Lohanul nr.

25, martie 2013 Page 1

 Sponsori:
Floriana Enache – SC Enache Morărit SRL, Marcel Tofan – SC Miluca SRL, Ing. Ioan Ciomaga – Viacons Rutier SRL, Vasile Marian - “Marsemar SA”,
Dr. Romeo Dumitrescu, Nicoleta Bordeianu – SC Ecoloc SRL, dr. Nelu Tătaru – Crataegus Pharm SRL, Sofia Dancă, Adrian Dominte – SC Anta 95 SRL,
Av. Radu Bobârnat, Ing. Constantin Silimon, Ec. Neculai Baltag – Balnec SRL, Dan Marian, Dr. Cosmin MurguleŃ, Ing. Cristian Şelaru - Belrom SRL,
Ing. Mircea Morariu, Sergiu Marian, Ciobotaru Elena- „Ciblim SRL”, Cătălin Dogaru, Ioan Valeriu Ciupilan - Prod-Cyp Impex SRL

L
Looh
haan
nuull n
nrr.. 2255 –– m
maaggaazziin
n ccu
ullttu
urra
all – şşttiiiin
nŃŃiiffiic
c
ISSN:1844-
ISSN:1844-7686 ffoonnddaatt:: nnooiieem
mbbrriiee 22000077
Redactor - şef: Vicu Merlan --- Secretar de redacŃie: Eliza Merlan
Colaboratorii acestui număr:
Daniel Roxin,Valeriu D. Popovici-Ursu, Valentin Constantinov, Prof. Costin Clit, Prof. Ştefan Plugaru, Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, Prof.
Gabriel Brînză, Cristinel C. Popa, Prof. univ. Alexandru Amititeloaie, Prof. Paul Iosif, Prof. Marian Bolum, Ec. Aurel Cordaş, Pr. Ovidiu Iulian
Corozel, Prof. dr. Ionescu Nicolae, Vasile Calestru, Prof. Matei Dragoş, Prof. ing Elena Gabriela Dascalu, Prof. dr. ing. Avram D. Tudosie, Ed.
Corciovei Tatiana, Prof. BoŃu Tatiana, Prof. Liliana Albu, Înv. Florentina Tudosie, Ed. Cecilia Pisaltu, Ed. Monica Dobă, Înv. Corina Şujdea,
Remus Radu, Înv. LuminiŃa Mandrea, înv. Ion Vasiliu, Jurn. Ion N. Oprea, Prof. Mariana Şurpanu, Andrei Petruş, Prof. Corneliu Văleanu,
Prof. Valentina Lupu, Prof. Lina Codreanu, Rareş Tiron, Nicolae Busuioc, General de brigadă (r) dr. Gheorghe CreŃu, Prof. Vasile Pandelea,
Bibl. Olariu Elena, Educ. Aurelia Cociu, Prof. Titi Constantin Mocanu, Vlad Mălăescu, Prof. LuminiŃa Săndulache, Dumitru Râpanu, Prof.
Ńin aşa îi plăcea să creadă, căci, prin acesta, educaŃia primită la dulcea şi luminoasa vârstă a copilăriei sale îi ieşea bine închegat şi echilibrat la
Petruş, Florina Dinu, Gh. Niculescu, Înv. Corneliu Lazăr, Ioan Marcu, Petru Brumă, Corneliu Văleanu, Costică Ticu Nicolau, Dr. Teona Scopos,
Înv. Maria Moraru, Neculai I. Onel, Liviu Alexandru Zaharia, Astrolog Rodica Purniche, Adina Stoian, Liliana Popa, Daciana Matei, Maruca
Pivniceru, Alina Antonia, Prof. Andrei Gămulea, Dr. Cristina Cîmpean, Cornel HoŃiu, Dr. Dan Iosif, Prof. Melania Radu, Mihai Stoian, Prof.
George Bianu, Vlad Petreanu, Prof. Paul Matei, Maria Neagu, Victor Ionescu, Ing. Mugur Atudorei, Alex Ionescu, Cristina Georgescu, Eva Dan,
Bogdan Andrei, Mihai Vasilescu, Paul Iosif, Angela Anghel, Mihaela Gheorghiu, Alesia Lucescu, Octavian CreŃ, Serghei Nikolaevici Lazarev.

ReferenŃi ştiinŃifici:
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (istorie), prof. univ. dr. acad. Constantin Toma (biologie), prof. dr. ing. Avram D.
Tudosie (viticultură), prof. dr. Doina Grigoraş (psihologie), prof. Lina Codreanu (literatură), prof. dr. ing. Paul Şuşnea
(mecanică), dr. George Silvestrovici (medicină generală), ec. Aurel Cordaş (economie).

T o Ńi co la b o r a to r ii m a g a z i nu lu i c u lt ura l- şt ii nŃ if i c su n t d i re ct re sp o nsa b il i
a s up ra co nŃ in ut u lu i a r ti co l elo r t r im ise ş i p ub l ica t e î n f ie ca r e n u m ă r.

Contact:
PuteŃi citi revista on line pe http:// lohanul.slizhusi.ro
Articole noi pot fi trimise la adresa de e-mail: isaiia2002@yahoo.fr sau prin poştă la C. P. 51, Huşi, jud. Vaslui, 735100.
Contact telefon: 076.1997.505; 074.5894.379

Lohanul nr. 25, martie 2013 Page 2


CUPRINS:
ARHEOLOGIE
-Arheolog Vicu Merlan, Dovezi arheologice ale
strămoşilor noştri, de peste 7000 de ani, descoperite
la Armăşeni, com. Buneşti-Avereşti, jud. Vaslui...4-6
ISTORIE
-Daniel Roxin, Studiul de paleogenetică care a
bulversat România. Nu suntem urmaşii Romei!...6-7
- Valeriu D. Popovici-Ursu, Marcus Ulpius Traianus
al proslăvi, cum “ştiinŃificii oficiali” o fac, sau cum
în Ńara lui de baştină, amintirea lui se află într-o
puternică amnezie istorică !..................................7-10
- Valentin Constantinov, Un document cu privire la
conflictele funciare de după anexarea Basarabiei la
Imperiul Rus…………………………………….10-13
-Prof. Costin Clit, Documente din fondurile
DirecŃiei JudeŃene a Arhivelor NaŃionale
Vaslui…………………………………………….13-21
-Prof. Costin Clit, O monografie în manuscris a
şcolii din satul Dodeşti……………………….....21-25
- Prof. Costin Clit, Slujitori ai şcolilor rurale din
judeŃul Fălciu între1891-1892 şi 1901-1902….25-28
- Prof. Ştefan Plugaru, O dare de seamă inedită
despre averea bisericească, biserici, case parohiale
şi cimitire pe anul 1937 în parohiile din Protopopia
Cerc. II jud. Lăpuşna, Mitropolia Basarabiei.28-30
- Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, SemnificaŃiile
zilei de 10 Decembrie 1922……………………..30-31
-Prof. Gabriel Brînză, Înlăturarea regelui Carol al
II-lea de pe tronul României: acŃiuni preliminare şi
consecinŃe………………………………………..31-33
- Prof. univ. dr. Gh. Buzatu, Antonescu, altfel.33-41
-Cristinel C. Popa, Ce a făcut Mareşalul Ion
Antonescu înainte de execuŃie, detalii neştiute din
culisele tragicului eveniment, dincolo de imaginile
surprinse pe pelicula arhicunoscută………..…41-45
- Prof. dr. Vicu Merlan, Principalele evenimente
politico-militare de pe cursul mijlociu al Crasnei
(comuna Buneşti-Avereşti, jud. Vaslui)……….45-52
- Prof. Ştefan Plugaru, Cămine culturale din judeŃul
Fălciu între anii 1939 – 1946…………………..52-54
-Prof. univ. Alexandru Amititeloaie, Puterea
autocrată a Uniunii Europene şi sursele ei........54-60
- Prof. Paul Iosif, UE și Rusia bat palma pentru
guvernul mondial……………………………….60-61
NUMISMATICA
NUMISMATICA
-----------------------------------
- Prof. Marian Bolum, Monedele uzuale emise în
timpul domniei regelui Ferdinand……………61-63
ECONOMIE
-----------------------------------
- Ec. Aurel Cordaş, Şase mii de ani de istorie şi de
activitate bancară……………………………...63-83
RELIGIE
-----------------------------------
- Pr. Ovidiu Iulian Corozel, Elemente liturgice
privind căsătoria în antichitatea păgână, la evrei şi
la creştinii primelor veacuri………………...…83-89
GEOGRAFIE
-----------------------------------
- Prof. dr. Ionescu Nicolae, Pelerini vasluieni la
Muntele Athos…………………………………..91-99
-Vasile Calestru, Trasee româneşti………….99-111
- Prof. Matei Dragoş, O micã istorie a energiei
eoliene…………………………………………111-118
-Prof. ing Elena Gabriela Dascalu, Energia
solară………………………………………….118-119
OENOLOGIE
-----------------------------------
- Prof. dr. ing. Avram D. Tudosie, Vin şi cultură
universitară în Burgundia……………….…119-120
Lohanul nr. 25, martie 2013
PEDAGOGIE
-----------------------------------
- Ed. Corciovei Tatiana, EducaŃia ecologică în
grădiniŃă…………………………………..………120
- Prof. BoŃu Tatiana, ModalităŃi de abordare
privind receptarea textului literar pentru
copii..................................................................120-121
-Ed. Liliana Albu, Plan de intervenŃie
personalizat……………………………….…122-123
-Înv. Florentina Tudosie, Introducerea metodelor
active în predarea lecŃiilor la ciclul primar..123-124
- Educ. Cecilia Pisaltu, „De-a joaca
interactivă”…………………………………...124-125
- Prof. Albu Liliana, Studiu de caz privind
gestionarea unei situaŃii de criză............................125
- Ed. Monica Dobă ModalităŃi de realizare a
activităŃilor artistico-plastice…………….…126-128
- Înv. Corina Şujdea, Optimizarea procesului de
învăŃământ prin activizarea elevului..............128-129
-Remus Radu, Grigore Gheba, omul care a
învăŃat o ţară întreagă matematica…….129-130
DATINI
-----------------------------------
- Înv. LuminiŃa Mandrea, înv. Ion Vasiliu,
MărŃişorul în arealul românesc……………130-131
LITERATURA
LITERATURA
-----------------------------------
- Jurnalist Ion N. Oprea, Istoria jurnalismului din
România în Enciclopedie cronologică, 2012, de
Marius Petcu. Un volum masiv dar cu un conŃinut
scheletic……………………………………….131-136
- Prof. Mariana Şurpanu, Despre afectivitate ….cu
paşi mici……………………………………………136
- Andrei Petruş, Theodor Codreanu – Mihai
Cimpoi, Hermeneutica eminesciană…….…..136-140
- Prof. Corneliu Văleanu, Strănutul…………..…140
- Prof. Valentina Lupu, Fluxul informaŃional în
activitatea de cercetare………………………140-141
- Prof. Lina Codreanu, „Lohanul” a împlinit cinci
ani…………………………………………..…142-144
-Rareş Tiron, Suflet paralel…………………144-147
- Nicolae Busuioc, La Ion N. Oprea timpul doare şi
irită……………………………………………147-148
- General de brigadă (r) dr. Gheorghe CreŃu, A
zidit cu litere de aur adevărul ………………148-149
- Prof. Vasile Pandelea, Drumul cuvântului149-150
- Bibl. Olariu Elena, Sadoveniană…………..150-151
- Educ. Aurelia Cociu, MAMA MEA……….151-152
- Prof. Titi Constantin Mocanu, Mi-e dor de dorul
tău…..................................................................152-153
- Vlad Mălăescu, Trezirea la primăvară..….153-154
- Prof. LuminiŃa Săndulache, Satul natal…..154-155
- Dumitru Râpanu, Testament……………....155-156
- Prof. Aurel Cehan, Filozofia boului………..…..156
- Nicușșor Dărăbană, Ochii ei………………. 156-157
- Nicolae Nicoară-Horia, Ochii tăi se uită-n
poezie……………………………………………....157
- Ciocoiu AncuŃa, Cale………………….……157-158
- Pascal Liliana, DE ZIUA MEA………..….158-159
- Crina Ciubotariu, DeclaraŃie de dragoste…….159
- Ing. Romeo Pivniceru, Sfârşit de sezon
estival…………………………………………159-160
- Andrei Petruş, Cântec de stea……………..160-161
- Florina Dinu , Din pământ…………………161-162
- Gh. Niculescu – Uricani, Poeme distihice de
primăvară…………………………………….162-163
- Înv. Corneliu Lazăr, Moş Ion Roată…..…163-164
- Ioan Marcu, Preocupări ale tinerilor pe timpul
iernii în anii trecuŃi…………………………….…163
- Petru Brumă, Împlinire…………………………164
-Corneliu Văleanu, OpoziŃie lupească…....…164-165
- Costică Ticu Nicolau, Vinul…………………….165
- Dr. Teona Scopos, Rugă de neam…………165-167
- Înv. Maria Moraru, Caierul……………….167-168
- Neculai I. Onel, O, tu, casă cu oblonul tras168-169
- Liviu Alexandru Zaharia, ÎNVIERE……….....169
ASTROLOGIE
-----------------------------------
- Astrolog Rodica Purniche, Evenimentele aşteptate
în decembrie 2012 vor cunoaşte o desfăşurare de
lungă durată în intervalul 2010-2030……….169-175
GENETICA
GENETICA
-----------------------------------
- Adina Stoian, Genetica şi TANTRA – secretele
neuro-hormonilor şi fericirea în cuplu…175-181
PSIHOLOGIE
-----------------------------------
- Liliana Popa, Glanda pineală – o poartă spre
lumile paradisiace, pe careo putem deschide181-184
- Daciana Matei, Puterea extraordinară a
imaginaŃiei creatoare………………………...184-186
MEDICINA
MEDICINA
-----------------------------------
- Maruca Pivniceru (Andreescu), Un erou sanitar
– Dr. Vasile Andreescu………………......…186-187
MEDICINA
MEDICINA NATURALA
NATURALA
- Alina Antonia, De la bioetică la auto-etică prin
medicinile natural…………………………187-190
- Prof. Andrei Gămulea, Plante medicinale care
combat stresul……………………………..190-195
- Dr. Cristina Cîmpean, Cornel HoŃiu, Valoarea
biologică crescută a utilizării terapeutice a
plantelor medicinale demonstrată prin metoda
cristalizării sensibile……………………....195-200
DEZBATERI
-----------------------------------
- Dr. Dan Iosif, Deşi sunt extrem de periculoase
pentru sănătatea umană, alimentele modificate
genetic sunt comercializate în întreaga lume.200-202
- Prof. Melania Radu, Angajament şi iubire
conştientă într-un cuplu spiritual…………...202-203
- Adina şi Mihai Stoian, Iubirea ca perpetuum
mobile – Secretele cuplului longeviv………..203-205
- Prof. George Bianu, Cuplul spiritual……...205-211
- Vlad Petreanu,“Dezvăluiri din istoria secretă a
manipulării” - experimentele şi planurile criminale
elaborate de Institutul Tavistock……….…..211-214
- Prof. Paul Matei, Facebook-arma vicleană.214-217
- Maria Neagu, Pericolele la care sunt expuşi copiii
pe Facebook…………………………………..217-218
- Victor Ionescu, Hazardul nu există……….218-220
- Prof. Paul Matei, Explozia din Rusia: aşa-zisul
"meteorit" a fost, de fapt, un OZN………....220-221
- Ing. Mugur Atudorei, ExistenŃa OZN-urilor este
un fenomen real …………………………….221-230l
- Alex Ionescu, Stenogramele guvernamentale din
Marea Britanie arată că vaccinarea este de fapt o
afacere……………………………………..…230-232
- Cristina Georgescu, SubstanŃele toxice din mediu
afectează nu numai organismul expus ci şi urmaşii
fiinŃei respective, prin moştenire epigenetică trans-
generaŃională…………………………………232-234
- Eva Dan şi Bogdan Andrei, Fumatul, într-o
confruntare pe tema prostiei omeneşti….…234-235
- Mihai Vasilescu, G8 - unul din cele mai puternice
instrumente ale globalizării………………….235-237
- Vlad Petreanu, Comitetul celor 300: dezvăluiri
despre ierarhia conspiratorilor……………..237-239
- Paul Iosif, „Prin haos la ordine”…………..239-244
- Angela Anghel, Feudalism...Capitalism... Noua
Ordine Mondială!.............................................244-245
-Mihaela Gheorghiu, Transformarea Uniunii
Europene într-un stat supranaŃional, un pas crucial
în instaurarea Noii Ordini Mondiale………..245-251
- Alesia Lucescu , Rezervoare de chemtrails
fotografiate în interiorul unui avion……………..251
- Prof. George Bianu, Cum să ne protejăm, fiecare
dintre noi, împotriva efectelor nocive ale dârelor
morŃii (chemtrails-uri)……………………....251-254
- Prof. Paul Matei, Războiul 2013-2014, război
psihotronic, cu puls electromagnetic şi
nuclear……………………………………..…254-258
-Prof. George Bianu, Pentru fiinŃele umane ce se
află la adâncime în peşteri survin anumite anomalii
temporal………………………………………258-260
SPIRITUALITATE
- Octavian CreŃ, La hotarul dintre viaŃă şi moarte.
Copiii povestesc despre lumea de dincolo…..260-265
Page 3
 Arheologie
Dovezi arheologice ale strămoşilor noştri, de peste
7000 de ani, descoperite la
Armăşeni, com. Buneşti-Avereşti,
Avereşti, jud. Vaslui
Arheolog Vicu Merlan - Huşi
Săpăturile arheologice din acest sit arheologic, situate pe
un promontoriu de peste 300 m înălŃime, de pe dreapta râului
Crasna, relevează existenŃa
enŃa unei comunităŃi ce a existat pe aceste
meleaguri cu peste 7000 de ani în urmă.
A
stfel cel mai vechi nivel descoperit aparŃine civilizaŃiei
Precucuteni, faza a III-aa (analogie cu cel de la Tărpeşti, Tg.
Frumos, Isaiia, CreŃeşti ş.a.), fiind urmat, spre
s nivelul superior
de cel al culturii Cucuteni A3, geto-dacic dacic şi chiar contemporan. Nu
departe de sit (la baza promontoriului) s-au au descoperit resturi de
civilizaŃie medievală, dar şi existenŃa unor locuinŃe contemporane.
Putem afirma fără echivoc hivoc că perimetrul promontoriului
Armăşeni “Muncel”, contituie un epicentru zonal locuibil neîntrerupt,
de peste şapte milenii, cu amprente adânci în conştiinŃa sătenilor şi în
tradiŃia locală.
Săpăturile efectuate an de an, scot la zi noi elemente materiale
materi
spirituale ce întregesc informaŃiile spirituale despre înaintaşii noştrii.
Pentru a scoate la zi astfel de vestigii am decopertat integral o nouă
secŃiune S7, pe direcŃia NV - SE, până la stratul de loess
loe (nisipos) de la
bază.
Aducerea vestigiilor la zi – campania 2012
201
Rezultate:
Pentru a surprinde în totalitate vatra de foc descoperită în 2009, am
trasat o nouă secŃiune în prelungirea acesteia spre SE, cu L = 15 m, l =
2 m, paralel cu Ş4/2009. Încă de la – 0,60 m s-auau descoperit resturi de
chirpici de la un perete de elevaŃie a unei locuinŃe precucuteniene
(L4).
Chirpicul este răzleŃ păstrând urme de pari şi nuiele la partea inferioară
şi un strat subŃire de feŃuială de culoare cenuşie, neted,
neted la partea
superioară.
p. 4
Pe ansamblu chirpicul este de culoare cenuşiu-cărămizie,
cenuşiu cu miezul ars
neuniform, uneori de culoare neagră.
La m3 a fost identificat un fragment de placă perforată de culoare
cărămizie cu grosimea de circa 6-88 cm, cu gările cu Φ = 1,5 – 2 cm.
Perforarea este integrală.. Alături de placă au mai fost descoperiŃi
chirpici compacŃi de la un cuptor de ars ceramică cu ardere
controlată, cu cameră de copt vasele şi numeroase fragmente ceramice
precucuteniene. Astfel de cuptoare de ars ceramică au mai fost
identificate
ate la Isaiia “Balta Popii” într-un
într nivel Precucuteni III, Bazga
“CetăŃuie” şi Dolheşti”La Ulm” în nivelul culturii Cucuteni A3 şi A-B. A
Ceramica descoperită
escoperită în cuptor este de calitate bună, de culoare
cenuşie şi neagră cu incizii liniare sau sferice, unele punctiforme, fiind
descoperite la – 0, 80-1,00
1,00 m. Unele fragmente păstrează urme de
pictură crudă roşie. În partea central-vestică
central a locuinŃei a fost
descoperită o nicovală prelucrată dintr-o dintr gresie dură de formă
aproximativ dreptunghiulară, cu urme vizibile
viz de prelucrare pe ea. La
limita de sud a locuinŃei precucuteniene (m4, -0, 80 m) a fost
descoperită şi o râşniŃă confecŃionată dintr-o
dintr gresie dură, cvasipătrată,
cu o albiere concavă de circa 2-33 cm. Dimensiuni: L = 20 cm, l = 18
cm, grosimea de 4-5 cm.
şi
Vatră de foc precucuteniană
În carourile m6 – m7, pe latura de vest a secŃiunii a fost identificată o
vatră de foc aproximativ dreptunghiulară. La partea superioară s-a s
decopertat un strat gros de chirpici uşor friabili de culoare galben-galben
cenuşie cu grosimi de circa 4-55 cm, iar sub acest strat urma un altul dur
alcătuit din chirpici poligonali feŃuiŃi. Primul strat provine de la lutuiala
vetrei amenajate, iar celălalt de la nivelul inferior al vetrei unde ardea
combustibilul lemnos. Stratul de chirpici
chirpic poligonali nu se prezentă pe
un plan orizontal ci pe unul bombat la centru şi uşor arcuit spre laturi.
Vatra de foc se întinde şi-nn afara secŃiunii Ş7 spre vest, fiind surprinsă
în această secŃiune în proporŃie de ¾. Sub vatră nu s-au identificat
fragmentete ceramice sau groapă menajeră ca în alte cazuri.
Între m8 – m12 a fost surprinsă o groapă precucuteniană menajeră
(G7), având în inventar: fragmente de chirpici masivi cu urme de
crengi groase, fragmente ceramice mari de la vase de provizii, de uz
casnic,
ic, fragmente de vase de ritual, unele pictate, oase de diverse
dimensiuni, un corn mare de Boss primigenius de peste 30 de cm,
fragmente de coarne de cerb, scoici de baltă de apă dulce, un minifalus,
aşchii de silex etc.
Are o formă aproximativ ovoidală la l partea superioară, continuându-se
ca un fund de sac. A fost surprinsă la – 0, 60 m, adâncindu-se până la –
1, 20 m.
Pe întreaga suprafaŃă a secŃiunii Ş7 au fost descoperite următoarele
artefacte:
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Arheologie
Plastică
- Fragment statuetă zoomorfă din lut ars de culoare cenuşu-
cărămizie, de calitate bună spre foarte bună, descoperită la
m3, - 0,80 m. Se păstrează aproape integral, fără zona
capului şi trei picioare desprinse din vechime. Dimensiuni: L
= 6,5 cm, l = 2,5 cm, h = 3 cm;
- Fragment statuetă antropomorfă, probabil feminină, păstrată
din zona genunchilor până la mijlocul trunchiului. A suferit
un „ accident” încă din primele faze de coacere, când încă era
crudă, fiind vizibil pe partea stângă a coapsei o amprentă a
altei statuete, care a rămas „încrustată” în această parte
anatomică a statuetei, după coacere. Ca urmare este
neuniformă, fiind conturate mai vizibil picioarele de la
coapse până la genunchi. Piciorul drept este uşor lungit ca
urmare a „accidentului”de dinainte de coacere. Dimensiuni:
L = 6,5 cm, l = 4 cm;
- Statuetă feminină de dimensiuni foarte mici, cu L = 3 cm,
l(bazin) = 1,3 cm. Este de culoare cărămizie, din lut ars de
calitate bună spre mediocră. Printr-o uşoară presare la partea
inferioară, înainte de coacere, a fost schiŃată o alungire a
picioarelor până la nivelul genunchilor, realizându-se
împreunarea acestora. Statueta prezintă o uşoară curbură (un
unghi de aproximativ 450) în zona superioară a coaselor, cu
schiŃarea feselor printr-o linie incizată pe mijloc. Cea mai
lăŃită zonă este cea a bazinului ce avea ca menire
transmiterea mesajului-simbol al aspectului imanent al
regenerării şi fertilităŃii universale şi individuale;
- Fragment statuetă zoomorfă (m7, -0,75 m), ce păstrează
jumătate din trunchiul din spate şi piciorul stâng. Este
confecŃionată din lut ars de culoare cenuşiu-negricioasă, de
calitate bună. Dimensiuni: L = 3,5 cm, l = 1,2 cm, h = 2 cm;
- Fragment de picior de statuetă cu Φ = 1,2 cm, l = 2,3 cm,
descoperită la m11, -1 m, fiind de culoare cărămizie;
- Fragment statuetă antropomorfă, incizată (m7, -0,80 m), ce
păstrează doar piciorul stâng, de la coapse până la genunchi,
fiind de culoare cărămizie. Inciziile sunt dispuse în zig-zag.
Dimensiuni: L = 3 cm, Φ = 0,8 cm;
- Fragment statuetă feminină (m6, - 0,70 m), din lut ars de
culoare cărămizie, ce se păstrează de la ombilic în sus.
Umărul stâng este distrus din vechime. În zona sânilor sunt
dispuse două găuri ce perforează statueta, găuri folosite la
prins sfoara ce permitea folosirea acesteia ca podoabă sau
amuletă. Atât pe faŃă cât şi pe spate, statueta prezintă incizii,
ce se unesc în zona ombilicului, formând mai multe romburi
(simboluri solare). Gâtul este prelung (1/3 din lungimea
trunchiului), iar capul rotund, ce a fost presat la partea
superioară spre în faŃă, înainte de ardere, subŃiindu-se uşor
această zonă, obŃinându-se astfel profilul unei feŃe umane. Pe
fundalul celor două urechiuşe se văd două incizii adânci
punctiforme, reprezentând ochii. Mâinile sunt doar schiŃate
ca o prelungire a umerilor. Dimensiuni: L = 4 cm, l (umeri)=
2,7 cm;
- Statuetă zoomorfă (m6, - 0,70 m), cu un trunchi prelung de
circa 5 cm, dar cu Φ = 1,8 cm. Capul a fost “decapitat” din
vechime, alături de picioarele din faŃă şi piciorul stâng din
spate. Se păstrează parŃial piciorul drept din spate şi coada.
Este schiŃat sexul masculin al animalului. Statueta este de
calitate foarte bună, fiind arsă şi transformată aproape în
ceramic de tip teracotă, fiind de culoare cenuşiu-cărămizie;
- Statuetă zoomorfă din lut ars de culoare galben-cenuşie (m2,
- 0,80 m), cu capul “decapitat” din vechime. Păstrează toate
picioarele şi coada. Dimensiuni: L = 3,2 cm, l = 1,7 cm, h (cu
picioare) = 2 cm;
- Statuetă feminină cu incizii (m8, -0,90 m), de culoare
cărămizie, păstrând doar piciorul drept de la bazin până la
p. 5
genunchi. Fesa este bine conturată, fiind incizată cu linii
verticale.
- Fragment coadă de lingură, uşor lăŃită pe lungime, din lut
ars de culoare neagră-cenuşie cu lungimea de 6,5 cm, l = 1,2
cm, descoperită în groapa precucuteniană la -0,95 m.;
- Falus miniatural din lut ars de tip “pioneză” (m7, -0,70 m),
de culoare cenuşie, cu suportul rotund, având ca dimensiune:
Φ = 1 cm, h = 0,8 cm.
Chirpici arşi cu amprente de crengi
Arme şi unelte:
- Fragment de gratoar, pe capăt de lamă cu secŃiunea
triunghiulară, din silex de Prut de culoare neagră-cenuşie.
Partea activă este convexă cu retuşe pronunŃate, iar pe laturi
sunt vizibile urme de uzură zimŃate. Partea dorsală este
marcată de o carenă, iar pe partea ventrală amprente de la
unda de şoc din timpul percuŃiei prin clivare. Dimensiuni: L=
3cm, l = 2 cm;
- Fragment de lamă carenată, cu urme de uzură lateral. La
partea superioară, pe latura dreaptă prezintă o desprindere
largă provocată de un „accident”. Poate fi vizibil talonul de
percuŃie, fără însă a avea şi bulb. În secŃiune se prezintă
triunghiulară. Dimensiuni: L = 3,5 cm, l = 1,8 cm;
- Fragment de lamă de culoare alb-lăptoasă, cu accident
petrogenetic la partea superioară, unde are depuneri subŃiri
de calcit. Prezintă o carenă pronunŃată şi un talon de percuŃie
abia vizibil. Păstrează urme de retuşare pe latura dreaptă,
care sunt continuate şi pe partea ventrală, pe un segment de
lamă. Dimensiuni: L = 4,5 cm, l = 1,9 cm;
- Aşchie de culoare cenuşie, fără retuşe sau urme de uzură.
Păstrează urme de clivare de la desprinderea iniŃială, dar este
vizibil lateral şi un mic accident petrogenetic umplut cu
calcit;
- Fragment de aşchie neregulat, de culoare neagră cu
pigmentaŃii albe. Nu are urme de retuşe sau uzură;
- Toporaş confecŃionat dintr-o aşchie de lemn silicifiat, care se
pare că provine de la o desprindere lamelară dintr-un
percutor, prin „clivare”. Prezintă urme de tocire la muchie,
având tăişul distrus prin ştirbire. Dimensiuni: L = 5 cm, l = 3
cm;
- Fragment de lamă uşor carenată, cu secŃiunea triunghiulară,
de culoare neagră. Lateral prezintă urme de uzură şi chiar
mici retuşe. L = 2,5 cm, l = 1,4 cm;
- Fragment de lamă de culoare alb-lăptoasă, cu pigmentaŃii
albe. Lateral prezintă urme de uzură, fiind triunghiulară în
secŃiune. L = 1,5 cm, l = 1cm;
- Gratoar pe lamă, (m10, - 1,00 m) confecŃionat din silex de
Prut calcinat. Are o carenă pronunŃată iar partea activă este
uşor oblică, cu retuşe abrupte. Retuşele se continuă moderat
spre latura stângă până aproape de talon. Se păstrează talonul
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
şi bulbul de percuŃie. Dimensiuni: L = 4,5 cm, l = 1,6 cm, h = iile de înrudire ditre populațiile
populațiilor umane, relațiile popula umane vechi
1 cm; și cele actuale. Așadar,
adar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt
- Aşchie neregulată de culoare galben – cenuşiu, cu un
strămoșii reali. Iar strămoșii noștri
tri reali nu sunt romanii,
roma ci traco-geto-
accident petrogenetic concav, umplut cu calcit. Dimensiuni:
L = 2,5 cm, l = 1,5 cm; dacii. Cum s-aa ajuns la această concluzie și la altele, chiar și mai
- Străpungător din corn de cerb, şlefuit la vârf, descoperit în șocante?
groapa G7 precucuteniană, la -0,980,98 m, având următoarele
caracteristici: L = 17 cm, Φ (inserŃie)
Ńie) = 1,6 cm; Iată povestea acestui studiu de paleogenetică: în toamna anului 2001,
- Răzuitor din corn de cerb, şlefuit la vârf, pe un plan lateral,
în urma unei discuții ii purtate între domnul Decan al Facultății
Facultă de
nefiind fusoidal. Dimensiuni: L = 11 cm, l = 1,8 cm.
Biologie (Universitatea București), ti), Prof. univ. dr. Călin Tesio și
Pe ansamblu, campania arheologică din anul an 2012 de la domnul Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, se naște na ideea
Armăşeni „Muncel”, a permis decopertarea integrală a unei secŃiuni de realizării unui studiu de paleogenetică având ca scop determinarea
30 m2, fiind descoperite cu precădere materiale de factură Precucuteni, originii poporului român. Un astfel de demers presupunea compararea
din etapa III. Sub nivelul Cucuteni A3, a fost identificat nivelul genetică a unor rămășițee osoase aparținând
apar populațiilor vechi care au
precucutenian în care au apărut: o locuinŃă aproximativ dreptunghiulară
(L4), care se continuă şi-nn afara secŃiunii spre vest, iar în interiorul trăit pe teritoriul României cu situația
situa genetică actuală a populației
acesteia un cuptor de ars ceramică, cu camere separate de ardere acestei țări, pentru a see verifica gradul de înrudire.
controlată prin intermediul unor placi perforate integral sau parŃial. La
câŃiva
va metri spre sud a apărut o vatră de foc rectangulară cu chirpic În proiect s-au
au alăturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru și
gros de câŃiva cm, poligonal, având o suprafaŃă de circa 1,2 m2 , care se
Nicolae Mirițoiu
oiu de la Institutul de antropologie Francisc Rainer al
continuă în afara secŃiunii spre sud-vest.
vest. În partea central-sudică,
central de la
-0, 60 m până la - 1,2 m s-a conturat o groapă menajeră cu material Academiei Române, care au oferit cea mai mare parte a materialului
divers, în special osteologic, de factură precucuteniană. osos studiat. O altă cantitate de material osos a fost pusă la dispoziție,
dispozi
pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comșa
Com de la fostul Institut de
Bibliografie: Tracologie al Academiei Române. În total, studiul a avut la dispoziție
dispozi
Vicu Merlan, Arme şi unelte din silex şi piatră din eneoliticul Moldovei dintre CarpaŃi şi Prut,
Prut Editura
Lumen, Iaşi, 2005; ediŃia II, 2008. material osos din peste 20 de situri din România (bazinul carpato-
carpato
Vicu Merlan, Paul Salomeia, Avereşti - Armăşeni-Muncel, CCA 2006, CCA 2007.
Vicu Merlan, Paul Salomeia, Situl arheologic Armăşeni Muncel,, Prutul 27, 2008, p. 16. danubiano-pontic),
pontic), de la un număr de 50 de indivizi aparținând
Vicu Merlan, ContribuŃii monografice asupra Depresiunii Huşilor,, Editura Lumen, Iaşi, 2008.
Vicu Merlan, Noi descoperiri arheologice în situl Armăşeni,,Muncel" Lohanul 5, 2008, p. 2-3.
itul arheologic Armăşeni,,Muncel", populațiilor
iilor vechi (22 din epoca bronzului,
b 28 din epoca fierului). În
Vicu Merlan, Paul Salomeia, Armăşeni, comuna Buneşti-Avereşti, Vaslui 2008, CCA, 2009, 2010,
Avereşti, jud. Vaslui, ceea ce privește
te probele de sânge de la populația
popula actuală a României,
2011.
acestea au fost obținute
inute prin sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu,
Director al Muzeului Omului din Ploiești
Ploie și al Muzeelor de Științe
Studiul de paleogenetică care a bulversat Naturale dinin Regiunea Prahova, respectiv prin sprijinul doamnei Dr.
România. Nu suntemem urmaşii Romei ! Dorina Bănică, de la Institutul Marius Nasta și Clinica de Ftisiologie
București.

Daniel Roxin - Bucureşti Șii cum o cercetare întinsă pe mai mulțimul ani (2003-2006) are și
cheltuieli importante, precizez faptul că acestea au fost finanțate
Ceea ce a bulversat, probabil, cel mai mult spațiul
spa media majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană și
românesc în cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetică Antropogie al Universitățiiii din Hamburg, Germania, prin sprijinul
realizat în Germania de domnul
mnul Prof. univ. dr. dr. Alexander domnului Prof. univ. dr. dr. Alexander Rodewald, directorul instituției,
institu
Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umană și de DAAD – Germania și prin Programul
gramul Sokrates-Erasmus
Sokrates al Uniunii
Antropologie al Universitățiiii din Hamburg, și doamna Dr. Europene.
Georgeta Cardoș, cercetător științific
ific biolog, specialist în genetică.
Munca efectivă de cercetare a fost realizată de doamna Dr. Georgeta

P
otrivit concluziilor acestui studiu, populațiaia actuală a României Cardoș,, în cadrul lucrării de doctorat a domniei sale, o muncă dificilă
este clar înrudită cu populațiileiile care au locuit pe teritoriul și de lungă durată în care condițiile
iile de securitate ale probelor genetice
geneti
României în epoca bronzului șii a fierului, adică acum 2.500 - au fost atât de stricte, pentru a preveni contaminarea, încât până și
5.000 de ani, un lucru care pune în evidențăă continuitatea acestui curățenia
enia din laborator a fost realizată exclusiv de doamna Dr.
popor, în pofida tuturor vicisitudinilor
dinilor istoriei. Înainte de a aduce în Georgeta Cardoș.
discuție șii celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care răstoarnă Având la dispozițieie toate aceste informații,
informa putem înțelege foarte ușor
teoria romanizării Daciei și a descendeței ei romane a poporului român, complexitatea demersului și prestigiul
restigiul științific incontestabil al
să vedem ce este paleogenetica șii ce a presupus această cercetare, persoanelor și instituțiilor
iilor implicate.
realizatăă în Germania, pentru a fi cu bine dusă la capăt...
Concluziile studiului s-au
au dovedit, până la urmă, bulversante pentru
Prin urmare, am putea spune că Paleogenetica este o “fereastră“
“ către
spațiul
iul românesc deoarece ele răstoarnă principala teză a istoriei
trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului
ADN vechi și
României, cea a etnogenezei poporului român.
rom Dar pentru a evalua în
degradat, Paleogenetica poate aduce informațiiii importante despre ansamblu șocul
ocul cultural provocat de prezentarea publică a concluziilor
originea și evoluția omului șii a genomului uman, migrațiile
migra studiului, să le prezentăm:

p. 6 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Istorie
- Între actuala populație a României șii populațiile
popula care au trăit pe
teritoriul acestei țări acum 2.500 – 5.000 de ani există
e o clară înrudire
genetică, ceea ce vorbește te despre o continuitate incontestabilă a
poporului român pe aceste meleaguri. Chiar dacă există și urme
genetice aparținând diverselor populațiiii migratoare care au trecut pe
aici, fondul genetic de bază dovedește te continuitatea și legătura cu
populațiile vechi;
- Actuala populație a României se înrudește te genetic în special cu
populațiile Greciei și ale Bulgariei, care s-au
au dezvoltat într-un
într spațiu
locuit cândva de traci, cu care s-au șii amestecat, și doar într-o mică
măsură cu populația italiană;
- S-aa mai dovedit, iar aceasta este cea mai șocantă concluzie a
studiului, că o parte dintre italieni, în special cei din nord, sunt la
rândul lor înrudiți genetic cu populațiile
iile vechi care au trăit în Arcul
Carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinantă că
nu noi suntem urmașii ii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași
urma ai
tracilor.
Totuși, există o aparentă contradicție: ie: dacă noi suntem urmașii
urma traco-
geto-dacilor, iar o parte dintre
tre italienii au la rândul lor rădăcini tracice,
de ce astăzi românii șii italienii se înrudesc genetic atât de puțin?
pu
Explicația
ia pare să fie cât se poate de simplă: la sosirea tracului Enea
(considerat de istoricul roman Titus Livius, fondatorul Romei ) în
penisula italică, aici trăiau șii alte triburi cu rădăcini tracice – venetii și
etruscii, aceștia din urmă dând primii regi șii alfabetul noului regat,
viitoarea Romă Imperială. Totuși, i, în penisula italică trăiau, în afara
populațiilor cu rădăcini tracice, și populații ii aparținând
apar altor familii
etnice – sabinii și samniții. ii. În timp, aceste popualții
popual s-au amestecat
între ele. Apoi, Roma Imperială a dus o politică agresivă de amestecare
a populațiilor
iilor în interiorul Imperiului. Astfel, dacă ne referim doar la
capitala
apitala Roma, constatăm că avea un număr important de cartiere
etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic ș.a.m.d..a.m.d. Nu în ultimul
rând, pentru aproape 1.400 de ani, între 476, anul căderii Romei și
1861, anul unificării Italiei, Italia nu a existat ca stat național, această
perioadă fiind marcată de o serie de invazii șii strămutări de populații…
popula
Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcată de trei etape
esențiale în care populațiile iile cu rădăcini tracice s-aus amestecat cu
celelalte, diluându-și semnificativ contribuția ia etnică în acest spațiu...
spa
Iata că, privind din această perspectivă, orice aparentă contradicție
contradic
dispare, deoarece putem înțelege elege de ce, astăzi, deși
de o parte dintre
italieni, în special cei din nord, se mai înrudesc genetic cu populațiile
pop
care au locuit în spațiul carpatic acum 2.500 – 5.000 de ani, populațiile
popula
României șii ale Italiei, în ansamblul lor, se înrudesc genetic foarte
puțin.
În concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetică sunt intărite de
izvoarele istorice iar mesajul
ajul final este cât se poate de limpede: nu noi
suntem urmașii ii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmași
urma ai tracilor!
Cu toate că acest studiu de paleogenetică are o importanță
importan uriașă în
stabilirea adevărului istoric, cu toate că concluziile lui sunt extrem
e de
folositoare interesului național, istituțiile
iile statului român și forurile
academice și universiatare românești ti care au căderea să îl cerceteze, îl
ignoră cu o impardonabilă indiferență!
p. 7
Fiind curios să aflu dacă autorii studiului au fost contactați contacta de
reprezentanțiiii statului român sau de vreo instituție
institu academică ori
universitară care să îșii arate, în mod oficial, intersul pentru acesta, i-am
i
întrebat, atât pe doamna Dr. Georgeta Cardoș,Cardo cât și pe domnul Prof.
Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Răspunsul a fost
NU! A existat o singură situație ie în care cineva de la Academia Română
a dat un telefon vorbind despre o posibilă expunere pe această temă,
dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viață via după aceea... În rest,
tăcere maximă. Șii atunci apare fireasca întrebare: cui slujesc
reprezentanțiiii Statului Român din politică, cercetare sau
învățământ?!...
Pentru că sunt trei concluzii mari și late născute din acest studiu de
paleogenetică, concluzii care vin în sprijinul păstrării integrității
integ
teritoriale a României, în folosul restabilirii adevărului istoric și a
recuperării demnitățiiii poporului român:
1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetică, poporul român se
dovedește te a fi continuatorul populațiilor
popula de acum 2.500 – 5.000 de ani
șii locuitorul de drept al acestor melaguri, un lucru extrem de important,
astăzi, când pretențiileiile revizioniste maghiare încep din nou să se
amplifice.
2. Faptul că această cercetare confirmă dovezile istorice care ne spun
că romanizarea Daciei nu a fost posibilă
posibil și nu s-a produs, că suntem un
popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de
mai mare mândrie națională ională decât acela de a fi rezultanta unei
etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse împreunări a femeile
dace cu un amestec multietnic de coloniști
coloni și soldați ai Imperiului
Roman.
3. Nu în ultimul rând, confirmarea surselor istorice care spun că
romanii aveau la rândul lor rădăcini tracice, nu face decât să ne
mărească și mai mult respectul fațăă de adevăratele nostre rădăcini, cele
traco-geto-dacice, să ne redea șii mai mult demnitatea națională
na furată!
De aceea, cred că toții ar trebui să medităm la următoarele întrebări: Îi
putem considera loiali României și poporului român pe politicienii,
academicienii și istoricii care
are ignoră sau combat acest studiu (fără ca
măcar îl cerceteze!!!), în condițțiile în care concluziile lui sunt
eminamente benefice pentru noi, românii?! De ce să ignori sau să lupțilup
cu înverșunare
unare împotriva acestor rezultate, dacă iubești
iube România și
Românii?! (Daniel Roxin - extras din cartea „Spiritul dacic renaște”)
Marcus
arcus Ulpius Traianus al proslăvi, cum “ştiinŃificii
oficiali” o fac, sau cum în Ńara lui de baştină, amintirea
lui se află într-oo puternică amnezie istorică !
Valeriu D. Popovici -Ursu – Paris, FranŃa
Despre împăratul
ratul Traian au aflat românii, în şcoală şi la
facultate, multe neadevăruri şii puŃin
pu din ADEVĂRUL istoric. Din
manualele şii cursurile de Istorie antică
antic se ştie că, în anii 101-102
d.Hr. şi 105-106
106 d.Hr., au avut loc două mari războaie între
armatele.
Marcus Ulpius Traianus (18 septembrie 53 – 9 august 117)
împărat
rat al Imperiului Roman între anii 97 şi 117.
Lohanul nr. 25, martie 2013

