ANTIPSIHOTICE

Schizofrenia este o perturbare a echilibrului

metabolic al creierului și al activității
neurotransmițătorilor din anumite zone ale creierului.
Cu toate că nu s-a inventat până acum niciun
medicament „antischizofrenic”, utilizarea
medicamentelor antipsihotice disponibile permite
remisiunea sau ameliorarea simptomelor psihotice,
precum și protecția împotriva recăderilor bolii.

Rețineți!

Initierea cat mai rapidă a terapiei are o importanță majoră, la fel

ca și continuarea acesteia în mod adecvat. Respectarea
schemelor de tratament reduce de cinci ori riscul de recădere a
schizofreniei, ceea ce reprezintă o eficacitate terapeutică mai
crescută decât în cazul terapiei multor afecțiuni somatice
cronice.

Din nefericire, unii pacienți nu înțeleg necesitatea medicației în

perioada de remisiune. Intreruperea spontană a terapiei
afectează starea de bine, declanșează recidiva psihozei și
deschide o cale directă spre spitalizarea ulterioară.
 Stock photo. Posed by model.

Antipsihoticele au fost numite timp de mulți ani neuroleptice -

această denumire fiind încă utilizată ca sinonim pentru medicațiile
antipsihotice. Acestea au fost introduse în anii '50 din secolul
trecut.

Până la introducerea acestora, schizofrenia era tratată prin

administrarea de sedative sau somnifere - acestea doar calmau
pacienții, dar nu duceau la regresia simptomelor bolii și nu
asigurau prevenirea recăderii.

Având în vedere că medicamentele antipsihotice sunt cunoscute și

utilizate de mai mult de 50 de ani, mecanismele de acțiune ale
acestora, siguranța dozelor și reacțiile adverse sunt bine
cunoscute. Medicamentele antipsihotice elimină simptomele de
schizofrenie și, în administrarea pe termen lung, pot stabiliza
starea mintală a pacientului și pot proteja în mare măsură
împotriva recăderii schizofreniei. Acțiunea acestora reduce în
principal simptomele pozitive ale schizofreniei, afectându-le pe
celelalte în măsură mai mică.
 Trebuie reținut că ...

Respectarea recomandărilor medicului este cea mai bună

metodă de reducere a riscului de recădere.

Mecanismul de acțiune al medicamentelor antipsihotice

Mecanismul de acțiune al acestor medicamente are legătură cu

efectele acestora asupra diferitelor substanțe chimice produse și
active în creierul uman (așa-numiții neurotransmițători), de
exemplu serotonina sau acetilcolina. Cel mai important, însă, este
efectul acestor medicamente asupra unui alt neurotransmițător -
dopamina.

Rețineți!
Toate antipsihoticele reduc stimularea receptorilor dopaminei,
consolidând astfel rezistența la stres și reducând simptomele
schizofreniei, în principal pe cele pozitive.

În același timp, multe efecte adverse ale acestor medicamente

sunt legate de asemenea de efectele lor asupra receptorilor
dopaminei - acest lucru este valabil în special pentru așa-numitele
antipsihotice clasice (neuroleptice clasice).

Trebuie reținut că ...

Se preconizează că primele efecte ale medicamentelor
antipsihotice apar după 4 până la 6 săptămâni de terapie.

Dacă simptomele nu indică o ameliorare vizibilă după această

perioadă, medicul curant decide de obicei trecerea la alta terapie.
În cazul unora dintre medicamente, rezultatul dorit se observă
chiar mai târziu - după 2 sau 3 luni de tratament.

Prin urmare, terapia nu trebuie întreruptă niciodată în absența

deciziei medicului. Dacă răspunsul la terapia curentă este
dezamăgitor, trebuie consultat medicul. Dacă pacientul manifestă
reacții adverse semnificative, care nu pot fi controlate cu
medicamente de ameliorare, medicațiile pot fi schimbate la orice
moment (medicul poate recomanda schimbarea medicatiei in orice
moment).

Medicamentele utilizate la debutul schizofreniei (primul

episod) și la recăderile acesteia

Anterior se utilizau numai antipsihotice tipice, clasice, în timp ce în

prezent se preferă în principal medicațiile atipice, datorită
siguranței mai mari a acestora și a tratamentului mai confortabil
pentru pacient.

