. O egalitate între aceste raporturi îi oferă
persoanei posibilitatea satisfacţiei, dar o inegalitate este, dimpotrivă, aducătoare de
insatisfacţie şi conduce la descurajare şi demotivare.
Vroom subliniază faptul că dacă realitatea nu se ridică la nivelul aşteptărilor,
oamenii se vor demotiva. În esenţă, teoria aşteptărilor a pus în funcţie o matrice care a
conjugat trei variabile cheie: valenţa (adică valoarea pe care o acordă voluntarul muncii

3
 CERCETAREA EMPIRICĂ

proprii depuse), instrumentalitatea (convingerea voluntarului că va fi recompensat pe

măsură efortului depus) şi aşteptarea (credinţa voluntarului că va fi recompensat pe
măsura efortului depus). Intensitatea ridicată a motivaţiei va rezulta din combinarea celor
trei componente, toate absolut necesare.
Herzberg a abordat motivaţia prin prisma a două categorii de factori: igienici (cu
caracter extrinsec) a căror lipsă produce insatisfacţie, însă a căror prezenţă nu garantează
motivaţia şi motivatori (cu caracter intrinsec) a căror prezenţă motivează şi produce
satisfacţie. Dacă nu sunt satisfăcute condiţiile impuse de factorii igienici, nu se poate trece
la aplicarea factorilor motivatori.
David McClelland consideră că nevoile nu sunt decât reflectări ale caracteristicilor
noastre personale cu o anumită stabilitate. Caracteristicile sunt sedimentate prin
interacţiunea anterioară cu mediul social. Nevoile studiate de McClelland sunt cele de
realizare, afiliere şi putere.
Gradul înalt de complexitate pe care-l reprezintă motivaţia umană şi dificultatea
unor criterii suficient de generale şi de obiective de definire şi interpretare au favorizat
formularea unui număr mare de teorii. Deosebirile dintre aceste teorii sunt mai mici sau
mai mari şi ele sunt determinate de aspectele prioritare care sunt abordate şi de importanţa
care li se conferă în cadrul ansamblului. Fiecare teorie conţine un sâmbure de adevăr, însă
niciuna nu permite cuprinderea şi înţelegerea exhaustivă a motivaţiei, astfel că singura
soluţie este de a împleti ideile promovate de fiecare teorie.

4.2.5. Ipoteza teoretică

Ca urmare a ideilor promovate de teoria motivaţională a lui Abraham Maslow,

prezenta cercetare pleacă de la următoarele ipoteze teoretice:
„Tinerii care resimt nevoia de apartenenţă, se implică în activităţi de voluntariat.”
„Motivele individului de a face voluntariat sunt un predictor pentru formele de
recunoaştere preferate.”

4.2.6. Conceptualizarea. Definirea şi operaţionalizarea conceptelor

Pornind de la ipoteza teoretică, rezultă că cele două variabile a căror relaţie se

cercetează sunt:

4
 CERCETAREA EMPIRICĂ

- nevoile (X, variabila independentă);

- recunoaşterea meritelor (Y, variabila dependentă).

Aceste două variabile se află în relaţia următoare: X –> Y („X determină Y sau „Y
se modifică în funcţie de X” sau „cu cât X, cu atât Y”).

Variabilele X şi Y pot fi definite astfel:

1. Nevoile (X) desemnează ceea ce este necesar pentru ca persoana să supravieţuiască
sau să-şi păstreze bunăstarea. Nevoile pot fi clasificate în1:
 adevărate şi universale pe care le au toţi oamenii (sete, somn, foame etc.);
 false, produse prin socializare şi alte forţe sociale (nevoia de a avea un
automobil, haine la modă, calculator etc.).

2. Recunoaşterea (Y) se referă la acţiunea de a se arăta recunoscător şi de a considera

pe cineva sau ceva merituos, valoros.

Operaţionalizarea conceptelor se realizează prin descompunerea fiecărui concept în

dimensiuni, indicatori şi indici. Astfel, rezultă:

Nevoile voluntarilor (X)

1) Nevoi de apartenenţă / Nevoi sociale

a) Nevoia de a-şi face prieteni noi, respectiv cunoştinţe
- prieteni noi după începerea voluntariatului.

b) Nevoia de a-i cunoaşte foarte bine pe colegii voluntari

- numărul şi frecvenţa oportunităţilor de lucru în echipă;
- împărtăşirea cu ceilalţi voluntari de cunoştinţe sau abilităţi.

c) Nevoia de a împărtăşi valorile prietenilor/familiei

- prieteni care fac voluntariat;
- persoane apropiate care apreciază voluntariatul;

1
A. G. Johnson, Dicţionarul Blackwell de sociologie, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007, pp. 375-376.

5
 CERCETAREA EMPIRICĂ

- persoane apropiate care beneficiază de munca voluntarilor.

2) Nevoi de stimă de sine

a) Nevoia să realizeze ceva / Nevoia de a fi util

- frecvenţa iniţiativelor;
- succese înregistrate pe parcursul activităţii de voluntariat;
- frecvenţa sarcinilor care îi menţin active cunoştinţe sau abilităţi pe
care altfel nu le folosesc.

b) Nevoia de recunoaştere şi apreciere a eforturilor

- aprecieri verbale oferite în mod constant voluntarilor;
- diplome oferite în cadrul diferitelor festivităţi;
- gradul de independenţă în realizarea sarcinilor.

3) Nevoi de auto-împlinire
a) Nevoia de a se pregăti pentru cariera aleasă
- realizarea de contacte utile în cariera urmărită;
- afirmarea la locul de muncă dorit;
- explorarea diferitelor opţiuni de carieră;
- experienţă adăugată la CV.

b) Transmiterea unor valori personale

- valorile personale transmise

Recunoaşterea (Y)

1) Recunoaşterea intrinsecă
- plasarea voluntarilor în activităţi plăcute pentru ei în urma identificării
nevoilor fiecăruia.

2) Recunoaşterea extrinsecă

6
 CERCETAREA EMPIRICĂ

- scrierea unui articol în ziarul local / newsletter-ul organizaţiei despre

munca voluntarului;
- oferirea rolului de lider într-o activitate;
- oferirea şansei de a coordona un eveniment;
- reprezentarea publică a organizaţiei (TV, radio).

3) Recunoaşterea formală
- decernarea de premii, certificate, medalii;
- organizarea de recepţii pentru voluntari.

4) Recunoaşterea informală
- exprimarea sinceră şi spontană a mulţumirii pentru aportul adus
(„Mulţumesc!”, bileţele de mulţumire);
- amintirea reuşitelor la întâlnirea voluntarilor.

4.2.7. Ipoteza de lucru

În baza teoriei motivaţionale a lui Abraham Maslow am formulat următoarele

ipoteze de lucru:
„Cu cât nevoia de apartenenţă este mai mare, cu atât cresc şansele ca persoanele să
se implice în activităţi de voluntariat.”
„Dacă motivele de a face voluntariat ţin preponderent de nevoia de apartenenţă,
atunci formele de recunoaştere preferate de voluntari sunt cele care satisfac nevoia de
apartenenţă.”

4.2.8. Cadrul socio-natural al cercetării

Studiul motivaţiei se va realiza în cadrul organizaţiilor neguvernamentale din

municipiul Galaţi, al căror domeniu de activitate este cel social:
1) Fundaţia Împreună;
2) Fundaţia Inimă de Copil.

7
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Fundaţia Împreună are un număr de 23 de voluntari, dintre care 5 sunt de gen

masculin, iar 19 de gen feminin. Fundaţia Inimă de Copil are un număr de 17 voluntari,
dintre care unul de gen masculin, iar 16 de gen feminin.

4.2.9. Instrumente de lucru

Ca instrumente pentru colectarea datelor au fost utilizate chestionarul şi interviul.

Chestionarul (Anexa 1), aplicat tuturor voluntarilor, este cu auto-administrare şi
cuprinde două secţiuni: secţiunea motivaţiei voluntarilor şi secţiunea formelor de
recunoaştere posibile.
Motivaţia va fi măsurată folosind 25 de afirmaţii bazate pe teoria nevoilor lui
Abraham Maslow. În acest sens voi folosi o scală Likert: 1 – dezacord total, 2 – dezacord,
3 – nu ştiu, 4 – de acord, 5 – acord total. Afirmaţiile sunt grupate în funcţie de nevoile
voluntarului în felul următor:
 afirmaţiile 2, 3, 4, 7, 8, 11, 12, 14, 19, 21 sunt corespunzătoare nevoii de
apartenenţă / sociale;
 afirmaţiile 5, 6, 17, 18, 20, 23, 25 sunt corespunzătoare nevoii de stimă de sine;
 afirmaţiile 1, 9, 10, 13, 15, 16, 22, 24 sunt corespunzătoare nevoii de auto-
împlinire.

Formele de recunoaştere pe care voluntarii ar dori să le primească vor fi măsurate

folosind 19 afirmaţii pe care voluntarul le va evalua cu ajutorul unei scale Likert: 1 –
dezacord total, 2 – dezacord, 3 – nu ştiu, 4 – de acord, 5 – acord total. Afirmaţiile sunt
preluate dintr-o listă de posibile metode de recunoaştere construită de cercetătorii Ken
Culp, Vicki J. Schwartz şi I. Joseph Campbell în 1999. Am grupat formele de recunoaştere
în funcţie de ce nevoie satisface în felul următor:
 afirmaţiile 1, 4, 10, 12, 15, 19 corespund nevoii de apartenenţă/sociale;
 afirmaţiile 2, 5, 7, 8, 11, 14, 17 corespund nevoii de stimă de sine;
 afirmaţiile 3, 6, 9, 13, 16, 18 corespund nevoii de auto-împlinire.

De completat tipul interviului (Miftode?!) Interviul (Anexa 2), aplicat celor doi
coordonatori de voluntari ai fundaţiilor incluse în cercetare. Am ales ca interviul să fie
aplicat coordonatorului pentru că, în calitatea sa de angajat al fundaţiei, îmi poate oferi
informaţii mai mult sau mai puţin obiective legate de voluntari, de mediul şi oportunităţile

8
 CERCETAREA EMPIRICĂ

pe care le oferă fundaţia voluntarilor, de grija fundaţiei de a satisface nevoile voluntarilor

etc. Interviul vizează explorarea a 4 dimensiuni (descrierea organizaţiei, motivaţia
voluntarilor, nevoile voluntarilor şi recunoaşterea meritelor de către fundaţie).
Prima dimensiune – descrierea fundaţiei – are scopul de a oferi informaţii despre
misiunea fundaţiei, beneficiarii acesteia, numărul voluntarilor implicaţi şi gradul de
mulţumire al coordonatorului de munca voluntarilor în cadrul fundaţiei.
A doua dimensiune – motivaţia voluntarilor – are scopul de a oferi informaţii
despre opinia coordonatorului despre principalele motive pentru care tinerii se implică
şi/sau cele pentru care ar trebui sa se implice în activităţi de voluntariat, despre strategiile
folosite în atragerea tinerilor către voluntariat şi, în final, despre avantajele oferite tinerilor
voluntari de fundaţia în care lucrează.
A treia dimensiune – nevoile voluntarilor – are rolul de a oferi informaţii cu privire
la grija fundaţiei de a acoperi nevoile voluntarilor.
A patra dimensiune – recunoaşterea meritelor voluntarilor de către fundaţie – are
rolul de a oferi informaţii cu privire la tipurile de recunoaştere întâlnite în cadrul fundaţiei.
Centralizarea şi analiza statistică a datelor au fost realizate cu SPSS varianta 17.0
pentru Windows.

