Sunteți pe pagina 1din 5

TEMA 1: SISTEMUL BANCAR - VERIGA DE BAZĂ A SISTEMULUI DE

CREDIT A ECONOMIEI NAŢIONALE.

Unităţi de conţinut:

1.1 Originea, esenţa şi funcţiile băncii în economie


1.2 Noţiunea, caracteristica şi evaluarea sistemului bancar

Obiectivele de referinţă:
 Să însuşească conceptele de bază cu privire la originea băncilor;
 Să determină noţiunea de banca comercială, sistemul bancar;
 Să determină rolul şi funcţiile băncilor comerciale în economie;
 Să însuşească conceptual sistemului bancar;
 Să identifice modele sistemelor bancare;
 Să determină factorii ce au influenţă asupra sistemului bancar;
 Să calculeze indicatorii de evaluare a sistemului bancar.

Cuvinte cheie: banca, banca comercială, economie, funcţie, sistemul bancar,


dezvoltarea, infrastructura bancară, factori de influenţă, indicatori de evaluare

1.1 . Originea, esenţa şi funcţiile băncii în economie

Termenul de bancă comercială a apărut în primele etape de dezvoltare ale activităţii


bancare, cînd băncile sprijineau preponderent comerţul. Principalii clienţi erau comercianţii, de
aici se trage şi noţiunea de bancă comercială.
Odată cu dezvoltarea industriei au apărut operaţii de creditare pe termen scurt a ciclului
de producţie, termenul de creditare se majora treptat. O parte a resurselor bancare a început să se
investească în capital fix, valori mobiliare şi alte active, astfel termenul comercial în noţiunea de
bancă şi-a pierdut sensul iniţial. Acum acest termen presupune caracterul de afacere al băncii,
orientarea ei spre deservirea tuturor agenţilor economici indiferent de sfera de activitate.
În mecanismul de funcţionare a sistemului de creditare al statului, băncile au un rol
important. Ele sînt nişte organizaţii multifuncţionale ce activează în diferite sectoare ale pieţei
capitalului de împrumut. Băncile acumulează partea de bază a resurselor de creditare şi oferă
clienţilor un complex de servicii financiare care include: creditarea, deschiderea depozitelor,
decontări, vînzarea, cumpărarea şi păstrarea valorilor mobiliare a valutei străine, etc.
Conform Legii Republicii Moldova cu privire la instituţiile financiare din 21 iulie 1995,
noţiunea de bancă este tratată în felul următor : «banca este instituţia financiară care atrage de la
persoanele fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite
instrumente de plată şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau
a face investiţii pe propriul cont şi risc».
Activitatea principală a unei bănci constă în comerţul cu bani. Instrumentul de gestionare a
operaţiunilor bancare sînt banii. Banca cumpără banii suportând un cost sub forma dobânzii
1
bonificate după ce vinde banii acumulaţi percepând dobândă. Câştigurile regăsindu-se în
difirenţa între dobânda percepută şi dobânda bonificată.
Băncile comerciale avînd rolul de intermediari financiari, îndeplinesc o funcţie
macroeconomică importantă, asigurînd redistribuirea capitalului bănesc. Mecanismul bancar de
