LUCRAREA 2

MĂSURĂRI CU OSCILOSCOPUL CATODIC

CONVERTOARE DE MĂSURARE ÎN REGIM
DINAMIC

1. Scopul lucrării

În această lucrare se abordează următoarele aspecte:

▪ Vizualizarea şi măsurarea parametrilor semnalelor periodice,
variabile în
timp, y = f(t);
▪ Vizualizarea şi măsurarea simultană a două forme de semnal;
▪ Prezentarea principiului de vizualizare a relaţiilor de dependenţă
dintre două
mărimi, y = f(x).

2.Principii teoretice
2.1 Arhitectura osciloscopului catodic analogic

Osciloscopul catodic analogic este un aparat de măsurare cu afişare

grafică, destinat vizualizării semnalelor variabile în timp, în vederea studierii
calitative şi a măsurării parametrilor acestora. Deşi osciloscopul analogic este
un aparat ideal pentru vizualizarea semnalelor, eroarea sa de măsurare este
relativ mare (aproximativ 3 %).
Semnalele sunt tensiuni electrice sau orice mărimi electrice sau ne-
electrice convertite în tensiuni.
Aceste semnale sunt prelucrate pe cale analogică, iar vizualizarea lor
se face pe un tub catodic; de aceea, osciloscopul este denumit osciloscop
catodic.
Osciloscoapele catodice se construiesc cu un canal sau cu două
canale, permiţând măsurarea unui semnal sau a două semnale.
Osciloscoapele catodice cu două canale se realizează în două
variante :
• cu tub catodic normal, cu un singur fascicul de electroni şi comutator
electronic;
• cu tub catodic special , cu două fascicule de electroni , două perechi
de plăci de deflexie verticală şi una sau două perechi de plăci de deflexie
orizontală.
 2. 2 Posibilităţile de măsurare ale osciloscopului catodic

a) Osciloscopul se poate folosi pentru vizualizarea formei de va-

riaţie în timp a unei mărimi, pe fiecare canal, y = f(t) , mărimea aplicându-
se la intrările YA , YB; în acest caz , axa timpului este creată de o tensiune
liniar variabilă ( în dinţi de ferăstrău), generată de blocul bazei de timp din
osciloscop. Această tensiune se aplică pe plăcile de deflexie orizontală şi
asigură deplasarea spotului pe ecran, cu viteză constantă, de la stânga la
dreapta şi revenirea acestuia, mult mai rapidă, în poziţia iniţială.
Declanşarea cursei directe se face la apariţia unui impuls de
sincronizare, care poate avea diferite provenienţe:
• de la semnalul studiat, prin comparaţia acestuia cu o tensiune continuă
reglabilă, impulsul fiind generat în momentul egalităţii acestora, de un
trigger;
• de la reţeaua de alimentare, când se studiază semnale având frecvenţa
reţelei;
• de la generatoare cu frecvenţă fixă, utilizate în diferite domenii (de
exemplu, TV);
• din exteriorul osciloscopului , când e nevoie de o anumită frecvenţă de
sincronizare.

Se mai poate utiliza şi modul autodeclanşat al bazei de timp, pentru

a avea axa timpului vizualizată şi în absenţa semnalului, caz în care, cursa
directă se declanşează fără impuls de sincronizare.
În absenţa sincronizării, imaginea semnalului pe ecran se deplasează
sau apar imagini multiple şi instabile.

Observaţie
Prin sincronizare, se realizează un raport constant, de obicei
supraunitar, între frecvenţa semnalului şi frecvenţa tensiunii liniar
variabile, generată de baza de timp. Astfel, spotul are acelaşi traseu pe
ecran, la fiecare cursă, rezultând o imagine stabilă.
b) Vizualizarea a două mărimi pe ecran se poate face, la acest tip
de osciloscop, prin aplicarea lor, pe rând, pe plăcile de deflexie verticală.
Comutarea rapidă, când a unui semnal, când a celuilalt, este realizată de
comutatorul electronic, pe ecran aparând imaginea ambelor semnale.
Există două modalităţi de a realiza comutarea:
• Modul alternat (alternate), când comutarea se realizează pe du-rata
cursei inverse (de întoarcere), spotul vizualizând la o cursă un fenomen, iar la
cealaltă, al doilea fenomen;
• Modul decupat (chopped), când spotul este comutat tot timpul, de
pe un semnal, pe celălalt, cu o frecvenţă mare.
Primul mod de lucru devine dezavantajos la frecvenţe joase (sub 40 -
50 Hz), când, din cauza frecvenţei mici de inscripţionare de pe fiecare canal,
ochiul este deranjat de pâlpâirea imaginii, iar în cel de al doilea, la frecvenţe
înalte, când claritatea imaginii este afectată de frecvenţa de comutare a
spotului de la un semnal la celălalt, care devine comparabilă cu frecvenţa
semnalelor vizualizate. Când frecvenţa de comutare este aproximativ egală
cu un multiplu al frecvenţei semnalelor vizualizate, pot să lipsească porţiuni
din imagine.

