UNIVERSITATEA SPIRU HARET

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE FINANŢE ŞI BĂNCI
MASTER: BĂNCI ŞI PIEŢE FINANCIARE

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Coordonator: Prof.univ.dr.Radu Stancu

Masterand: Herţig I. Cristina-Andra

Anul universitar 2010-2011

CUPRINS

1
Introducere……………………………………………………………….3

I.Prezentare generală…………………………………………………….4

II.Arhitectura Sistemului European al Bancii Centrale (SEBC).……..5

2.1. Principii generale……………………………….………………….…5

2.2. Organismele oficiale…………………………………………….…….5

2. 3. Modul de funcţionare al Băncii Centrale Europene………….…….…6

2.4. Resursele Băncii Centrale Europene………………………….…….…6

III.Politica monetara a Băncii Centrale Europene………………….…..6

3.1.Strategiile BCE …………………………………………………..…….6

3.2. Politica monetara a BCE…………………………….…………..…….7

Concluzii………………………………………………………..………..…8
Bibliografie………………………………………………………..………..8

2
 Introducere

BCE este banca centrală responsabilă de euro, moneda unică europeană.

Principala atribuţie a BCE este menţinerea puterii de cumpărare a euro şi, implicit, asigurarea
stabilităţii preţurilor în zona euro. Aceasta din urmă este formată din cele 17 state ale Uniunii
Europene care au adoptat euro începând cu anul 1999.

Zona euro a luat fiinţă în luna ianuarie 1999, când responsabilitatea privind
politica monetară a fost transferată de la băncile centrale naţionale ale celor 11 state membre
la BCE. Grecia a aderat la zona euro în anul 2001, Slovenia în anul 2007, Cipru şi Malta în
anul 2008, Slovacia în anul 2009, iar Estonia în anul 2011. Crearea zonei euro şi a unei noi
instituţii supranaţionale, respectiv BCE, a reprezentat o etapă importantă în procesul complex
şi de durată al integrării europene.

Pentru a intra în zona euro, a fost necesar ca cele 17 ţări să îndeplinească criteriile
de convergenţă, condiţie impusă şi viitoarelor state membre înainte de adoptarea euro.
Criteriile includ condiţiile juridice şi economice prealabile pe care ţările candidate trebuie să
le îndeplinească în vederea participării cu succes la Uniunea Economică şi Monetară.

3
 I.Prezentare generala

In 1994 se infiinteaza Institutul Monetar European, posesorul Bancii Central

European1.

Banca Central Europeană a fost înfiinţată în 1998 la Frankfurt pe Main şi a preluat

funcţiile predecesorului său, Institutul Monetar European (IME). Sistemul European al
Bancilor Centrale a fost creat in conformitate cu Tratatul de la Maastricht şi Statutul
sistemului European al Băncilor Centrale. Tratatul de la Maastricht a intrat în vigoare în
noiembrie 1993, cunoscut ca Tratatul asupra Uniunii Europene2.

Este o instituţie cu personalitate juridică.

Banca este o institutie ce are rolul de a emite si administra moneda unica : Euro3.
Noua moneda a fost introdusa de la 1 ianuarie 1999 ca moneda de cont si din 2002 bancnotele
nationale ale celor 12 state membre UE care au acceptat si au indeplinit conditiile (criteriile de
convergenta) sa participe la zona Euro au fost inlocuite cu Euro4.

Banca Central Europeană face parte din Sistemul European al Băncilor Centrale
alături de Banca Central Naţională al tuturor statelor membre.

Banca Central Europeană işi desfăşoară activitatea în trei sedii, in centrul oraşului
Frankfurt.

Personalul BCE este unul european, provenit din toate cele 27 de state al UE.

Este bancă centrală deoarece:

 începând cu 1 ianuarie 1999 aplica politica monetar in euro;

 joacă un rol important în conducerea politicilor economice;
1
Radu Stancu, curs Drept European- Servicii Financiare, p.22
2
Radu Stancu, curs Drept European- Servicii Financiare, p.8
3
Conform art.2 din Protocolul atasat Tratatului de la Amsterdam, obiectivul principal al
BCE este mentinerea stabilitatii preturilor.
4
Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editia a III-a, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2006

4
 se poate implica în menţinerea stabilitaţii preţurilor şi a resurselor umane.

II.Arhitectura Sistemului European al Bancii Centrale (SEBC)

Sistemul European al Băncii Centrale este cuprins din:

- Banca Centrală Euroepană (BCE)

- Băncile Centrale Naţionale (BCN) ale tuturor statelor membre.
S-au creat două zone:
- Eurosistemul → cuprinde statele în care circulă euro (11 state ale UE)
- SEBC ce cuprinde Eurosistemul şi se extinde pe teritoriul acestuia, 15 state membre
ale Uniunii Euroepene.

