Combaterea discriminarii rasiale

Ce este discriminarea?
Discriminarea reprezintă o acţiune de aversiune şi aproape întotdeauna o violare a drepturilor
omului. Discriminarea este o problemă în România şi în mai multe domenii, îmbrăcând o
formă atât a violenţei fizice, verbale cât şi a tratamentului.

Legea europeană prezentă vorbeşte de discriminarea “directă” şi “indirectă”. În conformitate

cu Directiva Uniunii Europene privind Egalitatea Rasială, adoptată recent (Directiva
2000/43/EC, “care implementează principiul tratamentului egal între persoane fără să se ia în
considerare originea rasială sau etnică), “discriminarea directă” a apărut “acolo unde o
persoană este tratată mai puţin favorabil decât alta, a fost sau va fi tratată într-o situaţie
comparabilă pe baza originii rasiale sau etnice”. “Discriminarea indirectă” apare “acolo unde
o prevedere aparent neutră, criteriu sau experienţă ar pune persoanele de origine rasială sau
etnică în dezavantaj în comparaţie cu alte persoane, doar dacă acea prevedere, criteriu sau
experienţă este în mod obiectiv justificată de un scop legitim şi mijloacele de realizare ale
acelui scop sunt corespunzătoare şi necesare”.
Tarile din Europa de Nord si de Vest au reactii mai slabe anti-negru, arata rezultatele testului.
Tari precum Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Austria si Croatia transmit unele dntre cele
mai scazute niveluri de prejudecati rasiale pe continent, in timp ce tari precum Albania,
Franta, Bulgaria, Romania, Rusia, Moldova, Belarus, Cehia, Italia si Portugalia au niveluri
mai inalte spre atitudinea negative.
Toate fiinţele se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi, proclama primul articol al
Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948. Conform acestei declaraţii, drepturile
şi libertăţile fundamentale sunt recunoscute tuturor indivizilor, fără nicio deosebire, oricare ar
fi izvorul ei, adică fără nicio discriminare.
Care este cauza fenomenului?
Mecanismele de suport pentru victimele discriminării trebuie să se dezvolte atât la nivel
central, cât mai ales la nivel local acolo unde colaborarea instituțiilor publice și private este
vitală pentru dezvoltarea de acțiuni specializate și eficiente în prevenirea și combaterea
tratamentului diferențiat îndreptat împotriva diferitelor grupuri și subgrupuri sociale. . Cu
toate acestea, fenomenele de discriminare există și în absența unor legi discriminare, și
împotriva eforturilor legislative de combatere a fenomenului, având un tratament diferit,
nedrept față de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social.
Efectul de turma asupra acestui fenomen ia amploare, un exemplu concret este faptul ca
atunci cand o persoana defaimeaza o minoritate din cauza unui singur individ, o fac si restul
persoanelor, prin prisma faptului ca actiunea care a declansat conflictul reprezinta o natiune

Cum solutionam problema?

Dezvoltarea unor acțiuni eficiente de prevenire și combatere a fenomenului discriminării
poate avea ca efect îmbunatăţirea stării şi relaţiilor sociale prin implicarea tuturor instituțiilor
publice cu responsabilități în domeniul prevenirii și combaterii discriminării la nivel local.
Exista in Europa un proiect bazat pe strategia pentru romi. Acest model este o actiune
pozitiva, o practica verificata, care ar putea fi extinsa si asupra celorlalte minoritati si grupuri
entice. Dar ceea ce lipseste este pasul urmator: Cum elaboram politici si planuri de abordare a
problemei la nivel nationalnsi European. Pentru ca exista vointa politica pentru a clarifica:
afrofobia, antisemitismul drept, de a recunoaste orice forma de disciminare.
Putem recurge la metode specifice acestui scop, anume stop discriminării şi pot da
randament. De exemplu dacă am spus că autoritățile locale ocupă o poziție cheie pentru
dezvoltarea acțiunilor de prevenire și combatere a discriminării, instituțiile societății civile la
nivel local au rolul important de a facilita implementarea unor astfel de acțiuni suport,
precum și a aduce acel plus de cunoaștere necesar acțiunilor specializate. De asemenea,
colaborarea acestor instituții existente la nivel local va determina eficientizarea mecanismelor
de suport adresate victimelor discriminării. Iar o altă metodă reflecta o mai bună cunoaștere a
principiului egalității de șanse pentru toți alături de o mai bună înțelegere a importanței
implementării sale în activitatea curentă a acestor serviciilor publice va reduce incidenta
actelor de discriminare. De asemenea, responsabilizarea mass-media pentru a implementa
principiul ne discriminării în procesul de informare și formare de opinii va conduce la
combaterea stereotipurilor negative asociate unor grupuri și la creșterea toleranței în rândul
populației din România. Sunt foarte multe metode care pot diminua acest tratament diferit
faţă de cei din jurul nostru, tine doar de voinţă şi acţiune.