Astăzi, toate regulile cunoscute ale tratamentului schizofreniei

(așa-numitele standarde de tratament) recomandă tratamentul în
stadiile incipiente ale schizofreniei prin utilizarea numai a
medicamentelor atipice.

Acest lucru nu este valabil pentru clozapină, care se introduce

numai după două tratamente fără succes cu alte medicamente -
este o recomandare a medicilor din majoritatea țărilor lumii,
inclusiv din România.

Trebuie respectate câteva reguli în alegerea medicamentului

pentru tratarea recăderii schizofreniei. Regulile sunt următoarele:

Dacă pacientul a funcționat bine sub tratamentul cu

medicamentul anterior și a încetat să îl mai ia pentru că s-a
simțit vindecat, se recomandă de obicei revenirea la
medicamentul anterior, cu doza anterioară.
Dacă pacientul a încetat să ia medicamentul din cauza
 reacțiilor adverse, în special din cauza simptomelor
extrapiramidale severe, persoana poate reveni la
medicamentul anterior într-o doză mai redusă, dar eficace în
continuare sau poate reveni la doza anterioară împreună cu o
medicație adjuvantă, sau se poate încerca schimbarea
medicamentului clasic cu un medicament atipic.
Dacă pacientul nu a respectat instrucțiunile asociate
administrării medicației orale, se poate trece la același
medicament cu formula cu durată lungă de acțiune (formulare
cu eliberare prelungita).
Dacă a apărut deteriorarea sau simptomatologia în pofida
toleranței bune și a dozei corecte, medicul va schimba
medicamentul cu un altul cu șanse mai crescute de facilitare a
recuperării. În multe cazuri acesta va fi un medicament
antipsihotic atipic.

În afară de aceste reguli, este importantă experiența medicului,

împreună cu propunerile pacientului pe baza experienței sale cu
tratamentul anterior.

Tipuri de medicații antipsihotice

În funcție de frecvența administrării dozelor, aceste medicamente

pot fi împărțite în următoarele două grupe:

orale, cu durată scurtă de acțiune - doze zilnice,

injecții cu acțiune prelungită – doze administrate la intervale
de timp mai lungi.

O altă împărțire este asociată cu mecanismul de acțiune.

Medicamentele sunt împărțite în două grupe:

tipice (clasice),
atipice (a doua generație).

Consultați tabelul de mai jos pentru comparația medicamentelor

antipsihotice tipice și atipice.
 Antopsihotice atipice (generația mai nouă);
Antipsihotice tipice (clasice)
medicamente antipsihotice de a doua generație

reduc simptomele negative și simptomele de dezorganizare mai

reduc în principal simptomele pozitive eficient decât medicamentele tipice, exercită de asemenea
efecte antidepresive și reduc deficitele cognitive

profilul amplu de acțiune al acestora (și prin urmare impactul

eficacitatea lor este în principal legată de impactul acestora asupra remiterii diferitelor tipuri de simptome) este asociat cu
asupra receptorilor dopaminei faptul că afectează și alți neurotransmițători, cum este
serotonina

acestea induc reacții adverse tipice – așa-numitele simptome acestea provoacă simptome extrapiramidale ușoare sau
extrapiramidale absente

provoacă rar creștere în greutate provoacă creștere în greutate cel mai frecvent

unele dintre acestea (haloperidol, flupentixol, zuclopentixol) sunt risperidona, olanzapina, aripiprazolul si paliperidona sunt
disponibile numai în formula depot reprezentantele medicamentelor cu acțiune prelungită

Până la introducerea primelor medicamente atipice (anii

1970-1990), medicamentele clasice erau utilizate pentru fiecare
caz de schizofrenie. În prezent, datorită introducerii multor
medicamente atipice care depășesc medicamentele clasice din
punct de vedere al efectelor benefice asupra simptomelor de
dezorganizare, cognitive, depresive și negative și din cauza riscului
mai redus de reacții adverse, în special al așa-numitelor simptome
extrapiramidale, frecvența utilizării acestora a scăzut semnificativ.