4.2.10. Selectarea subiecţilor

Ancheta a fost realizată pe un număr de 40 de subiecţi, aceştia reprezentând totalul

voluntarilor celor două fundaţii luate împreună.
Variabilele de identificare sunt: sexul, vârsta, numărul de ore petrecut pe lună la
voluntariat şi durata practicării voluntariatului.
Distribuţia pe sexe a populaţiei stuadiate are următoarea formă:
- 15% tineri de genul masculin, respectiv 6 bărbaţi, în valori absolute;
- 85% tinere de genul feminin, respectiv 34 de femei, în valori absolute.

Predominanţa femeilor poate fi explicată pe baza domeniului de activitate al

fundaţiilor, dar şi pe baza interesului crescut al celor de gen feminin de a se implica în
activităţi de într-ajutorare a copiilor defavorizaţi.

9
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Cea de-a doua variabilă de identificare este vârsta. În urma colectării datelor,
populaţia a fost împărţită în 5 grupe de vârstă în scopul obţinerii unei imagini mai bune a
distribuţiei populaţiei în funcţie de vârstă. Astfel, pentru cele 5 grupe au fost obţinute
următoarele rezultate:
- 15 – 24 de ani: 75%;
- 25 – 34 de ani: 12,5%;
- 35 – 44 de ani: 2,5%;
- 45 – 54 de ani: 10%;
- peste 54 de ani: 0%.

10
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Se observă un procent foarte mare (75%) pentru grupa de vârstă 15-24, acest lucru
explicându-se prin faptul că elevii şi studenţii sunt mai dispuşi, în general, să se angajeze
în activităţi de voluntariat deoarece nu au responsabilităţi foarte mari de ordin economic,
cum ar fi întreţinerea unei case, creşterea de copii etc. Persoanele peste 24 de ani deja au
nevoie de un venit lunar pe care îl obţin dintr-un loc de muncă remunerat. De aceea,
procentajul celorlalte grupe de vârstă este mai mic.
Dorinţa de a intra în contact cu alţi tineri, de a-şi face prieteni reprezintă un alt
motiv al grupei de vârstă 15-24 de ani de a face voluntariat. Este arhicunoscut faptul că
voluntariatul oferă posibilitatea de a cunoaşte alţi oameni şi de a-ţi câştiga prieteni cu care
împarţi puncte comune.
Tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani văd voluntariatul şi ca pe o posibilitate
de a se orienta pe domeniul în care ar dori să lucreze sau de a câştiga experienţă demnă de
luat în seamă în CV.
Un alt motiv pentru care tinerii cu vârsta cuprinsă între 15-24 de ani sunt mai
dispuşi să facă voluntariat este pentru că dispun de mai mult timp liber. Totuşi, pentru
grupa de vârstă peste 54 de ani nu s-a înregistrat niciun caz, adică cei care sunt deja
pensionari nu privesc voluntariatul drept o opţiune în ciuda timpului liber generos.

11
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Distribuţia în funcţie de numărul de ore petrecut pe lună la voluntariat este

următoarea:
- 1-4 ore/lună: 40%;
- 5-8 ore/lună: 35%;
- 9-12 ore/lună: 2,5%;
- 13-16 ore/lună: 0%;
- peste 16 ore/lună: 22,5%.

Se observă un procentaj mai mare pentru 1-4 ore/lună petrecute la voluntariat, însă
acesta nu este unul care se diferenţiază net de celelalte grupe de ore alese, fiind cu doar 5%
mai mare decât pentru 5-8 ore, de exemplu. Pentru grupa de 9-12 ore/lună s-a înregistrat un
procent de 2,5%, iar pentru 13-16 ore niciun procent. Totuşi, un procent destul de mare,
22,5% dintre voluntari, petrec peste 16 ore/lună la voluntariat.
Se pare să există două limite extreme de ore petrecute la voluntariat mai bine
reprezentate, şi anume, limita 1-8 ore şi peste 16 ore.
Considerând procentul mare obţinut pentru grupa de vârstă 15-24 de ani, se explică
faptul că se petrece la voluntariat între 1-4 ore şi 5-8 ore mai ales; aceasta grupă de vârstă
fiind implicată şi-n activităţi şcolare pe parcursul unei luni.

12
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Pentru perioada de când s-au implicat în voluntariat s-a obţinut următoarea

distribuţie a populaţiei cercetate:
- 0-2 luni: 20% ;
- 3-6 luni: 32,5% ;
- 7-10 luni: 12,5% ;
- 11-14 luni: 15% ;
- 15-18 luni: 7,5% ;
- peste 22 luni: 12,5% .

Se observă că cel mai mare procentaj (32,5%) este obţinut de grupa 3-6 luni de
când se face voluntariat în cele două fundaţii, iar următoarea perioadă în clasament este 0-2
luni cu un procent de 20%. Astfel, populaţia studiată care face voluntariat până în 6 luni
cumulează procentul cel mai mare, 52,5%.
Aceste rezultate pot fi explicate cu ajutorul unor aprecieri de ordin psihologic.
Considerând grupa de vârstă care a obţinut cel mai mare procentaj, 15-24 de ani, perioada
de până în 6 luni este justificabilă. Grupa de vârstă menţionată include în principal elevi
încă la liceu. Iar aceşti tineri în căutarea unei identităţi, a unor preocupări care pe viitor pot
face parte din traseul profesional, sunt oarecum nestatornici, flexibili în alegeri. Tocmai
aceste ultime două caracteristici, îi determină să nu capete o vechime considerabilă în
lucrul pentru o singură fundaţie.

13
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Bineînţeles, o altă explicaţie mai poate fi şi carenţa fundaţiilor de a-şi menţine

voluntarii deja recrutaţi. Această demotivare a voluntarilor poate apărea din cauza unei
lipse de diversitate în activităţi, a unei lipse de atenţie a coordonatorilor atunci când
repartizează sarcinile voluntarilor, a concentrării coordonatorilor mai ales asupra nevoilor
fundaţiei în detrimentul nevoilor voluntarilor, ajungându-se chiar până la neglijarea cu
bună ştiinţă a dorinţelor voluntarilor etc.

4.3. Prelucrarea şi interpretarea datelor

Cercetarea de faţă a pornit de la o serie de obiective care au vizat: obţinerea de date

cu privire la principalii factori motivatori pentru voluntarii din populaţia cercetată,
obţinerea de date care se referă la formele de recunoaştere/apreciere preferate de voluntari,
precum şi explorarea relaţiei dintre factorii motivatori şi formele de recunoaştere/apreciere
preferate.
Astfel, conţinutul ce urmează va fi concludent pentru obiectivele urmărite şi
ipotezele formulate.

Obiectivul 1 – Identificarea principalilor factori motivatori pentru voluntari

Motivaţiile voluntarilor de a se implica în activităţi de voluntariat au fost măsurate
cu ajutorul a 25 de afirmaţii formulate pe baza teoriei nevoilor lui Abraham Maslow.
Aprecierea voluntarilor cu privire la toate afirmaţiile a fost făcută pe o scală Likert de la 1
la 5, 1 reprezentând dezacord total, iar 5 acord total. Afirmaţiile au fost grupate pe trei
categorii: nevoi de apartenenţă, nevoi de stimă de sine şi nevoi de auto-realizare.
Pentru a alcătui un clasament privind motivaţiile voluntarilor, am calculat media
fiecărui motiv. Apoi, pentru a obţine o ordine a importanţei celor trei nevoi vizate, am
calculat media fiecărei subscale de nevoi folosindu-mă de mediile obţinute de afirmaţiile
specifice. Tabelul de mai jos ilustrează rezultatele obţinute:

14
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Subscale şi afirmaţii specifice Media Locul în

obţinut ierarhie
ă

Subscala nevoii de apartenenţă 4,16 1

A2: Mă simt fericit(ă) când fac pe alţii fericiţi. 4,75 1
A3: Voluntariatul este o cale de a-mi face noi prieteni. 4,48 3
A4: Sunt preocupat(ă) cu adevărat de grupul persoanelor pe care le 4,44 4
ajut prin munca mea.
A7: Datorită voluntariatului mă simt mai puţin singur(ă). 3,43 23
A8: Datorită voluntariatului învăţ cum să mă comport cu diferiţi 4,38 8
oameni.
A11: Doresc să-i ajut pe ceilalţi. 4,73 2
A12: Pot să fac ceva pentru cauza în care cred. 4,43 5
A14: Persoanele apropiate mie pun mare preţ pe voluntariat. 3,28 25
A19: Pot să-mi împărtăşesc abilităţile şi cunoştinţele cu tineri de 4,23 12
vârsta mea.
A21: Prietenii mei fac voluntariat. 3,45 22

Subscala nevoii de stimă de sine 3,97 2

A5: Voluntariatul îmi creşte stima de sine. 4,40 6
A6: Voluntariatul mă face să mă simt important(ă). 3,73 18
A17: Mă simt o persoană de succes odată ce ajut pe alţii. 3,60 20
A18: De când fac voluntariat, mi-am îmbunătăţit încrederea în sine. 3,95 15
A20: Voluntariatul mă face să mă simt util(ă). 4,38 7
A23: Voluntariatul mă face să mă simt o persoană mai bună. 4,35 9
A25: Voluntariatul îmi aduce respect şi recunoştinţă din partea 3,38 24
celorlalţi.

Subscala nevoii de auto-realizare 3,92 3

A1: Voluntariatul îmi oferă şansa de a mă afirma în locul în care aş 3,95 14
dori să lucrez.
A9: Pot să-mi testez propriile limite. 4,25 10
A10: Învăţ lucruri practice. 4,25 11
A13: Pot să-mi fac noi contacte care m-ar putea ajuta în carieră. 3,60 19
A15: Voluntariatul mă ajută să câştig o nouă perspectivă asupra 4,15 13
lucrurilor.
A16: Voluntariatul îmi permite să explorez diferite opţiuni de 3,80 17
carieră.
A22: Voluntariatul mă va ajuta să reuşesc în cariera aleasă. 3,50 21
A24: Experienţa voluntariatului va da bine la CV. 3,88 16

15
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Se observă că afirmaţia care a obţinut scorul mediu cel mai mare, 4,75, este „Mă
simt fericit(ă) când fac pe alţii fericiţi.” Această afirmaţie face parte din subscala nevoii de
apartenenţă. Procentele răspunsurilor pentru această afirmaţie au fost următoarele:
- acord total: 77,5% ;
- acord: 20% ;
- indiferent: 2,5% ;
- dezacord: 0% ;
- dezacord total: 0%.

