burgiei electrice - staţii electrice, posturi de transformare şi tablouri de

distribuţie;
- de utilizare a energiei electrice, care la rândul lor se diferenţiază în
raport cu tipul receptoarelor, în instalaţii de forţă şi instalaţii de iluminat;

- auxilre, din care fac parte instalaţiile cu funcţie de menţinere a

calităţii energiei electrice (reducerea efectului deformant, compensarea regimului
dezechilibrat, reglajul tensiunii), de asigurare a unei distribuţii economice a
acesteia (compensarea puterii reactive), pentru protecţia personalului împotriva
electrocutărilor (legarea la pământ, legarea la nul etc.), pentru protecţia
clădirilor şi a bunurilor (instalaţiile de paratrăsnet, de avertizare de incendiu),
precum şi instalaţiile de telecomunicaţii.

LASIFIARE A INSTALATIILOR ELECTRICE IN FUNCTIE DE POZITIA OCUPATA IN RAPORT CU

PROCESUL ENERGETIC :

upă poziţa ocupată în raport cu procesul energetic la care concură se deosebesc:

- instalaţii e curenţi tari, care cuprind elementele primare implicate în
procesul de producere, transport, distribuţie şi utilizare a energiei electrice;
- instalaţii de curenţi slabi, care deşi nu sunt înseriate în circuitul
fluxului energetic principal, concură la realizarea în condiţii corespunzătoare a
proceselor energetice. Din această categorie fac parte instalaţiile de
automatizare, măsură şi control (AMC), de avertizare de incendii, de
telecomunicaţii etc.
In mod asemănător, instalaţiile complexe se compun din circuite primare sau de
forţă şi circuite secundare sau de comandă, cele două părţi diferenţiindu-se
funcţional ca şi instalaţiile de curenţi tari, respectiv slabi.

SIFICAREA INSTALATIILOR ELECTRICE

APORT CU OCUL DE AMPLASARE :

In raporu locul de amplasare, se deosebesc următoarele categorii de instalaţii:

- pe utilaj, un caz deosebit reprezentându-l amplasarea pe vehicule;
- în interiorul clădirilor, în diferite categorii de încăperi;
- în exterior, în diferite condiţii de mediu.

ASIFLATIILOR ELECTRICE
FUNCTIE DE NIVELUL TENSIUNII :

După nivelul tensiunii, instalaasă tensiune (JT), a căror tensiune de lucru este
sub 1 kV;
- instalaţii de medie tensiune (MT), cu tensiuni de lucru în intervalul
1...20 kV;
- instalaţii de înaltă tensiune (IT), cu tensiuni de lucru între 35...110 kV;
- instalaţii de foarte înaltă tensiune, funcţionând la tensiuni mai mari sau
egale cu 220 kV.
In practică, domeniile de valori corespunzătoare acestor divizări diferă, în
raport cu apartenenţa instalaţiei la o categorie funcţională sau alta. Referindu-se
la nivelul tensiunii, normativele în vigoare diferenţiază instalaţiile în
instalaţii sub 1000 V (joasă tensiune) şi peste 1000 V (înaltă tensiune).
ASIFICAEA INSTALATIILOR ELECTRICE
IFUNCTIE DE FRECVENTA TENSIUNII :

După frecvenţa tensiunii, se deosebesc instalaţii:

- de curent continuu;
- de curent alternativ. La rândul lor, acestea pot fi, în raport cu valoarea
frecvenţei: de frecvenţă joasă (0,1...50 Hz), industrială (50 Hz), medie
(100...10000 Hz), sau de înaltă frecvenţă (peste 10000 Hz).

CLASIFICAREA INSTALATIILOR ELECTRICE

DIN PUNCT DE VEDERE AL MODULUI DE PROTECTIE :

Din punct de vedere al modului de protecţie, instalaţiile pot fi:

- de tip deschis, faţă de care persoanele sunt protejate numai împotriva
atingerilor accidentale a părţilor aflate sub tensiune;
- de tip închis, la care elementele componente sunt protejate contra
atingerilor, pătrunderii corpurilor străine peste 1 mm, a picăturilor de apă şi a
deteriorărilor
mecanice;
- de tiapsulat, la care elementele componente sunt protejate contra
atingerilor, pătrunderii corpurilor străine de orice dimensiuni, a stropilor de apă
din toate direcţiile şi contra deteriorărilor mecanice.