Antipsihoticele clasice sunt alese de obicei în următoarele situații

pe parcursul tratamentului psihozei:

atunci când un pacient a răspuns bine anterior la aceste

medicamente, astfel că nu sunt doar eficace și sigure, ci și
acceptate de pacient;
când un pacient nu este compliant la tratament, întrerupe
tratamentul - poate fi recomandată utilizarea medicamentelor
cu eliberare prelungită, așa-numitele medicamente depot.
Până recent acest lucru era posibil numai la utilizarea
medicamentelor clasice - în prezent sunt disponibile și
antipsihotice atipice injectabile cu acțiune prelungită.
atunci când un membru de familie al pacientului a dezvoltat o
psihoză și a răspuns bine la antipsihoticele clasice și a răspuns
slab la medicamente atipice sau a răspuns cu reacții adverse.

Medicamentele antipsihotice atipice

Au fost introduse în anii '70 ai secolului 20 și sunt utilizate din ce în
ce mai mult în tratamentul psihozelor, în special în tratarea
pacienților după externarea din spital. În prezent, în România se
utilizează următoarele medicamente antipsihotice atipice:
clozapină, amisulprid, risperidonă, olanzapină, quetiapină,
sertindol, aripiprazol, ziprasidonă și paliperidonă. Aceste
medicamente diferă în mare parte unul de altul (în special în
privința reacțiilor adverse), mai mult decât diferă antipsihoticele
clasice între ele.

Rețineți!
Acestea sunt medicamente care provoacă simptome
extrapiramidale numai la un nivel minim. Pe de altă parte
exercită efecte semnificative asupra simptomelor negative,
depresive, cognitive și de dezorganizare asociate cu
schizofrenia.

Reacțiile adverse ale medicamentelor antipsihotice

Trebuie reținut că ...

La un număr semnificativ de persoane care iau aceste
medicamente apar așa-numitele simptome extrapiramidale
(SEP).

Acestea apar de obicei după creșterea dozei sau în administrarea

pe termen lung. Consultați tabelul de mai jos pentru cele mai
frecvente patru tipuri de sindroame extrapiramidale.

Sindrom extrapiramidal Simptomele aferente

tremor (de obicei al mâinilor, capului), rigiditate musculară,

Sindrom Parkinson
bradichinezie
 spasme musculare bruște, cum ar fi îndoirea gâtului, mișcarea
distonii
verticală bruscă a ochilor și chiar spasme care împiedică înghițirea

incapacitatea de a sta jos sau nemișcat(ă), așa-numitul sindrom al

acatizie
picioarelor neliniștite

mișcări ciudate, ritmice, involuntare, cel mai adesea la nivelul feței,

Dischinezie tardivă mișcări continue ale buzelor (așa-numitul sindrom iepure) mișcări
ritmice ale limbii

La utilizarea medicamentelor clasice mai slabe se pot preconiza, în

special la început, scăderi bruște ale tensiunii arteriale maifestate
prin amețeală sau chiar episoade leșin. Acestea apar în general la
ridicarea în picioare, astfel încât la începerea tratamentului
pacienților trebuie să li se măsoare tensiunea arterială în poziție
întins și șezând și aceștia trebuie să fie instruiți să se ridice încet la
ridicarea din pat și să petreacă mai mult timp (aproximativ un
minut) șezând cu picioarele în afara patului.

O altă reacție adversă, care poate fi deranjantă, în special la

începutul terapiei, este somnolența excesivă în timpul zilei. Alte
reacții adverse ale medicamentelor din această clasă sunt relativ
rare, iar medicul trebuie să evalueze dacă acestea apar efectiv
într-un anumit caz.

Profilaxia simptomelor extrapiramidale

Rețineți!
Este în mod sigur mai bine să se prevină apariția acestora decât
să fie tratate. Cel mai bun mod de prevenire a simptomelor
extrapiramidale este utilizarea medicamentelor care le provoacă
rar, adică antipsihoticele de generație mai nouă (atipice).

Cu toate acestea la mulți pacienți primesc medicamente tipice - în

acest caz en acest caz medicul va lua in considerare urmatoarele
aspecte:

înlocuirea medicamentelor tipice puternice cu o formulare mai

 ușoară,
administrarea de medicamente adjuvante, medicamente de
corectare,
reducerea dozei,
poate fi necesară însă înlocuirea medicamentului tipic cu o
formulă atipică.

În același timp, pacientul trebuie să rețină că este foarte important

ca medicul să primească informații despre severitatea simptomelor
extrapiramidale - în acest fel medicul poate ajusta terapia astfel
încât tratamentul să fie eficace și sigur.

Sindromul metabolic

Trebuie reținut că ...