I
mperiului Roman conduse de împăratul Traian şi armatele dacilor,
în frunte cu regele Decebal. După al doilea război, Traian a ocupat
o mică parte din Dacia (circa 17%) şi de atunci a început procesul
de formare a Poporului Român şi a Limbii Române. Din doi bărbaŃi,
Decebal şi Traian s-a născut Poporul Român şi în 165 de ani s-a format
Limba Română, care este o limbă latină.
Imperiul Roman a luat o parte din bogăŃiile Daciei, dar a adus cultură
şi civilizaŃie, lăsându-ne drumurile romane. Acestea sunt, în esentă,
informaŃiile ticluite de către „ştiinŃificii oficiali (cum îi numeşte prof.
univ. dr. G. D. Iscru) în legătură cu împăratul Traian. Pe baza unor
informaŃii trunchiate şi a ascunderii ADEVĂRULUI istoric s-a ajuns să
fie creat în România un mit fals al împăratului Traian, să fie atribuit
numele sau unor localităŃi, pieŃe publice, bulevarde, străzi, şcoli şi licee
ş.a.m.d. Pentru a amâna puŃin aflarea ADEVĂRULUI pentru Poporul
Primordial, Limba Primordială, Religia Primordială, Scrierea
Primordială, Cultura şi CivilizaŃia geto-dacilor, aceşti ,,ştiinŃifici
oficiali”(academicieni, profesori universitari, şi profesori din
învăŃământul preuniversitar), împreună cu asasinii politici post-
decembrişti blochează înfiinŃarea unui Institut NaŃional de Dacologie,
propus de către Dr. Napoleon Săvescu, preşedintele Congresului
InternaŃional de Dacologie. Între timp, numai în ultimii 10 ani, din
Bugetul Statului Român s-au cheltuit peste 1 miliard de dolari pentru
operaŃiunile defăşurate de militarii români în războiul din Afganistan,
numit oficial ,,teatru de operaŃiuni”.
ADEVĂRUL istoric a ieşit şi iese la suprafaŃă, mai ales în ultimele
două decenii, fiind pus în valoare de către „haiducii ştiinŃifici”
(ingineri, medici, preoŃi, militari, economişti, profesori, ziarişti, poeŃi,
s.a.) în numeroase cărŃi şi în lucrările prezentate la Congresele (anuale)
InternaŃionale de Dacologie.
Într-o carte recent apărută la FundaŃia „Gândirea”, cu titlu „Valah”,
autorul Gabriel Gheorghe demonstrează, folosindu-se de descoperirile
arheologice şi de lucrările multor specialişti din Europa şi U.S.A.,
numeroase ADEVĂRURI dintre care am selectat doar cîteva şi anume:
- „Cel mai vechi spaŃiu locuit al Europei este cel carpatic, getic/valah.”
- „Dintre multe cercetări de nepus la îndoială ale unor universităŃi
celebre sau ale unor savanŃi de prestigiu rezultă că geŃii sunt poporul
matcă al Europei, strămoşi ai grecilor, şi italicilor, ai germanilor şi
englezilor, ai francezlor şi spaniolilor ş.a.m.d.”
- „Universitatea din Cambridge dovedeşte pe bază de studii şi
cercetări că „nu există decât o arie, în Europa, de unde au plecat arienii
din India şi Persia, grecii antici, latinii, celŃii, germanii şi slavii.”
- „SpaŃiul primordial al Europei, cel getic, carpatic, numit de unii autori
antici hiperborean.”
- „Oracolul din Delfi a fost fondat de hiperborei, după mărturia
unanimă a întregii AntichităŃi greceşti.”
- „În mileniul Vî.Hr. SpaŃiul Carpatic (getic) era singurul locuit din
Europa, realitate confirmată de Universitatea din Cambridge.”
- „Realitatea că geŃii se găseau din Peninsula Iberică până la Marea
Caspică se găseşte în surse care n-au fost puse la îndoială sau
contestate niciodată.”
- „După Universitatea din Cambridge, SpaŃiul Carpatic, Getic, Valah
a reprezentat în străvechea antichitate Officina gentium, a alimentat cu
populaŃie şi civilizaŃie: India, Persia, Grecia antică, Italia, FranŃa,
Anglia, Germania şi SpaŃiul zis Slav.”
- „Cu toate că cercetarea UniversităŃii din Cambridge publicată
începând din 1922, în 6 volume a cca. 800 p. este fără reproş, la noi
nimeni nu i-a acordat atenŃie şi lucrurile au rămas în „statu-quo ante.”
- „Vedele, cele mai vechi monumente literare ale umanităŃii, create
în centrul Europei, înainte de mileniul III î.Hr., nu sunt opere indiene.
Vedele au fost aduse în India, nu sunt create pe pământul Indiei.”
Fostul prim-ministru al Indiei, Jawaharlal-Nehru a scris că: „Vedele
sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei.”
- „Herodot îi numea tessalieni şi originari din acest Ńinut pe pelasgii
care au colonizat Italia. Este evident că urmaşii pelasgilor care locuiesc
cu sutele de mii în munŃii ce-au fost leagănul rasei lor străvechi, ai
p. 8
Istorie
celor care populează vechea Dacie, vorbesc şi acum limba naŃională
care, în Italia, a dat naştere latinei.”
- „Vlahii Daciei şi ai Turciei europene aparŃin străvechii familii a
pelasgilor: ei nu sunt descendenŃii colonilor romani ai lui Traian.”
(s.n.)
- „România nu are nimic, în arta sa, care să evoce Roma, nici măcar
civilizaŃia romană.”
- „SavanŃii UniversităŃii din Cambridge ajung la concluzia că grecii
antici, ca şi restul populaŃiilor europene, provin din CarpaŃi.”
- „La 1842 marele geograf german W. Hoffmann în celebra sa operă
Beschreibung der Erde/Descrierea pamântului, scrie despre valahi:
„Acest popor, unit şi ridicat prin instrucŃie la cea mai înaltă civilizaŃie,
ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a umanităŃii. Şi ca o
completare, limba sa este atît de armonioasă şi bogată că s-ar potrivi
celui mai cult popor de pe pământ.”
„Haiducii ştiinŃifici” români au ajuns la cîteva ADEVĂRURI istorice
pe care „ştiinŃificii oficiali” sunt aşteptaŃi ca să le contrazică în mod
public, respectiv:
1. Când geto-dacii aveau cea mai avansată şi strălucitoare CivilizaŃie
şi Cultură din Europa, cu peste 10.000 de ani înainte de Hristos,
romanii nu existau.
2. Geto-dacii au avut primul alfabet din lume! Când geto-dacii
scriau, inclusiv pe plăci de aur, cu multe mii de ani înainte de Hristos,
când ei citeau, romanii şi limba romană nu existau.
Aceste ADEVĂRURI istorice şi multe altele despre Mitologia şi
Istoria Poporului Primordial le ştia genialul Mihai Eminescu, inclusiv
de la Nicolae Densuşianu, care le va scrie în cartea sa „Dacia
Preistorică”. În anul 1866, tânărul Mihai Eminescu a fost găzduit
câteva zile la Sibiu de către Nicolae Densuşianu, iar apoi, începând cu
anul 1877, s-au reîntâlnit şi au colaborat la Bucureşti. La vârsta de 24
de ani, genialul Mihai Eminescu i-a mărturisit Veronicăi Micle, într-o
scrisoare că: „Trecutul m-a fascinat întotdeauna ... Trecutul Ńării dar şi
al omenirii.”Genialul Eminescu a fost interesat de Istoria primordială şi
de civilizaŃiile antice, mai ales civilizaŃia indiană veche.
Niciunul dintre istoricii români, „ştiinŃificii oficiali”, nu au curajul,
nu au argumente logice şi nu răspund românilor la, cel puŃin,
următoarele întrebări:
- Ce limbă vorbeau geto-dacii înainte de războaiele cu împăratul
Traian?
- În ce limbă au scris geto-dacii, pentru prima dată în lume, cu 6000
de ani înainte de Hristos pe tăbliŃele de la Tărtăria şi pe plăcile de aur
de la Sinaia?
- Care popor liber şi-a abandonat limba strămoşească, în cazul geto-
dacilor Limba Primordială, şi a învăŃat fără profesori şi fără internet o
altă limbă necunoscută în Ńara ei de baştină?
- De ce până acum, în multe mii de ani, nu s-a schimbat limba
niciunui popor de la un secol la altul sau de la un mileniu la altul, cu
excepŃia Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial?
- Când au venit romanii conduşi de împăratul Traian, strămoşii
noştri noştri geto-daci aveau Cultura şi CivilizaŃia lor milenară (aşa
cum a scris şi a susŃinut Constantin Brâncuşi) sau nu?
- De ce în facultăŃile de istorie din Italia studenŃii învaŃă că strămoşii
italienilor de astăzi sunt geto-dacii, iar în România elevii şi studenŃii
sunt învăŃaŃi viceversa, adică strămoşii românilor sunt romanii? (s.n.)
- De ce nu spun ADEVĂRUL istoric şi de ce nu contribuie la
redarea demnităŃii Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial, al
geto-dacilor?
- De ce susŃin în mod fals şi neadevărat că Istoria Poporului Român
începe cu cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, în timpul
împăratului Traian?
- De ce ascund Poporului Român că geto-dacii aveau un cult al
strămoşilor şi nu al cotropitorilor, aşa cum s-a încercat şi s-a impus
după anul 1944 de către comuniştii, iar după decembrie 1989 de către
democraŃii din România? (s.n.)
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
- De ce admiteŃi ca unii din falsificatorii ADEVĂRATEI Istorii a
Poporului Primordial, a geto-dacilor, să înceapă demersurile pentru a-l
declara pe împăratul Traian sfînt şi mare mucenic?
- De ce nu spuneŃi şi nu scrieŃi ADEVĂRUL despre cele două
campanii militare ale împăratului Traian în vestul Daciei sau GeŃiei
care au fost finanŃate de către strămoşii marilor bancheri de astăzi, care
au urmărit două obiective importante: distrugerea Centrului Spiritual al
Lumii Antice, aflat în MunŃii Oraştiei, şi jefuirea uriaşelor bogăŃii din
Dacia ocupată, respectiv aur (1.640.000 kg.), argint (3.310.000 kg.),
sare, cupru, fier, miere, oi şi vite, cereale şi vin?
- De ce ascundeŃi, în continuare, ADEVĂRUL istoric despre
împăratul Traian?
Se ştie că, Traian a fost primul împărat care s-a născut în afara
Italiei, respectiv în oraşul spaniol Italica, în prezent Sevilla, la data de
18 septembrie anul 53 d.Hr. După el, marea majoritate a împăraŃilor
Imperiului Roman au fost de origine geto-dacă. A ajuns împărat la
vîrsta de 44 de ani şi în timpul său Imperiul Roman a avut cea mai
mare întindere. În anii 101-102 d.Hr. şi 105-106 d.Hr. împăratul Traian
a condus cele 11 legiuni romane în războaiele de cucerire a unei mici
părŃi din Dacia. Dio Cassius a scris că, după victoria împăratului Traian
din vara anului 106 d.Hr.: „timp de 123 de zile spectacolele în care au
fost ucise până la 10.0000 de animale sălbatice şi domestice, în care au
luptat 10.000 de gladiatori, s-au Ńinut lanŃ.” În arenele romane au avut
loc măceluri festive, savurate în delir. După jefuirea bogăŃiilor din
Dacia cotropită, la Roma a fost construit Forul lui Traian (între anii
107-117 d.Hr.) care cuprindea: un arc de triumf înălŃat împăratului
Traian, o statuie ecvestră din bronz aurit a împăratului, Basilica Ulpia,
două biblioteci (una latină şi una greacă) şi între ele s-a înălŃat
Columna lui Traian. În ziua de 12 mai 113 d.Hr. a fost inaugurată
Columna lui Traian care a fost colorată în roşu galben şi albastru. Pe
Columnă sunt prezentate scene de luptă din campaniile împăratului
Traian împotriva lui Decebal din anii 101-102 (în partea de jos a
Columnei) şi 105-106 (în partea de sus a monumentului). Falsificatorii
Istoriei Primordiale a geto-dacilor şi „stiinŃificii oficiali” consideră că
acest monument este actul de naştere a Poporului Român. NeajutoraŃii
mintali, dar cu diplome şi titluri universitare şi academice în istorie,
insultă inteligenŃa Poporului român şi Istoria sa Primordială, cu o
vechime de peste 10.000 de ani înainte de Hristos. În vîrful Columnei,
la înălŃimea de 39,83 m a fost pusă statuia din bronz aurit a împăratului
TRAIAN. Despre viaŃa, domnia şi războaiele împăratului Traian au
fost scrise multe cărŃi, dintre care amintim: „Dacica” sau „De bello
dacico”, de fapt jurnalul de război al lui Traian; „Getica”, carte a
medicului lui Traian, Crito; biografia lui Traian, scrisă de Tacitus;
„Istoria Daciei”, scrisă de Dio Chrysostomos; „Edictul lui Traian”, în
care au fost consemnate operaŃiunile militare din cele două războaie cu
Decebal şi cheltuielile de război; scrierile lui Pliniu cel Tânăr, care a
povestit pe larg despre cucerirea Daciei de către Traian; poemul lui
Caninius, care a scris în versuri istoria războaielor cu dacii; biografia
lui Traian, scrisă de Plutarh; „Istoria romană”, scrisă de Dio Cassius
(care s-a păstrat în întregime, mai puŃin cărŃile LXVII şi LXVIII, în
care erau descrise luptele împăraŃilor DomiŃian şi Traian purtate cu
geto-dacii).Pentru a nu fi cunoscut ADEVĂRUL, despre istoria geto-
dacilor, aproape toate scrierile referitoare la războaiele dintre romani şi
daci au fost „extrase” din toate bibliotecile, multe dintre cărŃi fiind
arse, iar altele păstrate cu grijă în arhivele secrete ale Vaticanului, unde
aşteaptă să fie cercetate în următorii ani. A fost arsă sau ascunsă până
şi istoria cuceritorilor romani şi a stăpânirilor unei mici părŃi din Dacia
sau GeŃia. Toate aceste cărŃi şi multe altele au dispărut în împrejurări şi
din motive necunoscute. O soartă asemănătoare au avut şi
monumentele lui Traian, respectiv: arcul triumfal al lui Traian a
dispărut; marea friză a lui Traian (ce măsura până la 100 m) care
împodobea Basilica Ulpia a fost spartă în multe bucăŃi. A rămas în
picioare numai Columna lui Traian, dar şi aceasta a suferit unele
intervenŃii, respectiv: a fost doborâtă de pe Columnă statuia de bronz
aurit a împăratului Traian şi apoi a fost topită statuia; a fost jefuită urna
de aur (amplasată în soclul Columnei) care adăpostea cenuşa lui
p. 9
Traian; la vârful Columnei a fost distrusă scena sinuciderii lui Decebal
şi aceea în care capul lui Decebal este prezentat împăratului Traian pe
o tavă. În anii 1589-1590, în vârful Columnei şi în locul statuii lui
Traian care a dispărut încă din antichitate, a fost aşezată statuia
Sfîntului Petru.
După Columna lui Traian au fost realizate câteva replici în mărime
naturală care se află în FranŃa, Anglia şi Italia.
În timpul celor trei mandate succesive de primar al Municipiului
Cluj-Napoca, împreună cu marele patriot român, istoricul Iosif
Constantin Drăgan, cetăŃean de onoare a municipiului nostru, am avut
o tentativă de a realiza o replică în mărime naturală a Columnei de la
Roma, unde în capătul de sus al monumentului ar fi fost amplasată
statuia marelui rege Decebal. Cu toate că, profesorul şi omul de afaceri
Iosif Constantin Drăgan s-a angajat că finanŃează integral toate
lucrările de realizare a monumentului, iar primarul a obŃinut toate
avizele şi aprobările legale, s-au opus şi au blocat realizarea acestui
monument în inima Ardealului toŃi miniştrii alogeni ai Culturii din
România. Ne bucură că a fost realizată, din iniŃiativa şi cu finanŃarea
patriotului Iosif Constantin Drăgan, cea mai înaltă sculptură în piatră
din Europa, statuia regelui Decebal, înaltă de 40 m şi lată de 25 m. Ea
este amplasată pe malul stâncos al Dunării, în apropiere de oraşul
Orşova.
Care este ADEVĂRUL despre domnia şi faptele împăratului Traian?
La această întrebare a dat răspunsuri edificatoare domnul Dan Oltean
în articolul „Traian, un „conchistador renegat” apărut în revista
Magazin istoric nr.21 din aprilie 2005, precum şi domnul Valeriu D.
Popvici-Ursu în cartea „Adevărata obârşie a poporului român”, apărută
în editura GEDO, Cluj-2012. Cei doi autori dovedesc, cu argumente, că
împăratul Traian: a fost un prigonitor al creştinilor; a interzis în anul
112 d.Hr., printr-un edict, în Imperiul Roman, religia crucii şi religia
poporului arimin; a fost un împărat anticreştin; a distrus templele
dacilor şi le-a omorât preoŃii; a fot un criminal de război şi a săvârşit
fapte de o cruzime neomenească; a distrus CivilizaŃia geto-dacilor; a
avut un comportament imoral, iar cea mai gravă acuzaŃie este aceea de
pedofilie. (s.n.) Împăratul Traian a fost căsătorit cu Pompeea Plotina,
dar nu au avut copii. Despre împăratul Traian s-a scris că îi plăceau
băieŃii tineri, vinul tare şi luptele cu gladiatori. Dio Cassius
mărturiseşte: „ştiu foarte bine că avea o anumită înclinaŃie spre băieŃii
tineri şi spre vin.”
„ŞtiinŃificii oficiali” ascund ADEVĂRUL că în timpul împăratului
Traian a fost martirizat Sfîntul Ignatie al Antiohiei, judecat şi găsit
vinovat de a fi creştin, care a fost dat pradă fiarelor la Roma pentru
credinŃa sa în Hristos, precum şi Sfîntul Simeon al Ierusalimului.
„Împăratul Traian este răspunzător pentru a treia persecuŃie
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
anticreştină.” A rosti numele împăratului Traian „înseamna o blasfemie
bla
în numele lui Dumnezeu.” ,,Timp de peste 1.000 de ani numele său nu
a mai putut fi pomenit sau scris Din cauza acestei interdicŃii sacre,
toate cărŃile în care era descrisă istoria Daciei ori războaiele lui Traian
la nord de Dunăre s-au pierdut. Aceste este cărŃi nu au mai fost copiate,
fiind puse la index.” „Iată deci că după numai două secole distanŃă de
la primirea cognomului de optimus, biserica îl va trece în rândul
persoanelor despre care este interzis să vorbeşti...cuceritorul Traian va
fi scos de la index abia în secolul XIII de către papa InocenŃiu al III-lea
III
(1198-1216).
1216). „Autorul Dan Oltean scrie că: ,, În Spania, amintirea
împăratului se află încă cuprinsă de o puternică amnezie istorică ... în
schimb, istoria Spaniei musteşte de mitul getic .... Toată istoria Spaniei
este brăzdată de numele lui Zamolxes, Burebista, Deceneu, Decebal ...
Paradoxal, Zamolxes şi Burebista sunt întemeietorii Spaniei. De la ei
porneşte totul.”
Fiind cunoscute în Spania aceste ADEVĂRURI despre împăratul
Traian nu s-a admis să-ii fie înălŃate monumente, nici măcar în oraşul
său natal.
În cuvîntul de deschidere la cel de al XIII-lea lea Congres InternaŃional
de Dacologie, desfăşurat la Târgu Jiu în zilele de 29 iunie – 1 iulie
2012, Dr. Napoleon Săvescu, Preşedintele SocietăŃii InternaŃionale
„Reînvierea Daciei”, a spus cu referire la împăratul Traian şi
„ştiinŃificii oficiali” următoarele: „Sunt trădători de Neam şi de łară,
sunt imbecili cei care îl elogiază pe împăratul Traian, care îi ridică
busturi şi statui, cei care nu-ii înlătură pentru totdeauna orice însemn pe
teritoriul României.”
Cluj-Napoca, 5 iunie 2012.
Notă:
Acest articol a apărut în cartea domnului senator Dr. Gheorghe
Funar „HOLOCAUSTUL ÎMPOTRIVA POPORULUI ROMÂN”, sub
titlul „Ce facem cu Traian?” Partea I, p. 426-433,
433, Ed. GEDO-Cluj-
Napoca, 2012, din care am luat textul începând de la al 14-lea
14 aliniat.
Un
n document cu privire la conflictele funciare de
după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus
Valentin Constantinov - Chişinău
ConsecinŃele nefaste ale păcii de la Bucureşti din anul 1812
aveau să se răsfrângă imediat asupra populaŃiei din întreaga łară
a Moldovei.
S
tarea de provizorat 1 care s-aa instalat imediat după semnarea
tratatului a fost cu timpul tranşată prin oferirea unui statut
pentru Basarabia în cadrul Imperiului Rus. Atât formarea
Sfintei AlianŃe cât şi conjunctura externă defavorabilă au
determinat autorităŃile ruse să instituŃionalizeze anexarea Basarabiei.
Cât de nefirească era noua frontieră stabilită pe Prut o va arăta timpul.
De altfel, Prutul n-aa fost niciodată un hotar propriu-
propriu zis. De-a lungul
râului, din nord, de unde intra în łara Moldovei şi până în sud, acolo
unde el se varsă în Dunăre, se aflau la acea vreme foarte multe sate cu
moșii care se întindeau şi pe o parte şi pe alta a râului. Or, în anul
1812, hotarul pe Prut devenea o realitate pentru locuitorii vechii
Moldove. Chiar dacă la Tilsit, în anul 1807, împăratul Alexandru îşi
1 Ceea ce s-a stabilit în anul 1812
12 era mai mult decât o nedumerire.
Pentru ruşi, anexarea Basarabiei nu era un scop în sine. Ei doreau, fireşte, să
ajungă la Constantinopol şi să pună mâna pe cea de a doua Romă. S-au S luând în locul moşiei Cucuteni cu cătunele sale moşia Viteleuca din Bucovina şi
mulŃumit doar cu raptul unei jumătăŃii a Moldovei, ca o etapă în marşul lor spre
Strâmtori.
p. 10
lua angajamentul în faŃa lui Napoleon de a evacua Principatele române,
ceastă promisiune nu mai fost îndeplinită 2 . Prin urmare, chiar la
această
începutul anului 1808 în ambele principate dunărene a fost introdusă de
către armata de ocupaŃie funcŃia de Preşedinte a Divanurilor Cnezatelor
Moldovei şi Valahiei3. Această funcŃie a fost ocupată iniŃial de Serghei
Kuşnikov, iar începând cu anul 1810 de către Vasilii Krasno- Krasno
4 5
Milaşevici . Destituirea lui Constantin Ipsilanti în anul anterior şi
numirea în fruntea ambelor divanuri a unui demnitar rus, fost
guvernator al Sankt-Petersburgului,
Petersburgului, trăda intenŃia conducerii
Imperiului Rus de a anexa ambele principate. Dar războiul ruso-francez
ruso
din anul 1812 a grăbit semnarea păcii ruso-otomane
ruso cu dezavantaje de
ambele părți. i. RealităŃile politice europene de după victoria asupra lui
Napoleon, precum şii înfiinŃarea Sfintei AlianŃe, pentru care
neschimbarea graniŃelor reprezenta unul dintre principiile de bază, au
pecetluit soarta pe mai departe a Basarabiei şi i-aui determinat evoluŃia
într-un
un cadru nefiresc. Pentru populaŃia din łara Moldovei, noua
realitate
itate a însemnat un veritabil cataclism. Cu timpul, stăpânii de moșii
mo
au trebuit să-şi
şi stabilească locul de trai şi să decidă soarta proprietăților
proprietă
lor. Conform tratatelor existente între Imperiul Otoman şi cel Rus,
un stat nu aveau dreptul să deŃină moşii în celălalt stat6.
cetăŃenii dintr-un
Dacă cineva dintre moldoveni dorea să treacă sub protectorat rus, acela
trebuia să-şi vândă moşiile 7 . Interesant însă că nu acelaşi procedeu
trebuiau să-ll urmeze cei care aveau moşii în Bucovina austriacă8. De
fapt, de aici
ici încolo moşiile aflate de o parte şi de alta a Prutului aveau
să reprezinte una dintre cele mai spinoase probleme pentru cei care s- s
au pomenit dintr-odată
odată cu Ńara împărŃită în două. DificultăŃile de
deplasare, dar şi tentaŃiile de a încălca vechile hotare
hota de moşii veneau
să contribuie la crearea unor asemenea animozităŃi. Actele din perioada
imediată de după anexarea Basarabiei abundă în asemenea dispute, iar
analiza lor detaliată contribuie la o şi mai bună înŃelegere a situaŃiei de
după anul 1812. În continuare,
ontinuare, vom prezenta un litigiu între răzeşii
moşiei Flămânzeni și logofătul Dimitrie Sturza, stăpînul moşiei
DumbrăviŃa din Ńinutul Iași,i, pentru o presupusă încălcare de hotar.
hotar
Anexă//la ce??
2 A.OŃetea, Războiul ruso-turc
turc (1806-1812),
(1806 în Istoria României, vol.III,
Bucureşti, Editura Academiei, 1964, p.608-609.
p.608
3 Vezi mai jos primele documente de numire a lui Kuşnikov în această
funcŃie.
4 A. Agache, Ion Varta, Introducere la Documente privind istoria
Moldovei sub ocupaŃia militară rusă (1806-1812),
(1806 alcătuitori: Alexei Agachi,
Ion Varta, Valentin Constantinov, Larisa Svetlicinâi, Tatiana Varta,
Varta Chişinău,
Editura Litera, 2012, p.4
5 Despre acest domn vezi Vladimir Mischevca și Periclis Zavitsanos,
1816), Chişinău, Editura Litera, 1999.
Principele Constantin Ypsilanti (1760-1816)
6 Era vorba şi de Moldova care era considerată în asemenea angajamente
mai mult decât un teritoriu vasal Imperiului Otoman.
7 Un caz care a avut un larg ecou în epocă a fost trecerea sub protectorat
rusesc al lui Matei Cantacuzino împreună cu familia sa după războiul ruso-turc
ruso
din anul 1787-1791. După ce şi-aa vândut moşiile, odată cu reizbucnirea
conflictului ruso-otoman
otoman în anul 1806, urmaşii lui Matei Cantacuzino
Cantacu au
încercat să recapete moşiile vândute, fără niciun rezultat însă. Mai pe larg
Valentin Constantinov, Încercarea fiilor lui Matei Cantacuzino să recupereze
averile tatălui său după anul 1812,, sub tipar în „Materialele conferinŃei
ştiinŃifice internaŃionale: Basarabia - 1812. Problemă naŃională, implicaŃii
internaŃionale”.
8 De exemplu, acelaşi Matei Cantacuzino făcea schimb cu alŃi boieri,
o diferenŃă în bani (Arhiva NaŃională
onală a Republicii Moldova, F.2, inv.1, nr.23,
fila 192 recto – 193 verso).
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Anul 1818, luna dechemvrie 7 zile. Din poronca împărăteştii
sale măriri, la această giudecătorie cercetându-să dela urmată după
jaloba răzeşilor de moşie Flămânzenii din Ńânutul Ieşii, s-au aflat că în
trecutul an 1817 iune 17 prin jaloba ce-au dat cătră giudecătorie având
atunce numire de al 2-le Departament au făcut arătare că la anul 1809,
după jalobile ce au pornit la Divanul Cnejiei Moldaviei cu arătare
pentru împresurare ci pătimeşti moşiia lor Flămânzănii dispre răzăşii
de moşiile DumbrăviŃa i Herce şi Tărnuşa, le-au rânduit Divanul
hotarnic pe vornicul de poartă Dimitrie Meleghi împreună şi cu carte di
blăstăm ca să margă la stare locului şi să facă cercetare, care rânduit,
neputând mergi, având alte poronci asupra sa. După al 2-le jalobă ce au
mai dat, li s-au rânduit pe vornicul de poartă Dimitrie Jărdan carile,
mergând la stare locului, după cercetare ce au făcut scrisorilor ce au
înfăŃoşat, le-au dat şi mărturie hotarnică şi hartă de stare locului. După
care, fiind sorocite amândoaî părŃile ca să meargă la Divanul Moldaviei
să ste în giudecată, au apucat de s-au făcut şi Prutul hotar, rămâind fără
de nici o punire la cale. Şi au făcut cerire ca să aibă giudecată cu
numiŃii răzăşi, iar pâră sfârşire pricinii să să puie săcfestru pe părŃile cu
pricină. S-au scris isprăvnicii Ieşului prin ucaz de supt No. 1656 la
acelaşi an iuni 14 ca să triimată pe pârâŃi la 15 zile a lunii lui iuli spre
înfăşoşare cu dovezi ce vor ave şi la 19 iuli s-au priimit al 2-le jalobă
tot de la răzăşii moşiei Flămânzănii cu cuprindere că răzăşii de moşia
DumbrăviŃa la sorocul ce au avut pus, adică la 15 a lunii lui iulie n-au
fost următori a veni spre înfăŃoşare şi iarăşi cerând ca să să puie
săcfestru pe locul cu pricină, iar pe răzăşi să s(ă) aducă spre înfăşoşare.
Au alăturat pe mărturie hotarnică de la rânduitul vor(ni)c de poartă
Dimitrie Jărdan şi după aceasta, în urmare rezăluŃiei pusă pe jaloba lor
prin ucaz de supt No.2112 iuli 24, s-au poroncit isprăvnicii de Ńânutul
Ieşii ca la 26 zile oct(om)v(rie), după vreme lucrului, să i să triimată pe
amândoaî părŃile la Departament spre a să da hotărâre, iar stăpânire să
să urmezi tot precum s-au urmat în anii trecuŃi. Şi după acest ucaz, la
22 noiemv(rie) s-au ascultat jalobă de la jăluitorii răzăşi cu pârâŃii. Nici
la ace vade n-au fost următori a veni. Şi iarăşi cerând să fie puşi la cale
după dreptate şi după pravilile pământului s-au închiet rezăluŃie ca fără
de nici o întârziere mai mult să să triimată la Departament pe pârâŃii
răzăşi de moşie DumbrăviŃa, poroncindu-i-să isprăvnicii Ńânut(ului)
Ieşii prin ucaz supt No.3130 iară pentru urmare ci au păzit asupra a
doaî ucazuri ci s-au triimes mai înnainte să înştiinŃăze isprăvnicii prin
raport ci pricină au fost de nu le-au adus în lucrare, neaşteptând şi al
patrăle ucaz, căci atunce să va triimete înnadins un cinovnic şi va fi
datoare isprăvnicia a plăti ştraf şi toată cheltuiala cinovnicului, după
hotărâre înalt ecsălenŃiei sale domn(ului) înputernicitului namesnic.
După care, viind amândoaî părŃile de faŃă la 27 mart(ie) anul curgători
1818, s-au închiet rezăluŃie pe di iznoavă jalobă ce au dat ca să fie
scoşi în cercetare cu scrisorile ce va fi având, apoi după această, la întâi
a lunii lui apr(ilie), urmează jalobă din parte numiŃâlor răzăşi de moşie
Flămânzănii cătră ecsălenŃie sa domn(ul)/dumn(ealui)?? deplin
împuternicitul namesnic a Oblastiei Basarabiei cu această cuprindere
că moşia lor Flămânzănii, fiind împresurată de răzăşii de moşie
DumbrăviŃa, au dat jalobi atât la Divanul Moldaviei de li s-au rânduit
hotarnic pe vornic de poartă Dimitrie Jărdan, care au cercetat la faŃa
locului prin carte de blăstăm, cât şi la ocârmuire de aice şi că după
încheiere tractaturilor de paci, rămâind Prutul hotar au întrat
dum(nea)lui log(o)f(ă)t Dimitrache în acea bucată de loc care o cere ei
de la răzăşii de DumbrăviŃa, pentru care, cerând punire la cale înalt
ecsălenŃie sa cu rezăluŃie au triimes pomenita lor jalobă spre cercetare
aceştii giudecătorii şi, fiindcă pârâtul boieri dum(nea)lui log(o)f(ă)t
Dimitrie Sturza s-au aflat venit aice în Basarabie şi pentru alte pricini,
p. 11
răzăşii s-au fost pornit acasă. Pentru aceea dar dispre o parte prin
povescă supt no. 1579 s-au făcut chemare pomenitului boieri ca să
înfăŃoşăzi cu dovezi ci va ave spre cercetare şi pe di altă parte supt No.
1907 s-au poroncit isprăvnicii de Ńânut(ul) Ieşii ca cu zapcii înadinşi să
triimată pe numiŃii jăluitori răzăşi cu toate scrisorile atingătoare di
această pricină şi la 26 a trecutei luni avgust, faŃă fiind dumn(ea)lui
log(o)f(ă)t Sturza şi din răzăşi Ioan Popa căpit(a)n şi Iosâp Harbură, s-
au cercetat împresurare ci arată jăluitorii că li să pricinuieşti dispre
dum(nea)lui Sturza şi s-au aflat că cerire lor este ca moşie lor
Flămânzănii să treacă piste apa Ciulucului, răzâmându-să pe o
hotarnică ce arată jăluitorii din anul 1810 dechemv(rie) 10, iscălită de
Dimitrie Jărdan vornic de poartă ce au fost rânduit hotarnic. În care
hotarnică s-au văzut scriind că după cercetare ce au făcut au dovedit că
moşia Găuşanii i Bursucenii cu adivărat trec di apa Ciulucului spre
amizi-zî, până în zare dealului dispre Culişoara, iară alăture pe din gios
pe lângă Bursuceni, adică între Bursuceni şi Flămânzăni, mai este o
moşie anume Coşcodanii, care merge numai pân(ă) în apa Ciulucului
Mic, după un ispisoc ce au pe Coşcodani, care arată în sămne şi zice că
din Ciuluc merge Izvorul Evlicului şi la Movila Cascoia şi de acolo la
Movila Turbată şi de la Movila Turbată iar la Ciuluc, care ispisoc
anumi esti arătat şi prin ace mărturie hotarnică. Însă tot jăluitorii au
mai arătat căci mai au nădejdi să înfăŃoşăzi şi altă hotarnică arătătoare
că locul ce să împresoară să cuvine întru adivăr lor, din care s-ar
dovedi că moşie Flămânzănii treci piste Ciuluc la movila îngemănată ci
este deasupra Strigoiului, la care a lor arătare şi dum(nea)lui log(o)f(ă)t
Sturza însuşi în presudstfie au zis că dacă jăluitorii vor arăta o asămine
carte veche, sângur priimeşte a li da locul ci ei îl cer. Pentru care li s-au
pus şi vade di 10 zile ca să poată aduce ace scrisoare împreună cu care
să aducă şi vichilime di la toŃi răzăşii lor că di trag parte din ace moşie,
întărită de ispravnicii Ńinutului, şi s-au hotărât ca jăluitorilor să li să dei
cerşuta vade spre a pute aduce, după arătare lor ace pomenită scrisoare
şi vechilimeoa cerută de la dânşii. Cărora în presudstfie li s-au făcut
cunoscut această hotărâre, iar dacă nu vor veni la pomenita vade va
rămâne dumnealui log(o)f(ă)t(ului) Sturza di cătră dânşii nesupărat. În
urmă după aceasta, ei, în loc să-şi aducă arătata scrisoare, s-au înfăŃoşat
cu jalobă Mihalache Hobjâlă şi Ioan HerŃa la 13 a trecutei luni
săptemvrie cu arătare că după înfăŃoşăre ce-au avut în presudsftie
aceştii diudecătorii cu dumnealui log(o)f(ă)t Dimitrie Sturza pentru
împresurare ci li faci moşiei lor Flămânzănii cu moşia dum(i)sali
Herce, li s-au însămnat o vade ca până în 10 zile să să afli aice cu
scrisorile spre a să da hotărâre, dar fiindcă după cerire ce au făcut ei ca
să discoperi casa unui Ioan Coşcodan din satul Năpădenii, ci este ieşit
din viiaŃă, având pripus că unile din scrisorile lor ar fi mistuite de
numitul Coşcodan în acoperemântul casăi şi nefiind feciorul lui
Coşcodan acasă n-au putut să râsâpască casa spre aflare numitelor
scrisori şi au făcut cerire ca să li să mai însămnezi o vade pâră la
sfârşitul aceiaşi luni, pân(ă) când va veni şi acel cu casa spre a face
căutare scrisorilor precum s-au zis mai sus, când atunci fără sminteală
vor fi următori a să înfăŃoşa, mai făcând cerire ca la vadeoa arătată să
să îndatorească a veni şi pe răzăşii de moşie Tărnuşa, ci este alăture cu
moşie Herce a dumisali Sturza, care iarăşi le împresoară moşiia la
Tărnuşa. De/Pe?? care a lor jalobă s-au pus răzăluŃie la 16 aceiaşi luni
că cu obajenie jăluitorilor li să mai sloboade şi cerşuta vade. Când şi
după aceasta nu vor fi următori, apoi se va Ńine opredelenie numai la
cercetare până atunce făcută şi după scrisorile dumisale log(o)f(ă)tului
Dimitrie Sturza. Deci numiŃâi jăluitori nefiind următori a se ivi la
sorocul ce înşişi ei s-au cerşut şi mai trecând încă de la soroc 3 zile, s-
au cercetat pricina pentru cerire lor ci face ca să treacă cu moşia lor
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Flămânzănii piste apa Ciulucului şi, fiindcă şi ei asupra aceştii ceriri n-
au înfăŃoşat nici un ducoment vrednic de credinŃă din care să să poată
încredinŃa giudecata că ar ave dreptate la cerire lor, s-au hotărât: ca mai
întâi, făcându-să vipis/opis?? di pe scrisorile atât a răzeşilor cum şi a
dumisale log(o)f(ă)t(ului) Dimitrie Sturza prin care să s(e) iscălească
amândoaî părŃile că nu mai au altile, şi apoi să să închei apredelenie pre
larg arătătoare de încungiurăturile pricinii.
Dum(nea)lui log(o)f(ă)t au înfăŃoşat aceste scrisori:
1-iu. 1807 dechemv(rie) 1. Zapis de la pitariu Iordache
Iuraşcu cu care au vândut o parte din moşie ci să numeşti Herce din
Ńân(u)t(ul) Ieşii, drept 1500 lei, care parte Herce să Ńine cu parte din
moşie Herceştii pe care au dat-o mai înainte cu schimb împreună şi
toate scrisorile, care zapis au văzut întărit şi de boierii Divanului
Moldaviei.
2-le. 1808 fevr(uarie) 9. O mărturie de la răzaşii de
DumbrăviŃa şi Tărnuşa prin care mărturisăsc cu sufletile lor că au
apucat pe moşii şi părinŃii lor stăpânind pe Herce, pâr(ă) în apa
Ciulucului. Şi tot asăminea şi de ei s-au stăpânit, fiind şi un iaz a lui
Vlas în Ciuluc şi de câte ori s-au stâlpit şi s-au hotărât Herce tot pâr(ă)
în Ciuluc au mers, care aceste doaî scrisori s-au văzut trecute şi în
apredelenie ci au închiet la anul 1814 mart(ie) 4, când un Condurachi
Sava şi Samson Grecu cu alŃii ai lor din DumbrăviŃă au fost jăluit şi
după cercetare ci s-au făcut şi atunce să cuprinde că tot pâr(ă) în Ciuluc
s-au dovedit că au mers Herce i Surda. Şi să hotărăşti ca stăpânire să
s(ă) urmezi ăntocma şi după scrisori.
3-le. 1815 iuni 16. Mărturie hotarnică de la sfetnicul curŃii
Iordachi Milu prin care arată că după ucazul din 1814 dechemv(rie)
supt No. 2549 prin care i să scrie că după ucazul de supt No. 60 ce au
priimit de departamentul de la Obşteasca Adunare a amânduror
departamenturilor a ocârmuirii Oblastiei Basarabiei spre a aduce întru
împlinire hotărâre ce s-au făcut între cinstit dum(nea)lui boieriul
Dimitrie Sturza biv vel log(o)f(ă)t şi între răzăşii din moşiile
DumbrăviŃa, Hărceştii şi Tărnuşa pentru Herce şi Surda, cari din
vechime sânt deosăbite din trupul Tărnuşii după dovezile ce au arătat
urmând întocmai după carte domnului Antiohii v(oie)v(o)d fără să să
mai uite la ce mai mică pricinuire a cuiva să li diosăbască şi să pui
pietri hotară dispre Condrăteşti cum şi dispre DumbrăviŃă pi la
obârşiile Hercei şi drept în Ciuluc, în iezătura iazului lui Vlasâi, şi să
de şi mărturii hotarnică, după care ucaz arată numitul mai sus că au
urmat întocmai.
4-le. 1818 mart(ie) 15. O mărturie hotarnică de la gubernschi
secretar Ştefan Ghica prin care arată că după ucazul departamentului al
2-le presudstfie giudecătorească din 1818 fevr(uarie) 18 zile supt
No.437 ce au priimit prin care i să poronceşti că ascultându-să ucazul
înaltului Sfat de supt No.398 cuprinzătoriu că cercetând pricina ci era
născută între răzăşii de moşie Condrăteştii cu dum(nea)lui log(o)f(ă)t
Sturza pentru înpresurare ci le-au făcut, hotărăşti ca dum(nea)lui Sturza
întocmai după cuprindire scrisorilor ci ari să stăpânească şi că după
poroncă, mergând la locul arătat şi aducând faŃă pe răzăşii de
Condrăteşti i pe răzăşii de DumbrăviŃă şi Tărnuşa cu toŃi ei împreună
au diosăbit Surda şi Herce log(o)f(ă)t(ului) Sturza dispre moşie
Condrăteştii, DumbrăviŃa şi parte lor din Tărnuşa cu pietri hotară din
chiotoare văei din gios lângă pârăul Culioşoarei în costişa dispre răsărit
p. 12
şi dispre Condrăteşti şi tot înainte şi cu DumbrăviŃa, alăture pâr(ă) în
iezătura iazului lui Vlasâi în Ciuluc, care iaz este din trupul moşiei
Hercei, arătând hotarile pe la ce locuri le-au pus şi că de la acest iaz a
lui Vlasâi au măsurat pe Ciuluc în sus pe linii dreaptă pâr(ă) în hotarul
Bobleticilor şi că după hotarăle ce-au pus şi măsurile ce-au făcut au dat
şi mărturie hotarnică şi plan di stare locului.
Iar răzeşii numitei moşii Flămânzănii au înfăŃoşat o mărturie
hotarnică de la vornicu de poartă Dumitru Jărdan aice din anul 1810
dechemv(rie) 10, în care s-au văzut trecute aceste scrisori, adică:
1-iu. 7190 <1682> iuni 23. Zapis de la Ionaşco Tulbă ce au
fost la închisoare temnitâi pentru nişte cai şi înainte armaşului celui
mare s-au apucat să de lui Gavril un cal, vade de o lună de zile şi puni
zălog la Gavril o moşie de Flămânzăni ce să va alegi parte
Neculescului ca de nu va da calul lui Gavril la zi să rămâie moşia de
istov la Gavril în veci şi volnic să fie a o vinde după cum zapisul arată.
2-le. 7229 <1720> oct(om)v(rie) 20. Zapis de la Darie sin lui
Moisăi, nepot lui FrăŃâman, şi dă danie giumătate din bătrânu din sat
din Flămânzăni di pi Ciuluc de la Ńânutul Orheiului sărdarului Lecăi cu
vad de moară şi cu loc de câmp şi din pădure şi cu tot venitul, după
cum zapisul arată.
3-le. 7237 <1728> noiemv(rie) 14. Izvod di moşii de la un
popa Nistor, zăt lui Giuntaoan în care arată tot anumi pe unde au părŃi
de moşii şi arată moşie de ocină di pi Stamate şi cumpărătură de la
Ionaşco Săhăidac parte lui, nepot Neculescului, după cum pre larg
izvodu arată.
4-le. 7269 <1761> iuni 11. Carte de la domnul Grigorie Ioan
v(oie)v(o)d. Poronceşte la Apostol Crâste pah(a)r(nic) după jaloba
medelnicerului Ioan Giuntaoan asupra unui State CăpiŃă i Toader
Porcul pentru nişti stupi di pi Flămânzăni ce ar fi luat State desătina,
zicând că ace moşie ar fi din Ńân(u)t(ul) Ieşului, iar medelniceriu Ioan
Giantaoan au găsit dovadă un zapis de la Darie sin Moisăi, nepot lui
FrăŃiman din anul 7229 <1720> oct(om)v(rie) 20, în care scrie că ar fi
dat danie giumătate din bătrân din Flămânzăni ci sânt pi Ciuluc, la
Ńân(u)t(ul) Orheiului, Lecăi serdar, după cum pre larg cartea arată.
5-le Carte de la domn(ul) Grigorie Ioan v(oie)v(o)d
poroncitoare la Costandin Cogălniceanu stolnic sărdar i la Apostol
Hristea pah(a)r(nic), după jaloba medelnicerului Ioan Giuntaoan
frăŃâni-său, lui Anton, pentru moşia ci au la Ńân(u)t(ul) Orheiului,
Flămânzănii, şi au mare pagubă di vitili oamenilor din satul
DumbrăviŃa şi le-ar fi stricat câteva stoguri de mălaiu şi clăi de grâu di
pi la arii în toŃi anii. Şi iarăşi din moşia lor, Năpădenii, de la Ńân(u)t(ul)
Orheiului, tot vitele sătenilor din DumbrăviŃă le-au făcut multă pagubă
într-un an mâncându-le câtva mălaiu şi grâu din stoguri şi fiind de faŃă
şi oamenii din satul DumbrăviŃa de au stătut la giudecată înnainte
dumisale vel log(o)f(ă)t(ului) cu jăluitorii, care au răspuns că aceli
stricăciuni nu le-ar fi făcut vitili lor, ci le-ar fi făcut iepile tătărăşti. Şi
neputând alegi giudecata, cui să cade a ave dreptate, poronceşti
pah(a)r(nicului) Postolachi Hristea să meargă să cercetezi toate
pricinile cu amăruntul şi ce să va dovedi drept pagubile
Giantoaneştil(o)r să înplinească de la DumbrăviŃăni şi să de
Giantaoneştilor, iar neputându-i aşăza acolo cu mărturie de curgerea
pricinii să-i trimată la Divan, după cum carte arată.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
6-le. 7270 <1762> mai 21. Carte de la domnul Grigorie Ioan având numita moşie în Ńărmu a Ciulucului şi
ş pentru celelalte Ńărmuri să
v(oie)v(o)d poroncitoare la stol(ni)c(ul) Gheorghie Beldiman, ispravnic va fi învoit cu stăpânul său.
de Ńân(u)t(ul) Ieşii, că înnainte dumisali vel log(o)f(ă)t de faŃă au avut
giudecată med(e)l(ni)cer(ul) Ioan Giantaoan cu fraŃii lui cu oamenii din le. Pentru că pădurea ci să pomineşti la acel zapis şi
Şi al 2-le.
satul DumbrăviŃa pentru nişte pâine ci au stricat şi mâncat vitele lor, zâc ei cum ar fi fost piste Ciuluc, dispre amiazî-zî,
amiazî în fundul văii
după carte gospod au ispăşit păh(a)r(nicul) Postolache şi după Strigoiului, şi că trupul Flămânzănilor piste Ciuluc dispre amiazî-
ami
giudecată pe DumbrăviŃani să dau rămaşi să plătească pâine şi să noapte n-ar
ar fi fost nicăiurea pădure sau loc de pădure, aceste suri a lor
poronceşti numitului boierii să facă împlinire, după cum carte arată. precum atunce la cercetare vornicului de poartă asămine şi acum fiind
numai din gură, iar nu cu vreun temeiu de scrisori vrednici de credinŃă,
7-le.
le. 7285 <1777> apr(ilie) 21. Zapis de la Toma Comşa, precum nici stăpânire n-au au avut după
dup cum face cerire, ci numai pân(ă)
ficiorul Apostolului Comşa şi a Tudoscăi, ce au fost faŃă/fată Grăpinii, în apa Ciulucului de cari şi în presudstfie au mărturisât însuşi unul din
nepoată lui Trohin, strănepoată lui Stămate, ce-ll dă la mâna lui Andrei răzăşi, Vasâli łăra, om bătrân, ca de 70 de ani, că părinŃii lor, cât şi ei
Coşcodan cu arătare că apucându el crâşmari de i-aui vândut o butii de însuşi pân(ă) acum tot aşa au stăpânit.
vin în Cula, din care vin i-au
au rămas datori cu 24 lei 10 parale şi pentru
aceşti bani i-au
au pus zălog părŃile de moşie ce are di pe maică-sa
maică S-au hotărât ca şi de acum înnainte
ainte să stăpânească moşiia Flămânzănii
Tudosca, fata Grăpinii, cât să va alegi din Rădeni şi din Flămânzăni, cu iarăşi numai pân(ă) în apa Ciulucului, precum mergi şi moşie
Coşcodanii, ci este pe din sus de Flămânzăni, şi moşia Mătăsănii, ci
vade pân(ă) la Sfântul Dimitrie, iar nedând banii să rămâi moşiia de
este pe din gios de Flămânzăni, dându-să
dându rămaşi din această cerire a lor
istov după cum zapisul arată. ca pe unii ce giudecata au cunoscut că n-au
n nici o dreptate şi fără
cuvânt face cerire, care hotărâre iscălindu-să
iscălindu de cilenurile presudstfiei
le. 1786 iuni 28. O anafora de giudecată iscălită de dumilor
8-le. să s(ă) chemi faŃă pe amândoaî părŃile în presudstfie ca să iscălească
veliŃâi boieri a Divanului Moldaviei şi întărită cu iscălitura şi pecete mulŃămire sau nemulŃămire.
măriei
ei sale Alexandru Ioan Mavrocordat pentru 8 moşii, anumi:
Predsedateli statschii sovetnic Feodor.
DumbrăviŃa i Mătăsănii i Roşuorii i Găuzănii i Roşcanii i Coşcodanii i
Sovetnic, colejschii sovetnic Dicescul.
Bursucenii şi Flămânzănii, care din poroncă domnească s-au s cercetat Sovetnic Varfolomei.
ca di să vor găsi di cătră cineva cuprinsă cu nedreaptă stăpânire
stă să le ia Sov(etnic) Dimitrii Donici cluceri.
supt numi de moşii domneşti şi, după multă cercetare ci s-au s făcut Sov(etnic) Toader Măcărescu serdar.
Secretar ScorŃescul.
atunce, s-au
au dovedit din scrisori şi mărturii vrednice di credinŃă că Stoloneacealnic VuluŃin.
moşiile sânt drepte răzăşăşti şi să stăpânesc de cătră aceşti răzăşi, Am ascultat hotărâre aceasta şi sânt mulŃămit, Dimitrie Sturza log(o)f(ă)t
lo
anumi: Toader Ursachi Porcul cu neamurili
eamurili lor i Miron Ciuhoranu i <m.p.>.
preutul Afteni i Gheorghi Gore i Toader Mândrescul i Vasâli Bodrug i Arhiva NaŃională a Republicii Moldova, Fond 37. Judecătoria Regională a
Andrii Coşcodan i Ştefan Băltag i Giantaoan i Ştefan Vărzar i Grigorie Basarabiei, inv.1, dosar 7, filele 25-33.
i Miron Bodiul i Stamate Călugărul cu neamurili lor, după cum pre larg
anaforaoa arată.
Documente din fondurile DirecŃiei JudeŃene a
Drept aceea, fiindcă din însuşi mărturie vornicului de poartă Arhivelor NaŃionale Vaslui (V)
Dimitrie Jărdan, ace din anul 1810 dechemv(rie) 10 s-au s văzut că ei
răzăşii şi atunce vra a să întemie la cerire lor pe cuprindire numai unui
zapis din anul 7229 <1720> oct(om)v(rie) 20 de la Darie sân lui Moisăi Prof. Costin Clit - Huşi
FrăŃâman ce dă danie Lecăi sărdariului giumătate di bătrân din
Flămânzăni di pe Ciuluc, cu vad de moară, cu câmp şi cu loc de
pădure, şi acum că ar mai dovedi şi o hotarnică a Hercei ci s-ar s fi 72. -1697 (7206). – Zapis prin care Zinica Pârvoaia împreună cu fiii
începând în apa Culii cei Mari şi mergi gi pân(ă) în deal în obârşia săi Enache şi Ştefan Pârvul postelnic vând lui Antioh armaş siliştea de
Hercei, la movila îngemănată. Şi aşâjdire iarăşi după arătare lor că la Hriasca, în fundul văii Tătărănilor, care se hotărşte cu dealul
Cârjăoanilor
ârjăoanilor şi cu hotarul Măscureilor, Mirenilor şi Horgeascăi.
pădure ci s-ar
ar cuprinde în pomenitul zapis ar fi fost piste Ciuluc, dispre
amiazi-zî,
zî, în fundul văei Strigoiului, precum ar ave marturi, oamini † Adecă eu, Zinica Părvo<a>ia ia şi cu fii<i>
fii miiai Enac<h>i şi Ştefan Părvul
buni, că pe acolo
olo au apucat ciorpani stejari, ciritei şi luladiŃă di stejar. post<elnic>, scriem şi mărturisim adivărat zapis al nostru la mâna dumisali lui
Dar această arătare şi zisă a lor nu au fost îndestul ca să să poată agiuta liŃi, <nici>1nici asupriŃ<i>, ci de a no<a>stră
Antioh armaşul, cum noi di nimi siliŃi,
la cerire ce face. bun<ă> voia am vândut dumisali a no<a>stră ocină <şi> 2 moşia, silişte
anum<e> Hriasca, ce iaste în fundul văii Tătărănilor, care ace<a> <sili>3şti să
1-iu
iu că măcar dişi pomineşti zapisul arătat mai sus vad de hotărăşti dispre răsărit în zaria dialului dispre Cărjoani, şi di<al>ul să hotărăşti
cu hotarul Măscureilor, şi p<r>in
<r>in codru şi despre apus să hotărşte cu hotarul
moară şi loc de pădure, dar această cuprindire
prindire să obicinuie a să zice la
Mirenilor, şi din sus cu hotarul Horgeascăi, care aceas<tă> m<oşie>4ni-au fost
orice zapis, când un vânzători vinde şi întrebuinŃa alcătuire zapisului ca
noo de la moşii noştri, ş i-am vândut-oo dumisali drept cinc<i> <zăci> <…>5şi
să zică vad de moară cu loc de prisacă şi altile, după cum însuşi dovada
lor aceasta li stă împotrivă la cerire lor, pentru că de la 7229 <1720> şiş
pân(ă) acum, fiind trecuŃi 97 de ani, stăpânire tot până în apa 1 Rupt.
Ciulucului li s-au
au păzit. Şi atât acei mai înainte de dânşii, precum şi cei 2 Rupt.
pâr(ă) acum n-au au făcut nici o cerire, iar vad de moară au putut să aibă 3 Rupt.
4 Rupt.
5 Rupt.
p. 13 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
dându-ne <aceşti bani>1întru mâinuli no<a>stre <ca să-i fie>2dumisa<li>3de la
noi driaptă ocin<ă> şi moşie în veci neclătit şi giupânesi<i> dumisali, şi
coconilor dumisal<e>, şi nepoŃilor şi strănepoŃilor dumisal<e>, şi nime dintru
săminŃia noastră să n-aibă triab<ă> a să amesteca de astăzi înainte, să fie
<du>4mnialui volnic de pre acest zapis al nostru să-şi facă şi dires domneşti. Şi
<acest> <z>5apis s-au făcut dinainte a mulŃi o<a>meni buni şi bătrâni cari sint
mai gios is<căliŃi>6, şi pentru credinŃa ni-am şi pus noi degitil<e> şi iscăliturili
ca s<ă> să <ştie>7.
U Bârlad <Vă>l<ea>t 7206 dec<em>v<rie> 10
Enac<he> <…>cal
† Zinica.
Ştefan Părvul postelnic.
Vasilie Gâlcă vor<nic> iscal.
Lupul Costac<h>e iscal.
Eu Neculai Gâlcă m-am prilejit.
Şi eu Vasilie vornic m-am prilejit.
D.J.A.N.V., ColecŃia Gheorghe Moraru, 1, Original, deteriorat, sigiliu în tuş
negru.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 59, nr. 135;
73. -1721 (7229) mai 10 , Iaşi. – Carte domnească prin care Mihai
RacoviŃă Voievodul Moldovei porunceşte lui Ene Bilc, ginerele lui
Pofogăi să se prezinte la Divan pentru a da socoteală de ce a arat o
parte din moşia Coloneştii care a fost cumpărată de Ion Curtean şi
Dumitraşcu.
Copii<e>
Noi Mihai RacoviŃă V<oie>v<o>d Boji<iu> Mil<o>st<iiu> Zemli
Moldavscoi. Scriem domnia <mea> la la Iani zăt Pofogăi, văzind carte<a>
domniei mele să cauŃi să vii să stai faŃă la divan cu Ion Curtean şi cu
Dumitraşcu, pentru o moşie, anume Coloneştii, pentru parte Pofogăi, pentru cari
moşii<e> te-<a>i sculat tu şi ai arat nişti prosăi a lui Ion Curtian, şi ace<a>
parte de moşii<e> dând Ion samă că este cumpărată de dânsul şi tu te-<a>i
sculat de ai arat prosăile în tării, ci să cauŃi să vii de astăzi în mai 10 pără în
două săpt<ămâ>ni, să te afli aice la divan, că neviind oi trimiti om G<os>pod de
te va aduce cu ciubote. Aceasta scri<e>m.
U Ias <Vă>le<a>t 7229 mai 10
Această copii<e> i-am scoas întocmai di pe cel adivărat or<i>ginal a domnului
Mihai RacoviŃă V<oie>v<o>d, cari este la noi, pe care făcând întocmai am
adiverit cu a noastră iscălitură.
1833 dec<emb>r<ie> 9
Ionu Manu
Gogu
Dumitru Popa
<…>
D.J.A.N.V., ColecŃia Ioan Macarie, 1, Copie din 9 decembrie 1833..
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 67, nr. 169;
74. - 1761 (7269). – Dumitraşco Palade se învoieşte cu episcopul
Inochentie de Huşi să dea episcopiei satul Voloseni, Ńinutul Fălciu, şi
să primească în schimb satul Cioreceşti, bălŃile din capul acestei moşii
şi patru pogoane de vie din dealul Pleşii, dinspre DrăslăvăŃ.
1 Rupt.
2 Rupt.
3 Rupt.
4 Rupt.
5 Rupt.
6 Rupt.
7 Rupt.
p. 14
Gavril Mitropolit Moldovei
Dumitraşco Palade, vel vor(nic) de łara de Sus, adeverez cu acestu zapis al
mieu, la mâna svinŃii sale părintelui episcopului de Huşi, kir Inoc(h)entie, să
s(e) ştie că având eu un satu întreg la Ńânutul Fălciului, pe apa Prutului, de iastă
parte, anume Volosănii, ce să hotărăşte cu moşiile episcopii, fiind aproape şi de
episcopie, dintru a noastră buna voinŃă, ne-am învoitu cu svinŃia sa, şi am făcut
sc(h)imbătură. Dat-am eu svinŃii sale episcopului acestu satu întreg, de mai sus
arătat, şi svinŃia sa părintele episcopul mi-au dat mie moşie, dreptu moşie satul
Cioriceştii, ce iaste tot la Ńânutul Fălciului, iar(ă)şi pe malul Prutului de iasta
parte. Şi fiind pe moşâia Volosănii puŃini oameni şăzători datu-mi-au svinŃia sa
mai mult bălŃile ce sântu în capul moşii Cioriceştii şi 4 pogoane de vie, cu
pomătul lor, ce sântu la Huşi, în dealul Pleşii, despre DreslavăŃu. Şi am datu şi
scrisorile cele vec(h)i ce am avutu pe această moşie, unul la mâna altuia, ca de
acmu înainte sc(h)inbul acesta să fie stătătoriu şi bine păzitu, şi moşia ce am
datu eu sc(h)inbu episcopii, să o stăpânească episcopia cu pace, şi să-i fie
dre(a)ptă ocină şi moşie în veci. Însă să s(e) ştie şi aceasta că în zapisul cel de
cumpărătură ce au cumpăratu svinŃia sa moşia Cioriceştii, scrie că au cumpăratu
şi giumătate de satul VârâŃii, dar această giumătate de satu să o stăpânească
episcopia, fiind că la tocmală, mie mi-au dat numai satul Cioriceştii. Şi acestu
aşăzământu şi sc(h)inbătură s-au făcut denaintea preosvinŃii sale părintelui
mitropolitului Ńării şi altor boeri mari şi mici, carii s-au şi iscălitu. Şi pe această
aşăzare a noastră să-şi fac(ă) svânta episcopie şi drese domneşti, şi pentru mai
adevărată credinŃă am iscălit şi eu şi am pus şi pecetea.
(Vă)l(ea)t 7269
D(umitraşco) P(a)lade vel vor(nic).
<Alte şase semnături>8
Ioan Bogdan vel log(ofă)t.
Lupul Balş vel vor(ni)c.
Andronac(h)i vel spăt(a)r.
Toader Canta vel ban.
Alexandru Neculce vel pah(arni)c.
D.A.N.I.C., F.E.H., LXX / 48, Original, difolio, filigran; D.J.A.N.V., ColecŃia
Documente, 45 (19), f. 3v, Copie adeverită la 2 noiembrie 1818 de Veniamin
Mitropolitul Moldovei; EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de
documente (1399-1877), Catalog de documente întocmit de: Grigore GăneŃ,
Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti, 1986, p. 78, nr. 220; Costin Clit,
Documente huşene ), în „Prutul”, revistă de cultură, an V, nr. 1(38), ianuarie
2005, p.1 ; respectiv 5.
75. -1776 mai 5, Iaşi. – Hrisov prin care Grigore al III-lea Ghica
Voievodul Moldovei dăruieşte lui Iftimie al doilea cămăraş un sălaş de
Ńigani anume Iorgu Gurău, fiul lui Nica, împreună cu Ńiganca lui
Stanca Oance, cu feciorii şi fetele lor.
Cu mila lui D<u>mn<e>zău noi Grigorie Alexandru G<h>icaV<oie>voda
domnu Ńărăi Moldaviii. Facem ştire cu acest hrisov al domni<e>i mele tuturor
cui se cade a şti, pentru boiariul nostru Iftimievtori camaraş carileslujind
domniii mele cu silinŃe şi dreptate, socotit-am domnia mea şi osebit de alte mile
a noastre, mai milostivitu-ni-am asupra lui, şi dintru a noştri drepŃi domneşti
Ńigani, streini, i-am dat danie şi miluire un selaş de Ńigani, anume Iorga Gurău
sin Nicăi, cu Ńiganca lui Stanca Oance, cu feciorii şi fetile lor. Deci, să-i fie
numitului vtori camaraş danie şi miluire de la domnia mea, şi drepŃi robi cu tot
rodul lor ce va <i>eşidin-trânşii în veci, pe carii se-i stăpâniască cu bună paceca
pe ai sei drepŃi robi, şi hrisov de miluire stătătoriu, neclintit şi neruşiit nici
odănăoară în veci, puind şi a noastră domniască iscălitură şi pecete. S-au scris
hrisovul acesta la scaonul domniii mele în oraşul Iaşi întru a doao domnie a
noastră la al triile anu.
La anii 1777 mai 6
<ss> Grigorie G<h>ica V<oievo>d
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 532, Original, filigran, semnătura domnului,
sigiliu octogonal în chinovar.
EDIłII: V.C. Nicolau, Documente, în „Miron Costin”Revistă de cercetări şi
mărturii istorice, Bârlad, Anul I, nr. 3, octombrie, 1913, p. 40, nr. 42; Tezaur
arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog de documente
întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti, 1986, p. 85, nr.
257;
8 Preluate din copie.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
76. -1776 (7285) noiembrie 17. – Zapis prin care Toader, fiul lui
Dimofti Crăescu, dăruieşte nepoŃilor după sora sa Ilinca, anume Lupu
şi Costandachi, părŃile de moşie din Crăeşti şi Rădeşti, Ńinutul
Covurlui, precum şi cele ce se vor alege în Ńinutul Tutova.
ÎncredinŃăm cu această danii<e> a me<a> la mâna nepoŃilor mei Lupul şi
Costandac<h>i, ficiori surome<a> Ilinca cu au Ńinut-o G<h>iorg<h>ie, măcară
că di a me<a> bună vo<i>e le-<a>m dat toate părŃile di moşie di la Ńinutul
Covurlui, ci să va alegi din Crăeşti, din Vârlezi, din Rădeşti, cum şi din alte
hotară, cum şi di la Ńinutul Tutovii e<…>. Asămine<a> le-<a>m datu ce să va
alegi să fii buni stăpâni toŃi <…> carile din ficiorii mei s-ar scula a ceri moşie
sau nepoŃi, să nu fie volnici a cere moşie dintru aceste hotară ci di a me<a>
b<u>nă vo<i>e le-<a>m dat nepoŃilor mei de sus arătaŃi. Eu Toader sin Dimofti
Crăescu adiverez.
Din <vă>le<a>t 7285 no<i>emvri<e> 17
Vasâli RucŃi vel căpit<an> faŃă fiind la această danii<e>
D.J.A.N.V., ColecŃia Ioan Macarie, 2, Original, pătat.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 84, nr. 253;
77. -1777 (7285) februarie 27. – Zapis prin care Ştefan Bâlc preot şi
moşul său Ioan Bilc, răzeşi pe moşiile Potrocii, Cruciu, Bursucani şi
Zăgance, pe apa Sohului mărturisesc că Miron Bâlc preot este şi el
părtaş în aceste moşii pe care le-au moştenit de la bătrânul Bogdan
Bâlc.
Copie
Adică eu, preutu<l> Ştefan Bâlc înpreună cu moşul meu Ioan Bâlc, răzăşi de
moşia Potrocii, Cruciul, Bursucani, Zăgance, ce sânt pe apa Sohuliului, dat-amu
încredinŃatu mărturia no<a>stră preutului Miron Bâlc cu ne<a>murile sali,
precum să scrii că esti drept ne<a>mu al nostru, şi are parte de moşie în toati
moşiili de mai sus arătati, din bătrânu<l> lui Bogdan Bâlc, din care tragim şi
noi. Noi stăpânim pe Todosăi Bâlc şi ei pe Ioan Bâlc, fraŃi amândoi, şi să fie
volnici aşi stăpâni părŃili lor ori şi de unde ar fi. Şi pentru mai adevărată credinŃă
ne-<am> iscălit.
7285 fevr<uarie> 27
Erei Ştefan Bâlc.
Erei Ioan Bâlc.
Părcălăbia GalaŃi
No. 559
Ace<a>stă cop<i>e ploslăduindu-să din cuvânt în cuvânt şi fiind întocmai cu
orginalu<l> s-au încredinŃat.
1826 no<i>emvr<ie> 29
Iscălit
Ioan Cuza post<elnic>
Locu<l> peceŃii
Ace<a>stă copie s-au prescris de mine de pe ce<a> adevărată copii<e>
sco<a>să în pârcălăbia GălaŃăi, care au înfăŃoşat-o preutu<l> Ioan Bâlc, şi fiind
întocma<i> amu adeverit-o.
1836 noiemvr<ie> 29
<ss>
D.J.A.N.V., ColecŃia Ioan Macarie, 3, Copie din 29 noiembrie 1836, de pe o altă
copie scoasă de postelnicul Ioan Cuza la Pârcălăbia din GalaŃi..
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 84, nr. 254;
78. -1777 iulie 3. – Zapis prin care Carp, feciorul lui Ilie, împreună cu
soŃia sa Maria şi cu fiii săi Mihălache şi Toader, precum şi cu Sârghie,
fiul lui Neculai Chetriş, toŃi nepoŃii Chetrei şi strănepoŃii lui
GheorghiŃă, curgători din bătrânul Hornu, vând lui Andrei logofăt, fiul
lui Istrate Filip şi lui Vasile, fiul lui Ioan Popica, partea lor de moşie
din Mânjeşti, din bătrânul Hornu, Ńinutul Vaslui, spre apus de apa
Crasnei, cu preŃul de 40 de lei.
p. 15
Copie
Adec<ă> eu, Carpu ficiorul lui Ilii, zăt C<h>etrii, dinpreun<ă> cu soŃul meu
Marie şi fii<i> mei Mihălac<h>i şi Toader, şi eu Sârg<h>ie, ficiorul lui
Neculaiu C<h>etriş, holteiu, nepoŃi C<h>etrii, strănepoŃi lui G<h>eorg<h>iŃi, ci
să tragi din Hornul, dat-am adivărat şi încredinŃat zapisul nostru la mâna
dum<nea>lui log<o>făt<ului> Andrei sân Istrati Hilip şi a dum<nealui> Vasăli
sân Ioan Popica şi a fraŃilor dumi<sale>, precum să să ştii<e> că di nimini sâliŃi,
nici asupriŃi, ce de a noastră bun<ă> voi<e> am vândut dumlorsali a noastră
driaptă ocin<ă> şi moşii<e> ce o avem de baştin<ă> de pe părinŃii noştri, un
bătrân anumi Hornul, cari moşii<e> este la Ńinut<ul> Vasluiului, anumi
Mânjăştii, din apa Crasnii, spre soare apuni, drept patruzăci de lei noi, bez zăci
lei ce au luat unc<h>iul nostru Dănil, fratele tatăl<u>i nostru, de la răposat<ul>
vătav Grigori MărzăcuŃul, pe parte<a> lui de moşii<e> ce să va alegi dintr-a
altor fraŃi, adec<ă> dintr-a părinŃilor noştri tot dintr-acel bătrân ce arat<ă> mai
sus, cari parti di moşii<e> a lui i-au vândut-o văt<a>v<ului> Grigori la vele<a>t
7263 apr<ilie> 30, care este deosăbit zapis de vânzare la mâna log<o>făt<ului>
Andriiu. Deci, văzând noi plat<a> deplin<ă> în mânile noastre am dat acest
adevărat zapis la mâna dumlorsali ca să le fii<e> driapt<ă> ocin<ă> şi moşii<e>
dumlorsali şi giupânesilor dum<nea>lor, şi fiilor dum<nea>lor, şi a nepoŃi<lor>
şi a strănepoŃi<lor> şi a tot neam<ul> ce să va <a>legi mai de aproape, neclătit
nici odinioară în veci, şi să nu mai avem a ne ma scula ca să mai întoarcem
această vânzari fiind că noi cu vo<i>e noastră am vândut, cum şi din niamurile
noastre de s-ar scula ciniva ca să-ş<i> cei vreo parte de moşii<e> dintr-acest
bătrân, noi să avem a răspunde ori să le cumpărăm alt<ă> moşi<e> pe cât li s-ar
faci parte<a> lor, ori să le dăm parti<a> lor dintr-alte hotară ce vom ave<a>. Iar
dum<nea>lor mai de susu numiŃii cumpărători după zapisul acesta să
stăpâniască cu paci şi să-ş<i> facă şi dres<e> domneşti. Şi când am vândut
această moşii<e> s-au întâmplat în târgul Huşului înainte<a> dum<nealu>i
căpit<anului> G<h>eorg<h>ie, ispravnicu<l> de Ńinut<ul> Fălciului, şi
înainte<a> a altor o<a>meni de ispravă, preuŃi şi mireni, care mai giosu s-au
iscălit, şi pentru mai adivărat<ă> credinŃa, iscălind am pusu şi degitilu în loc de
pecete. Iar cât pentru o livadă di pomi şi o fântăn<ă> ce este lângă zărişte<a>
casăi tătânilui lui Neculai C<h>etriş ni-au fost tocmala ca să ni stăpânim pomii
şi făntâna, însă numai pomii şi fântâna, iar nu şi pământ.
1777 iuli<e> 3
Eu Carpu, ficiorul lui Ilii<e>, zăt C<h>etriş, am vândut cu vo<i>e me<a>.
Eu Sârg<h>ii<e>, sân Niculaiu C<h>etriş, am vândut di cu vo<i>e me<a>.
Erei Afim ot Huş<i>, m-am tâmplat faŃă.
Andrei Frim vor<ni>c ot Huş<i>.
Ierei Costandin ot Huş<i>, m-am tâmplat faŃ<ă>.
Eu Diacon Tiu, m-am tâmplat faŃ<ă>.
Eu Alecsandru Botezat<o> log<ofăt>, m-am tâmplat faŃă.
Costan diacon ot Huşi, m-am tâmplat faŃ<ă>.
Ştefan Ciuli m-am tâmplat.
Alistar Ignat, m-am tâmplat faŃă.
Această tocmală şi învoială s-au făcut înainte<a> me<a>, nesăliŃ<i>,
neasupriŃi, ce de a lor bun<ă> vo<i>e, şi pentru încredinŃare am iscălit.
G<h>eorg<h>ii sulger ispravnic.
Şi la această vânzare am <fost> faŃă şi am iscălit.
V<el> log<o>făt.
Acest zapis l-am scrisu eu cu zisa vânzătorilor de mai sus arătaŃi şi pentru
credinŃa am iscălit.
Samson Burg<h>ele diac.
D.J.A.N.V., ColecŃia Ioan Popa-Mânjeşti, 1, 2, Copie, Original în limba greacă.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 85, nr. 258;
79. -<1777 septembrie 30-1782 mai 29>. – Mărturie hotarnică făcută
din porunca lui Constantin Moruzi Voievodul Moldovei prin care se
aleg pământurile din moşia Cârjoani, Ńinutul Tutova, din bătrânii
Gherasim, Pricop, Ignat şi Pinte, care se cuvin lui Dumitraşcu
Bădărău, Grigore Bujoran precum şi răzeşilor de pe această moşie.
ÎnştiinŃari facem cu această mărturie hotarnică şi luminată porunca mării sali
prea înălŃatu<lui> domnului Dimitriu Moruz V<oie>v<o>d, fiind rânduiŃi ca să
mergem la Ńân<u>tul Tutuvii, la o moşie, anumi Cărjăonii, a lui Dumitraşcu
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Bădărău şi cu alŃi răzăşi a lui ce a să o alegem şi să o hotărâm de cătră
şăt<rarul> Grigore şi de cătră IoniŃă Bujoran. Deci, după poroncă am mersu la
numita moşie ş<i>-am strânsu pe toŃi răzăşii şi înpregiuraşii, cât pe şăt<rarul>
Grigore şi pe IoniŃă Bujoran, şi pe Dumitraşcu Bădărău i pe preotul
Dumitraşcu1 zăt Bădărău i preotul Costandin Măstăcanul i preotul Iordac<h>i
ot tam i pe Andronac<h>i vornicul ot tam i preotul Costandin zăt preotul
Costandin zăt Buznilă i Lupul Bărgău i diacon Lupul i Ion sân Parfeni łagă i
Sandul Cucoş i Costandin zăt łaga, toŃi răzăşii de Cărjăoani. Şi întrebându-i pe
toŃi răzăşii pe und<e> umblă hotarul Cărjăoanilor de cătră alte părŃi de moşie
din gios şi din sus, ei ne-<a>u arătat, ş<i>am făcut funia de 20 stănjăni, şi
stănjănul de 8 palmi G<os>p<o>d, ş<i>am tras toată moşie pe 3 locuri, întâiu
dial despre despre răsărit despre Tutova din pietra hotar a Băicenilor în sus pără
în hotar<ul> Măscureilor într-o scursură de drum undi să numeşti la Murul lui
Guguianu, s-au găsât 34 funi<i>, cari fac 680 stănjăni, şi trăgând şi vale<a> pe
matcă iarăşi din pietra Băicenilor în sus până în marginea Cărjăonilor din gios în
gura văii în dreptul capulu<i> piscului într-o gro<a>pă de Lupărie s-au găsât 36
funi<i> care fac 720 stănjăni, şi trăgând şi sălişte<a> în sus pe vale păn<ă> în
hotarul Măscureilor s-au găsât 8 funi<i> cari fac 160 stănjăni, ş<i>-am pus
pietră hotaru. Şi trăgând şi pe dial despre apus iarăşi din pietra Băicenilor în sus
pe zare<a> dialului, s-au găsât 36 funi<i>, cari fac 720 stănjăni, pănă în
margine<a> săliştii din jos, şi trăgând şi sălişte<a> pe zare<a> dialului în sus s-
au găsât 8 funi<i>, cari fac 160 stănji<ni>, ş<i>-am pus pietră hotaru lângă un
lac cu spini, undi s-au făcut şi booru într-un stejar.
Şi întrebând pe toŃi răzăşii în câŃi bătrâni umblă moşia Cărjăonilor au dat samă
că umblă în patru bătrâni, anumi un bătrân Gerasăm, şi un bătrân Pricop, şi un
bătrân Ignat, şi un bătrân Pinte, care acest bătrân iaste baştină. Şi făcând
socotială s-au vinit de bătrân câte 170 stănjăni parte<a> dispre răsărit, iar pe vali
li să vine câte 180 stănjăni de bătrân, şi pre dial despre apus li să vini iarăşi tot
câte 180 stănjăni de bătrân, şi scoŃând parte<a> lui Dumitraşcu Bădărău pe un
zapis ce ni-au arătat de la Cantemir V<oie>v<o>d de la vele<a>t 7180 mart<ie>
5, şi un ispisoc iarăşi de la măria sa de întăritură de la vele<a>t 7201, ce l-au
avut şi măria sa de cumpărătură din boierie de la Alecsandru şi de la femeia lui
Todosăe, şi de la fratesău Crăciun, din bătrânul lui Gerasăm a trie parte, cari l-
au dat danie lui Ion părcălabului şi giupănesăi dumisali Sandii, moaşa lui
Dumitraşcu Băd<ă>rău, şi scoŃând a trie parti din bătrân<ul> lui Gerasăm 56
stănjăni şi 5 palmi dialul despre răsărit, şi iarăşi a trie parti din bătrân<ul> lui
Girasăm 6 stănjini din dial despre apusu, adecă din matca văii Cărjăonilor pără
în zari<a> de<a>lului despre apus, 119 stănjăni i s-au mai vinit lui Dumitraşcu
Bădărău i cu răzăşii lui din bătrânul Păntii bez a 5 parte şi iarăşi dintru a
cince<a> parte giumătate ce au luoat şăt<rarul> Grigore parte<a> despre răsărit.
Iarăşi i s-au mai vinit în dial despre apus 126 stănjăni tot din bătrânul Păntii, bez
a cince<a> partece au luoat şăt<rarul> Grigore cu un zapis de la Ilie, nepot
Pintii, din vele<a>t 7292 decemv<rie> 12, şi iarăşi din a 5 parte, parte<a>
preotisăi Palag<h>ii<a> ce au vândut-o Cozma sân Nicolaiu lui Mih<ă>lac<h>i
łopa la <vă>le<a>t 7192 decemv<rie> 12, şi s-au găsât şi la Bădărău vândutu
iarăşi cu zapis de la un Andronac<h>e sân Doroftiii, fata preotisăi Palag<h>ii de
la vele<a>t 7179 mart<ie> 14. Şi înpărŃându-să şi sălişte<a> vatra satului s-au
vinit câte 40 stănjăni de bătrân şi am ales parte<a> lui Dumitraşcu Bădărău din
bătrân<ul> lui Gerasăm a tria parte, i s-au vinit 13 stănjăni şi 2 palmi şi 1 lat de
mână ce este cumpărătură, 28 stănjini i s-au mai vinit din bătrânul Pintii ce este
baştină cu răz<ă>şii lui, cari faci toată parte<a> de moşie a lui Dumitraşcu
Bădărău şi a răz<ă>şilor luicu parte de moşie şi cu parte de sălişte peste tot 403
stănjini şi 1 palmă, cari această moşie şi cu această somă de stănjăni mergi din
pietra hotaru undi s-au pus în malul părăului Cărjăonilor, de unde s-au despărŃât
parte<a> de sălişte de cătră şăt<rarul> Grigore, şi merge pe matca părăului în
giosu pără undi s-au pus pietră hotar, iaşi în malul părăului în şăs, şi mergi
această moşie din matca părăului Cărjăonilor spre apus până în zare<a> dialului
despre apus, în capul săpăturilor Muncelului în sus undi s-au pus pietră hotaru,
şi de acole merge pe zare<a> dialului până undi s-au pus pietră hotar şi s-au
despărŃât parte de sălişte a şăt<rarului> în sus, şi s-au vinit 403 stănjini şi 1
palmă, şi în zari<a> dialului despre apus cu sălişte cu tot, tot asămine ca şi în
vale. Cari această parte de moşie cât şadi sălişte ce est<e> mai sus arătat, au
împărŃât Dumitraşcu Bădărău cu răzăşii lui în giumătati, şi i s-au vinit lui
Dumitraşcu Bădărău 20 stănjini şi 6 palmi, parte de sălişte din gios, şi 180
stănjini şi 6 palmi parte<a> de moşie alături cu sălişte<a> pe din giosu până în
pietra hotaru undi s-au despărŃât de răzăşii lui, şi s-au vinit şi parti<a> de moşie
pe din gios de a lui Dumitraşcu Bădărău 180 stănjăni şi 6 palmi, şi li s-au mai
vinit şi parte de sălişte 20 stănjini şi 6 palmi şi li s-au dat sălişte alăturea cu
şăt<rarul> Grigore pe din gios şi din sus alăture cu Dumitraşcu Bădărău şi
p<r>in mijlocu<l> lor; carile ace<a> parti din bătrânul Pintii ce au rămas
baştină la răzăş<i>, care are şi Bădărău parte, şi s-au dat în doao cu Bădărău,
măcar lui Bădărău de i s-ar faci şi mai puŃină parte în parte<a> această de
1 Tăiat Dumitraşcu şi scris Neculaiu.
p. 16
baştină. Şi am scos şi toată parte<a> şăt<rarului> Grigore pe un zapisu parte<a>
despre răsărit 313 stănjăni şi 2 palmi din bătrânul lui Gersăm ce i s-au vinit pe 2
părŃi, bez a trie parti ce au luoat Dumitraşcu Bădăru, cari acest zapis estedin
vele<a>t 7192 decemv<rie> 12, ce au cumpărat Mih<ă>lac<h>i łopa de la un
Apostul Cociorveiu şi de la fratesău Grigore şi de la sora lor IlinŃa, feciorii
Nastasăii Corciorvoaia, nepoŃi lui Pavăl, <…>celor Nastasăii şi a moşuşlui lor
Pavăl, 51 stănjăni tij a şăt<rarului> din bătrânul Pintii bez a răzăşilor, ce au
cumpărat Miha<la>c<h>i łopa, după cum arată în zapisul din vele<a>t 7192
decemv<rie> 12, de la Ilie, fecior lui Costandin, nepot Pintii, parte<a> tătânisău
lui Costandin, cari aceşti 51 stănjăni ce sânt mai sus arătaŃi toată parti i s-au
cuprinsu, parte<a> Pintii toată şi cu giumătate din a cince<a> parte dintr-un
zapis a moşăsa preutisăi Palag<h>ii, bez giumătate de parte ce au luoat-o
Dumitraşcu Bădărău din Palag<h>ia 340 stănjini tij, a şăt<rarului> Grigore pe 2
bătrâni ce-i ari dum<nea>lui cumpărătură, anumi Pricopi ce au cumpărat tatăl
dumisale Mihalac<h>i łopa, după cum arată zapisul din vele<a>t 7192
decemv<rie> 12, de la Costandin, feciorul lui Necoară, fecior Gaftii, nepot lui
Pricopi, şi cu văru<l> său Mafteiu, feciorii Sofronii, nepoŃi lui Pricopi, parte<a>
maice<i> lor şi moşului Pricopi. Şi un b<ăt>răn tij a lui, anumi Ignat, iarăşi i s-
au cumpărat tatăl dumisale łopa, după cum arată zapisul din vele<a>t 7192
decemv<rie> 12, de la Cozma, feciorul lui Nicolaiu şi cu varăsa Sofronia, fata
lui Ştefan, şi cu naşul lor Gavril, şi cu vara lor Io<a>na, fata Nastasăii Jilorooia,
şi cu cumnatul lor Sămion Zugrav, nepoŃăi lui Ignat;
Parte<a> despre apus tij a şăt<rarului> 120 stănjini din bătrânul lui Gerasăm
bez a triia parte a lui Dumitraşcu Bădărău 54 stănjini tij a şăt<rarului> din
bătrânul Pintii bez parte<a> lui Dumitraşcu Bădărău 360 stănjăni tij a
şăt<rarului> pe 2 bătrâni ce sânt mai sus arătaŃi, anumi Pricop şi Ignat, ce-i sânt
cumpărătură, cari fac peste tot parte<a> şăt<rarului> Grigori dial despre răsărit
dinspre Tutova din hotarul Băicenilor şi pără în hatul Măscureilor 680 stănjăni,
şi iarăş<i> au mai luoat şăt<rarul> Grigori dial despre apus 358 stănjăni
parte<a> din gios de hotarul Băicenilor, ce merge pe zari<a> dialului despre
apus pănă în capul săpăturilor Mincelului, de undi s-au pus piatră hotarşi s-au
făcut şi booru într-un stejariu, şi din piatra hotar a Băicenilor ce este în matca
văii Cărjăonilor şi mergi în sus pe vale până undi s-au înplinit 358 stănjăni şi s-
au pus şi pietră hotaru în malul părăului dispre apus, şi aşa i s-au înc<h>iat
parte<a> de moşie. Şi înpărŃindu-să şi săliştea i s-au vinit şăt<rarului> Grigori
parte<a> din sus din hotarul Măscureilor pănă undi s-au pusu pietră hotaru în
malul părăului din gios 118 pol stănjăni la dial dinspre apus ce să hotărăşti în
zari cu Hriasca până undi s-au pus pietră hotaru, şi aşa s-au înc<h>eiat toată
parte<a> şăt<rarului> Grigore de moşie cum şi din sălişte după cum arată.
D.J.A.N.V., ColecŃia Gheorghe Moraru, 2, Original, difolio, datat după anii de
domnie.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 86-87, nr. 261;
80. -1786 noiembrie 4.– Jalba a lui IoniŃă Bantaş şi a lui Vasile
Găluşcă mazili din Mânjeşti, Ńinutul Vaslui, referitoare la pricina pe
care o au cu Andrei diac pentru stăpânirea unei părŃi din moşia
Mânjeşti, pe Valea Dobârcerilor.
Pre<a> ÎnălŃate Doamni
Jăluesc mării tale, că tatăl nostru Gavril Găluşcă la <vă>le<a>t 7251 au
răscumpărat o parti de moşie din moşie Mânjăşti, de pe vale<a> Dobârcinilor ot
Ńinut<ul> Vasluiului, de la un diacon Ion Popica ce o cumpăras<e> cu zapis de
la un Necola sin Hilip răzăş de la un bătrân şi niamul tatălui nostru. Şi pe urmă
au picatu cu rugăminte acest Necola sin Hilip după tatăl meu ca după zapis ce
au datu tătânimeu pe această parte de moşie să-l mai aştepti tatăl meu un an şi el
va da banii tătânimeu înapoi, şi să-ş<i> ia parte<a> de moşie, iar nedând banii
la anul să rămâi parte<a> de moşie de istov a tătânimeu, şi al anul nedând el
banii au rămas ace<a> parte de moşie a tatălui meu. Şi păr<ă> acumu tot cu paci
amu stăpânit, cum şi noi acum, şi într-atâŃ<i>a ani nici Necola sin Hilip cât au
trăit n-au zis nimică, nici ficiorii lui cât au trăit iar n-au zis nimică, ce tocma
acum s-au sculat un Andrii diiacul, nepot Necolii vânzătoriului, s-au sculat şi
aducând luminată carte G<os>pod au rânduit dum<nealo>r is<pravnicii>
hotarnici, şi au hotărât moşie dar cu p<i>etri n-au stâlpit, fără numai au dat
dum<nea>lor is<pravnicii> mărturii<e> să ni giudecăm la divan. Şi acum fiind
că şi acest Andrii diiac iaste venit aici cu sorocu G<os>pod mă rog doamni să
fim rânduiŃi la divan să ne giudecăm şi să-m<i> găsăscu dreptate, şi mari
pomană a fi mării tali.
Robul mării tale IoniŃi Bantăş i Vasile Găluşcă mazili,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
răzăş<i> de moşie Mănjăşti ot Vasluiu
Dumis<ale> vel vor<nic> cercetând această pricină înpreună cu dum<nealui>
cu veliŃii boiari să îndreptaŃi.
Noemv<rie> 4
1786
Vel clucer
D.J.A.N.V., ColecŃia Ioan Popa-Mânjeşti, 3, Original, difolio, filigran.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 92, nr. 290;
81. -1786 noiembrie 10.– Zapis prin care Andrei Filip diac vinde lui
Vasile Găluşcă vameş şi nepotului acestuia IoniŃă Bantaş şi nepotului
acestuia IoniŃă Bantăş jumătate din bătrânul Hornu, din moşia
Mânjeşti, pe valea Dobârcenilor, Ńinutul Vaslui, cu suma de 84 de lei şi
32 parale.
Copie
Adică eu, Andrii Filip diiac, dat-am adivărat şi încredinŃat zapisul meu la mâna
dum<misale> Vasăli Găluşcă vamiş, şi a dumis<ale> IoniŃi Bantăş, nepot de
sor<ă> dumis<ale> Vasăli Găluşcă, precum să s<e> ştii<e> că de nime sălit,
nici asuprit, ce de a me<a> bună voia am vândut dumis<a>le a me<a> driaptă
ocină şi moşii<e>, giumătate de bătrân din bătrânul Hornului din satul
Mănjăştii, de la Ńânut<ul> Vasluiului, cari moşii<e> Mănjăştii iaste pe vale<a>
Dobârcenilor, şi purcedi din hotarul moşi<e>i lui Tufă în jos pără în apa
Crasnii, şi spre răsărit până în hotarul moşi<e>i Drăgoteştilor. Iar spre apus pără
în moşia mănăstirii LipovăŃului, care <…> eu o am cumpărătură de la Carpu,
ficiorul lui Ilie, zet C<h>etrii, şi de la fimeia lui Maria şi ficiorii lor
Mihalac<h>i şi Toader, şi de la Sârg<h>ii, ficiorul lui Neculaiu C<h>etriş,
nepoŃ<i> C<h>etrii, strănepoŃ<i> lui G<h>eorg<h>iŃi, ci să trag din Hornul.
Osăbit de parte<a> lui Dănăilă sin C<h>etriş, ce ş<i>-au vândut-o mai înainte
vatavului Grigorii MârzăcuŃul, adică parte<a> lui a zăce<a> parte din bătrânul
Hornului, iar noauă părŃi le împărŃim cu Popiceştii fiind că li-am cumpărat
înpreună, adică 4 pol părŃi a Popiceştil<o>r şi 4 pol părŃi sânt a mele, care după
măsura ce s-au făcut la toată <mo>şia1 mi s-au venit mie pe aceste 4 părŃi 89
stănjăni, şi i-am vândut dumis<ale> <…>2 37 parale, 2 bani, stănjănul, care s-
au făcut 83 lei, 32 parale, 1 banu, pe care bani <…>3dumn<ealui> deplin întru
mâinile mele, şi eu am dat acest zapis dumis<ale> de stăpâni<it>4înpreună şi cu
toate scrisorile ce-am avut. Şi de acmu înainte să fii<e> dumis<a>le,
ficioril<o>r, nepoŃil<o>r şi strănepoŃil<o>r dumis<s>le driaptă ocină şi
moşii<e> stăpânind-o cu pace în veci nestrămutat, şi să o dijmuiască din toate
după obiceiul pământului ca pe driaptă moşia dumis<a>le, adică din vatra
satului, din vad cu apă, din câmpu şi din tot locul cu tot venitul, şi nimene din
niamurile mele n-au nici un amestec la această parte de moşii<e>, căci pe drepŃi
banii mei o am cumpărat fără nici amestic cu nime, şi după acest adivărat zapis
să aibă dumis<ale> aşi faci şi dresă G<os>pod de stăpânire, la care tocmală a
noastră şi facere de zapis s-au tâmplat şi alte obraze de cinste care s-au iscălit
marturi, iscălind şi eu pentru mai mare adivărată credinŃă şi ce<a> disăvârşit<ă>
a dumis<a>le stăpânire.
1786 no<i>emv<rie> 10
Andrii Filip diiac am vândut cu voia me<a>.
G<h>iorg<h>ii Niagul diiac ot Tutova m-am întâmplat faŃi şi sânt martur.
Şi eu încă întâmplându-mă faŃă la această învoială şi fiind făcută cu
primire<a> şi bună voia dumis<ale> am iscălit. Ştefan Tacul.
Vasăli Liah vor<ni>cu de poartă.
Rugină mazil am fost de faŃă.
Iordac<h>i mazil m-am tâmplat faŃi şi sânt martur.
Şi eu fiind faŃi la această facere acestui zapis în divanul G<os>pod şi am
iscălit. Andrii Cogălnician vornic de poartă.
Şi eu Costac<h>i diiac de divan am scris zapisul cu zisa dum<isale> Andrii
diiac în divan<ul> G<os>pod.
D.J.A.N.V., ColecŃia Ioan Popa-Mânjeşti, 4, 5, Copie.
1 Pătat.
2 Pătat.
3 Pătat.
4 Pătat.
p. 17
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 92, nr. 291;
82. -1793 septembrie 25. – Mărturia lui Enache Cimbală, căpitan,
dată la mâna lui Constantin Palade, vornic, privind întinderea moşiei
din Nărteşti a acestuia din urmă, întrucât a avut pricină de hotar cu
Oană, fiul Paraschivei, nepotul lui Grigore Oană.
Copie
Fiind că Pană Oană au avut şăsăzăci şi şăs pol stănjăni de moşăi<e> în vatra
satului Nărteştii, care moşăi<e> o trage de pe măsa Parasc<h>iv<a>, fata lui
Grigorii Oană, şi vânzându-o dumisale vor<ni>c<ului> Co<n>stantin Paladii,
au scos un răvaş de la dum<nea>lui spat<arul> G<h>eorg<h>ii Costandac<h>i
isprav<nic> de Ńinutu<l> Tutovii, di care mi să porunce<şte> ca să merg la
numita moşii<e> de sus arătată, să-i aleg parte<a> lui Pană Oană de o parte
aceşti stănjăni de sus arătaŃi. Eu după poroncă am mers la numita moşăi<e>
Nărteştii şi am strâns mulŃi oameni bătrâni şi răzăşi cari mai gios s-or pune şi
degetile, şi făcând palmă G<os>p<o>d am făcut stânjin şi am tras aceşti
stânjinide sus arătaŃ<i> pe 3 locuri, adică răsăritu, şi mijlocu şi apus. Şi puind
funia despre răsărit din hotarul dumisale vor<ni>c<ul> Co<n>standin Palade
din mijlocul unei paragini a lui Co<n>standin Vicol, lângă un cireş care <…>
am făcut şi sămn cruci, şi am început a tragi în sus pe uliŃa la Ion Coadă şi am
agiuns păn<ă> denainte c<h>ivniŃii5 lui şi am făcut sămn într-un perju, şi viind
la mijlocul moşi<e>i iar am pus funia în hotarul dumisale vor<ni>c<ului> din
margine<a> livezii lui <…>ălăbaş din sus dintr-un vişin, şi am tras în sus
păr<ă> din sus de bisărică cu 2 stănjini, şi mergând la capătul moşi<e>i lui
dincoace de margine<a> satului despre apus iarăşi am socotit-o din hotarul
dumisale vor<ni>c<ului> di sus, neputând-o trage cu funie de o râpă, şi au venit
într-un stejar în margine<a> râpii din sus la care s-au mai găsit alt boor
vec<h>iu într-acel stajar, şi iarăşi i-am făcut sămn boor. Şi după ce am mântuit
de tras am făcut aciastă mărturii<e> dumisale vor <ni>c<ului> Co<n>standin
Pălade şi am iscălit.
1793 săpt<embrie> 25
Enac<h>e Cibală căpit<an>
Eu IoniŃă Ginginu mazil am fost faŃ<ă>.
Eu Toader Coadă am fost faŃ<ă>.
Eu Mănăilă Gingin<ă> am fost faŃ<ă>.
Eu Nica Gingină am fost faŃ<ă>.
Eu Vasile Gingină am fost faŃ<ă>.
Eu Costandin Coadă am fost faŃ<ă>.
Eu Neculai Tătariu am fost faŃ<ă>.
Eu Andronac<h>e am fost faŃ<ă>.
Eu vornicul Toader am fost faŃ<ă>.
Eu Grigore łărigrădian.
Eu Ion Coadă.
Eu Fanbocia (?) am fost faŃ<ă>.
Asămine<a> di pe ce<a> adevărată mărturie hotarnică.
1817 iuli<e> 30
<ss>
D.J.A.N.V., ColecŃia Ioan Macarie, 4, Copie din 30 iulie 1817, pătată.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 95, nr. 304;
83. -1795 septembrie 28. – Mărturie hotarnică a vetrei târgului Vaslui
făcută danie de către domn hatmanului Costache Ghica.
Copii
Din luminată poronca preînălŃat<ului> domnului nostru, măria sa Alicsandru
Ioan Calimah Voi<e>vod am fost rânduiŃi ca să facim cercetari să aflăm şi să
dovidim cât locu esti vatra târgului Vasluiului; ci esti dată danii cu luminati
hrisoavi di la domni, măria sa Mihai SuŃu Voi<e>vod, şi de la preînălŃatul
domnul nostru măria sa Alicsandru Ioan Călimah V<oie>v<od>, dumis<ale>
hatmanul<u>i Costac<h>i G<h>ica. După cercetare<a> ci am făcut şi după
scrisorili înpregiuraşilor, străngând şi toŃi târgoveŃii şi megieşăi<i> am aflat că
vatra târgul<u>i Vasluiul<u>i să începi dintru un vadu în apa Vasluiul<u>i ci
esti după ezătura vec<h>i domnească din gios şi din sus di casa C<h>irilii
căpitanu<l>, după hotarnica ci au arătat D<umnealui> cam<ina>r<ul> IoniŃă
Sturza din let 7265 genar 28, iscălită di răpos<atul> Neculai RacoviŃă bi<v> vel
med<elnice>r şi întărită cu hrisov hotarnic di la fericitul şi întru pominiŃi Ioan
5 Probabil pivniŃei.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Feodor V<oie>v<od>, părintili înălŃămii sali Alicsandru Ioan Călimac
V<oie>v<od>, din leatul 7268 dic<em>v<rie> 4, întru care arată sămnili şi
hotărările moşii Precistii cu suma stănjănil<o>r ci este prinpregiurul târgul<u>i;
afară di vatra târgul<u>i Vaslui, cari esti dată danii Precistii di la Romanu di
răposatul Costandin RacoviŃă V<oie>v<od> cu hrisov din v<ă>l<ea>t 7265
no<ie>mvrii 30 pi cari moşia Precistii o diosăbeşti di alti moşii di prin pregiur,
îns<ă> în hotarnica med<elnice>r<ului> Neculai RacoviŃă după ci hotărăşti
moşia Precistii dispre alti moşii, arată sămnili vetrii târgului că să începu dintr-
un vadu pi apa Vaslui<lui> precum mai sus pomineşti, pi cari vadu au mărturisit
oameni bătrâni târgoveŃi că l-au apucat acolo, Andrii Filoti, om ca di 80 ani, şi
Ioan Iftodi ruptaş di camară, om ca di 60 ani, şi IoniŃă Iftodi, ca di 65 ani, şi
C<h>irila Solomon, ca di 50 ani, şi Ioan Barbul vornicu<l>, ca di 50 ani, şi
vor<ni>c<ul> Tudor Cocuz, şi Mihăilă Lionti, şi Toad<e>r Cojocariul cu alŃi
târgoveŃi. Iară hrisovul hotarnic arată numai hotarăli moşii Precistii, dar pintru
sămnili vetrii târgului nu pomineşti ci numai zici afară di vatra târgul<u>i
Vasluiu; După care dovezi şi şi după diosăbiti ispisoaci vec<h>i a mănăst<irii>
LipovăŃului, îns<ă> un ispisocu di la răposatul domnu Miron Barnovs<h>i vodă
din anul iuli<e> 30 întru carili înc<h>ină bisărica din târgul Vasluiu ci au fost
făcută di Ciobanul sin Păntea şi de alŃi ci au fost hramul Adormirii Precistii, la
mănăstirea Sfântul<u>i G<h>eorg<h>i di la di la muntili Aftonul<u>i, ci să
numeşti a Zugravul<u>i, afirosind şi moara di pi părăul Vasluluilui, şi cu
grădini la fântâna Răucăi, şi cu locuri di prisăci la obârşia Bustii; Şi alt ispisocu
di la răpos<atul> domnu Moisă Movila V<oie>v<od> din <vă>le<a>t 7139
av<g>ust 5, întru cari întăreşti un vadu şi da o moară pi părăul Vasluiul<u>i, pi
cari le pomeneşti că au fost domnescu, dript supt ascultare<a> târgul<u>i
Vasluiului, cu vii şi livezi, şi crămi, înprotiva tărgul<u>i Vasluiu, după ispisocul
di la Aliksandru V<oie>v<od> asăminea întărind şi Istrati Dabija Vodă ceali di
sus pominiti; Ne-<a>m încredinŃat că au fost vatra târgul<u>i pi undi esti
Ńintirimul bisăricii pominiti ci au fost făcută di Ciobanul sin Pănte, şi că vatra
târgul<u>i din vec<h>iu treci mai în sus mult di Ńintirimul bisăricii Zugravii.
Îns<ă> fiind că hotarnica med<elnice>r<ului> Neculai RacoviŃă arată că din
vadul di pi apa Vasluiul<u>is ă începi hotarul tărgului, asămine<a> am urmat şi
noi începând hotarul vetrii târgul<u>i di acolo făcând funii di 20 stănjăni, şi
stănjănul di 8 palmi Gospod am început măsura di pi malul apii Vasluiul<u>i, pi
undi cură apa Vasluiului acum în vadul di sus pominit spre amiazăzi, şi în gios
pi malul apii Vasluiul<u>i păn<ă> undi dă apa Vasluiul<u>i în Bărladu, din
gios di podul pisti apa Vasluiul<u>i ci au fost vec<h>iu, pi carili îl pomineşti şi
hotarnica med<elnice>r<ului> Neculai RacoviŃă; undi au găsit în apă şi un
şaranpoiu, şi s-au aflat 836 stănjăni; Şi di aco<lo> precum scrii<e> hotarnica
med<elnice>r<ului> Neculai RacoviŃă tot apa Bârladul<u>is pre apus păn<ă> la
o punti vec<h>i pisti Bărlad, făcută di<n> şaranpoi, s-au aflat stănjăni 460, şi di
acolo în sus tot apa Bârladului spre amiază no<a>pti păn<ă> undi dă părăul
Delii1 în Bărlad, şi tot în sus pi părău păn<ă> undi să coteşti părăul Delii şi
caută spre movila ci o pomineşti în hotarnica med<elnice>r<ul> RacoviŃi, s-au
aflat 515 stănjini, şi de acolea pe răul Delii, pi lângă podul pisti părăul ci esti
drumul cel mari şi tot la deal spre răsărit pi buza unui piscu drept la moviliŃă cii
în pisc de<a>saupra din sus di rupturili drumului, tot după cum arată hotarnica
med<elnice>r<ului> RacoviŃă; Şi de acolo spre răsărit la vali pisti podiş, şi tot
la vali pi din sus din Ńintirimul Zgravii drept păn<ă> iarăş în vadul pi apa
Vasluiul<u>i, di undi am început a măsura, şi am s-au aflat 1000 de stănjăni; Şi
de acole pi mijlocul tărgul<u>i s-au început a măsura pi drumul ci vini dispri
Portari şi dispre Zăpodeni, dintr-o peatră ci s-au găsât din deal di drum pin tărgu
spre ameazăzi, păn<ă> undi dă Vasluiul în Bărlad, s-au aflat 732 stănjăni, Şi aşa
s-au înc<h>eiat tot hotarul tărgul<ui> Vasluiului din giur înpregiur şi p<r>in
mijlocul tărgului.
1795 săptemvrii<e> 28
/ IscăliŃi / Arg<h>ir<e> Cuza / Iordac<h>i Rosăr sărdar / Sarafimu egumen
DobrovăŃu /
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 534, Copie de la mijlocul secolului al XIX-lea.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 104, nr. 342;
84. -1801 aprilie 2, Iaşi. – Hrisov prin care Constantin Ipsilanti Voievodul
Moldovei dăruieşte lui Şerban Costache, fost mare spătar, vatra târgului Fălciu
„cu tot locul” care fusese până atunci domnesc; pentru slujba casei lui Şerban
Costache sânt scutiŃi de birul Visteriei şi de alte dări şi angarale 20 de oameni
străini.
1 Deleni.
p. 18
Noi Constandin Alexandru Ipsilant V(oie)vod cu mila lui Dumnezău domn
Ńării Moldaviei. Datorie având oblăduitorii pentru supuşii stăpânirei lor ca pe
fieştecarii să-i păzască întru o dreaptă măsură, cum şi pe cei slabi ai agiuta după
a lor stare, fiindule ce<a> mai întâiu laudă, şi a patriei fericire, de care din ciasul
ce sfântul D(u)mnezeu ne-au încredinŃat părintescul şi domnescul scaon a Ńării
aceştie nici noi nu ne-am apărat, ci mai vârtos încât s-au putut ne-am arătat
următori. Precum aseminea luând aminte domnie me<a> şi pentru cinstit şi
credincios bo<i>eriul nostrum dum<nealui> Şerban Costac<h>i biv vel spătar,
carele fiind din neamurile cele vec<h>i a pământului acestue, şi după starea sa
neîndestulat şi vrednic de agiutoriu, Domnie me<a> dar osebit de alte ale
noastre domneşti mile, l-am miluit l-am miluit pe dum<nea>lui ş i-am dat
desăvârşit danie toată vatra târgului Fălciului cu tot locul cât păn<ă> acum au
fost domnesc şi nedate nimărue, pe care de acum înainte să stăpânească ca pe a
d<u>m<i>sale dreaptă ocină şi moşie cu tot venitul din tot locul, adică orânda a
tot feliul de băutură ci să va vinde acolo în târg, vin, rac<h>iu şi orice altă să fie
numai a dum<i>sale. Căsăpie şi dohotul sau păcura să fie iarăş a dumis<ale>, şi
nimine alŃii să nu fie volnici a vinde dintr-aceste mai sus arătate făr(ă) îânvoiala
dum<i>sali, cum şi la toate altele să va urma întocma precum să urmeaze şi la
alte târguri bo<i>ereşti ce sint în pământul acesta. Şi deosebit i-am dat domnie
me<a> şi mortasipie târgului acestue ca pe câte vite să vor vinde acolo
dum<nea>lui să o e, făr<ă> a se amesteca vameşii sau alŃii, rânduindu-se şi zioa
târgului ca să fie acolo în toată săptămâna odată, adică Sâmbăta, în care zi la
târgurile megieşite nu se face târg. Aşijderea, pentru doozeci oameni streini ce-
şi va pute<a> adduce de peste hotar, carii să fie adiveriŃi de dregătorii
marginilor pe unde vor trece, că sint streini făr<ă> de bir în visterie şi nu au nici
un amestec cu vreunii din lăcuitorii Ńării, i-am dat ca să fie pentru slujba casei
dum<i>sale, carii să fie apăraŃi şi scutiŃi de tot birul visteriei, cum şi de toate
alte dări şi angării ce vor fi pe alŃi lăcuitori, aceştie întru nimică să nu să supere,
ci să fie numai pentru slujba casei dum<i>sali. Pentru care poroncim
dum<neavoastră> ispravnici şi dregători ai Ńinutului ca la toate să s<e> urmeze
tocma şi pre deplin. Şi poftim domnie me<a> şi pe alŃi fraŃi luminaŃi domni ce
vor fi în urma noastră ca să nu strice această puŃină milă, ci mai vârtos să
adaogă şi să întărească pentru a domniilor sale laudă şi pomenire. Datu-s-au
hrisovul acesta de la scaonul domniei mele în oraşul Eşii, întru întâe domnie a
noastră la Moldovva, la al triile an a domniei noastre.
Anul 1801 luna april 2
<ss>
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 537, Original, filigran, pătat, semnătura
domnului, intitulaŃia şi literele iniŃiale ornate în chinovar, sigiliu în chinovar..
EDIłII: Gheorghe Ghibănescu, Documente, în „Ioan Neculce”Buletinul
Muzeului Municipal din Iaşi, Anul I, Fascicola II, iulie 1922, p.310-311, nr.
CLXI; Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 104, nr. 342;
85. -1806 iunie 10. – Isprăvnicia Ńinutului Tutova însărcinează pe Ioan
Damian protopop, Vasile Eşanu postelnicel, Matei Meraru negustor,
Vasile Popa căpitan şi Mile Dumitru să cerceteze jalba biv vel
căpitanului Ştefan Năstacu.
Di la isprăvnicia Tut<o>vii
Cătră SfinŃia sa părintili Ioan Damian protopop i Vasili Eşanu
po<s>t<elni>ce<l> i Mateiu Meraru negustoriu i Vasili Popa căpit<an> şi Mile
Dumitru, din jaluba ci au dat mării sali lui vodă Ştefan Năstacu biv vel
căpit<an>, pre larg veŃi înŃălegi arătare şi cerire ce faci. Deci, cât pentru locurili
di aice din târgu, ci arată că are, se trag de pe un Toderaşcu Bădărău, ci
poreclindu-să îşi zâci şi Trăcbesc<h>i, veŃi intra în cercetari fiind de faŃi şi
clironomii lui Toderaşcu Bădărău, şi precum veŃi afla dreptul în frica lui
Dumnezău să ni înştiinŃaŃi îndată, pentru ca după după luminată carte<a> mării
sali lui vodă să s<e> pui la cale.
<1>806 iuni<e> 10
<ss> <ss>
Şi de cătră noi vister. ca să urmeză asămine.
<ss>
D.J.A.N.V., ColecŃia Gheorghe Moraru, 3, f.1, Original, difolio.
86. -1807 iulie 15, Bârlad. – Mărturia lui Ioan Damian protopop,
Vasile Eşanu postelnicel, Matei Meraru negustor, Vasile Popa căpitan
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
şi Mile Dumitru care, din însărcinarea isprăvniciei Ńinutului Tutova,
au cercetat pricina dintre biv vel căpitanul Ştefan Năstacu şi
clironomii răposatului Toderaşcu Bădărău.
Din poronca cinstitii isprăv<ni>ci<i> fiind rânduiŃi ca să facim cercetari
pricinii ce esti dumn<ea>lui căpit<anul> Ştefan Năstacu pentru rămăşiŃurili
săvârşitului Toderaşcu Bădărău, carili era să s<e> trag<ă> în stăpâniri de
numitu<l> căp<i>t<an> cu putere<a> a două mărturii ce sânt adusă de la
VoroneŃ cu iscăliturili a câŃiva din boiarănaşii oraşului di acolo, cum că la
săvârşire<a> lui Toderaşc<u> s-au făcutu c<h>eltuială apro<a>pi di 700 lei, cu
cari mărturii înpreună şi cu carti G<os>pod viind aice<a> au căutat ca să
înpline<a>scă de la clironomii mortului, anumi preutul Mihaiu zăt preutesăi
Saftii Bădărăoaii şi de la Lupul Bădărău ot Cărjoani, ce sânt veri primari cu
săvârşitu<l> Toderaşcu Bădărău. Asupra căriia pricini vrând numiŃii clironomi a
căuta dovagelăcu asupra acei c<h>etuieli, nedând credinŃi cum că va fi întocma
după cum prin mărturii să arată şi văzând că Treba vra să vii la giurământ am
stătut în cuvânt prin duhovnicii şi puindu-i la cali au priimitu amândouă părŃili
de au stătut la învoială, însă dinainte<a> dum<i>sali căpit<anului> Ştefan
Năstac au fost venit sfinŃia sa părintili Climent Grece<a>n, igumen sfintii
mănăstiri Lipovei, iar din clironomi preutul Mihaiu zăt Bădărău şi cu Lupul
Bădărău, ce sânt veri primari săvârşitului. Şi pentru ca să lipsască giurământ de
mijlo<…>1 stând la învoială s-au primit clironomii a da pentru grijăli mortului
ci le-<a>u făcut la VoroneŃ di numit<ul> negustor ci iasti arătat prin mărturii
doouă suti cin<ci>zăci lei. Priimind şi vec<h>il această învoială sau şi făcut
scrisori de învoială la amândooă părŃili, în carili scrisori de învoială ce s-au
făcut înainte<a> cinstitii isprăv<ni>cii, s-au încredinŃat aceli învoieli şi cu
iscăliturili cinstitii isprăv<ni>cii.
Iar pentru un Dumitru Carpu cerând pi o nepoată de soru a săvârşitului, nefiind
acum la învoială aice de faŃ<ă>, rămâni ca după ce va veni, di va da parte<a> sa
după analog di bani, ce-l va agiungi va intra în stăpâniri la părŃili de moşii i la
alti rămăşiŃuri, iar dacă bani nu vre<a> să de<a> va fi lipsit din parte<a>
clironomii sali. Pentru carili, noi după cercetare şi învoială ce am făcut nu <…>.
1807 iuli<e> 15
De la isprăv<ni>cie
Sfârşindu-s<e> pricina aceasta să încredinŃeaz<ă> şi de cătră noi.
<1>807 iuli<e> 16
<ss>
D.J.A.N.V., ColecŃia Gheorghe Moraru, 3, Original, difolio.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 117, nr. 404;
87. -1818 iulie 13, Iaşi. – Carte domnească prin care Scarlat
Callimachi Voievodul Moldovei porunceşte Isprăvniciei Ńinutului
Fălciu ca tot venitul moşiei Râşeşti a lui Iordache Fote să fie vândut la
mezat, iar banii să fie daŃi negustorului Dimitrie Alhazi pentru o
datorie de 1800 galbeni. De asemenea, veniturile părŃii din moşia
stăpânită pe nedrept de de Episcopia Huşilor să fie dat aceluiaşi
negustor.
Copie
Noi Scarlat Alecsandru Calimah V<oie>v<o>d cu mila lui Dumnezău domn
Ńării Moldaviei. CinstiŃi credincioşi bo<i>erii domniei mele
dumn<ea>v<oa>s<tră> isprav<ni>ci de Ńinutul Fălciului sănătate. Vi să dă
înştiinŃare, că după multele giudecăŃi ce au avut atât la divan, cât şi înainte<a>
domniei mele, dumn<ea>lui Iordac<h>i Fote cu sfânta episc<o>pie Huşului
pentru moşia Râşăştii a numitului Fote, în sfârşit, cu priimire despre amândouă
părŃile, rămâind ca pentru oareşcare capete de moşii ce mai cere episcopie, să
m<e>argă şi Iordac<h>e Fote acolo la faŃa locului, şi prin înscris învoe<li>le
primite de o parte şi de alta, să să sfârşască toati acele pricini de giudecăŃ<i>
urmate de mai înainte. Acum s-a arătat cu jalubă prin cinstit<ul> consulat al
împărăŃiei Rosiei supusul aceiaş imperii neguŃ<ă>torul Dimitrie Alhazi,
cuprinzătoare că de la Iordac<h>i Fote cu zapis din anul 1814 are a lua 1800
galbini olandej<i> capete, şi venitul numitei moşii Râşăştii îl are pus în zapis ca
s<ă> tragă el creditoriul spre plată din banii aceştii datorii. Şi numitul Fote nu
numai că în vreme<a> când ave<a> în stăpânire<a> sa această moşie n-ar fi
urmat a da venitul după îndatorire<a> sa, şi prin <…> au urmat de au pus mâna
1 Rupt
p. 19
pe venitul moşiei, dar şi în urmă creditoriul s-au lipsit şi de venitul ce au luat
sfânta episcopie în curgere de doi ani când au avut-o episcopie în stăpânire. Şi
de vreme că după scopurile ce-au urmat Fote mai înainte, are jăluitoriul îngrijire
ca nu cumva Fote după ce va săvârşi învoiala cu episcopie să-i pricinuiască
iarăşi vreo păgubire, au făcut rugăminte să fie pus la cale, atât în pricina
învoielii aceştia, cât şi pentru venitul moşiei pe anii trecuŃi şi anii viitori, ca să
nu să păgubiască. Fiind dar că după ştiinŃa ce avem domnie me<a>, acest
Iordac<h>e Fote cu carte<a> domniei mele din anul 1815 este supt epitropie şi
privig<h>ere<a> dumisali vor<ni>c<u>lui Costandin Catargiu, carele după
rânduială, ca unul ce să află supt epitropie nu poate să săvârşască învoiala sa
fără ştire<a> epitropului.
Să scrie dumn<ea>v<oa>s<tră> să faceŃi întrebare preosfinŃiei sale episcopului
de Huş<i> kir Meletie, şi de nu va fi apucat a săvârşi învoiala în pricina aceasta,
să arătaŃi preaosfinŃiei sale ca să fie cu ştire<a> epitropului, căci nu va va
ave<a> temeiul ei. Asămine<a>, şi de va fi apucat a o face, iarăşi să arătaŃi
preaosfinŃiei sale ca fără mai multă prelungire cu un vec<h>il din partia
episcopiei să o trim<e>ată la epitrop. Şi după cercetare<a> ce va face, de va
găsi urmată cu cuviinŃă şi fără păgubire<a> casăi să o iscălească şi epitropul,
până la care vreme a săvârşirii învo<i>elii tot venitul moşiei Râşăştii, atât
parte<a> ci să stăpâne<a> mai înainte de Fote, cât şi aceia ci să luase de cătră
episcopie, de să va fi aflând în posesia episcopiei, să arătaŃi preosfinŃiei sale ca
banii venitului să nu-i de<a> la nimene alŃii, de cât numai creditoriului Dimitrie
Alhazi, supusului rosăsc, în plata banilor ce are a lua, fiind creditor amanetor pe
venitul acei moşii, precum de va fi şi vândut venitul moşiei la alŃii, iarăşi să să
de<a> poruncă acelui orândatariu ca banii să să de<a> creditoriului Alhazi ca un
amanetor asupra venitului, cum şi de va fi apucat a face vreun contract pentru
vânzare<a> moşiei, precum de-i va fi dat şi bani pentru venitu, să faciŃi ştiut
orândatariului că ace<a> vânzare nu poate fi temeinică ca un lucru ce este
amanetarisit, şi să-şi cee banii înapoi de la Fote.
Deci, poruncim domnie me<a> ca tot venitul aceielalte moşii ce o ave<a> Fote
în stăpânire<a> sa, amândoao aceste<a> la un loc să să vândă venitul cu mezat,
care vânzare să fie pe trii ani, pe tot anul banii înainte, şi banii să să dee în mâna
lui Alhazi, după cum şi mai sus s-au scris. Iar venitul părŃii de moşie care l-au
stăpânit sfânta episcopie în curgere de doi ani, de vreme ce ace<a> stăpânire au
fost înpotriva dreptăŃii şi cu asuprire cătră Fote / după dovezile ce s-au văzut în
urmă / să faceŃi dum<nea>v<oastră> cercetare cât venit au putut <i>eşi în
curgere<a> acelor doi ani, şi dovedind întru adevăr să faceŃi cunoscut
preosfinŃiei sale vlădicăi ca banii acelui venit să-i de<a> fără prelungire
creditoriului Alhazi, ca unui amanetaru, după cum s-au arătat mai susu.
În scurt poruncim domnie me<a>, pentru ca nu cumva să fie osteneala
suditului zadarnică, sau că să va fi săvârşit învoială, sau că nu să va fi săvârşit.
Însă pe moşia Râşăştii, cum şi partia de moşie ce va mai fi luat de la episcopie,
vânzându-să venitul după c<h>ipul arătat să aibă a să da banii în mâna
supusului rosăsc Dimitrie Alhazi. Şi de punere la cale a lui Fote să trimiteŃi pre
larg înştiinŃare la departamentul pricinilor streine, ca să facă cunoscut domniei
mele.
1818 iuli<e> 13
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 41, Copie.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 136, nr. 485;
88. -1818 iulie 16. – Zapis prin care Iordache Fote dăruieşte
Episcopiei Huşilor 125 stânjeni din moşia Râşeşti pentru a nu sărăci în
procese. Totodată, el scrie episcopului de Huşi că porneşte jalbă
împotriva comisului Matei Roset şi că răzeşii din Râşeşti rămân să
recunoască dania sa către Episcopie.
Cu multă evlavie înc<h>inându-mă sărut dreapta blagoslovitoari preosfinŃie
voastre, agie episcopi.
Cu multă plecăciuni am primit alalta<i>eri, pi drum viind de la moşia me<a>,
un plic de scrisori de la preosfinŃăe voastră, şi n-am putut nici să mă întorcu,
nici să fac curat răspuns, neavând hârtii, întru cari mă rog să aibu <i>ertăciuni.
Între alte hârtii am primit şi dou<ă> scrisori, o dahii2 de la răzăşi ce să fac<ă>
Mereştii3, şi altă carte domniască ca să stăpâniască sfânta episcopie după danie
aceia a răzăşilor, fiind că Fote n-au vinit să stei în giudecată după soroacili ci i
s-au pus. PreosfinŃite despote eu după învoiala ci am făcut cu preosfinŃăe
2 danie.
3 Satul AlbiŃa.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
voastră prin viu cuvânt că pentru capitile moşiilor meli di peşti Prut ci vin până
în PruteŃ, matca ce<a> vec<h>i a Prutului, să-mi dei sfânta episcopii 400
stănj<i>ni din trupu<l> moşi<e>i Răşăştii, alăture<a> cu moşiile meli Orzăştii
şi Bălăneştii până în Prut, sântu primit, măcar că vorba o fost şi pentru Mereşti,
dar viderat să înŃălegi atât din danii(e), cât şi din carte<a> Gosp<o>d, că am fost
sorocit ca să mă giudec, cum şi din graiurile răzăşilor cum că aceia danii<e> nu
este primită de toŃi răzăşii, fiind că au pricină cu preosfinŃăi<e> voastră pentru
alte făgăduinŃi ci au avut, apoi să intru eu în pricini deodată şi în gâlcevi unde
caut să mă scutur, să mă liniştescu, că mi se pari că a fi distul cât pentru mini a
mai căuta pricini de giudecăŃi să mă sărăcescu. Pentru aceasta dar iată că triimăt
preosfinŃie<i> voastre danie cum şi carte<a> ce<a> domniască şi mă rog să faci
vec<h>il pi cini vei socoti din parte<a> sfintii episcopii şi cu vec<h>ilul cel cari
să va arăta ca să măsuri din pietrili pusă 125 de stănj<i>ni din gios, făcând şi
nişti sămni gropi dispărŃitoari şi aşa să va măsura fiiştecari piatră pănă în Prut.
Şi mă rog zăbavă să nu să facă, pentru că dumn<ealu>i spătar<ul> Petrac<h>i
Sturza are cumpărată moşia de la mini după carte<a> de giudecată şi lipsăndu-i
PruteŃul apoi ceri celi 400 de stănj<e>ni, apoi dacă a lipsi şi dintr-acesti 125 de
stănj<e>ni neapărat va intra şi a cosi din Prut până în PruteŃ tot locul după
hotărâre<a> giudecăŃei, di cari mai mult a sămŃi ipiscopia pagubă. Şi sânt bini
încredinŃat că mă vei odihni în pricina aceasta, pentru cari rămâi şi eu îndatorit
după cum am făgăduit ca să stau în giudicată cu dumn<e>l<u>i comis<ul>
Matei Rusăt şi nădăjduescu cu agiutoriul lui Dumnezău că lipsa ceia ce socoteşti
că o dat episcopie să să înpliniască, pentru cari am şi pornit jaluba, şi dând
preosfinŃie voastră 125 stănj<e>ni alăture<a> cu cielanŃi 275, apoi a rămâne şi
episcopia stăpăn<ind> capitile moşiilor di piste Prut, cum şi carte<a> aceasta să
va Ńăne de cătră sfânta episcopii<e>. Carte<a> aceasta va rămâne în locul
scrisorii de învoială până când voi vini eu acolo şi s-a faci alte scrisori, iar dania
şi carte<a> ce<a> domnească ci mi s-au trimăs pentru Mereşti le-am dat în
mâna log<o>făt<ului> Mărdari ca să li aducă la preosfinŃăe voastră. Şi cu
aceasta înc<h>inându-mă
1818 iuli<e> 16
Sânt a preosfinŃăe voastră
plecat fiiu sufletescu
<ss> Iordac<h>e Fote
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 43, Original, difolio, filigran, sigiliu în ceară
roşie, căzut.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 136, nr. 486;
89. -1818 septembrie 7, Iaşi. – Carte domnească prin care Scarlat
Callimachi Voievodul Moldovei scrie lui Meletie, episcopul Huşilor, că
Dinu Rusu a dat jalbă prin consulatul rusesc arătând că bunica sa
Casndra stolniceasa, împrumutând suma de 100 d elei de la episcopul
Inochentie, a lăsat amanet 12 scrisori privind o parte de loc din
hotarul târgului Huşi, bălŃile Lăpuşna şi LăpuşniŃa şi moşia VârâŃii,
dar episcopia după ce a primit banii n-a restituit scrisorile. Domnul
porunceşte ca episcopia să prezinte dovezi pentru rezolvarea pricinii.
Io Scarlat Alexandru Calimah V<oie>vod cu mila lui Dumnăzău domnu<l> Ńării
Moldaviei.
Iubitoriului de Dumnezău şi rugătoriul nostru pre sfinŃia ta kir Meletie, episcop
sfintei episcopii Huşii. Supusul înpărăŃiei Rosăei dumn<ea>lui colejsc<h>ii
asesor Dinu Rusul prin jalobă cătră cinstitul consulat rusăsc au făcut arătare că
încă în viaŃă fiind buna dum<i>sale Casandra stolniceasa, s-au împrumutat cu
una sută lei de la sfânta episcopii Huşii, şi au pus amanet doauăsprezăci scrisori
cuprinzătoari asupra unii părŃi de loc din hotarul târgului Huşii i doauă bălŃi
Lăpuşna şi LăpuşniŃa cu locul lor şi pe moşia VărăŃăi, şi pentru pricinile acelor
scrisori au dat şi sfânta episcopii sinet spre siguranŃăi la buna dum<i>sale. Şi
după trecire<a> a doi ani au dat episcopie exoflicus de primire<a> banilor, iar
pentru scrisori nu pomineşte nimică, şi săvârşindu-s<e> buna dum<i>sale din
viaŃă cu ce dreptate au luat la stăpânire episcopie celi mai sus arătate n-ar fi
ştiind. Pentru cari au făcut rugăminti prin jalobă dum<nea>lui asesorul ca să-
ş<i> afle îndestulare dreptăŃii. Drept aceia scriem preasfinŃii tale, de ari
episcopie dovezi împotriva arătăril<o>r jăluitoriului, apoi fără mai multă
prelungire să triimiŃi un vec<h>il şi cu aceli dovezi să să înfăŃoşăzi în
cercetare<a> giudecăŃii şi să să dea hotărâre dup<ă> dreptate, iar de nu ai
înpotrivă dovezi, atunce<a> fără prelungire înpreună cu înştiinŃare<a>
preasfinŃii tale să trimiŃ<i> la departamentul pricinil<o>r străine şi toate
scrisorile ce arată că au fost amanet ca să s<e> pui<e> la cale după cuviinŃi,
înştiinŃându-să presfinŃii tale şi această că întârzâere să nu să facă, de vreme că
jăluitoriul stăpâneşti în c<h>eltuială aice cerând săvârşire<a> pricinii.
p. 20
1818 sept<em>v<rie> 7
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 44, Original, filigran, sigiliu oval în ceară
roşie.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877), Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 137, nr. 490;
90. -1820 iulie 9, Huşi. – Jalba lui Eni econom, vechilul Episcopiei
Huşilor, către Mihai ŞuŃu, voievodul Moldovei în care cere să se
rânduiască un boier ce să meargă cu inginerul hotarnic la moşiile
Rânzeşti şi Hrubeni ale Episcopiei pentru a cerceta pricina cu
Iordache Fote şi să facă hartă de starea locului, deoarece Fote a
ocupat peste trei sferturi din aceste moşii pe care Episcopia le
stăpâneşte de peste 150 de ani
Prea ÎnălŃate Doamne
Sfânta Episcopie Huşului are doao moşii într-un hotar Râşăştii şi Hrubenii pe
apa Prutului, în Ńânut<ul> Fălciului, cu vrednice scrisori şi ispisoace domneşti,
pre care fără de hotarnică le-au avut în pacinică şi liniştită stăpânire mai mult
decât 150 de ani, iar cu hotarnică piste 60 de ani până acum în trecuŃii ani, când
un Iordac<h>e Fote în doao rânduri trăgând în giudecată pe episcopie că ar avea
înpresurate în numitele moşii alte doao moşii a sale, şi fără să să scoată pricina
cu anafora după rânduială înainte<a> stăpânirei, decât numai după socotinŃa
divanului / cu care de atunce<a> episcopie nu s-au mulŃămit / doao cărŃi de
giudecată i s-au dat şi nu amândouă într-un c<h>ip. Că prin ce<a> întăi îi
sloboade să ia giumătate din moşiili episcopiei, prin ce<a> al 2-le<a> trei părŃi i
s-au dat, rămâind sfintei episcopii numai un colŃ, adică nici ca a patra parte din
amândoaă moşiile, loc numai ca de 300 de stănjăni în lungime. Să poate socoti
de pot a încăpe<a> doao moşii întregi numai într-atâta loc.
Cu care giudecată să cunoaşte episcopie cu totul strânbătăŃiă şi jăluind să roagă
ca din luminată porunca înălŃimii tali să să rânduiască unul din bo<i>erii
pământului ca să meargă cu inginer la faŃa locului şi în fiinŃa amândoror părŃilor
şi a scrisorilor atât a sfintei episcopii cât şi a numitului Fote, să facă
pătrunzătoare şi adevărată cercetare în frica lui D<u>mnezău, cum şi hartă
înc<h>ipuitoare întocma<i> după stare<a> locului, cu a căru<i>e bo<i>er,
mărturie de cercetare să fie poruncit numitul<ui> Fote spre a veni de a sta cu
mine în giudecată la cinstitul divan, de a nu să isterisi Sfânta Episcopie de
dreptul său şi pomenire va rămâne înălŃimii tali.
Al înălŃimii tali smerit rugătoriu
Iani iconom vec<h>il din parte<a> Sfintei Episcopii.
Să roagă ca să rânduiască unul din bo<i>eri să meargă cu ingineriu la o moşie
Râşăştii a Sf<i>nt<ei> Episc<o>p<ii> Huş<u>lui şi să facă cercetare
pricinil<or> cu un Iordac<h>i Fote, şi hartă înc<h>ipuitoare de stare<a>
locului.
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 49, Original, difolio.
91. -1820 august 27. – LogofeŃia cea Mare scrie lui Iordache Fote
despre rânduirea ca hotarnic a banului Dimitrachi Iamandi, pentru a
se prezenta la hotărnicia moşiilor Râşeşti şi Hrubeni.
De la logofeŃia ce<a> mare
Cătră dumn<ealu>i Iordac<h>i Fote
După jaluba ce s-au dat cătră măria sa vodă, din parte<a> Sfintei Episcopii
Huşului cu arătare că la Ńinut<ul> Fălciului are două moşii într-un hotar, anumi
Răşăştii şi Hrubenii, pe apa Prutului, carele ar fi în pricină de înpresurare de
cătră părŃile de moşie a dum., prin carte<a> G<os>pod din 26 ale aceştii
curgătoare luni avgust s-au rânduit la faŃa locului bo<i>er hotarnic pe
dumn<ealu>i ban<ul> Dimitrac<h>i Iamandi, unde neapărat după rânduiala
păzită cerând trebuinŃa să fii şi dum<neata> faŃi, să scrii dum<neatal>i ca în
vreme<a> ce va mergi bo<i>eriul hotarnic la sfărşit<ul> lui săpt<em>v<rie> la
faŃa locului, îndată şi dum<neata> să te scoli cu toate scrisorile dovezi ce vii fi
având, spre a să urma hotărâtura după carte<a> domniască, căci neurmător
arătându-te atunce<a> hotarnicul va da sfârşit hotărâtului după poroncă, şi în
urmă cuvânt de îndreptare nu-Ńi va rămâne. Şi de primire<a> aceştia să aibă şi
log<o>feŃie înştiinŃare.
1820 avgust 27
<ss>
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 47, Original, difolio.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
92. -1820 septembrie. – Meletie, episcopul Huşilor, comunică
mitropolitului Moldovei despre cartea domnească prin care se
interzice construirea unei capele catolice în târgul Huşi.
PreaosvinŃite stăpâne!
După pornire de aice a feciorului înadins venit cu cartea preaosvinŃielor
preaosvinŃi
voastre pentru capela catolicească ce s-au aflat într-acest acest târg, aducându-mi
aducându
aminte de oareşcare scrisori, şi căutând mai cu dinadinsul prin hârtii, am găsit
numai pre acestea ce li trimit, din cari vă viŃi pliroforisi preaosvinŃie voastră atât
din cea
ea domnească de oprire ce să hotărăşte ca nici morŃii acolo să nu şi-i şi mai
îngroape, nici vreo bina pe acel loc să nu să mai râdice de cătră oricine, cât şi
din ce<a>
<a> al 2 le<a> întrebătoare, a cărie răspuns ce am făcut să vede că au
prins loc, de nici atunce nu li s-au
au slobozit oprire<a> de care era<u> ŃinuŃi.
Acestea şi de acum vor trebui păstrate iarăşi aice dacă veŃi socoti.
1820 săpt<embrie> 12
Al preaosvinŃielor voastre prea plecată slugă
<ss> Meletie episcop Huş<u>lui
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 48, Original, difolio.
93. -1823 iulie 29, Huşi. – Iani econom raportează episcopului
Meletie al Huşilor despre constatărle făcute în urma controlului la
câtava biserici din Ńinutul Fălciu.
PreosvinŃite şi milostive stăpâni
Cu pre<a> plecate metanii
tanii înştiinŃez pe preosvinŃie voastră că după porunca
preosvinŃie<i> voastre am mersu mai întâi la ocol<ul> Roşiecii, şi mai întâi am
mersu la bisărici di am cercetat înlăuntru<l> bisăricilor pentru podoabe, cărŃi şi
altele, apoi şi pentru de sânt muruite,e, acoperite şi pentru ogrăz<i>, şi pe unde s-
s capi
a găsit câte ceva cusur le-amam dat poronci ca să s<e> facă toate după cuviinŃă.
Apoi am cercetat pentru vidomostii, unii le-au au făcut, iar unii încă nu le-au
le făcut,
le-am poruncit ca numai decât să să facă. Am cercetat rcetat şi pentru oameni streini
sudi<Ńi> nemŃeşti şi rusăşti şi pentru sârbi, greci, şi n-amam aflat măcar unu, apoi
am intrat şi în ocol<ul> Prutului, de cât la Fălcii am găsit nouă mocani sudiŃ<i>
nemŃăşti, oameni <…> hrana lor cu plugu<l> şi cu bucate, şi le trimit şi numele
în scris cu diosăbit izvod cu porecla lor.
1823 iuli<e> 29
Şi sânt a preosvinŃie<i> voastră pre<a> plecată slugă
<ss> Ioan iconom
D.J.A.N.V., ColecŃia Documente, 41, Copie.
EDIłII: Tezaur arhivistic vasluian Catalog de documente (1399-1877),
(1 Catalog
de documente întocmit de: Grigore GăneŃ, Costică – Ioan GârneaŃă, Bucureşti,
1986, p. 146, nr. 536;
O monografie în manuscris a şcolii din satul
Dodeşti
Prof. Costin Clit – Huşi
Prin grija poetului Mihai Apostu a fost editată o binevenită
culegere de studii şi articole privitoare la trecutul satului Dodeşti.1
A
utorii surprind evoluŃia căminului cultural
cultura şi a învăŃământului
din satul amintit.2
ÎnvăŃătorul Ioan V. Nastase şi-a „propus
propus a face monografia
şcoalei primare din satul Dodeşti, jud. Fălciu. De altfel, acesta va fi
numai un capitol mai vast, mai amănunŃit şi mai bogat, al monografiei
satului Dodeşti,
eşti, monografie executată de echipele de studenŃi ce au
lucrat în acel sat 4 veri de-a rândul – 1936-1940 ”. Monografia de care
ne folosim şi noi a fost finalizată la 1 februarie 1942.
1 Victor Ion Popa şi comuna Dodeşti,, Iaşi, Editura PIM, 2011.
2 Lina Codreanu, ÎnvăŃătorii din cercul amintiri, p. 79-88;
88; Costin Clit, Un
manuscris inedit al învăŃătorului Ion Ionescu
escu despre activitateaechipelor
studenŃeşti din satul Dodeşti în anii 1935-1937, p. 57-69;
69; Ambele articole au
fost preluate din revista „Ecouri literare”, Vaslui, An. II, nr. IV, 2009; „Cartea
de Aur”a căminului cultural Dodeşti, p. 90-102.
p. 21
Aşezarea geografică
Satul Dodeşti era aşezat „pepe catena deluroasă a masivului ce desparte
bazinul orografic al Bârladului de apele Prutului, la răsărit circa 26
de km de T(âr)g(ul) Fălciu, 50 km sud vest de Huşi, e un sat adăpostit
de curenŃi reci, fiind protejat de vânturile de la nord şi expus spre
miazăzi.”Sunt amintite te dealurile: Ursoaia (360 m.), Huidiumanul,
Făgădăul şi Măcărăul. La Nord de satul Dodeşti izvorăşte pârăiaşul ce
străbate satul spre Sud şi se varsă în Elan. Pârâul a „a „ format o şea
Prutului a
adâncă în dealul ce desparte apa Bârladului de afluenŃii Prutului”şi
„făcut
făcut din cele mai vechi timpuri ca pe aici să fie o cale permanentă şi
un punct lesnicios de trecut, pentru călătorul ce ar veni din şesul
Bugeacului în valea Bârladului, ştiind că aici era punctul de contact al
”(Sic!). Autorul
comunei cu Republica Bârladului”(Sic!). Au consideră că Dodeştii
se aflau la graniŃa dintre łara de Jos şi łara de Sus. Primii locuitori ar
fi fost „nişte
nişte militari, grăniceri de pază, oameni dârji şi ageri, o pătură
ridicată la o oarecare conştiinŃă naŃională”.
naŃională
Este culeasă legenda satului de la Ioan Cezar, „învăŃător
„ de acum 40-
50 ani în această comună”, ”, pe care o reproducem în continuare. „Pe„ la
1450, pe locul unde este vatra satului Tămăşăni, sat ce face parte
actualmente din comuna Dodeşti, trăia un oarecare om liber, numit
Gheorghe Dodea, a, iar alături de el, un altul, Alec Tămăşeanu.
Luptători de frunte în campania contra turcilor de la 1475, ei s-au s
distins în mode deosebit. Şi cum ştim că Ştefan cel Mare, domnul de
atunci al Moldovei, răsplătea pe oştenii buni, le-a le dat şi acestor doi
api de oaste moşii. Moşia lui Gheorghe Dodea se mărginea la
miazăzi cu satul Jigălia. La podul, probabil hotar, s-a s pus de s-a sădit
nişte sălcii ce se văd şi astăzi. La răsărit cu Plopul. I se zice aşa după
arborele sădit acolo drept hotar, arbore ce a ajuns
aj astăzi uriaş, (...) m.
circumferinŃa trunchiului, copac despre care lumea că cine se va urca
în el, rămâne acolo, nemaiputându-se
nemaiputându da jos. Nu am auzit pe cineva
spunând, că cineva ar fi încercat să urce în el. La apus acest domeniu
se mărginea cu înălŃimile mile mai principale de pe Măcărău, deal ce
Fălciu Moşia măsura 2500 ha
desparte astăzi judeŃul Tutova de Fălciu”.
pământ.
În 1936 Victor Ioan Popa a descoperit un document de pe la 1416 prin
care locuitorii din Dodeşti dădeau o jalbă împotriva boierului Greceanu
Grecean
pentru încălcare de moşie. „La La 1418 era un sat vechi, cu vii, pe care le
răşluia în parte boierul Greceanu, cu prisăci etc”.etc Numeroşi locuitori
din sat poartă numele Codreanu, fapt ce îl determină pe autorul
monografiei să se gândească la straja permanentă
permanen Ńinută aici de domnii
Moldovei.3
În realitate prima atestare documentară este din 3 februarie 1495,
când Ştefan cel Mare întăreşte fraŃilor Pătiul, Petre şi Drăgălina, şi
verilor acestora, Toader şi Nicoară, unchiului lor, Negrilă Medeleanul,
„un sat pe Jigălie, anume Dodeştii, unde a fost Ştefan, mai jos de
Tămăşel”, ”, cumpărat cu o sută de zloŃi tătărăşti, de la Ion Budză şi sora
sa, Drăgălina, nepoŃii popii Scolofendie, şi de la Ion, fiul lui Vasilie, şi
verii lui, Pătru GâlŃ, şi sora lui, Muşa, nepoŃii
nepoŃ popii Dragomir. Satul
Dodeşti este împărŃit în patru părŃi: „o„ parte din acel sat să fie slugilor
noastre Pătiul şi fratelui său, Petre, şi surorii lor, Drăgălina, iar altă
parte din acelaşi sat să fie lui Toader singur, iar a treia parte din
acelaşi satt să fie lui Nicoară singur, iar a patra parte din acelaşi sat să
fie unchiului lor Negrilă Medeleanul singur, lor, şi copiilor lor, şi
nepoŃilor lor, şi strănepoŃilor lor şi răstrănepoŃilor lor şi întregului lor
neam, cine li se va alege cel mai apropiat, neclintit niciodată, în
veci”.4
Cultivarea viŃei de vie a fost favorizată de regiunea deluroasă şi
expunerea satului spre miazăzi şi apus, „cu „ adăpost de vânturi ”.
„Bunicul
Bunicul meu Gavril Apostu, care a murit în anul 1928 la etatea de 96
3 DirecŃia Arhivelor Centrale Fond Ministerul Culturii
rhivelor NaŃionale Istorice Centrale,
NaŃionale, dosar 589 / 1942.
4 Documenta Romaniae Historica A. Moldova, volumul III (1487-1504), volum
întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi N. Ciocan, Editura Academiei, Bucureşti,
1980, p. 320-322, nr. 177;
Lohanul nr. 25, martie 2013
ani, povestea că tatăl lui deseori a întâlnit pe jupânul, cum i se mai Îmbrăcate după modă.
Noaptea dorm după sobă.
obişnuia să i se zică lupului”, care trăia nestingherit printre tufele de Pentru cei ce nu ştiu a juca.
vie foarte dese. Creşterea vitelor era o altă îndeletnicire a sătenilor, 13) Foaie verde pădureŃ.
Hai la horă măi băieŃi.
„toamna fiecare locuitor tăia junci pentru pastramă”. După 1800 satul Care vreŃi, care puteŃi.
mai deŃine 210 ha de teren, din care 107 ha. plantate cu viŃă de vie şi Care nu, mai rămâneŃi.
14) Fata care joacă rău.
103 ha. teren de cultură. „De la 1912 însă începe perioada neagră Prăpădi-o-ar Dumnezeu.
economică pentru acest sat. Viile distruse de filoxeră au lăsat satul Iar pe cea ce joacă bine.
A da-o Dumnezeu lângă mine.
fără posibilitate de câştig şi atunci s-a văzut pentru prima dată că acei În fiecare zi de Duminică dodeştenii organizează hora, obicei asumat
mândri răzeşi au apărut pe moşiile boiereşti, fie ca dijmaşi, fie ca de căminul cultural. „Este credincios, dar nu credinŃa teologică pe el îl
muncitori cu bani.”SituaŃia Ńăranilor se mai îmbunătăŃeşte după interesează, ci, mai mult, desfăşurarea alegorică a misterelor creştine.
reforma agrară din 1921, pe care autorul monografiei nu o consideră Este un fatalist faŃă de viitor, negând orice cauzalitate de fapte ce au
întrutotul o binefacere. „ÎncleştaŃi de sate, spre miazăzi Jigălia, spre produs un efect final. Morala în vechime era păzită cu sfinŃenie.
miazănoapte Tămăşenii, Viltoteştii şi Băseştii, ei nu s-au putut Cazurile concubinajurilor erau foarte rare. Cu venirea Regimentului
împroprietări decât spre răsărit. Aşa că pentru a merge la loturile lor, 40 Călugăreni în timpul primului război mondial, a armatei ruseşti, a
trebuie să depăşească satele Urdeşti sat, Urdeşti Târg şi Popenii, şi refugiaŃilor, contactul cu oraşul din ce în ce mai des, cu elemente
abia după cale de 14-16 km ajung şi ei la ogorul lor, cu oboseala celor centrifugale; contactul cu regimentul 51 Infanterie ce a cantonat o
6 dealuri”. „Dodeşteanul trebuie să străbată 28 km. sau 32 km., 5-6- bună parte din 1940, au slăbit acest cerc de fier al moralei”. Nu au
ore răpite de la lucrul câmpului, ajungând şi fără vlagă în ei. Din fost şi nu existau secte religioase în Dodeşti.
această cauză nu se poate lucra pământul în bune condiŃiuni, iar Tuberculoza este prezentă în mijlocul comunităŃii, având drept cauze
urmarea-i o producŃie mică şi rentabilitate şi mai mică”. La data
consumul de porumb stricat şi a alimentelor sărace în proteine.1
redactării lucrării monografice avem următoarea situaŃie: 1709 ha.
teren arabil, 176 ha. islaz, 96 vaci, 298 boi, 40 cai, 600 oi, 20 stupi. O
Şcoala
parte a tinerilor din Dodeşti lua calea oraşului pentru asigurarea unui
Începuturile şcolii
trai mai bun. Prin activitatea Căminului cultural înfiinŃat în 1934, s-a
Potrivit documentului din 28 martie 1865, Panaite Râşcanu, absolvent
îmbunătăŃit în parte starea locuitorilor, „prin procurarea unei garnituri
al seminarului teologic din Huşi în 1864, a fost rânduit învăŃător în
de treier, arendă de moşii etc. Până la o nouă organizaŃie a producŃiei
prin planuri de lucru în comun, prin comasări de terenuri, nu se va comuna Dodeşti, plasa Mijloc (200 de locuitori). 2 La 13 septembrie
putea face nimic, cu 450 kh. grâu la ha. şi 1000 kg. porumb , producŃie 1865 „la şcoalele din nou înfiinŃate în comunele rurale din acest judeŃ
la ha., aducând veşnic un buget deficitar”. şi anume la Vutcani, Dodeşti şi Barboşi lipsesc institutorii”.3Revizorul
Tipologia Ńăranului dodeştean este diferită de satele vecine, în şcolar al judeŃelor Fălciu şi Vaslui solicită Ministerului la 2 octombrie
concepŃia autorului. „PuŃin mai mici ca statură, nuanŃa predominantă 1865 permutarea învăŃătorului Şuşnea Matei de la Grumezoaia la
este acea blondă. Harnici, lucrează cu veselie, întrebuinŃând în timpul Dodeşti şi a lui Panaite Răşcanu „de la Dodeşti la comuna Jigălia,
treierului strigături, adevărate satire la adresa celor cu anumite unde funcŃionează după regularea făcută de dnu prefect”. 4 Matei
defecte”. Şuşnea nu-şi începuse activitatea până la 20 octombrie 1865, când se
Pentru fetele leneşe. cerea aprobarea demisiei sale din funcŃia de învăŃător.5Începând cu 1
1) La horă m-au adus, m-au adus.
Pânză nu ştiu ca să Ńes. februarie 1866 învăŃătorul Vasile Crasus funcŃiona la şcoala pentru
2) La leliŃa jucăuşă. comunele Dodeşti, Tămăşeni şi Băseşti. Consilierii decid stabilirea
Stă gunoiul după uşă.
Pune boii la tânjeală. şcolii în satul Tămăşeni. Starea localului de şcoală era destul de
Să scoată gunoiul afară.
3) Du-te fată la surcele. proastă.6
Văleu! mamă că nu-i bine.
Du-te fată la flăcăi.
Potrivit autorului monografiei7 de care ne folosim, la 1 septembrie
Iaca îndată mamă, hai! 1871 s-a înfiinŃat o şcoală la Dodeşti, a cărui prim învăŃător a fost
4) Am o mândră ca o cruce.
Şi la lucru n-o pot duce.
Ştefan Băncescu, şcoală despre care nu se ştie dacă a fost particulară
DimineaŃa-i roua mare. sau de stat. La 1871 circumscripŃia şcolară era formată din satele
Şi se udă pe picioare.
5) Are mama două fete.
Dodeşti, łifu, Tămăşeni - comuna Stoieşeşti, comuna Micleşti, cu satul
Apa-n cofă nu se vede. Răşcani, satele Urdeşti Sat, Urdeşti Târg şi comuna Băseşti cu satul
Are mama numai una. Vitolteşti. Au fost înscrişi 5 elevi, care au frecventat întregul an şcolar.
Apa-n cofă totdeauna.
6) Asta-i mândra mândrelor. ÎnvăŃătorul are la 1 septembrie 1871 listele copiilor cu vârsta cuprinsă
łesetoarea pânzelor.
łese-un cotşi fuge în pod.
între 7 şi 12 ani. Redăm adresa sa din 1 septembrie1871: „La primarile
łese un lot şi fuge în pat. din comuna Dodeşti / În puterea art. 10 din legea învăŃământului,
7) Fata mamei cea bălaie. subsemnatulu, învăŃătoriu, vă poftesc ca să binevoiŃi a trimite o listă de
Cu gunoiul cât o claie.
Lasă mamă că l-oi da. toŃi copii din comuna ce administraŃi, care au etate de 7 până la 12
După ce m-oi mărita.
8) Trece lelea pe cal mic.
Răsucind la borangic.
Răsuceşte de trei zile.
Şi pe fus nu sunt trei fire.
1 DirecŃia Arhivelor NaŃionale Istorice Centrale, Fond Ministerul Culturii
Pentru fetele sărace. NaŃionale, dosar 589 / 1942.
9) FrunzuliŃă dintre vii.
Are mândra nouă ii.
2 Costin Clit, Documente inedite privind şcolile săteşti din judeŃul Fălciu
Trei sunt rupte, patru sparte. (1864-1869), în „Prutul”Revistă de cultură, Huşi, Anul IV, nr. 6 (37), noiembrie
Două nu se Ńin în spate. 2004, p.3, nr. VI.
10) N-a trimis maica de-acasă.
La joc, fata cea frumoasă. 3 Ibidem, p. 4, nr. XIV.
Şi vin să joc fata cea urâtă. 4 Ibidem, în „Prutul”Revistă de cultură, Huşi, Anul V, nr. 61(38), ianuarie 2005,
C-are iie cusută.
Pentru fetele bogate. p.10, nr. XVII.
11) Fata popii de la noi. 5 Ibidem, p. 10, nr. XIX.
Are plug cu patru boi.
Şi tânjală zugrăvită. 6 Ibidem, p. 10, nr. XXII; vezi şi doc. nr. XIX, XXXI, p. 11.
Şi tot nu se mai mărită.
Pentru fetele luxoase. 7 DirecŃia Arhivelor NaŃionale Istorice Centrale, Fond Ministerul Culturii
12) Fetele la noi în sat. NaŃionale, dosar 589 / 1942.
Parcă-s fete de-mpărat.