distribuire şi redistribuire a capitalului pe sfere şi ramuri permite dezvoltarea economiei în
dependenţă de necesităţile obiective ale producerei şi contribuie la dezoltarea şi restructurarea
economiei. Prin activitatea de colectare a resurselor financiare concomitent cu plasarea lor pe
piaţă prin intermediul creditelor, băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deţinătorii de
capital şi utilizatorii acestora. În exercitarea acestei funcţii băncile acţionează individual, pe cont
propriu, depunătorii şi debitorii ne avînd nici o legătură de drept între ei.
Rolul băncii este de prim plan în economie, în societate, aceasta favorizînd tranzacţiile
comerciale în interiorul şi exteriorul unei ţări, asigurând efectuarea plăţilor şi schimbului valutar.
De asemenea banca permite realizarea investiţiilor, fie participând direct la finanţarea acestora,
fie prin plasamentul şi gestiunea economiilor băneşti. Banca reprezită actorul principal pe piaţa
capitalului, pentră că toate fluxurile capitalului trec prin conturile băncii. Rolul complex pe care
băncile îl joacă în economie atât din punct de vedere al serviciilor pe care le efectuează, cât şi al
relaţiilor în spaţiul economic şi teritorial se concretizează în cele trei funcţii esenţiale ale băncii:
- atragerea fondurilor sub forma de depozite, în vederea plasării şi fructificării;
- plasarea fondurilor, investirea acestora prin acordarea de credite sau achiziţionarea de
titluri la vedere;
- efectuarea de încasări şi plăţi, precum şi furnizarea de servicii bancare şi financiare.
Realizarea acestor funcţii este facilitată prin îndeplinirea de către bancă a următoarelor
condiţii:
- asigurarea şi manifestarea încrederii clienţilor;
- evidenţa continuă şi riguroasă a operaţiilor;
- asigurarea confidenţialităţii şi secretului bancar.
În condiţiile actuale banca îşi circumscrie trei procese cu profundă semnificaţie:
- intermedierea financiară;
- concurenţa şi integrarea financiară;
- restructurarea şi reconstrucţia bancară.
Dinamica sistemului bancar, a sistemului financiar în ansamblu implică expansiunea
entităţilor bancare pe pieţele financiare, diversificarea produselor,serviciilor, tehnicilor şi
operaţiilor, ceea ce reclamă restructurarea continuă a băncilor, a industriei bancare, adaptatrea
acestora la cerinţele şi nevoile mediului economic.
Activitatea bancară vizează două priorităţi interdependente: profitabilitatea şi lichiditatea.
Lichiditatea conferă băncii posibilitatea de a asigura în orice moment efectuarea plăţii cerute de
creditorii săi, băncile fiind preocupate de a avea o lichiditate permanentă cu costuri minime.
În economia de piaţă modernă activitatea băncilor comerciale au un rol major, datorită
legăturii lor cu toate sectoarele economiei. Scopul băncilor este de a asigura circulaţia continuă a
capitalului şi a băncilor, creditarea agenţilor economici, crearea condiţiilor favorabile pentru
creşterea economic. Scopul final al activităţii băncilor comerciale este obţinerea profitului.

