Sunteți pe pagina 1din 7

Teorii etice: între bunăstare colectivă și proiect moral individual

În acest eseu, îmi propun să constrastez cele mai importante două teorii etice,
utilitarismul și deontologia, discutând o serie de cazuri particulare care vor scoate la suprafață
punctele slabe sau forte ale acestor teorii. Din punctul meu de vedere, faptul că utilitarismul este
o teorie consecinționistă este extrem de important în momentul în care trebuie să departajăm
între cele două teorii, pentru că atribuind valoare exclusiv stărilor de lucruri produse de acțiunile
noastre, utilitarismul lasă pe dinafară problema constituirii unui proiect moral individual. Mai
simplu spus, principiul ce stă la baza utilitarismului poate intra în conflict cu proiectele noastre
personale. În anumite cazuri, bunăstarea colectivă poate fi obținută în detrimentul bunăstării
indivizilor, iar acest lucru este problematic. Deși prezintă o sistematizare eficace a multora dintre
intuițiile noastre morale, utilitarismul rămâne, din punctul meu de vedere, o teorie etică
insuficientă. Pe de altă parte, consider că și morala kantiană are unele puncte slabe, și dacă este
luată literal, poate produce anumite situații paradoxale. Totuși, avantajul kantianismului rezidă în
principiile metafizice pe care se bazează. Aici mă refer în principal la ideea că o ființă umană are
o valoare intrinsecă, autonomie și datoria de a-și construi un proiect moral ținând cont de
existența celorlalți ca ființe valoroase în sine.

Așadar, rezumând, teza pe care o dezvolt în acest eseu este că morala deontologică oferă
un cadru moral mai potrivit pentru situațiile în care primează proiectele morale ale indivizilor.
Calculul utilitarist al efectelor acțiunilor noastre nu poate fi niciodată definit într-un mod
universal, așa încât „maximizarea plăcerii colective” să poată să aibă cu adevărat sens. Mai
simplu spus, fiecare avem preferințe proprii la care ținem în procesul de construire al propriei
persoanei, și n-am renunța atât de ușor la ele dacă o instanță instituțională, de pildă, ne-ar cere să
renunțăm la ele pentru binele colectiv. Voi împărți eseul meu în trei secțiuni. În prima secțiune
voi discuta caracteristicile definitorii ale utilitarismului și ale moralei kantiene. În secțiunea a
doua voi prezenta critica lui Bernard Williams la adresa utilitarismului, Mai exact, voi trece în
revistă contraexemplul său pentru o teorie consecinționistă. Această discuție va fi completată de
alte exemple critice, direcționate către ambele teorii. În secțiunea a treia voi expune rezultatele
acestui demers și temeiurile clare ce reies, din punctul meu de vedere, în favoarea moralei lui
Kant.
1.

a) Utilitarismul

Principiul fundamental al utilitarismului este principiul utilității. Acest principiu este


descris pentru prima oară de Jeremy Bentham în lucrarea „An Introduction to the Principles of
Morals and Legislation”, și afirmă, simplu, că o acțiune poate fi judecată moral conform cu
tendințele sale de „a maximiza fericirea și de a minimiza durerea. 1 Acțiunile sunt „măsurate” din
punct de vedere etic pornind de la consecințele lor. Într-o situație dată, ne interesează ce impact
tinde să aibă acțiunea x asupra bunăstării tuturor, nu intențiile din spatele acesteia. Interesul
utilitaristului rezidă, așadar, în acest calcul felicific. Bentham propune un algoritm de calcul care
conține mai multe elemente. Atunci când trebuie să determinăm ce acțiune este dreaptă într-o
situație, trebuie să avem în vedere plăcerile și neplăcerile provocate de aceasta, după intensitate,
durată, certitudine, proximitate, fecunditate (posibilitatea ca o plăcere să fie urmată de o altă
plăcere), puritate (posibilitatea ca o plăcere să fie urmată de durere și vice-versa) și amploare
(extent – numărul de persoane afectate).2