COMPONTELE DE BAZA ALE INSTALATIEI ELECTRICE CAT SI IMPORTANTA ACESTORA

• Pentru circuitele de prize si iluminat, conductoarele vor fi de regula din

cupru, cu izolatia din PVC de tipul FY.

• Tuburile si accesoriile utilizate in instalaţiile electrice interioare vor fi

din PVC rigide de tipul IPY sau IPEY.

• Legarea intre ele a conductoarelor din cupru pentru imbinari sau derivatii se
va face prin cleme.

• Doza de legatura pentru iluminatul unei camere, din care merge cate un
conductor pentru fiecare corp si doza pentru prize, din care se distribuie cate un
conductor pentru fiecare priza in parte.

• Priza simpla cu impamantare si protectie copii

• Intrerupator lumina

• Taloul de di
Cunos ca tablou electric de distributie sau panou electric, acesta este un cofret
sau o cutie de intrerupere si separare, din otel sau din material plastic, care
gazduieste intreruptoarele aferente circuitelor instalate in casa dumneavoastra.
Acesta are rolul de a proteja cablurile sau conductoarele de suprasarcini sau de
scurtcircuite.

junctor asigura protectia unei instalatii impotriva suprasarcinilor (disjunctorul

termic), scurtcircuitelor (disjunctorul electromagnetic), defectelor de izolatie,
prin intermediul releelor termice si/sau electromagnetice incorporate.
• Pot indeplini si functia de separare.
• Aceste aparate stabilesc, suporta si intrerup curenti normali si curenti de
scurtcircuit, si sunt de obicei instalate la inceputul unei instalatii electrice.
Pe scurt, intr-o instalatie electrica, disjunctoarele au acelasi efect ca si
sigurantele fuzibile, cu urmatoarele diferente:
• - actionarea nu duce la distrugerea lor;
• - in functie de tipul constructiv, pot supraveghea unul sau mai multi
parametri;
• - sunt mult mai eficiente decat sigurantele din punctul de vedere al
protectiei omului;
• - pot suporta un timp determinat o suprasarcina.
Principalele caracteristici ale unui disjunctor:
• - tensiunea nominala;
• - curentul nominal (curentul permanent);
• - curentul de regalj - curentul maxim suportat fara a declansa;
• - curentul de rupere (curent de functionare) - curentul care provoaca
declansarea;
• - capacitatea de rupere - cel mai mare curent de scurtcircuit pe care
disjunctorul il poate intrerupe, la o tensiune data;
• - capacitatea de limitare - capacitatea disjunctorului de a nu lasa sa treaca
decat un curent inferior celui de scurtcircuit;
• - numarul de poli;

Tipuri de disjuctoare
• disjunctor cu releu termic
• Principala utilizare: asigurarea protectiei conductoarelor unui circuit
contra suprasarcinilor;
• Principiul de functionare: curentul traverseaza disjunctorul, un bimetal este
incalzit prin efect Joule, iar daca aceasta incalzire este suficient de importanta,
bimetalul declanseaza, intrerupand curentul.
• Acest sistem este simplu si robust, dar nu suficient de precis, fiind
caracterizat de timpi de reactie mari (este lent).
• Disjunctorul magnetic
• Principala utilizare: protectia echipamentelor electrice contra defectelor
(suprasarcina, scurtcircuit, lipsa tensiune,etc.
Principiul de functionare: in regim normal, curentul nominal circula prin bobina
disjunctorului fara sa aiba efect asupra aramturei mobile (lamelei); circuitul
ramane inchis. Daca apare un defect in circuitul din aval de disjunctor, impedanata
circuitului va scadea iar curentul va ccreste pana la valoarea de scurtcircuit. In
acest moment, curentul produce magnetizarea armaturei mobile, ceea ce duce la
deschiderea crcuitului (intreruperea aliementarii circuitului din aval).
Intreruperea este instantanee, ceea ce face ca acest tip de disjunctor sa poate fi
folosit cu succes in locul sigurantelor fuzibile pentru protectia la scurtcircuit.
• Disjunctor electromagnetic
• Inglobeaza cele doua tipuri de disjunctoare amintite mai sus, magnetic pentru
protectia la scurtcircuit, termic pentru protectia la suprasarcina.
• Disjunctorul diferential (DDR)
• Asigura protectia oamenilor contra contactului indirect; poate fi folosit ca
protectie suplimentara a echipamentelor contra curentilor de fuga generati de un
contact imperfect, de un defect de izolatie, etc.

