Stramosii omului modern: Stadii

prin care am trecut (Galerie foto)

de Anca Serghescu
Duminica, 24 Martie 2013, ora 18:12

  

Pana sa ajungem la felul in care aratam in prezent, sa construim

zgarie nori si sa exploram alte planete, a fost drum lung.

Multe specii de hominizi si-au adus aportul la ceea ce suntem noi in

prezent.

Iata zece specii care au avut o importanta covarsitoare in evolutia

noastra, fie ca au avut abilitatea de a se ridica in doua picioare si
a strabate astfel distante lungi ori ca au reusit sa domine focul si
alte specii de pe Pamant.

Sahelanthropus tchadensis - a trait acum 6 - 7 milioane de ani

Inceputurile noastre au fost "schitate" inca de la despartirea de

cimpanzei, in urma cu 5,4 milioane de ani in urma, multi oameni de
stiinta punandu-se de acord ca S. tchadensis este stra-strabunicul
tuturor oamenilor. In desertul Djurab din Ciad a fost gasit in 2001
un craniu al unui exemplar din aceasta specie, datand de acum 6-7
milioane de ani, relateaza Listverse.

Din felul in care craniul era prins de schelet se poate trage

concluzia ca acesta era biped. Este posibil ca aceea sa fi fost
perioada in care coborase din copaci si incepuse sa mearga pe uscat.
The Whales of Hermanus!
00:00
% Buffered
00:03 / 01:16
Copy video url
Play / Pause
Mute / Unmute
Report a problem
Language
Mox Player

Insa controversele legate de aceasta specie pornesc de la faptul ca

craniul acestuia nu depaseste 350 de centimetri cubi, asta in
conditiile in care volumul creierului unui cimpanzeu este de 390 de
centimetri cubi. In plus, craniul gasit era atat de fragmentat incat
unii sustin ca nici nu apartine unui hominid, ci unui cimpanzeu sau
unei gorile.

Kenyanthropus platyops - in urma cu 3,5 milioane de ani

Kenyanthropus platyops a schimbat modul in care paleoantropologii au

vazut arborele nostru genealogic, craniul sau, gasit in Turkana,
Kenya, in 1999, putand gazdui un creier de 400 de centimetri cubi,
mai mare decat al cimpanzeilor, insa de doar o treime din cel al
omului modern, de 1.200 de centimetri cubi.

La aceasta specie se vede deja cum dantura e modificata, mai ales

molarii, semn ca isi mesteca indelung hrana. In plus, fata este deja
plata, asa dupa cum arata si numele speciei.

Australopithecus afarensis - a trait in urma cu 3 - 3,9 milioane de

ani

In 1974, la Hadar, in Etiopia, s-a descoperit circa 40% dintr-un

schelet cunoscut ulterior sub numele de Lucy. A fost o descoperire de
o importanta covarsitoare, gratie multimii de oase ce au putut fi
examinate.

Analizand scheletul, oamenii de stiinta au tras concluzia ca acesta

apartinuse unei femele de circa 30 de kilograme, inalta de 1,1 metri,
care mergea in pozitie bipeda, aceasta ultima informatie aparand in
urma studierii pelvisului - care seamana cu cel a unui om modern - si
tibiei.

Cu toate acestea, Lucy arata si se purta ca o primata, chiar daca

avea un creier cu un volum de 440 de centimetri cubi si de la mijloc
in jos semana cu un om - bratele fiind in continuare mult mai lungi
decat ale unui om modern.

De altfel, lungimea bratelor poate trada faptul ca ziua Lucy si cei

asemeni ei mergeau in pozitie bipeda pe uscat, in timp ce noaptea si-
o petreceau in copaci.

O alta descoperire este Selam, fiind vorba tot despre ramasitele unei
femele de numai 3 ani, care ar fi trait in urma cu 3,3 milioane de
ani. Craniul acesteia avea o capacitate de numai 330 de centimetri
cubi - in cazul adultilor se banuieste ca ar fi ajuns la 440 de
centimetri cubi.
De mentionat e faptul ca, in timp ce creierul unui cimpanzeu este
complet dezvoltat la varsta de 3 ani, in cazul oamenilor procesul
este incheiat abia la varsta de 25 de ani.