2
1.2 . Noţiunea, caracteristica şi clasificarea sistemului bancar

Băncile indeplinesc diferite funcţiile şi au relaţii complexe între ele şi între altele subiecte ale
societăţii. Din aceste considerente activitatea (functionarea) continuu şi eficientă a sistemului
bancar este o condiţie de importanţă vitală pentru dezvoltarea economică ale orice stat.
Sistemul bancar în orice ţară reprezintă un ansamblu coerent diferitor bănci şi societăţi
financiare care îşi desfăşoară activitatea în limita mecanismului monetar general.
Sunt diferite modele al sistemului bancar, dar se poate de evidenţiat că stuctura sistemului
bancar din diferite ţări depinde de mai mulţi factori:
1. de specificul dezvoltării istorice şi tradiţiile naţionale;
2. de nivelul dezvoltării şi creşterii naţionale;
3. de metode de reglare a politicii monetare şi circuitului monetar.
Ansamblul bancilor în ţară poate fi de un nivel sau de două niveluri. Varianta sistemului
bancar de un nivel poate fi în cazul cînd în ţară nu există bancă centrală sau cînd există numai
banca centrală.
Primul caz a fost tipic etapelor timpurii de dezvoltare a afacerilor bancare; cînd băncile
au avut posibilitatea efectuării diferitelor operaţiuni, inclusiv şi emisiunea semnelor băneşti, fără
coordonarea activităţii sale cu cineva.
Al doilea caz a fost tipic în perioada Uniunii Sovietice cînd toate operaţiunile bancare le
îndeplinea Banca de Stat a Uniunii Sovietice, singura bancă din perioada de dezvoltare a Uniunii
Sovietice.
În prezent practic în toate ţările cu economie de piaţă, inclusiv şi în Republica Moldova,
sunt create şi dezvoltate sisteme bancare cu două nivele (desen 1).
Primul nivel este prezentat de Banca centrală, Banca Naţională a Moldovei, care
îndeplineşte anumite funcţii şi imputerniciri deosebite, specifice numai acestei instituţiei. În
primul rînd, ea efectueză reglementarea şi supravegherea activităţii băncilor comerciale,
elaborează licenţele băncilor comerciale, organizează derularea decontărilor, elaborează şi
promovează politica monetară a statului etc.
Nivelul doi este prezentat de băncile comerciale şi alte instituţii financiar - creditare care
îndeplinesc operaţiuni bancare. În Republica Moldova numai băncile comerciale sunt
subordonate BNM, celelalte instituţiile financiare nebancare, care îndeplinesc anumite operaţiuni
bancare ca de exemplu, companii de microfinanţare, de leasing, lombarde etc sunt subordonate
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Destinaţia principală a băncilor este efectuarea
operaţiunilor bancare şi deservirea clienţilor.
Totuşi băncile nu pot funcţiona izolat. Pentru îndeplinirea funcţiilor sale băncile au
nevoie de un şir de servicii care sunt asigurate de către infrastructura bancară. Infrastructura
bancară reprezintă totalitatea instituţiilor care asigură activitatea continuu şi ajută băncilor în
desfăşurarea activităţii sale. Acestea sunt:
 Sistemul de asigurare a depozitelor, care garantează siguranţa depozitelor clienţilor în
limita normei stabilite de stat. Aceasta funcţie îndeplineşte Fondul de garantare a
depozitelor în sistemul bancar a Republicii Moldova. Fondul este o persoana juridică
de drept public şi la formarea mijloacelor Fondului sunt obligate să participă toate
bancile comerciale autorizate de BNM.

3
 Sisteme de decontări independente care sprijină efectuarea decontărilor interbancare
şi intre alte instituţiile, ca de exemplu SWIFT, şi operaţiunilor de plată cu ajutorul
cardurilor, ca de exemplu VISA, MASTERCARD etc.
 Companiile de audit asigură control independent a activităţii băncii comerciale,
BNM, şi confirmă rapoartele financiare a acestora.

Nivelul 1 Reglementarea și supravegherea activității bancare

Banca Națională a Organizarea decontărilor


Moldovei
Emisia banilor

Promovarea politicii monetare

Nivelul 2 Efectuarea operațiunilor bancare, deservirea


clienților: deschiderea depozitelor, acordarea
Băncile comerciale creditelor, efectuarea decontărilor

Infrastuctura bancară Asigurarea depozitelor

Sisteme de decontări (SWIFT, VISA etc.)

Companiile de audit

Instituțiile juridice

Firmele furnizorii tehnologiilor informaționale

Instituțiile de învățământ

DESENUL 1. Structura sistemului bancar a Moldovei

 Instituţiile juridice şi companiile de consultaţii ajută băncilor în dezvoltarea afacerii


lor, reprezintă interesele băncii în relaţiile cu clienţii şi organele de autoritate.
 Firmele furnizorii tehnologiilor informaţionale elaborează şi pun la dispoziţie
(procură) băncilor tehnologiile bancare moderne, preconizate pentru automatizarea
operaţiunilor şi proceselor bancare.
 Instituţiile de învăţămînt efectuează instruirea şi pregătirea specialiştilor pentru
domeniul financiar-bancar.

