Lucru individual

Realizat: Stoian Ana D-164

Facultatea: Economie genera si Drept

Controlat: Ciugureanu- Mihailuță Carolina

Catedra: Drept Public

Bibliografie:
1.CARTA NATIUNILOR UNITE din 26 iunie 1945, semnata la Conferința Națiunilor Unite
privind Organizația Internațională de la San Francisco, California, Statele Unite ale Americii,
pe 26 iunie 1945, de 50 din cele 51 de țări membre originale, acesta a intrat în vigoare la data
de 24 octombrie 1945, [On-line]:
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU
_.pdf (Vizitat la 09.12.2017);
2.PROTOCOL I Protocol adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind
protecţia victimelor conflictelor armate international, [On-line]:
https://www.crucearosie.ro/uploads/images/Conventia%20de%20la%20Geneva
%20pdfuri/Protocolul%20Aditional%20I.pdf, (Vizitat la 09.12.2017).
3.Convenţia IV de la Geneva privind protecţia persoanelor civile în timp de război, 12 august
1949,[On-line]: http://www.crucearosie.ro/uploads/images/Conventia%20de%20la%20Geneva
%20pdfuri/Conventia%20de%20la%20Geneva%20IV.pdf. (Vizitat la 09.12.2017).
4.Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei
Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948, [On-line]: http://legislatie.resurse-pentru-
democratie.org/legea/declaratia-universala-a-drepturilor-omului.php , (Vizitat la 09.12.2017);
5.Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei
Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, [On-line]:
http://legislatie.resurse-pentrudemocratie.org/legea/conventia-cu-privire-la-drepturile-copilului-
1989.php, (Vizitat la 09.12.2017).
6.PROTOCOL II Protocol adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind
protecţia victimelor conflictelor armate fără caracter internaţional,
[On-line]: https://www.crucearosie.ro/uploads/images/Conventia%20de%20la%20Geneva
%20pdfuri/Protocolul%20Aditional%20II.pdf, (Vizitat la 09.12.2017).
7. Zaharia Virginia,Teza de doctor: Protecţia speciala a copiilor În Dreptul Înternational
Umanitar, 2016 [On-line]:
http://www.cnaa.md/files/theses/2016/50109/zaharia_virginia_abstract.pdf, (Vizitat la
09.12.2017).
8. “MECANISME INTERNAŢIONALE DE PROTECŢIE A DREPTURILOR OMULUI”
AUTORI: Cristina Ceban, Stela Litra, Chisinau 2013;
9.O. Balan. Protecția drepturilor omului în conflictele armate. Chișinău: CEP USM, 2009.

Speța nr. 21
 Cazul Stewart v. Marea Britanie (Cazul nr. 10044/82, Decizia Comisiei Europene a
Drepturilor Omului, 1984). Se referă la acţiunile unui soldat pentru îndeplinirea unei misiuni pe
timpul unei revolte, în Irlanda de Nord, în 1976. Cazul a fost adus în faţa Comisiei Europene a
Drepturilor Omului de către mama unui copil de 13 ani, Brian Stewart. Copilul fusese ucis de un
glonte de cauciuc tras de către Armata Britanică. Doamna Stewart a înaintat petiţia pentru
violarea art. 2 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Comisia a aflat că băiatul a fost
prezent pe timpul revoltei alături de 150 de oameni care aruncau pietre şi alte obiecte spre o
patrulă formată din opt militari. Unul dintre soldaţi a tras un glonte de cauciuc spre mulţime.
Soldatul era bine instruit şi avea experienţă în folosirea gloanţelor de cauciuc. Mai mult decât
atât el a ţintit spre picioarele celor din faţa lui. În momentul tragerii a fost incomodat de obiectele
aruncate de mulţime.
1Identificați coraportul: folosirea forţei/arme/proporţionalitate/necesitate.
2Se justifica tragerea de către soldat a gloanţelor de cauciuc?
3Era corect să tragă la nivelul picioarelor mulţimii?
4Acţiunea a fost necesară şi proporţională circumstanţelor?