Cea de-a doua afirmaţie în topul motivelor este „Doresc să-i ajut pe ceilalţi.” cu un
scor mediu de 4,73. Această afirmaţie face parte tot din subscala nevoii de apartenenţă.
Procentele răspunsurilor pentru această afirmaţie au fost următoarele:
- acord total: 72,5% ;
- acord: 27,5% ;
- indiferent: 0% ;
- dezacord: 0% ;
- dezacord total: 0% .

16
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Iar cel de-al treilea motiv pentru care populaţia chestionată face voluntariat este
pentru că „Voluntariatul este o cale a-mi face noi prieteni.” cu un scor mediu de 4,48.
Acest motiv este inclus tot în subscala de apartenenţă. Procentele răspunsurilor pentru
această afirmaţie au fost următoarele:
- acord total: 57,5% ;
- acord: 32,5% ;
- indiferent: 10% ;
- dezacord: 0% ;
- dezacord total: 0% .

17
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Motivele de pe ultimele trei poziţii au fost: antepenultimul – „Datorită

voluntariatului mă simt mai puţin singur(ă).” cu media 3,43; penultimul – „Voluntariatul
îmi aduce respect şi recunoştinţă din partea celorlalţi.” cu o medie de 3,38; ultimul –
„Persoanele apropiate mie pun mare preţ pe voluntariat.” cu o medie de 3,28.
Procentajele răspunsurilor pentru motivul „Datorită voluntariatului mă simt mai
puţin singur(ă).” sunt următoarele:
- acord total: 12,5% ;
- acord: 47,5% ;
- indiferent: 20% ;
- dezacord: 10% ;
- dezacord total: 10% .
Acest motiv face parte din subscala nevoii de apartenenţă.

Procentajele răspunsurilor pentru motivul „Voluntariatul îmi aduce respect şi

recunoştinţă din partea celorlalţi.” sunt următoarele:
- acord total: 7,5% ;
- acord: 42,5% ;
- indiferent: 35% ;

18
 CERCETAREA EMPIRICĂ

- dezacord: 10% ;
- dezacord total: 5% .
Acest motiv face parte din subscala nevoii de stimă de sine.

Motivul clasat pe ultimul loc „Persoanele apropiate mie pun mare preţ pe
voluntariat.” a obţinut următoarele procente în ceea ce priveşte răspunsurile:
- acord total: 15% ;
- acord: 27,5% ;
- indiferent: 35% ;
- dezacord: 15% ;
- dezacord total: 7,5% .
Acest motiv face parte din subscala nevoii de apartenenţă.

19
 CERCETAREA EMPIRICĂ

În concluzie, calculând media fiecărei subscale de nevoi ale voluntarilor, reiese

faptul că nevoia de apartenenţă este principalul motiv pentru care persoanele se implică în
activităţi de voluntariat. Nevoia de apartenenţă este urmată de nevoia stimei de sine, iar pe
ultimul loc se plasează nevoia de auto-realizare.

Obiectivul 2 – Identificarea formelor de recunoaştere preferate de voluntari

Formele de recunoaştere preferate de voluntari au fost evaluate cu ajutorul a 19
afirmaţii preluate dintr-o listă de posibile metode de recunoaştere construită de cercetătorii
Ken Culp, Vicki J. Schwartz şi I. Joseph Campbell în 1999. Pe aceste forme de
recunoaştere le-am grupat în funcţie de ce nevoie satisface – de apartenenţă, de stimă de
sine sau de auto-realizare. Aprecierea voluntarilor cu privire la toate afirmaţiile a fost
făcută pe o scală Likert de la 1 la 5, 1 reprezentând dezacord total, iar 5 acord total.
Pentru a alcătui un clasament privind formele de recunoaştere preferate de
voluntari, am calculat media fiecărei afirmaţii. Apoi, pentru a obţine o ordine a importanţei
fiecărei subscale care se vrea recunoscută, am calculat media acesteia folosindu-mă de
mediile obţinute de afirmaţiile cuprinse. Tabelul de mai jos ilustrează rezultatele obţinute:

Subscale şi afirmaţii specifice Media Locul în

20
 CERCETAREA EMPIRICĂ

obţinută ierarhie

Subscala nevoii de apartenenţă 3,63 2

B1: Să primesc felicitări pentru împlinirile personale (aniversare, 3,33 12
promovare, absolvirea unui curs etc.).
B4: Să existe o cutie a sugestiilor aduse de voluntari. 3,95 5
B10: Să fiu invitat(ă) la întâlnirile legate de viitoarele acţiuni ale 4,30 1
organizaţiei.
B12: Să fie organizată o mică petrecere a voluntarilor. 3,60 10
B15: Să reprezint public organizaţia în cadrul emisiunilor TV sau 3,15 15
radio.
B19: Să primesc un tricou, un pix, un calendar etc. imprimat cu 3,50 11
numele organizaţiei.

Sbscala nevoii de stimă de sine 3,32 3

B2: Să apară un articol în ziarul local/newsletter-ul organizaţiei 3,33 13
despre contribuţia adusă de mine unuiproiect.
B5: Să scriu un articol în newsletter-ul organizaţiei. 3,60 9
B7: Să primesc bileţele de mulţumire. 2,95 19
B8: Să îmi fie menţionate reuşitele în cadrul întâlnirilor cu 3,13 16
ceilalţi voluntari.
B11: Să îmi fie certificată activitatea de voluntariat. 4,00 4
B14: Să se ofere un mic premiu pentru cel mai bun voluntar al 3,23 14
lunii.
B17: Să se planteze un copac care să-mi poarte numele. 3,00 18

Subscala nevoii de auto-realizare 3,77 1

B3: Să mi se ofere rolul de lider. 3,03 17
B6: Să fiu responsabil(ă) pentru un proiect deşfăşurat. 4,03 3
B9: Să coordonez o activitate sau un eveniment. 3,85 7
B13: Să fiu trimis (ă) la anumite conferinţe pe tema 3,95 6
voluntariatului.
B16: Să fiu distribuit în activităţi care să-mi dezvolte abilităţile 4,10 2
sau încrederea în mine.
B18: Să fiu responsabil(ă) de coordonarea unui nou voluntar. 3,68 8

Se observă că afirmaţia care a obţinut scorul mediu cel mai mare, 4,30, este „Să fiu
invitat(ă) la întâlnirile legate de viitoarele acţiuni ale organizaţiei.” Această afirmaţie face
parte din subscala nevoii de apartenenţă. Procentele răspunsurilor pentru această afirmaţie
au fost următoarele:

21
 CERCETAREA EMPIRICĂ

- acord total: 37,50% ;

- acord: 55% ;
- indiferent: 7,5% ;
- dezacord: 0% ;
- dezacord total: 0% .

Cea de-a doua formă de recunoaştere preferată de voluntari este „Să fiu distribuit în
activităţi care să-mi dezvolte abilităţile sau încrederea în mine.” cu o medie de 4,10.
Aceasta face parte din subscala nevoii de auto-realizare. Procentele răspunsurilor pentru
această afirmaţie au fost următoarele:
- acord total: 33,50% ;
- acord: 45% ;
- indiferent: 22,5% ;
- dezacord: 0% ;
- dezacord total: 0% .

22
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Cea de-a treia formă de recunoaştere preferată de voluntari este: „Să fiu
responsabil(ă) pentru un proiect deşfăşurat.” cu medie de 4,03. Aceasta face parte din
subscala nevoii de auto-realizare. Procentele răspunsurilor pentru această afirmaţie au fost
următoarele:
- acord total: 30% ;
- acord: 47,5% ;
- indiferent: 17,5% ;
- dezacord: 5% ;
- dezacord total: 0% .

23
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Formele de recunoaştere preferate de pe ultimele trei poziţii au fost: antepenultimul

– „Să mi se ofere rolul de lider.” cu media 3,03; penultimul – „Să se planteze un copac
care să-mi poarte numele.” cu o medie de 3,00; ultimul – „Să primesc bileţele de
mulţumire.” cu o medie de 2,95.
Procentajele răspunsurilor pentru forma de recunoaştere: „Să mi se ofere rolul de
lider.” sunt următoarele:
- acord total: 7,5% ;
- acord: 12,5% ;
- indiferent: 62,5% ;
- dezacord: 10% ;
- dezacord total: 7,5% .
Aceasta face parte din subscala nevoii de auto-realizare.

24
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Procentajele răspunsurilor pentru forma de recunoaştere: „Să se planteze un copac

care să-mi poarte numele.” sunt următoarele:
- acord total: 7,5% ;
- acord: 12,5% ;
- indiferent: 62,5% ;
- dezacord: 10% ;
- dezacord total: 7,5% .
Aceasta face parte din subscala nevoii de stimă de sine.

25
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Procentajele răspunsurilor pentru forma de recunoaştere: „Să primesc bileţele de

mulţumire.” sunt următoarele:
- acord total: 7,5% ;
- acord: 12,5% ;
- indiferent: 62,5% ;
- dezacord: 10% ;
- dezacord total: 7,5% .
Aceasta face parte din subscala nevoii de stimă de sine.

26
 CERCETAREA EMPIRICĂ

În concluzie, calculând media fiecărei subscale de nevoi ale voluntarilor, reiese

faptul că voluntarii preferă forme de recunoaştere care fac parte din subscala nevoii de
autorealizare în primul rând. După aceasta urmează preferinţa pentru forme de
recunoaştere din subscala nevoii de apartenenţă, iar pe ultimul loc se situează formele de
recunoaştere care fac parte din subscala nevoii de stimă de sine.

Obiectivul 3 – Explorarea relaţiei dintre factorii motivatori şi formele de

recunoaştere preferate de voluntari

Subscala nevoii de apartenenţă

Corelaţii

Sunt
preocupat(ă) cu
adevărat de Să fiu invitat(ă) la
grupul întâlnirile legate
persoanelor pe de viitoarele Să fie organizată
care le ajut prin acţiuni ale o mică petrecere
munca mea. organizaţiei. a voluntarilor.

