Pagina de istorie:

Povestea lui Henric al IV-lea, întemeietorului

dinastiei de Bourbon

Regele Henric al IV-lea al Franței, întemeietorul dinastiei de Bourbon

Image source: 
Wikipedia

În 27 februarie 1594, la Paris, era încoronat Regele Henric al IV-lea al Franței.

Este vorba de un rege care a ajuns pe tron la capătul unui lung șir de războaie
civile. Henric al IV-lea a fost cel care a încercat să îi reconcilieze pe catolici și pe
protestanți și a emis Edictul de la Nantes, prin care hughenoții francezi căpătau
libertate de cult. Tot el a întemeiat dinastia de Bourbon și se numără printre
strămoșii Majestății Sale Margareta, Custodele Coroanei române.
Henric s-a născut în orașul Pau din Bearn. Era al doilea fiu al ducelui Antoine de
Vendome, catolic, și al reginei Ioana de Navara, protestantă. Henric a fost botezat
catolic, însă a fost crescut în spirit protestant. În epocă, regatul Navarei era un loc
de refugiu pentru protestanții francezi, care riscau să fie persecutați din motive
religioase. Familia sa nu a fost cruțată de ororile războaielor religioase.
Tatăl lui Henric a murit în timp ce lupta de partea taberei catolice. Tânărul principe
a rămas în grija mamei sale, care l-a educat în conformitate cu cerințele confesiunii
protestante. În adolescență, Henric a avut ocazia să își dovedească însușirile de
comandant, în timpul unei campanii împotriva rebelilor basci. El a militat pentru
reconcilierea între diferitele tabere religioase, iar o pace fragilă între catolici și
protestanți a fost încheiată în 1570.
În 1572, Henric a devenit Rege al Navarei, după moartea mamei sale. În același an,
în 18 august 1572, el s-a căsătorit cu Margareta de Valois, sora Regelui Carol al
IX-lea al Franței. Însă după mai puțin de o săptămână, în 24 august 1572, zeci de
mii de protestanți francezi au fost masacrați de către catolici, în noaptea Sfântului
Bartolomeu.
Henric al Navarei a scăpat de masacru, însă a fost luat ostatic și ținut vreme de doi
ani sub pază în palatul Luvru. A reușit să evadeze în 1574, la moartea Regelui
Carol al IX-lea. A reușit să se reîntâlnească cu soția sa abia în 1578. După alți
patru ani, a izbucnit un nou război civil, între Henric al Navarei și noul rege al
Franței, Henric al III-lea. Drept urmare, în 1585, Papa Sixtus al V-lea l-a
excomunicat pe Regele Navarei, dar acesta a refuzat să recunoască excomunicarea.
În plin război civil, Papa l-a excomunicat și pe Henric al III-lea al Franței, care
poruncise uciderea fiilor ducelui de Guise chiar în noaptea de Crăciun. Împotriva
Regelui Franței, mai mulți nobili s-au răsculat. Rebelii au format Liga Catolică și
au ocupat Parisul. Ei îi amenințau deopotrivă pe protestanți și pe cei loiali Regelui
Franței. În fața dușmanului comun, cei doi cumnați rivali s-au împăcat.
Henric al III-lea al Franței și Henric al Navarei au pornit împreună împotriva Ligii
Catolice. Însă Henric al III-lea al Franței a fost asasinat. El i-a lăsat tronul lui
Henric al Navarei, cu condiția ca acesta să fie un bun catolic. În iulie 1583, Henric
al Navarei a făcut profesiunea publică de credință catolică, iar în 27 februarie 1584
a fost încoronat ca Rege al Franței sub numele de Henric al IV-lea. A urmat o
perioadă de pace și prosperitate. Regele Franței a emis Edictul din Nantes, prin
care acorda libertate de cult protestanților. A fost însă asasinat în anul 1610, în
timp ce pregătea o campanie împotriva Imperiului Romano-German.