p. 22 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Istorie
ani, în acea listă să se arăte numele copilului, a părintelui acelui
copilu, precu anulu şi luna naşterii acelui copilu”. La 14 septembrie
1871 învăŃătorul solicită primarului legalizarea statelor de plată pe luna
septembrie.
CorespondenŃa prefecturii judeŃului Fălciu din 19 februare 1873
aminteşte constituirea şcolii primare din Dodeşti sub conducerea
învăŃătorului V. Anastasiu, numit cu ordinul nr. 1270, absolvent al
Seminarului, fără a fi preoŃit.
La 1 martie 1873 se adresa primarului: „În budgetul comunei Dodeşti
pentru anulu curentu, este prevăzutu cifra de 418 lei salariu de
învăŃătoriu; acum la facerea budgetului pentru anulu 1874 li s-a pus
salariul numai 400 lei, lucru care este cu totul nedreptul şi (...) grele
alte salare au pusu tot budgetu anului curentu 1873. VedeŃi ostenelile
ce le punem toŃi învăŃătorii pentru luminarea poporului şi cu dreptate
dar nu se cuvine a fi plătit mai bine, căci, pe lângă alte suferinŃe ce
pătimim, avem un foarte mic salariu numai de 25-50 lei pe lună;
judecaŃi şi veŃi vedea cât de tare sântem dispreŃuiŃi. Unde este viitorul
pe care l-am jertfit până acum pe scaunu şcoala, predând şi scoŃând de
la întuneric la lumină. Oare nu ni se cuvine şi nouă vreo răsplată mai
profitabilă”.
La 27 octombrie 1873 învăŃătorul şcolii se adresa subprefectului
plăşii Mijloc: „Sânt acum şase zilede cându stau neclintit cu cererea la
D-l primar să-mi dea salariul ce mi se cuvine şi d-lui mă tot amână din
zi în zi cu felurite pretexte, că nu se poate scoate (...). Eu sunt familiaru
şi sunt necăjitu de multe nevoi. D-lui caută să facem multe rugăminŃi
ca cum ne-ar da avutul d-sale, de aceea dar cu tot respectul vin a vă
supune d-voastră necazul cel sufăr cu d-l primar”.
Mobilierul şcolar constă într-o singură bancă. La 8 septembrie 1872
învăŃătorul Ştefan Băncescu solicită primăriei material şi mobilier
şcolar: o tabelă (tablă), burete, cridă, o catedră, clopoŃel, scrin pentru
arhivă, sfeşnic pentru lumânare, o hartă a Europei, călimară, hărtie,
două bănci pentru elevi. Abia în 1876 mobilerul şcolii a fost îmbogăŃit,
mărturie stând cele trei bănci existente.„ÎnvăŃământul se făcea, copiii
stând pe ferestre, vatra sobei sau jos la pământ”. După 1881 a început
înzestrarea şcolii cu material didactic şi mobiler de Casa Şcoalelor.
Cursurile şcolare se desfăşurau într-o casă particulară. Odată cu
desfiinŃarea comunei Dodeşti din 1873 şi alipirea la comuna Băseşti,
şcoala se instalează în localul vechii primării, unde funcŃionează până
la 1876, când se reinstalează primăria. Şcoala se mută în locuinŃa lui
Gheorghe Sălăvăstru.
Localul şcolii
La 1905, când ministu al instrucŃiunii era Spiru Haret, s-a dispus
construirea unui local de şcoală în satul Dodeşti. Constantin Pasat,
proprietarul moşiei „Călugăreasca” din partea de Nord a satului,
donează jumătate de hectar de pământ, cu intenŃia şi a unei contribuŃii
finaciare. Redăm o adresă a acestuia înaintată primarului la 14
decembrie 1898: „Subsemantul Constantin Pasat din Murgeni,
actualmente rentier în urbea GalaŃi, strada Mavromol, văzând
stăruinŃele comunei Băsăşti, judeŃul Fălciu, de a face un local de
şcoală după noile cerinŃe şi situaŃia încurcată în care se află numita
comună neavând locul necesar, şi întrucât eu posed în numita comună
moşie cuprinsă între cele două cătune Tămăşeni şi Dodeşti, am hotărât
a ajuta comuna şi pe locuitorii ei în realizarea frumosului scop; am
primit propunerea de a vinde terenul trebuincios în schimbul unei
sume însemnate, dar am refuzat deoarece aceasta nu am considerat-o
afacere şi în schimb mi-am propus a dărui locul necesar în
următoarele condiŃiuni, ce vă rog a le comunica celor în drept a
decide. / Orice om are râvna naturală de a marca trecerea prin viaŃă
lăsând un nume, pe care urmaşii să-l păstreze şi să-l onoreze; o urmă
ce negreşit dispare ca un semn tras pe nisip în noaptea vremurilor. /
Dar e ceva firesc în această dorinŃă să ne supunem acestui ordin
impus de natură în interesul conservării speciei, şi eu neavând urmaşi
sunt privat de mulŃumirea că las ceva după mine şi în consecinŃă am
căutat să remediez acest lucru şi prin o instituŃie de cultură să
suplinesc lipsa, am hotărât a dona comunei Băsăşti, cătunelor Dodeşti
p. 23
şi Tămăşeni terenul necesar pentru întindere de (5000) metri pătraŃi cu
condiŃiunea ca această şcoală să poarte pe frontispiciu numele meu,
Constantin Pasat. / Şi această dorinŃă a mea fiind realizată, această
instituŃiune devenind ca un copil adoptiv al meu va avea dreptul la
toată atenŃiunea mea şi mă voi şti legat cu o sacră datorie cătră
această instituŃie ce îmi va îndeplini una din dorinŃele cele mai vii. /
Locul ce-l donez am facultatea de al alege în partea de jos a moşiei,
adică în susul satului Dodeşt, lângă drum la Răsărit sau la Apus. /
Făcându-vă cunoscut propunerea mea Vă rog D-le Primar a stărui pe
lângă locul competent să accepte dorinŃa cu condiŃiile propuse de mine
şi Vă rog a-mi comunica rezultatul. / PrimiŃi vă rog Domnule Primar a
primi asigurarea prea distinsei mele consideraŃiuni. / ss Constantin
Pasat”. Se pare că donaŃia sa a fost acceptată, dar nu s-a dat numele
său şcolii.
ConstrucŃia localului de şcoală a început la 10 august 1905 şi s-a
finalizat la 30 august 1907. În 1914 a început construcŃia celei de-a
treia sală de clasă, terminată în acelaşi an. „Ferstrele prost aşezate spre
miazănoapte, fac ca întunericul şi frigul să domnească în această
sală”.
În timpul ministeriatului dr. Constantin Angelescu s-a decis
construcŃia a două săli de clasă la Dodeşti. Între 1920 şi 1934 se
constată o proastă conducere a şcolii din Dodeşti. Lemnele şi scândura
au putrezit datorită delăsării conducerii şcolii, fiind folosite în 1935
pentru construcŃia cu mare dificultate a unei magazii. La data
întocmirii monografiei şcoala din Dodeşti era alcătuită din trei săli de
clasă, un antret, o cancelarie, o marchiză şi o magazie de lemne. Este
descrisă ca o construcŃie tip „Casa şcoalelor”.
Starea deplorabilă a localului se datora lipsei de înŃelegere a
primarilor comunei, care au considerat şcoala un lux. S-au remarcat doi
primari care prin activitatea lor au susŃinut şcoala, anume Constantin
Alexandru (primar între 1915-1920) şi Ion DruŃu (1931-1941). Primul
primar amintit a donat o bucată de pământ, mărind astfel grădina şcolii,
a realizat băncile de mobilier, closetul, iar Ion DruŃu a înlocuit o parte
din ferestrele vechi ale şcolii, a împrjmuit şcoala cu un gard.
Între 1934 şi 1938, din banii proveniŃi din organizarea serbărilor
şcolare, s-a construit o magazie pentru depozitarea lemnelor, un antret
şi o catedră şcolară.
În 1941 mobilierul şcolar existent era următorul: şase dulapuri, o
masă, 25 bănci lungi, 30 pupitre, trei table, două catedre şi patru
scaune. Şcoala era dotată cu material didactic: 44 tablouri istorice,
şapte tablouri religioase, 90 tablouri intuitive, nouă hărŃi, o maşină de
calcul, 34 corpuri geometrice, două linii metrice, trei echere, un
raportor, o maşină de tors, o cutie de grutăŃi.
Şcoala deŃine în jurul ei o jumătate de hectar de pământ donat de C.
Pasat şi Constantin Alexandru. prin legea agrară din 1921 şcoala a mai
primit patru hectare de pământ la locul numit „Scurtăruri”, „paralel cu
drumul ce merge cu drumul ce merge din satul Tămăşeni spre Plop,
Pelnuşana, Pogoceni. Din cauza proastei administraŃii, acest teren a
fost ani de zile călcat de carele şi căruŃele satului făcându-se peste el
un drum ilegal prin mijlocul lui şi stricând prin aceasta orice valoare
a lui”. Din 1935 drumul a fost mutat şi s-a planta cu salcâmi o
suprafaŃă de 1,5 ha. de pământ.
Slujitorii şcolii
În opinia autorului monografiei de care ne folosim şi noi, învăŃătorii
„au fost acei care zi de zi au strecurat în sufletele fiilor lor, Ńăranilor
noştri, visul nostru cel mare. Ei au condus aceste mase la Mărăşti şi
Mărăşeşti, prefăcându-le în stânci de granit, jertfindu-se pentru o stare
socială mai bună. Înaintaşii noştri vor fi mulŃumiŃi în mormintele lor,
că visul de –a avea orice sat, cât de mic, şcoală cu tot ce-i trebuie, a
fost îndeplinit. ÎnvăŃătorul a fost şi va fi elementul dinamic în mijlocul
satului. Jertfele lor n-au fost şi nici actual nu sunt inutile. Pe ele a
crescut această mare operă care se cheamă Şcoala Românească. Cu
sudoarea frunŃii lor a fost udată şi cu inima lor încălzită. Câtă râvnă şi
dragoste au pus ei pentru Şcoala Românească, e greu de spus şi scris
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
N.I. Mărăcinescu Gradul I 1 II 1917-1 IX 1918 III Şcoala
în vorbe. A fost o luptă de titani, lupta întunericului cu a luminei, lupta 13 Normală
instinctelor oarbe cu raŃiunea. Şi lumina a biruit. Ea e Şcoala 14 Gh. Neştian Suplinitor 1 IX 1919-1 IX 1920 II Şcoala
Normală
Românească. Slujitorii ei sunt Apostolii Neamului Românesc. Tot 15 Alex. Manoliu Definitiv 1 IX 1919-1 IX 1923 III Şcoala
Normală
omagiul lor”. Toader Nastase Provizoriu 25 X 1920-1 IX 1923 II Şcoala
16
La 22 noiembrie 1879 devine învăŃător Simion BălŃatu, transferat în Gh. Popa Definitiv 1 IX 1923-Şi în prezent II
Normală
Şcoala
1887, fiind înlocuit de Ioan M. Cezar, fiu al satului, sosit din judeŃul 17 Normală
MaghiŃa Dudău Provizoriu 1 IX 1923-1 IX 1926 III Şcoala
Argeş, funcŃionând până la sfârşitul carierei în 1911. Din 1907 este 18 Normală
ajutat de învăŃătorul Ene Mihăilescu şi el fiu al satului Dodeşti. Ioan M.
Janeta Ionescu Definitiv 1 IX 1926-Şi în prezent IV Şcoala
Cezar a fost preocupat de ridicarea economică a Ńăranului dodeştean. 19 Normală
Ioan Nastase Gradul II 1 IX 1934-Şi în prezent V Şcoala
Întemeiază în 1908 o obşte de cumpărare şi arendare de pământ, prin 20 Normală
care se achiziŃionează o sută de hectare de pământ din Jigălia şi 360 ha.
la punctul „Pelmeşana”. ÎnfiinŃează şi conduce banca populară În 1940 comitetul şcolar era format din Ioan DruŃu (preşedinte), Ioan
„Triumful săteanului”. A murit la vârsta de 92 de ani. Ziua morŃii lui V. Nastase (secretar), Vasile Cucu (casier), pr. I. Ciobanu, C. Hriton,
„Moş Cezar Bătrânul” a fost una de doliu pentru întrega comunitate Iordache Crudu, I.C. Sava şi Mihai Burlacu (membri).
Postul al treilea de învăŃător este ocupat la 1 noiembrie 1912 de
Mihai Cezar, fiu al satului, permanent concetrat şi mobilizat între FrecvenŃa şcolarilor şi promovabilitatea.
1913-1916. Cade prizonier în timpul campaniei din Bulgaria, de unde
se întoarce în 1918. Perioada Înscrieri FrecvenŃa PromovaŃi
ÎnvăŃătorul Ioan Tănăsescu conduce şcoala în timpul Marelui Război
Mondial. Şcoala este transformată de trupele ruseşti şi româneşti în 1870-1880 683 221 Nu
magazie, infirmerie şi birouri. Dispare livada din faŃa şcolii, hărŃile şi
mobilierul sunt folosite pentru întreŃinerea focului din sobe. 1880-1890 556 336 220
Th. Nastase este numit învăŃător la 1 septembrie 1920, cu ordinul nr. 1890-1900 734 452 310
7200, fiind mutat din satul Tămăşeni. În locul său va fi transferat în 1900-1910 1139 875 723
1923 învăŃătorul Gheorghe Popa. Din 1922 s-a înfiinŃat postul al 1910-1920 2113 1395 1094
patrulea de învăŃător, ocupat de mai mulŃi suplinitori până în 1926 la Total 5225 3058 2347
numirea învăŃătoarei Janeta Mihăilescu (după căsătorie Ionescu). Până
în 1934 şcoala funcŃionează cu învăŃătorii: Mihai Cezar, Gheorghe
Popa, Eni Mihăilescu şi Janeta Mihăilescu. Începând cu 1 septembrie Între 1870 şi 1910 avem frecvenŃă procentul de 58 %, iar
1934 s-a înfiinŃat postul cinci de învăŃător la cursul superior, format din promovabilitatea de 45 %, iar între 1930 şi 1940 s-au înscris 2639
elevi, frecvenŃa este asigurată de 1991 elevi (71, 10 %), fiind
clasa a V-a (65 elevi înscrişi).
promovaŃi 1604 elevi (60/70 %).
În 1934 a fost înfiinŃată şi „Grădina de Copii” (prima grădiniŃă),
condusă de Eugenia I. Nastase. Pentru a demonstra aplecarea către învăŃătură a dodeştenilor autorul
Prima echipă regală studenŃească soseşte în 1935, adusă de Victor recurge la o istorioară povestită de Gavril Apostu, bunicul său, pe care
o reproducem: „La 1851 s-a sfinŃit biserica din satul Băsăşti, biserica
Ioan Popa, fiu al satului. „Această echipă a stăruit să avem pe lângă
Domnescă Sf. Maria, la care a luat parte şi domnitorul Ńării Grigore
şcoală şi o maestră, în persoana d-rei Maria GâŃă, care a funcŃionat
din 1935 până în 1937”, înlocuită de Achilina Beuran (1937-1938), Ghica, împreună cu suita curŃii. / Locuitorii din Băsăşti ar fi vrut să
urmată la rândul ei de El. Cristea (din 1 septembrie 1939). dea o jalbă domnitorului, însă nu avea cine să redacteze acea jalbă. /
Din satul lor nimeni nu s-a bizuit, şi cercetând împrejurimile, au găsit
În primăvara anului 1935 învăŃătorul Ioan V. Nastase donează şcolii
au găsit ei pe dodeşteanul Pavel Apostu, care le-a întocmit plângerea,
21 pupitre moderne, la care se adaugă încă nouă pupitre date de
Serviciul de învăŃământ din Iaşi. au pus-o în proŃap, ce nu era decât o nuia lungă şi mergând în faŃa
Eni Mihăilescu a fost pensionat în 1936, înlocuitorul său fiind domnului, a îngenucheat, predându-o stăpânirii. / În această plângere
se cerea să li se aprobe să se scoată pădurea de pe o suprafaŃă
învăŃătorul Ioan Ionescu. La data întocmirii monografiei şcoala era
oarecare, din moşia domnească; faptul acesta li s-a şi aprobat,
deservită de învăŃătorii: Ioan Nastase, Mihai Cezar, Janeta Ionescu,
Gheorghe Popa, Ioan Ionescu, Eugenia I. Nastase, El. Cristea (detaşată realizându-l chiar. / Trebuie amintit că redactorul petiŃiei a primit câte
în comuna Şuletea, judeŃul Tutova, suplinită de Ecaterina Angelescu). un care de lemne de la fiecare locuitor din Băsăşti şi cum acest sat nu
era aşa micuşor, e lene de închipuit ce onorar frumos a primit.”
Sătenii erau abonaŃi la ziare, precum: „Universul”, „Curentul” şi
Nr. Numele şi Gradul Data de Postul Studii
„Timpul”. Totodată sunt citite sute de volume din biblioteca şcolii sau
prenumele funcŃionare
Ştefan Băncescu Suplinitor 1 IX1871-19 II1873 I Seminar a căminului cultural.
1
Din rândurile absolvenŃilor şcolii din Dodeşti s-au ridicat: 16
Ion Anastasiu Provizoriu 19 II 1873-25 III 1876 II Şcoala
2 Normală învăŃători, din care doi inspectori şcolari, şase preoŃi, doi ofiŃeri, cinci
profesori de curs secundar, o doctoriŃă, un avocat, trei ingineri, opt
Ion Dimitriu Suplinitor 25 III 1876-25 IX 1876 I Şcoala Primară
funcŃionari impegaŃi C.F.R., la diferite ministere.
3 Sunt amintite câteva personalităŃi care au făcut cinste satului:
Gheorghe Simion, fiu al satului, absolvent al şcolii, ajuns inspector
Dumitru Dauja Definitiv 25 IX 1876-12 X 1878 I Şcoala
4 Normală
şcolar general, cu studii în Germania, traducător.
5 Paul Mităchescu Definitivat 12 X 1878-22 XI 1879 I Şcoala
Normală
Neculai Alexăndrache, învăŃător la Puntişeni (judeŃul Tutova),deputat,
6 Simion BălŃatu Provitoriu 22 XI 1879-1 IX1887 I Şcoala vizita în fiecare an satul natal şi susŃinea intelctualii în realizarea
Normală
Ion Cezar Definitiv 1 IX 1887-1IX 1914 I Şcoala
proiectelor.
7 Normală Vasile Diaconu, revizot şcolar, institutor în Bucureşti.
Eni Mihailescu Definitiv 1 IX 1907-1 X 1937 II Şcoala
8 Normală Manole Alexandru, absolvent al şcolii din Dodeşti la 1888, institutor
Mihai Cezar Definitiv 1 II-1909-şi în prezent III Şcoala
9 Normală
în Bârlad, a cărui fiu Emil Manole era în 1940 inspector al Ńinuturilor
10 Aneta Neculau Suplinitor 1 IX1911-1 IX 1922 - - Tutova, Fălciu şi Bacău.
11 Ioan Bulgaru Provizoriu 1 IX 19131 IX 1916 III Şcoala Ion Popa, învăŃător şi revizor al judeŃului Fălciu.
Normală
I. Tănăsescu Gradul I 1 II 1917-1 IX 1918 II Şcoala
12 Normală