Sunt preocupat(ă) cu Corelaţia Pearson 1 ,354* ,457**

adevărat de grupul
Pragul de semnificaţie ,027 ,003
persoanelor pe care le ajut
(2-tailed)
prin munca mea.
N 39 39 39

Să fiu invitat(ă) la întâlnirile Corelaţia Pearson ,354* 1 ,300

legate de viitoarele acţiuni Pragul de semnificaţie ,027 ,060
ale organizaţiei. (2-tailed)

N 39 40 40

Să fie organizată o mică Corelaţia Pearson ,457** ,300 1

petrecere a voluntarilor.
Pragul de semnificaţie ,003 ,060
(2-tailed)

N 39 40 40

*. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.05.

**. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.01.

27
 CERCETAREA EMPIRICĂ

S-a înregistrat o singură motivaţie care se corelează pozitiv cu două forme de

recunoaştere preferate. Astfel, după cum se poate observa în tabelul de corelaţie, afirmaţia
motivatoare „Sunt preocupat(ă) cu adevărat de grupul persoanelor pe care le ajut prin
munca mea.” se corelează cu următoarele afirmaţii legate de recunoaştere: „Să fiu
invitat(ă) la întâlnirile legate de viitoarele acţiuni ale organizaţiei.” şi cu „Să fie organizată
o mică petrecere a voluntarilor.”
Trei elemente sunt cele care contează în interpretarea corelaţiei: pragul de
semnificaţie, semnul corelaţiei şi mărimea absolută a coeficientului.
Pentru corelaţia variabilei de motivaţie „Sunt preocupat(ă) cu adevărat de grupul
persoanelor pe care le ajut prin munca mea.” şi variabila de recunoaştere „Să fiu invitat(ă)
la întâlnirile legate de viitoarele acţiuni ale organizaţiei.” se observă în tabel că pragul de
semnificaţie este mai mic de 0,05, deci se poate spune că există o legătură între cele două
variabile, prima independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei este pozitiv, deci
legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind cuvintele: dacă
principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana se simte preocupată de cei
aflaţi în dificultate, atunci există tendinţa ca recunoaşterea favorită să fie invitarea la
întâlnirile legate de viitoarele acţiuni ale fundaţiei. Mărimea absolută a coeficientului este
0,35, deci tăria legăturii este medie.
Pentru corelaţia variabilei de motivaţie „Sunt preocupat(ă) cu adevărat de grupul
persoanelor pe care le ajut prin munca mea.” şi variabila de recunoaştere „Să fie organizată
o mică petrecere a voluntarilor.” se observă în tabel că pragul de semnificaţie este mai mic
de 0,01, deci se poate spune că există o legătură între cele două variabile, prima
independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei este pozitiv, deci legătura este
direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind cuvintele: dacă principalul motiv de a
face voluntariat este acela că persoana se simte preocupată de cei aflaţi în dificultate,
atunci există tendinţa ca recunoaşterea favorită să fie invitarea la o petrecere a
voluntarilor. Mărimea absolută a coeficientului este 0,45, deci tăria legăturii este medie.

28
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Subscala nevoii de stimă de sine

Corelaţii

Să scriu un Să îmi fie

Voluntariatul îmi articol în certificată
creşte stima de newsletter-ul activitatea de
sine. organizaţiei. voluntariat.

Voluntariatul îmi creşte stima Corelaţia Pearson 1 ,366* ,413**

de sine.
Pragul de semnificaţie ,020 ,008
(2-tailed)

N 40 40 40

Să scriu un articol în Corelaţia Pearson ,366* 1 ,277

newsletter-ul organizaţiei. Pragul de semnificaţie ,020 ,084
(2-tailed)

N 40 40 40

Să îmi fie certificată Corelaţia Pearson ,413** ,277 1

activitatea de voluntariat.
Pragul de semnificaţie ,008 ,084
(2-tailed)

N 40 40 40

*. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.05.

**. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.01.

Variabila de motivaţie „Voluntariatul îmi creşte stima de sine.” se corelează cu

pozitiv cu două variabile ce ţin de recunoaşterea preferată, şi anume: cu „Să scriu un articol
în newsletter-ul organizaţiei.” şi cu „Să îmi fie certificată activitatea de voluntariat.”
Pentru corelaţia variabilei de motivaţie „Voluntariatul îmi creşte stima de sine” şi
variabila de recunoaştere „Să scriu un articol în newsletter-ul organizaţiei.” se observă în
tabel că pragul de semnificaţie este mai mic de 0,05, deci se poate spune că există o
legătură între cele două variabile, prima independentă, iar a doua dependentă. Semnul
corelaţiei este pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind
cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana are nevoie
să-şi crească stima de sine, atunci există tendinţa ca recunoaşterea favorită să fie
oportunitatea de a scrie un articol în newsletter-ul organizaţiei. Mărimea absolută a
coeficientului este 0,36, deci tăria legăturii este medie.

29
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Pentru corelaţia variabilei de motivaţie „Voluntariatul îmi creşte stima de sine” şi

variabila de recunoaştere preferată „Să îmi fie certificată activitatea de voluntariat.” se
observă în tabel că pragul de semnificaţie este mai mic de 0,01, deci se poate spune că
există o legătură între cele două variabile, prima independentă, iar a doua dependentă.
Semnul corelaţiei este pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm
folosind cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana are
nevoie să-şi crească stima de sine, atunci există tendinţa ca recunoaşterea favorită să fie
certificarea voluntariatului. Mărimea absolută a coeficientului este 0,41, deci tăria
legăturii este medie.

Corelaţii

Să se ofere un
mic premiu Voluntariatul îmi
pentru cel mai aduce respect şi
bun voluntar al recunoştinţă din
lunii. partea celorlalţi.

Să se ofere un mic premiu Corelaţia Pearson 1 ,383*

pentru cel mai bun voluntar al
Pragul de semnificaţie ,015
lunii.
(2-tailed)

N 40 40

Voluntariatul îmi aduce Corelaţia Pearson ,383* 1

respect şi recunoştinţă din
Pragul de semnificaţie ,015
partea celorlalţi.
(2-tailed)

N 40 40

*. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.05.

Variabila de motivaţie „Voluntariatul îmi aduce respect şi recunoştinţă din partea

celorlalţi.” se corelează pozitiv cu variabila de recunoaştere „Să se ofere un mic premiu
pentru cel mai bun voluntar al lunii.” În tabel se observă că pragul de semnificaţie este mai
mic decât 0,05, deci se poate spune că există o legătură între cele două variabile, prima
independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei este pozitiv, deci legătura este
direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind cuvintele: dacă principalul motiv de a
face voluntariat este acela că persoana are nevoie de respectul şi recunoştinţa celorlalţi,
atunci există tendinţa ca recunoaşterea favorită să fie premii acordate lunar pentru cel

30
 CERCETAREA EMPIRICĂ

mai bun voluntar. Mărimea absolută a coeficientului este 0,38, deci tăria legăturii este
medie.

Subscala nevoii de auto-realizare

Corelaţii

Să
coordone
zo
Pot să-mi fac noi Să fiu activitate
contacte care m- responsabil(ă) sau un
ar putea ajuta în Să mi se ofere de un proiect în evenime
carieră. rolul de lider. desfăşurare. nt.

Pot să-mi fac noi Corelaţia Pearson 1 ,616** ,402* ,323*

contacte care m-ar
Pragul de semnificaţie ,000 ,010 ,042
putea ajuta în
(2-tailed)
carieră.
N 40 40 40 40

Să mi se ofere rolul Corelaţia Pearson ,616** 1 ,234 ,373*

de lider. Pragul de semnificaţie ,000 ,146 ,018
(2-tailed)

N 40 40 40 40

Să fiu Corelaţia Pearson ,402* ,234 1 ,745**

responsabil(ă) de Pragul de semnificaţie ,010 ,146 ,000
un proiect în (2-tailed)
desfăşurare.
N 40 40 40 40

Să coordonez o Corelaţia Pearson ,323* ,373* ,745** 1

activitate sau un
Pragul de semnificaţie ,042 ,018 ,000
eveniment.
(2-tailed)

N 40 40 40 40

**. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.01.

*. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.05.

Variabila de motivaţie „Pot să-mi fac noi contacte care m-ar putea ajuta în carieră.” se
corelează pozitiv cu 3 variabile de recunoaştere preferate:
a) „Să mi se ofere rolul de lider.” În tabel se observă că pragul de semnificaţie este
mai mic decât 0,01, deci se poate spune că există o legătură între cele două

31
 CERCETAREA EMPIRICĂ

variabile, prima independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei este

pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind
cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana
doreşte să-şi facă contacte utile în carieră, atunci există tendinţa ca recunoaşterea
favorită să fie oportunitatea de a fi lider. Mărimea absolută a coeficientului este
0,61, deci tăria legăturii este puternică.
b) „Să fiu responsabil(ă) de un proiect în desfăşurare.” În tabel se observă că pragul de
semnificaţie este mai mic decât 0,05, deci se poate spune că există o legătură între
cele două variabile, prima independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei
este pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind
cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana
doreşte să-şi facă contacte utile în carieră, atunci există tendinţa ca recunoaşterea
favorită să fie responsabilitatea unui proiect în desfăşurare. Mărimea absolută a
coeficientului este 0,40, deci tăria legăturii este medie.
c) „Să coordonez o activitate sau un eveniment.” În tabel se observă că pragul de
semnificaţie este mai mic decât 0,05, deci se poate spune că există o legătură între
cele două variabile, prima independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei
este pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind
cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana
doreşte să-şi facă contacte utile în carieră, atunci există tendinţa ca recunoaşterea
favorită să fie responsabilitatea unui eveniment sau activitate. Mărimea absolută a
coeficientului este 0,32, deci tăria legăturii este medie.

32
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Corelaţii

Voluntariatul mă Să fiu distribuit în

ajută să câştig o Să coordonez o activităţi care să-
nouă perspectivă activitate sau un mi dezvolte
asupra lucrurilor. eveniment. abilităţile.

Voluntariatul mă ajută să Corelaţia Pearson 1 ,347* ,414**

câştig o nouă perspectivă
Pragul de semnificaţie ,028 ,008
asupra lucrurilor.
(2-tailed)

N 40 40 40

Să coordonez o activitate sau Corelaţia Pearson ,347* 1 ,438**

un eveniment. Pragul de semnificaţie ,028 ,005
(2-tailed)

N 40 40 40

Să fiu distribuit în activităţi Corelaţia Pearson ,414** ,438** 1

care să-mi dezvolte abilităţile.
Pragul de semnificaţie ,008 ,005
(2-tailed)

N 40 40 40

*. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.05.

**. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.01.

Variabila de motivaţie „Voluntariatul mă ajută să câştig o nouă perspectivă asupra

lucrurilor.” se corelează pozitiv cu 2 variabile de recunoaştere:
a) „Să coordonez o activitate sau un eveniment.” În tabel se observă că pragul de
semnificaţie este mai mic decât 0,05, deci se poate spune că există o legătură între
cele două variabile, prima independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei
este pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind
cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana
doreşte să câştige o nouă perspectivă asupra lucrurilor, atunci există tendinţa ca
recunoaşterea favorită să fie oportunitatea de a coordona un eveniment sau
activitate. Mărimea absolută a coeficientului este 0,34, deci tăria legăturii este
medie.
b) „Să fiu distribuit în activităţi care să-mi dezvolte abilităţile.” În tabel se observă că
pragul de semnificaţie este mai mic decât 0,01, deci se poate spune că există o
legătură între cele două variabile, prima independentă, iar a doua dependentă.
Semnul corelaţiei este pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă

33
 CERCETAREA EMPIRICĂ

interpretăm folosind cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este

acela că persoana doreşte să câştige o nouă perspectivă asupra lucrurilor, atunci
există tendinţa ca recunoaşterea favorită să fie responsabilitatea coordonării unui
eveniment sau activitate. Mărimea absolută a coeficientului este 0,41, deci tăria
legăturii este medie.

Corelaţii

Voluntariatul îmi
oferă şansa de a Să fiu
mă afirma în responsabil(ă) de
locul în care aş un proiect în
dori să lucrez. desfăşurare.

Voluntariatul îmi oferă şansa Corelaţia Pearson 1 ,331*

de a mă afirma în locul în
Pragul de semnificaţie ,037
care aş dori să lucrez.
(2-tailed)

N 40 40

Să fiu responsabil(ă) de un Corelaţia Pearson ,331* 1

proiect în desfăşurare.
Pragul de semnificaţie ,037
(2-tailed)

N 40 40

*. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.05.

Variabila de motivaţie „Voluntariatul îmi oferă şansa de a mă afirma în locul în

care aş dori să lucrez.” se corelează pozitiv cu variabila de recunoaştere „Să fiu
responsabil(ă) de un proiect în desfăşurare.” În tabel se poate observa că pragul de
semnificaţie este mai mic decât 0,05, deci se poate spune că există o legătură între cele
două variabile, prima independentă, iar a doua dependentă. Semnul corelaţiei este pozitiv,
deci legătura este direct proporţională sau, dacă interpretăm folosind cuvintele: dacă
principalul motiv de a face voluntariat este acela că persoana doreşte să afirme în locul
unde ar dori să lucreze, atunci există tendinţa ca recunoaşterea favorită să fie

34
 CERCETAREA EMPIRICĂ

oportunitatea de a fi responsabil de un proiect în desfăşurare. Mărimea absolută a

coeficientului este 0,33, deci tăria legăturii este medie.

Corelaţii

Voluntariatul îmi
permite să
explorez diferite
opţiuni de Să mi se ofere
carieră. rolul de lider.

Voluntariatul îmi permite să Corelaţia Pearson 1 ,496**

explorez diferite opţiuni de
Prag de semnificaţie ,001
carieră.
(2-tailed)

N 40 40

Să mi se ofere rolul de lider. Corelaţia Pearson ,496** 1

Prag de semnificaţie ,001

(2-tailed)

N 40 40

**. Corelaţia este semnificativă la nivelul (2-tailed) de 0.01.

Variabila de motivaţie „Voluntariatul îmi permite să explorez diferite opţiuni de

carieră.” se corelează pozitiv cu variabila de recunoaştere „Să mi se ofere rolul de lider.” În
tabel se poate observa că pragul de semnificaţie este mai mic decât 0,01, deci se poate
spune că există o legătură între cele două variabile, prima independentă, iar a doua
dependentă. Semnul corelaţiei este pozitiv, deci legătura este direct proporţională sau, dacă
interpretăm folosind cuvintele: dacă principalul motiv de a face voluntariat este acela că
persoana doreşte să exploreze diferite opţiuni de carieră, atunci există tendinţa ca

35
 CERCETAREA EMPIRICĂ

recunoaşterea favorită să fie desemnarea de lider. Mărimea absolută a coeficientului este

0,49, deci tăria legăturii este medie, deşi se apropie de cea puternică.

Ipoteza de lucru: „Cu cât nevoia de apartenenţă este mai mare, cu atât cresc
şansele ca persoanele să se implice în activităţi de voluntariat.”
În urma analizei datelor culese în cadrul celor două fundaţii, am constatat faptul că
ipoteza este validă. Primele trei motive care stau la baza implicării în activităţi de
voluntariat fac parte din subscala nevoii de apartenenţă.
Acest lucru poate fi explicat prin dorinţa crescută a indivizilor de a interacţiona cu
ceilalţi, de a oferi şi de a primi afecţiune, dar şi de a căpăta prietenia celorlaţi, cu atât mai
mult cu cât grupa de vârstă implicată în voluntariat cu cel mai mare procent este 15-24 de
ani. La această vârstă, tinerii au nevoie de socializare pentru o dezvoltare armonioasă, de a
împărţi şi de a primi afecţiune etc. Totuşi, acest lucru nu exclude celelalte grupe de vârstă,
deoarece indiferent de vârsta pe care o au, oamenii au o dorinţă perpetuă de apartenenţă.
Dar, aceasta poate avea o prezenţă acută pentru unele vârste şi mai puţin pronunţată pentru
altele.

Ipoteza de lucru 2: „Dacă motivele de a face voluntariat ţin preponderent de

nevoia de apartenenţă, atunci formele de recunoaştere preferate de voluntar sunt cele
care satisfac nevoia de apartenenţă.”
Considerând datele obţinute în urma acestei cercetări, se poate spune că această
ipoteză este invalidă. Chiar dacă motivele principale pentru care se face voluntariat ţin de
satisfacerea nevoii de apartenenţă, formele de recunoaştere preferate fac parte
preponderent din subscala nevoii de auto-realizare. Aşadar, nu există o legătură puternică
între motivele de apartenenţă şi formele de recunoaştere specifice acestei nevoi.
De altfel, acest lucru este susţinut şi de corelaţiilor între aceste două variabile. În
cazul nevoii de apartenenţă, doar o singură motivaţie are tendinţa să se coreleze cu alte
două forme de recunoaştere specifice; subscala în rândul căreia s-au înregistrat cele mai
multe corelaţii fiind cea a auto-realizării.

Interpretarea interviurilor

36
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Interviul a fost al doilea instrument de cercetare din această cercetare. Acesta a fost
aplicat celor două coordonatoare de voluntari de la fundaţiile luate în considerare. În urma
interviurilor am putut obţine o imagine mai largă despre ceea ce li se oferă voluntarilor şi
ceea ce trebuie îmbunătăţit în ceea ce priveşte strategia de motivare adoptată. Interviul
vizează explorarea a patru dimensiuni (descrierea organizaţiei, motivaţia voluntarilor,
nevoile voluntarilor şi recunoaşterea meritelor).

Fundaţia Împreună
1. Informaţii despre fundaţie
Î: Care este misiune organizaţiei pentru care lucraţi?
R: „Misiunea Fundaţiei “Împreuna” este de a îmbunătăţi calitatea vieţii membrilor
comunităţii aflaţi în dificultate, cu risc de marginalizare şi excluziune socială.”
Î: Cine sunt beneficiarii serviciilor oferite de organizaţie?
R: „Copiii defavorizaţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 16 ani. Programul este de tip after-
school... da!?... deci mare parte din timp copiii îl petrec făcând temele, acoperind golurile
pe care le au de la clasă. Dar avem şi-un program care se axează pe dezvoltarea culturii
generale, dezvoltare de abilităţi, socializare (vizite la muzee, mersul la spectacole şi alte
chestii de-astea). Ei confecţionează felicitări şi apoi cu bănuţii mergem la o pizza, la un
picnic. Deci cam astea se întâmplă. Copiii vin din zona limitrofă centrului, sunt din IC
Frimu, Fileşti.”
Întâlnim în acest caz o organizaţie care se ocupă de problemele şcolare ale copiilor
aflaţi în dificultate. Organizaţia orferă sprijin educaţional acestora, dar desfăşoară şi
programe de dezvoltare a culturii generale, a abilităţilor etc.
Î: Care este numărul voluntarilor implicaţi în activităţile organizaţiei?
R: „Numărul de voluntari implicaţi... ăăă... în organizaţie este de aproximativ 45, dar 23
sunt cei care vin mai frecvent. Sunt, de fapt, şi persoane care ne ajută în mod indirect în
sensul că noi colaborăm cu cadrele didactice care-i coordonează şi ei ne vând felicitări
sau fac campanii de strângere de fonduri prin care cumpără cadouri... cum a fost de

37
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Crăciun, Paşte... şi vin câţiva reprezentanţi ai lor şi le dau copiilor. Pentru ei nu avem
contracte de voluntariat. Dacă ar fi să-i luăm în considerare doar pe cei care vin în mod
frecvent sunt undeva la 23, aceştia fiind implicaţi săptămânal în fundaţie. Restul ne ajută
în funcţie de activitatea pe care o desfăşurăm.”
Numărul voluntarilor implicaţi constant în activităţile fundaţiei nu este foarte mare,
însă ajutorul vine şi din partea voluntarilor ocazionali, acest lucru ajutând în situaţiile
speciale.

Î: Procentual, cât reprezintă munca voluntarilor din totalul muncii depuse în cadrul
organizaţiei?
R: „Mmm... undeva în jur de 5%... e mic procentul...”
Se observă faptul că voluntarii nu aduc o contribuţie prea mare, deşi o organizaţie
neguvernamentală îşi găseşte sprijinul mai ales în munca lor. Acest lucru poate fi explicat
prin faptul că numărul voluntarilor este mic, iar implicarea este mai mult sporadică. O
perioadă de 4-8 ore petrecute la voluntariat pe lună (după cum a reieşit din analiza datelor
obţinute prin chestionar), nu poate atrage după sine rezultate excepţionale. Însă,
considerând media de vârstă implicată şi responsabilităţile şcolare ale acesteia, se justifică
acest rezultat apreciat.
Î: Cât de mulţumit/ă sunteţi de implicarea voluntarilor în activităţile organizaţiei?
R: „V-am zis... noi suntem mulţumiţi chiar şi cu voluntarii avuţi acum... Însă, bineînţeles
că mi-aş dori să fie diferită abordarea voluntarilor faţă de activităţile de aici...”
Cu toate că munca voluntarilor este apreciată „undeva la 5%”, coordonatoare lor se
simte mulţumită în general de aceştia. Explicaţia vine, probabil, din faptul că pretenţiile
fundaţiei nu sunt mari şi angajaţii preferă să rezolve majoritatea activităţilor. Altă
explicaţie pentru mulţumire este şi aprecierea voluntarilor indiferent de cantitatea efortului
depus, ci mai ales după calitatea acestuia în scurtul timp petrecut la voluntariat.

