Lucrarea practică nr.

12

Aminofilinã - analizã
Pentoxifilinã - analizã
Reacţii generale pentru substanţele farmaceutice ce acţioneazã în domeniul
colinergic

Aminofilină
Aminophyllinum (FR X)

O
H3C H
N
N CH2 NH2
. . xH2O
N CH2 NH2
O N
CH3 2

Sinonime. Teofilină etilendiaminică, eufilină.

Aminofilina este o combinaţie a teofilinei cu etilendiamina în proporţii aproximativ echivalente.
Conţine cel puţin 84,0% şi cel mult 86,0% teofilină (C7H8N4O2, Mr 180,17) şi cel puţin 14,0% şi
cel mult 15,0% etilendiamină (C2H8N2, Mr 60,10), raportat la substanţa anhidră.
Descriere. Pulbere amorfă albă sau slab-gălbuie, fără miros sau cu miros slab amoniacal şi gust
amar. Fixează dioxidul de carbon din aer devenind mai puţin solubilă în apă. Prin încălzire
etilendiamina se volatilizează.
Solubilitate. Uşor solubilă în apă, puţin solubilă în metanol şi practic insolubilă în alcool şi eter.
pH-ul soluţiei apoase, obţinute prin dizolvarea a 1g aminofilină în 25 ml apă, este cuprins între
8,0 şi 9,5.

Reacţii de identificare
♦Identificarea teofilinei
◊Reacţia cu acizi minerali. În prezenţa acizilor minerali, aminofilina pune în libertate
teofilină, care se recunoaşte prin p.t. caracteristic sau prin reacţii de identificare specifice.

◊Reacţia murexidului (vezi monografia „Teofilina”) → coloraţie roşu-violet.

◊Reacţia de precipitare cu acid tanic (vezi monografia „Teofilina”) → precipitat alb,

solubil în exces de reactiv.

◊Reacţia cu săruri de cupru → Stratul cloroformic se va colora în verde.

♦Identificarea etilendiaminei (vezi şi "Reacţii de identificare specifice metil-xantinelor").

◊Reacţia cu săruri de cupru→ complex colorat în violet – albastru – verde.

1
 H 2+
CH2 NH2 CH2 NH2 N CH2
+ CuSO4 Cu SO42-
CH2 NH2 CH2 N H2N CH2
H

Control de puritate. Se urmăresc parametrii: Aspectul soluţiei, Alcalinitate, Metale grele,

Carbonaţi, Substanţe organice uşor carbonizabile, Reziduu prin calcinare.

Dozare
♦Dozarea teofilinei
Metoda acido bazică în mediu apos (FR X)
Principiul metodei. Teofilina reacţionează cu nitratul de argint formând teofilinatul de argint,
punând în libertate o cantitate echivalentă de acid nitric care se determină prin titrare cu hidroxid
de sodiu 0,1 mol/l, în prezenţa albastrului de bromtimol ca indicator.

O O
H3C H
N H3C N-
N N
+ AgNO3 = Ag+ + HNO3
O N N O N N

CH3 CH3
HNO3 + NaOH = NaNO3 + H2O
Calcul:
I. 1 mol teofilină (180,2) ...............................................1 mol NaOH (40)
x..................................................................................VNaOH TrNaOH
_________________________________________________________
sau
Mr ⋅ Mo ⋅ n 180,2 ⋅ 0,1 ⋅ 1
II. 1ml NaOH 0,1mol/l.......... = = 0,01802 g teofilină
1000 1000
VNaOH FNaOH 0,1 mol/l..........................................................x
__________________________________________________________
x = grame teofilină în probă
Se va raporta la 100 g
x.........................a g probă
y.........................100
y = grame % teofilină în aminofilină
Mr teofilină (anhidră) = 180,2
Mr NaOH = 40
n = numărul de moli de teofilină care reacţionează cu 1 mol soluţie NaOH (1)
Mo = molaritatea exactă a soluţiei de NaOH (0,1).