La fel ca Bentham, Mill consideră că singurul criteriu valid în problema moralității este
bunăstarea colectivă. Însă el aduce o serie de corecții la teoria predecesorului său, mai cu seamă
prin distincția dintre plăcerile superioare și cele inferioare, și printr-o concepție utilitaristă
normativă. Aici vreau să spun că Bentham se concentra exclusiv pe efectele unei acțiuni
individuale , de vreme ce Mill introduce în algoritmul utilității ideea că nu doar acțiunile izolate,
ci regulile de conduită3 produc efecte pozitive sau negative care trebuiesc cântărite prin calculul
felicific. Așa cum spuneam, Mill face o distincție de asemenea în conceptul de plăcere,
considerând plăcerile superioare elementul cel mai important din ecuația bunăstării colective.4

Voi lăsa deoparte momentan distincția dintre plăceri și problemele asociate determinării
plăcerilor superioare pentru a menționa, pe scurt, cum ajunge Mill la concepția sa normativă a
utilitarismului (rule-utilitarianism; la Bentham vorbim de act-utilitariansim). Unul dintre
temeiurile de bază ale lui Mill este acela că utilitarismul simplu este ineficient atunci când este
practicat ca o conduită morală, pentru simplul motiv că nu putem face un calcul utilitarist
1
Bentham, pag. 15
2
Bentham, pag. 31
3
Mill, pag. 41
4
Mill, pag. 19
înaintea oricărei acțiuni pe care trebuie să o desfășurăm. Chiar dacă în anumite cazuri avem timp
destul să deliberăm asupra consecințelor, de multe ori acțiunile pe care suntem nevoiți să le
întreprindem nu lasă loc de astfel de meditații. Să luăm exemplul unei urgențe medicale: o
persoană face infarct la metrou și nu mai e nimeni altcineva în tren. Ce e de făcut în acest
moment în care fiecare secundă poate însemna viața sau moartea? Sigur nu un calcul utilitarist.
De aceea, la Mill, accentul cade pe conduită și reguli de conduită, pentru că umanitatea și-a
construit această conduită generală în urma unor experiențe repetate. Mill spune că întregul
„trecut” al umanității stă sub semnul învățării din experiență, care produce reguli de conduită
socială. Nu trebuie să stau să calculez dacă voi maximiza bunăstarea colectivă în cazul prezentat
mai sus, ci trebuie să acționez în virtutea regulii stabilite social, conform căreia este bine să
acorzi primul ajutor persoanelor în nevoie. Ținând cont de acest argument, utilitarismul lui Mill
funcționează mai eficient în practică decât varianta lui Bentham.

Chiar dacă încă nu am oferit nici pe departe o perspectivă destul de cuprinzătoare asupra
utilitarismului, voi trece în continuare la trasarea liniilor de bază ale moraliltății în sens kantian,
pentru a discuta în secțiunea următoare mai pe larg implicațiile acestor teorii și motivele pentru
care consider că morala kantiană este preferabilă utilitarismului.

b) Morala deontologică

Morala kantiană este una non-consecinționistă, dar, așa cum sugerează Jennifer Uleman,
n-ar trebui să luăm această etichetă ca o noțiune absolută. Morala kantiană nu este explicată pe
deplin nici ca non-consecinționistă, nici ca deontologică.5 Restul din filosofia morală a lui Kant
care nu poate fi cuprins de aceste două noțiuni este conceptul de voință liberă și rațională. Acesta
este conceptul care definește morala kantiană.

N-am putea să-l facem vinovat pe Kant de a nu se interesa de consecințele acțiunilor


indivizilor.6 În Bazele metafizicii moravurilor, este clar că el construiește un proiect care se
preocupă de o oarecare perfecționare a societății prin moralitate. Dar acest proiect de
perfecționare socială nu se desfășoară ca în cazul utilitarismului, printr-un calcul al celor mai

5
Uleman, p. 207
6
Uleman, p. 206
utile acțiuni pe care le putem înfăptui pentru a maximiza binele colectiv, ci se desfășoară printr-o
conformare cu imperativul individual al datoriei.