2. Motivaţia voluntarilor
Î: În opinia dvs, care sunt primele 3 motive pentru care tinerii, în special, fac voluntariat
sau ar trebui să facă?
R: „Tinerii care vin la noi – din ce-am observat eu – pur şi simplu le place să ajute pe
copii, au plăcerea asta personală. Asta ar fi... Sunt şi tineri care sunt conştienţi că au
nevoie de o... ştiu eu... un fel de practică în lucrul cu ceilalţi şi la sfărşit au nevoie de o

38
 CERCETAREA EMPIRICĂ

adeverinţă care să le ateste coluntariatul şi asta îi ajută probabil când aplică la facultate
sau la CV. Sau voluntari în vârstă pentru care voluntariatul este o a doua şansă să te simţi
util.Şi ei vin pentru că aici au un nou scop, dau un scop nou vieţii.”
Cum era de aşteptat, pentru a fi susţinut voluntariatul, în majoritatea cazurilor există
la bază un suport al plăcerii personale, însă acest lucru este completat de necesitatea unei
atestări de voluntariat care să servească tinerilor la facultate sau la Curriculum Vitae.
Î: Ce strategii folosiţi pentru atragerea tinerilor către activităţile de voluntariat?
R: „Noi colaborăm cu diferite şcoli şi licee şi elevii află de noi ca fundaţie. Unii sunt
curioşi şi doritori şi vin să facă voluntariat. Ne mai promovăm şi la TV, dar foarte rar.”
Se poate observa faptul că fundaţia Împreună nu are o strategie bine construită
pentru atragerea voluntarilor, ci se bazează pe o colaborare cu liceele dispuse să răspundă
la invitaţiile de voluntariat. Destul de rar se întâmplă ca reprezentanţii fundaţiei să se
promoveze şi la TV, însă acest lucru nu intră într-un sistem de strategii. Explicaţia poate se
află în responsabilităţile crescute ale angajaţilor care sunt în număr mic, aceştia neglijând
partea de comunicare datorită lipsei de timp.
Î: Ce avantaje oferă tinerilor voluntariatul în cadrul fundaţiei dvs.?
R: „Avantaje... (zâmbeşte)... mai mult morale ca să zic aşa... Aici pur şi simplu chiar
lucrează cu copiii, noi îi apreciem efectiv pentru tot timpul pe care-l dedică muncii
respective. Deci pentru noi nu contează dacă a lucrat doar o zi sau trei zile, noi îi
apreciem în aceeaşi măsură. Alt avantaj e acela că de câte ori avem ocazia ne lăudăm cu
ei; de exemplu, am mers la o activitate la Biblioteca „V.A.Urechia” şi au luat cuvântul şi
şi-au spus părerile... Că am organizat o zi specială pentru ei şi le-am oferit diplome şi
scrisori de mulţumire şi au fost foarte încântaţi. Că putem organiza o seară dedicată doar
lor şi chestii de genul ăsta. Şi dacă am avea fonduri mai multe i-am lua într-o excursie. Alt
avantaj e că noi ne mai aranjăm programul în funcţie şi de cel al voluntarilor, cum avem
cu doamna psiholog care poate veni doar după-amiază de la ora 16 când practic se
încheie programul oficial al centrului...”
Avantajele voluntariatului în această fundaţie e mai mult de natură morală.
Voluntarii sunt trataţi cu respect, sunt apreciaţi şi sunt menţionaţi cu orice ocazie la
întalnirile şi evenimentele la care sunt invitaţi reprezentanţii. Dar unul din cele mai mari
avantaje e acela că programul se adaptează în funcţie de posibilităţile voluntarului. Un
avantaj care s-ar dori este acela de a organiza o seară dedicată voluntarilor, însă din lipsă
de fonduri încă nu se poate vorbi despre aşa ceva.

39
 CERCETAREA EMPIRICĂ

3. Nevoile voluntarilor

3.1. Nevoi de apartenenţă

Î: Cât de des organizaţi activităţi de grup pentru voluntari?
R: „Nu ştiu dacă avem o frecvenţă constantă, dar avem activităţi... să zicem... o dată pe
lună pentru că se iveşte câte un eveniment; de exemplu, sâmbătă, acum, vor pleca cu elevii
de la Liceul Dunărea într-o excursie alături de copiii beneficiari. Dar o frecvenţă... ştiu
eu... undeva la două ori pe lună.”
Activităţile de grup se pare că nu sunt o practică prea comună pentru această
fundaţie, deşi se încearcă totuşi o punere în practică de o dată sau de două ori pe lună. Se
poate constata din răspuns că activităţile de grup se ivesc şi nu se plănuiesc.
Î: Cât de des se întâmplă ca potenţialii voluntari să se alăture fundaţiei dvs. la îndemnul
prietenilor deja voluntari?
R: „Păi... s-a întâmplat în cazul persoanelor în vârstă, în cazul elevilor şi chiar în cazul
cadrelor didactice voluntare la noi. Cam 25% au venit la îndemnul prietenilor.”
Se poate observa că procentul de implicare în voluntariat la îndemnul prietenilor
este de 25%, un procent bun în principiu. Trebuie luat în considerare faptul că nevoia de
apartenenţă este prima care-i determină pe tineri să facă voluntariat, astfel că aşteptările
mele erau mai mari la această întrebare.

3.2. Nevoi de stimă de sine

Î: Cât de des vin voluntarii cu iniţiative legate de activităţile fundaţiei?
R: „Am avut anul trecut, în decembrie, când au venit patru studenţi de la Dunărea de Jos
şi au făcut un spectacol cu copiii. Şi au venit la noi şi ne-au spus că vor să facă asta şi se
ocupă ei de toate cele necesare. A mai venit o studentă cu iniţiativa de a strânge fonduri
ca să organizeze o tabără pentru copii. Însă nu a dat roade planul acesta. Deci voluntarii
vin cu iniţiative, dar nu foarte frecvent,iar elevii care vin des oricum vin cu idei, în sensul
că aleg modul de lucru cu copiii sau ne-am mai gândit să facem o revistă şi am început să
strângem materiale, asta fiind treaba voluntarilor. Adică sunt şi idei, dar nu am stat să
contabilizăm aşa... Deci undeva la 3-4 acţiuni pe an sunt ca şi iniţiative.”
Iniţiativele voluntarilor sunt apreciate şi, uneori, puse în practică, cu atât mai mult
cu cât nu vin foarte frecvent. Iniţiativa voluntarilor se manifestă mai des în cadrul lucrului

40
 CERCETAREA EMPIRICĂ

cu copiii, nu ţine neapărat de o nouă activitate, ci de o îmbunătăţire sau de o ieşire din

cotidian în activităţile alese deja.

3.3. Nevoi de auto-împlinire

Î: În istoria fundaţiei, există foşti-voluntari care lucrează în domeniul social datorită
experienţei acumulate la dvs?
R: „Asta nu ştiu pentru că eu însămi sunt mai nouă în fundaţie. Iar voluntarii de acuma
sunt mai noi. Dar avem totuşi o doamnă care a lucrat aici şi acum e la Liceul Dunărea şi
continuă să mobilizeze elevii pentru fundaţie. Sunt mai rare situaţiile de genul ăsta.”
Se poate observa că situaţia aceasta este rar întâlnită, dar fundaţia cunoaşte un
asemenea caz care îi este de mare ajutor.
Î: Există foşti-voluntari care au fost angajaţi de fundaţia dvs?
R: „Din câte ştiu eu... ăăă... nu. Noi suntem şi o fundaţie foarte mică, cu 5 oameni. Am
avea nevoie şi de alţi angajaţi, dar dacă nu sunt fonduri... Deci nu putem promite lucruri
pe care nu le putem realiza.”
Posibilităţile angajării în această fundaţie este redusă, dacă nu nulă. Explicaţia este
lipsa de bani. Fundaţia are nevoie şi de alţi angajaţi, dar nu se poate compromite cu un
lucru pe care nu-l pot duce până la capăt.

4. Recunoaşterea meritelor voluntarilor

4.1. Recunoaşterea intrinsecă

Î: Care sunt sarcinile voluntarilor?
R: „Păi... sarcinile voluntarilor... sunt în funcţie de ceea ce vor ei să facă, în ce activităţi
vor ei să se implice. Fiecare voluntar primeşte la înscriere şi o fişă a postului în care se
specifică ce anume se va face şi încă o fişă în care sunt trecute reguli de conduită. Deci
lucrează temele cu copiii, la realizarea de felicitări, se joacă cu copiii în aer liber când
ieşim să ne recreem, asta fac...”
Un lucru important observat este că sarcinile voluntarilor ţin de alegerea lor, dar un
dezavantaj este lipsa diversităţii de sarcini propuse. Printre acelea de care se pot ocupa
voluntarii se găsesc: lucrul cu copiii, realizarea de felicitări şi joaca cu copiii.
Î: În ce măsură sarcinile sunt alese de voluntari şi în ce măsură delegate de dvs?

41
 CERCETAREA EMPIRICĂ

R: „În mare măsură sunt alese de ei, deci le lăsăm libertatea de alegere şi fac ce cred ei
că pot mai bine. Ne dăm şi noi acordul sau nu, uneori, dar ei lucrează cum cred ei... Deci
ei îşi aleg în mare parte, numai că noi îi supervizăm pentru siguranţa copiilor, a lor şi
pentru liniştea noastră.”
Cum am spus şi anterior, resposabilităţile voluntarilor sunt alese de ei; cu
menţiunea că angajaţii supervizează totul, lucru care era de aşteptat.

4.2. Recunoaşterea extrinsecă

Î: Cât de des au apărut articole în ziar despre munca voluntarilor dvs?
R: „Păi... nu prea au apărut, anul trecut cred că a apărut unul sau două. În jurnalul
social apărem mai des, la 3-4 numere. Dar în alte ziare apar foarte rar pentru că nu avem
bani de articole şi încă nu am reuşit să avem un jurnalist care să fie constant şi să ne
publice articole gratis. Noi trimitem invitaţii de fiecare dată când organizaţia are
activităţi, însă răspunsul nu este pe măsura aşteptărilor; asta este... Chiar mă uitam pe
pagina de social din Viaţa Liberă de Galaţi şi erau câteva lucruri banale despre oraş şi o
ditamai reclamă la Vodafone.”
Articolele în ziar despre această fundaţie sunt puţine din cauza dezinteresului
manifestat de presă, aparent. Există nemulţumirea că sunt preferate alt gen de articole pe
pagina de social al unui ziar local, Viaţa Liberă. Acest lucru contribuie la slaba vizibilitate
a fundaţiei.
Î: Au fost situaţii când un voluntar sau toţi au avut o apariţie publică la TV/radio pentru a
reprezenta interesele fundaţiei?
R: „Am avut mai des apariţii anult trecut pe câteva posturi locale, dar anul ăsta şi ei şi-au
rărit invitaţiile. Nu avem un om care să se ocupe de comunicare din lipsă de fonduri, deci
e foarte greu să ne creem vizibilitate în oraş. Nu reuşim asta şi pentru că relaţia cu presa e
sporadică. Voluntarii nu au apărut, dar i-am menţionat şi le-am lăudat meritele. Nu îi
ţinem în umbră, îi popularizăm...”
Se poate observa că în anii trecuţi, posturile locale obişnuiau să invite mai des
reprezentanţii fundaţiei în emisiunile lor, însă acest lucru s-a schimbat în perioada anului
curent. Distanţarea televiziunilor faţă de activităţile acestei fundaţii este completat şi de o
carenţă a acesteia, adică imposibilitatea de a angaja un om responsabil de comunicare.
Voluntarii nu au avut ocazia să apară la TV, însă au fost menţionaţi în cadrul emisiunilor.