Sindromul metabolic este un termen ales de medicii generaliști
pentru a descrie tulburări metabolice care au în special legătură
cu nivelul glicemiei și al lipidelor, inclusiv al colesterolului.

În era antipsihoticelor de a doua generație, s-a dovedit că mulți

pacienți cu schizofrenie tratați cu aceste medicamente au avut un
metabolism afectat al glucozei și al lipidelor, până la apariția
sindromului metabolic complet simptomatic, care cuprinde:

obezitate viscerală- circumferința taliei > 102 cm la bărbați și

88 cm la femei,
greutate corporală semnificativ crescută, cu indicele de masă
corporală (IMC) egal sau mai mare de 25 (IMC este calculat
prin împărțirea greutății corporale la pătratul înălțimii
exprimat în metri, de ex. atunci când greutatea corporală este
de 99 kg și înălțimea corpului - 1,86 m, 99 : 1,852 = 99 : 3,42
= 28,9, adică IMC în acest caz este aproape 29),
nivel semnificativ crescut al colesterolului „rău” (LDL-C),
nivel semnificativ crescut al trigliceridelor,
nivel semnificativ crescut al zahărului din sânge
 (hiperglicemie),

În mod sigur, la anumiți pacienți, chiar și cei tratați cu medicații

antipsihotice cu riscul cel mai crescut de modificări metabolice, pot
apărea numai anumite simptome ale sindromului metabolic, însă
unii dintre aceștia pot prezenta sindrom metabolic complet
simptomatic.

Trebuie reținut că ...

Pentru a preveni riscul de tulburări metabolice sau sindrom
metabolic ca reacție adversă a utilizării medicamentelor
antipsihotice, este necesară modificarea semnificativă a
alimentației și respectarea unui program de exerciții fizice.

Acest lucru este însă dificil pentru majoritatea oamenilor, atât

sănătoși, cât și persoanelor cu schizofrenie. Prin urmare trebuie
respectate anumite reguli pentru detectarea precoce a tulburărilor
metabolice și alegerea medicamentelor antipsihotice asociate cu
un risc mai scăzut de sindrom metabolic. Regulile sunt
următoarele:

IMC

trebuie monitorizat la toți pacienții în tratament cu medicație

antipsihotică,
cântărirea pacientului la fiecare vizită în primele 6 luni de la
inițierea terapiei antipsihotice,
o creștere cu 1,0 a IMC poate reprezenta o indicație pentru
schimbarea medicației actuale cu un medicament cu risc mai
scăzut de creștere în greutate.

Circumferința taliei

evaluare la fel ca în cazul IMC;

Diabet zaharat
 evaluarea glicemiei în condiții de repaus alimentar înainte de
începerea oricărei terapii antipsihotice,
trebuie monitorizați pacienții cu risc crescut de apariție a
diabetului zaharat (glicemia în condiții de repaus alimentar
sau HbA1c) în primele patru luni, iar apoi cel puțin o dată pe
an.

Trebuie reținut că riscul cel mai crescut de creștere a greutății

corporale, a modificărilor lipidice și al hiperglicemiei, uneori și al
apariției diabetului zaharat este asociat cu olanzapina, amisulprid
și quetiapina; risperidona, paliperidona, aripiprazolul și sertindolul
sunt neutre din punct de vedere al acestor simptome metabolice,
în timp ce aripiprazolul și ziprasidona induc cel mai rar tulburări
metabolice.

Hiperprolactinemia și simptomele
sale

Prolactina este un hormon secretat de glanda pituitară, care are

rolul de a susține sarcina, de a iniția și menține lactația la femei.
Femeile au niveluri mai crescute de prolactină decât bărbații, în
special în timpul sarcinii și după naștere, atunci când alăptează.
Nivelul prolactinei este controlat de receptorii dopaminergici aflați
în apropiere.

Trebuie reținut că ...

În cazul administrării unui medicament care acționează ca

antagonist al dopaminei, acesta fiind modul în care acționează
antipsihoticele, există o creștere a nivelurilor de prolactina, care
 se aflau anterior „sub controlul” sistemului dopaminergic care
funcționa normal.