1.
Dupa parerea mea coraportul este incorect deoarece rezulta ca sunt 150/8, gloantele si
grenadele cu bile de cauciuc sunt folosite in toate tarile de drept pentru a dispersa multimea
agresiva.
În acelaşi timp Convenţiile de la Geneva I, II, III, IV din 1949(sursa 3) şi Protocoalele
adiţionale I şi II la Convenţiile de la Geneva din 1977
(sursa 6, 2) comportă o serie de precizări având drept scop asigurarea unei protecţii
generale şi speciale efective a drepturilor copilului atât pentru perioada conflictelor
armate, cât şi contra consecinţelor nefaste ale războiului.
2.
Se justifica deoarece asta a fost actiunea necesara si unicul mijloc de a se opune
aruncarilor de pietre.
La norma imperativă a interzicerii ameninţării cu forţa şi folosirea acesteia, Carta O.N.U.
(sursa 1) prevede situaţiile în care se poate recurge în mod legal la folosirea forţei
armate.      Una din situaţiile reclamate în care se poate recurge în mod legal la folosirea
forţei armate este legitima apărare.
Prin  legitimă apărare, în accepţiunea Cartei O.N.U. (sursa 1), în sens restrâns, se
înţelege dreptul la autoapărare, iar în sens larg este desemnată rezistenţa armată faţă de
acţiunile  unui stat, care, recurgând în mod ilegal la forţă, violează normele imperative ale
dreptului internaţional. În acest sens, termenul include atât măsurile de autoapărare
adoptate de stat cât şi acţiunile întreprinse de  O.N.U. (sursa 8).
Din interpretarea textului art. 51 din Cartă (sursa 1), rezultă că dreptul la autoapărare este
limitat în timp şi condiţionat în exercitare, acesta se naşte în momentul  în care s-a comis
actul de agresiune in cazul dat aruncarea cu pietre.
Cel mai bine acete reguli se reflecta in PROTOCOL I, Protocol adiţional la Convenţiile de la
Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate internationale
(sursa 2):
Articolul 43
Forţele armate
1. Forţele armate ale unei părţi în conflict se compun din toate forţele, toate grupurile şi
toate unităţile armate şi organizate care sunt puse sub comandă, care răspund de conduita
subordonaţilor săi faţă de această parte, chiar dacă aceasta este reprezentată de un guvern
sau o autoritate nerecunoscută de către partea adversă. Aceste forţe armate vor trebui să
fie supuse unui regim de disciplină internă care să asigure, în special, respectarea
regulilor de drept internaţional aplicabile la conflictele armate.
2. Membrii forţelor armate ale unei părţi la conflict (alţii decât personalul sanitar şi
religios prevăzut în art. 33 al celei de-a III-a Convenţii) sunt combatanţi, adică au dreptul
de a participa direct la ostilităţi.
3. Partea la un conflict, care încorporează în forţele sale armate o organizaţie
paramilitară sau un serviciu armat însărcinat cu menţinerea ordinii, trebuie să notifice
aceasta celorlalte părţi la conflict.
Articolul 44
Combatanţii şi prizonierii de război :
1. Orice combatant, în sensul art. 43, care cade în mâinile părţii adverse, este prizonier de
război.
2. Deşi toţi combatanţii sunt obligaţi să respecte regulile de drept internaţional aplicabil
în conflictele armate, încălcările acestor reguli nu privează pe combatant de dreptul său
de a fi considerat drept combatant, sau dacă se află în mâinile unei părţi adverse, de
dreptul său de a fi considerat ca prizonier de război, cu excepţia cazurilor prevăzute în
paragrafele 3 şi 4.
3. Pentru ca protecţia populaţiei civile împotriva efectelor ostilităţilor să fie întărită,
combatanţii sunt obligaţi să se diferenţieze de populaţia civilă atunci când iau parte la un
atac sau la o operaţiune militară pregătitoare a unui atac. Dat fiind totuşi că există situaţii
în conflictele armate în care, ca urmare a naturii ostilităţilor, un combatant armat nu se
poate diferenţia de populaţia civilă, el îşi păstrează statutul de combatant, cu condiţia ca,
în astfel de situaţii, să poarte armele sale la vedere:
a) pe durata fiecărei acţiuni militare şi
b) în timpul în care este expus vederii de către adversar atunci când ia parte la o
desfăşurare militară care precede lansarea unui atac la care trebuie să participe.
Deasemenea mai putem adduce ca exemplu si din Carta ONU (sursa 1):
Mijloacele de a vătăma pe inamic
Art. 22. Beligeranţii nu au un drept nelimitat în privinţa alegerii mijloacelor de a vătăma pe
inamic.
Art. 23. În afară de interdicţiile stabilite prin convenţii speciale, este mai ales interzis :
(a) a se întrebuinţa otravă sau arme otrăvite ;
(b) a ucide sau a răni prin trădare indivizi aparţinând naţiunii sau armatei inamice ;