♦Dozarea etilendiaminei
Metoda acido-bazică în mediu apos (FR X)
Principiul metodei. Etilendiamina se determină prin titrare cu o soluţie de acid clorhidric 0,1
mol/l, în prezenţa indicatorului verde de bromcrezol, până la coloraţie galbenă. (verde de
bromcrezol: 3,8-5,4: galben - albastru).

2
 CH2 NH2 CH2 NH3+ Cl-
+ 2HCl
CH2 NH2 CH2 NH3+ Cl-

Calcul:
I. 1 mol etilendiamină (60,10) .....................................2 mol HCl (36,46)
x................................................................................VHCl Tr HCl
________________________________________________________
sau
Mr ⋅ Mo ⋅ n 60,10 ⋅ 0,1 ⋅ 0,5
II. 1ml HCl 0,1mol/l...... = = 0,003005g etilendiamină
1000 1000
VHCl · FHCl 0,1 mol/l........................................................x
__________________________________________________________
x = grame etilendiamină în probă
Se va raporta la 100 g
x.........................a g probă
y.........................100
y = grame % etilendiamină în aminofilină
Mr etilendiamină = 60,10
Mr HCl = 36,46
n = numărul de moli de etilendiamină care reacţionează cu 1 mol soluţie HCl (0,5)
Mo = molaritatea exactă a soluţiei de HCl (0,1).

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Relaxant al musculaturii netede, folosit în tratamentul

astmului şi al bolilor pulmonare obstructive cronice.

Pentoxifilina
Pentoxifyllinum (DCI)

O CH3
CH3 C (CH2)3 CH2
N
N
O
O N N

CH3

C13H18N4O3 Mr 278,3

Pentoxifilina este 3,7-dihidro-3,7-dimetil-1-(5-oxohexil)-1H-purin-2,6 -diona. Conţine cel puţin

99,0% şi cel mult 101,0% C13H18N4O3 raportat la substanţa uscată.
Descriere. Pulbere cristalină albă, practic fără miros, cu gust amar.→
Solubilitate. Uşor solubilă în cloroform, solubilă în apă prin încălzire, greu solubilă în alcool şi
eter.

3
Reacţii de identificare

♦Spectrul în infraroşu trebuie să corespundă celui obţinut cu pentoxifilină (s.r.) prin dispersie
în bromură de potasiu (R).

♦Spectrul în ultraviolet al soluţiei 0,001% m/V în alcool (R) prezintă un maxim la 274 nm.

♦Reacţia murexidului (vezi „Substanţe farmaceutice din clasa metil-xantinelor”) → coloraţie

roşu-violetă.

Control de puritate. Se urmăresc parametrii: Aciditate – alcalinitate, Cloruri, Metale grele,

Sulfaţi, Fer, Impurităţi înrudite chimic, Reziduu prin uscare, Reziduu prin calcinare.

Dozare
Metoda acido-bazică în mediu neapos (FR X)
Principiul metodei. Azotul heterociclic imprimă pentoxifilinei caracter slab bazic, caracter care
poate fi încă exaltat prin dizolvare în solvenţi anhidri. Metoda se bazează pe titrarea bazicităţii
pentoxifilinei cu o soluţie de acid percloric 0,1 mol/l în acid acetic anhidru, in prezenţa
indicatorului roşu de sudan G (Sudan III), până la coloraţie albastru-violetă.
O CH3
O CH3 CH3 C (CH2)3 CH2
CH3 C (CH2)3 CH2 N
N N
N O ClO4-
O + HClO4 = +
O N N
O N N H
CH3
CH3
Calcul::
I. 1mol pentoxifilină (278,3)...........................................1 mol HClO4 (100,5)
x.................................................................................. VHClO 4 ⋅ TrHClO 4
_________________________________________________________________________________________