Observaţie
Vizualizarea a două mărimi, având aceeaşi frecvenţă, poate permite
compararea amplitudinilor, a formei de variaţie în timp şi măsurarea
defazajelor.

c) Pentru studierea dependenţei dintre două mărimi, y = f(x) , o

mărime se aplică pe canalul Y , iar cealaltă pe canalul X ale osciloscopului
catodic.
La unele osciloscoape moderne, cu două canale şi comutator
electronic, mărimea x este prelucrată pe unul din canale, deci se aplică la
intrarea acestui canal. Astfel, nu mai este necesar un canal special pentru
prelucrarea semnalului x(t).
În acest caz, pe axa Y se poate măsura amplitudinea semnalului aplicat
pe canalul Y, iar pe axa X , amplitudinea celuilalt semnal. Nu se mai pot însă
măsura durate de timp.
Astfel de studii sunt necesare pentru vizualizarea caracteristicilor
unor materiale magnetice ( cicluri de histerezis ), a unor dispozitive
semiconductoare ( diode, tranzistoare etc) sau pentru măsurarea rapor-
tului a două frecvenţe ( figurile LISSAJOUS ) , a defazajelor ( metoda
elipsei).
Pentru suprimarea curselor inverse, în cazul unor astfel de studii, se
pot aplica pe axa Z ( rila tubului catodic ), semnale sincronizate cu fe-
nomenul studiat. Impulsurile negative, cu amplitudine de ( 5-10) V , supri-mă
spotul de electroni, apărând astfel porţiuni lipsă din imagine.
Această metoda se foloseste şi pentru măsurarea raportului a două
frecvenţe , dacă semnalul de frecvenţă mai mare se aplică pe axa Z, în timp
ce pe ecran este vizualizat celălalt semnal funcţie de timp. Numărul de
puncte luminoase sau întunecate de pe o perioadă a imaginii de pe ecran
, când punctele sunt staţionare , reprezintă raportul celor două
frecvenţe.

2.3 Reglarea osciloscopului

Din punct de vedere funcţional, la osciloscop se deosebesc trei grupe de

reglaje.
 2.3.1 Reglarea imaginii

• Butonul de intensitate reglează luminozitatea imaginii de pe ecran.

Aceasta depinde de valoarea constantei bazei de timp (viteza de baleiere
a spotului) şi se reglează astfel încât să nu obosească operatorul.
• Butonul de focalizare reglează claritatea imaginii pe ecran. Se reglează
astfel încât conturul luminos să fie cât mai subţire şi bine determinat.

2.3.2 Reglajele canalelor de deflexie verticală

Un osciloscop de uz general are unul sau două canale de deflexie

verticală identice. Canalul prelucrează semnalul de intrare pentru a produce o
deflexie verticală a spotului pe ecran, proporţională cu valoarea momentană
a semnalului de intrare. Semnalul de intrare este o tensiune periodică,
adusă la canalul vertical printr-un conector BNC.
Fiecare canal are următoarele reglaje:
• Comutatorul amplificarii verticale, care permite selectarea în trepte a
valorii amplificării pentru a obţine o încadrare bună a imaginii pe ecran.
Între valoarea semnalului de intrare şi deflexia verticală a spotului există
relaţia :
U = y.CY [V] (1)
unde:
→ U este valoarea tensiunii la borna de intrare a osciloscopului;
→ y - deviaţia spotului pe verticală, exprimată în diviziunui ver-
ticale ale caroiajului ecranului;
→ CY - constanta canalului, exprimată în V/div.