Această creștere a nivelurilor de prolactină este numită

„hiperprolactinemie indusă de antipsihotice” (HIAP).
Hiperprolactinemia provoacă tulburări menstruale la femei,
mergând până la amenoree. Atât la femei, cât și la bărbați,
hiperprolactinemia poate provoca umflare sau sensibilitate la
nivelul sânilor sau chiar galactoree, precum și tulburări sexuale.

Hiperprolactinemia cronică, în special la femei, poate duce la

simptome de osteoporoză. HIAP este în principal rezultatul
administrării neurolepticelor clasice, în special sub forma depot. În
asociere cu cele mai recente medicamente antipsihotice, AIHP
poate apărea după administrarea orală de risperidonă (în doză
zilnică > 6-8 mg) sau amisulprid.

În cazul apariției simptomelor care pot indica HIAP, este uneori

necesar să se determine nivelul seric de prolactină, iar în cazul
unei creșteri semnificative și susținute - sunt necesare scăderea
dozei de medicament antipsihotic administrat până la acel
moment, înlocuirea medicamentului cu unul atipic cu un risc mai
scăzut de HIAP sau includerea unui medicament cu activitate
dopaminergică.

În același timp, trebuie reținut că hiperprolactinemia poate avea o

cauză complet diferită, de exemplu poate fi pur și simplu un semn
fiziologic al unei sarcini sau un simptom al unei tumori la nivelul
glandei hipofize, ceea ce se întâmplă rar, desigur.
 Tulburările sexuale în
schizofrenie
Trebuie reținut că ...

În ceea ce privește pacienții cu schizofrenie și luarea deciziei în

cazul medicilor, problemele legate de disfuncția sexuală par să
fie deosebit de importante din două motive.

În primul rând, majoritatea antipsihoticelor afectează semnificativ

baza biologică a funcționării sexuale, din cauza efectului
antidopaminergic. În al doilea rând, persoanele cu schizofrenie, din
cauza problemelor de comunicare si a imaginii, pot să nu fie în
măsură să transmită informații despre funcționarea sexuală.

Știați că ...

50% dintre bărbați și 30% dintre femeile cu schizofrenie prezintă

disfuncție sexuală.

60% dintre femei și numai 30% dintre bărbații cu schizofrenie au

relații intime.

Problemele sexuale ale persoanelor cu schizofrenie sunt valabile

în special pentru bărbați și includ: Din ce în ce mai multe cercetări
reflectă impactul antipsihoticelor asupra funcțiilor sexuale. Studiile
recente sugerează că reacțiile adverse din sfera sexuală pot fi
asociate cu deteriorarea calității vieții și nivel redus de respectare
a recomandărilor, ceea ce duce de obicei la o creștere a frecvenței
recăderilor.

Cercetările sugerează de asemenea că povara reacțiilor adverse

ale antipsihoticelor asupra funcționării sexuale poate fi egală cu
povara unora dintre simptomele psihotice. Disfuncțiile sexuale,
atât la bărbați, cât și la femeile în tratament cu antipsihotice sunt
de obicei asociate cu hiperprolactinemia.

Cât timp trebuie luate

antipsihoticele?

Un aspect important în acest sens este continuarea tratamentului

în faza de remisiune, deci atunci când pacientul se simte de obicei
bine, iar acesta și familia sa consideră că nu este necesară
medicația. O perioadă suficientă de administrare a acestor
medicamente protejează pacientul de recădere. Medicația nu
trebuie întreruptă niciodată fără a consulta mai întâi medicul
psihiatru.

Trebuie reținut că ...

Pauzele de medicație sunt absolut contraindicate în timpul

remisiunii schizofreniei. Terapia continuuă și pe termen lung cu
antipsihotice este cea mai eficace metodă de protejare a
pacientului de recădere.

Durata remisiunii în schizofrenie depinde de numărul de episoade

anterioare, răspunsul la tratament, sprijinul de care beneficiaza
pacientul, rezistența la stres și mulți alți factori. Dacă remisiunea
continuă suficient de mult și nu apar circumstanțe stresante sau o
comorbiditate, medicul care prescrie medicația poate fi consultat
cu privire la posibile modificări sau întreruperea temporară a
medicației antipsihotice. Cu toate acestea, riscul de recădere
trebuie pus în balanță cu beneficiile posibile.

Stimate pacient!

Vă simțiți destul de bine în timp ce luați medicația? Ați obosit să

înghițiți zilnic comprimate care vă reamintesc de psihoza
experimentată? Aveți reacții adverse? Dacă se întâmplă acest
lucru, consultaț medicul - împreună veți ajunge la un mod mai
facil de soluționare a acestor probleme. Nu întrerupeți singur(ă)
terapia!