2.1. Principii generale:

- federalismul;

- independenţa : independenţă instituţională, independenţă personală,

independenţă funcţională, independenta financiară;

- obiectivul de stabilitate a preturilor;

- subsidiaritatea;

- transparenta;

- responsabilitatea;

- cooperarea in sânul Uniunii Europene;

- comunicare spre exterior a BCE.

2.2. Organismele oficiale

5
 Banca Central Europeana este structurata astfel:

• Consiliul guvernatorilor- este un organ de decizie si este alcătuit din şase

membri ai BCE care aparţine Eurosistemului.

Responsabilităţile consiliului sunt :

- reglementează limita rezervelor obligatorii;

- decide recursul la alte metode operaţionale de control monetar;

- decide asupra regulilor contabile şi de informaţii ale operaţiunilor Băncilor

Centrale Naţionale;

- adoptă regulamentul interior al BCE şi a organelor de decizie.

• Consiliul director – are în compunere: preşedinte, vice-preşedinte si alţi

patru membri.

Responsabilităţi :

- transmite instrucţiuni necesare Băncilor Centrale Naţionale

- pregăteşte întrunirea Consiliului guvernatorilor

- are responsabilitatea afacerilor curente a BCE

• Preşedintele – reprezintă BCE in exterior şi prezintă ansamblul organelor.

• Consiliul general al BCE – este alcătuit din preşedinte si vice-preşedinte

BCE si guvernatorii tuturor BCN.

2.3. Modul de funcţionare al Băncii Centrale Europene:

- gestiune internă;

- relaţiile SEBC cu toate celelalte organisme ale UE;

6
 - SEBC şi interzicerea finanţării publice;

- controlul contabil si judiciar;

- comunicarea externa a BCE cu alte state ce nu aparţin UE.

2.4. Resursele Băncii Centrale Europene

BCE in momentul creării a avut un fond de 5 miliarde de euro. În afară de moneda

euro, aceasta mai are rezerve in cadrul FMI-ului si DST-ului in valoare de 50 miliarde euro.

III.Politica monetara a Băncii Centrale Europene

3.1.Strategiile BCE

Strategia de politică monetara reprezintă ansamblul de proceduri care fondează

coerenta deciziilor luate de o banca centrala pentru a atinge obiectuvul său final. Obiectivul
principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor şi susţinerea politicilor economice în
Comunitate.

Avantajele stabilităţii preţurilor se bazează pe patru argumente:

 eliminarea deformărilor în mecanismul de ajustare a preţurilor relative;

 diminuarea preţurilor curente de interes nominal;
 economia văzută din unghiul resurselor reale care este mobilizată pentru a reduce
efectele de incertitudine asupra preţurilor viitoare;
 dispariţia efectelor inflaţioniste asupra repartiţiei patrimoniilor reale şi financiare şi
asupra repartiţiei veniturilor între creditori şi debitori.
Institutul Monetar European a implementat două strategii pentru Banca Centrală
Europeană: un obiectiv monetar ca ţintă intermediară (are la baza compararea evoluţiilor
prevăzute şi constatate a agregatelor monetare ca ţintă) si o ţintă directă asupra inflaţiei
(compararea între inflaţia prevăzută şi cea realizata).

7
 Pentru punerea în aplicare a celor două strategii, BCE se ajuta de cele patru
recomandări ale IME:

- fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflaţie;

- fixarea unui obiectiv cuantificat pentru masa monetară;
- utilizarea largă a gamei de indicatori;
- a fi prospectivă.

3.2. Politica monetara a BCE

Prezentarea conţinutului politicii monetare :

Obiectivul inflaţiei strict cuantificat – nivelul inflaţiei < 2% pe termen mediu

(BCE fixează limitele precise a valorii maxime a inflaţiei compatibilă cu stabilitatea
preţurilor).

Ţinta monetara - controlează tendinţa evoluţiei masei monetare de unde rezultă un

agregat monetar.

Tendinţe inflaţioniste – recurge la o gama larga de indicatori :indicatorii cererii ,

indicatorii ofertei (costul materiilor prime, evoluţia procentului de schimb, subvenţiile asupra
producţiei).

CONCLUZII

Banca Centrală Europeana defineşte şi aplică politica monetară pentru zona euro,
desfăşoara operaţiuni valutare, defineşte şi administrează rezultatele valutare şi promovează
buna funcţionare a sistemelor de plata. In aceiaşi măsură supraveghează si stabilizează
sistemul financiar şi cooperează la nivel internaţional şi european.

8
 .

BIBLIOGRAFIE

Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Universul Juridic,

Bucuresti, 2006

Radu Stancu, Curs Drept European-Servicii financiare

http://www.ecb.int

http://europa.eu