p. 24 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Istorie
Victorr Ion Popa, fiul lui Ion Popa, a îmbogăŃit literatura şi teatrul
românesc. Îb Dodeşti i se datorau: căminul cultural, baia comunală,
clopotniŃa bisericii şi remiza de maşini agricole.
Din satul Dodeşti s-au au ridicat: Ioan M. Cezar, Ianculescu Dumitru,
Vasile
ile Tuchilă, Manole Alexandru, Iremia Vasiliu, Mihai Cezar, Ene
Mihăilescu, Costache Mihăilescu, Gavrilă Mihăilescu, Gheorghe Popa
(învăŃători), C. Mihăilescu (profesor în Iaşi), Alexandru Manole, Ion
Popa (institutori), N. Ionaşcu, institutor în Bucureşti,
Bucureşti Dumitru Râşcanu,
Scarlat Râşcanu, MiluŃă Râşcanu (profesori), Vasile Necula, C. Luca,
Gh. Coman (profesori de curs secundar), Gheorghe Simion, inspector
şcolar general, Neculai Alexăndrache (învăŃător, deputat), Vasile
Anstasiu, Ion Tigheciu, Mihai Pascal, l, Vasile Pascal, Iancu Dănăilă
(preoŃi), Craca (inspector C.F.R.), Adela Bogdan (medic), Vasile
Ionescu (general), D. Pârvu (ofiŃer). Din satul Dodeşti au plecat:
Neculai Petrea, Zoe Petrea (funcŃionari), Spiridon Popa (preot),
Neculai Berghia (avocat), Th. h. Mităchescu, Olga Cezar (învăŃători),
Costică Manca (inginer), Cornel Manca (tehnician), Neculai Manoliu,
Elena Mităchescu, Cosma Dumitru, C. Sălăvăstru, Dumitru Nastase,
Agripina Dumitriu, Alisa DruŃu, Dionisie DruŃu („toŃi („ cu diferite
ocupaŃiuni – absolvenŃi ce-ss astăzi intelectuali plecaŃi şi ei să
răspândească lumina acolo unde-s astăzi”).
Întâlnirile dintre intelectualii satului sunt facilitate de Căminul
cultural înfiinŃat la 31 decembrie 1934 cu numele „Marele Voievod
Mihai”, aflat de la începuturile
urile sale sub coordonarea echipei regale
sosite în Dodeşti sub conducerea cunoscutului Victor Ion Popa.
Clădirea Căminului cultural, construită în 1936, adăpostea sub
acoperişul său sala căminului, sediul primăriei şi dispensarul medical
Cezar, Eni Mihăilescu şi învăŃătorul Th. Nastase (asigura conducerea
din 1924). Consiliul de administraŃie al băncii era format în 1941 din:
Dumitru Vieru, locuitor fruntaş, Th. Nastase,Nas învăŃător, Neculai
Gavrilescu, Chiriac Bogdan, Gheorghe Chelariu, V. D. Manea şi
Gheorghe Sava.
Cantina şcolară, înfiinŃată în 1938, funcŃiona şi 1n 1941. Copii satului
Dodeşti s-au
au bucurat în 1936 de un dar neaşteptat din partea regelui
Carol al II-lea (1930-1940),
1940), constând în suma de 400000 de lei.
Autorul constată existenŃa de copii şcolari „rău
„ alimentaŃi, majoritatea,
venind dimineaŃa la şcoală, fără să fi mâncat ceva”,ceva cantina şcolară
fiind o necesitate. De cantina şcolară nu beneficiau toŃi copiii,
c ci doar
cei cu o stare materială precară. Se spera în viitor la o cantină care să
fie doar un mijloc educativ.
Slujitori ai şcolilor rurale
din judeŃul Fălciu între1891-1892
între1891 şi 1901-1902
Prof. Costin Clit - Huşi
Scopul declarat al şcolilor din mediul rural era de a da „Ńării
„
viitorii cetăŃeni, cari să aibă gustul, posibilitatea şi tendinŃa către o
viaŃă mai raŃională. Şcoala caută să dea viitorului cetăŃean
cunoştinŃe de care va avea absolută necessitate în o viaŃă mai demnă
de om”.1