La Kant, acțiunea cu adevărat morală este cea care izvorăște din „legea fundamentală a
rațiunii pure practice”. Numai voința omului poate fi cu adevărat bună, atunci când o folosim
rațional. În calitatea sa rațională, voința bună este capabilă să-și dea maxime de conduită. 7 Aceste
maxime sunt țelurile care explică motivația omului de a acționa moral. De exemplu, o maximă
poate fi „proiectul propriei moralități” sau „iubirea aproapelui”. În orice caz, există maxime mai
raționale sau „pure”, dar și unele care pot fi setate conform unor chestiuni secundare. Omul poate
acționa fie din datorie, adică într-adevăr rațional, moment în care îi tratează pe ceilalți oameni ca
scopuri în sine, fie din interes, iar atunci valoarea intrinsecă a celorlalți și a lumii este neglijată și
luată doar drept mijloc.8

Voi încheia aici această secțiune teoretică pentru a avansa la discuția critică a acestor
teorii etice.

2.

În această secțiune voi examina critic avantajele și dezavantajele celor două teorii. În
primul rând, îmi propun să discut critica lui Bernard Williams la adresa utilitarismului. Williams
atacă utilitarismul în dimensiunea sa consecinționistă. Întrucât valoarea morală aparține
situațiilor sau acțiunilor, utilitarismul favorizează apariția unei „responsabilități negative” 9.
Practic, sunt responsabilă atât de actele pe care le desfășor, cât și de actele pe care le las să apară
și de cele pe care nu le previn. Iată cazul lui George10: acest personaj are de luat o decizie
dificilă, care poate afecta viitorul familiei sale. În prezent, el nu are calificările necesare ca să
ocupe un loc bun de muncă, dar i se ivește oportunitatea de a lucra într-un laborator dedicat
producerii armelor chimice. George se gândește că nu ar putea accepta propunerea, din cauza
vinei pe care simți-o știind ce produse ies din mâinile sale. Dar angajatorul îi spune că, oricum,
dacă nu se va angaja el, altcineva o va face. Armele vor fi produse oricum. Aici cred că este

7
Uleman, p. 208
8
Uleman, p. 213
9
Williams, p. 93
10
Williams, p. 97
interesant conflictul moral la care este supus George de această situație, conflict care pare să
ducă la rezultate eronate în ceea privește calculul utilitarist. El n-ar putea produce arme chimice
cu conștiința împăcată, deci n-ar putea spori răul social, dar trebuie să trăiască cu conștiința că
altcineva o va face oricum, ceea ce îl poate determina să se gândească pe termen lung la situația
familiei sale. Cum rezolvăm acest puzzle? Bernard consideră că utilitarismul cade pentru că nu
poate explica satisfăcător integritatea unei persoane și noțiunea de proiect moral. 11 Dat fiind că
daunele provocate de armele de război ar fi produse oricum, maximul de fericire pe care l-ar
putea aduce pe lume prin acțiunea sa ar fi să ofere un trai mai bun familiei. Dar ar trebui să își
calce pe inimă și să producă arme de război.

Din punctul meu de vedere, faptul că înțelegem sau empatizăm cu acest conflict interior
este o dovadă că acțiunile unei ființe umane țin mereu de un proiect moral, unde sunt stabilite
anumite valori și datorii inalienabile.

Totuși, există cazuri în care moralitatea kantiană nu funcționează atât de ideal. Proiectul
moral al unei persoane poate interfera cu proiectul altor oameni, cu consecințe negative. De
exemplu, să zicem că o persoană face un activism ecologic extrem. Peste tot, în familie, cu
prietenii, ea turuie mesaje ecologiste și îi admonestează pe cei care aruncă gunoaie pe jos și așa
mai departe. Până într-un punct, proiectul său moral este perfect în regulă, dar dacă persoana
devine atât de obsedată de acest proiect, ea îi poate deranja foarte tare pe ceilalți, până într-acolo
încât activismul ecologic din cele mai bune intenții îi aduce marginalizarea din grupul de
cunoscuți.