42
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Î: Cât de des responsabilizaţi un voluntar de organizarea unui eveniment al fundaţiei?

R: „Avem o voluntară care e responsabilă de mobilizarea celorlalţi voluntari. Ea este
purtătorul de cuvânt al lor. Un alt voluntar e responsabil de revistă.... Şi de asemenea
studenţii care au organizat scenete cu copiii. Deci destul de des sunt responsabilizaţi.”
Se constată că voluntarii sunt responsabilizaţi adesea în cadrul fundaţiei, aşa cum
este cazul voluntarei care se ocupă de mobilizarea celorlalţi voluntari, cazul voluntarului
implicat la revistă şi, ocazional, se organizează şi scenete cu copiii datorită voluntarilor.

4.3. Recunoaşterea formală

Î: Certificaţi activitatea de voluntariat în vreun fel? Cum?
R: „Da, oferim adeverinţe de voluntariat. Uneori le dăm diplome şi scrisori de mulţumire
etc.”
Se observă că certificarea voluntariatului se face cu ajutorul adeverinţelor,
diplomelor şi scrisorilor de mulţumire.
Î: Cât de des organizaţi întâlniri cu voluntarii?
R: „Nu avem întâlniri bine stabilite, doar de Ziua lor în săptămâna voluntariatului şi la
unele activităţi, gen serbări de sfârşit de an...”
Această fundaţie nu obişnuieşte să organizeze întâlniri constante cu voluntarii, dar
acest lucru se întâmplă la momentele mai importante ale fundaţiei: Ziua voluntariatului,
serbări etc.
Î: Aveţi, ca formă de recunoaştere, o petrecere a voluntarilor?
R: „Ăăă... n-am făcut până acum, dar ne dorim să facem, să vedem cum... Dar facem
uneori întâlniri între ei o dată sau de 2 ori pe an.”
Această fundaţie nu are o petrecere a voluntarilor, probabil din lipsă de fonduri,
însă se compensează cu întâlnirile importante de o dată sau de două ori pe an.

4.4. Recunoaşterea informală

Î: Cât de des amintiţi reuşitele voluntarilor la întâlnirile cu aceştia?
R: „Nu avem o întlnire constantă cu toţi voluntarii, dar le mulţumesc constant personal.
Au programe diferite şi e greu să-i strâng pe toţi. Dar amintim reuşitele lor în rapoarte, la
întâlnirile noastre cu Consiliul Judeţean, către finanţatori, sponsori.”

43
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Reuşitele voluntarilor sunt amintite în mod frecvent, nu neapărat în cadrul

întâlnirilor (pentru că sunt rare), dar în rapoartele scrise, la întâlnirile cu autorităţile locale
şi, mai ales, voluntarilor personal.
Î: La sfârşitul programului unui voluntar, îi mulţumiţi pentru efortul în acea zi?
R: „Da, sigur, ţi-am zis şi înainte...”
Cum a fost menţionat şi anterior, voluntarilor li se mulţumeşte constant la finalul
programului.

Fundaţia Inimă de Copil

1. Descrierea fundaţiei
Î: Care este misiune organizaţiei pentru care lucraţi?
R: „Misiunea noastră este de a ajuta şi a da speranţă copiilor şi tinerilor în dificultate,
familiilor lor, prin creşterea calităţii vieţii lor şi promovând integrarea lor în societate.”
Misiunea acestei fundaţiei Inimă de Copil este de a ajuta atât copiii şi tinerii în
dificultate, cât şi pe familiile acestora. Scopul fundaţiei este de a le oferi o calitate a vieţii
mai mare şi de a le facilita integrarea în societate.
Î: Cine sunt beneficiarii serviciilor oferite de organizaţie?
R: „Beneficiarii noştri sunt 110 copii din familii în dificultate, 35 de copii şi tineri cu
dizabilităţi mentale şi 55 tineri infectaţi cu HIV/SIDA. Cam ăştia sunt...”
Se poate observa un număr mare de beneficiari ai acestei fundaţii, precum şi o
diversitate a probleme cu care se confruntă aceştia: copii şi tineri cu probleme financiare,
copii şi tineri cu dizabilităţi mentale şi copii şi tineri infectaţi cu HIV/SIDA.
Î: Care este numărul voluntarilor implicaţi în activităţile organizaţiei?
R: „Aproximativ 25 implicaţi în activităţile curente, în afară de cei care sunt implicaţi în
campaniile de informare sau de strângere de fonduri, atunci putem avea chiar 70 de
voluntari.”

44
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Observăm faptul că numărul voluntarilor constant implicaţi nu este foarte mare, dar
acesta este aproape triplat în cazurile în care fundaţia solicită ajutor temporar.
Î: Procentual, cât reprezintă munca voluntarilor din totalul muncii depuse în cadrul
organizaţiei?
R: „Acuma nu ştiu... să zic... 10%...”
Se observă că aprecierea volumului muncii voluntarilor de către coordonator este
de circa 10%. Mare parte din munca depusă în fundaţie este realizată de angajaţi, deşi mă
aşteptam ca într-o organizaţie non-profit să constat o mare implicare a voluntarilor în
activităţi. Dar aceştia îndeplinesc un rol suplimentar, nicidecum predominant.
Î: Cât de mulţumită sunteţi de implicarea voluntarilor în activităţile organizaţiei?
R: „E puţin cam greu să generalizezi aşa... pentru că sunt voluntari care sunt foarte
implicaţi şi conştiincioşi şi... ăăă... alţii care atunci când sunt aici fac treabă bună, dar
lipsesc de foarte multe ori fără să anunţe înainte sau... ştii,adică... nu dau chiar
importanţa care ar trebui.... Pe noi ne ajută foarte mult prin ceea ce fac, dar pe de altă
parte dacă ar fi mai conştienţi... da’ pentru noi faptul că avem voluntari este de foarte
mare ajutor, eu sunt mulţumită că sunt şi aşa cum sunt. Acuma... ţi-am spus, la rece aşa...
dar nu putem să le reproşăm prea multe. Nefiind constrânşi de ceva nu sunt foarte
responsabili faţă de angajamentul luat. Deci sunt mulţumită în general, dar se poate şi
mai bine.”
Aşa cum era de aşteptat, coordonatorul de voluntari este mulţumit de munca
acestora în general. Se întâlnesc voluntari care manifestă un ataşament faţă de fundaţie şi
sunt mai prezenţi, dar sunt şi voluntari mai detaşati care nu au înţeles pe deplin
responsabilitatea actului de voluntariat. Totuşi, există o dorinţa coordonatorului de
îmbunătăţire a situaţiei.

2. Motivaţia voluntarilor
Î: În opinia dvs, care sunt primele 3 motive pentru care tinerii, în special, fac voluntariat
sau ar trebui să facă?
R: „Păi... unul dintre motive, deci asta din ce-mi spun ei, este pentru că au timp liber şi
vor să facă ceva util; alt motiv, implică pe cei care vor să se implice în proiecte, adică se
simt ei bine cu ei pentru că, uite, măimplic, fac voluntariat şi-i ajut pe copiii ăia. Au o
satisfacţie sufletească, ceva de genul ăsta. Şi mai vin voluntarii care pe lângă toate astea
sunt motivaţi şi de adeverinţele de final pentru că sunt de la diverse licee care au nevoie

45
 CERCETAREA EMPIRICĂ

de ea ajutându-i mai departe şi, în afară de asta, sunt şi cei care sunt motivaţi de
experienţa în sine deoarece lucrează cu anumite categorii de persoane cu care poate la un
moment dat vor ajunge să lucreze ca şi angajat. Eu cred că ăsta ar trebui să fie cel mai
important lucru, experienţa. Şi cred că mai este şi altceva, tot vorbim de schimbare, că
suntem nemulţumiţi de ce-i în jurul nostru şi faptul că ei se implică în aşa ceva le schimbă
puţin mentalitatea, ajungând ca tinerii aceştia să fie conştienţi puţin de problemele pe
care le au ceilalţi; doar văzând pe stradă poate îţi provoacă repulsie şi nu-ţi dai seama ce
se ascunde de fapt în spatele unei imagini. Şi nu ştiu, cred că ăsta e... un pas înainte spre o
schimbare personală şi societală în acelaşi timp. Un al treilea motiv pentru care ar trebui
să facă voluntariat e pentru că au ceva de oferit celorlalţi şi dacă simţi că poţi să ajuţi... e
bine s-o faci! Uneori chiar existând şanse să angajăm persoanele care se remarcă.”
Se observă că coordonatorul percepe următoarele motive ale implicării tinerilor în
voluntariat: au timp liber şi vor să-l ocupe cu o activitate plăcută şi utilă celorlalţi
(constatăm altruism), au satisfacţia personală de a ajuta pe ceilalţi aflaţi într-o situaţie
dificilă şi doresc adeverinţe de voluntariat care îi ajută în planurile personale.
Coordonatorul ne menţionează şi trei motive pentru care ar mai trebui să vină tinerii la
voluntariat, şi anume: experienţa pe care o poate acumula în lucrul cu ceilalţi, necesitatea
unei schimbări la nivel de mentalitate şi de societate în ceea ce priveşte ajutorul acordat
celorlalţi şi posibilitatea de a oferi ceva altora, de a ajuta pentru se doreşte. Ne este
menţionat şi un al patrulea motiv pentru care ar trebui să facem voluntariat: voluntarii pot
deveni angajaţi.
Î: Ce strategii folosiţi pentru atragerea tinerilor către activităţile de voluntariat?
R: „Acuma... mmm... sincer, deja suntem în faza în care nu mai este nevoie să atragem noi
voluntarii, vin pentru că aud de noi. O parte din ei vin din licee pentru că au auzit de noi
în şcoli, alţii vin îndrumaţi de alţi voluntari cu care sunt colegi. Pe de altă parte, pe site-ul
nostru avem o secţiune în care invităm la voluntariat. Noi am încercat să atragem şi
voluntari cu o anumită pregătire... Am fost prezenţi la diferite evenimente unde am spus de
munca lor şi cine a auzit şi a fost interesat, a reţinut. Am ami avut articole în presă,
apariţii la TV local şi astfel ne promovăm.”
Se observă că această fundaţie are o vizibilitate foarte bine conturată, încât tinerii
vin singuri la voluntariat, doar pentru că aud de realizările fundaţiei. Alţi voluntari vin din
liceele cu care fundaţia are o relaţie strânsă şi alţii care vin la îndrumarea colegilor lor. Un
alt aspect important, fundaţia are un site pe care este trecută şi o secţiune dedicată

46
 CERCETAREA EMPIRICĂ

potenţialilor voluntari; de acolo se pot obţine informaţii utile legate de cerinţe, activităţi,
cum să ajungi la fundaţie etc. O strategie care a rămas este aceea de a atrage potenţialii
voluntari la diferite evenimente unde se aduc mulţumiri ajutorului voluntar, iar cei care
sunt interesaţi să se alăture, iau contactele şi vin la fundaţie. Un demers de promovare îl
constă şi apariţia la TV sau în presa scrisă.
Î: Ce avantaje oferă tinerilor voluntariatul în cadrul fundaţiei dvs.?
R: „Unul din cel mai mare avantaj e că un voluntar poate ajunge angajat al fundaţiei în
viitor... Restul se referă la libertatea de alegere a sarcinilor, la mediul plăcut de lucru
etc...”
Se observă că un avantaj al acestei fundaţii îl prezintă posibilitatea de angajare
ulterioară. Însă acesta nu e singurul, restul avantajelor se referă la libertatea de alegere a
sarcinilor, lucrul într-un mediu plăcut etc.