L
comunei Dodeşti. La iniŃiativa echipei regale a fost construită baia a 7 martie 1891 funcŃiona
Ńiona Revizoratul şcolar al judeŃelor Vaslui
comunală în 1937, montajul instalŃiei prost executat împiedica şi Fălciu, în frunte cu revizorul Cornel Pop Păcuraru, urmat de
folosirea ei în 1940. IniŃiativa realizării pepinierii şi grădinii de Dimitrie
ie Cotta, atestat la 25 martie. Prin raportul din 24 mai
zarzavat nu s-aa bucurat de succes.Totodată a fost achiziŃionată o 1891, Dimitrie Cotta prezintă şcolile controlate în calitate de revizor,
„garnitură
itură de treier” în valoare de 425000 lei, care aducea un venit anume: Şcoala primară de băieŃi nr. 1 din Vaslui (3-4 (3 aprilei 1891),
anual de 120000 lei. Costurile achizŃiei au fost achitate în trei ani de Şcoala primară de fete nr. 1 din Vaslui (5-6
(5 aprilie 1891), Şcolile de
zile. În 1940 s-aa arendat suprafaŃa de 835 hectare de pe moşia fete şi băieŃi din comuna Drânceni (29 aprilie 1891), Şcoala Mixtă din
„HolobăŃ Popeni”. În cadrul Căminului cultural s--au organizat până în Ghermăneşti (29 aprilie 1891), Şcoala Mixtă din Răducăneni (30
1941 trei cursuri de bibliotecari „cu cu conducători de cămine din tot aprilie 1891).2 Documentele publicate în ultima perioadă fac lumină în
judeŃul”,”, urmate de şcolile Ńărăneşti dintre 1938 şi 1941. În 1941 trecutul şcolilor rurale din Ńinutul istoric al Fălciului, la care le
Căminul cultural avea înregistrat un număr de 643 de membri şi un adăugăm şi pe acestea.
buget de 850000 de lei.
lară deŃinea în inventarul său la 1916 un număr de 220
Biblioteca şcolară Ianuarie-Decembrie 1891
de volume, legate în pânză, ediŃii Casa Şcoalelor. şcoala era dotată şi Plasa Mijlocul
cu oserie de tablouri intuitive istorice şi religioase, de o frumuseŃe 1. I. Ghibănescu – Băseşti.
2. M. Ghibănescu – Şchiopeni.
artistică deosebită. În iarna grea a anilor 1916 şi 1917 soldaŃii
s din 3. I. Pandelea-Grumezoaia.
Regimentul 40 Călugăreni şi cei din coloanele ruseşti au distrus cărŃile 4. D. Lovin-Şişcani-Răzeşi.
şi tablourile, pentru încălzire. Bibliotea s-aa refăcut foarte greu. Sunt 5. Gh. V. Cireş-Hurdugi.
colectate cărŃi prin grija învăŃătorului I. Nastase. În anul 1941 6. C. Mihăilescu-Deleni.
7. V. Alexa-Vutcani.
inventarul bibliotecii înregistree 500 de volume. Banii proveniŃi din 8. Maria Benclide-Vutcani (Şcoala de fete).
serbările şcolare organizate de soŃii Nastase sunt folosiŃi pentru 9. I.M. Cesar-Dodeşti.
executarea unui dulap pentru biblioteca şcolii. 10. N. Caraivan-Şuletea.
11. Oprea Ghiga-Mălăeşti.
Banca populară din Dodeşti a fost înfiinŃată în 1902 de învăŃătorul 12. C. Mircea-Găgeşti.
Ioan M. Cezar, „vrednicul bărbat şi iniŃiatorul vieŃii cooperatiste”
cooperatiste din 13. V. Sterian-OŃeleni.
comună. Prin Banca populară s-aa realizat achiziŃionare unor suprafeŃe
Plasa Podoleni
de teren arabil la jigălia (74 ha.), Pelmişani (350 ha.), Călugăreasca
(125 ha.) şi în alte locaŃii (400 ha.). De cele 949 de hectare de pământ 1. C. Hotnog-Covasna.
s-au
au folosit locuitorii din cătunul Tămăşeni. Din 1930 începe perioada 2. N- Oghihă-Sberoaia.
neagră a băncii populare din Dodeşti din cauza speculaŃiilor legate de 3. P. Dăscălescu-Cosmeşti.
4. C. Trifan-Moşna.
legea conversiei care i-aa determinat pe locuitori să nu-şi
nu mai plătească 5. Ştefan Trandafirescu-Ghermăneşti.
datoriile. În 1930 banca avea un beneficiu de 60000 de lei, ca abia în 6. I. Porumbeanu-Drânceni3.
plin război în 1941 să atingă 80000 de lei. În 1941 banca avea 254 de 7. Alex. Bucur-Bohotin.
membri, un capital social de 234000 de lei şi depuneri de 328000 de
lei. Banca a oferit ajutoare în valoare de 13000 lei bisericii, şcolii şi 1 Rezultatele Şcoalei rurale,, în „Lupta”, Anul VIII, nr. 1523, din 27
chiar locuitorilor.
or. La Banca populară din Dodeşti, învăŃătorul Ioan septembrie 1891.
Cezar avea depusă suma de 120000 de lei, din care 60000 de lei pentru 2 DirecŃia Arhivelor NaŃionale Istorice Centrale (D.A.N.I.C.),
(D.A.N.I.C.) Ministerul
şcoala din Tămăşeni, iar 60000 de lei pentru biserica ce urma să se Cultelor şi InstrucŃiunii Publice (M.C.I.P.), dosar 256 / 1891.
construiască pe terenul dănuit de C. Pascal, donatorul terenului pentru
p 3 Începând cu 15 decembrie 1891 „la „ şcoala de fete din com. Drânceni,
şcoala din Dodeşti. În fruntea Băncii popilare s--au remarcat: Ion M. pl. Podoleni, jud. Fălciu se ia pe seama Statului cu actuala ei învăŃătoare
provizorie Elena Porumbeanu”.
p. 25 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
8. I. Bâgu-Sălăgeni1. Plasa Prutul
9. I. Georgescu-Duda.
1. I. Butnărianu-Epureni.
Plasa Prutul 2. I. Aramă-Stănileşti.
3. Sim. BălŃatu- Berezeni.
1. I. Butnărianu-Epureni. 4. M. Vasiliu-Fălciu I-II.
5. I. Iepure-Fălciu III-IV.
2. I. Aramă-Stănileşti2.
6. Ana MoŃet- Fălciu (Şcoala de Fete).
3. Sim. BălŃatu- Berezeni.
7. P. Neculau-Rânceni.
4. M. Vasiliu-Fălciu I-II.
8. Gh. BălŃatu-Ivăneşti.
5. I. Iepure-Fălciu III-IV.
6. Ana MoŃet- Fălciu (Şcoala de Fete). 9. I. Dimitriu-Bozia12.
7. P. Neculau-Rânceni. 10. N. Enciu-Vetrişoaia.
8. Gh. BălŃatu-Ivăneşti. 11. Gh. Râpanu-UrlaŃi13.
9. T. Dabija-Bozia3 (din februarie I. Decuseară).
10. N. Enciu-Vetrişoaia. Plasa Crasna
1. Gh. Motaş14-Târzii.
Plasa Crasna 2. Gh. Pascal15-Budeşti-CreŃeşti.
3. D. Daulja- Dolheşti.
1. Gh. Motaş-Târzii. 4. Gh.. Şendrea- Buneşti.
2. Gh. Pascal-Budeşti-CreŃeşti. 5. Gh. NegoiŃă-Tătărăni.
3. D. Daulja- Dolheşti4. 6. Alex. Holban-Albeşti.
4. Gh.. Şendrea- Buneşti. 7. Ilie Trandafir- Olteneşti.
5. Gh. NegoiŃă-Tătărăni. 8. I. Gavriil-Roşieşti.
6. Al. Holban-Albeşti. 9. P. Onofreiu-BoŃeşti.
7. Ilie Trandafir- Olteneştii. 10. V. Dimitriu-Corni.
8. I. Gavriil-Roşieşti. 11. I. Lovin-Curteni.
9. P. Onofreiu-BoŃeşti. 12. Şt. Filon-Gugeşti16.
10. V. Dimitriu-Corni. D.A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 546 / 1892.
D.A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 286 / 1891.
Ianuarie-Aprilie; Iunie-Decembrie 1901
Ianuarie-septembrie 1892 Plasa Crasna
Plasa Mijlocul
1. Al. Holban17-Albeşti
1. I. Ghibănescu – Băseşti.
2. M. Ghibănescu – Şchiopeni. 2. M. Manea18 – Corni.
3. Ion Pandelea-Grumezoaia. 3. C.I. Pamfil- Avereşti-Tăbălăeşti.
4. D. Lovin-Şişcani-Răzeşi. 4. P. Onofrei-BoŃeşti.
5. Gh. V. Cireş-Hurdugi. 5. D. Filip19-Gugeşti.
6. C. Mihăilescu5-Deleni. 6. Gh. Şendrea-Buneşti.
7. V. Alexa-Vutcani. 7. Şt. Iliescu-CreŃeşti.
8. I. Lovin-Curteni.
8. Maria Benclide6-Vutcani (Şcoala de fete).
9. I. Melinte-Curteni.
9. I.M. Cesar-Dodeşti.
10. I. Chiriac-Dolheşti.
10. N. Caraivan-Şuletea.
11. C. Ionescu-Brădiceşti.
11. Oprea Ghiga7-Mălăeşti. 12. Gr. Agarici-Olteneşti.
12. C. Mircea-Găgeşti. 13. Ilie Trandafir- Olteneşti.
13. V. Sterian-OŃeleni. 14. Gh. NegoiŃă-Târzii.
15. I. Ulea-VineŃeşti.
Plasa Podoleni 16. Gav. Ianculescu-Roşieşti.
17. Gh. Balaur-Idrici.
1. C. Hotnog-Covasna. 18. Gh. Croitoru-Valea lui Darie.
2. N. Oghihă-Sberoaia. 19. V. Costăchescu-Tătărăni.
3. P. Dăscălescu-Cosmeşti.
20. I. Butnăreanu20-Crăsnăşeni.
4. C. Trifan-Moşna.
5. Ştefan Trandafirescu-Ghermăneşti.
Plasa Mijloc-Prut
6. I. Porumbeanu-Drânceni.
7. Alex. Bucur-Bohotin.
1. I. Ghibănescu21-Băsăşti.
8. Andrei Pandelea8-Sălăgeni.
2. I.M. Cezar-Dodeşti.
9. N. Georgescu-Duda.
3. I. Artene-Viltoteşti.
10. Ştefan Iliescu9-Podoleni. 4. Sim. BălŃatu-Berezeni.
11. N. Sofronie-Pâhneşti.
5. Th. Marta22-Berezeni.
12. Dimitrie Sălceanu-Râşeşti10.
6. D. Lovin23-Rânceni.
13. Elena Porumbeanu11-Şcoala de Fete din Drânceni. 7. Gh. Toderaşcu-Vetrişoaia.
8. V. Sterian-Deleni.
9. P. Cătănescu-Fălciu.
10. Elena Cătănescu-Fălciu.
1 Numele său este tăiat pe lunile octombrie, noiembrie. ÎnvăŃătorul Andrei Pandelea, numit cu titlu provizoriu la
Sălăgeni solicita la 6 februarie 1892 salariile pe 15 zile din luna septembrie, pe lunile octombrie, noiembrie şi decembrie 1891.
2 Originar din judeŃul Suceava, unde se duce în 1890 în interese familiare şi se îmbolnăveşte, a luat parte la toate
conferinŃele învăŃătorilor. Revizorul judeŃului Fălciu este solicitat la 27 ianuarie 1892 să întocmească statele de plată 12 Numit la 1 ianuarie 1892.
suplimentare pentru Andrei Pandelea, „învăŃătorul comunei Sălăgeni”, unde a fost numit prin ordinul ministrului instrucŃiunii 13 Gh. Râpanu, absolvent de Şcoală Normală, este numit învăŃător suplinitor la „la şc(a)la din nou înfiinŃată în com.
din 15 septembrie 1891. UrlaŃi”(conform adresei din 9 decembrie 1891).
3 T. Dabija a fost învăŃător la Bozia până la 1 februarie 1891. ÎnvăŃătorul I. Decuseară ocupă postul de la 15 februarie 14 În septembrie 1892 avem pe I. Butnăreanu.
1891. Începând cu septembrie 1891 I. Decuseară se confruntă cu problema salarizării, din cauza lipsei de la şcoală. I. Decuseară 15 Transferat de la 15 septembrie 1892 la şcoala din comuna Podoleni, în locul lui Ştefan Iliescu.
este transferat la şcoala din satul Şerboteşti, judeŃul Vaslui. De la 1 decembrie 1891 se trensferă Ion Andreescu, învăŃătorul
provizoriu de la Bozia la Ivăneşti, plasa Racova, judeŃul Vaslui. Numele învăŃătorului I. Decuseară este tăiat la luna decembrie a 16 Prin adresa din 9 decembrie 1891 se aminteşte revizorului şcolar al judeŃului Fălciu despre ulterioara numire de
anului 1891. învăŃător. La 15 septembrie 1892 i se acordă un concediu de şase luni pentru a „satisface legea recrutării”, fiind suplinit de Ion
4 A fost învăŃător şi Arsene Simionescu, pentru care Ecaterina A. Simionescu înainta Ministerului în decembrie 1888 Botez.
o cerere pentru un rest de bani ce se „cuvenea defunctului meu soŃ”. În 1891 Ecaterina A. Simioneascu se pensiona. 17 Suplinit de V. Ichim. De la 1 septembrie 1901 este trecut în statul de plată Gh. Motaş.
5 C. Mihăilescu a fost numit învăŃător la şcoala din satul Corni, plasa Crasna, la 16 octombrie 1886, cu ordinul 18 Din octombrie 1901 apare în statul de plată LucreŃia Brighiu, ocuăând postul II.
ministerului nr. 13663 / 1886. În 1887 îl întâlnim cu titlul de provizoriu la şcoala din Sălăjeni, plasa Podoleni. 19La 29 decembrie 1900 sunt înaintate ministrului instrucŃiunii trei state de plată pentru achitarea gradaŃiei „cuvenită
6 Din luna martie 1892, datorită căsătoriee, se va numi Maria Constantinescu.
D(omnu)lui Gh. Olăreanu fost învăŃător la sc(a)la din Gugeşti”, transferat la şcoala din Buda, comuna CorbiŃa, judeŃul Tecuci.
7 În statul de plată din septembrie 1892 apare învăŃătorul G. Toderaşcu. Din martie 1901 funcŃionează învăŃătoarea Natalia Psalude.
8 În decembrie 1891 învăŃătorul Andrei Pandelea era „sub drapel în Regiment. 7 Racova N. 25”. În lunile septembrie, 20 Din aprilie 1901 suplinit de I. Crudescu, înlocuit de la 1 septembrie 1901 de învăŃătorul Scarlat Chirilă, detaşat de
octombrie şi noiembrie 1891 a fost suplinit de C.I. Basgan (suplinirea era aprobată de ministrul instrucŃiunii până la 1 ianuarie la şcoala din GâdinŃi, judeŃul Roman. ÎnvăŃătorului I. Butnăreanu i s-a dat concediu până la pensionare. I. Crudescu este
1892). În septembrie 1892 întâlnim pe învăŃătorul Gh. V. Cireş. transferat în judeŃul Roman.
9 Transferat de la 15 septembrie 1892 la CreŃeşti în locul învăŃătorului Gh. Pascal. 21 Suplinit din octombrie 1901 de Olga Ghibănescu.
10 Dimitrie Sălceanu este numit învăŃător provizoriu la „la şc(a)la din nou înfiinŃată în com. Râşeşti”(conform 22 Din octombrie 1901 suplinit de Şt. V. Tunet.
adresei din 9 decembrie 1891). 23 După permutarea învăŃătoarei Victoria Zaharescu în noiembrie 1900, în ultimele nouă zile ale lunii nu a suplinit nimeni.
11 La 15 decembrie 1891 Şcoala de Fete din Drânceni „se ia pe seama Statului cu actuala ei învăŃătoare Elena
Porumbeanu”.

p. 26 Lohanul nr. 25, martie 2013

11. Eleonora Petrovici-Bozia.
12. C. Mircea- Găgeşti-Giurcani. 1. I. Ghibănescu-Băseşti.
13. Pr. Şt. Bularda1-Jigălia. 2. I. M. Cezar-Dodeşti.
14. I. Pandelea- Grumezoaia. 3. I. Artene-Viltoteşti.
4. Simion BălŃatu- Berezeni.
15. V. Timircan2-UrlaŃi.
16. I. Hobincu-Hoceni-OŃeleni. 5. Teodor Marta11-Berezeni.
17. C. Lascăr-Şişcani. 6. D. Lovin-Rânceni.
18. Gh. V. Cireş-Hurdugi. 7. Gh. Toderaşcu-Vetrişoaia.
19. Gh. Poroşnicu-Şchiopeni. 8. V. Sterian-Deleni.
9. P. Cătănescu-Fălciu.
20. V. Stoica3-GuşiŃei.
10. Elena Cătănescu-Fălciu.
21. D. Sălceanu-Epureni.
11. Eleonora Petrovici-Bozia.
22. Gheorghe Alexandrescu-Corni-Unguri4. 12. C. Mircea-Găgeşti-Giurcani.
23. Paul Mităchescu- Novaci. 13. Gr. łiru-Jigălia.
24. Andrei Pandelea-Şchiopeni. 14. I. Pandelea-Grumezoaia.
25. Gh. BalŃatu-Şchiopeni. 15. N. V. Durnea-UrlaŃi.
26. Gr. Sălcianu-Ivăneşti. 16. I. Hobincu-Hoceni-OŃeleni.
27. N. Georgescu-Rusca. 17. C. Lascăr-Şişcani.
28. I. Aramă-Stănileşti. 18. Gh. V. Cireş-Hurdugi.
29. Th. Maleş5 -Lunca. 19. Gh. Poroşnicu.Hurdugi-Şchiopeni.
30. N. Mocanu-Pogăneşti. 20. V. Stoica-GuşiŃei.
31. Al. Manoliu-łifu-Stoeşeşti. 21. D. Sălcianu-Epureni.
32. Gh. NiŃă-Şuletea. 22. Gh. Alexandrescu-Corni-Unguri.
33. V. Alexa-Vutcani. 23. P. Mităchescu-Novaci.
34. Maria Constantinescu-Vutcani. 24. Andrei Pandelea-Şchiopeni.
35. Oprişan Ghiga- Mălăeşti. 25. Gh. BălŃatu-Şchiopeni.
Plasa Podoleni. 26. Grigore Sălcianu- Ivăneşti.
27. N. Georgescu-Rusca.
1. Al. Bucur-Bohotin. 28. I. Aramă-Stănileşti.
2. Pr. Gh. Dimitrescu-Gura Bohotin. 29. V. ArmănuŃă-Lunca.
3. N. V. Enciu – Cozmeşti. 30. N. Mocanu-Pogăneşti.
4. I. Dimitriu6-Moşna. 31. Al. Manoliu12-łifu-Stoeşeşti.
5. Gh. Pascal-Podoleni. 32. Gh. NiŃă-Şuletea.
6. M. Sandovici-Cozia. 33. V. Alexa-Vutcani.
7. C. Hotnog-Covasna. 34. Maria Constantinescu-Vutcani.
8. I. Porumbeanu-Drânceni. 35. Oprişan Ghig-Mălăeşti.
9. Elena I. Porumbeanu-Drânceni. 36. Ştefan Savin13-łifu-Stoeşeşti.
10. Şt. Trandafirescu-Ghermăneşti.
11. Pantelimon Muşica7-Ghermăneşti. Plasa Podoleni
12. I. Bunescu8-Grozeşti.
13. N. Oghină-Sberoaia. 1. Al. Bucur-Bohotin.
14. M. Voloca-Sălăgeni. 2. Preot Gh. Dimitriu-Gura Bohotin.
15. N. Sofronie-Pâhneşti. 3. N.V. Enciu – Cozmeşti.
16. Şt. Filon-Răducăneni. 4. I. Dimitriu-Moşna.
17. Natalia Filon-Răducăneni. 5. Gh. Pascal-Podoleni.
6. M. Sandovici-Cozia.
18. Gh. Motaş9-Râşeştii.
7. C. Hotnog-Covasna.
D.A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 24 / 1901; D.A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 1099 / 1901.
8. I. Porumbeanu-Drânceni.
9. Elena Porumbeanu-Drânceni.
Ianuarie-Martie 1902
10. Şt. Trandafirescu-Ghermăneşti.
Plasa Crasna
11. C. Gh. Olăreanu-Ghermăneşti.
1. Gh. Motaş-Albeşti.
2. M. Manea-Corni. 12. I. Bunescu14- Grozeşti.
3. C.I. Pamfil-Avereşti-Tăbălăeşti. 13. N. Oghină-Sberoaia.
4. P. Onofrei-BoŃeşti. 14. N. Voloca-Grozeşti-Sălăgeni.
5. Natalia Psaludi-Gugeşti. 15. N. Sofrone-Pâhneşti.
6. Gh. Şendrea-Buneşti. 16. Şt. Filon-Răducăneni.
7. Şt. Iliescu-CreŃeşti. 17. Natalia Filon-Răducăneni.
8. I. Lovin-Curteni. 18. Alexandru Holban15-Râşeşti.
9. I. Melinte-Curteni. 19. Elena Andriean-Moşna.
10. I. Chiriac-Dolheşti. D.A.N.I.C., M.C.I.P., dosar 1099 / 1901.
11. C. Ionescu-Brădiceşti.
12. Gr. Agarici-Olteneşti.
13. Ilie Trandafir-Olteneşti.
14. Gh. NegoiŃă-Târzii.
15. I. Ulea-VineŃeşti.
16. Gavril Ianculescu-Roşieşti.
17. Gh. Balaur-Idrici.
18. Gh. Croitoriu-Valea lui Darie.
19. V. Costăchescu-Tătărăni.
20. I. Butnăreanu10-Crăsnăşăni.
21. LucreŃia Brighiu-Corni -Albeşti.

Plasa Mijloc-Prut.

1 Din octombrie 1901 înlocuit de învăŃătorul Gr. łiru.

2 Din octombrie 1901 înlocuit cu învăŃătorul N. V. Durnea.
3 L-a înlocuit pe învăŃătorul C.A. IoniŃă, decedat în 1900.
4 Sat din comuna Epureni, astăzi cartier al oraşului Huşi.
5 Din februarie 1901 V. ArmănuŃă.
6 De la 1 octombrie 1901 s fost numită învăŃătoare Elena V. Andrian, în postul II reînfiinŃat. 11 Suplinit de Şt. Tunet.
7 Părăseşte postul de învăŃător de la 1 februarie 1901. Este considerat demisionat din 15 februarie 1901, fiind înlocuit 12 Suplinit de Şt. Savin din februarie 1902.
de învăŃătorul M. AniŃa. Din iunie 1901 figurează Smaranda Bozian, iar din septembrie 1901 C. Gh. Olăreanu. 13 Din februarie 1902 apare ca suplinitor al învăŃătorului Al. Manoliu.
8 Suplinit de C. Al. Bucur. Din septembrie 1901 este trecut ca suplinitor Gr. Gh. Popescu în locul lui C. Al. Bucur. 14 Suplinit de Gr. Gh. Popescu.
9 Din septembrie 1901 funcŃionează Al. Holban şi V. Ichim. 15 În cererea sa din 28 decembrie 1901 Alexandru D. Holban evoca acordarea concediului pe caz de boală până la
10 Suplinit de Scarlat Chirilă începând cu 1 septembrie 1901, detaşat de la şcoala din GâdinŃi, judeŃul Roman.. pensionarea sa, dar solicita reluarea serviciului începând cu 1 ianuarie 1902.

p. 27 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Istorie
O dare de seamă inedită despre averea bisericească,
biserici, case parohiale şi cimitire pe anul 1937
193 în
parohiile din Protopopia Cerc. II jud. Lăpuşna,
Mitropolia Basarabiei
Prof. Ştefan Plugaru - Huşi
,,Protopopiatul Cerc. II jud. Lăpuşna se compune din 37
parohii şi 17 filiale. În fiecaree parohie există biserică. Astfel sunt 31
biserici de piatră şi 6 biserici de lemn1.
S
tarea generală a bisericilor este mulŃumitoare, fiind la timp
îngrijite, reînoite şi reparate. Dar există şi biserici în stare foarte
decăzută, ca de exemplu în parohiile le BuŃeni I, CăŃăleni, Fundu –
Galbena, Gârla, Logăneşti şi Sărata – Galbenă. Starea decăzută la care
au ajuns bisericile mai sus arătate se datorează în mare parte
conducătorilor, dintre care unii s-au au dovedit cu desăvârşire indiferenŃi
faŃă de locaşul Domnului,
mnului, întrucât nu stărue nici faŃă de Consiliul
parohial, nici faŃă de populaŃia enoriei, alŃii deşi încearcă să facă ceva,
dar fiind lipsiŃi de autoritate nu sunt în stare să determine populaŃia ca
să înceapă lucrările de reparaŃie (BuŃeni I, CăŃăleni, Fundu – Galbena,
Logăneşti şi Sărata – Galbenă).
I. Despre biserici
a) În cuprinsul protopopiei există 31 biserici de piatră şi 6 de
lemn.
Biserici în construcŃie
În construcŃie se află 8 biserici în următoarele parohii:1)
Lipoveni, filiala parohiei Cighirleni,, 2) Gârla, 3) Mereşeni, 4) NemŃeni,
5) Principele Carol, 6) SpărieŃi – filiala parohiei Stolniceni şi 7)
Găureni – filiala parohiei Zâmbreni.
În cursul anului s-aa lucrat la 4 biserici şi anume:
1. Lipoveni – ConstrucŃia bisericii s-aa început în anul 1927,
pereŃii
ereŃii bisericii sunt ridicaŃi pedeantregul, în cursul anului 1937 s’a
ridicat clopotniŃa şi s’a acoperitt biserica cu Ńiglă. Lucrarea s-a
s executat
în mod gospodăresc, cheltuindu-se se suma de 32.586 lei din mijloacele
parohienilor.
2. Principele Carol. ConstrucŃia ia bisericii s’a început în anul
1924, după planul întocmit de Arhitectorul Eparhial N. Incov. Întreaga
clădire este terminată şi acoperită. În cursul anului 1937 s’au executat
lucrările din interiorul bisericii. Astfel, s’au tencuit pereŃii şi s’a instalat
instala
scheletul catapetezmei (iconostasului). Lucrările se execută de
antreprenorul Miron Loghin în baza contractului încheiat în anul 1934.
Ce sume s’au cheltuit şi din ce fonduri nu ştim, întrucât până în prezent
Cuviosul Paroh nu ne-a trimis informaŃiuni.
3. SpărieŃi.. ConstrucŃia bisericii a început din anul 1920,
conform planului întocmit de arhiotectorul Eparhial Copcea. Întreaga
clădire este ridicată până la acoperiş. În anul expirat s’au executat
lucrările de acoperirea clădirei cu fier galvanizat. Lucrările Lucrăril s’au
executat în mod gospodăresc. În total s’a cheltuit suma de lei 16.632
din următoarele devize. Mijloacele parohienilor – lei 2.372; condica de
milă – 1.260 lei; subvenŃia Prefecturei de judeŃ – 15.000 lei, total lei
18.632.
4. Găureni. ConstrucŃia s-a începutnceput în anul 1934, conform
planului întocmit de arhitect- inginer Ulinici. Lucrările s-aus executat în
mod gospodăresc. În cursul anului s’a terminat acoperirea clădirei cu c
tablă galvanizată. În total s-aa cheltuit suma de lei 40.722 din
următoarele izvoare: sume bisericeşti – 4.000 lei; mijloace parohienilor
– 17.128 lei; condica de milă – 4.154 lei; subvenŃia ON.(OR) Cons.
Eparhial - 3.000 lei; donaŃii – 12. 440. Total – 40. 722 lei.
1 Arhiva NaŃională a Republicii Moldova, Fond 1135, Inventar 1, dosar
165, fila 13.
p. 28
În ce priveşte restul parohiilor: Gârla, Mereşeni şi NemŃeni în
cursul anului nu s’a lucrat nimic.
a) Gârla. ConstrucŃia bisericii s’a început în anul
1922, conform planului întocmit de arhitectorul Eparhial Gh. Cupcea.
Lucrările s’au întrerupt în anul 1928, fiind executată de antreprenorul
decedat – A. Stepanov. Au reînceput iarăşi în anul 1934, când s-a
reclădit porŃiunea deteriorată, iar dela acea
ac dată şi până în prezent nu s-
a încercat şi nu s’a lucrat nimic. ConstrucŃia prezintă numai pereŃii
ridicaŃi până deasupra arcurilor la ferestri, fiind totul lăsat pradă
intemperiilor,
or, din care cauză şi ceia ce a fost clădit cu mari jertve
băneşti se ruinează văzând cu ochii. Vina principală o poartă preotul
paroh – Gheorghe Ciolac, cari preocupat de alte interese pur personale,
neglijează cu desăvârşire această chestiune. Fiind mereu
mere în conflict cu
poporul – aceştia nefiind îndemnaŃi, deasemeni au uitat cu totul de
Casa Domnului. Se impune o primenire complectă în această parohie
spre a o salva de complecta ruinare.
b) Mereşeni.. ConstrucŃia bisericii s-a
s început în anul
1921 dar din anul 1925 nu s-aa lucrat nimic, fiind ridicată pedeantregul
numai clopotniŃa. Aceasta nefiind întărită de zidul clădirei principale, a
dat crăpături iar stâlpii dela intrare au început să delateze. În anul 1937
p. c. paroh Ioan Madan a încercat să determine populaŃia po ca să
reînceapă lucrările, dar n-aa reuşit, întrucât populaŃia a pierdut
încrederea în SfinŃia Sa.
c) NemŃeni.. ConstrucŃia bisericii s’a început în anul
1936, cun aprobarea Î.P.S. Mitropolit Gurie ord. (Nr. 9149/936),
conform planului întocmit de inginer-
ingin arhitectV. Ulinici. S-a ridicat
numai fundamentul şi sorelul2. Nu s-a s lucrat din lipsă de fonduri. În
cursul anului s-au au adunat ajutoare dela credincioşi cu condica de milă,
eliberată de Stăpânirea Eparhială. CotizaŃiile dela enoriaşi se adună
slab.
B.. Biserici în reparaŃie
În reparaŃie sunt 4 biserici în parohiile 1) Bardar; 2)
Boghiceni, 3) Cărpineni II şi 4) Fundu – Galbena.
I. Bardar. Biserica devenind neîncăpătoare după
numărul sufletelor, s’a cerut lărgirea ei, conform planului întocmit de
ingin. – arhitector V. Ulinici, ceia ce i s-a
s încuvinŃat conform ordinului
Nr. 10.288/1937. Lucrările s-au au executat prin antrepriză de către
antreprenorul autorizat – Prohor Talagaev.
Talagae ReconstrucŃia bisericii nu s-
a terminat din lipsă de timp şi bani. Totuşi s-a izbutit a se termina
lucrările de zidărie şi acoperit, rămânând numai lucrările de tencuit,
văruit, vopsit etc. Lucrările s-au au executat în condiŃiuni bune şi din
material de primă calitate, fiind recepŃionat la primire şi după
întrebuinŃare de către D-l arhitector
tector în prezenŃa membrilor Consiliului
Eparhial. Pentru lucrările efectuate s’a întrebuinŃat suma de lei 214.490
din următoarele fonduri: sume bisericeşti – lei 115.084; mijloace
parohienilor – lei 97.656, donaŃii – lei 1.750, total lei – 214. 490.
Remarcc stăruinŃa deosebită pe care o depune în chestia reparaŃiei a P- P
lui Paroh Vladimir Evstrati şi a epitropului Gheorghie Tonu.
II. Boghiceni – reparaŃia bisericii s-a
s început conform
devizului întocmit de arhitectorul judeŃului Lăpuşna şi aprobat de
Stăpânirea Eparhială cu Nr. r. 7317/937. Lucrările s-au
s executat în
antrepriză de către antreprenorul autorizat – Lesniciov. S-a reparat
numai exteriorul – pereŃii şi s’a reacoperit biserica cu fier galvanizat.
Lucrările s’au executat în condiŃiuni bune din material de primă
calitate, fiind la timp recepŃionat de membrii Consiliului Parohial.
Lucrările prevăzute în deviz din interiorul bisericii s’au
amânat din lipsă de fonduri pentru anul 1938. În total pentru lucrările
efectuate s’a cheltuit suma de lei – 81.844 din următoarele fonduri:
sume bisericeşti – lei 2.100; mijloacele parohienilor – 79.744, total
81.844 lei3.
III. Cărpineni II. S’a efectuat reparaŃia externă a
bisericii conform devizului întocmit de serviciul tehnic al judeŃului cu
aprobarea Stăpânirei Eparhiale. Lucrările s’au executat în antrepriză de
2 Ibidem, fila 15.
3 Ibidem, fila 16.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
către antreprenorul autorizat – Nicolae Ciaicovsky, în baza contractului
încheiat la 27 iunie 1937 şi aprobat de ONOR Stăpânirea Eparhială.
Lucrările s’au executat ireproşabil, fiind recepŃionate de Consiliul
Parohial şi primite de Adunarea Parohială. În total s-a cheltuit suma de
lei 65.388 din următoarele fonduri (izvoare): sume bisericeşti – lei
2.317; mijloace parohiei – 63.071, total – lei 65.388.
IV. Fundu – Galbena. ReparaŃia s’a început în anul
1933, cu aprobarea On. Stăpânirei Eparhiale. În acest an s-a terminat
numai prima parte a lucrărilor şi anume: reacoperirea clădirei cu fier
nou – galvanizat. Astfel s-a terminat părŃile rămase de pe naos, apoi
burlanele şi ulucii. Lucrările s-au executat în mod gospodăresc de un
tinichigiu – Petru Hotman, fiind la terminare recepŃionate de Consiliul
Parohial şi primite de Adunarea Parohială. S’a cheltuit în total suma de
lei 13.085. total - condica de milă – lei 13.085.
S-au efectual reparaŃii mici din parohile: Cărpineni I –
întrebuinŃându-se din sumele bisericeşti – lei 2192; Cighirleni – din
subvenŃii Cons. Eparhial - lei 3.000; CosotraŃi - din sume bisericeşti –
lei 2534; Hânceşti – din sumele bisericeşti – lei 2314; Mereşeni – idem
– lei 1380; Mereşeni – din mijloace parohienilor – lei 2.400; Rezeni –
idem – 1.070 lei. Total – lei 14.890
În general pentru reparaŃia de biserici, efectuate în cursul
anului 1937 s’a cheltuit în total suma de lei – 287. 505 din următoarele
izvoare: sume bisericeşti – lei 25.729; mijloacele parohienilor –
243.941, condica de milă – 13.085; subvenŃia ON. Cons. Eparhial –
3.000; donaŃii – 1.750. Total - lei 287. 505.
În cursul anului 1937 nu s’a sfinŃit nici o biserică. Nu s’a
dărâmat nici una. Incendii şi furturi la biserici nu s’au înregistrat.
Pentru paza bisericilor s-au angajat în majoritatea parohiilor
paznici de noapte. Pe alocuri paza bisericii o au primăriile, fiind
obligaŃi guarzii a cerceta biserica de două sau de trei ori în timpul
nopŃii.
3) Case parohiale. Problema caselor parohiale este viu
discutată la toate întrunirile cercuale. În primul rând nu s’a reglementat
destul de precis în sarcina cui cad reparaŃiile caselor parohiale. ToŃi
clericii ce locuiesc în case parohiale apelează mereu la fondurile
protopopiei pentru a le elibera subvenŃii pentru reparaŃii necesare la
case parohiale, personal nerecunoscând că au datoria de a îngriji de
casa ce i s’a pus gratis la dispoziŃie.
Fondul de construcŃie a caselor parohiale se alimentează din
vărsăminte dela parohii şi dela clerici, ori continuând a întrebuinŃa
acest fond numai exclusiv la reparaŃia caselor existente, suntem puşi în
imposibilitate de a procura case şi pentru alŃi clerici – mai ales pentru
cântăreŃi a cărora situaŃie e foarte jalnică şi cum aceşti slujitori mereu
reclamă de a fi scutiŃi de a contribui la fondul de construcŃie pe motiv
că plătesc chiria casei care se ridică anual la 3-4 mii lei, s’a scos
hotărâre de către Adunarea Cercului 1 ca fondul pentru case parohiale
să fie întrebuinŃat numai exclusiv la cumpărări şi construcŃii de case
parohiale până ce nu se vor procura case pentru clerici în toate
parohiile şi numai după aceia fondul va servi la reparaŃii de case
parohiale. Până la acea dată casele existente vor fi îngrijite de locatari,
cari sunt datori, fie din mijloacele proprii, fie cu ajutorul parohienilor,
să menŃină casa în care locuesc în cea mai bună stare.
Starea caselor existente este mulŃumitoare. Se întreŃine casa
foarte prost în parohia CăŃăleni de către preotul Afanasie Lefter, în
parohia Bălceana, de către preotul Ioan Tersina, care la urmă a
demisionat, lăsând casa după ce 30 de ani a locuit în ea în cea mai
jalnică stare. Şi este foarte dureros căci noul paroh, Alexie Mârza, este
nevoit să’şi sacrifice primile zile la restaurarea locuinŃei de care s’a
ferit în chip atât de neomenos predecesorul său şi iarăşi apelează la
ajutorul fondului, acelui fond care a subvenŃionat această casă în mai
multe rânduri, fără ca să se fi adus casei vre-o îmbunătăŃire.
În cursul anului 1937 au fost în curs de construcŃie două case
parohiale şi anume în parohia Leuşeni şi Mereşeni.
1. Leuşeni. S’a executat ultimele lucrări de instalare a
ferestrelor, uşilor şi tavanelor, de lipit şi văruit. Astfel, casa pe jumătate
este gata, fiind două camere bune de locuit. Lucrările s’au executat în
p. 29
mod gospodăresc. În total s-a cheltuit suma de lei 38.964 din
următoarele fonduri: mijloacele parohienilor – lei 9.964, subvenŃie ON.
Cons. Eparh. – lei 15.000; subvenŃia protopopiei – lei 14.000.
2. Mereşeni. Nu s’a lucrat din lipsă de concurs din partea
parohienilor1.
b) Case cumpărate
În cursul anului 1937 s-a cumpărat una casă, în conformitate cu
aprobarea On. Stăpânirei Eparhiale Nr. 12328/937. Casa s’a cumpărat
dela moştenitorii decedatului preot Gheorghie Leahu, pentru ce parohia
a obŃinut un act de vindere – cumpărare, transcris la tribunalul jud.
Lăpuşna cu Nr. 605/1936. Casa s-a cumpărat cu preŃul de 80.250 lei,
care sumă s’a acoperit din următoarele izvoare. Sume bisericeşti – lei
33.978; subvenŃii On. Cons. Eparh. – 20.000; subvenŃie Protopopie -
25.000; donaŃii – 1.274.
c) Case reparate
Au avut loc reparaŃii mici la casele parohiale din satele:
Caracui, cheltuindu-se din sumele bisericeşti 2.855 lei; Cărpineni I –
237 lei; Cighirleni – 3.105 lei; Cotu Morii – 935 lei; Dahnovici – 1.228
lei; Lăpuşna – 2.235 lei. În total s’a cheltuit sume bisericeşti – 7.745
lei.
Recapitulare
În general pentru cumpărări, construcŃii şi reparaŃii de case
parohiale s’a cheltuit suma de lei (una sută douăzeci şi şase mii nouă
sute cincizeci şi patru) 126.954 lei din următoarele izvoare: sume
bisericeşti - lei 41.721, mijloacel parohienilor – lei 9.964, subvenŃii
ON. Cons. Eparhial – lei 35.000; subvenŃii dela Protopopie – lei
39.000; donaŃii – 1.274 lei.
Alte case.
În 14 parohii de lângă biserici sunt case anumite ce servesc
drept gheretă pentru gardian, sau în unele parohii: Cărpineni I,
Costeşti, Hânceşti, Lăpuşna, Mereşeni, Horăşti, Văsieni şi Zâmbreni
servesc drept case de citire, fiind prevăzute pentru aceasta cu o cameră
pentru bibliotecă şi alta mai mare drept sală de citit.
Despre cimitire
În cuprinsul protopopiei sunt 52 cimitire din care 1 împrejmuit
cu gard de piatră, 5 împrejmuite cu scândură, 16 împrejmuite cu nuele,
24 împrejmuite cu şanŃ şi 6 fără împrejmuire. S-a luat măsuri ca toate
cimitirele împrejmuite sau să aibă şanŃ şi de jur împrejur să fie plantate,
lucru care s’a executat în majoritatea parohiilor în sezonul acesta de
primăvară. PlantaŃiile s-au făcut de către premilitari şi şcolari.
Cimitirele în genere se întreŃin bine. Crucile se vopsesc de ziua Învierii
în alb în toate parohiile, iar de buruiene se curăŃă de către şcolari, cari
au în programul lor îngrijirea de morminte.
În unele parohii sunt cimitire noui, care se dau în arendă în
folosul bisericei în parohiile Leuşeni şi Stolniceni cimitirul nou este
folosit de obştia satului la un loc cu terenul de păşunat.
Vii şi livezi
Terenuri cu vii şi livezi plantate de clerici până la reforma
agrară sunt în parohiile: Bălceana – 1 ha, 7.910 m.p., Bardar – 3,641
m.p., BuŃeni – 3 ha, 5000 m.p., Dahnovici – 2 ha, Fundu – Galbena –
9.423 m.p., Manoileşti – 3 ha, 2775 m.p. şi Stolniceni – 2 ha, 3.101
m.p. În parohiile Bălceana, Bardar şi BuŃeni aceste terenuri sunt
exploatate în folosul bisericilor. În parohiile Dahnovici, Fundu –
Galbena, Manoileşti şi Stolniceni sunt folosite de săditori şi
descendenŃii săditorilor. În conformitate cu ordinul ONOR Stăpânirei
Eparhiale Nr. 9372/1930 toate terenurile sub vii urma să fie
răscumpărate de săditori, ceia ce şi s’a executat în parohiile Logăneşti
şi Fundu – Galbena iar în restul parohiilor până în anul prezent
lucrurile nu s’au clarificat 2 . De aceia s’a cerut de noi lămurirea
chestiunei ON. Stăpânirea Eparhiale, ca nu cumva biserica să piardă
dreptul asupra acestor proprietăŃi.
În urma acestei intervenŃii ON. Stăpânirea Eparhială a dat
ultima dispoziŃiune cu ordinul Nr. 4120/1938, ca săditorii să grăbiască
1 Ibidem, fila 17.
2 Ibidem, fila 18.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
până la data de 1 iunie a.c. să lichideze chestiunea terenurilor c. Paza bisericilor contra furturilor la toate parohiile stă în
exploatate, fie prin răscumpărare, fie vânzând viile bisericilor. Această sarcina servitorilor bisericeşti, cari au sarcina să controleze bisericile în
dispoziŃiune s’a comunicat cum parohiilor aşa şi exploatatorilor şi deci timp de noapte. Pe alocuri aceaşi însărcinare o au şi guarzii comunali.
aşteptăm ca chestiunea viilor şi livezilor dela 1 iunie să fie tranşată Încercări de furt nu s’au înregistrat”.
definitiv. Protopop,
Obiecte bisericeşti <<ss>>Indescifrabil
În cursul anului s’au procurat puŃine obiecte din cauza lipsei
de mijloace. DispoziŃiunea
spoziŃiunea de a procura obiecte dela Magazinul
Eparhial ă respectă, căci acei cari au nevoie de vre-un vre obiect se
adresează în primul rând magazinului Eparhial.
SemnificaŃiile zilei de 10 Decembrie 1922
Planuri pământului bisericesc
În cursul anului 1937 am făcut încercare de a tranşa şi această
chestiune,
hestiune, intrând în tratative cu inginerul hotarnic – D-l Ionescu, cu Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu - Iaşi
care am încheiat un angajament, prin care susnumitul se obliga a NaŃionalistul anticomunist Corneliu Codreanu, personalitatea
măsura toate proprietăŃile la fiecare parohie, făcând pentru fiecare care a marcat istoria interbelică a României şi generaŃia de
porŃiune planuri în 3 exemplare, repartizată în 3 mape, m pentru care intelectuali care a ajuns ori în închisorile comuniste ori în marile
lucru parohiile urma să-ii achite 2.200 lei pentru teren arabil şi a câte universităŃi
Ńi din Paris, Londra, Madrid sau Chicago, a fost urmărit
400 lei pentru fiecare altă porŃiune. Acest angajament s’a înaintat spre toată viaŃa sa, încă din perioada studenŃiei, chiar de dinainte de
aprobare şi deci aşteptăm rezultatul. declanşarea grevei generale a studenŃilor din 10 decembrie 1922, şi
8. Registe de venituri şi cheltueli până la asasinarea să, în noiembrie 1938.
În toate registrele de venit şi cheltueli pe anul 1937 sunt
transcrise excedentele corect, iar apoi pe fiecare lună sunt înregistrate

U
sumele provenite, atât la venit, cât şi la cheltueli. n document din 23 noiembrie
oiembrie 1922, transmis de la Berlin în
Venitul principal al parohiilor provine din vânzarea atenŃia însuşi a Directorului General al SiguranŃei Generale -
lumânărilor, apoi din obolul adunatt în biserică, precum şi din vânzarea pe care îl publicam aici (vezi doc – arată cum tânărul student
vezi doc)
cununiŃelor şi rugăciunilor la înmormântări. i. CotizaŃii ale parohienilor de numai 23 de ani era urmărit de către agenŃii speciali ai SiguranŃei
s-au
au înregistrat numai acolo unde sunt biserici în construcŃie sau inclusiv în străinătate,
ătate, unde se afla la studii.
reparaŃie. Cheltuelile ile în majoritatea parohiilor s-au s făcut în
conformitate cu prevederile bugetare, iar depăşirile observate la unele Despre perioada studenŃiei şi ziua de 10 Decembrie 1922,
parohii se datoresc prelungirei anului financiar cu trei luni. Fiecare Corneliu Codreanu (foto centru)) scrie în memoriile sale:
registru este însoŃit de un borderou cu note justificative ale căror sume “Eram încă la Iena, când într’o bună zi, am fost surprins de
corespund cu cele înscrise în registru, fiind timbrate în regulă. Astfel vestea că, întreaga studenŃime română de la toate toat universitățile, s’a
către anul 1938 se constată următorul excedent: numerar – lei 413.661; ridicat la luptă. Această nebănuită de nimeni manifestare colectivă a
la bancă – 147.480; în efecte – 7.500 lei, adică un total de 588.641 lei. tinereții românești ti a fost o izbucnire vulcanică pornită din adâncurile
Banii bisericeşti se păstrează la epitropi, iar în parohiile Bardar, nației.
iei. Ea s’a manifestat mai întâi la Cluj, în inima acelui Ardeal care a
Ruseşti şi Văsieni în case
ase de fier, cari sunt aşezate în biserică. luat poziție ori de câte ori neamul s’a găsit în impas, pentru că aproape
Lumânările bisericeşti concomitent să irumpă violent în toate celelalte centre universitare.
Cantitatea lumânărilor vândute în cursul lunei se arată în
Într’adevăr, la 3-44 Decembrie, la București,
Bucure Iași, Cernăuți, sunt mari
chilograme.PreŃul lumânărilor este cel fixat de Stăpânirea Eparhială,
manifestațiiii de stradă. Întreaga studențime
studen română este în picioare, ca
excepŃie făcând numai parohia Hânceşti, unde fiecare lumânare lumânar se
într’un ceas de mare răspântie.
vinde cu un preŃ majorat de un leu în scopul de a forma fondul pentru
întreŃinerea corului parohial. Cea mai mare cantitale de lumânări s-a s Pentru a mia oară rasă aceasta, a pământului, amenințată
amenin de
vândut în parohiile Costeşti, Ruseşti, Hânceşti, Bardar, Manoileşti, atâtea ori în decursul veacurilor, îșși arunca tineretul în faŃa primejdiei
Carpineni I, Lapuşna, Rezeni. Cea mai micăă cantitate se vinde în spre a-şi salva ființa.
a. Un mare moment de electrizare colectivă, fără
parohiile Cotu Morii, Hanul – Vechiu, Leuşeni şi Tălăeşti1, precum şi pregătire prealabilă, fără discuțiiii pro şi contra, fără decizii luate în
la parohia Sărata – Galbenă2. comitete, fără ca cel puŃin cei din Cluj să se cunoască cu cei din Iași,
Ia
Averea bisericească Cernăuți, București.ti. Un mare moment de iluminație
ilumina colectivă ca
a. Toată averea bisericească a fiecărei parohii este lumina unui fulger în mijlocul unei nopți nop întunecoase, în care o
trecută în inventar dar nu toate registrele de inventar sunt întocmite
î la tinerime întreagă îșii vedea linia de viață
via a ei şi a neamului..
fel, deaceia este foarte greu de verificat. S-arar cere ca toate bisericile să-
să
şi procure registre noui de inventar cari s’ar complecta după o regulă
bine stabilită spre a evita greşelile din trecut, când inventarul a fost
alcătuit fără nu sistem şi regulă. De obicei inventarul parohiei se
verifică de Consiliul Parohial, odată pe an dar această verificare este
superficială, întrucât obiectele în inventar n-au au foat repartizate pe
categorii şi fiecare obiect n’a fost descris amănunŃit spre a se distinge.
dist
b. Clădirile bisericeşti la toate parohiile au fost asigurate la
Societatea de Asigurare de pe lângă Consiliul Central Bisericesc, dar
nu toate au plătit ratele de asigurăre complect, deloc n’au fost asigurate
clădirile din parohia Caracui. În cursul acestui
cestui an urmează a se face din
nou asigurarea cu care prilej şi parohiile rămase în urmă cu plata
ratelor lor de asigurare îşi vor reînoi angajamentele.