• Butonul de calibrare permite un reglaj continuu al constantei canalului

în sensul scăderii, fără a menţiona valoarea acesteia. Atunci când se
măsoară tensiuni (măsurători pe axa Y), butonul de calibrare trebuie
să fie în poziţia calibrat, numai în acest caz constanta canalului având
valoarea selectată cu comutatorul amplificării.

• Comutatorul de masă conectează intrarea de semnal la masa

osciloscopului. In acest caz, pe ecran apare o linie dreaptă orizontală,
arătând nivelul 0 V al ecranului.

• Butonul deplasării pe verticală face o translatare a imaginii în direcţie

verticală, fără a afecta alte reglaje ale canalului vertical, permiţând
poziţionarea convenabilă a imaginii pe ecran .

• Butonul AC/DC. Pe funcţia DC, pe ecran este vizualizat semnalul în

forma în care este la intrarea în osciloscop. Pe funcţia AC, se vizualizează
numai componenta alternativă, componenta continuă fiind filtrată cu un
filtru intern trece sus. Funcţia AC este utilă când este necesară
 vizualizarea (măsurarea) componentei alternative a unui semnal care
conţine şi o componentă continuă de valoare mare.

Observaţie
Folosirea funcţiei AC la semnale cu frecvenţă mică poate determina
vizualizarea deformată a acestora.

2.3.3 Reglajele blocului bază de timp si triggerare

Blocurile bazei de timp şi triggerare sunt circuite interne ale

oscoloscopului, care produc o deflexie a spotului pe orizontală cu viteză
constantă şi asigură o imagine stabilă a formei de variaţie a semnalului pe
ecran.
• Butonul constantei de timp selectează viteza de deplasare a spotului pe
orizontală. Între deflexia pe orizontală şi timpul în care se produce
aceasta, există relaţia:
t = Cx  x (2)
unde:
→ t este timpul în s;
→ x - deflexia pe orizontală, exprimată în div;
→ Cx - constanta bazei de timp , în s/div.

• Butonul de calibrare modifică continuu constanta bazei de timp. Pentru

măsurări pe orizontală, acesta trebuie să fie pe poziţia calibrat.
• Butonul deplasării pe orizontală permite translatarea imaginii pe
direcţie orizontală.
• Butonul mărire axa X măreşte de zece ori dimensiunea pe orizontală a
figurii iniţiale. Când butonul este acţionat, constanta bazei de timp scade
de 10 ori şi imaginea poate fi examinată în detaliu folosind deplasarea pe
X.
• Butonul deflexiei pe X deconectează baza de timp şi conectează sem-nalul
de la una din intrarile osciloscopului (canalul A sau B) la blocul de deflexie
pe orizontală. În acest caz, pe ecran se obţine graficul funcţiei UY= f(Ux)
unde UY este tensiunea care produce deflexia verticală, iar Ux este
tensiunea care produce deflexia pe orizontală.

2.4 Metode de măsurare

2.4.1 Măsurarea amplitudinii (valorii momentane) şi a timpului.

Acestea sunt măsurătorile efectuate cel mai frecvent asupra unui

semnal. În figura 3.1 se exemplifică modul de măsurare a unei tensiuni şi
unui interval de timp.
Considerând constantele de amplificare ale canalelor A şi B, cu
valorile Cay = 2 V/div si Cby = 1 V/div, şi constanta bazei de timp Ct = 1
ms/div atunci, pentru semnalele din figura 3.1. se obţin valorile :
• Valoarea vârf la vârf a tensiunii a, Uvv:
Uvv = ya  Cay = 6  2 = 12V (3)
unde ya este numărul de diviziuni pe ecran între vârfurile tensiunii sinusoidale
a (fig. 1).

Figura 1 Reprezentarea semnalelor pe ecran

• Amplitudinea semnalului a, Ua:

y 6
U a = a  C aY =  2 = 6 V (4)
2 2

Dacă amplitudinea este măsurată folosind relaţia (3.4), atunci o

eventuală componentă continuă a semnalului nu afectează măsurarea.

• Amplitudinea semnalului b este:

U b = n bY  C bY = 2  1 = 2V (5)

nbY este numărul de diviziuni pe ecran dintre linia de 0 V şi vârful semnalului

b. Relaţia (3.5) se foloseşte când semnalul nu are componentă continuă şi
nivelul 0 V pe ecran este cunoscut (ceea ce implică reglarea iniţială a nivelului
de 0 V, folosind butonul de masă şi butonul deplasării pe verticală).