apitolu
Intretire si reparatii a instalatiilor electrice

OCALIZREA DEFECTELOR DIN LINIILE ELECTRICE ÎN CABLU (LEC)

ocalizarea defectelor din liniile electrice în cablu LEC constituie o problemă

specială datorită specificului acestor linii. Cablul electric fiind un ansamblu de
conductoare izolate “acoperite” la rândul lor cu un înveliş cu proprietăţi
electroizolante sau de consolidare mecanică, nu oferă posibilitatea detectării cu
ochiul liber a unui eventual defect aşa cum se poate face la liniile electrice
aeriene, chiar daca ar fi pozat în aer liber. Pe de altă parte când este pozat în
pământ nu este suficientă cunoaşterea distanţei electrice până la defect, deoarece
aceasta, de regula, nu coincide cu cea fizică. O alta problemă ce o ridică
localizarea unui defect într-un cablu este detectarea traseului cablului, a locului
exact unde este defectul (pentru a săpa pe o porţiune cât mai restrânsă), a
adâncimii de pozare, a locului unei ramificaţii.
Datorită celor arătate mai sus, detectarea şi localizarea unui defect într-un cablu
necesită o activitate complexă bazată pe utilizarea unor metode şi echipamente
adecvate. În practică sunt întâlnite doua tipuri de metode :
- directă, bazata pe măsurători sau controlul cablului;
- indirectă, care corelează indicaţiile aparatelor de măsură şi semnalizare cu
rezultatul unor manevre de comutare efectuate în timpul operaţiilor de detectare a
defectului.
În funcţie de numărul de conductoare ale unui cablu, detectarea unui defect în
acesta începe cu stabilirea naturii acestuia. În reţelele în cablu se întâlnesc
următoarele tipuri de defecte :
- punerea la pământ a unei faze ( care poate sa constituie sau nu un scurtcircuit
monofazat), determinată de distrugerea izolaţiei faţă de pământ;
- scurtcircuit între două faze, determinate de distrugerea izolaţiei între două
conductoare fără ca izolaţia faţă de pământ sa fie afectată;
- întreruperea unei faze, fără să existe un defect de izolaţie;
- defecte mixte, rezultate din combinarea celor de mai sus;

Stabilirea tipului de defect se face cu ajutorul unui megohmmetru cu care se

măsoară rezistenta de izolaţie între faze şi între acestea si mantaua cablului.
Pentru defectele de izolaţie, cele mai răspândite metode de detectare a locului
defectului sunt metodele directe.
Având în vedere particularităţile unei linii în cablu, arătate mai sus, localizarea
defectelor necesită două etape :
 una în care se determină distanţa până la locul defectului şi care se face cu
erori determinate atât de metodă cât şi de faptul că distanţa indicată de aparat
este dificil de măsurat pe teren;
 şi alta în care în jurul locului aproximativ indicat în prima etapa se
“caută” locul defectului mergând pe traseul cablului. Acest loc trebuie stabilit cu
o eroare care sa nu depăşească fracţiunile de metru.
Corespunzător celor două etape de detectare a defectului s-au elaborat şi două
tipuri de metode, cu echipamentul corespunzător si anume :

metode relative (pentru etapa I-a): prin impulsuri sau ecometrice,

capacitive;
metode absolute (pentru etapa a II-a); inductive şi acustice.
Intretinerea si reparatia a instalatiilor electrice

Daca insalatia este depasita de timp, este obligatorie recalibrarea instalatiei

electrice, conform cu necesitatile actuale, tinandu-se cont si de posibilele
cresteri de consum, in functie de nevoile beneficiarului. - Mai ales, daca
instalatia electrica a fost realizata inainte de 1990, este necesara inlocuirea si
modificarea instalatiei electrice existente, deoarece nevoile actuale de consum
depasesc cu mult puterea instalata atunci. Astfel, instalatia functioneaza peste
capacitatea sa proiectata si sunt posibile numeroase defectiuni si eventuale
incendii.
Instalatiile pe cupru sunt cele mai recomandate in prezent. Daca sunteti
proprietarul unei locuinte mai vechi de 20-25 de ani, ale caror instalatii au
conductor din aluminiu este recomandata inlocuirea, modificarea si extinderea
instalatiei electrice existente. Recalibrarea instalatiei mai vechi de 25 de ani,
adaptate pe consumatorii si cerintele de atunci, este obligatorie.