3. Nevoile voluntarilor

3.1. Nevoi de apartenenţă

Î: Cât de des organizaţi activităţi de grup pentru voluntari?
R: „Păi... în ultimul timp, încercăm să facem săptămânal lucrul ăsta, deşi e puţin cam
greu pentru că nu toţi voluntarii reuşesc să vină la întâlnirile de grup, fiind deja implicaţi
câte o zi pe săptămână la noi, le e destul de greu să vină şi-n altă zi. Mai avem campaniile
de promovare a fundaţiei, cele cu 2%, cele HIV/SIDA care sunt făcute de voluntari
grupaţi; altă activitate de grup este Ziua Copiilor Noştri.”
Se constată o frecvenţă a activităţilor de grup destul de mare, în ciuda dificultăţii de
a reuni toţi voluntarii. Se organizează întâlniri săptămânale în timpul cărora au loc
activităţi de grup, participarea la Ziua Copiilor Noştri (sărbătoare a fundaţiei), iar alteori se
grupează voluntarii pentru deşfăşurarea unor diferite campanii: 2%, HIV/SIDA etc.
Î: Cât de des se întâmplă ca potenţialii voluntari să se alăture fundaţiei dvs. la îndemnul
prietenilor deja voluntari?
R: „Mmm... foarte des...”
Observăm că participarea la activităţile acestei fundaţii se face adesea la îndemnul
prietenilor.

47
 CERCETAREA EMPIRICĂ

3.2. Nevoi de stimă de sine

Î: Cât de des vin voluntarii cu iniţiative legate de activităţile fundaţiei?
R: „Mmm... de exemplu, au venit copii care au spus că au făcut o scenetă cu bilete şi banii
strânşi doresc să-i doneze fundaţiei. Acum, au fost aşa... nu au venit neapărat să zică... au
mai fost şi alte iniţiative, dar nu întotdeauna au fost potrivite pentru ce facem noi. Adică
iniţiativele sunt rare pentru că nu întotdeauna sunt şi realizabile.”
Se observă că iniţiativele voluntarilor din fundaţie există, însă nu pot fi puse în
aplicare întotdeauna, ci rar. Acest lucru se datorează nepotrivirii a ceea ce se propune cu
ceea ce-şi doreşte fundaţia să desfăşoare. Este menţionat un caz de reuşită a iniţiativei, şi
anume aceea în care voluntarii au donat banii obţinuţi în urma unei scenete.

3.3. Nevoi de auto-împlinire

Î: În istoria fundaţiei, există foşti-voluntari care lucrează în domeniul social datorită
experienţei acumulate la dvs?
R: „Păi, da... Una dintre colegele mele a făcut facultatea de asistenţă socială în urma
voluntariatului, deci da!”
Se observă faptul că lucrul ca şi voluntar a dus uneori la lucrul ca şi angajat al
fundaţiei. Adică, pasiunea a fost atât de mare încât voluntarul a fost determinat să facă şi
studii de specialitate pentru a lucra în domeniul social. Acesta este cazul exemplificat, al
unei colege a coordonatorului de voluntari.
Î: Există foşti-voluntari care au fost angajaţi de fundaţia dvs?
R: „Da, am spus anterior...”
După cum se observă, posibilitatea de a fi angajat în cadrul fundaţiei este mare,
întâlnindu-se frecvent asemenea cazuri.

4. Recunoaşterea meritelor voluntarilor

4.1. Recunoaşterea intrinsecă

Î: Care sunt sarcinile voluntarilor?
R: „Unii lucrează cu copiii la Centrul de Zi, alţii participă la activităţile atelierului de
art-terapie, mmm... avem şi voluntari implicaţi în partea de IT, alţii ne ajută să realizăm
afişe... Sunt unii care promovează organizaţia în comunitate... Anul trecut am avut 2
voluntari care au prezentat evenimentul Ziua Copiilor Noştri.”

48
 CERCETAREA EMPIRICĂ

Se observă că sarcinile voluntarilor constau în lucrul cu copiii la Centrul de Zi şi la

atelierul de art-terapie. Acestea sunt cele două responsabilităţi mai des întâlnite. Unii
voluntari ajută la partea de IT, la realizarea de afişe. Sunt cazuri şi când voluntarii
promovează fundaţia în comunitate prin diverse campanii. O dată pe an, la sărbătoarea
Ziua Copiilor Noştri, doi voluntari au ocazia să prezinte evenimentul ca şi sarcină.
Î: În ce măsură sarcinile sunt alese de voluntari şi în ce măsură delegate de dvs?
R: „Păi, cred că 50-50%, sau cred că 70% alese de voluntari. Îi lăsăm să aleagă, deşi
uneori nu sunt multe opţiuni şi atunci îi îndrumăm noi.”
Alegerea sarcinilor se face de către voluntari în proporţie de circa 70%, restul este
determinat de necesitatea de a face ceva delegat deoarece nu sunt alte posibilităţi. Paleta de
activităţi este restrânsă.

4.2. Recunoaşterea extrinsecă

Î: Cât de des au apărut articole în ziar despre munca voluntarilor dvs?
R: „Aaa, foarte des, aproximativ 15 pe an...”
În cazul acestei fundaţii, aparţiile în presa scrisă sunt foarte dese, aproximativ de 15
ori pe an. Asta datorându-se vizibilităţii şi prestigiului deja câştigat.
Î: Au fost situaţii când un voluntar sau toţi au avut o apariţie publică la TV/radio pentru a
reprezenta interesele fundaţiei?
R: „Da, de exemplu, în aprilie a fost şi o voluntară cu noi. Cam o dată pe an sau 2 maxim.
La majoritatea apariţiilor îi menţionăm totuşi.”
Se observă că prezenţa voluntarilor în emisiuni televizate nu este foarte frecventă,
însă de aproximativ două ori pe an tot se întâmplă. Iar în restul ocaziilor, sunt menţionaţi şi
apreciaţi public de către reprezentanţii fundaţiei care merg la emisiuni.
Î: Cât de des responsabilizaţi un voluntar de organizarea unui eveniment al fundaţiei?
R: „Nu s-a întâmplat niciodată lucrul ăsta. Nu s-a întâmplat să fie pe de-a întregul
responsabilitatea unuia, ci doar să aibe o parte de îndeplinit.”
Se observă că voluntarii nu au fost responsabilizaţi niciodată cu o întreagă
activitate, ci mai mult sarcinile acestora reprezintă o parte din întreg.

4.3. Recunoaşterea formală

Î: Certificaţi activitatea de voluntariat în vreun fel? Cum?

49
 CERCETAREA EMPIRICĂ

R: „Da, sigur, oferim adeverinţe de voluntariat, diplome la evenimentul Ziua Copiilor

Noştri...”
Modalităţile de certificare a activităţii de voluntariat constau în adeverinţe şi
diplome oferite în cadrul evenimentului Ziua Copiilor Noştri.
Î: Cât de des organizaţi întâlniri cu voluntarii?
R: „Săptămânal. Dar nu prea reuşesc să-i strâng pe toţi.”
Atât fundaţia, cât şi coordonatorul manifestă dorinţa să facă întâlniri săptămânale
cu voluntarii. Invitaţiile la aceste întâlniri sunt trimise în fiecare săptămână, însă nu
întotdeauna se bucură de audienţă mare deoarece timpul nu le permite voluntarilor să
participe.
Î: Aveţi, ca formă de recunoaştere, o petrecere a voluntarilor?
R: „Nu, nu am făcut o petrecere până acum... E bună ideea...”
Se observă că fundaţia aceasta nu a organizat niciodată o petrecere a voluntarilor,
însă coordonatorul şi-a exprimat interesul faţă de o asemenea idee.

4.4. Recunoaşterea informală

Î: Cât de des amintiţi reuşitele voluntarilor la întâlnirile cu aceştia?
R: „Acum îmi dau seama că nu ştiu dacă... cred că ar trebui să amintesc mai des pe cei
care au făcut lucruri deosebite pentru a-i stimula şi pe ceilalţi. Acum... ăăă... recunosc
faptul că nu-i amintesc suficient de des.”
Putem spune că menţionarea reuşitelor voluntarilor nu este menţionată atât de des
pe cât ar trebui la întâlnirile cu aceştia, însă se compensează cu faptul că aprecierea se face
în alte contexte după cum s-a precizat anterior. Coordonatorul, odată cu întrebarea aceasta,
a realizat că s-ar putea folosi de acest lucru în stimularea celorlalţi voluntari. Este de
apreciat ideea că manifestă o preocupare constantă faţă de motivarea voluntarilor, faţă de
stimularea acestora pentru a avea rezultate mai bune.
Î: La sfârşitul programului unui voluntar, îi mulţumiţi pentru efortul în acea zi?
R: „Da, întotdeauna, şi dacă nu o pot face eu, o face orice alt angajat...”
Se observă că mulţumirea voluntarilor se face în mod sistematic, la finalul
programului fiecăruia. Mulţumirile pentru munca din ziua respectivă se face ori de
coordonator, ori de oricare alt angajat. Se constată o preocupare faţă de voluntari şi din
partea celorlalţi angajaţi ai fundaţiei, aşa cum era de aşteptat.

50
 CERCETAREA EMPIRICĂ

4.4. Concluzii şi recomandări

Anexe
Bibliografie

51