• Perioada semnalului este:

TA = TB = n aX  C X = 81
. = 8ms
(6)
 2.4.2 Măsurarea defazajului dintre două semnale sinusoidale

• Se foloseşte reprezentarea semnalelor în timp (reprezentare Y-t)

Semnalele a şi b din fig. 1., cu aceeaşi perioadă, au între ele defa-zajul :
2 360
t =  t  rad  sau  t = t [  ] (7)
T T

Pentru determinarea defazajului, se fac două măsurători în timp: t şi

T. t se măsoară între vârfurile semnalelor sau între punctele de inter-secţie
ale semnalelor cu axa 0 V, dacă ambele canale au fost reglate să aibă aceeaşi
linie de zero pe ecran.

• Se foloseşte funcţia deflexiei pe X (reprezentare X-Y)

În cazul folosirii unei reprezentări X-Y, două semnale sinusoidale
defazate între ele produc pe ecran imaginea unei elipse, a cărei formă depinde
de defazajul dintre semnale, aşa cum este ilustrat în figura 2.

Figura 2. Metoda elipsei pentru măsurarea defazajului.

Dacă elipsa este centrată faţă de punctul de intersecţie al axelor

principale ale ecranului, defazajul se determină cu relaţia :

a
 e = arcsin
b
 rad  (8)
unde:
→ a este dimensiunea în diviziuni a axei Y de la centru la punctul de
intersecţie cu elipsa;
→b - dimensiunea în diviziuni a axei Y de la centru până la proiecţia
vârfului elipsei pe această axă.
 2.4.3 Măsurarea frecvenţei semnalelor sinusoidale

Osciloscopul poate fi folosit pentru măsurarea frecvenţei undelor

sinusoidale printr-o metodă de comparaţie. Dacă raportul frecvenţelor a două
unde sinusoidale fx, fY este un număr raţional,
fX m
= , m, n  N (9)
fY n
atunci imaginea generată de cele două semnale, când se foloseşte repre-
zentarea X-Y (deflexia X) este o curbă închisă, numită figură Lissajous. În
figura 3. se prezintă o figură Lissajous pentru un raport al frecvenţelor I/2.

Fig. 3. Figură Lissajous

Dacă nx şi nY reprezintă numărul punctelor de tangenţă ale figurii

Lissajoux cu o dreapta orizontală, respectiv verticală, atunci se poate scrie
relaţia:
n X fY
= (10)
n Y fX
Daca fx este o frecvenţă etalon, atunci se poate determina frecvenţa fY
cu relaţia:
n
fY = fX  X 11)
nY

3. Chestiuni de studiat

3.1. Identificarea, pe panoul frontal, a blocurilor funcţionale ale oscilosco-

pului cu două canale şi comutator electronic.
3.2. Vizualizarea şi măsurarea semnalelor de diferite forme ( sinusoidal,
triunghiular, dreptunghiular) de la un generator de funcţii; măsurarea am-
plitudinii, perioadei, duratei pulsului pozitiv, duratei pulsului negativ (la
semnale dreptunghiulare), şi determinarea frecvenţei, pantei (la semnale tri-
unghiulare) şi a factorului de umplere.
3.3. Măsurarea defazajului dintre două semnale sinusoidale de aceeaşi frec-
venţă, folosind :
- reprezentarea semnalelor în timp (reprezentare Y-t);
- metoda elipsei (reprezentare X-Y).
3.4. Studierea dependenţei funcţionale dintre două mărimi variabile în timp.
3.4.1. Măsurarea frecvenţei unor semnale sinusoidale folosind metoda
figurilor Lissajous ( un semnal de la un transformator alimentat de la reţea şi
altul de la generatorul de funcţii); determinarea raportului celor două
frecvenţe.
3.4.2. Vizualizarea caracteristicii curent direct-tensiune directă a diodei
(Id = f(Ud)).
3.5. Măsurarea raportului frecvenţei a două semnale, aplicând semnalul de la
generator pe axa Z a osciloscopului, iar semnalul de la transformator pe axa
Y a unuia dintre canale, vizualizat în timp.