sau
Mr ⋅ Mo ⋅ n 278,3 ⋅ 0,1 ⋅ 1
II. 1ml HClO4 0,1 mol/l....... = = 0,02783 g pentoxifilină
1000 1000
VHClO 4 ⋅ FHClO 4 0,1mol / l ..............................................x
_________________________________________________________________________________________

x = grame pentoxifilină în probă

Se va raporta la 100 g
x.........................a g probă
y.........................100
y = grame % pentoxifilină
Mr pentoxifilină = 278,3
Mr HClO4 = 100,5
n = numărul de moli de pentoxifilină care reacţionează cu 1mol soluţie HClO4 (1)
Mo = molaritatea exactă a soluţiei de HClO4 (0,1).

Acţiune farmacologică şi întrebuinţări. Vasodilatator cerebral şi periferic.

4
 Substanţe farmaceutice care acţionează în domeniul colinergic
(Parasimpatolitice)
Substanţele cu acţiune parasimpatolitică (anticolinergice, colinolitice, antiacetilcolinice,
spasmolitice, antimuscarinice) acţionează antagonist la nivelul sinapselor parasimpatice
împiedicând efectele excitării nervilor parasimpatici, ca şi efectele muscarinice ale acetilcolinei,
substanţelor parasimpatomimetice şi anticolinesterazice.
♦După mecanismul de acţiune spasmoliticele se pot clasifica în:
•Spasmolitice neurotrope: atropina, scopolamina, butil-scopolami-
na, etc;
•Spasmolitice musculotrope: papaverina, etaverina, eupaverina,
drotaverina.
♦Din punct de vedere structural spasmoliticele neurotrope se clasifică în următoarele clase:
•Alcaloizi cu nucleu tropanic şi derivaţi: atropină, scopolamină;
hiosciamina, homatropina, N-butil-scopolamina;
•Esteri bazici ai acidului difenilacetic: adifenina, arpenal;
•Esteri bazici ai acidului xanten 9-carboxilic: propantelina.

SPASMOLITICE NEUROTROPE - ALCALOIZI CU NUCLEU TROPANIC ŞI

DERIVAŢI
Alcaloizii cu nucleu tropanic şi derivaţii lor sunt compuşi care conţin în moleculă nucleul
tropanic – un sistem biciclic condensat, constituit dintr-un nucleu piperidinic şi unul pirolidinic:

H3C N

În această grupă sunt cuprinşi o serie de alcaloizi naturali (atropină, hiosciamina,

scopolamina) dar şi o serie de derivaţi de semisinteză şi sinteză a acestora (tabelul 13), care pot fi
evidenţiaţi printr-o serie de reacţii generale şi specifice.

Reacţii generale
♦Reacţia Vitali → nitroderivaţi coloraţi în galben, care sub acţiunea bazelor puternice se
descompun, trecând într-un anion colorat în violet.
+ HNO3
H3C N O CO CH H3C N O CO CH NO2
- H2O
CH2 OH CH2 OH

KOH .. -
H3C N O CO C NO2 K+
CH2 OH

5
♦Reacţia Wasiczky (p-dimetil-amino-benzaldehida în mediu de acid sulfuric) → coloraţie
roşie care trece în violet.

H2SO4
CH COOH C CH2
- H2O
CH2 OH COOH
acid atropic
CH3 CH3
C CH2 + OHC N C C CH N
CH3 CH3
COOH COOH

♦ Reacţia cu permanganat de potasiu şi acid sulfuric (R)–Reacţia Guglielmo →

benzaldehidă cu miros caracteristic, de migdale amare.

H2SO4 4[O] O
CH COOH C CH2 C + 2CO2 + H2O
- H2O H
CH2 OH COOH
acid atropic

Reacţii specifice
♦Reacţii specifice scopolaminei.

◊Reacţia cu clorura de mercur (II) → precipitat alb (diferenţiere de atropină şi

hiosciamină).