Această linie trece luminoasă dealungul întregii noastre

1 Ibidem, fila 19. istorii naționale
ionale şi continuă virtual dealungul întregului nostru viitor
2 Ibidem, fila 20. românesc, indicând calea de viațăă şi de onoare pe care va trebui să
p. 30 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
mergem şi noi şi strănepoții noștri, tri, dacă voim viață
via şi onoare pentru
neamul nostru. Generațiile se pot așeza eza pe această linie, se pot apropia
sau îndepărta de ea. Având putințaa deci, de a da pentru neam de la
maximum de viață şi onoare, re, până la maximum de dezonoare şi rușine.ru
Câteodată pe această linie se ridică numai indivizi izolați izola părăsiți de
generațiile
iile lor. În momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc în
numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morți mor şi de martiri ai
trecutului şi viațaa de mâine a neamului. Aici nu interesează
majoritatea, fie ea de 99%, cu părerile ei. Nu părerile majorității majorită
determină această linie de viațăă a neamului. Ele, majoritățile,
majorită se pot
numai apropia sau îndepărta de ea, după starea lor de conștiință con şi
virtute sau de inconștientă
tientă şi decădere. Neamul nostru n’a trăit prin
milioanele de robi cari şi-au au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia,
prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți to haiducii, cari
în fata jugului străin nu s’au supus, ci şi-au au pus flinta în spate şi s’au
ridicat pe potecile munților,ilor, ducând cu ei onoarea şi scânteia libertății.
libertă
Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin „majoritățile”
„majorită lase şi
„cuminți”.i”. Ei înving sau mor; indiferent. Pentru că atunci când mor, m neînzestrarea armatei cu armament modern necesar rezistenŃei
neamul trăiește te întreg din moartea lor şi se onorează din onoarea lor. Ei
strălucesc în istorie ca niște te chipuri de aur care, fiind pe înălțimi,
înăl sunt
bătute în amurg de lumina soarelui, în timp ce peşte întinderile cele de
jos, fie ele cât de mari şi cât de numeroase, se așterneterne întunericul uitării
şi al morții. Aparține istoriei naționale,
ionale, nu acela care va trăi sau va
învige – cu sacrificarea liniei vieții neamului – ci acela care, indiferent
dacă va învinge sau nu, se va menține ine pe această linie. Ea este e
predeterminată de înțelepciunea
elepciunea lui Dumnezeu; ea a fost văzută, în ziua
de 10 Decembrie, de studenții ii români. Şi în această stă valoarea zilei: o
întreagă tinerime românească a văzut lumina.
La 10 Decembrie, delegații din toate centrele, se adună la
București, îșii fixează în zece puncte ceea ce au crezut că formează
esența mișcării
cării lor şi se declară greva generală pentru toate
Universitățile, cerându-se se realizarea acestor puncte. Nu este 10
Decembrie mare prin valoarea formulării care s’a făcut atunci, după cât
au putut delegații formula din esențaa adevărului care frământa sufletul
întreg al studențimii
imii române. Este mare prin miracolul trezirii acestei
tinerimi la lumina pe care a văzut-oo sufletul ei. Este însemnată ca zi a
hotărârii. A hotărârii la acțiune,
iune, a declarării războiului sfânt, care va
cere acestei tinerimi române atâta tărie de suflet, atâta eroism, atâta
maturitate, atâtea jertfe cunoscute şi necunoscute, atâtea morminte! 10
Decembrie 1922 cheamă tineretul pământului acestuia la un mare
examen. Nici cei din București ti şi nici eu care eram departe şi nici alții,
al
care poate erau copii prin liceu, dar care astăzi lâncezesc în adânci
închisori sau dorm sub pământ, n’am crezut că ziua aceasta ne va purta
prin atâtea primejdii, şi ne va aduce atâtea lovituri şi atâtea răni în lupte
pentru apărarea tării noastre.”
p. 31
Înlăturarea regelui Carol al II-lea
II de pe tronul
României: acŃiuni preliminare şi consecinŃe
Prof. Gabriel Brînză - Huşi
La sfârşitul lui august - începutul lui septembrie 1940
avea loc o explozie de nemulŃumire şi revoltă în întreaga Ńară faŃă
de regimul autoritar instaurat de regele Carol al II-lea
II în 1938,
acesta fiind considerat direct răspunzător de situaŃia în care se afla
atunci România.
R
egelui i se reproşa politica externă dezastruoasă, dar şi
în faŃa agresorilor. Incapabil să stăvilească manifestaŃiile
populare împotriva pierderilor teritoriale suferite în vara acelui an,
suveranul va încerca să-şi şi salveze măcar tronul. De aceea, a urmărit
instituirea unui guvern de mână forte. Liberalii şi Ńărăniştii au refuzat
orice colaborare cu Carol al II-lealea deoarece urmăreau să-lsă constrângă
să abdice. În condiŃiile date, forŃat de împrejurări, regele îşi va îndrepta
atenŃia asupra generalului Ion Antonescu. Era cea mai bună soluŃie la
acel moment, generalul fiind un om de autoritate, neînduplecat în fața
corupŃiei, monarhist şi integru. Toate aceste lucruri l-au l făcut să se
bucure de încredere şi prestigiu în rândul unei armate nemulŃumite şi
frustrate de ultimele cedări teritoriale. Deşi intrase în conflict cu regele
şi chiar cu amanta acestuia, Elena Lupescu, Antonescu acceptase în
decembrie 1937 să facă parte, ca ministru al Apărării NaŃionale, din
guvernul Goga. Intuind pericolul reprezentat de ambiŃiosul general,
regele a refuzat la început să-ii acorde un minister aşa important,
oferindu-ii doar Departamentul ComunicaŃiilor. InsistenŃele lui Goga,
cu care Antonescu era prieten, l-au au înduplecat în cele din urmă pe
Carol al II-lea.
lea. Antonescu a continuat relaŃiile cu legionarii şi după
numirea sa ca ministru, fiind în cele din urmă obligat să se retragă din
viaŃa politică şi chiar dintre cadrele active ale armatei pentru
pen mai bine
de doi ani.
Antonescu va reveni în viaŃa politică la sfârşitul lui iunie
1940. El adresa atunci o scrisoare regelui în care critica politica
acestuia şi acceptarea ultimatumului sovietic din aceeași aceea lună,
ultimatum în urma căruia s-au au pierdut Basarabia, nordul Bucovinei și
Ținutul Herța.a. Drept răspuns, Carol al II-lea II ordona arestarea
generalului pe 9 iulie 1940, acesta fiind ridicat de la locuinŃa sa din
Predeal şi dus cu maşina într-oo pădurice de lângă Sinaia sub escorta
unor jandarmi înarmaŃi. Ńi. Intuind perspectivele sumbre ale acestui lucru,
avându-se
se în vedere precedentul Corneliu Zelea Codreanu, liberalii
Mihai Antonescu şi Mircea Cancicov anunŃau situaŃia nou creată
reprezentantului Germaniei la București,
Bucure Wilhelm Fabricius, acesta
sugerândd autorităŃilor române să se abŃină de la orice faptă necugetată1.
Drept dovadă Antonescu era eliberat pe 11 iulie, fixându-i-se
fixându doar
1 Andreas Hillgruber, Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu,
Antonescu București,
Editura Humanitas, 1994, p. 110.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
domiciliul forŃat la Mănăstirea BistriŃa din Oltenia1. În aceste condiŃii,
cum se explică viitoarea numire ca prim-ministru a lui Antonescu de
către Carol al II-lea? Pentru a răspunde trebuie avute în vedere relaŃiile
bune ale generalului atât cu legionarii, cât şi cu liberalii şi Ńărăniştii.
ÎnclinaŃiile acestuia către legionari erau mai vechi. Încă din 1935, unele
cercuri ale extremei drepte (Cantacuzino-Grănicerul, Nicolae Mareş,
inclusiv Zelea Codreanu) îşi fixaseră ca obiectiv atragerea generalului
de partea lor. Între Antonescu şi Codreanu existau chiar afinităŃi,
generalul depunând în vara lui 1938 mărturie în favoarea acestuia într-
un proces 2 . De asemenea, Antonescu era simpatizat şi de cercurile
germane, oferind garanŃia că un guvern condus de el va fi agreat şi la
Berlin. De altfel, legăturile lui Antonescu cu legaŃia germană de la
Bucureşti datează chiar de pe timpul detenŃiei acestuia la Mănăstirea
BistriŃa. Intermediate de Mihai Antonescu, aceste legături vor fi iniŃiate
de însuşi Fabricius, ele constituind baza viitoarelor relaŃii cu germanii
de după 6 septembrie 3 . RelaŃiile Antonescu-germani mai nasc o
întrebare: de ce un filoenglez şi filofrancez ca Antonescu a ajuns să
colaboreze cu Berlinul? Şi de ce germanii au acceptat un asemenea
lucru? În primul rând pentru că Hitler nu avea încredere în legionari. În
al doilea rând, Antonescu s-a orientat spre germani deoarece considera
că aceştia vor câştiga războiul, victoriile lor convingându-l.
Imediat ce Carol al II-lea a optat pentru soluŃia Antonescu,
acestuia i s-a permis să părăsească domiciliul forŃat. Fruntașul țărănist
Iuliu Maniu, informat de agenŃii săi de la Palat de decizia regelui, se va
întâlni cu Antonescu la Ploieşti, pe 1 septembrie, stabilind o colaborare
pentru înlăturarea regelui şi preluarea guvernării 4 . În seara de 3
septembrie 1940, Antonescu a avut o discuŃie la Palat cu Carol al II-lea
în care l-a acuzat din nou de situaŃia grea a Ńării. Foarte abil în discuŃii,
regele a reușit să-l potolească pe general, acceptând o serie de cereri
neimportante ale acestuia (înlăturarea din Palat a unor membri ai
camarilei) şi chiar cerându-i sfatul asupra politicii externe 5 . Nici
Antonescu nu s-a mai arătat aşa intransigent pentru a putea primi de la
rege formarea noului guvern. Această înŃelegere avută după miezul
nopŃii reprezenta un compromis potrivit căruia generalul urma să
primească puterea în schimbul obligaŃiei de a garanta tronul şi
siguranŃa regelui. Demisia guvernului Gigurtu în dimineaŃa zilei de 4
septembie a fost urmată de primirea în mod oficial a mandatului
formării noului guvern de către Antonescu. În orele următoare s-au
purtat discuŃii cu Horia Sima ( conducătorul legionarilor ), Iuliu Maniu
şi Dinu Brătianu ( șeful P.N.L. ) în vederea formării guvernului.
Anticipând tendinŃele autoritare ale generalului, liderii celor două mari
partide democratice au adoptat tactica tergiversărilor, cerând mai întâi
1 Ibidem, p. 111.
2 Mihai Fătu, ContribuŃii la studierea regimului politic din România
(septembrie 1940-august 1944), Bucureşti, Editura Politică, 1984, pp. 28-29.
3 Ioan Scurtu, ContribuŃii privind viaŃa politică din România. EvoluŃia formei
de guvernământ în istoria modernă şi contemporană, Bucureşti, Editura
ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1988, p. 486.
4 Al. Gh. Savu, Sistemul partidelor politice din România (1919-1940),
Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1976, p. 444.
5 Aurică Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie
1940-ianuarie 1941, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 23.
p. 32
obŃinerea abdicării lui Carol al II-lea6. Antonescu a mai avut în aceeaşi
zi şi întâlniri cu Fabricius, acesta sugerându-i necesitatea introducerii
unei dictaturi pentru salvarea Ńării din haos7. În schimbul sprijinului
oferit, Antonescu se angaja faŃă de germani să pună în aplicare
arbitrajul de la Viena şi să solicite sosirea în România a unei misiuni
militare germane8. Anticipând posibilitatea preluării întregii puteri în
stat, generalul va încerca să-şi întărească poziŃia, ordonând eliberarea
tuturor legionarilor aflaŃi în închisori, aceştia urmând să fie folosiŃi ca
factor de presiune. Acest lucru se va întâmpla în unele oraşe chiar şi pe
4 septembrie iar în altele a doua zi, sporind astfel agitaŃiile din Ńară9.
Având asentimentul LegaŃiei germane de la Bucureşti, Antonescu se va
prezenta în seara zilei de 4 septembrie 1940, ora 21, la Palatul Regal
unde îi va cere regelui puteri depline în stat10. După îndelungi ezitări,
după consultarea unor demnitari şi generali apropiaŃi, sub presiunea
directă a legionarilor şi a legaŃiei germane, Carol al II-lea a semnat în
dimineaŃa de 5 septembrie, ora 4, decretele prin care suspenda
ConstituŃia din 1938, dizolva parlamentul şi îi încredinŃa generalului
Antonescu puteri depline în stat11. Adoptarea decretelor de mai sus a
marcat sfârşitul regimului autoritar al regelui Carol al II-lea. Prin
suspendarea constituŃiei, dizolvarea parlamentului şi investirea cu
depline puteri a lui Antonescu au fost suprimate aproape complet
drepturile şi libertăŃile care se mai menŃinuseră după februarie 1938.
Regele îşi păstra pentru moment tronul, dar devenise o marionetă în
mâinile lui Antonescu.
Pe parcursul zilei de 5 septembrie speranŃele lui Carol într-o
răsturnare de situaŃie vor renaşte. Generalii Gheorghe Mihail şi
Gheorghe Argeşanu îi vor propune arestarea lui Antonescu şi
restabilirea liniştei în Ńară prin măsuri dure. În acest sens se vor realiza
concentrări de jandarmi şi poliŃişti la Prefectura de poliŃie. Totodată au
fost semnalate şi mişcări de trupe dinspre provincie spre capitală12.
Pentru a contracara încercările regelui de a-şi salva tronul, Antonescu a
căutat să izoleze persoanele care puteau să-l sprijine pe suveran.
Generalul Mihail, şeful Marelui Stat Major, a fost chemat la
PreşedenŃia Consiliului de Miniştri unde, sub diferite pretexte, va fi
reŃinut toată ziua. Generalul Argeşanu, un devotat al regelui, care era
comandant militar al capitalei, a fost trimis în Dobrogea unde a fost
arestat 13 . Rămas singur, Carol al II-lea va face noi concesii, fiind
obligat la acest lucru şi de manifestaŃiile legionare. În seara zilei de 5
septembrie, ora 21:20, Antonescu i-a solicitat regelui o nouă audienŃă
şi, după o lungă şi tensionată discuŃie, i-a cerut să abdice şi să
părăsească Ńara, invocând motivul că nu-i poate asigura securitatea.
DiscuŃia a luat sfârşit la ora 23, suveranul fiind somat să răspundă până
la ora 4 dimineaŃa, permiŃându-i-se în tot acest timp să-şi consulte
anturajul. DiscuŃiile cu apropiaŃii n-au oferit soluŃii viabile. Mihail
6 Ioan Scurtu, ViaŃa politică din România (1918-1944), Bucureşti,
Editura Albatros , 1982, p. 256.
7 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 130.
8 Aurică Simion, op. cit., p. 26.
9 Horia Sima, Mişcarea legionară şi monarhia, Iaşi, Editura Agora,
1997, p. 31.
10 Al. Gh. Savu, op. cit., p. 447.
11 Mihai Fătu, op. cit., p. 33.
12 Horia Sima, op. cit., p. 39.
13 Aurică Simion, op. cit., p. 28.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Manoilescu, un apropiat de-alal regelui prezent şi el la Palat, a sugerat ca
înainte de a se lua o hotărâre, să fie consultată şi LegaŃia germană din
Bucureşti, oferindu-sese să îndeplinească chiar el această misiune.
DiscuŃia cu Fabricius a fost însă edificatoare, acesta precizând că c nu se
poate amesteca în treburile interne ale Ńării, dar că „nu pune preŃ” pe
rămânerea regelui în Ńară şi că tocmai „studiază mersul trenului” cu
care Carol al II-lealea ar putea părăsi România. Întors la Palat,
Manoilescu i-a comunicat regelui necesitatea abdicării în condiŃiile
lipsei sprijinului german 1 . Deoarece suveranul încă mai ezita,
dimineaŃa la ora 4 Antonescu i-aa trimis prin maiorul Elefterescu o
scrisoare cu caracter ultimativ cerându-ii să abdice imediat pentru a i se
putea asigura securitatea2.
Conştientizând lipsa unei susŃineri ferme din partea
apropiaŃilor, Carol al II-lea
lea a semnat decretul de abdicare în dimineaŃa
de 6 septembrie 1940, la ora 6:10, primind în schimb de la Antonescu
asigurarea că putea părăsi fără riscuri Ńara, împreună cu anturajul
a său şi
cu bunurile personale, cu excepŃia colecŃiei de tablouri donate statului
de Carol I. Formula aleasă pentru actul de abdicare era ambiguă, Carol
al II-lea
lea nespecificând că abdică, ci că trece sarcinile domniei în seama
lui Mihai. Prin aceastăă formulă Carol lăsa deschisă calea revenirii sale
la tron atunci când împrejurările ar fi permis-o3. Peste o oră şi un sfert
depunea jurământul ca rege fiul său, Mihai. Acesta va semna decretul-
decretul
lege numărul 3061 prin care generalul Ion Antonescu era reinvestit
reinv cu
depline puteri în stat4. Rezultat al unor factori complecşi , abdicarea lui
Carol al II-lea
lea nu a fost atât rezultatul presiunilor legionare sau
antonesciene, cât mai ales rodul atitudinii Germaniei, putere care
domina Europa acelei perioade şi caree realizase că stabilitatea Ńării şi
orientarea ei fermă spre Reichul German nu mai puteau fi asigurate de
Carol al II-lea.
IniŃial Antonescu a promis că-ll va însoŃi pe fostul rege până
la graniŃă, dar apoi a renunŃat, invocând o stare de boală şi delegându-l
delegân
pe generalul David Popescu să execute această misiune. În dimineaŃa
de 7 septembrie 1940, ora 3, trenul alcătuit din douăsprezece vagoane
în care se aflau Carol, Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu va porni spre
graniŃa cu Iugoslavia5. NemulŃumit că fostultul rege şi-a
şi însuşit şi o serie
de obiecte aflate în patrimoniul statului, Antonescu îl va ruga pe Horia
Sima să ordone legionarilor să oprească trenul regal la Timişoara şi să
efectueze o percheziŃie. Numai complicitatea unor funcŃionari din gara
Timişoarara a permis trenului atacat de legionari să treacă graniŃa în
Iugoslavia. De acolo, Carol s-aa oprit un timp în Spania dar, temându-
temându
se să nu fie predat germanilor de către autorităŃile franchiste, a trecut
clandestin graniŃa în Portugalia, iar de acolo în Mexic. Încercările lui
de a se stabili în Anglia, Canada sau S.U.A. au eşuat, cercurile anglo-
anglo
americane considerând dăunătoare relaŃiile cu acest personaj
compromis. Pe 7 iulie 1947 se realiza căsătoria dintre Carol şi Elena
Lupescu. Fostul suveran murea pee 3 aprilie 1953 în urma unui atac de
cord, fiind înmormântat în cavoul regal al Mănăstirii Braganca, întrucât
bunica şi mama tatălui său, Ferdinand, fuseseră regină şi, respectiv,
1 Ibidem, p. 30.
2 Horia Sima, op. cit., p. 40.
3 Ioan Scurtu, ContribuŃii..., p. 490.
4 Mihai Fătu, op. cit., p. 33.
5 Ioan Scurtu, op. cit., p. 491.
p. 33
principesă portugheză. Întreaga sa avere a rămas Elenei Lupescu,
aceasta murind
rind la 7 iulie 1977 în localitatea portugheză Estoril.
Înlăturarea lui Carol al II-lea
II nu va aduce însă mult aşteptata
linişte în Ńară, România devenind în scurt timp stat-naŃional
stat legionar şi
cunoscând noi momente de încordare a vieŃii politice. Disensiunile
Disensi
dintre legionari şi Antonescu vor răbufni în ianuarie 1941, prilejuindu-i
prilejuindu
viitorului mareşal să instituie un nou regim autoritar sub forma
dictaturii militare.
Bibliografie:
• Fătu, Mihai, ContribuŃii la studierea regimului politic din România
(septembrie 1940-august 1944) Editura Politică, Bucureşti, 1984.
august 1944),
• Hillgruber, Andreas, Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu,
Antonescu
Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
• Savu, Al. Gh., Sistemul partidelor politice din România (1919- (1919
1940),, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Enci Bucureşti, 1976.
• Scurtu, Ioan, ContribuŃii privind viaŃa politică din România.
EvoluŃia formei de guvernământ în istoria modernă şi
contemporană,, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.
• Idem, ViaŃa politică din România (1918-1944),
(1918 Editura Albatros,
Bucureşti, 1982.
• Sima, Horia, Mişcarea legionară şi monarhia,
monarhia Editura Agora, Iaşi,
1997.
• Simion, Aurică, Regimul politic din România în perioada septembrie
1940-ianuarie 1941,, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
Cluj 1976.
ANTONESCU, ALTFEL
Prof. univ. dr. Gh. Buzatu - Iaşi
„Nu falsificăm istoria. Nu aceasta este ceea ce urmărim … FaŃă de
cine să mai falsificăm istoria?”
F
aptul nu este ieşit din comun. Înaintea atâtor politicieni sau
militari, istorici sau publicişti de după 1944, Ion Antonescu, în
cadrul şedinŃei Consiliului de Miniştri din 5 septembrie 1941, s-s
a pronunŃat fără rezerve: „Nu Nu falsificăm istoria. Nu aceasta este ceea
istoria? Este cazul să
ce urmărim … FaŃă de cine să mai falsificăm istoria?”
ne întrebăm dacă Mareşalul intuia propriul destin, întrucât
Războiul din Est urma dus până la capăt, iar, în funcŃie de
desfăşurările şi rezultatele acŃiunii, detaliile – pe ici-pe acolo, dacă
nu cumva în totalitate ori în esenŃa lor? – aveau să fie denaturate
… Ceea ce s-aa întâmplat după 1944, dar şi după luminoasa loviluŃie
din decembrie 1989 sau în contextul actual al Noii Ordini
InternaŃionale,, pe care fiecare o înŃelege cum vrea şi o respinge
cum poate. Revenind la Antonescu, „interpretările” excelează excel în
mai multe sensuri, dar îndeosebi privind cauzele implicării
României în al doilea război mondial la 22 iunie 1941, continuarea
lui şi negocierile de „pace separată” cu SUA, Anglia şi URSS,
„holocaustul” sau „procesul” din mai 1946, consecinŃele profundep
şi pe termen îndelungat ale trădării din 23 august 1944 etc.
Stăruind asupra anilor 1941-1944,1944, prea puŃin s-as avut ori se are în
vedere faptul că, statul român fiind implicat într-un
într război total, se
putea lua o decizie, chiar la nivelul cel mai înalt
în al şefului statului.
Mareşalul a ştiut să-şi şi asume riscul răspunderii, având, netăgăduit,
în seamă şi un final neconvenabil, pentru el şi pentru Ńară, al
ostilităŃilor. Este şi motivul pentru care, nu o singură dată,
Conducătorul s-a explicat şi i-aa îndrumat
în pe cei mai apropiaŃi
colaboratori, aşa precum în amintita şedinŃă de guvern de la 5
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
septembrie 1941, când a explicat originile campaniei din Est şi Bucovina, dacă nu ne-am fi bătut pentru ele cu ruşii. Ba poate că
necesitatea de-a continua ostilităŃile până la nimicirea inamicului. atunci ne-ar fi întors foaia şi ne-ar fi spus că am făcut o rea politică,
„Istoria – a precizat atunci Mareşalul – se scrie cu spada! Anul trecut pentru că nu ne-am bătut” (vezi M. D. Ciucă, editor, Stenogramele
[în 1940] ne-au luat ruşii Bucovina. Noi luptăm acum să rămână şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. IV,
Bucovina în stăpânirea neamului românesc. Dacă n-avem aliaŃi Bucureşti, 2000, p. 568-569).
puternici, care să aibă unitate de interes, si aşa o pierdem. Nu putem
rezista faŃă de aceştia, de la Est. De aceea a trebuit ca, în tot timpul
vieŃii noastre istorice, să facem o necontenită echilibristică. Am
pierdut ceea ce am pierdut prin politica Regelui Carol al II-lea. Dacă
ştiam să ne adaptăm la timp situaŃiei politice din Europa, nu pierdeam
nimic. Dar nu ne-am adaptat la timp. Noi am făcut sentimentalism în
politică, chiar când a fost vorba de apărarea vieŃii neamului
românesc. Am făcut mereu sentimentalism pentru că suntem filo-
francezi – şi am pierdut graniŃele neamului românesc -, pentru că am
fost filo-englezi – şi am pierdut hotarele Ńării noastre! Noi, filo-
francezii!

12 ianuarie 1943 - Doi soldaŃi, un român şi un german, şi-au dat

… întâlnire la Cotul Donului

IntervenŃia poate părea cititorului suficient de lungă, dar a fost una

Dar nici nu ştie Ńăranul ce este aceea. Nici nu i-a văzut în pictură
măcar, nici pe francezi, nici pe englezi. Noi trebuie să fim filo-români
şi să ştim cum să ne putem apăra graniŃele. În circumstanŃele
internaŃionale de azi, pe ce ne putem sprijini situaŃia noastră? Pe
germani. Nu ne sprijinim pe Germania, suntem sfârtecaŃi. Dacă o
făceam la timp, scăpam Statul Românesc. Şi în lupta pe care o purtăm,
puteam eu, când se băteau germanii cu ruşii, după ce am luat
Basarabia, puteam să mă opresc? Sau să fi făcut cum spun unii: să fi
aşteptat, că ne-ar fi dat-o, la pace, englezii? Puteam să stau cu braŃele
încrucişate, când germanii se băteau cu ruşii şi să aştept ca să ni se
dea Basarabia de către englezi ? Şi dacă am fi pornit la luptă, fără
Germania nu ne puteam lua Basarabia. Bravura soldatului român?
Priceperea generalului Antonescu? Sunt mofturi…. Putea să fie
generalul Antonescu de un miliard de ori mai priceput şi soldatul
român de un miliard de ori mai brav: Basarabia şi Bucovina nu le
luam de la ruşi. Şi, după ce le-am luat cu ajutorul Armatei Germane,
puteam să mă opresc la Nistru? Puteam eu să spun: «Eu mi-am luat
partea mea, mă opresc aici!»? Ca şi doi Ńărani, care pun ce au
împreună ca să-şi are locul şi, după ce unul şi-a arat, să spună
celuilalt: Eu nu te mai ajut, fiindcă mi-am făcut treaba mea. Dar
aceasta n-o fac nici doi Ńărani. Şi atunci cum mi se poate pretinde să
fac eu aceasta, pe plan militar? Ar însemna să dezonorez şi Armata şi
Poporul Român, pe veci. Ar fi o dezonoare pentru noi, să mă fi dus
până la Nistru şi să le fi spus nemŃilor apoi: la revedere. VedeŃi în ce
stare de decadenŃă se găseşte conducerea acestui Stat, dacă se găsesc
între conducători oameni cu o astfel de mentalitate, care ne cer să
lăsăm pe nemŃi să se bată şi noi să aşteptăm de la englezi Basarabia şi
Bucovina. Se înşeală cine crede ca ne-ar fi dat cineva Basarabia şi
temeinică şi a intervenit la momentul potrivit. Ceea ce s-a degajat din
schimbul de mesaje frecventat între Ion Antonescu şi liderii „opoziŃiei
democrate”, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. Aşa, de exemplu, în
scrisoarea către Dinu Brătianu din 29 octombrie 1942, Mareşalul,
respingând categoric retragerea Armatei Române de pe Frontul de
Est, invoca ca aşa ceva ar face „din neamul românesc o victimă a
tuturor, fiindcă, concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi
distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în Ńară”. Cum se
ştie prea bine, evenimentele survenite după nenorocitul act istoric de
la 23 august 1944 aveau să-l confirme integral pe Mareşal, care – în
temeiul realităŃilor ce-i erau binecunoscute şi al intuiŃiei sale
extraordinare – şi-a asumat rolul, dar şi destinul, legendarei Casandra
dispusă să prezică, şi să suporte, nenorocirile ce se configurau (vezi
Larry L. Watts, O Casandră a României: Ion Antonescu şi lupta pentru
reformă, 1918-1941, traducere, Bucureşti, 1993). Un alt exemplu: în
Ordinul de zi destinat forŃelor operative, după eşecul de proporŃii din
zona Cotul Donului-Stalingrad, după 19/20 noiembrie 1942, Antonescu
şi-a prevenit combatanŃii că în campania angajată era „vorba de fiinŃa
Neamului nostru, iar pierderea lui înseamnă pentru noi moarte”,
războiul României în Rusia fiind totuşi unul „de apărare” purtat
alături de „aliaŃi puternici [Germania] în Ńara inamicului care de peste
200 de ani ne cotropeşte bucată cu bucată din pământul strămoşesc”.
În atare situaŃie, demne de reŃinut erau aceste constatări cuprinzând şi
un necesar avertisment, din nefericire confirmat de desfăşurarea
ulterioară a faptelor: „În cazul unei înfrângeri, vom suferi nu numai o
dezonoare, dar ne vom pierde şi viaŃa. Ruşii, învingători, ne-ar aduce
bolşevismul în Ńară, ar nimici pătura conducătoare, ne-ar pune pe
evrei stăpâni şi ar da neamul pradă slavizării şi deportărilor în masă.
Dacă nu contribuim cu toate puterile noastre la lupta aliaŃilor noştri
pentru a înfrânge comunismul şi pe ruşi, nu putem să asigurăm nici
viaŃa copiilor noştri, nici existenŃa Ńării noastre …” (Gh. Buzatu şi
colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu în faŃa Istoriei, III, Craiova,
2002, p. 249-250).

p. 34 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Istorie
Antonescu nu putea fi de acord nici cu Iuliu Maniu ale cărei demersuri colaboratorii săi l-au aflat pe Hitler la Salzburg „tunând şi fulgerând.
erau bine cunoscute cercurilor oficiale. Vizitându-l la 3 august 1941 pe El striga că a fost trădat. Mareşalul putu să vadă cu ochii lui ce
Mihai Antonescu, vicepreşedintele guvernului şi ministrul de externe însemna un acces de furie al Führerului.
în funcŃie, ilustrul diplomat Grigore Gafencu, el însuşi fost lider al
diplomaŃiei României (1938-1940) şi abia revenit de la Moscova după
intervenŃia stării de război la 22 iunie 1941, a consemnat în
voluminosul lui Jurnal, rămas în cea mai mare parte netipărit,
concluziile degajate în urma discuŃiilor cu Nr. 2 al regimului, în sensul
că „Maniu crede – cu neînduplecată statornicie, legată de toate
credinŃele sale – în victoria Angliei. Şi mai crede că România nu-şi
poate salva neatârnarea, fiinŃa naŃională şi hotarele decât în urma
unei victorii britanice. De aceea, socoteşte că ar fi cea mai mare
nenorocire dacă sfârşitul războiului ne-ar găsi într-o tabără duşmană
puterilor anglo-saxone. El nu se ridică împotriva războiului cu Rusia.
Nu noi suntem de vină, ci guvernul sovietic, dacă ne aflăm azi în luptă
pentru a recuceri ceea ce ni s-a luat în mod samavolnic anul trecut.
Războiul nostru trebuie să păstreze însă un caracter strict naŃional. Ne
interesează pământul nostru, şi nu soarta lumii. Nu ne priveşte regimul Mareşalul Antonescu şi Joachim von Ribbentrop, ministrul de
din Rusia. Nu luptăm pentru <<cruce>>, pentru <<sfinŃi>> şi pentru Externe al Reichului, la Salzburg, la sosire (12 aprilie 1943) şi la
<<civilizaŃie>>, fiindcă nimeni nu mai ştie azi unde se află cu plecare (14 aprilie 1943)
adevărat crucea, sfinŃii şi civilizaŃia. De aceea este nevoie să ne
limităm Ńelurile noastre de luptă. Luptăm pentru Basarabia. Nu
Cuvintele lui […] zburau prin încăpere ca nişte obiecte aruncate în
urmărim distrugerea Rusiei şi nici distrugerea Imperiului britanic,
capul românului. România ar fi compromis grav şansele războiului
fiindcă nu urmărim distrugerea României. După părerea lui Maniu,
[…] Mihai Antonescu deschisese ochii Occidentalilor asupra
armata noastră ar fi trebuit să se oprească la Nistru. Tot ce se petrece
slăbiciunii fortăreŃei europene …” (vezi Gheorghe Barbul, Memorial
dincolo de vechiul nostru hotar, nu ne interesează [...] Nu avem
Antonescu – Al III-lea om al Axei, traducere, Bucureşti, 2001, p. 160;
dreptul să îngreunăm, sau să zădărnicim, prin exces de zel, libertatea
Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Mareşalul Antonescu în faŃa Istoriei,
noastră de acŃiune, ci trebuie să fim oricând în măsură să ne
I, Iaşi, 1990, p. 353).
desprindem din braŃele aliaŃilor noştri de azi [Germania şi Italia, în
prima ordine] pentru a nu fi târâŃi, împreună cu ei, în prăpastie. Cu
acest gând, Maniu întocmeşte memorii care exprimă <<adevărata
politică românească>> şi le distribuie atât guvernului şi cercurilor
conducătoare, cât şi Puterilor străine…” Constatări şi sugestii,
desigur, de substanŃă, demne de toată atenŃia, nu numai pentru epocă ci
şi pentru istorie în general … Dar, în momentul 1941, opoziŃia anti-
antonesciană era încă în faza proiectelor şi memoriilor … Mareşalul a
intuit caracterul pe moment inofensiv al acŃiunilor grupului Maniu-
Brătianu, fapt pe care l-a mărturisit colaboratorilor săi şi, într-un final,
personal lui Adolf Hitler. Care, în urma dezastrului de la Stalingrad la
confluenŃa anilor 1942-1943, a devenit deosebit de sensibil, între
altele, la demersurile sateliŃilor, inclusiv România, în privinŃa
tentativelor de „pace separată” cu SUA-Anglia-URSS, receptate – cum
altfel? – ca veritabile acte de … felonie faŃă de Axa Berlin-Roma-
Tokyo. Tocmai de aceea, Führerul i-a invitat separat la Salzburg pe
Benito Mussolini, regele Boris al Bulgariei, preşedintele Finlandei R.
Ryti, Ion Antonescu şi Miklos Horthy, cu intenŃia, tradusă în faptă, de
a le transmite cuvântul său de ordine, şi anume că războiul trebuia
continuat „până la un sfârşit victorios”, orice compromis fiind exclus, Castelul Klessheim, 12 aprilie 1943, după ora 13,30 – Mareşalul
pentru „ieşirea din acest război” neexistând „decât două posibilităŃi: Antonescu, Joachim von Ribbentrop, Otto Meissner, Adolf Hitler,
ori o victorie clară, ori o exterminare deplină”. După cum s-a degajat col. Radu Davidescu, lt. col. adj. Romeo Zaharia
în cursul întrevederilor Hitler-Antonescu din 12-13 aprilie 1943 de la
Castelul Klessheim (cf. apud Ion Calafeteanu, ed., Români la Hitler,
Potrivit documentelor, la care revenim, tatonările de pace separată
Bucureşti, 1999, p. 183; despre vizita lui Antonescu şi a suitei sale la
iniŃiate erau neloiale din partea lui Ică Antonescu, întrucât el nu avea
Salzburg – vezi Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Pace şi război, II,
„dreptul” de-a vorbi în numele Germaniei şi al Führerului, care, dacă ar
Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, Iaşi, 2011, p. 265-266; minutele
fi căpătat convingerea că Reichul pierduse războiul, Mareşalul s-ar fi
întrevederilor din 12-13 aprilie 1943, pp. 367-378).
aflat neîndoielnic printre cei dintâi aliaŃi ai Berlinului care să fi fost
înştiinŃaŃi. Cât timp el, Hitler, în lipsa unor convorbiri „deschise” cu
În mod precis, la 12 aprilie 1943, Hitler l-a abordat pe Antonescu chiar Mussolini, Horthy sau Antonescu, „nu va încerca niciodată să încheie
pe tema unor informaŃii tocmai parvenite Berlinului în legătură cu pace”, întrucât „Germania şi aliaŃii ei sunt legaŃi la bine şi la rău”
sondajele diplomatice ale lui Mihai Antonescu cu agenŃi secreŃi anglo- (Jurnal, II, p. 371). Mareşalul, în replică, l-a asigurat pe Hitler că
americani pe tema abandonării Axei (Jurnalul Mareşalului Antonescu, „România îşi va continua drumul alături de Germania până la
pp. 368-371). Potrivit minutelor întrevederilor, care nu aveau cum sfârşitul războiului” (ibidem, p. 372), problemă fundamentală ce avea
surprinde atmosfera dialogului Hitler-Antonescu din 1943, tratativele să rămână pe agenda relaŃiilor Bucureşti-Berlin până la 5 august 1944,
au decurs „normal”. Doar martorii prezenŃi, în postura lor de potenŃiali când Antonescu l-a vizitat ultima dată pe Führer la Rastenburg şi a
memorialişti, aveau să surprindă asemenea detalii. Precum unul dintre manifestat rezerve (vezi Jurnalul, III, p. 392 şi urm.). Însă, la 13 aprilie
ei, l-am numit pe Gh. Barbul, care avea să releve că Mareşalul şi 1943, Antonescu l-a asigurat pe Hitler că, dimpotrivă, adjunctul său, în
p. 35 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
fond „promotor al politicii pro-germane în România”, nu avea de ce
stârni bănuieli (ibidem, p. 375). Deşi mai apoi, la 15 noiembrie 1943,
Mareşalul ajunse a se îndoi de el însuşi atunci când a insistat asupra
dificultăŃilor în prelungirea războiului (ibidem, pp. 366-370), ceea ce l-
a determinat pe Hitler să dea asigurări că va depune „toate eforturile”
pentru a susŃine România, nu fără a observa că numai „o Românie
victorioasă împreună cu Germania în Răsărit va putea fi liniştită că
nimic nu va mai ameninŃa existenŃa europeană. Ea va fi atunci
îndeajuns de puternică pentru a-şi apăra prin propriile ei forŃe
interesele naŃionale. O Românie care însă ar fi învinsă în această luptă
alături de Germania oricum nu ar mai avea de ce să se gândească la
revendicările ei naŃionale şi de altă natură, fie el îndreptăŃite sau
nefondate. Într-un asemenea caz, România ar înceta să existe la fel de
bine ca şi oricare alt stat naŃional european” (ibidem, p. 374).
În aprilie 1943, la Salzburg, obŃinând „încrederea absolută” a lui
Hitler, Mareşalul s-a referit la activităŃile opoziŃiei de la Bucureşti, câte
erau şi ce semnificaŃie aveau. În ceea ce-l privea pe Iuliu Maniu,
Mareşalul a insistat pentru protecŃia liderului naŃional-Ńărănist, mai ales
că în viziunea poporului român el trecea ca „o personalitate istorică”,
trebuind, în consecinŃă, evitată situaŃia de a-l transforma într-un
„adevărat martir”. Întrucât, l-a asigurat Antonescu pe Hitler, „Maniu
n-ar îndrăzni să devină activ. Dacă ar face-o, totuşi, ar fi arestat
imediat” (Jurnal, II, p. 372). Relativ la „pericolul” reprezentat de
Maniu şi echipa lui, cu alt prilej Mareşalul a surprins, după cum îi era
felul, plin de sarcasm, esenŃa problemei, mai precis: „Partidul NaŃional
łărănesc este o emblemă, o problemă şi o dilemă. Emblema este
Mihalache: Ńăranul român cu perciuni de jupân. Problema – Dr. Lupu:
nu are talent şi vorbeşte; nu are bani şi trăieşte, iar natura l-a făcut
roşu ca să nu mai roşească. Dilema: Dl. Maniu – când poate veni la
putere nu vrea şi, când vrea, nu poate” (ANIC, Bucureşti, fond I.
Antonescu, dosar 4, f. 144).
Pe de altă parte, nu se poate admite că Mareşalul a fost lipsit de
bunăvoinŃă faŃă de opozanŃii săi. Dat fiind că, abia revenit de la
Salzburg, el s-a întâlnit, în noaptea de 17-18 aprilie 1943, cu Maniu,
informându-l asupra convorbirilor cu Führerul. Ceea ce nu i-
a îndemnat pe Maniu şi Brătianu la vreo reŃinere, ei redactând şi
difuzând la 20 aprilie 1943 un nou memoriu pe adresa Conducătorului.
Limbajul şi condiŃiile erau de-acum familiare Mareşalului, care, ca
„şef al unui regim de dictatură”, era avertizat că nu avea
nici „dreptul” de-a prelungi războiul alături de Germania, nici de ce
„să lupte sau să dorească înfrângerea Angliei şi a Statelor Unite,
naŃiuni care, alături de FranŃa şi ceilalŃi aliaŃi ai lor în războiul trecut,
au pierdut milioane dintre fiii lor pentru ca prin victoria noastră
comună să se realizeze visul nostru secular: unitatea tuturor românilor
între frontierele lor etnice”. Poporul român, precizau contestatarii, „nu
a aprobat şi nu aprobă continuarea acestei lupte dincolo de hotarele
noastre fireşti” (Cicerone IoniŃoiu, ViaŃa politică şi procesul lui Iuliu
Maniu, II, Bucuresti, 2003).
Să subliniem că, la Salzburg, Mareşalul a făcut vorbire şi despre regele
Mihai. Stenogramele, redactate de Paul Otto Schimdt, faimosul
interpret al lui Hitler, a reŃinut pentru 12 aprilie că „diferiŃi intriganŃi l-
au determinat pe rege să facă anumite gesturi”, dar el a intervenit
„prompt”, printr-o avertizare „severă”, în urma căreia „nici Curtea,
nici opoziŃia nu s-au mai manifestat” (ibidem, p. 372). Pentru ca, la 13
aprilie 1943, acelaşi Schmidt să consemneze că „Antonescu a subliniat
faptul că regele e un copil ce a fost îndreptat pe căi greşite, dar pe
care el l-a redresat energic” (II, p. 375). În prezent, în temeiul
documentelor, cunoaştem în ce grad, sub influenŃa Mareşalului,
„redresarea” regelui Mihai se realizase cu adevărat de vreme ce
suveranul, la 26 noiembrie 1943, primindu-l în taină la Palat pe agentul
britanic House, i-a mărturisit asemenea panseuri şi intenŃii cu scopul
precis de-a fi transmise mai departe Londrei ori Washingtonului şi, nu
p. 36
mai puŃin, Moscovei: „Tot ceea ce pot să fac este să aştept
evenimentele, cât timp AliaŃii nu-s decişi să vină în ajutorul meu într-
un fel sau altul. Nu uitaŃi – i-a sugerat regele colonelului House – să
explicaŃi de asemenea că gândul pentru viitorul Ńării mele nu mă
determină să ignor că politica AliaŃilor este bazată pe
colaborarea celor Trei Puteri [SUA, Anglia şi URSS] şi de aceea
înŃeleg că Rusia şi România trebuie să ajungă la un acord oarecare”
(apud Mareşalul Antonescu în faŃa Istoriei, I, p. 390).
Sublinierile evident ne aparŃin, ceea ce ne determină să avem în seamă
că echipa trădătorilor de la 23 august 1944 era predispusă de acŃiune
sau că avea în vedere, peste dezastrul iminent al Ńării paralizate în faŃa
avansului Armatei Roşii, o „oarecare” cooperare cu Kremlinul. Tocmai
de aceea, putem consemna că în 1943 Hitler a sezisat pe deplin
justificat primejdia atunci când şi-a avertizat colaboratorii că „regele
[României] e un copil, dar şi copiii pot deveni periculoşi când ajung în
mâini rele …” (p. 377). Ceea ce nu era o noutate, căci, şi în alte ocazii
(la 11.11.1941, 26.2.1942, 31.3.1942 – cf. H. Trevor-Roper R., ed.,
Hitler’s Table Talk, 1941-1944. His Private Conversations, New York,
2000, pp. 121, 180, 337, 387, 694-695), Hitler, de regulă tratându-i
comparativ pe Mihai I şi Antonescu, în favoarea celui din urmă –
nominalizat „cel mai bun” politician din România (ibidem, p. 121),
„singurul” favorabil Reichului (ibidem, pp. 180, 694-695) -, pe când
regele i-a apărut în noiembrie 1941, când l-a reprimit la Berlin, după ce
în 1938 l-a agreat în compania lui Carol al II-lea, îi apăruse „sufocat de
furie” (ibidem, p. 337) şi lipsit de orice calităŃi (ibidem, p. 387), iar
monarhia – o instituŃie „perimată” (ibidem, p. 121). La 26 februarie
1942, Hitler şi-a alertat pur şi simplu anturajul, declarându-se
îngrijorat: „Dacă se întâmplă ceva cu Antonescu, cine-i va lua locul?
Mă gândesc cu teamă la aceasta …” (cf. Gh. Buzatu, Mareşalul Ion
Antonescu. ForŃa destinului. O biografie, Iaşi, 2012, p. 544).
În perspectiva evenimentelor de la 23 august 1944, care au marcat – în
opinia strălucitului Pamfil Şeicaru – debutul tragediei României
pentru mai multe decenii, este cazul să ne întrebăm dacă nu cumva
declaraŃia lui Hitler a echivalat, mai mult decât cu o prevestire, cu un
avertisment? Nu pierdem din vedere că reacŃia Führerului după
23/24 august 1944 a fost extrem de violentă şi s-a concretizat în
acŃiuni punitive proiectate de amploare şi care au rezultat doar pe
măsura posibilităŃilor ce-i mai stăteau la dispoziŃie în acel moment al
Războiului Mondial. Este adevărat însă că Ion Antonescu a avut
propriile-i responsabilităŃi, majore, extrem de scump plătite ulterior de
România, dar şi de către Mareşal şi toŃi colaboratorii săi, iar, la scurt
timp după aceea, un caz mai rar în istorie, chiar de către … majoritatea
complotiştilor! Iată de ce, recunoscându-i Mareşalului erorile grave
comise, nu trebuie să ignorăm că acestea n-au echivalat nici pe
departe trădările de neam şi de Ńară intervenite în fatidica zi de 23
august 1944! Iar, dacă-l avem în seamă pe Antonescu, el a probat
exemplar că a rămas – atât ca luptător şi factor determinant în cele
două războaie anticomuniste ale României (1919-1920 – Ungaria şi
1941-1944 – URSS) precum şi în cele două conflagraŃii din 1914-1918
şi 1939-1945 pentru unirea tuturor Românilor şi integritatea statală
– ferm ataşat propriilor convingeri şi unei convingeri exemplare. Ceea
ce Antonescu a exprimat consecvent ca Şef al Statului Român ori ca
Lord al Războiului, precum a procedat şi la 26 ianuarie 1943, când i-a
mărturisit ziaristului italian L. Sorentino (vezi Jurnal, II, p. 347-348):
„Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este
un mijloc, nu sfârşitul imperialismului rus […] Eu nu fac un joc de
trişor, ca vecinii mei unguri, visând prăbuşirea germanilor şi
sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece
prin Budapesta şi ei nu au motive să se teamă de Rusia. Noi avem.
Noi ştim că duşmanul mortal al României este Rusia lui Petru cel
Mare şi a Ecaterinei a II-a, cărora Stalin le-a rămas credincios şi
trebuie să recunoaştem, îl continuă genial. Este rusul rus
dintotdeauna, care, înveşmântându-se astăzi în comunism,
înaintează în numele unui ideal care corupe intelectualitatea şi,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Istorie
ascunzându-şi colŃii după o zdreanŃă roşie, atrage masele de
muncitori şi Ńărani. Eu voi arunca în război, spre a-i zăgăzui pe
ruşi, toate forŃele pe care voi izbuti să le înarmez, convins că acesta
este supremul bine pentru România – zăgăzuirea ruşilor … ”
„RecunoştinŃa” complotiştilor de la 23 august 1944 şi a „aliaŃilor”
lor de moment s-a tradus în încarcerarea Mareşalului (1945-1946)
chiar în sediul NKVD-ului (mai apoi KGB, actualmente FSB)
din centrul Moscovei – Lubianka!
DistanŃarea de evenimente, în spaŃiu şi în timp, mai cu seamă în
cazul celor decisive ori aşa-zis controversate, este netăgăduit în
avantajul istoricului.
Întrucât beneficiul perspectivei îi îngăduie depăşirea „presiunii”
factorilor subiectivi, iar absenŃa foştilor „actori” şi obişnuitele
condiŃionări provocate de anume interese imediate politice, militare,
morale, religioase etc. ori, mai rău, dispariŃia, provocată sau nu, a unor
materiale, toate acestea sunt compensate de deschiderea arhivelor şi de
lipsa cenzorilor, reali ori virtuali. Intervin şi alte nenumărate avantaje,
dar nu stăruim. Precizăm că, de această dată, avem în vedere lovitura
de stat de 23 august 1944 despre care, din momentul producerii şi
până în prezent, s-a scris o bogată şi inegală literatură, participanŃii
lăsându-ne importante mărturii (unele în multiple variante!), iar
documentele păstrate în fondurile publice ori personale depăşesc cifrele
obişnuite – aproximativ 10 000 edite şi inedite „numai” pentru ziua
impactului: pregătirea şi arestarea Mareşalului Ion Antonescu şi a
unora dintre colaboratorii săi apropiaŃi, cele dintâi desfăşurări interne şi
externe sau urmările (cf. Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu – ForŃa
destinului. O biografie,Iaşi, TipoMoldova, 2012, p. 547-548). Se mai
impune precizarea că, în general, materialele publicate, pagini
memorialistice ori studii ştiinŃifice, nu au rezistat timpului, trebuind să
suporte corecturi, majore ori minime, deşi au existat şi excepŃii
(Grigore Gafencu, Constantin Pantazi, Pamfil Şeicaru, Gheorghe
Barbul, Ion Gheorghe, Ion Pantazi, George Duca).
Cum istoria se dovedeşte, de regulă, părtinitoare cu … învingătorii,
prăbuşirea regimului antonescian a fost înălŃată la rangul de zi
naŃională, consecinŃele relevate au fost admise numai cele exclusiv …
pozitive (salvarea României, scurtarea duratei ostilităŃilor, aportul la
lichidarea fascismului şi salvarea civilizaŃiei etc.), iar rolurile/rosturile
participanŃilor au fost împărŃite şi chiar măsurate diferenŃiat – regele
Mihai şi camarila, partidele politice „burgheze” ori cele de „stânga”
(PNł, PNL, PSD şi PCR), pentru a se impune decisiv atenŃiei
cititorului, îndeosebi după 1954, „meritele” comuniştilor … români
(cu toate că, în rândul celor aproximativ 1 000 de indivizi prevalau
evreii, unguri şi ruşii basarabeni), şi asta după ce, prin 1945-1953,
contribuŃia URSS, a lui I. V. Stalin şi a Armatei Roşii fusese impusă
p. 37
oficial şi recunoscută drept fundamentală pentru „eliberarea de sub
fascism” şi „construcŃia noii Românii”, deşi totalmente subjugată
Kremlinului.
Actul de la 23 august 1944 s-a aflat de-a lungul anilor în atenŃia
noastră, consacrându-i, în temeiul cercetărilor în arhive şi biblioteci,
române sau străine, studii şi culegeri, monografii şi volume de
documente, publicate singur sau în colaborare cu Aurică Simion, V. F.
Dobrinescu, Ioan Scurtu ş.a. Nu am de ce să neglijez propriile erori,
unele de înŃeles, sub presiunea timpului sau regimul cenzurii, iar altele
– nu! Ulterior anului 1989, studiile consacrate Mareşalului Antonescu,
devenind posibile, tratarea în context a actului de la 23 august s-a
impus de la sine în spiritul adevărului. Nefiind în discuŃie un bilanŃ,
admitem rolul major pe scena politică al Mareşalului, care, la un
moment dat, în mod precis la „procesul marii trădări naŃionale” din mai
1946, a declarat, defel exagerat, că el a fost acela care realmente a
„fixat” în istorie data de 23 august 1944 (Gh. Buzatu, Mareşalul Ion
Antonescu, p. 553).
Conducătorul Statului a fost informat asupra preparativelor
complotiştilor (regele, grupările politice şi militarii trădători,
conexiunile externe), dar, cu convingerea fermă că, în cele din urmă,
tot el avea a alege şi stabili momentul cotiturii României în Războiul
Mondial din 1939-1945, n-a reacŃionat decisiv (despre eforturile din
„ultima clipă” vezi Gh. Buzatu, Dana Beldiman, eds., 23 august 1939-
1944 – România şi proba bumerangului, Bucureşti, 2011). Au profitat
în schimb regele şi oamenii lui care s-au pripit – teama de oriunde şi
de oricând a puciştilor de duzină! – şi au trecut la … fapte, în ziua Z şi
la ora H, adică la arestarea Mareşalului, care a fost predat fără
întârziere comuniştilor din Bucureşti şi ulterior ruşilor, care l-au tratat
un timp ca „deŃinut de lux” şi apoi întemniŃat la Lubianka, fiind readus
la 9 aprilie 1946 în Bucureşti, pentru a fi „judecat”, condamnat la
moarte şi executat, la 1 iunie 1946, împreună cu Mihai Antonescu, Gh.
Alexianu şi Constantin-Piki Z. Vasiliu.
Pentru cititor este de mare interes să cunoască varianta lui Mihai I
despre cele petrecute la Palatul Regal din Bucureşti:
„ … Am stat de vorbă cu Mareşalul şi cu ministrul de Externe
peste o oră. Mihai Antonescu ne-a dat dreptate, Generalului
Sănătescu şi mie, s-a arătat de acord cu cererea unui armistiŃiu,
dar aştepta hotărârea Mareşalului. El era obosit, arŃăgos chiar.
Evident lucru, declaraŃia lui Molotov nu putea fi considerată
satisfăcătoare, dat fiind concepŃiile politice ale Moscovei, dar nici
asigurări de a păstra neştirbite hotarele Ńării nimeni nu le putea
obŃine. Totuşi, Mareşalul refuza, tăios, orice armistiŃiu fără
asemenea asigurări. Era fără îndoială dezamăgit de Hitler şi poate
chiar de el însuşi, de încrederea neŃărmurită pe care o avusese în
victoria Germană […] Am încercat să-l conving că mai presus de
soarta fiecăruia dintre noi este soarta łării noastre. Inutil, nici nu
mai răspundea, mârâia doar că refuza. I-am propus atunci,
conform planului stabilit cu şefii partidelor politice, cu care
pregătisem audienŃa, să demisioneze pentru ca un nou guvern să
ceară imediat armistiŃiu. La această propunere s-a înfuriat. Poate
credea că vreau eu s-o fac pe dictatorul, poate nu înŃelesese că nu
eu, ci un guvern va cere armistiŃiu, precum se cuvine în
democraŃie, într-o monarhie constituŃională. Fapt este că n-a vrut
să audă de demisie, striga că nu va lăsa Ńara pe mâna unui copil, şi
va lupta până la capăt. Spunea, dar nu părea convins, spunând că
armata română, regrupată în CarpaŃi, ca într-o citadelă, va reuşi
cu ajutorul armatei germane să-i gonească pe sovietici din Ńară şi
că, în plus, avea încă 12 divizii pe front…´´ (apud Regele Mihai, în
“România Liberă” pe Internet 26 August 2000; Traian Golea, Actul de
la 23 august 1944, văzut de regele Mihai ca autor, Hallandale, Florida,
Studii Istorice Româneşti, 2001).
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Generalul Constantin Sănătescu (1885-1947),
“succesorul” nemijlocit al Mareşalului ca Preşedinte al Guvernului de
la Bucureşti
Despre complotişti, pe care îi cunoştea prea bine şi în supraveghea
îndeaproape, prin serviciile sale secrete, Mareşalul nu avea decât
cuvinte de profund dispreŃ. Puciştii, nota de exemplu Antonescu pe un
raport al SSI-ului din 23 iunie 1944, nu-şi asumaseră decât un „rol de
ciocli care se pregătesc să moară omul şi să-i ia în primire cadavrul!
Frumos, foarte frumos şi mai ales patriotic rol şi-au asigurat”. Să nu
ne închipuim că, atunci, Mareşalul i-a nominalizat, toŃi dovedindu-se
„păioase”, „nişte zdrenŃe [care] s-au adunat de vânt la colŃuri de
stradă şi gunoaie” (Gh. Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu, p. 545).
Generalul N. Rădescu
(1876-1953)
De reŃinut că, în septembrie 1944, însuşi V. M. Molotov, primindu-i la
Moscova pe LucreŃiu Pătrăşcanu şi ceilalŃi delegaŃi ai Bucureştilor
pentru dictarea ArmistiŃiului din 12/13.9.1944, le-a declarat fără
rezerve că „Antonescu reprezenta poporul român, iar dv. [reprezentaŃi]
o aventură” (cf. A. S. Marinescu, O contribuŃie la istoria Exilului
Românesc, vol. 5, Bucureşti, 2005, p. 18-19). Era, fără îndoială, grav
că un personaj de talia lui Molotov, alter ego-ul lui Stalin, ajunsese la
un asemenea adevăr prenumărându-i pe oamenii de la 23 august 1944
în tagma aventuriştilor, iar opera lor ca atare – tot o aventură! Deja în
septembrie 1944, aşadar, Kremlinul trecuse România în rândul
sateliŃilor, impunându-i un tratament corespunzător, în urma succesului
operaŃiunii de anvergură Iaşi-Chişinău dar şi ca rezultat al trădării de la
23 august 1944, dar şi graŃie acordului tacit ori expres al SUA şi Marii
Britanii. Ceea ce, evident, prevestea un şir de nenorociri legate de
modul în care Moscova avea să-şi exercite „mandatul” asumat, cu sau
fără voia Washigtonului şi Londrei!
Nu avea să fie, în consecinŃă, nicidecum surprinzător faptul că,
exceptându-l pe rege, silit să abdice la 30 decembrie 1947, restul
„eroilor” puciului aveau să-i succeadă, neîntârziat, Mareşalului, care,
de altfel, fiind scos în stare de arest din “biroul galben” al Palatului
Regal din Bucureşti după orele 17,00 la 23 august 1944, le-a prevestit
destinul. Mareşalul şi trei dintre colaboratorii lui, după cum am
precizat, au fost executaŃi, dar puciştii, dacă nu au reuşit să se
expatrieze (Grigore Niculescu-Buzeşti, Al. Cretzianu, Mircea IoaniŃiu)
ori să se salveze in-extremis (Emil Bodnăraş, agent al NKVD-ului),
aveau să supra-aglomereze închisorile comuniste, unde cei mai mulŃi
vor suporta ani lungi şi grei de temniŃă, unii dintre ei aflându-şi un
groaznic sfârşit – Constantin-Dinu Brătianu, Iuliu Maniu, Gh. I.
Brătianu, Ion Mihalache, generalul Aurel Aldea, LucreŃiu Pătrăşcanu
(vezi Constantin Sănătescu, Jurnal, Bucureşti, 1993; Mircea IoaniŃiu,
Amintiri şi reflexiuni, Bucureşti, 1993; Omagiu lui Iuliu Maniu şi Ion
Mihalache, Bucureşti, 2003; Ioan Scurtu, Iuliu Maniu, Bucureşti, 1995;
Maria G. Brătianu, Gheorghe I. Brătianu. Enigma morŃii sale, ediŃia a
IV-a, Bucureşti, 2003; Alesandru DuŃu, Florica Dobre, Drama
generalilor români. 1944-1964, Bucureşti, 1997; Serviciul Român de
InformaŃii, Cartea Albă a SecurităŃii, I, 1944-1948, Bucureşti, 1997;
Gh. Neacşu, ed., 23 august 1944 în arhivele comuniste, Bucureşti,
2000; Gh. Buzatu, O istorie a prezentului, Craiova, 2004; Liviu
Vălenaş, Cartea Neagră a României. 1940-1948, Bucureşti, 2006;
Gabriel Constantinescu, Şah la rege. Declinul monarhiei române în
secolul XX, Bucureşti, 2007; Vasile Pascu, Regimul totalitar comunist
în România. 1945-1989, I-II, Bucureşti, 2007; Corneliu Crăciun,
DicŃionarul comunizanŃilor din noaptea de 23 spre 24 august 1944,
Oradea, 2009; Stelian Neagoe, Decimarea elitei politic, 1944-1964:
p. 38
Cazul baronului Ion Mocsonyi-Styrcea. Generalul Gh. Mihail,
Bucureşti, 2009; Şerban Milcoveanu, Testamentul politic al
generalului Aurel Aldea (1887-1949)…, Bucureşti, 1999; Florica
Dobre, Alesandru DuŃu, Distrugerea elitei militare sub regimul
ocupaŃiei sovietice în România, I, 1944-1946; II, 1947-1964,
Bucureşti, 2000-2001; Alesandru DuŃu, Sub povara ArmistiŃiului –
Armata Română în perioada 1944-1947, Bucureşti, 2003; Tudor Călin
Zarojanu, ViaŃa lui Corneliu Coposu, ediŃia a II-a, revăzută şi
completată, Bucureşti, 2005; Lavinia Betea, LucreŃiu Pătrăşcanu.
Moartea unui lider comunist, Târgovişte, 2011; Ioan Opriş, Procesul
ziariştilor „naŃionalişti”. 22 mai – 4 iunie 1945, Bucureşti, 1999;
Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte – Pamfil Şeicaru,
Bucureşti, 2001).
Să fi fost o surpriză ori, cumva, un blestem? … Întrucât unii dintre
pucişti au planificat crima, pentru ca apoi să-i suporte consecinŃele. A
fost în primul rând cazul lui LucreŃiu Pătrăşcanu, care, într-o discuŃie
angajată cu istoricul Gh. I. Brătianu la Biblioteca Academiei Române
în 1945, i-a declarat cu suficienŃă: „Cine face politică răspunde cu
capul. Antonescu va fi împuşcat, căci merită moartea” (apud Nichita
Smochină, Memorii, Bucureşti, 2009, p. 520). După 1944-1945, nimic
nu mai era dificil de prevăzut în privinŃa perspectivelor Răului Absolut:
căci, în adevăr, teroarea s-a extins prin sciziparitate, în asemenea
măsură încât crima politică a proliferat crima. Sub un regim comunist
impus de Kremlin şi sub o cruntă ocupaŃie bicefală (Armata Roşie şi
NKVD-ul), România şi Românii, asemenea altor state şi naŃiuni de pe
glob, au intrat cu brutalitate în zodia Holocaustului Roşu, un veritabil
cataclism de pe urma căruia s-au înregistrat la nivelul planetei
aproximativ 335,1 milioane de victime, din care „numai” 2,4 milioane
victime au provenit dintre români (cf. Florin Mătrescu, Holocaustul
Roşu. Crimele comunismului internaŃional în cifre, ediŃia a III-a, vols.
I-II şi Anexa, 2008, pp. 25-27), şi anume:
- prizonieri de război în URSS (aug.-sept. 1944): 180 000
- ucişi în lagăre şi închisori (după 23 august 1944): 250 000
- decedaŃi după eliberarea din detenŃie: 250 000
- ucişi în timpul colectivizării forŃate: 200 000
- „revoluŃia” din decembrie 1989: 1 400
- Basarabia şi Bucovina, teritorii înstrăinate din 1944: 1 500 000
- etc. etc.
Dintre toŃi autorii care au stăruit asupra loviturii de stat nenorocite de la
23 august 1944 s-a impus prin sagacitate şi curaj, viziune şi persistenŃă
– Pamfil Şeicaru, ziarist de calibru, din seria reprezentată cu maximă
strălucire de M. Eminescu, N. Iorga sau Nae Ionescu. Plecat din Ńară cu
puŃine zile înainte de complot, condamnat la moarte în contumacie,
întocmai şi o dată cu Stelian Popescu, reputatul director al
„Universului” bucureştean (în iunie 1945), Pamfil Şeicaru şi-a
continuat activitatea jurnalistică în exil, fiind dublat de un excelent
istoric. A exprimat un adevăr cu valoare de VERDICT ÎN FAłA
ISTORIEI: „TOT CE S-A ABĂTUT DUPĂ 23 AUGUST [1944]
ASUPRA NENOROCITEI NOASTRE PATRII ERA VIRTUAL
CUPRINS ÎN ACTUL LOVITURII DE STAT” (apud Pamfil Şeicaru,
Scrieri, vol. 3, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 2003, p. 215; Gh.
Buzatu, Mareşalul Ion Antonescu, p. 587).
Pamfil Şeicaru (1894-1980)
Pamfil Şeicaru s-a impus şi ca autor al unei remarcabile scrisori
adresată la 14 octombrie 1948 generalului Nicolae Rădescu, fostul
premier din 1944-1945 şi liderul Exilului Românesc, el insistând
asupra „capitulării de la 23 august” (Gh. Buzatu, România şi Marile
Puteri. 1939-1947, Bucureşti, 2003, pp. 629-637; idem, O istorie a
prezentului, pp. 366-377). Potrivit expeditorului, Grigore Niculescu-
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Buzeşti (director al Cabinetului Ministrului de Externe şi al Cifrului,
1941-1944), a fost „regizorul conspiraŃiei” (ibidem, p. 374), iar grupul
său din Centrala Afacerilor Străine din Bucureşti reprezenta „cea mai
infamă oficină împotriva intereselor româneşti, o vastă asociaŃie care
cuprindea majoritatea funcŃionarilor acelui minister” (ibidem, p. 372).
Titularul Centralei a fost, în 1941-1944, după cum se ştie, însuşi Mihai
Antonescu, adjunctul Mareşalului ca vice-preşedinte al Consiliului de
Miniştri. ConjuraŃia trădării, cuprinzând în principal pe Buzeşti, Al.
Cretzianu şi C. Vişoianu, a organizat cu regele Mihai „o capitulare
fără condiŃii …, exact aşa cum au voit-o ruşii” (ibidem, p. 373).
Arestându-l pe Antonescu, regele „a ordonat încetarea ostilităŃilor [pe
Frontul de Est], fără să existe un acord de armistiŃiu semnat” (ibidem).
Declarându-se fără rezerve „mai departe credincios războiului contra
Rusiei”, unul „pentru dreptatea naŃiei mele” (ibidem, p. 369), Şeicaru
mărturisea îngrozit: „Nu cunosc în istorie ca un rege să fie proclamat
erou, pentru că nefericitul a capitulat şi mă înspăimântă consecinŃele
politice ale celor întâmplate între 23 august şi 12 septembrie [1944]”
(ibidem). (Relativ la demersurile diplomatice ale lui Alexandru
Cretzianu, fost secretar general al MAS în 1940-1941 şi ministru al
României în Turcia, 1943-1945, vezi amintirile sale – Ocazia pierdută,
ediŃia a II-a, Iaşi, 1998; idem, Relapse into Bondage: Political
Memoirs of a Romanian Diplomat, 1918-1947, Iaşi-Oxford-Portland,
1998; Eugen Stănescu şi colaboratori, eds., Alexandru Cretzianu – Un
diplomat de carieră în misiune pentru pregătirea ieşirii României din
Axă, Iaşi, 1999).
Gr. Niculescu-Buzeşti (1908-1949)
Mesajul lui Pamfil Şeicaru destinat în 1947 generalului N. Rădescu
avea să fie nu numaidecât confirmat, ci aprofundat şi extins după
decenii în scrisoarea încredinŃată de Doamna Ioana Aioanei
ziarului „Libertatea” din New York City (anul V, nr. 49/august
1986). Necunoscând-o pe autoare şi neavând nici accesul la
publicaŃia menŃionată, am beneficiat de faptul că D-l Mihai Mircea
Totpal a valorificat nu demult documentul în revista online Totpal
Daily News (Buşteni-Sinaia, la 21 august 2012); mulŃumindu-i
editorului din Ńară pentru amabilitate, precizăm că intervenŃia
Doamnei Ioana Aioanei reprezintă din punctul nostru de vedere o
contribuŃie esenŃială la analiza şi interpretarea faptelor de la 23
august 1944, cu sublinieri deosebite asupra consecinŃelor lor
totalmente nefaste, ceea ce determină, conchidem, pasajele evident
acuzatoare la adresa puciştilor. S-au impus câteva minime
corecturi, care, desigur, nu au dăunat textului anexat.
„Sire,
Cu ocazia „aniversării” zilei de 23 August, vă felicit, fiindcă această
„Mare Zi” este opera Dv., şi eu alături de fraŃii mei români vă datorăm
Dv. invazia sovietică şi instaurarea comunismului în România, operă
desăvârşită de comuniştii Pauker – Groza – Pătrăşcanu, care au pregătit
distrugerea României în anticamera regalului Dv. birou.
Pentru acel „23 August”, eu şi sute de mii de români am fost aruncaŃi
în închisori, fiindcă „eram o burgheză bogată” şi fiica unei familii cu
tradiŃii militare naŃionaliste, închisoare din care am scăpat printr-un
miracol.
Pentru acel „23 August”, Dv. aŃi minŃit poporul român şi l-aŃi dat pradă
străinilor, aşa cum a făcut şi tatăl Dv. aŃi ordonat să lăsăm jos armele în
faŃa „prietenilor sovietici” invocând un pretins „armistiŃiu”, dar l-aŃi
semnat abia în 12 Septembrie 1944, dându-ne la „tavă” ruşilor.
Voi, Mihai Rege al Românilor, aŃi ordonat ca românii să nu tragă nici
un cartuş şi să nu se apere în faŃa hoardelor sovietice, români care la
p. 39
Ungheni au fost împuşcaŃi în timp ce îşi aşteptau „prietenii”. AlŃi 170
de mii, tot la Ungheni, au fost luaŃi prizonieri, unde şi soŃul meu, un
tânăr de 27 de ani a fost omorât, iar eu am rămas văduvă la 23 de ani…
La „ordinul” Dv., armata română a trebuit să meargă şi să lupte alături
de sovietici, şi bieŃii români au luptat şi murit cu miile până în MunŃii
Tatra, fapt unic în analele istoriei războaielor, când un popor învins
prin trădare este şi forŃat să lupte alături de inamic. Voi Rege Mihai, aŃi
ordonat asta şi cei 200 de mii de români au „murit degeaba”, căci
Basarabia şi Bucovina tot au fost răpite de ruşi, iar Cadrilaterul răpit de
bulgari, şi România invadată de bolşevici.
Şi după imensa greşeală politică şi militară ce aŃi comis, aŃi continuat
să colaboraŃi cu o clică de trădători, care ajutaŃi de Colonelul Ulea,
Maestrul de Ceremonii al Casei regale, le-aŃi permis trădătorilor să se
aciueze în Casa Regală, unde în spatele tronului Dv. au pregătit
lovitura de moarte a românilor, prin distrugerea fizică, materială,
morală şi spirituală. Dar puŃin v-a păsat, căci v-aŃi salvat tronul şi asta
era important pentru Dv. şi clica ce v-a sfătuit în acel fratricid 23
August 1944.
Iar noi românii, ca nişte proşti sentimentali, ne uitam la Dv. cu drag şi
vă aplaudam furtunos când apăreaŃi în jurnalul de Ştiri de la Cinema
Aro, căci eraŃi iubitul nostru rege, şi atâta timp cât eraŃi pe tron, ne
asiguraŃi de libertatea şi independenŃa łării de pacostea comunistă, căci
încă nu ştiam că Dv. colaboraŃi cu comuniştii.
Dacă aŃi fi fost sinceri cu noi, dacă ne-aŃi fi atenŃionat atunci când s-a
format „nucleul” comunist sub numele de „Blocul Partidelor
Democratice”, şi ne-aŃi fi spus: „Români, sunt forŃat de oameni
nedemni spre fapte nedemne. Eu, regele vostru, nu permit ca sub
baldachinul tronului să se conspire în contra voastră, şi abdic azi 6
martie 1945”, ne-aŃi fi salvat dacă aveaŃi curajul să vă riscaŃi „pielea” şi
am fi ştiut ce să facem în contra comuniştilor care erau instrumentele
Moscovei şi nu un guvern de coaliŃie cum am crezut noi. Dar aŃi tăcut,
ca să vă salvaŃi tronul, căci aşa v-a sfătuit Styrcea care era „tare la
poker” şi Sănătescu „tare” în conspiraŃie.
Ne-aŃi minŃit ani de zile, până în clipa de 30 Decembrie 1947, când aŃi
declarat la radio: „Abdic pentru mine şi toŃi urmaşii mei…”, dar abia
acum ne spuneŃi prin interviul dat la Europa Liberă, că aŃi fost forŃat să
abdicaŃi de către Dej şi Groza, care v-au prezentat un act de abdicare
„plin de greşeli de gramatică”, ceea ce este ridicol, căci Dej era un
analfabet, dar Groza şi Pătrăşcanu erau avocaŃi, şi Pătrăşcanu scria
orice act.
De ce nu ne-aŃi spus atunci?, că poporul ar fi sărit în foc pentru Dv. şi
poate puteam preveni ca hoarda de criminali şi analfabeŃi să nu fi putut
forma un „guvern”. AŃi ajutat şi aŃi sprijinit pe comunişti, care au
reprezentat România şi la Pacea de la Paris, fapt pentru care americanii
au spus atunci şi spun şi azi: „Românii şi-au ales singuri comunismul,
căci au format un guvern comunist încă sub Regele Mihai…”
AŃi sperat că Stalin vă va „lăsa pe tron” pentru eroica Dv. trădare, şi
care era o continuare a trădărilor comise de „scumpul Dv. tată” Carol
al II-lea, care dăduse Basarabia, Bucovina şi Nordul HerŃei cadou la
ruşi în Iunie 1940, fiindcă el avea nevoie de „pace” ca să se poată
„dedica” marii lui Pasiuni pentru Lupeasca…, iar Dv. aŃi întărit
trădarea prin „ArmistiŃiul din Septembrie 1944”, pe care l-au legalizat
la Paris comuniştii NKVD-işti, nişte criminali ca Pătrăşcanu, Groza,
Dej şi alŃi oportunişti, pe care Dv. i-aŃi trimis la Paris să reprezinte
bietul popor român.
Îmi amintesc, cu câtă mândrie purtaŃi pe piept „Ordinul Victoria” dat
de Stalin, şi cum ciocăneaŃi ouă roşii cu Vîşinski, acelaşi Vîşinski care
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
a dat cu pumnul în masă şi a Ńipat la Dv., ori să formaŃi un guvern „pur
comunist”, ori să abdicaŃi. El a ieşit din biroul Dv. trântind uşa, că v-a
căzut var de pe plafon în cap…
Imediat l-aŃi admis pe Groza, care era paravanul lui Pauker şi Dej,
asasinii românilor, şi iar v-aŃi salvat tronul…EraŃi regele românilor, dar
unde eraŃi Sire când comuniştii au ocupat fabricile şi ei stabileau câŃi
bani să plătească patronul unui lucrător, şi câtă carne şi alimente să le
dea gratis?
După 23.8.1944, România a demonstrat elocvent că nu numai revoluŃiile
îşi devorează copiii ci şi loviturile de stat. ArestaŃi şi judecaŃi în 1947,
conducătorii PNł au fost condamnaŃi potrivit sentinŃei pronunŃate
la 11.11.1947, cei doi lideri, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fiind singurii
care … au beneficiat de „temniŃă grea pe viaŃă”, iar Gr. Niculescu-Buzeşti
de „muncă silnică pe viaŃă”. Toate cu deplina ştiinŃă a lui
„Mihai I, prin graŃia lui Dumnezeu şi voinŃa naŃională, rege al României …”
Unde eraŃi, Sire, când militarii români întorşi de pe frontul rusesc au
fost deblocaŃi şi aruncaŃi pe străzi, iar invalizii lăsaŃi pradă mizeriei şi
fără pensie?
Unde eraŃi Sire, când cei de pe frontul de Vest s-au întors fără mâini şi
picioare şi nu şi-au mai găsit familiile în casele lor, căci fuseseră
„confiscate de la burjui” şi date la Ńiganii nomazi, care au făcut focul pe
podele sub pirostrii să-şi facă mămăliga?
Unde eraŃi, Sire, când sovieticii ne-au evacuat din casele noastre în
miez de noapte şi plină iarnă 1944, şi ne-au luat tot avutul, iar noi cu
copiii în braŃe plângeam pe străzi? Unde eraŃi Voi Sire, regele iubit al
românilor? Iar noi, tot naivi, vă iubeam şi credeam că eraŃi ataşat nouă
şi că ne veŃi salva de comunişti!…
ForŃele Armatei Roşii la Bucureşti, invitate ori ocupante în urma
actului de la 23 august 1944?
Unde eraŃi, Sire, când comuniştii au înscenat lui Maniu şi altora
„procese de trădare” şi i-au arestat aşa ca pe Titel Petrescu pe care l-au
omorât, în timp ce sovieticii conduşi de evreii NKVD-işti ne violau,
jefuiau şi împuşcau în plină zi pe străzi?
Unde eraŃi, Sire, când moldovenii mureau de foame, fiindcă „prietenii”
sovietici au blocat şi cărat toate alimentele? Şi unde eraŃi când ofiŃerii
superiori ce au condus armatele în Rusia, au fost arestaŃi, judecaŃi prin
procese înscenate şi împuşcaŃi „pentru trădare”, iar soŃiile şi copiii lor
nu au avut dreptul la pensie, ba chiar au fost urmăriŃi în mod
sistematic, distruşi prin bătaie şi teroare de către agenŃii comunişti, aşa
cum s-a întâmplat cu copiii lui Ion MoŃa, Gabriela şi Mihai?
Unde eraŃi Dv., „Regele Românilor”, atunci când s-a modificat legea
învăŃământului, ca să ni se impună Limba Rusă în şcoli, şi când preoŃii
au fost arestaŃi, bisericile păzite de comunişti ca noi creştinii să nu ne
mai rugăm lui Dumnezeu ci lui Stalin, şi sărbătorile de Paşte şi Crăciun
suspendate şi declarate „zile de muncă” ?
Unde eraŃi Dv., decât pe tronul României, şi sub ochii şi tacita aprobare
a Dv. s-a desăvârşit distrugerea unui popor, pe care azi, îl anunŃaŃi că
vreŃi „să-l fericiŃi” cu întoarcerea Dv. la tron?! Să fim serioşi, D-le de
Hohenzollern! Aş avea multe de spus, căci am trăit acele tragice zile şi
ani de umilinŃe în propria mea Ńară, pregătite de Dv. Sire pentru
poporul român, pe care l-aŃi înşelat şi trădat, fapte care nu se pot uita în
secole, nu după 42 de ani. Noi, cei bătrâni, suntem aici ca să spunem
p. 40
celor tineri şi să scriem Istoria cea adevărată, în care eu şi milioane de
români avem un lung rechizitoriu pentru Dv.
Dar mă opresc aici… Şi dacă aŃi avut decenŃa să „ tăceŃi” o perioadă
atât de lungă,v-aŃi lăsat antrenat în ultimul timp de ceva „fosile din
vechea camarilă” ce trăiesc prin Anglia şi Germania, şi cu o
îndrăzneală demnă de un „Carol Tiranul” tatăl Dv., aŃi început o
campanie de „încălzire a sentimentelor” cu românii, spunând într-o
„proclamaŃie” difuzată în 1979 la radio Europa Liberă: „Au trecut
treizeci şi doi de ani, de când n-am mai călcat pământul României…”,
şi apoi continuaŃi: „M-am frământat, şi mă frământ, mă zbat pe seama
soartei voastre crunte…”
Dar în cei 32 de ani, Dv. n-aŃi întreprins nimic pentru poporul român,
ci v-aŃi făcut o familie frumoasă cu multe fete, pe care după cum se
vede, vreŃi să ni le puneŃi în spate ca „moştenitoare ale tronului
României”. Şi ca încheiere în acel mesaj de Anul Nou 1979, ne
spuneaŃi: „Urărilor Mele se alătură iubita Noastră Regina-Mamă,
Regina Ana şi fiicele noastre, Principesele Margareta, Elena, Irina,
Sofia şi Maria”. Să vă trăiască, Sire, dar ele sunt fiicele şi principesele
Dv. şi nu „reginele noastre”, ale poporului Român, fiindcă Dv. aŃi
„abdicat” pentru Dv. şi pentru toŃi urmaşii, şi nu înŃeleg, în care Ńară şi
pe ce tron sunt Domniile Lor regine?
După succesul conjuraŃiei de la 23 august 1944,
Al. Cretzianu şi C. Vişoianu aveau a se stabili în SUA,
unde au început războiul pentru fondurile secrete
destinate din vreme de către cei doi Antoneşti
Exilului românesc, în cazul ocupaŃiei staliniste.
Istoricul acestor fonduri s-a impus atenŃiei noastre
în urma investigaŃiilor în arhivele britanice, americane
şi ruseşti, ca şi în temeiul discuŃiilor cu Gh. Barbul,
George Duca şi Barbu Călinescu, ultimii doi – copiii
foştilor premieri asasinaŃi în 1933 şi, respectiv, în 1939
În interviul dat de curând lui V. Georgescu, el v-a întrebat: „Majestatea
Voastră s-ar întoarce imediat, deci înŃară, în momentul în care ar fi
posibil. Pentru a domni? Pentru a fi rege?” Dv. aŃi răspuns:”Da. Asta
este datoria mea, şi dacă mi-am făcut datoria în circumstanŃele grele la
23 August 1944, când aveam 22 de ani, nu voi şovăi acum la 64 de
ani”. Dar de ce nu aŃi considerat „datoria Dv.” ca imediat după
abdicare, să fi format un guvern în exil, şi să fi folosit toate relaŃiile
politice şi familiale ce le aveaŃi cu Anglia, „tradiŃionala aliată”, să fi
uşurat povara românilor la ConferinŃa de la Paris, căci Churchill era
marele master, şi regele Angliei vă era rudă? De ce nu aŃi acŃionat
atunci, şi veniŃi acum după 42 de ani să ne spuneŃi că „este datoria Dv.
să reveniŃi la tron?…”
Trebuie să ştiŃi că Poporul Român s-a maturizat, şi a învăŃat pe propria-
i piele o mare „lecŃie”, aşa cum a fost spus de Eminescu: „Cine iubeşte
străinii/Mânca-i-ar inima câinii…” Da, noi, Românii, am înŃeles că
tragedia noastră naŃională s-a datorat numai „străinilor” aciuiŃi pe la noi
pe care i-am tolerat pe motive umane sau politice, şi care au conspirat
împotriva noastră, fiindcă nici un „român adevărat” nu ar fi fost în
stare să-şi trădeze neamul şi Patria de dragul privilegiilor sale
personale…
Aşa cum şi mie mi-e dor de casa mea, vă cred, Sire, că vă este dor de
Peleş şi de toate palatele făcute de noi românii, în care v-aŃi lăfăit cu
„gaşca” de pierde vară şi care au decis soarta noastră, soarta României,
între un pahar de coniac şi o partidă de poker, unde excela prietenul
Dv. Styrcea, care v-a dădăcit şi v-a sfătuit cum să-i trădaŃi pe români.
Cred că vă este dor, să mai goniŃi cu automobilul pe şoseaua Bucureşti-
Sinaia, aşa cum făceaŃi…, cred că vă este dor de aerul parfumat, de
brazii de pe munŃii CarpaŃi, de care şi nouă celor din exil ne este dor,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
dar suntem pe aici din vina trădării Dv., iar fraŃiifraŃ noştri gem sub
ocupaŃia comunistă, pentru că Dv. aŃi facilitat asta 42 de ani în urmă, şi Ce a făcut Mareşalul Ion Antonescu înainte de
nu ne-aŃi
aŃi lăsat să luptăm şi să fim învinşi în mod onorabil, ci să fim execuŃie, detalii neştiute din culisele tragicului
umiliŃi şi distruşi în numele „prieteniei”, fapt pentru care Occidentul ne eveniment, dincolo de imaginile surprinse pe
dispreŃuieşte că, noi ne-am „ales comunismul”.
pelicula arhicunoscută
În „noua conspiraŃie”, Dv. v-aŃiaŃi lăsat intervievat de Vlad Georgescu,
care nu numai că vă tratează ca pe un rege al României, dar vă întreabă
exact ce vrem noi să ştim, iar Dv. i-aŃi aŃi răspuns: „Ne-o
„Ne dovedesc Cristinel C. Popa – Bucureşti
scrisorile pe care le primesc mai cu seamă de la cei tineri…care au
aflat de la părinŃii lor despre mine…”. Şi credeŃi că românii pot spune Fostul şef al statului a decupat de pe o carte bisericească
ceva frumos despre Regele Mihai? GreşiŃi, Sire! Aceşti tineri nu mai bucăŃi din tricolor pentru a le pune în piept, lui şi colegilor săi.
săi
sunt românaşii credincioşi şi educaŃi în umilinŃă şi supunere faŃă de