Spre deosebire de cimpanzei, oamenii au un neocortex mai mare decat

lobul occipital, iar in cazul acestui craniu se poate observa clar
aceasta directie.

Paranthropus Boisei - 1,4 - 2,3 milioane de ani in urma

Despre creierul lui Paranthropus Boisei se stie ca avea un volum de

500 - 550 de centimetri cubi, adica 44% din cel al omului modern. Era
biped, de talia unui Australopithecus genus, insa ce il diferentia de
alte specii era fata si mai ales gura.

Chipul era lat, iar dintii foarte puternici, specia fiind poreclita
si "Spargatorul de nuci". Dintii sai erau de patru ori mai mari decat
ai omului modern, iar muschii maxilarului erau de asemenea
impresionanti. Cel mai probabil se hranea cu nuci, seminte si
tuberculi, care ii ofereau mai multe calorii decat alt tip de
mancare, asa explicandu-se si dimensiunile crescute ale creierului.
Homo habilis - 1,6 - 2,5 milioane de ani

Homo habilis a fost primul care a folosit pietre ca unelte. Deja se

poate vorbi despre degetul mare opozant si de mai multa dexteritate.
Ajungea la 1,2 metri, pe chipul sau deja se zarea un nas, iar fruntea
era in continua schimbare, diferita de cea a lui Australopithecus sau
Paranthropus.

Creierul avea 510 centimetri cubi, respectiv 43% din cel al omului
modern, iar lobul frontal incepea sa se dezvolte, acesta raspunzand
de gandirea rationala si capacitatea de a rezolva probleme.
Schimbarea rapida a climei l-a obligat sa se adapteze si sa se
dezvolte incontinuu.
Homo ergaster - in urma cu 1,5 - 1,8 milioane de ani

Deja se poate vorbi despre o crestere considerabila a volumului

creierului, mai mare ca in cazul oricarei alte specii - ajungea la
850 de centimetri cubi, 71% din creierul omului modern. Se pare ca
aceasta specie de hominid a fost si cea care a imblanzit focul,
dispunand si de o serie intreaga de unelte din piatra, devenite din
ce in ce mai sofisticate.

Chipul acestui hominid era mai mic, mai plat, dintii si maxilarele
fiind mai mici ca niciodata. Nu existau diferente fizice mari intre
reprezentantii celor doua sexe. Oamenii de stiinta cred ca deja se
foloseau simbolurile si se puneau bazele comunicarii verbale.
Homo erectus - acum 0,4 - 1,8 milioane de ani

In 1984, Richard Leakey a fost cel care a gasit, tot langa lacul
Turkana, in Kenya, un schelet al unui mascul din specia Homo erectus,
in varsta de 8 - 11 ani, vechi de 1,6 milioane de ani. Hominidul ar
fi avut inaltimea de 1,62 metri, coapsele mari si niste brate
delicate, lungi.

Reprezentantii acestei specii isi faceau unelte, controlau focul si

traiau in mici grupuri. Exista deja dovezi ca mancarea era gatita.
Acesti hominizi traiau doar pe pamant, asa ca aveau nevoie de foc
pentru a se feri de animalele ce i-ar fi putut ataca. Aveau grija de
bebelusi si copii cu randul si aveau deja notiunea de persoana "buna"
si "rea".

O dovada a faptului ca traia in comunitati este craniul unui

varstnic, gasit fara dinti, care sugereaza faptul ca probabil
batranul era hranit de ceilalti. E posibil chiar ca acestia sa ii fi
mestecat si mancarea. E vorba de o schimbare majora, de trecerea de
la grija exclusiva pentru propria persoana la cea pentru binele
comunitatii, chiar daca aceste notiuni mai aveau mult pana sa apara.

Cat despre ramasitele gasite la Turkana, acestea indica faptul ca

creierul ajunsese deja la 900 de centimetri cubi, de doua ori mai
mare decat al unui cimpanzeu si 75% din cel al omului modern. Este
posibil ca limbajul verbal sa fi fost folosit deja.