Căi de administrare pentru

medicamentele antipsihotice

Medicamentele clasice pot fi utilizate sub formă de comprimate

orale, de lichid, administrat prin injecții i.m. și injecții cu eliberare
prelungită.

Toate formulele orale necesită administrarea zilnică sau chiar de

mai multe ori pe zi.

Neurolepticele de tip depot și medicamentele antipsihotice cu

durată lungă de acțiune necesită administrarea mai puțin
frecventă - de obicei la 2-4 săptămâni sau la 3 luni.
 Medicamentele orale pentru utilizare zilnică

Trebuie reținut că ...

Toate medicamentele antipsihotice sunt disponibile sub formă

de comprimate sau capsule - unele dintre ele și sub formă de
soluții.

Pentru menținerea concentrației eficace (terapeutice) de

medicament în sânge, acestea trebuie utilizate zilnic în intervale
de timp egale, unele dintre acestea necesită mai multe doze pe zi,
ceea ce poate afecta administrarea regulată a medicației. În acest
sens este utilă crearea unui sistem de „mesaje de reamintire” sau
a cere rudelor să vă ajute să respectați schema terapeutică
necesară.

Trebuie reținut că ...

În cazul schizofreniei, mulți pacienți modifică nivelul dozelor fără

a se consulta cu medicul lor. Se întâmplă ca persoanele care le
asigură îngrijirea să găsească medicamente în sertare, în pat
sau în ghivecele cu flori - de obicei atunci când pacientul ajunge
la spital cu o recădere ulterioară.t relapse.

De aceea unele persoane care le asigură îngrijirea, care încearcă

să ajute pacienții în privința administrării regulate a medicației,
simt reticență sau bonlavii demonstrează comportamente agresive
catre acestia. În literatura medicală, astfel de situații sunt
menționate ca funcționarea unei „poliții a medicamentelor la
domiciliu”. În astfel de situații este important să se discute cu un
medic despre formele de antipsihotice care nu necesită utilizare
zilnică (mai multe detalii privind acest aspect pot fi găsite mai jos
și la secțiunea „Medicamente cu acțiune prelungita” de la articolul
„Forme terapeutice moderne”).

Medicamente cu durată lungă de acțiune (DEPOT)

Trebuie reținut că ...

Până aici am prezentat o clasă a câtorva neuroleptice tipice cu

formulă care permite eliberarea lentă după injecția
intramusculară.

Acestea includ soluții uleioase de medicamente, administrate prin

injecție în mușchiul gluteal . Ca urmare, pacientului i se
administrează o doză de medicament în concentrație aproape
constantă, la fel ca cea obținută prin administrarea de doze orale
zilnice. Injecțiile se efectuează o dată la 2-4 săptămâni, deoarece
concentrațiile de medicament rămân stabile în aceste intervale de
timp.

În acest fel, pacientul nu trebuie să-și amintească în fiecare zi

despre luarea unui număr dat de tablete, în timp ce nevoia de
injectare repetată permite medicului, pacientului și familiei sale să
supravegheze procesul de terapie. Numărul efectelor secundare
ale neurolepticelor depot nu este mai mare decât după
administrarea orală. Agenții medicamentoși disponibili în forme
depot, includ haloperidol, flupentixol și zuclopenthixol.

Medicamentele forma depo sunt acum înlocuite din ce în ce mai

frecvent cu noile terapii cu acțiune prelungită.

Trebuie reținut că ...

Medicamentele atipice cu acțiune prelungită combină în

activitatea lor caracteristici ale medicamentelor antipsihotice
atipice: eficacitate crescută împotriva simptomelor pozitive,
negative și cognitive ale schizofreniei, cu doze convenabile (1-2
doze pe lună sau o doza la 3 luni). Având în vedere avantajele
acestora, antipsihoticele cu durată lungă de acțiune au devenit
în multe țări tratamentul de bază pe termen lung al
schizofreniei. Aceste medicamente sunt disponibile și în
România, facilitând în mod considerabil tratamentul pacienților
schizofrenici.

PHRO/PSY/0917/0004

/ro/boli/schizofrenie/tratament/forme-terapeutice/antipsihotice