Sunteți pe pagina 1din 2

110 limba Română

Galina GrĂdinari

Studiul de Caz – metodă eficientă


de dezvoltare a competenţelor
comunicative
Metoda studiului de caz se află la baza formelor de învăţământ pro­
puse de către Graduate School of Business Administration of Harward.
Ea a fost iniţiată în Franţa, în 1926, de către Andre Siegfried. Ulterior, s-a
bucurat de o extindere mai largă în sectoarele învăţământului superior,
apoi în cele ale educaţiei în general.
R. Yin dă următoarea definiţie a studiului de caz: „o cercetare empirică
ce analizează un fenomen contemporan în contextul vieţii reale, graniţa
dintre fenomenul respectiv şi context fiind incertă, o analiză în care sunt
utilizate surse multiple de date”.
Un studiu de caz poate fi o situaţie umană complexă unică, de exem­
plu, o decizie majoră cu consecinţele ei, un proiect ce se implementează,
un eveniment important etc., care urmează să fie investigate în contextul
lor concret. În viaţa socială există evenimente unice, nerepetitive, situaţii
rare sau extreme, chiar critice, destul de problematice, care pot fi anali­
zate, investigate intr-un studiu de caz singular sau multiplu.
Posibilitatea de control asupra fenomenului este mică sau chiar nulă.
Întrebările la care răspunde studiul de caz sunt „cum” şi „de ce” a avut loc
un fapt, un anumit eveniment, o situaţie, o decizie.
Robert E. Stake defineşte studiul cazului ca „studiul unui singur caz,
particular şi complex, în vederea înţelegerii funcţionării lui, cu circumstan­
ţele importante”. În continuare, precizează: „studiul cazului nu reprezintă
o alegere metodologică, ci o alegere a obiectului de studiu”. Din punctul
de vedere al scopului cercetării, în funcţie de care se face şi alegerea
cazurilor, Robert E. Stake identifică trei tipuri:
Studiul cazului intrinsec, în care cercetătorul se centrează pe des­
crierea în profunzime a unui fenomen unificat, fără a urmări testarea ipo­
tezelor sau datele lui generale;
Studiul cazului instrumental, realizat în vederea clarificării unei teorii
sau a unei probleme mai generale;
Studiul unor cazuri multiple(colective), în care se încearcă generali­
zarea caracteristicilor şi mecanismelor. Aşa după cum spunea Donald T.
Campbell, studiul de caz poate fi privit ca un pas mic spre o teorie mare.
Învăţarea bazată pe studiul de caz presupune angajarea activă şi
interactivă a studenţilor în desfăşurarea de activităţi de analizare şi dez­
Pro didactica 111

batere colectiva a unui „caz”, de identificare şi examinare a variantelor de


acţiune şi de luare de decizii în conformitate cu propriul sistem de valori.
Astfel, învăţarea bazată pe studiul de caz are tangenţă şi cu învăţarea
prin cooperare, contribuind şi ea la dezvoltarea comportamentelor sociale
ale studenţilor, indiferent dacă analizarea şi soluţionarea cazului se reali­
zează frontal, pe grupe sau individual. În ultimele doua situaţii, etapa de
discutare a variantelor de soluţionare se realizează cu participarea între­
gului colectiv de studenţi.
Cazul reprezintă o situaţie-problemă reală, decupată din realitate,
situaţie care, valorificată în context educaţional, explicată, analizată, eva­
luată şi soluţionată în cadrul activităţilor colective ale studenţilor, asigură
premisele necesare formulării de către aceştia a noi recomandări, conclu­
zii, reguli, legităţi. Studenţii îşi argumentează soluţiile sau deciziile făcând
referinţă la cunoştinţele, legile şi teoriile învăţate deja.

Învăţarea bazată pe studiu de caz este o metodă didactică activă


care are un şir de avantaje:
• Îi motivează intrinsec pe studenţi şi îi implică în activitate;
• oferă posibilitatea de a se confrunta cu situaţii-probleme veridice,
extrase din realitate şi şansa de a le soluţiona;
• îi pune pe studenţi în situaţia de a-şi utiliza cunoştinţele şi capaci­
tăţile pe care le dispun în realizarea de demersuri inductive şi deductive,
în dobândirea şi descoperirea noului;
• este un exerciţiu activ şi interactiv bazat pe argumentări, desco­
periri şi soluţionări;
• îi determină pe studenţi sa manifeste o atitudine critică şi spirit
critic fata de diferite variante de soluţionare a cazului, argumentând în
mod raţional varianta optimă;
• presupune dezbateri colective, în cursul cărora se produc schim­
buri intelectuale, confruntări, argumentări, formulări de concluzii;
• presupune participarea tuturor studenţilor la dezbaterea şi soluţio­
narea cazului prin cooperare;
• studenţii ating cele mai complexe nivele de gândire şi învăţare ac­
tivă, trecând de la aplicare la analiză, sinteză şi evaluare.
Particularităţile studiului de caz ţin de prezentarea unei situaţii în di­
mensiunile ei caracteristice care permite angajarea specialistului intr-un
proces de reflecţie mai global în legătură cu faptele trăite. În această situaţie
specialistul în domeniul dat are rolul de consultant în cazul care se discu­
tă, iar profesorul conduce învăţarea, ghidează studenţii, le oferă puncte de
sprijin, validează soluţia şi obţine feed-backul formativ şi sumativ. Profesorul
în nici un caz nu va impune propriul punct de vedere referitor la situaţia în
discuţie, dar va încuraja studenţii să se implice cât mai activ în dezbatere
fiind critici şi propunând cât mai multe variante de soluţionare.