Fie ca e vorba de instalatii electrice industriale sau casnice, circuite dedicate

rolul lor este de a alimenta consumatorul cu energie electrica, revizia tehnica se
aplica separat in functie de destinatia circuitului electric.

In timpul exploatării, instalaţiile electrice trebuie să funcţioneze la parametrii

pentru care au fost concepute şi construite. Aceasta nu este posibil decât în
condiţiile în care instalaţiile electrice sunt sub un permanent control. Controlul
este necesar, deoarece, în timp, părţile componente ale unei instalaţii electrice
se uzează în mod natural .

Totodată instalaţiile electrice mai pot fi supuse accidental la solicitări

suplimentare.
Cele mai importante dintre acestea sunt cele:

 Mecanice : specificul procesului tehnologic, vibraţiile elementelor de

construcţie în care acestea sunt înglobate sau pe care sunt fixate, loviturii din
neatenţie etc.;
 Termice, datorită supraîncălzirii la care pot fi supuse receptoarele
electrice. Aceasta se poate datora nerespectării condiţiilor de utilizare a
instalaţiilor tehnologice deservite de instalaţiile electrice, efectuării unor
manevre incorecte, neglijenţei etc.
În urma uurii naturale şi a solicitărilor suplimentare în instalaţiile electrice
apar defecte. Principalele tipuri de defecte care pot apărea sunt:

 intreruperea circuitului electric

Dacă se constantă că nu există tensiune la barele tabloului electric, cauzele pot
fi:
topirea siguranţei fuzibile datorită unui scurt circuit (la lumină sau prize este
posibilă şi o suprasarcină). Patronul siguranţei se înlocuieşte numai după ce este
înlă-turată cauza ce a provocat topirea. Pentru aceasta, se urmăreşte traseul
circuitului electric, căutându-se locul unde s-a produs scurtcircuitul. Se reface
legătura electrică legătura electrică, se schimbă siguranţa fuzibilă şi se repune
sub tensiune. De cele mai multe ori, scurtcircuitul are loc chiar la bornele
receptorului, datorită desprinderii uneia dintre legături;
 slăbirea unei legături electrice, executată fie prin lipire, fie prin
strângere cu filet. În primul caz se reface lipitura (de regulă acestea se află în
doze), iar în al doilea caz se strânge şurubul. Depistarea legăturii se face din
aproape în aproape, pornid de la tabloul electric către cuptor. Pentru aceasta se
foloseşte detectorul de tensiune sau o lampă de control;
 scoaterea din funcţiune a receptorului alimentat. În acest caz se verifică
re-zistenţa receptorului cu ohmetrul sau, dacă este posibil încearcă funcţionarea
lui la o altă sursă de tensiune. Dacă este defect receptorul, acesta se înlocuieşte
sau se repară, în funcţie de defecţiunea pe care a suferit-o.
 defectul de izolaţie
Aceste defect apare datorită îmbătrânirii izolaţiei conductelor electrice. Cele mai
expuse sunt conductele solicitate la variaţii mari de temperatură. Defectul de
izolaţie nedepistat la timp duce la întreruperea circuitului electric, datorită
unui scurtcircuit, sau poate provoca electrocutarea, prin atingerea directă sau
indirectă). Izolaţia defectă se observă cu ochiul liber în timpul verificărilor
zilnice sau prin măsurări ce se efectuează înainte de darea în funcţiune, după ce a
avut loc o intervenţie mai în instalaţia electrică. Porţiunea defectă se
înlocuieşte.

 defectul în tabloul electric

Aceste defecte pot fi datorate unor multitudini de cauze, cum ar fi:
slăbirea unei legături electrice dintr-o clemă sau bornă de prindere. În acest caz
se strâng şuruburile;
deteriorarea clemelor de prindere. Se înlocuiesc clemele respective şi se re-fac
legăturile electrice;
deteriorarea unor aparate electrice (de comutare, de protecţie, semnalizare etc.).
Se identifică aparatele defecte, se desfac din tablou şi se înlocuiesc cu altele
noi (sau cu aceleaşi aparate, după ce au fost reparate) de acelaşi tip şi
dimensiune.
deteriorarea izolatoarelor de susţinere a barelor tabloului electric (pot fi
sparte, rupte, smulse, slăbite etc.). Aceasta se întâmplă numai la tablourile
generale mari (ale unor secţii din întreprinderi, clădiri social-administrative cu
putere instalată mare). Toate izolatoarele deteriorate se înlocuiesc.
Pentru înlăturarea defectelor, tabloul electric se aduce în atelierul de
specialitate. Fac excepţie numai dulapurile şi panourile electrice, cât şi
tablourile electrice mari ce nu ar putea fi transportate.
 defecte la corpurile de iluminat:
Arderea lmpii. Se înlocuieşte cu o lampă nouă cu aceleaşi caracteristici.
Deteriorarea starterului la corpurile de iluminat fluorescente. Când acesta este
defect, lampa nu se aprinde sau descărcarea nu este stabilă. Se înlocuieşte cu unul
nou de aceeaşi putere, fără a demonta corpul de iluminat;