P
casa Regală a Madamei Lupescu. Tinerii români sunt evoluaŃi şi au e data de 1 iunie 1946, Ion Antonescu cădea răpus de gloanŃele
curajul opiniei azi mai mult ca oricând, şi nu schimbă ei o teroare plutonului de execuŃie în curtea închisorii Militare Jilava. La
comunistă pentru una regală a Casei de Hohenzollern, care a omorât ieşirea din celulă, fostul şef al statului
sta a fost împărtăşit de
destui români între anii 1930 – 1940, sub domnia „Tiranului
„T dement
Carol al II-lea”. confesorul puşcăriei, preotul Teodor Totolici. Am aflat de la fiul
părintelui cum, înainte de a părăsi clădirea închisorii, mareşalul a
decupat o bucată din tricolorul de la o carte de religie, şi-a
şi prins-o cu
Propaganda pe care o faceŃi prin intermediul Europei Libere, Libere cred că
aŃi plătit-oo foarte „gras”, să vă scoată la iveală şi să puteŃi pleda pentru un ac de gămălie în piept, apoi s-a s îndreptat însoŃit de asistenŃă în
dreptul ce-l ridicaŃi la tronul României, pe care l-aŃi aŃi pierdut, ziceŃi, din Valea Piersicilor din curtea unităŃii de detenŃie, acolo unde avea să aibă
cauza „baionetelor sovietice”; dar Dv. l-aŃi aŃi trimis pe Dămăceanu la ruşi loc ducerea la bun sfârşit a executării sentinŃei.
în Aprilie 1944, i-aŃiaŃi eliberat pe Dej, pe Ceauşescu şi Pătrăşcanu ca să
vă pregătiŃi pavăza, şi apoi l-aŃi aŃi arestat pe Mareşalul Antonescu, dând
la „tavă” România comuniştilor. Cum puteŃi uteŃi spune: „Aşadar, 40 de ani
după venirea la putere a regimului comunist cu ajutorul baionetelor
sovietice”, când [ei] au venit cu sprijinul Dv. regal? Că ruşii cu
baionetele lor v-au au forŃat să abdicaŃi, asta era de aşteptat, nici
comuniştii nu vor „regi” i” şi trebuia să prevedeŃi acest lucru. Dar de ce
nu ne-aŃi
aŃi spus atunci în 1947, şi ne spuneŃi acum? Cu asta sunteŃi de
două ori vinovat, că aŃi conspirat atunci şi conspiraŃi azi ca să puteŃi lua
tronul iar.