La dezvoltarea sistemului bancar influenţează un şir de factori interdependenţi, factori


externi şi factori interni. Factorii externi sunt macro factorii, sau de mediu: aceste sunt factorii
economici, politici, sociale, legislative, de fors major.
La factorii economici se referă principii de executare a bugetului de stat, caracterul de
promovare a politicii monetare, sistemul de fiscalitate existent, rezultatele reformelor promovate,
condiţiile generale a funcţionării sistemului bancar. Aşa, în condiţiile creşterii economice se
măreşte numărul entităţilor, cresc relaţiile economice, ce influenţează la creşterea cererii la
serviciile bancare atât din partea entităţilor cât şi din partea populaţiei. Dar în condiţiile de criză
4
se observă altă situaţie, situaţie în care sistemul bancar slăbeşte, activitatea unor bănci a se
agravează, se reduce lichiditatea şi solvabilitatea lor. Dezvoltarea sistemului bancar poate fi
limitat sub influenţa presiunii impozitării profitului bancar, lipsei resurselor suficiente pentru
desfăşurarea operaţiunilor, reducerei profitabilităţii întreprinderilor, reducerei nivelului de
venituri a populaţiei.
Factorii politici se referă la deciziile organelor de autoritate la diferite nivele, care
influenţează la caracterul deciziilor adoptate de către subiecţii a sistemului bancar. Asta în
primul rând se referă la principii de elaborare şi promovare a politicii monetare, principii de
formare bugetului de stat, a direcţiilor de perfecţionare a sistemului de fiscalitate, principiilor de
dezvoltare a economiei, ramurilor prioritare, atitudinea faţă de antreprinoriatul, faţă de sistemul
bancar, de resposabilitatea statului şi bussinesului faţă de societate.
Formele şi metodele de reglementare legislativă au influenţă directă asupra
funcţionalităţii sistemului bancar. Stabilitatea legislaţiei creează condiţiile de reglare problemelor
ce apar în proces de activitate.
Factorii economici, politici şi legislativi determină în mare măsură şi factori sociali.
Factorii sociali se referă la încredrea populaţiei privind corectitudinea reformelor economice, la
stabilitatea politicelor fiscale, vamale, valutare etc., în perspectivele pozitive a dezvoltării
economiei a statului. Toate acestea formează un nivel de încredere faţă de sistemul bancar,
dorinţa de a utiliza operaţiunile bancare. Încrederea faţă de sistemul bancar determină
majorarea eficienţei serviciilor bancare, executarea de către băncile mai eficient funcţiei de
finanţare a necesităţilor dezvoltării economice bazîndu-se pe atragerea resurselor financiare de la
populaţia şi investitorii străini.
Factorii de fors major ca urmare a calamităţilor, cataclismelor şi acţiunilor imprevizibile
au influenţă negativă asupra activităţii eficiente a sistemului bancar. Cataclismele naturii ca
înundaţiile, cutremuri, uragane îngreutăţi (impiedică) din punct de vedere tehnic activitatea
sistemului bancar. Încheierea graniţelor, întroducerea restricţiilor în privinţa relaţiilor economice
cu alte ţări, conflicte de război cer necesitatea revizuirii convenţiilor de coloborare băncilor cu
clienţii.
Factorii interni ce au influenţa asupra funcţionalităţii sistemului bancar sunt determinate
de activitatea subiectelor sistemului, se referă la competenţa managerilor de vârf a băncilor, la
calificarea personalului bancar, la nivelul de concurenţa etc.
În condiţiile economiei de piaţă dezvoltarea sistemului bancar se caracterizează de
următoarele procese:
- concentrarea şi centralizarea capitalului bancar. La concentrarea masivă a capitalului
bancar influenţează concentrarea producţiei. Cu cât mai mare şi dezvoltate sunt
întreprinderile, cu atât mai mare şi capitalurile libere care sunt concentrate în băncile;
- apariţia şi creşterea monopolului bancar;
- consolidarea creditului bancar, prelungirea termenului creditului, trasformarea lui în
instrument de dominare a capitalului monopol.
Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat politicii de stabilizare macroeconomică.