LILIANA RUXANDOIU – NARATIUNE SI DIALOG IN PROZA ROMANEASCA

Distingerea dintre procesul emiterii si cel al receptarii, pentru ca E si R au de

solutionatr probleme diferite:
E: - planificare lingvisctica
- demers predictiv (trebuie sa prevasa reactiile lui R la fiecare sintre
formularile posibile)
R: - interpretare lingvistica
- demers euristic: trebuie sa opteze pentru ipoteza interpretativa pentru
care nu are contraargumente)

Contextul: - factori lingvistici (ansamblul de enunturi)

- factori extralingvistici (situatia de comunicare)
Limba: forma de baza a comportamentului social
- intentionala
- rationala

Comunicarea verbala:
a) Filtrul gramaticalitatii: corect/incorect
b) Filtrul reusitei: reusit/nereusit (R nu sesizeaza intentia E)
c) Filtrul eficientei: eficiente/ineficiente (R nu are reactia urmarita de E)
Enunt - corect - reusite - eficiente
- ineficiente
- nereusite
- incorect

P priveste comunicarea ca un act indreptat spere un anumit scop

 abordare retorica

Competenta pragmatica:
- latura comunicativa = ansamblul conventiilor care guverneaza comunicarea
(valabila pentru o intreaga comunitate)
- latura sociala = capacitatea de folosire strategica a competentei comunicative,
pentru realizarea scopurilor propuse (diferentiata in functie de grup si individ)

Tipologia textelor (Ch. Fillimore):

a) In functie de modelul de contructie:
- monologic (E=R)
- dialogic
- impersonal ( E, R neidentificati)
b) In functie de relatia dintre ocazia producerii si receptarii textului:
- conversatia
- convorbirea telefonica
- comunicarea scrisa
Actul verbal:
a) componenta locutionara – continutul verbel, lingvistic; independenta de contextul
comunicativ
b) componenta ilocutionara – continut locutionar + componeta intentionala a E,
recunoscuta ca atare de R; presupune filtrul reusitei
c) componenta persocutionara – efectele produse de actele ilocutionare asupra R;
presupune filtrul eficientei; nu are indici specifici.

b) si c) sunt dependente de contextul comunicativ

Forta ilocutionara este exprimata prin:

1. verbe performative, care nu numai semnaleaza un anumit act, ci implica
realizarea acestuia: a afirma, a declara, a promite, a invita.

2. Indici nespecifici:
- modul imperativ
- intonatia imperativa
- forma negativa
- anumite adverbe (sigur, bineinteles, precis)

3. Indirect, folosind indicatori ai altor acte:

- mijloace conventionalizate
- formularea solicitarilor sub forma de intrebare
- procedee ad-hoc, care tin de abilitatea E
- enunt declarativ folosit pentru a exprima un refuz

Actele ilocutionare:
a) Declarative: E schimba lumea; presupun un cadru institutionalizat (va declar..., te
concediez)
b) Reprezentative: E garanteaza adevarul propozitiei asertive (afirm, sugerez, insist)
c) Directive: E il determina pe R sa indeplineasca o actiune (a cere, a ruga, a ordona,
a invita, a sfatui)
d) Comisive: E se angajeaza sa faca ceva (a promite, a se angaja)
e) Expresive: E isi exprima atitudinile, sentimentele (a multumi, a felicita, a se scuza)
Principii care guverneaza interactiunea verbala:

A) Principiul Cooperativ
- Asigura coerenta si continuitatea discursiva
- Presupune formularea fiecarei interventii in conformitate cu obiectivul activitatii
comunicative
- Presupune emiterea exclusiva a replicilor adecvate conversational

- 4 maxime:
- maxima cantitatii: furnizarea tuturor informatiilor necesare si numai a celor
necesare
- maxima calitatii: furnizarea exclusiva a informatiilor pe care le cred
adevarate si pentru care au probe
- maxima relevantei: furnizarea exclusiva a informatiilor legate de subiectul
discutiei
- maxima manierei: reclama claritatea expresiei (evitarea obscuritatii, a
ambiguitatii, prolixitatii, urmarirea logicii discursului)
- esential nu este faptul ca E ar adera in mod constant la aceste maxime, ci ca R
interpreteaza intotdeauna enunturile E ca fiind conforme cu ele.

- 2 tipuri de deductii pragmatice:

- implicaturi conversationale:
- nu sunt propriu-zis dependente de structura lingvistica, ci de contextul
comunicativ.
- Au in vedere presupunerea naturii cooperative a interactiunii verbale
a) Implicaturi standard
b) Implicaturi bazate pe abuz: incalca deliberat una sau mai multe maxime
- presupozitii
- legate direct ed structura lingvistica
- deductii pragmatice
- depind si de factori contextuale
- declansate de anumite elemente lingvistice cu functie de marci
- cadrul oricarui dialog este definit ed un nucleu de presupozitii comun
interlocutorilor; unde acesta nu exista, apare dificultatea de a dialoga cu
persoane straine, si necesitatea unor schimburi cu functie fatica.
B) Principiul Politetii
- incalcarea lui determina blocarea canalelor de comunicare
a) Politetea negativa (a mentinerii distantelor)
- evitarea aducerii unor prejudicii imaginii publice a interlocutorului
- respectarea reciproca a nevoii de independenta
- strategii (mecanisme de atenuare a prejudiciului):
- exprimarea indirecta conventionala a fortei ilocutionare (intrebare in loc de
ordin)
- reducerea la minimum a presupunerilor privind disponibilitatea R de a
indeplini o actiune
- adoptarea unei atitudini pesimiste cu privire la dorinta R de a efectua o actiune
- reducerea gradului de interferenta prin apelul la structuri limitative (numai o
secunda)
- exprimarea diferentei prin inferiorizarea E
- formularea directa de scuze
- impersonalizarea enunturilor
- formularea enuntului ca si cum E ar contracta o datorie fata de R (iti raman
dator)

b) Politetea pozitiva (integrativa)

- respectarea nevoii fiecaruia de a se bucura de aprecierea celorlalti
- strategii
- formularea explicita a unor observatii admirative
- preocuparea de a spori interesul propriei contributii la dialog
- sublinierea apartenentei E si R la acelasi grup
- cautarea acordului R prin abordarea unor subiecte “sigure”, sau prin reluarea
replicilor R
- evitarea exprimarii directe a dezacordului
- exprimarea optimismului
- afirmarea existentei unui teritoriu comun
- gluma

- Maximele politetii :
- Maxima Tactului centrate asupra celorlalti
- Maxima Aprobarii
- Maxima Generozitatii centrate asupra E
- Maxima Modestiei
- Maxima Acordului
- Maxima Simpariei