4. Modul de experimentare

4.1. Aparate utilizate

1. Osciloscop analogic cu 2 canale
2. Generator de semnale
3.Placă montaj cu circuit R-C si montaj pentru vizualizarea caracteristicii
diodei
4. Sonde osciloscop 1:1

4.2. Desfăşurarea experimentală a lucrării

4.2.1. Studiul posibilităţilor de măsurare ale osciloscopului catodic
După conectarea generatorului la unul dintre canalele Y ale
osciloscopului (A sau B) se apasa tasta autoset (verde) , astfel că osci-
loscopul va selecta automat opţiunile cele mai potrivite pentru aparitia
semnalului pe ecran.
Se apasa apoi butonul “Meniu”, care permite investigarea posi-
bilitaţilor diferitelor etaje ale osciloscopului, prin apasarea pe rând a celor-
lalte butoane cu diferite funcţiuni.
Se vor trece în revistă astfel toate funcţiunile şi posibilităţile osci-
loscopului.

4.2.2. Măsurarea parametrilor semnalelor

Observaţie
Pentru fiecare semnal există o combinaţie a reglajelor, care oferă o
vizualizare optimă a semnalului. Pentru reglare, se vor respecta
următoarele indicaţii:
• Imaginea pe ecran trebuie să fie clară şi nu prea luminoasă;
• Imaginea se măreşte cât mai mult, fără a depăşi limitele ecranului;
• Verificaţi ca axa, pe care se fac măsurători (axa X - baza de timp, axa
Y - canal) să aibă butonul de calibrare pe poziţia calibrat;
Nu faceţi, pe cât posibil, măsurători în apropierea marginilor ecranului,
întrucât acolo eroarea de măsurare creşte.

Pentru măsurarea de amplitudini şi intervale de timp, pentru diferite

semnale, se realizează montajul din fig.4.

Fig. 4. Montaj pentru măsurarea parametrilor semnalelor.

Se fac următoarele măsurători şi calcule:

• Pentru semnal sinusoidal :
- tensiunea vârf - vârf; Uvv;
- perioada, T;

- amplitudinea , U ;
- frecvenţa, f;

• Pentru semnal dreptunghiular :


- amplitudinea, U ;
- perioada, T;
- frecvenţa, f;
- durata pulsului pozitiv, Tpp;
- durata pulsului negativ, Tpn;
- factorul de umplere, D:
Tpp
D= 100 % (12)
T
• Pentru semnal triunghiular:
- tensiunea vârf - vârf; Uvv;
- perioada , T;
- amplitudinea U 
- frecvenţa, f;
- durata pantei crescătoare, Tpp;
- durata pantei descrescătoare, Tpn;
- panta crescătoare Pc , ca raport dintre amplitudinea vârf - vârf a triun-
ghiului şi durata pantei crescătoare Tpp;
- panta descrescătoare Pd , ca raport dintre amplitudinea vâr - vârf a
triunghiului şi durata pantei descrescătoare.
 Se selectează pentru deflexia pe X semnalul bazei de timp a oscilos-
copului. Se alege la generator funcţia sinus , se dă o valoare a amplitudinii
în gama (1-10) V şi frecvenţei, în gama ( 103 - 104)Hz; se fac apoi reglajele
astfel încât imaginea să umple cât mai bine ecranul.
Se citeşte amplitudinea vârf - vârf a semnalului sinusoidal y şi
perioada acestuia ; se multiplică cu constantele de scară, se determină va-
lorile acestora în Volţi, respectiv unităţi de timp (s,ms,..ns); se calculează şi
frecvenţa semnalului, pentru câteva valori diferite ale acestuia, selectate de la
generatorul de funcţii.
Se va selecta apoi funcţia dreptunghi , la care se va masura în plus
durata pulsului pozitiv Tpp = xpp.Cx , durata pulsului negativ Tpn = xpn.Cx şi
factorul de umplere, pentru câteva valori selectate de la generator.
Pentru semnalul triunghiular cu pante neegale, se pot determina
panta crescătoare Pc si panta descrescătoare Pd.
Valorile măsurate şi cele calculate se trec în tabelul 1. Se completează
, evident, coloanele adecvate tipului de semnal studiat.

Tabelul 1.
Tip y Cy Uvv 
U x Cx T f xpp xpn Tpp Tpn D Pc Pd
sem
nal
di V/ V V div s/ s Hz div div s s % V/ V/
v div div s s

4.2.3. Măsurarea defazajului

Pentru măsurarea defazajului dintre două sinusoide de aceeaşi

frecvenţă , se intercalează între generator si osciloscop un circuit defazor,
format dintr-o capacitate fixă C şi un potenţiometru reglabil,P.Montajul
este reprezentat în figura 3.5.