Defectarea balastului la corpurile de iluminat fluorescente. În timpul funcţio-

nării lămpii se aude un zgomot supărător (ca un bâzâit), sau din corpul de iluminat
se scurge ca o răşină sintetică. Balastul nou trebuie înlocuit cu unule de aceeaşi
putere;
slăbirea legăturilor în borne sau în cleme de conexiuni. Acestea se strâng sau se
înlocuiesc dacă slăbirea se datorează deteriorării bornelor sau clemelor;
spargerea, străpungerea, părţilor izolatoare. Acestea se înlocuiesc, iar dacă nu
este posibil se înlocuieşte intreg corpul de iluminat;
la corpurile de iluminat pot să mai apară şi alte tipuri de defecte cum ar fi
spargerea sistemului optic, murdărirea suprafeţelor reflectante, deteriorarea sis-
temului de prindere etc. În aceste cazuri se intervine, înlăturând defectele pentru
a nu afecta starea de confort vizual de la locul de muncă sau buna funcţionare din
punct de vedere electric a corpului de iluminat.
 defecte la prize

Principalele cauze care provoacă defecte la prizele monofazice sunt:

Supraîncărcarea prin racordarea la acestea a unor receptoare de peste 2000W.

Curentul mare care trece prin priză degajă o cantitate de căldură mai mare decât
cea care poate fi evacuată de către elementele componente ale prizei. De aceea, o
parte din căldura dezvoltată se acumulează în aceste elemente, ducând la
deteriorarea lor (deformarea sau topirea părţilor izolatoare plastice);
solicitarea mecanică repetată datorită introducerii şi scoaterii fişelor din priză.
Această solicitare afectează stabilitatea prizei în doză, care în timp duce şi la
so-licitarea mecanică a conductelor de alimentare, favorizând scurtcircuitul.

Aceste solicitări duc la apariţia următoarelor defecte:

Distrugerea parţială sau totală a prizei (topire, ardere). Priza se înlocuieşte,

iar pe perete, deasupra acesteea, se înscrie puterea maximă la care poate fi
utilizată priza;

Lipsa de stabilitate a prizei în doză. Se strâng şuruburile ghearelor de fixare a

prizei în doză. Totodată se strâng şi şuruburile de la borne.
Protecţia electrică a elementelor de circuit este asigurată prin două funcţii:
- detectarea situaţiei anormale din circuit, realizată de elemente specifice
(cum sunt releele sau declanşatoarele) sau de către siguranţe fuzibile (care
realizează şi deconectarea circuitului);
 - întreruperea circuitului, efectuată ca urmare a unei detecţii, fie prin
aparatul care realizează detecţia (cazul siguranţelor fuzibile), fie prin aparate
de comutaţie mecanică (contactoare, întreruptoare de putere) comandate de către
dispozitivul de protecţie.

Protecţia la suprasarcină se realizează practic prin:

- Relee sau declanşatoare termice convenţionale sau dispozitive electronice,
asociate cu sau încorporate în aparate de comutaţie ;

- Prin siguranţe fuzibile alese în mod convenabil, în anumite circuite.

PROTECTII SI MASURI DE PROTECTIE
PENTRU INSTALATIILE ELECTRICE

Energia electrica si lucrul cu aceasta reprezinta un domeniu care impune

respectarea cu strictete a normelor de protectie a muncii pentru electricieni.
Serviciile pot incepe cu lucrari de reparatii cum sunt schimbarea sau montarea de
prize sau adaugarea de circuite electrice suplimentare pentru diverse aparate si
pana la executarea instalatiilor electrice interioare si exterioare pentru locuinte
si pentru spatii industriale. Toate aceste se desfasoara doar cu luarea masurilor
necesare de protectie a muncii, deoarece asa cum bine stim ca:
CURENTUL ELECTRIC NU IARTA