(c) a ucide sau a răni pe un inamic care, predând armele sau nemaiavând mijloace să se apere, s-a
predat fără condiţii ;
(d) a declara că nimeni nu va fi cruţat ;
(e) a folosi arme, proiectile sau materii de natură să pricinuiască suferinţe fără rost ;
(f) a folosi fără îndreptăţire pavilionul de parlamentare, drapelul national sau insignele militare şi
uniforma inamicului, precum şi semnele distinctive ale Convenţiei de la Geneva ;
(g) a distruge sau sechestra proprietăţile inamice, afară de cazul când aceste distrugeri sau
sechestrări ar fi neapărat impuse de nevoile războiului;
(h) a declara stinse, suspendate sau neprimite în justiţie drepturile şi acţiunile naţionalilor părţii
adverse.
3.
Tragerea gloantelor de cauciuc a fost corect deoarece el a tras la nivelul picioarele multimii asta
nu spune despre calificarea soldatului, dar acest caz il putem atribui mai mult la un caz fortit, el
neputind prevede acesta situatie din cauza circumstantelor create(sursa 9).
Declaraţia drepturilor copilului din anul 1959 (sursa 5,4) a stabilit din ce moment persoana este
copil. În preambulul declaraţiei se menţionează. „copilul, în virtutea imaturităţii sale fizice şi
psihice, are nevoie de protecţie şi îngrijire specială, inclusiv protecţia juridică corespunzătoare
atât până, cât şi după naştere”.
Interzicerea categorică de participare a copiilor în conflictele armate este ireală şi chiar
imposibilă. Totuşi, în Protocoalele adiţionale I şi II la Convenţiile de la Geneva din 1977 (sursa
2, 6), este fixat scopul de a exclude pe cât este posibil aceste acţiuni, în special prin interzicerea
recrutării adolescenţilor care nu au atins vârsta de 15 ani.
Sintagma ”Copilul afectat de conflictul armat” – termenul se referă la băieţi şi fete care suferă pe
urma consecinţelor directe şi indirecte ale războiului. Consecinţele directe ale unui conflict armat
presupun recrutarea ilegală, violenţa sexuală, omorul, mutilările, separarea de familii,
tratamentul, detenţia ilegală sau dizabilitatea cauzată de război(sursa 7).
4.
Actiunea a fost necesara fiind ca un mijloc de autoaparare la aruncarea cu pietre, si a fost
proportional deoarece el nu avea alt mijloc de a se apara.
Dreptul natural la auto-apărare legitimă individuală sau colectivă, menţionat în articolul 51 din
Cartă. Exercitarea acestui drept se face în condiţii stricte.
Iniţial, textul articolului 51 menţionează că se pot folosi de autoapărare numai statele care sunt
victime ale unei „agresiuni” armate. Cu toate acestea, definirea acestui concept ridică anumite
dificultăţi. Indiscutabil, Rezoluţia 3314, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în
data de 14 decembrie 1974(sursa 1), atenuează tăcerea Cartei în această privinţă, însă nu rezolvă
problemele ce se ivesc din aplicarea sa: adică această Rezoluţie omite să specifice nivelul
atacului necesar pentru a justifica o calificare drept agresiune.
Protocolul adiţional (I) la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 (sursa 2)privind
protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale suplineşte această lacună.
Astfel, articolul 77 cu denumirea „Protecţia copiilor” stipulează:
1. Copiii vor trebui să facă obiectul unui respect special şi vor trebui să fie protejaţi împotriva
oricărei forme de atentat la pudoare. Părţile la conflict le vor acorda îngrijiri şi ajutorul de care
au nevoie, ţinând seama de vârsta lor sau de orice alt motiv.
2. Părţile la conflict vor lua toate măsurile posibile în practică pentru ca copiii sub 15 ani să nu
participe direct la ostilităţi, îndeosebi abţinându-se de la a-i recruta în forţele lor armate. Atunci
când ele încorporează persoane de peste 15 ani, dar sub 18 ani, Părţile la conflict se vor strădui
să acorde prioritate celor mai în vârstă.
3. Dacă, în cazuri excepţionale şi în pofida dispoziţiilor paragrafului 2, copii care nu au 15 ani
împliniţi participă direct la ostilităţi şi cad în mânile unei părţi adverse, vor continua să
beneficieze de protecţia specială acordată de prezentul articol, fie că sunt sau nu prizonieri de
război.
4. Dacă sunt arestaţi, deţinuţi sau internaţi pentru motive în legătură cu conflictul armat, copiii
vor fi puşi sub pază în localuri separate de cele ale adulţilor, cu excepţia cazului familiilor cazate
ca unităţi familiale, aşa cum prevede paragraful 5 al art. 75.
5. O condamnare la moarte pentru o infracţiune în legătură cu conflictul armat nu va fi executată
împotriva persoanelor care nu aveau 18 ani în momentul infracţiunii.