Un alt contraexemplu pentru Kant se construiește de la problema minciunii. 12 Să ne


imaginăm că suntem în 1939 și că în pivniță am ascuns mai mulți evrei. Bate la ușă comandantul
nazist și întreabă dacă sunt evrei în locuință. Kantian este să nu minți niciodată. Ce facem în
această situație? Mințim ca să salvăm aceste vieți sau aplicăm mecanic morala kantiană și nu
mințim, cu orice preț, pentru că așa este rațional?

Cred că aceste contraexemple la morala kantiană nu se rezolvă în mod necesar dacă


aplicăm etica utilitaristă. Poate că regula de conduită a activistei ecologice ar putea fi gândită ca
maximizând utilitatea colectivă. Totuși, ea n-ar fi mai puțin enervantă. Și poate că dacă am avea
11
Williams, p. 110
12
Cf. Helga Varden, „Kant and Lying to the Murderer at the Door”
ascunși evrei în pivniță nu am calcula neapărat numărul de vieți salvate raportat la micimea
actului de a minți o dată, ci am alege să le salvăm din simpla decizie că o viață este valoroasă în
sine și merită salvată.

Prin această idee, cred că mai poate fi introdus un contraexemplu la adresa


utilitarismului. Ne putem imagina cu ușurință o persoană cât se poate de indezirabilă. Mă
gândesc la un om al străzii, fără familie, prieteni, carieră sau viitor. Într-un stat în care
utilitarismul este politică de stat, acest om indezirabil ar putea fi folosit fără voia sa în scopuri
care ar maximiza fericirea colectivă. De pildă, ar putea fi luat drept subiect pentru un
medicament experimental sau ca donator de organe. Folosirea acestui om ca mijloc pentru a
spori bunăstarea colectivă ar fi perfect legitimă pentru utilitariști, pe când filosofii deontologi nu
ar accepta o asemenea violare a calității intrinseci de scop în sine a omului.

3. Concluzii

Din punctul meu de vedere, argumentele prezentate mai sus sugerează că morala kantiană
este preferabilă eticii utilitariste. Deși utilitarismul este preponderent intuitiv, făcând o legătură
puternică între fericire și moralitate, și foarte ușor de aplicat în practică mulțumită evitării
metafizicii, teoria morală kantiană aduce o serie de avantaje care cred că sunt mult mai
importante. Aici mă refer la: 1) faptul că întemeiază valoarea intrinsecă a ființei umane; 2)
posibilitatea autonomiei individuale și a constituirii unui proiect moral și 3) caracterul absolut al
datoriei. O mențiune este necesară: la 3) nu mă refer exclusiv la maximele pe care Kant le dă în
textul său și la imperativul categoric, ci de asemenea la datoria înțeleasă în sens mai restrâns,
datoria de a te conforma propriului proiect moral.

Din punctul meu de vedere, utilitarismul interferează cu această capacitate a omului de a


își construi un proiect moral, pentru că există cazuri în care proiectul bunăstării colective poate
să ducă la marginalizarea proiectului meu individual.

Bibliografie:
Jeremy Bentham – „An introduction to the Principles of Morals and Legislation”, Batoche
Books, 2000

J.J.C Smart & Bernard Williams – „Utilitarianism. For and against”, Cambridge University
Press, 1998

J.S. Mill – „Utilitarismul”, ed. All, București, 2014

Jennifer Uleman – „Kant and Moral Motivation: The Value of Free Rational Willing”, în Moral
Motivation. A History, Oxford University Press, 2016

Helga Varden – „Kant and Lying to the Murderer . . . One More Time: Kant’s Legal Philosophy
and Lies to Murderers and Nazis”, https://doi.org/10.1111/j.1467-9833.2010.01507.x

https://www.utilitarianism.com/utilitarianism-for-and-against.pdf

https://www.purchase.edu/live/files/1286-uleman-jennifer-kant-and-moral-motivation-the

http://mesacc.edu/~davpy35701/text/kant-v-mill.html

https://www.utm.edu/staff/jfieser/class/300/utilitarian.htm#:~:text=Fourth%2C%20like
%20Hutcheson%2C%20Mill%20argues,pleasures%2C%20and%20lower%20bodily
%20pleasures.&text=The%20two%20features%20of%20his,look%20at%20in%20more
%20detail.