Fig. 3.5. Montaj pentru măsurarea defazajului.

 Pentru măsurarea folosind reprezentarea semnalelor în timp, se
aplică cele două tensiuni la intrarea celor doua canale A şi B; se reglează,
pentru fiecare canal în parte, aceeaşi poziţie pe ecran a nivelului de 0 V şi se
alege constanta bazei de timp C X, astfel încât să fie vizualizate 1-2 perioade
complete ale semnalelor.
Observaţie
Amplitudinea celor două semnale poate fi oarecare, însă, pentru citirea mai
exactă a duratelor pe axa X, este bine să fie cât mai mare (aproape cât
ecranul).
Defazajul dintre semnale se reglează modificând frecvenţa semna-
lului de la generator, la care s-a selectat semnalul sinusoidal.
Se măsoară diferenţa dintre două treceri prin zero, în acelaşi sens, ale
semnalelor , t şi perioada lor T şi se calculează defazajul  , cu relaţia (7),
în grade sau în radiani. Perioada T se măsoară la oricare din semnale. Pentru
măsurarea cu precizie mai bună, se foloseşte funcţia de mărire axa X (TB
MAGN). Datele se trec în tabelul 2.
Pentru măsurarea defazajului folosind metoda elipsei, se comută
deflexia pe orizontală pe canalul B.
Se modifică sensibilităţile celor două canale, pâna când elipsa se
încadrează într-un pătrat cât mai mare pe ecran.
Se măsoară dimensiunile a, b ( fig. 3) şi se calculează defazajul
e.Valorile se trec în tabelul 2.
Valorile fiecărui defazaj realizat se măsoară cu ambele metode,
comparându-se valorile obţinute.

Tabelul 2.
t T t a b e
ms ms rad div div rad

Se efectuează măsurarea câtorva defazaje , pentru poziţii diferite ale

potenţiometrului , precum şi la frecvenţe diferite.
Observaţie
Deoarece defazajul este produs de o reactanţă capacitivă , el va fi
cuprins între 0 şi 90 de grade.Diferenţa dintre rezultatele obţinute prin cele
două metode se încadreaza în incertitudinea de măsurare a osciloscopului
de (2-3)%.

4.2.4. Măsurarea frecvenţei folosind metoda figurilor Lissajous

Pentru vizualizarea curbelor Lissajous, se aplică pe canalul A, un

semnal sinusoidal de la generator, iar pe canalul B, conectat la deflexia pe
orizontală,tensiunea din secundarul transformatorului alimentat de la reţea cu
frecvenţa de 50 Hz, sau se selectează ,pentru deflexia pe X, funcţia “LINE”
( folosind butonul TRIG sau X SOURSE). În cazul selectării funcţiei
“LINE” , deflexia pe axa X este produsa de o tensiune sinusoidală, având
frecvenţa tensiunii de alimentare a osciloscopului ( 50 Hz), fa.
Se realizează din nou montajul din fig. 3.4.
Se reglează amplificarea pentru a obţine o imagine cât mai mare pe
ecran.
Se variază frecvenţa generatorului de semnal între valorile 25Hz 300
Hz, adoptând valori de 25, 50, 75, 100, 125, 150, 200, 300 Hz, astfel încât să
se obţină pe ecran imagini staţionare şi sub formă de curbe închise, încadrate,
pe cât posibil, într-un pătrat.
Se numără punctele de tangenţă cu latura orizontală a patratului , nX şi cu
latura verticală, nY şi se calculează frecvenţa semnalului generatorului,
folosind relaţia (3.11). Se consideră frecvenţa reţelei ( citită pe panoul cen-
tral ) ca referinţă. Datele se trec în tabelul 3.
Tabelul 3
fa nx ny f=fa(nx/ny)
Hz - - Hz

5. Întrebări şi aplicaţii.
1.Care sunt blocurile funcţionale şi principalele funcţii ale unui osciloscop
catodic cu două canale şi comutator elctronic?
2.Cum se poate vizualiza forma de variaţie în timp a unei tensiuni electrice?
Dar a două tensiuni simultan?
3.Cum se măsoară cu osciloscopul diferiţi parametri ai semnalelor
(amplitudine, perioadă, frecvenţă , etc.)?
4.Cum se măsoară cu osciloscopul defazajul dintre două tensiuni?