Insa un creier mai mare inseamna si mai multa hrana. Deplasarea

eficienta pe doua picioare, faptul ca nu mai avea atat de mult par pe
corp, asa ca putea transpira pentru a se racori, au facut ca si
vanatoarea sa fie de mai multe ori incununata de succes. Proteinele
si grasimea nu au facut decat sa sustina cresterea creierului.

Homo heidelbergensis - in urma cu 0,2 - 0,6 milioane de ani

Religia a insotit dintotdeaua civilizatia, insa nu se poate vorbi de

civilizatie decat de acum 10.000 de ani. Exista insa dovezi ca Homo
heidelbergensis isi ingropa mortii in cadrul unor ceremonii. In
nordul Spaniei exista multe ramasite omenesti intr-o pestera, cel mai
probabil acolo avand loc si niste ritualuri. In plus, s-a gasit si un
arc din quartz roz ingropat, ceea ce trimite cu gandul la un fel de
ofranda pentru zei sau credinta in viata dupa moarte.

In acea vreme, volumul creierului ajunsese la 1.100 - 1.400 de

centimetri cubi, mai mare decat al omului modern. Se crede ca acesti
hominizi erau capabili sa-si planuiasca actele si chiar sa-si
construiasca adaposturi complexe. Unii oameni de stiinta cred ca din
acestia se trag atat oamenii de Neanderthal, cat si cei moderni.

In urma cu 300.000 - 400.000 de ani, Homo heidelbergensis a calatorit

in afara Africii, ajungand pana in ceea ce azi se cheama Europa. Cei
care au facut asta au devenit H. neanderthalensis, in timp ce cei
ramasi in Africa au devenit H. sapiens.
Homo neanderthalensis - in urma cu 0,03 - 0,3 milioane de ani

Omul de Neanderthal ar fi speriat cu siguranta omul modern. Cu

trupuri bine dezvoltate, un creier mai mare in volum decat H.sapiens,
cu o dieta ce cuprindea mai ales carne, avand chiar capacitatea de a
folosi limbajul verbal, omul de Neanderthal avea totusi lobi
parietali si temporali mai mici, ceea ce indica faptul ca era mai
incet in gandire, avea o memorie mai slaba si o abilitate de a
manipula obiecte mai putin avansata decat H. sapiens.

Uneltele erau putine si simple, ceea ce inseamna ca era nevoie sa se

apropie de un animal pentru a-l putea ucide. De aici si speranta de
viata mai mica si abundenta scheletelor gasite cu fracturi.

Dovezi despre legume sau fructe in alimentatie sunt foarte putine,

ceea ce sugereaza ca nu avea o buna capacitate de a se adapta.
Asadar, o posibila cauza a extinctiei sale este schimbarea climei in
Europa, in urma cu 30.000 de ani, credibila in contextul lipsei sale
de adaptabilitate. E posibil ca H.sapiens sa-l fi impins in zone in
care viata era extrem de dificila, dovedindu-se in final imposibila.
Homo sapiens - in urma cu 0,2 milioane ani - prezent

Se crede ca am ajuns la apogeul evolutiei, ceea ce inseamna ca suntem

adaptabili, suntem in stare sa ne facem unelte sofisticate si
stapanim pe de-a-ntregul focul. E dificil insa sa privim inapoi si sa
me gandim ca era cat pe ce sa nu reusim.

In urma cu 140.000 de ani, Africa a devenit extrem de uscata, ceea ce

a facut ca multe zone tropicale sa devina de nelocuit. H. sapiens a
fost fortat sa se indrepte catre zonele de coasta, iar dupa unele
estimari mai ramasesera doar 600 de indivizi. A fost momentul in care
adaptabilitatea si-a spus cuvantul, salvandu-ne.

Homo sapiens a inceput sa locuiasca in pesteri, sa-si schimbe dieta

si chiar sa-i pese de felul in care arata, fapt dovedit de cochiliile
gaurite pe care incepuse sa le poarte la gat.

A inceput calatoria spre Europa, unde s-a intalnit cu omul de

Neanderthal. Corpul mai suplu, ceea ce insemna si necesitatea unui
numar mai mic de calorii, capacitatea de a-si face arme care sa fie
eficiente de la distanta, adaptabilitatea crescuta, toate acestea au
fost atuurile sale, care l-au tinut in viata si l-au ajutat sa
prospere.