Cu „dulcegăriile” Dv. nu puteŃi şterge trecutul,, sperând că cei ce ştiu

adevărul au murit, ori au fost omorâŃi cu toŃii de către comunişti. AŃi
greşit, sunt încă o mulŃime de supravieŃuitori în exil şi datoria noastră
este să păstrăm „adevărul istoric”şi să-ll predăm ca pe o faclă
generaŃiilor tinere. Săă ştie şi ştiu şi eu, că în acea caldă zi de 23 August
1944, aŃi vorbit la radio, v-am
am auzit cu urechile mele când aŃi „ordonat”
la ora 13, încetarea ostilităŃilor contra Rusiei, şi aŃi cerut atacarea
trupelor germane pe teritoriul României. Dar ştiu că vocea vo Dv. fusese
imprimată pe un „disc” de către comuniştii Pătrăşcanu şi Bodnăraş
(„Ceauşu”), pentru cazul când aŃi fi fost omorât şi lovitura de stat nu
reuşea, ei să poată folosi „vocea Dv.” ca o momeală pentru a comanda
armata română. Şi culmea, Pătrăşcanu v-aa scris şi „textul” trădării, iar
Dv. susŃineŃi „azi” că au fost „baionetele sovietice”, când a fost numai
„voinŃa Dv.”, să faceŃi orice să vă salvaŃi tronul, şi l-aŃi l salvat ce-i
drept, pentru 3 ani. Dar l-aŃi aŃi salvat cu preŃul vieŃilor a milioane de
români, pe care i-aŃi aŃi făcut sclavii ruşilor. Şi mai vreŃi să fiŃi rege
românilor??? Dintr-un un punct de vedere, vă înŃeleg: Dv. acŃionaŃi ca un
bun părinte pentru copiii Dv. pe care aŃi vrea să-i să vedeŃi „asiguraŃi
material”, că toate averile Dv. din România le-ar ar oferi o viaŃă de huzur
aşa cum aŃi avut Dv. Şi dacă aŃi „declarat-o” o” pe Margareta „PrinŃesa
Moştenitoare” a unui tron „fantomă”, aŃi făcut aceasta cu scopul să o
vedeŃi în Peleş, unde azi locuieşte Ceauşescu, pe care Dv. l-aŃi l eliberat
din închisoare…,şi nu „baionetele sovieticilor”. Cât despre cine o să
conducă poporul român după ce se va elibera de analfabeŃii comunişti,
nu vă faceŃi griji. De aceea, vă doresc Dv. şi întregii „familii regale” să
staŃi fericiŃi şi plini de bucurie pe „tronul fantomă”,
fantomă” şi să aveŃi fericirea
pe care o are Poporul Român cu ocazia aniversării „Zilei Mari” de 23
August – „Ziua Trădării României de către fostul Rege Mihai”. Mihai”
p. 41
Am stat de vorbă cu Mihail Totolici, un copil ce a intrat în anii ’40 în
închisoarea
hisoarea Jilava. Fiul preotului Teodor Totolici avea pe atunci 16 ani.
Faptul nu a constituit o pedeapsă pe care a trebuit să o suporte, acest
lucru a fost posibil doar pentru că tatăl său era confesorul închisorii.
Acesta era preotul ce se îngrijea de “sufletele”
“s ajunse acolo. După cum
se ştie, printre deŃinuŃi s-aa aflat în 1946 şi Mareşalul Antonescu. Mihail
Totolici (83 de ani), cel cu care am stat de vorbă, a primit informaŃii
importante de la tatăl său, care a trecut la cele veşnice în 1978. Sunt
informaŃii
rmaŃii pe care le dezvăluie în premieră prin intermediul Jurnalului
NaŃional, informaŃii referitoare la atitudinea şi comportamentul
Mareşalului în momentele dinainte de ieşirea din celulă în vederea
execuŃiei, acolo unde aparatul de filmat nu a mai ajuns. Sunt frânturi,
momente pe care nicio cameră nu le-a le surprins.
Nu Ion Antonescu, ci Mihai Antonescu a respins împărtăşania
Filmul execuŃiei îl ştie toată lumea, l-a
l inclus şi Sergiu Nicolaescu într-
unul din controversatele lui filme: “Oglinda”. Pe genericul
generi său, ca şi pe
cel al peliculei care circulă astăzi în mediul virtual, figurează la loc de
“cinste”, ca participant la execuŃie, şi numele Teodor Octavian
Totolici, confesorul închisorii Jilava, pe atunci preot în comuna Jilava.
Mihail spune că numele tatălui
atălui său este trecut greşit, chiar şi în actele
oficiale de la acel moment, în special în procesul verbal al execuŃiei. Pe
părintele său nu-ll chema şi Octavian. “În afară de această inadvertenŃă
legată de numele său, o altă informaŃie eronată, inclusiv în filmul lui
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Nicolaescu, este aceea că Mareşalul Antonescu a respins împărtăşania.
Da, este adevărat că unul dintre Antoneşti a făcut acest lucru, dar nu
Ion, ci Mihai, condamnat şi el alături de Mareşal. Mihai Antonescu,
fiind cel mai tânăr, nu a putut accepta ceea ce avea să i se întâmple şi
poate de aceea a recurs la acel gest de frondă faŃă de reprezentantul
bisericii. Asta e ce mi-a zis taică-meu. Tata se aştepta ca Ion Antonescu
să primească împărtăşania, poate nu se gândea că Mihai (Ică)
Antonescu să refuze. Însă şi-a dat seama că afectat nu a fost numai el,
erau afectaŃi toŃi cei condamnaŃi alături de Antonescu, pentru că Regele
Mihai nu a semnat graŃierea”, povesteşte Mihail Totolici.
“Părinte, eu am fost trădat!”, a spus Mareşalul Antonescu la
închisoarea militară Jilava
“Tatăl meu, de câte ori mergea acolo, fie că era miercuri sau vineri, şi
ajungea la el, îi vorbea. La un moment dat, cu o anumită ocazie, i-a dat
nişte cărŃi cu caracter religios. În ziua execuŃiei, operatorul care filma,
Gologan sau cine a fost, n-a intrat în celule în momentul în care preotul
Totolici (tatăl său - n. red.) i-a împărtăşit pe cei patru condamnaŃi din
lotul Antonescu. Tata a povestit cum, cu o altă ocazie, când a ajuns la
el, Antonescu i-a spus: părinte, eu am fost trădat!. Aceste cuvinte nu au
fost menŃionate nicăieri, nu le găsiŃi niciunde. Iar atunci când a fost
execuŃia, avea şi cărŃile religioase acolo. Antonescu i-a spus: părinte
pot să iau o panglică de la carte, taică-meu avea panglici tricolore la
toate cărŃile. Să tai şi să pun în piept la toŃi. Da, domnule Mareşal, i-a
zis tatăl meu. Atunci a trimis un soldat şi a adus foarfecă şi ace de
gămălie şi Mareşalul a tăiat din panglică şi a pus şi lui şi la ceilalŃi trei
care erau cu el. Sunt lucruri care nu se ştiu”, poveşteşte Mihail
Totolici. De altfel, dacă se urmăreşte cu atenŃie filmul oficial al
execuŃiei, se poate observa, pe lângă batista de la butoniera fiecărui
condamnat, câte o foarte mică bandă de tricolor. Este cea provenită de
la cărŃile religioase ale părintelui Teodor Totolici. Fiul celui care l-a
împărtăşit pe Mareşal înainte de a fi executat spune că tatăl său i-a
mărturisit că nu a participat la ucidere, ci doar la momentele dinaintea
acesteia. L-am întrebat pe Mihail dacă tatăl său şi-a dat seama din
întâlnirile pe care le-a avut cu Ion Antonescu dacă acesta era un om
credincios, practicant. “Faptul că a primit cărŃile religioase de la tatăl
meu preot, apoi acceptarea discuŃiilor cu părintele în calitate de
confesor al închisorii, iar înainte de execuŃie acceptarea împărtăşaniei -
toate acestea spun multe despre cât era sau nu Mareşalul de bisericos”.
Cum a ajuns Totolici preot la Jilava
“În 1930, când a ieşit el preot, dacă luai parohie în Bucureşti, nu-Ńi
dădea cinci ani leafă. Ulterior s-a mărit la zece ani această perioadă.
Atunci a dat un concurs pentru un post în parohia Jilava. Acolo erau
doi preoŃi, şi când a murit unul dintre ei, a câştigat postul. Parohia
Jilava fiind cea mai apropiată de închisoarea militară cu acelaşi nume,
chiar dacă e puŃin în afara satului, făcea şi servicii bisericeşti la
închisoare, atât cât permiteau comuniştii. Teodor Totolici avea
ştampila confesorului închisorii. Împărtăşea, Ńinea slujbe, Sfânta
Liturghie, avea toate atribuŃiile unui confesor de puşcărie. Venea şi în
timpul săptămânii, dar mai ales de Paşti şi de Crăciun. Uneori mergea
pe jos, însă de cele mai multe ori, în special de marile sărbători, şeful
închisorii îi trimitea sania, dacă era iarnă, sau trăsura comandatului pe
vreme mai bună”.
p. 42
Ziua execuŃiei
Mihail Totolici povesteşte că tatăl său ştia că Antonescu este
condamnat la moarte de către ruşi. Nu se aflase însă cu exactitate ziua
execuŃiei. “Cum era pe atunci obiceiul la Ńară, se umbla cu botezul la
fiecare început de lună. Apoi comuniştii au dat voie să se facă acest
lucru doar trimestrial, apoi bianual, până ce, treptat, au făcut să dispară
această legătură cu biserica. Întâmplarea a făcut ca tatăl meu, împreună
cu dascălul, care era mai bătrân, să treacă pe la închisoare de 1 iunie.
Când s-au apropiat de unitate au văzut maşini multe. Şi atunci tata i-a
zis dascălului: să ştii că a venit completul de execuŃie. Şi într-adevăr
aşa a fost”, îşi aminteşte Mihail Totolici. Poate că dacă n-ar fi ajuns
atunci acolo nu i-ar mai fi împărtăşit pe cei condamnaŃi şi n-ar mai fi
fost înscris în cartea de istorie ca făcând parte din echipa care a
participat la execuŃie!
Părintele Teodor şi-a amintit mai târziu că cei de la puşcărie ar fi
trebuit să cheme un alt preot de la Bucureşti. “S-au grăbit şi au uitat să-
l aducă. Taică-meu le spuseseră celor de la închisoare să nu-l cheme la
execuŃii pentru că e o fire mai sensibilă, dar nu s-a putut sustrage. A
fost o vreme când veneau nişte preoŃi de la diverse parohii din
Bucureşti, pe care tata îi cunoştea. Dar atunci s-a întâmplat să-i fie
impus din grabă să rămână. Pedeapsa a fost grăbită şi pentru că se
apropia ziua de naştere a lui Antonescu, care era pe 2 iunie”.
La Jilava, comuniştii cântau InternaŃionala în timpul slujbei
“Se mai întâmpla o chestie, pe vremea când erau şi deŃinuŃi comunişti.
Închisoarea nu avea biserică, aşa că Ńineau slujba în curte. Însă la un
moment dat comuniştii au început să cânte InternaŃionala în timpul
ceremonialului, nu neapărat de către cei prezenŃi la Sfânta Liturghie. Şi
atunci taică-meu i-a sugerat comandantului să-i oblige pe toŃi să vină la
slujbă. Aşa i-a determinat pe cei care intonau imnuri comuniste să tacă,
de teama obligaŃiei de a nu fi prezenŃi cu toŃii să asculte predica”.
Revenind la întâlnirile cu Mareşalul, Mihail Totolici confirmă că tatăl
său a vorbit cu Ion Antonescu de mai multe ori. “De câte ori se ducea
la închisoare înainte de execuŃie, taică-meu îi vorbea”.
“Dacă ştiam că o să-l împărtăşesc înainte de execuŃie nu mă mai
făceam preot”, a spus confesorul Totolici
L-am întrebat pe Mihail dacă tatăl său a povestit despre ce l-a
impresionat la Antonescu. “Mi-a spus că dacă ştia că o să trebuiască
să-l împărtăşească pe Antonescu, nu se mai făcea preot”. El îşi
aminteşte că a fost un moment când l-a însoŃit chiar pe tatăl său atunci
când acesta a transmis un mesaj către mama Mareşalului, neştiind şi
nici măcar bănuind că ar putea fi urmăriŃi. “Odată nu ştiu ce i-a
transmis Mareşalul, că apoi am fost chiar eu cu taică-meu pe Calea
Călăraşi la doamna Maria, mama Mareşalului. Aceasta locuia împreună
cu soŃia lui Antonescu. Stătea în şezlong, iar taică-meu a vorbit ce a
vorbit cu dna Mareşal, eu n-am asistat, am stat mai încolo. Tata i-a
transmis ceva ce i-a spus probabil Mareşalul. Pe urmă am plecat, iar
tata şi-a dat seama că acea casă este urmărită”. Pe atunci, oamenii nu
învăŃaseră să se ferească. Nu trăiseră încă în comunism. “Când am
văzut că suntem urmăriŃi, tata a zis: nu e nimic, că n-am făcut cine ştie
ce. Era obişnuit ca de fiecare dată când se ducea la închisoare să
vorbească cu Mareşalul”.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
TristeŃea preotului din seara execuŃiei
“Când a venit acasă, la şapte fără un sfert, că aproape de ora 18.00 s-a
sfârşit cu execuŃia, era cu lacrimi în ochi. Noi nu ştiam ce s-a
întâmplat, dar parcă îl văd cum a intrat în bucătărie şi a spus: l-au
executat pe Mareşal!”. Insist asupra comportamentului Mareşalului în
închisoare atât timp cât acesta se afla în preajma confesorului
bisericesc. “El nu vroia să pară umilit, era demn. Avea chiar şi moralul
ridicat, nu chiar dărâmat. De altfel, în 1946 tata a văzut că Ion
Antonescu încă era iubit. Circula legenda că au fost două echipe de
execuŃie. Şi iniŃial au refuzat să tragă. Au chemat gardienii de la PoliŃia
capitalei şi ăia au refuzat să tragă”. Atrag atenŃia asupra faptului că
exista riscul ca sovieticii să-i pedepsească drastic pe cei care se abat.
Însă era scuzabil gestul având în vedere că omul de rând încă nu-şi
dădea seama cine a cucerit Ńara şi cum se petrec lucrurile.
SoldaŃi în curtea închisorii cu ochii în lacrimi
De altfel, comuniştii încă nu prinseseră pe deplin frâiele în mână.
“Dacă erau tolerate astfel de acte de indisciplină? În orice caz, tata mi-
a povestit că erau soldaŃi în curtea închisorii care plângeau. Stau şi mă
întreb cine au fost cei care au refuzat”. Nu riscau ei să fie pedepsiŃi?
Poate că au existat repercursiuni. “Toată lumea vorbea că el a vrut să
facă bine Ńării. Pentru a-l împăca cu ideea execuŃiei, tata i-a dat cărŃi
bisericeşti, să aibă ce să citească. În regimul de atunci, comuniştii care
erau arestaŃi aveau drepturi ca detinuŃi politici, primeau pachet ca
oricare puşcăriaş. La Antonescu erau patru în celulă. La Jilava erau
închişi mai mult militari, de aia se şi chema închisoare militară”.
Antonescu nu a cărat hârdăul cu fecale ca deŃinuŃii de drept
comun
“Militarii aveau dreptul să nu care hârdăul sau hârdăul lui Petrache,
cum se zicea pe atunci. Acolo erau ştrânşi alături de Antonescu toŃi cei
care dezertau, ofiŃeri cu fapte grave, dar şi deŃinuŃi de drept comun.
Însă nu conta că erai inginer sau altceva, erai obligat să te duci cu
hârdăul. Evident, Antonescu nu a fost obligat să-l care”. Îl întreb pe
Mihail Totolici dacă ştia sau îşi imagina ce discuta Antonescu cu
colegii de celulă. “Cu ei discuta probabil lucruri legate de împăcarea cu
situaŃia dată. Tata mergea la ei, făcea slujba şi apoi se ducea prin
închisoare”. De la urmaşul preotului Totolici mai aflu că familia sa a
avut un destin marcat de faptul că Teodor Totolici a fost cel care l-a
împărtăşit înainte de moarte pe fostul şef al statului.
O rudă de-a lui Totolici a scăpat de la pedeapsa capitală doar
pentru că se înrudea cu Teodor, ultimul preot al lui Antonescu
“Am avut un unchi care a fost arestat şi judecat de un complot mai
mare şi în urma căruia urma să fie condamnat la moarte. Cei din
completul de judecată, auzind că e rudă cu tata, i-au dat 25 de ani de
închisoare, apoi i-au înjumătăŃit pedeapsa, după care au redus-o la
câŃiva ani, ca în cele din urmă să fie eliberat. A fost anchetat de
securişti, iar aceştia au aflat cu cine au de-a face. OfiŃerul chiar s-a
interesat de amănunte, vroia să ştie cum a fost treaba”. Apoi,
comuniştii l-au chemat şi pe Teodor Totolici să povestească. “L-a
chemat şi pe tata pe strada Uranus, era închisoare mare acolo, era şi un
fel de centru al cercetărilor, anchete dure făcute sub tortură de cei de la
Securitate. I-au spus să povestească ce a fost. Însă tata nu era obligat să
p. 43
raporteze ce a spus şi ce a făcut Antonescu, cu toate că a vorbit cu el”.
Pe atunci, comuniştii încă nu se purtau cu duritate cu reprezentanŃii
bisericii. “Lucrurile relativ bune au Ńinut până prin ’48, pentru că după
doi ani a fost scoasă biserica din armată şi din şcoli. A dispărut religia
din manualele copiilor”, mai spune Mihail Totolici.
Portret Teodor Totolici
Preot iconom stavrofor Teodor Totolici, cel care i-a împărtăşit pe cei
patru condamnaŃi la moarte în lotul Antonescu, s-a născut în 1907 şi a
trecut la cele veşnice în 1978. A slujit mai bine de 47 de ani la parohia
Jilava, judeŃul Ilfov. Totolici a fost o figură distinsă, cu alese
preocupări artistice. Pasionat şi un bun cuoscător al muzicii psaltice
bisericeşti, părintele a iubit până la jertfă folclorul popular românesc şi
muzica corală. Teodor Totolici a absolvit Conservatorul din Bucuresti
şi a fost membru al SocietăŃii corale Carmen. De asemenea, a fost
profesor de muzică la Liceul militar de la Mănăstirea Dealu şi membru
al Coralei preoŃilor din Capitală încă de Ia înfiinŃarea acesteia. Născut
în Bucureşti, a urmat cursurile şcolii primare şi ale liceului Sfântul
losif, perioadă în care s-a simŃit atras de religie. Adevărata chemare a
bisericii a venit odată cu absolvirea cursurilor seminariale din
ConstanŃa şi, ulterior, cu obŃinerea licenŃei în teologie.
La vârsta de 23 de ani a fost hirotonit preot în parohia Jilava, pe care a
păstorit-o până la moarte. Blajin şi înŃelept, gata să ajute pe oricine şi
oricând, bun şi milos, modest, cu nobleŃe sufletească şi spirit de jertfă
pentru biserică şi pentru familie, a fost iubit de lumea bisericii şi mai
ales de sutele de enoriaşi. Preotul Totolici le-a acordat o părintească
înŃelegere tuturor celor care veneau să-i solicite ajutorul. Ca membru al
coralei preoŃilor din Bucureşti a fost prezent la lucrările de înregistrare
şi filmare prin serviciul cinematografic al Centrului Eparhial Bucureşti
la toate evenimentele irnportante ale bisericii, de culturalizare a
tinerilor seminarişti şi studenŃi. A fost înmormântat la Cimitirul Sf.
Vineri.
Totolici, o relaŃie bună cu George Enescu de la care are o dedicaŃie
impresionantă
În 1955, prin grija sa, a fost restaurată biserica Jilava. “A făcut parte
din Corul Carmen dirijat de Gheorghe Chirescu şi iniŃial de Dumitru
Georgescu Kiriac. La 26 octombrie 1932 a participat la momentul
dezvelirii bustului lui D.G. Kiriac, prilej cu care compozitorul George
Enescu i-a oferit o semnătură specială pe cartea cu notele sale. Având o
relaŃie deosebită cu Enescu, apare alături de acesta şi de Mihail Jora
într-o fotografie făcută la Ateneu”.
Procesul lui Antonescu
Facem legătura cu cele descrise mai sus prezentându-vă şi informaŃiile
legate de evenimentul din 1946 descrise de colonel dr. Alexandru
DuŃu. “În vârstă de 64 de ani, mareşalul României fusese condamnat,
la 17 mai 1946, de Tribunalul Poporului, de şase ori la pedeapsa cu
moartea, de două ori la temniŃă grea pe viaŃă, de trei ori la detenŃie grea
timp de 20 de ani, o dată la detenŃie riguroasă timp de 20 de ani şi de
14 ori la degradare civică pe timp de 10 ani. Completul 1 de judecată al
Tribunalului Poporului considerase că Ion Antonescu a militat pentru
“hitlerism şi fascism”, instaurând “cel mai crunt regim de dictatură
cunoscut în istoria Ńării noastre”, că “invitase armatele hitleriste să intre
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
pe teritoriul Ńării” şi a decis “aderarea la Pactul Tripartit”, pregătind
apoi agresiunea “contra popoarelor din Balcani şi contra U.R.S.S.”,
după care a săvârşit “cea mai mare crimă petrecută în istoria poporului
român, alăturându-se Germaniei hitleriste la agresiunea contra
popoarelor din Rusia Sovietică, care doreau o colaborare paşnică cu
poporul român”, punând Ńara şi în stare de război cu Marea Britanie şi
cu Statele Unite ale Americii. În timpul războiului, au mai apreciat
judecătorii mareşalului, acesta “nu a respectat regulile internaŃionale,
dând ordine de suprimare a populaŃiei civile din spatele frontului pe
motiv că cetăŃenii au fost partizani”, “a favorizat pe acei însărcinaŃi cu
supravegherea lor (prizonierilor – n.n.) spre a fi supuşi la un tratament
inuman”, “a ordonat acte de teroare”, “a luat măsuri ca toŃi luptătorii
antifascişti să fie internaŃi în lagăre în scop de persecuŃie politică şi din
motive rasiale a ordonat deportarea populaŃiei evreieşti din Bucovina şi
Basarabia, cum şi parte din Vechiul Regat, în Transnistria, unde - în
cea mai mare parte - a fost executată”… Foarte important însă pentru
jusŃiŃie şi pentru istorie ar fi fost să se stabilească sigur, şi fără nici un
dubiu, dacă mareşalul a fost sau nu vinovat de toate cele ce i s-au
imputat. Neclarificarea acestor probleme face ca, la peste o jumătate de
secol de la execuŃia sa, Ion Antonescu să fie contestat, denigrat sau
elogiat, aşa cum a fost, de altfel, şi în timpul vieŃii.
La 17 mai 1946, cei care l-au judecat, l-au considerat criminal de
război, responsabil de dezastrul Ńării şi l-au condamnat la moarte.
Aflând verdictul, mareşalul i-a împuternicit pe avocaŃii săi (Constantin
Paraschivescu-Bălăceanu şi Titus Stoika), în aceeaşi zi, printr-
o procură autografă, “să redacteze şi să susŃină motivele de recurs
împotriva sentinŃei de condamnare a subsemnatului dată de Tribunalul
Poporului, precum şi a prezenta cerea de graŃiere în numele meu”. în
baza acestui document, avocaŃii au întocmit cererea de graŃiere
(dactilografiată, dar fără semnătura autografă a mareşalului) către
regele Mihai I. Cereri de graŃiere au mai adresat, la 31 mai 1946,
avocatul Constantin Paraschivescu-Bălăceanu şi mama Mareşalului,
LiŃa Baranga, în vârstă de 88 de ani, care implora “cu lacrimi în ochi
“mărinimia MajestăŃii Voastre ca să binevoiŃi a acorda înalta graŃie de
a comuta pedeapsa cu moartea dată de Tribunalul Poporului în ziua de
17 mai 1946 fiului meu unic, Ion Antonescu”.
AutorităŃile au avut o poziŃie contradictorie faŃă de condamnarea la
moarte a Mareşalului Ion Antonescu, LucreŃiu Pătrăşcanu, ministru
JustiŃiei, supunând şi el “înaltei hotărâri “ a regelui, în conformitate cu
prevederile art. 641 din Codul de Procedură Penală, cererile de graŃiere
pentru Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Z. Vasiliu,
Gheorghe Alexianu, Radu D. Lecca, Eugen Cristescu şi Constantin
Pantazi. Printr-un alt raport însă, “în numele şi din însărcinarea
guvernului”, tot LucreŃiu Pătrăşcanu a propus regelui Mihai I “pentru
înalte raŃiuni de stat respingerea cererilor de graŃiere făcute de Ion
Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe
Alexianu şi comutarea în muncă silnică pe viaŃă a pedepsei cu moartea
aplicată condamnaŃilor Constantin Pantazi, Radu Lecca şi Eugen
Cristescu”.
ExecuŃia
La 1 iunie 1946, după respingerea cererilor de graŃiere, procurorii
Alfred Petrescu şi G. Săndulescu au fost desemnaŃi cu “aducerea la
îndeplinire a sentinŃei no. 17/1946 a Tribunalului Poporului”. La scurt
timp, grupul de detaşamente de gardieni publici a constituit un pluton
format din 30 de gardieni, comandat de Vasile Frugină, care, în după-
p. 44
amiaza zilei, s-a deplasat la închisoarea Jilava. La orele 16.45,
procurorii Alfred V. Petrescu şi Gheorghe Săndulescu, însoŃiŃi de
Gheorghe Colac, grefier la Tribunalul Poporului, colonelul Dumitru
Pristavu, comandantul închisorii militare Jilava, şi avocaŃii Constantin
Paraschivescu-Bălăceanu şi Constantin Stroe, au vizitat, în celulele lor,
pe fiecare condamnat în parte. Întrebat care îi este ultima dorinŃă, Ion
Antonescu a declarat: “Cer să nu fiu legat la mâini şi nici la ochi când
se va trage în mine”. Între timp, la închisoarea Jilava a sosit şi
inspectorul de poliŃie Mihail Gavrilovici de la DirecŃia Generală a
PoliŃiei, delegat de Ministerul de Interne, care a asistat la “convorbirile
ce trebuiau să aibă loc între marii criminali de război şi rudele lor”. Din
raportul întocmit de acesta la 3 iunie, aflăm că discuŃia dintre Ion
Antonescu şi soŃia sa, Maria, a durat 30 de minute şi s-a desfăşurat în
limba franceză, fiind sintetizată astfel de Mihail Gavrilovici: “Ion
Antonescu recomanda soŃiei sale să fie tare şi să suporte cu seninătate
vitregia soartei. Maria Antonescu s-a plâns că nu mai poate îndura
torturele interogatoriului şi situaŃia în care se găseşte... La despărŃire au
plâns amândoi”. În timpul întâlnirii cu mama sa, mareşalul i-a declarat:
“Fiecare român trebuie să moară pentru patrie şi eu mă consider că mor
pentru fericirea şi idealul łării Româneşti”. După orele 17.30, preotul
Teodor Totolici, confesorul închisorii, a împărtăşit condamnaŃii,
însoŃindu-i până la stâlpul de execuŃie (informaŃie infirmată de fiul
părintelui, Mihail Totolici - n. red.).
La orele 17.45, condamnaŃii la moarte au fost escortaŃi de patru
gardieni ai închisorii spre locul de execuŃie. În primul rând au mers Ion
Antonescu şi Constantin Vasiliu, în al doilea rând Gheorghe Alexianu
şi Mihai Antonescu. La ieşirea pe poarta principală, văzând gardienii
din plutonul de execuŃie, Constantin Vasiliu a exclamat: “ăştia nu ştiu
să tragă, o să ne ciuruiască”. În dreptul Pavilionului administrativ,
convoiul a fost întâmpinat de reporteri de la ziare străine şi române,
făcându-se mai multe fotografii. Conform dispoziŃiilor PreşedinŃiei
Consiliului de Miniştri, primul-procuror a primit ordin să ridice după
execuŃie aparatele de fotografiat şi filmat, să developeze clişeele şi
filmele, să le trimită, sigilate, la Ministerul de JustiŃie şi numai după
aceea să restituie aparatele “celor în drept”. La scurt timp după
execuŃie, procurorul Gheorghe Săndulescu, în urma ordinului telefonic
primit de la LucreŃiu Pătrăşcanu, a predat lui Avram Bunaciu,
secretarul general al Ministerului de Interne, trei casete de film şi patru
rolfilme.
La orele 18.00, după ce comandantul grupei de execuŃie a dat raportul
procurorului Alfred V. Petrescu, acesta a cerut grefierului Gheorghe
Colac să citească conŃinutul Hotărârii nr. 17/1946 a Tribunalului
Poporului şi să prezinte o scurtă expunere a faptelor săvârşite de
condamnaŃi.În momentul în care s-a încercat să se procedeze la
aplicarea art. 18 din Regulamentul nr. 12/1942 şi să se lege
condamnaŃii la ochi şi de stâlpul de execuŃie, toŃi au declarat că “vor să
stea cu faŃa către grupa de execuŃie şi nelegaŃi, cu excepŃia
condamnatului Constantin Z. Vasiliu, care a cerut să fie legat la ochi,
cu propriul său fular”.
“După îndeplinirea tuturor formalităŃilor de mai sus - raporta ceva mai
târziu procurorul Petrescu - la orele 18.03, am ordonat comandantului
grupei de execuŃie executarea. Conformându-se dispoziŃiunilor art. 19
din Regulamentul nr. 12/1942, comandantul grupei a comandat
pregătirea armelor, ochirea şi focul , care s-a executat cu arme de tip
militar”. “În urma salvei - avea să raporteze şi inspectorul de poliŃie
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Mihail Gavrilovici - au căzut toŃi la pământ. în clipa următoare, Ion
Antonescu s-a ridicat, sprijinindu-se pe o mânăă şi a strigat: “Domnule,
nu m-aŃi
aŃi omorât”, după care efort a căzut jos. Alexianu şi Mihai
Antonescu au rămas nemişcaŃi, iar Constantin Vasiliu se zbătea
gemând”. După încetarea focului, continua procurorul Petrescu,
medicul legist, Alexandru Gr. Ionescu, a constatat că “cei executaŃi
dădeau încă semne de viaŃă”. În acest context, comandantul grupei de
execuŃie “a executat loviturile de graŃie, trăgând cu revolverul în capul
fiecărui condamnat”. Din raportul lui Mihail Gavrilovici mai rezultă că
“în Constantin Vasiliu s-aa tras şi cu armă fiindcă tot se mai zbătea”. La
ora 18.15, medicul legist a constatat moartea tuturor celor ce fuseseră
împuşcaŃi, cadavrele rămânând pe loc, sub paza unei gărzi formate din
gardieni publici.
După circa o oră, sub supravegherea rea procurorului Gheorghe
Săndulescu, cadavrele au fost percheziŃionate de un gardian public din
grupa de execuŃie şi de grefierul închisorii Jilava, Ştefan Craioveanu.
Asupra lui Ion Antonescu s-au au găsit două batiste, o icoană şi o pălărie
de culoare maro.. Încărcate în două ambulanŃe ale Salvării, cadavrele au
fost duse la crematoriul Cenuşa, însoŃite de bricul Prefecturii. “Aici a
fost totul pregătit, însă medicul legist a declarat că lipsesc certificatele
de verificare a morŃii”, relatează Mihail Gavrilovici.
Gavrilo Prim-procuror
Săndulescu s-aa opus la incinerare şi a trebuit să se piardă timp până la
ora 21.15 minute, când a început incinerarea. Incinerarea fiecărui
cadavru a durat o oră şi jumătate. După fiecare incinerare, cenuşa a fost
pusă într-o urnă introducându-se se un bilet cu numele executatului; de
asemenea, s-aa scris şi pe capacul urnei numele fiecăruia. Incinerarea au
luat sfârşit la ora 2.00, la ziua de 2 iunie 1946. Urnele au fost
transportate de prim-procuror
procuror Săndulescu şi subsemnatul la Prefectură,
luându-sese semnătura comisarului Simion pentru primirea lor”. Cu puŃin
timp înainte de execuŃie, mama Mareşalului solicitase primului- primului
procuror să-i fie predat corpul fiului “spre a--l îngropa în cavoul
familiei, la cimitirul Iancu Nou”. În caz de incinerare,
incinerare rugase să i se
predea cenuşa. Acelaşi lucru îl solicitase şi soŃia generalului Constantin
Vasiliu, dr. Gabriela Paraschivescu-Vasiliu. Ultima dorinŃă a bătrânei
doamne, LiŃa Baranga, mama Mareşalului nu a fost însă îndeplinită.
Şi nici cea a lui Ion Antonescu,
ntonescu, care, la 17 mai 1946, în ultima
scrisoare adresată soŃiei, consemnase: “Am să mă rog să fiu îngropat
lângă cei care mi-auau fost străbuni şi călăuzitori, la “Iancu Nou”. Acolo
voi fi printre acei cu care în copilărie am cunoscut
cunosc şi bucuriile şi
lipsurile”.
Ucis cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani, mareşalul Ion
Antonescu a căzut sub gloanŃele plutonului de execuŃie, convins că îşi
făcuse datoria faŃă de Ńară şi faŃă de poporul român, aşa cum rezultă
dintr-o scrisoare adresată soŃiei la 17 mai 1946 : “Nimeni din această
Ńară n-aa servit poporul de jos cu atâta dragoste, pasiune şi dezinteresare
cum am făcut eu. Am dat de la muncă până la banul nostru, de la suflet
până la viaŃa noastră, fără a-i cere nimic. Nu-ii cerem nici azi. Judecata
lor pătimaşe de azi nu ne înjoseşte şi nici nu ne atinge. Judecata lui de
mâine va fi sigură şi dreaptă şi ne va înălŃa; sunt pregătit să mor, după
cum am fost pregătit să sufăr. Tu ştii că toată viaŃa mea, mai ales în cei
patru ani de guvernare, a fost un calvar, dar a fost înălŃător şi va fi
nepieritoare. Împrejurările şi oamenii nu au îngăduit să facem binele pe
care l-am
am dorit cu atâta pasiune Ńării noastre. Suprema voinŃă a decis
altfel, am fost un învins, au fost şi alŃii ...mulŃi alŃii! Numai dreapta
judecată - Istoria - i-aa pus la locul lor, ne va pune şi pe noi. Popoarele,
în toate timpurile şi peste tot, au fost ingrate; nu regret nimic şi nu
p. 45
regreta nimic. Să răspundem la ură cu iubire, la lovituri, cu mângâiere,
la nedreptate, cu iertare”.
Principalele
ncipalele evenimente politico-militare
politico de pe
cursul mijlociu al Crasnei (comuna Buneşti-
Buneşti
Avereşti,, jud. Vaslui)
Vaslui
Prof. dr. Vicu Merlan - Huşi
Descoperirile arheologice
ologice atestă existenŃa mai multor aşezări
fortificate în sectorul mijlociu al râului Crasna, cele mai vechi
datând încă din neolitic şi eneolitic (Armăşeni „Muncel”, Buneşti
„Dealul Bobului”, Arsura „Mogoşoaia”, Moşna „CetăŃuia” ş.a.
G
rupul de cetăŃi construite în perioada
perioad secolelor V-III î. H.,
folosind ca sistem de fortificaŃie valul, se întâlnesc pe toată
Culmea Lohanului, pe stânga cursului râului Crasna. În
construcŃia valului se foloseau palisade de lemn şi se cunoaşte un
singur caz, când deasupra
ra valului a existat şi un zid de cărămizi arse,
cum este documentat la cetatea de la Arsura (pe latura de răsărit a
Culmii Lohanului). Nu lipseşte nici zidul din piatră, aşa cum este el
documentat în cetatea de la Cotnari.
Printre cele mai importante cetăŃi
ăŃi pentru perioada secolelor IV-III
IV i. e.
n. amintim pe cele de la Stânceşti, Lotna, Buneşti, Arsura, Moşna,
Buhalnita, Fedesti, Poiana, CreŃeşti, Vladnic, Vutcani etc (FLORESCU
1980, 17).
Toate cetăŃile au fost folosite ca loc de refugiu în caz de restrişte.
rest
Cercetările arheologice în multe din aceste fortificaŃii au demonstrat
faptul că aici a existat o mare densitate de locuire (după numărul
locuinŃelor descoperite), unde s-aa desfăşurat o viaŃa economică intensă
şi unde, de asemenea, se produceau şi schimburile
s comerciale, în
special cu negustorii greci.
În perioada medievală un rol crucial l-a
l jucat Ştefan cel Mare pentru
această zonă, avându-sese în vedere că lupta de la Podul Înalt s-a
s dat la
30 de Km peste dealuri. PrezenŃa domnitorului la Huşi implica
impli un corp
de oaste numeros şi o mulŃime de boieri şi dregători care se adunau cu
diferite ocazii. Acest fapt îl va determina pe Ştefan cel Mare să
constituie un „ocol“ cu circa 10 sate care aveau menirea de a
aproviziona şi servi curtea domnească, făcând parte din acesta şi satele
comunei Buneşti-Avereşti
Avereşti (FOCŞĂNEANU, DIACONU, 1956, 130- 130
133).
Curtea domnească de la Huşi devine şi un amplasament de concentrare
a forŃelor domniei precum şi un depozit important al proviziilor de pe
moşiile domneşti din jur. PrezenŃa domnitorului Ştefan cel Mare la
curtea domnească din Huşi implica o pază straşnică, un corp de oaste
(garnizoană) gata de intervenŃie şi apărare în orice moment, atât pentru
domnitor cât şi pentru Sfatul domnesc şi curtea cu slujitorii lor.
(GRIGORAŞ 1971, 360-361). 361). Nu întâmplător după funcŃia militară pe
care unii ostaşi din zonă o îndeplineau se vor numi satele Armăşeni (de
la arcaşi dibaci) şi Roşiori (luptător călare cu suliŃă sau spadă).
Urmaşul său, Bogdan al II-lea lea emitea din Huşi 24 de acte,
act comparativ
cu 15 din capitala Moldovei - Suceava. Acesta se petrecea mai ales
datorită atacurilor dese ale tătarilor dinspre această direcŃie; domnitorul
trebuia să intervină la timp fiind mai aproape de graniŃa estică a
Moldovei.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Rămânând o mare parte din timp în această parte a Moldovei Huşii au
devenit „o adevărată cetate de scaun“ a domniei. (URECHE 1956,
143). Tătarii atacă de cele mai multe ori pe Valea Crasnei, fapt care
face ca unele sate să fie părăsite de pe vale pentru ca locuitorii acestora
să se mute în coasta Lohanului, în apropire de pădurea seculară, unde
se puteau ascunde mai uşor de cotropitorii barbari. Referitor la trecerea
tătarilor pe aceste locuri, ne-a rămas în toponimie numele satului din
apropiere: Tătărăni.
Primejdia tătărască nu fusese înlăturată iar urmaşul său, ŞtefăniŃă
Vodă îi aşteaptă la Gura Sărată, pe Prut (lângă Stănileşti) nu departe de
Huşi şi-i zdrobeşte. (URECHE 1956, 143-144).
Armata în perioada modernă
Armata teritorială era formată din dorobanŃi cu schimbul şi călăraşi.
Numărul acestora va creşte, impus de frământările militare europene,
atunci când la 1876 Carol I decretează crearea de noi regimente de
dorobanŃi. Astfel, se creau încă opt regimente de dorobanŃi, din care la
Huşi existau 2 batalioane ce Ńineau de plasa Prutu şi oraşul Huşi.
Războiul de la 1877
După mobilizarea generală la 6 aprilie 1877, din perimetrul comunal au
plecat mai mulŃi soldaŃi care au fost incluşi în Compania Podoleni şi
Batalionul 12 DorobanŃi. În Războiul de IndependenŃă (1877-1878) au
participat 240 de ostaşi din zona Huşilor în cadrul Regimentului 12 al
Diviziei a III-a teritorială militară cu sediul la Bârlad.
La data de 9 aprilie 1877, Batalionul 2 Huşi format din ostaşi ai
spaŃiului depresionar huşean a plecat sub comanda maiorului
Ciuhureanu la Bârlad, reşedinŃa Regimentului 12 DorobanŃi Tutova -
Fălciu.
La 14 aprilie regimentul a fost urcat în tren, ajungând în data de 15
aprilie la Bucureşti. Până la sfârşitul lunii aprilie soldaŃii s-au ocupat cu
echiparea şi instrucŃia, după care pe data de 29 aprilie au plecat spre
Piatra Olt. În această localitate au rămas până la 20 mai, după care s-au
deplasat în marş spre sudul Dunării, în dreptul localităŃii Lom Palanca,
cu misiunea de pază a graniŃei. La 31 mai regimentul este înlocuit de
pe poziŃia de luptă şi retras la MoŃătei, unde s-a instruit până la 30 iulie.
În perioada următoare ocupă din nou sectorul de pază la Dunăre, iar pe
12 august trece Dunărea pe pontoane şi ocupă satul Măgura. Pe 15
august Regimentul 12 intră din plin în ghearele războiului ocupând
satul Gigenska. A urmat atacul asupra localităŃii Bucov capturând o
mulŃime de turci dar şi 94 de lăzi cu cartuşe. Regimentul 12 DorobanŃi
trece în Divizia a II-a iar Brigada I a colonelului Cerchez din Râşeşti,
luptă şi în zona Vidin-Vitbol şi Belogradcik.
Sprijinul pentru războiul de la 1877 s-a realizat prin participarea
efectivă şi prin contribuŃia cetăŃenilor la susŃinerea efortului de război.
La 7 mai 1877, prefectul judeŃului Fălciu dă comunelor instrucŃiuni
privitoare la efectuarea muncilor agricole ale familiilor ostaşilor
concentraŃi: VeŃi concentra toate plugurile din comună spre a ara şi
semăna cu popuşoi ogoarele rezerviştilor, dorobanŃilor, călăraşilor şi
miliŃienilor care sunt trimişi să apere cu viaŃa lor moşia cea mare care
este Ńara noastră, lăsându-şi paraginile micile lor ogoare. Prefectul
este convins că sătenii rămaşi acasă sunt datori să aibă grija de familiile
şi gospodăriile celor plecaŃi pe front şi de ajutorarea armatei cu hrană,
diverse materiale (scamă, cămăşi, flanele, pânză, încălŃăminte).
Reintrând în componenŃa Diviziei a 3-a Infanterie, înaintează spre
Plevna. Duce lupte grele cu turcii în lunile octombrie-noiembrie, timp
în care ocupă fortul, Opanezul, încercuind în acelaşi timp Plevna. Între
p. 46
redutele GriviŃa I şi II au loc cele mai mari pierderi suferite de huşeni şi
vasluieni, loc care va fi numit Valea Plângerii.
În ziua de 28 noiembrie ostaşii Regimentului 12 iau parte la atacul
hotărâtor asupra Plevnei care capitulează. Generalul turc Osman Paşa
se predă colonelului Mihail Cristodulo Cerchez, comandantul Diviziei
a 2-a Infanterie. Ulterior cei doi vor fi avansaŃi în grad: locotenent
colonel Gheorghe Teleman din Huşi şi general Mihai Cerchez din
Râşeşti.
Reducându-şi substanŃial efectivele, Regimentele 12 şi 13 DorobanŃi au
intrat sub comanda Diviziei a 4-a Infanterie, comandată de generalul
Gh. Anghelescu. Ajungând în apropiere de Vidin au respins inamicul la
Smârdan şi au început asediul Vidinului.
La 23 ianuarie 1878 se încheie armistiŃiul. Pe 12 februarie ostaşii celor
două regimente au fost trecuŃi în revistă făcându-şi intrarea în Vidin.
A urmat întoarcerea acasă, pentru ca pe data de 26 februarie să intre în
garnizoană de la Bârlad sub uralele entuziaste de primire ale
localnicilor. Pentru faptele lor ostaşii au fost decoraŃi cu medalia
„Virtutea Militară", iar prin ordinul de demobilizare din 29 iulie 1878
regimentele s-au înapoiat la Vaslui şi Huşi. În Huşi au ajuns pe 8
august 1878 fiind întâmpinaŃi ca nişte eroi de către administraŃie şi
populaŃie (CHIPER C. 2002, p. 1-10).
In luptele grele date pentru independenŃa României în Bulgaria (1877), la GriviŃa
şi Plevna, din Tăbălăeşti au fost: eroul Petrache Burghelea, mort din cauza rănilor
primite pe front, Grigore Moscu, întors din război cu probleme psihice, care i-a
cauzat moartea, Gheorghe Pivniceru, Stefănache Pivniceru, Matei Sălceanu, care
înapoiaŃi acasă, povesteau tuturor isprăvile săvîrşite de regimentul lor din Vaslui,
din care făcea parte şi sergentul łurcanu, devenit eroul legendar " Peneş -
Curcanul ", din poemul lui Vasile Alecsandri.
Începând cu anul 1888 în Huşi începe să funcŃioneze un batalion de
dorobanŃi. Regimentul 25 DorobanŃi din Vaslui cuprindea şi
Batalionul 2 Huşi, făcând parte din Corpul IV Armată cu reşedinŃa la
laşii. Batalionul 2 din Huşi era alcătuit din următoarele companii
(redăm şi localităŃile arondate): Compania V, cu reşedinŃa la Huşi:
Brădiceşti, BoŃeşti, Gugeşti, Tăbălăeşti, Stroeşti, Tătărăni, CreŃeşti,
Epureni, Rusca, VineŃeşti, Crăsnăşeni, Curteni. (CLIT 2004, 50 )
Răscoala de la 1907
Asuprirea Ńăranilor prin impunerea de dijme, biruri şi taxe de tot felul
au determinat, în anumite momente istorice, ridicarea lor împotriva
boierilor sau a celor care îi exploatau.
NemulŃumirile Ńăranilor au generat în primăvara anului 1907 ample
acŃiuni de protest, unele ajungând până la revolte în masă. La Avereşti
situaŃia a fost încordată şi a generat chiar conflicte directe.
łăranii de pe valea pârâurilor Lohan şi Crasna şi Valea Prutului au
forŃat barierele oraşului Huşi, însă au fost respinşi de armată şi câŃiva
au fost ucişi. Prefect al judeŃului la acea vreme era Nicolae Lupu din
Arsura, iar deputat A. Michiu din Valea Cânepii – Drânceni. Aceştia au
cerut primului-ministru aducerea a două batalioane de soldaŃi pentru
înăbuşirea răsculaŃilor.
Cu această ocazie s-au răzvrătit doar sătenii din Avereşti şi Tătărăni.
Cei mai avuŃi gospodari, au stat ascunşi câteva zile, de teama celor care
îi foloseau în munci cu plată, fie din sat, fie Plopi, care fiind clăcaşi, nu
aveau nici un fel de plată, exceptînd o parte din ei, care erau
împroprietăriŃi 1864.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Singura mişcare a a fost compania de ostaşi cu uniforme negre, care au
potolit spiritele răzvrătite de la Avereşti, unde era conacul şi averea
boierului Ştefan NegruŃi.
Anul 1913
Războiul Balcanic din anul 1913, prin care a participat mai mult formal
şi armata română, nu a dat victime dintr-o confruntare directă cu
inamicul. Adevăratul „inamic” invizibil a fost holera, care a secerat
câteva mii de vieŃi omeneşti, în cadrul acestei campanii, indiferent de
rang sau grad militar.
Lumea s-a alarmat, mai ales că din sate erau sub drapel câŃiva ostaşi, printre care şi
plutonierul Costache Obreja din Tăbălăeşti, însă dintre aceştia niciunul nu a fost
atins de acest flagel ucigaş.
Primul Război Mondial
Prin ofensiva germană asupra Frontului de Est, armata română,
populaŃia şi guvernul s-au refugiat în Moldova. Pentru a se susŃine
exodul venit dinspre Oltenia, Muntenia şi Dobrogea în localităŃile
comunei Buneşti – Avereşti s-au organizat locuri pentru adăpost şi
refugiu şi spitale pentru răniŃi.
În pădurea Dobrina fiind spitalizaŃi, în trei barăci de lemn, bolnavii de
tifos exantematic.
În aceste spitale improvizate au îngrijit şi medici de renume precum
dr. Mihai Kernbach şi dr. Eugen RezmereiŃă.
În războiul desfăşurat între anii 1916-1918, dintre combatanŃi din
comună peste 1/3 şi-au sacrificat viaŃa.
Toate satele comunei erau împărŃite de armata rusă. Ofereau pentru o
cofă de vin produse alimentare din rezervă armatei, dar mai ales zahăr.
Casa lui N. Pivniceru din Tăbălăeşti a fost loc de fortuire pentru câŃiva
ofiŃeri ruşi. Aceştia coordonau soldaŃi mojici, având o prestanŃă tipic
nobiliară rusă. La plecare, au lăsat fetelor familiei la care au fost
cantonaŃi, o pereche de foarfeci de aur şi mai multe ruble din aur pentru
"întregirea" zestrei.
În timpul retragerii din 1917 n-au pricinuit pagube importante, însă
pentru alcool erau în stare să lase echipamentul şi armamentul. Pentru
câteva ocale de vin au lăsat puşti, muniŃie şi chiar...tunuri. În sate au
fost "internaŃi" şi cetăŃeni străini, aparŃinând naŃiunilor aflate în
conflict, prinse de evenimente pe teritoriul roman (germani, austrieci,
unguri). Aceştia îşi făcuseră serviciu pe la diverse întreprinderi
industriale ca ingineri sau maiştri în domeniul petrolier sau în cel
minier. (Pivniceru, 2010, p. 52-53)
N . P i v n i c e r u din Tăbălăeşti a urmat l a Dorohoi Şcoala militară
pregătitoare de ofiŃeri de rezervă, fiind instalat în cazărmile regi-
mentului 29 infanterie, plecat pe front. Redăm aspectele morale şi
militare de la acea vreme aşternute pe hârtie de către acesta: „Zăpada
mare, care a căzut pe la 1 noiembrie 1916, se topise acum,
transformându-se într-o mare de noroi, care se aşternuse peste tot.
Noroc de ghetele mele cele noi,căci astfel pînă la echiparea noastră aş
fi dus-o greu prin nesfîrşitul noroi al Dorohoiului, după cum spunea
toată lumea: „In Dorohoi, numai noroi." Am fost repartizat în
compania I, plutonul IV, fiind de talie mijlocie. Aveam comandant de
companie pe căpitanul Şteflea Ilie, rănit de pe front, ofiŃer
activ,conştiincios şi însufleŃit de idealul nostru naŃional, ajuns mai
tîrziu general şi comandant de armată în cel de al doilea război
mondial.
Deşi trebuia să lucrăm în condiŃii extrem de grele, toŃi am căutat să ne
încadrăm total la noua situaŃia, executînd fără nici o şovăială
instrucŃia şi disciplina militară. Frigul, ploile, zăpezile, noroaiele,
hrana necorespunzătoare, programul încărcat, nu constituia pentru
nimeni greutăŃi,ci imbolduri către atingerea scopului suprem: înde-
p. 47
plinirea idealului naŃional, oricît de grele erau momentele prin care
treceam. Abia pe la începutul lunii ianuarie, am primit echipament
nou, care era destul de sumar: bocanci, ciorapi, ismene,
cămaşă,veston, pantaloni, manta, capelă. A fost găsit de noi ca foarte
bun în acele grele clipe,când ceilalŃi soldaŃi umblau în zdrenŃe cu
bocancii rupŃi,sau în opinci. Din zori şi până în noapte alergam, pe
dealurile din jurul Dorohoiului, executând diferite teme de luptă sau
făcînd exerciŃii de tragere la poligon. Erau adevărate întreceri între
plutoane şi companii pe cîmpul de instrucŃie.
Prima grijă, după încadrare, a fost de a scrie acasă, spre a-i pune la
curent pe ai mei cu situaŃia mea şi a le da adresa pe care să- mi poată
scrie, mai ales că-i lăsasem îngrijoraŃi. Ştiam că şcoala va dura pînă
la 1 aprilie 1917, aşa că pentru vreo 3-4 luni eram sigur, în afară de
primejdii. După vreo două săptămîni, am primit veşti de acasă. Am
aflat astfel că în sat (Tăbălăeşti) la noi fusese aduşi o sumedenie de in-
ternaŃi politici, dintre supuşii nemŃi şi unguri, din care patru erau
plasaŃi în odaia mare de la noi, care fiind mare,cu duşumea pe jos şi
frumos luminată, le convenise de minune şi că erau chiar de ajutor
părinŃilor în unele împrejurări.
………………………………………………………………………………
Paiele pe care dormisem erau doldora de păduchi, norocul nostru că
erau sănătoşi, că nu erau purtători de tifos exantematic. De acest
mizerabil parazit nu ne-am descotorosit complet tot timpul cît a durat
şcoala, aşa că seara la lumânare, mai controlam cămaşa şi aşternutul
pentru a-i distruge, noi numeam această operaŃie "Citirea jurnalului".
Lipseau cu totul substanŃele chimice pentru deparazitare. Dar
Răsboiul a scos la iveală şi numeroase "maladii" sociale. Lipsa de
alimente a dus la apariŃia a tot felul de speculanŃi. Au ieşit ca din
pămînt fel de fel de magherniŃe, în care negustori improvizaŃi, sau mai
exact speculanŃi luau sume enorme pe cîte un aşa zis ceai, pe o coajă de
mălai sau de pîine ce părea a fi făcută în două cu pămînt, pe o porŃie
de fasole sau cartofi, pe cîrnaŃi de cal şi pe cine ştie ce mai inventau ei.
Aşa au apărut îmbogăŃiŃii de răsboi, care au putut acapara fel de fel de
imobile şi sume mari de bani.
Pentru a scăpa de front, toŃi feciorii de boieri, mulŃi din ofiŃerii activi,
s-au "învîrtit" pentru a rămîne la "partea sedentară", pe la
comandamentele din dosul frontului, ducînd o viaŃă de huzur şi fără
grija răsboiului. Pe seama armatei se făceau sumedenie de afaceri,
încît s-a creat o adevărată categorie de "afacerişti", care lucrau în
legătură cu persoane influente din aşa zisa "înaltă societate". Armata
însăşi n-a fost scutită de ruşine şi trădare. După retragerea pe frontul
din CarpaŃi s-au găsit trădători ca colonelul Sturza, ginerile lui P.
Carp, fost comandant de şcoală militară şi colegul lui, colonelul
Crăiniceanu, comandantul Regimentului 25 Vaslui, fiul generalului cu
acelaşi nume, comandant de armată, care să-şi trădeze Ńara dezertînd
la nemŃi. Sturza a reuşit să treacă prin linia frontului, dincolo la ina-
mic dar al doilea, Crăiniceanu, a fost pus sub urmărire şi arestat în
momentul cînd trecuse dincolo de posturile înaintate ale santinelelor.
Găsindu-se la el hărŃile frontului şi alte dovezi compromiŃătoare, a fost
judecat şi condamnat la moarte prin împuşcare. ExecuŃia a avut loc în
satul Păltînata din jud. Bacău, la începutul lunii aprilie 1917 în Vine-
rea Paştelui, în faŃa Regimentului 25 pe care îl comandase.
In Iaşi, care devenise capitala României, ofiŃeri activi îmbrăcaŃi în
elegante uniforme de postav albăstrui, după uniforma ofiŃerilor
francezi, aranjaŃi la părŃile sedentare, sfidau prin purtarea lor,
suferinŃele prin care trecea Poporul Român. Jucau pocher şi se distrau
cu soŃiile celor plecaŃi pe front sau morŃi în răsboi, însăşi doamne din
"societatea înaltă" care chipurile, activau în Crucea Roşie nu se
sinchiseau din a petrece. Şi ele cu ofiŃerii noştri sau cu cei
francezi,veniŃi ca "misiune militară" a FranŃei. Cînd Ńara era
ameninŃată să dispară cu totul, s-au găsit parlamentari care fugeau la
Odesa cu soŃii de ale prietenilor lor. Chiar moştenitorul tronului,
Carol II, ajuns mai tîrziu rege, tot în acele clipe, a găsit nemerit să
fugă şi el la Odesa cu concubina lui Zizi Lambrino (din Şerbeşti).
Aşa a trecut Crăciunul lui 1916, departe de cei dragi, iar în noaptea de
31 decembrie 1916, spre noul an 1917.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Ni s-au dat câte o permisie spre refacere. La plecarea din Dorohoi ni
se dăduse pentru drum pîine pe vreo două zile, căci altfel nici nu ştiu
ce am fi mîncat pînă acasă, căci în oraş nu găseai nimic de mîncare.
Se ivise pe unde şi unde, cîte o mică "formă", adică local unde să
putea mînca, dar noi eram nerăbdători să ajungem acasă şi nu puteam
aştepta pînă să fiarbă fasolea şi mămăliga. Ne-am luat deci drumul
spre Tăbălăeşti, căci eu cu drumurile eram învăŃat, iar tinereŃea şi
dorul mare de casă îmi puneau aripi la picioare.
Cînd am ajuns prin Lohan, să nu-1 mai recunosc! Tot podişul ce se
află între Bobeşti şi şoseaua Huşi-Iaşi pînă sub poalele pădurii, numai
bordeie săpate adînc în pămînt şi acoperite tot cu pămînt şi cu podeală
din lemnul pădurii din apropiere. Aliniate frumos, cu alei mărginite de
şanŃuri şi podeŃe cu parapet de lemn văruit, îŃi făcea impresia unui
orăşel subteran. Îşi aveau aici reşedinŃa, cîteva regimente aparŃinînd
armatei I, care se afla în refacere în interiorul Moldovei, în timp ce
armata a II-a se afla pe frontul care se fixase pe linia Siretului şi
CarpaŃilor. CîŃiva din colegii mei aici şi-au făcut stagiul, sau în alte
unităŃi fixate tot în bordeiele la Epureni, sau pe platoul Dric de lîngă
Huşi. A doua zi, Duminică 2 aprilie, era Paştele şi voiam să mergem la
Înviere.
Cînd am intrat în sat,"oameni streini" ne priveau cu o curiozitate
neobişnuită. Eram ca cineva, care s-ar întoarce de pe altă lume, unde
locuiesc alte fiinŃe, ştiam din scrisorile primite, că sînt
"internaŃi",cetăŃeni supuşi străini, cărora li se fixase domiciliul în
comuna noastră. Văzîndu-ne militari,ei ne priveau cu suspiciune şi ne
evitau.
In sfîrşit iată-ne şi acasă la noi! Aici tata şi mama ca şi ceilalŃi ai mei
ne aşteptau şi ei cu aceiaşi nerăbdare,căci le scrisesem despre venirea
noastră.
Casa mi s-a părut mai scundă şi toate din ogradă învechite. Tata şi mama
îmbătrîniŃi, păreau două umbre, după tifosul exantematic din care abia
scăpase, odată cu venirea primăverii. La noi se găseau încă de
mîncare, căci toamna lui 1916 adusese în "coşări" popuşoi, plus ce se
mai găsea în "hambar" boabe, din cel vechi. Vaca cu viŃel exista şi ea,
găinile, gîştele, raŃele şi porcii. Moara de vînt, încă mai funcŃiona fiind
în bună stare, aşa că nu lipsea nici făina de grîu.
Leonora, soră-mea era de vreo 18 ani şi în timp ce alde tata erau
bolnavi, ea rămăsese "meşteră la toate". Uneori se ducea şi dădea
drumul şi la moară, în afară de trebile de acasă. O mai ajutau uneori
şi internaŃii. In astfel de condiŃii nu era prea greu la noi să se
pregătească de mîncare şi încă din cele mai alese, după cum ne cerea
gustul. Aşa au trecut cele 8 zile de permisie cu mîncare, băutură şi cu
mici plimbări pe la locurile copilăriei: moara de vînt, via de la Bîscu,
moara de la iaz a proprietarului NegruŃi, pe la şcoală, biserică.
La Regimentul 29 infanterie
La 15 august, am primit ordin de a părăsi „regimentul de marş" şi a
mă prezenta la Regimentul 29 infanterie Dorohoi, care aparŃinea tot
de divizia 8-a şi se afla pe linia I situată pe "Măgura Caşinului", ce se
înalŃă maiestoasă dincolo de Tîrgu-Ocna, între rîurile Caşin si Oituz,
cota 1167 m. Drumul pînă acolo, l-am făcut cu căruŃe ale armatei,
care circulau în număr mare pe acele locuri, căci toate transporturile
militare în primul răsboi mondial, erau cu tracŃiune animală.
Am fost repartizat la compania a 10-a a acelui regiment, comandant al
secŃiei de mitralieră. După cum se vede devenisem mitralior, deşi nu
prea ştiam să mînuesc prea bine acea armă atît de importantă.
Norocul meu că n-a prea fost nevoie de aşa ceva, căci nu s-au mai
produs atacuri afară, adică ofensive.
Comandantul companiei era un ofiŃer activ care luase parte în luptele
date pînă atunci de la începutul războiului. Căpitanul Mociulschi era
un bun comandant, însă cam sever şi mîndru. Avea în compania lui şi
pe un frate al lui mai tînăr, cu grad de elev plutonier, de care avea o
grijă deosebită. Am reuşit să leg oarecare prietenie cu tînărul
Mociulschi, din care cauză mă bucuram de simpatie şi în ochii
căpitanului. Împlinisem abia 2o de ani şi fiind oarecum frumuşel,
p. 48
maiorul Găluşcă,comandantul batalionului III de care depindeam, m-a
botezat "fetiŃa".
Prima grijă a fost să-mi aleg o ordonanŃă căci în acel răsboi, ofiŃerii
de orice grad aveau dreptul la ordonanŃă. Era un pădurar voinic din
Hudeştii Dorohoiului, bun vînător,încît împuşca iepurii cu arma de
război. Pentru a relua legătura cu ai mei, i-am făcut ordin, de a merge
la noi acasă de unde a adus printre altele şi o ladă de campanie pe
care o obŃinuse alde tata de la "nănaşu Toader", tatăl locotenentului
Alexandru Negrea, mort în primele lupte date în Ardeal. Era o ladă
paralelipipedică lungă de vre-un metru, lată de vreo 3o cm. łineam în
ea Ńigările, schimburile,vreo carte, scrisori, banii etc. De altfel prea
mulŃi bani nu prea aveam, căci din cei 414 lei, leafa de sublocotenent,
25o lei, îi trimeteam familiei, neavînd ce face cu ei pe front.(…)
In Basarabia
Pe la 1 martie 1918, am primit ordin ca îm preună cu alŃi tineri ofiŃeri
să mergem în Basarabia, pentru a face unele recunoaşteri în legătură
cu posibilităŃile de aprovizionare a armatei cu furaje. ToŃi ostaşii ruşi,
care se bolşevizase, fusese dezarmaŃi la Paşcani şi trimişi peste Nistru.
In felul acesta drumul nostru era înlesnit, ne mai avînd de lucru cu
ruşii,care începuse a vedea în noi nişte duşmani, fiindcă refuzau a
adera la ideile lor revoluŃionare. Pe cînd dezarma pe ruşi la Paşcani,
a fost ucis de ei maiorul Butnaru din Dolheşti - Fălciu pe care l-am
cunoscut şi eu, moş al doctorului Baciu.
In Iaşi l-am văzut şi pe Regele Ferdinand I, apărut în balconul
Palatului Cuza, de pe strada Lăpuşneanu, unde îşi fixase domiciliul
pentru tot timpul refugiului, cînd laşul devenise capitala României.
Eram îngrijoraŃi,neştiind cum ne vom înŃelege cu locuitorii satului, nici
unul din noi necunoscînd limba rusă. ÎnvăŃasem în şcoală că în
Basarabia, ruşii executau o puternică acŃiune de deznaŃionalizare şi
rusificare a populaŃiei româneşti, încă de la răpirea ei în 1812,
introducînd în şcoală în mod obligatoriu limba rusă, cu alfabetul
chirilic, manualele ignorînd cu totul trecutul românesc şi incluzîndu-le
un conŃinut în întregime rusesc.
Care nu ne-a fost mirarea, cînd la intrarea noastră în sat, întîlnind un
grup de copii, am fost întîmpinaŃi de ei cu urarea: "Buna dimineaŃa,
Buna dimineaŃa!" rostită cu o căldură şi simpatie, specifică
moldovenilor. Am înŃeles imediat, că în ciuda unei propagande de
înstrăinare, are durase 106 ani, poporul îşi păstrase intactă limba lui
strămoşească. Nu numai limba,dar şi portul şi obiceiurile basa-
rabenilor s-au păstrat întocmai ca la moldovenii de dincoace de Prut;
comori care dovedesc originea comună a tuturor românilor. După
vreo săptămînă, îndeplinindu-ne misiunea, ne-am înapoiat iarăşi la
unităŃile noastre. Am aranjat însă în aşa fel ca fiecare din noi să
trecem pentru vreo zi, două şi pe la familiile noastre.
Datorită acestui aranjament am făcut pe "9 martie", mucenicii la
Tăbălăeşti cu "sfinŃişori" făcuŃi de mama şi cu patruzeci de păhărele
de vin, după numărul celor 4o de martiri . Ofensiva armatelor aliate,
începută pe frontul de la Salonic, se apropia de Dunăre, aşa că armata
română, abia demobilizată, a fost din nou mobilizată iar la 24 oct./6
noembrie 1918, guvernul Al. Marghiloman demis şi înlocuit cu cel al
generalului Coandă. Conform ordinului difuzat prin ziare, am luat
drumul către Dorohoi la Reg. 29 Inf. de care aparŃineam. Vremea era
rea şi ninsese cam multişor, mai ales în partea de nord a Moldovei.
Abia ajuns acolo, am primit ordin de "lăsare la vatră" căci n-au fost
mobilizate toate unităŃile iar dintre ofiŃerii de rezervă, învăŃătorii erau
scutiŃi. Uşurat de grija unei noi campanii, m-am înapoiat acasă şi apoi
la Dolheşti. De altfel, campania n-a durat mult, după alungarea
nemŃilor din teritoriul vremelnic ocupat, căci la 11 noiembrie 1918
Puterile Centrale au capitulat fără condiŃii”.
Nicolae N. Pivniceru fuseseră mobilizat între 1916-18 fiind
recompensat cu medalia "Virtutea Ostăşească" cl. I din decretul 494 cu
data 6.VI.1968 a R.S.R.
În anul 1916, o dată cu retragerea guvernului la Iaşi, o mulŃime de populaŃie din
teritoriile ocupate s-au fost refugiată în Moldova. Nici Tăbălăeştii şi celelalte sate,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
n-au fost feriŃi de acest surplus de populaŃie. Pe la finele lui decembrie, au poposit
aici "internaŃii".
Ajunşi în comună, au fost cartiruiŃi câte 3-4 la fiecare familie, cei mai mulŃi
revenind Tăbălăeştilor. Odată cu ei, a fost adusă mizeria şi tifosul exantematic,
care a îmbolnăvit toate satele, făcând multe victime mai ales printre bătrâni. Cu
iarna cumplită a lui 1916-17, tabloul războiului devine şi mai sumbru. Alimentele,
pâinea şi îmbrăcămintea au dispărut aproape complet, din care cauză şi valoarea
leului s-a depreciat cu totul.
In sate au fost rechiziŃionate carele, căruŃe, boii, caii pentru transporturile armatei,
neexistând atunci mijloace mecanizate. Fel de fel de corvezi, trebuiau îndeplinite
de către cei rămaşi acasă, pentru promovarea scopului urmărit.de război. Armata
retrasă în Moldova, era împărŃită în două. Prima, a format frontul de luptă, pe
tranşee şi adăposturi în prima linie, iar a doua de rezervă în interiorul Ńării, în
bordeie, pentru a se reface şi a interveni în lupte în caz de nevoie. Sosirea de ofiŃeri
francezi, a umplut de bucurie inimile tuturor. RepartizaŃi câte unul de fiecare
regiment, ofiŃerii francezi, au insuflat ostaşilor, încrederea şi i-au învăŃat noua tactică
de luptă, aplicată Frontul de vest.
Din satul Tăbălăeşti, au plătit cu viaŃa mulŃi din cei plecaŃi pe front: Burghelea
Mihai, lt. Negrea T. Alexandru, lt.. Pivniceru D. Petru, sergent Mihai Gr. Mihai,
Mihai T. Gheorghe, Miftodi Ioan, Bahrin Toader, Darie Ştefan, Dudeanu
Enăcache, Goian Vasile, Luca Costache, Luca Gheorghe, Mihai I. Ioan, Mocanu
Toader, Munteanu C. Ioan, Negrea Adam, Popa Alexandru, Solomon Ioan,
Vartolomei M. Ioan, Vîrnă P. Vasile.
In anii 1921-22, la iniŃiativa învăŃătoarei Cehulescu de la şcoala Avereşti, s-a
format un comitet care prin subscripŃie publica, a înălŃat în centrul satului, un
frumos monument al eroilor, morŃi în marele război de întregirea a neamului.
Prin legea împroprietăririi, s-au acordat celor demobilizaŃi, văduvelor şi invalizilor,
loturi cu plată de 2, 5- 4 hectare, Ńinîndu-se seama de perspectiva de moştenire din
moşia Fundul Bîscului, de pe teritoriul comunei BoŃeşti. Nu au primit pământ
dezertorii de război: V. David, N. Nechita Moişanu, N. Condurache şi Ioan C.
Nica. (DirecŃia JudeŃeană a Arhivelor NaŃionale Vaslui, fond
Prefectura judeŃului Fălciu, dosar 4/1921, fila 2). Plata s-a făcut în rate
anuale şi la preŃuri convenabile. S-a simŃit foarte mult lipsa uneltelor şi animalele
la muncă. Aratul era executat cu plugul tras de doi boi si semănatul cu mâna,
prăşitul cu sapa, seceratul cu secera iar treieratul cu caii, neexistînd nici un fel de
maşini. Din această cauză şi recoltele la hectar erau slabe, satisfăcând totuşi nevoile
familiei. Nu se cultiva decât fasole, orz, ovăz, foarte puŃin grâu.
Politica interbelică
Criza economică din acea perioadă, cu preŃuri mici, cu o monedă care se deprecia
continuu, cu preŃuri ridicate la produsele industriale, a dus la înglodarea
oamenilor în datorii, pe la băncile particulare.
Pînă în 1919, Ńăranii nu aveau nici un drept din Vechea lege electorală
care prevedea votul censitar, acordând drepturi celor cu avere. Marii
moşieri votau la colegiul I, cei mijlocii şi bogaŃii la colegiul II, iar cei
dela 2o h teren în sus, la colegiul III, formând Camera DeputaŃilor şi
Senatul.
Prin noua lege electorală din 1919, a fost acordat " votul universal " tuturor
bărbaŃilor majori. Ca urma a acestei legi, partidele s-au înmulŃit, fiind cunoscute de
obicei după numele: averecani, brătienişti, iorghişti, lupişti, cuzişti. Partidele îşi
aveau pe cineva în sat, pentru a-i reprezenta, deşi adeseori oamenii, treceau de la
un partid la altul,
Alegerile se făceau des încât libertatea celor, care votau era mărginită.
Bazele Partidului Socialist din Huşi au fost puse în 1918 de către
profesorul Petre Constantinescu - Iaşi de la Liceul de BăieŃi.
La acest partid şi-au depus cererea de înscriere şi fostul prefect liberal
al judeŃului Fălciu, doctorul Nicolae Lupu.
Secretarul general al Partidului Socialist i-a pus însă condiŃia unui
stagiu de probă. Nicolae Lupu nu a acceptat şi a organizat la Bucureşti
o formaŃie politică proprie, independentă, pe care o va transforma apoi
în Ńărănistă.
p. 49
La 4 martie 1923 se formează „Liga Apărării NaŃional - Creştine“, din
care în 24 iunie 1927, se desprinde gruparea lui Corneliu Zelea
Codreanu (care îşi organiza prima grupă în Pădurea Dobrina încă din
timpul când era elev al Liceului „Cuza Vodă“ din Huşi), formând
„Legiunea Arhanghelul Mihail“.
Ca formă de organizare Legiunea era constituită din „cuiburi“, având
între 3 şi 13 membrii şi aderenŃi, care se supuneau necondiŃionat
comandantului nemijlocit. Conducătorii acestor unităŃi erau „şefii de
cuib“. Pe măsura creşterii numărului de cuiburi, acestea se grupau pe
comune, plăşi, judeŃe şi provincii. S-a acŃionat pentru câştigarea de
aderenŃi în rândul tinerilor, mai ales al elevilor, studenŃilor şi al
preoŃilor şi formarea unor corpuri ale legionarilor în diferite straturi
sociale.
Din Huşi şi satele învecinate s-au înscris un număr mare de cetăŃeni
provenind din toate categoriile sociale. Un rol important l-au avut
preoŃii şi învăŃătorii
La Tăbălăeşti şi Buneşti legionarii mergeau prin sat în cămăşi verzi,
implicându-se activ la acŃiunile politice şi culturale ale satului.
Platforma politica a Legiunii Arhanghelului Mihail s-a declarat mişcare
naŃionalistă, de resuscitare spirituală şi morală, urmărind să
încorporeze credinŃa creştină ortodoxă pentru formare „omului nou“.
In data de 21 Februarie 1938 Codreanu hotărăşte autodizolvarea
Partidului „Totul pentru łară“.În acelaşi an este arestat şi apoi asasinat.
La 23 ianuarie 1941, Legiunea Arhanghelul Mihail a fost înlăturată de
la putere şi interzisă. Numeroşi legionari au fost închişi în lagăre iar
alŃii au fugit în Germania.
Au aderat sau au „cochetat” la mişcarea legionară: St. Mihai, Gh.
Mihai, Gh. Darie din Tăbălăeşti şi Plopi.
În timpul comuniştilor, neagreând sistemul, fiind împotriva acestora,
majoritatea legionarilor au fost închişi: I. Negrea, Cezar Obreja, Traian
Cogălniceanu, Gh. Darie
Al Doilea Război Mondial
Pe linia Prutului, de la Stănileşti până la Ghermăneşti se observă
fortificaŃii de apărare de tip tranşee.
În vara anului 1941 pe timpul mobilizării armatelor pe linia Prutului şi
cea a Lohanului, timp de trei săptămâni locuitorii din satele de pe
malul Prutului au fost trimişi în satele din comună, departe de urgia
războiului. Aceştia i-au ajutat pe localnici la muncile câmpului. Din
când în când trimiteau câte un bătrân pe dealurile Gorbanului pentru a
aduce veşti despre starea satelor din jur. De cele mai multe ori acestea
erau triste, deoarece se întorcea cu răspunsul distrugerii caselor unor
consăteni de-ai săi.
Începutul conflagraŃiei va face din oraşul Huşi şi satele învecinate Ńinta
a numeroase bombardamente de artilerie şi aviaŃie din partea
sovieticilor. S-au efectuat bombardamente de aviaŃie la 26 iunie 1941,
apoi bombardamente de artilerie: 29-31 iunie, 2 şi 12 iulie 1941, însă
fără a afecta şi pe cele din comuna Buneşti - Avereşti.
Majoritatea bărbaŃilor au fost mobilizaŃi plecând de lângă familie
pentru mai mulŃi ani. Cu excepŃia unor mici permisii, cei mai mulŃi
s-au întors abia după finalizarea războiului, fiind plecaŃi departe de
casă în jur de 6 ani. AlŃii, înainte de a pleca în concentrare îşi
satisfăcuse timp de trei ani stagiul militar, ceea ce a făcut să fie plecat
în jur de 9 ani, aşa cum e cazul veteranului Vasile Vârnă din
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Tăbălăeşti. Cei mai mulŃi au făcut parte din Regimentele 15, 21 şi 35
Infanterie, unităŃi ce au luptat pe Prut la łiganca, au participat alături
de alte unităŃi militare române la bătălia Odesei (octombrie 1941), la
Stalingrad (unde au stat în încercuire două luni), pe Don, pentru ca
apoi, după întoarcerea armelor, să ajungă până în munŃii Tatra din
Cehoslovacia.
În sat au rămas femeile, copiii şi bătrânii, cei care vor duce greul
reprezentat de munca câmpului.
Confruntările pe linia Prutului au avut loc până pe 10 iulie 1941 când
armata rusă se retrage spre Chişinău. După această dată sătenii acelor
sate care îşi părăsiseră locuinŃele revin acasă, găsind multe din case
distruse. Cu toate acestea liniştea revenise în sate şi va dăinui până în
august 1944. În tot acest timp veneau zi de zi veşti de la cei plecaŃi pe
front, fie prin înştiinŃări oficiale când se raporta dispariŃia sau
prizonieratul celor dragi, fie prin scrisori, cărŃi poştale sau viu grai de
la vreun soldat venit în permisie.
Între 1941-1944 satele şi-a urmat cursul firesc al vieŃii de zi. Când
venea cineva de pe front era asaltat de consăteni sau oameni din satele
vecine, cu întrebări privind soarta unor apropiaŃi de-ai lor. Au fost
numeroase soŃiile care au mers până la Chişinău sau Tighina pe jos,
pentru a-şi vedea soŃii, unii veniŃi în spatele liniilor, alŃii în permisii.
În luna aprilie 1944 vârfurile armatei ruse au trecut Prutul şi s-au oprit
pe linia Târgul Frumos – Iaşi – Chişinău, unde au stat până la 20
august. În vara anului 1944 se fac prezente tot mai mult pe cer
avioanele sovietice care bombardau oraşul Huşi şi bubuitul tot mai
apropiat al tunurilor. Dinspre Basarabia treceau zi de zi Prutul pe
pontoane, unităŃi militare româneşti şi germane. Tinerii satelor
(premilitarii), au fost trimişi în Oltenia pentru a fi feriŃi de ororile
războiului.
Pagubele cauzate locuitorilor din comuna Buneşti de către trupele
germane în august 1944
Redăm în continuare pagubele calculate în lei pentru anul 1944,
documentate sub forma unor reclamaŃii şi bonuri în arhivele statului de
la Vaslui:
- Domnica Agape 7000 lei, C. Apostol 46.200 lei, Th. Voinea
65.800 lei, Ion Postică 9.000 lei, Simion HuluŃă 98.500 lei,
Şt. Capraru 8.000 lei şi I. Panfil 15.000 lei.
- Unitatea germană „K.R.W.K.O.M.”, P. 4, nr. 57 981, coseşte
iarba cetăŃenilor: Gh. Mercaş, Gh. Maxim, Tudoran Avram,
Elena Avram, G. Matasă, Emanoil Panfil, Victor Moraru şi
Ştefan Căpraru în valoare de 31.500 lei.
- Bunuri confiscate fermei Avereşti de unitatea germană „
Einheit Fahr Kolon Kavine Feldpost A00 19200: paie de orz,
ovăz şi grâu, vin alb (700 litri), porumb (1000 kg), paie linte.
Alte persoane păgubite: Elena Cogălniceanu – paie orz şi
ovăz; Şt. Mihai, paie ovăz şi orz; Maria C. Burghelea: vin alb
(400 litri), un butoi, 10 găini, porumb (800 kg), fasole.
(DirecŃia JudeŃeană a Arhivelor NaŃionale Vaslui, fond
Prefectura judeŃului Fălciu, dosar 2/1944, fila 536)
O mare parte a populaŃiei s-a ascuns prin păduri, beciuri sau au plecat
la rude în alte sate mai îndepărtate (Beciul preotului Maleş din
Tăbălăeşti).
Cei mai în vârstă îşi amintesc cum zilnic avioane americane aflate la
mare înălŃime, de culoare argintie, în grupuri compacte, străbăteau
cerul făcând un zgomot infernal şi în care populaŃia îşi puneau speranŃa
că îi va scăpa de puhoiul rus – fără a şti că realitatea dureroasă era alta:
p. 50
americanii duşmani din spate, ruşii duşmani din faŃă. Sistemul avea
drept scop slăbirea moralului armatei şi populaŃiei.
Atacul sovietic a început pe data de 20 august 1944 la nord de Iaşi
printr-o puternică pregătire de artilerie, una din cele mai mari concen-
trări de foc care s-a realizat în cel de al II-lea război mondial. Prin
breşele obŃinute au intrat tancurile. Sectorul diviziei a 5-a, Podul Iloaiei
– Erbiceni a fost spulberat. Masele blindate ale armatei Frontului 2
Ucrainian (comandant generalul Malinovschi), urmate de formaŃiile
motorizate, luând-o înaintea trupelor de infanterie, au început o
înaintare vertiginoasă spre sud, în două direcŃii. Aripa lor stângă a
executat o conversiune spre est, în direcŃia Prutului. După câteva zile
de urmărire a slabelor trupe române dintre Iaşi şi Vaslui, pe care le-au
silit să se retragă, au făcut, la 25 august joncŃiunea cu trupele Frontului
3 Ucrainian, de sub comanda generalului Tolbuhin, tăind astfel
legăturile armatei germane cu vestul. În seara zilei de 22 august
unităŃile sovietice se află la nord de Vaslui şi la nord-vest de Huşi prin
satele comunei Buneşti - Avereşti. (PIVNICERU 1967).
Retragerea a fost însoŃită de lupte. Numeroşi săteni au fost nevoiŃi să
plece în pădure împreună cu vitele şi unele bunuri pe care le-au mai
putut lua cu ei, o altă parte au rămas pe loc. Unele case ale celor plecaŃi
în pădure au fost arse.
Pe fondul înfrângerilor suferite armatele germane au fost nevoite să se
retragă, moment în care satele sunt atinse de prăpădul războiului.
Perioada în care trupele germane s-au perindat pe teritoriile satelor a
fost între aprilie şi august 1944. Mare parte din ei s-au cazat prin casele
şi gospodăriile oamenilor.
Lucrurile de valoare din casă au fost împachetate, puse într-o ladă şi îngropate
în pământ. Unii au luat cu ei turmele cu oi, porcii, vitele. Au plecat în pădurea
Lohanului cu copiii mici de mână unde au locuit în bordeie făcute în râpi. Cei
rămaşi în sat, mai ales în timpul confruntărilor armate de pe teritoriul satului,
stăteau în beciuri (zâmnice) sau în adăposturi construite special la îndemnul
primarului.
Majoritatea populaŃiei era refugiată în alte judeŃe din sudul sau vestul
Ńării.
Când linia Frontului s-a retras, nemŃii erau pe Lohan, iar ruşii pe valea
Crasnei dinspre Tătărăni. Pe şoseaua Avereşti-Huşi erau mii de soldaŃi
români şi nemŃi ucişi de avioanele ruseşti. În timpul retragerii spre
Huşi şi Bobeşti trupele germane au fost surprinse de armata rusă în
spaŃiul cuprins între Dealul Porumbului, Căina, BălŃaŃi. După 23 august
luptele dintre nemŃi şi ruşi a determinat populaŃia satelor să se retragă
şi în Fundul Itrinei şi în Găneşti.
Sătenii ascunşi în bordeiele din râpi şi păduri au fost nevoiŃi să fugă şi
de acolo. Cei care nu au reuşit să plece la timp au fost surprinşi de
lupte şi au fost ucişi. După plecarea trupelor germane, la venirea celor
ruse, pentru a scăpa, sătenii ieşeau din ascunzişuri cu batiste albe în
vârful unor beŃe.
Martore ale evenimentelor de atunci au rămas tranşeele din pădure,
căştile militare, cartuşe şi obuze neexplodate. După terminarea
războiului mulŃi copii au murit în timp ce se jucau cu ele sau când au
încercat să le detoneze prin joacă.
La intrarea în sate ruşii au ameninŃat cu măsuri drastice pe locuitorii
care ar fi ascuns la ei soldaŃi nemŃi. Pentru a atrage populaŃia de partea
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
lor au aruncat din avion manifeste care cereau românilor să nu mai
lupte alături de germani, ci să se alieze trupelor sovietice, pentru binele
lor.
După retragerea nemŃilor, ruşii au stat vreo două săptămâni pe Valea
Crasnei, până ce au reuşit să elimine ultimele grupuri de nemŃi de prin
pădurea Lohanului. În acest timp în sat au făcut cantine pentru soldaŃi,
dar hrănea şi populaŃia, în special copiii (Informare Pivniceru Panaite –
nov. 2011). Trupele ruse au rămas mai mult timp în sate chiar dacă
linia frontului se îndepărta spre apus. Au făcut tranşee în pădure,
probabil în eventualitatea unei reîntoarceri a frontului. Pentru hrană au
luat animale şi păsări de la locuitori iar comportamentul lor a fost mai
dur decât în cazul germanilor.
Vârnă Vasile a făcut parte din regimentul 8 din Chişinău. După ce a
depus jurământul în 1944 a fost trimis la Nistru, însă Frontul fiind
împins spre România, a trebuit să lupte pe teritoriul Ńării. Schimbarea
aliaŃilor după 23 august 1944, la prins tocmai la Corabia. Aici va
depune jurământ ruşilor. Conjunctura l-a favorizat să rămână în
continuare în Ńară, fiind trimis la RădăuŃi, în cadrul batalionului 4,
având calitatea de curier militar, până la liberare din armată (care a
durat 3 ani).
Gh. Irimia, din Armăşeni a fost prizonier la nemŃi însă evadează din
lagăr şi vine pe jos acasă.
Vasile Săvescu şi Popa Ioan din Avereşti au fost prizonieri la ruşi,
reuşind să rămână în viaŃă şi să vină acasă după câŃiva ani buni de
prizonierat.
Pentru cinstirea de către urmaşi a acestora a fost ridicată în cimitirul satului, o
frumoasă troiŃă.
Perioada postbelică
Schimbarea regimului politic, introducerea forŃată a unei ideologii
atee şi nedemocratică a afectat foarte mult populaŃia locală. Prin
cotropirea Basarabiei, apoi prin desfiinŃarea judeŃului Fălciu, a
Episcopiei Huşilor, cetăŃenii acestei regiuni se văd marginalizaŃi şi
izolaŃi de restul lumii. Faimosul târg al Huşilor care polariza economic
un spaŃiu întins până la Chişinău şi-a diminuat considerabil poziŃia
strategică şi comercială din această parte a României.
Prin nouă lege electorală, s-a dat drept de vot femeilor şi egalitatea lor
în drepturi cu bărbaŃii. Au fost desfiinŃate consiliile comunale şi
înlocuite cu "sfaturile populare", formate din oameni „devotaŃi”
partidului communist (codoşi şi cozi de topor), care luase fiinŃă în
comună.
Sunt desfiinŃate partidele politice şi locul lor fiind luat de Frontul
NaŃional Democrat F.N.D. Impozitul agricol se desfiinŃează, fiind
înlocuit cu "cotele în natură” asupra produselor agricole, potrivit cu
suprafaŃa şi de cultură, întocmit de "sfatul popular" pentru fiecare
categorie de proprietate, pentru a-i distruge atât pe Ńăranii harnici
gospodari cât şi pe marii boieri.
Un alt moment care duce la dezrădăcinarea viŃei strămoşeşti este legat
de întovărăşirea şi colectivizarea forŃată.
p. 51
Intelectualitatea satelor şi a oraşelor şi cei care se opuneau regimului
au fost condamnaŃi la ani grei de închisoare, asasinaŃi sau, în cel mai
„fericit" caz, deportaŃi în Bărăgan.
Odată cu instaurarea noului regim comunist, au apărut noi
comportamente. Oamenii umblau îmbrăcaŃi mai prost,cu haine
ponosite şi de material prost. Aproape toŃi abandonaseră pălăria pentru
şapca de muncitor, iar în loc de căciula strămoşească, puneau acum pe
cea rusească cu clape, cocoanele nu mai purtau nici ele pălărie sau
umbrelă de soare, fiind considerate boieroaice, dacă ar fi apărut cu
astfel de anexe la portul lor. Cravata la bărbaŃi dispăruse cu totul, toŃi
umblând chiar descheiaŃi la gulerul căinării, pentru a părea muncitori
sau spre a simpatiza în felul acesta cu ei. La adunările populare, toată
lumea trebuia să înceapă cu imnul muncitoresc "InternaŃionala" şi să
termine tot cu el. Erai suspectat de cei din jur, dacă n-ai fi îngăimat
acel cîntec. ToŃi bărbaŃii fumau, iar cei mai tineri scuipau coji de
seminŃe. La serbările populare sau şcolare, se introdusese aproape
numai cîntece şi coruri ruseşti. Jocurile şi dansurile erau tot de
împrumut. Pe vremea cultului personalităŃii lui Stalin, dacă cineva din
sală ar fi strigat: "Trăiască Stalin!",toată sala se sculau în picioare,
pentru a scanda: "Stalin, Stalin, Stalin", timp de minute în şir. Rar se
mai auzea câte un cântec cu "Partidul muncitoresc român" şi doar câte
unul despre Republica Populară Română.
RezistenŃa anticomunistă
Unele firi cutezătoare şi dornice de libertate s-au opus cu îndârjire
sistemului ateu şi nemilos al tavălugului comunist, alăturându-se celor
care au pus mai presus de orice dragostea de neam şi semeni.
Din aceasta au făcut parte: pr. Simion Pivniceru, Pavel IoniŃă,
Cogălniceanu Traian, Negrea Gh. Ioan, Obreja Cezar, Dintre acŃiunile
acestora: propaganda anticomunistă, neacceptarea trecerii la
colectivizare, etc.
Preot SIMION N. PIVNICERUL din Tăbălăeşti. Între 12 iulie 1958 şi
1 septembrie 1964 şi-a întrerupt misiunea de păstor al credincioşilor
ortodocşi, fiind ridicat de acasă de organele de Securitate şi condamnat
mai apoi de un tribunal militar, într-un proces politic, la 8 ani de
detenŃie în închisorile comuniste. A fost eliberat după 6 ani, la 22 iunie
1964.
Reintegrat în slujbă la biserică "Spirea Veche" din Bucureşti,
a decedat după 13 ani, fără să mai vadă cum acest sfânt lăcaş a fost
demolat din ordinul celor care îl şi condamnase.
Instaurarea regimului comunist, ororile la care a supus intelectualitatea
şi Ńărănimea „chiabură" i-a determinat pe unii să îşi părăsească locurile
natale pentru a putea supravieŃui acestui tăvălug mortal.
“Epopeea” lui Pavăl IoniŃă din Podu-Oprii
Trimis încă din anul 1941 în Germania, pentru a urma şcoala de
ofiŃeri, Pavăl IoniŃă a fost surprins la 23 august 1944 în apropiere de
Berlin la Amberg. Deoarece armata română a trecut de partea ruşilor şi
americanilor, Pavăl este arestat şi degradat din funcŃie, fiind luat
prizonier. Prizonierii au fost folosiŃi la transportul alimentelor pe Front
pe linia I. A evadat de trei ori, fiind prins de fiecare dată, folosindu-de
cu precădere de mijloacele de transport, fiind un bun şofer. Când
Frontul a ajuns aproape de ei, prizonierii au fost lăsaŃi de izbelişte pe
cont propriu. S-a strecurat prin linia de Front, întorcându-de pe bucăŃi,
ajungând în cele din urmă la Arad şi de aici acasă. Şi-a reluat
activitatea la moara din Brădiceşti.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Comuniştii l-au hărŃuit permanent pentru a-ii lua moara. Înainte de a-i a
naŃionaliza moara şi pământul, a fost condamnat la 5 ani de închisoare
chipurile pentru că nu executase la timp lucrările de dezmirişte. A fost
nevoit să aplice tactica fugarului, dormind în stuful bălŃii Bălătăului
multe luni, aducându-ii de mâncare, pe ascuns o mătuşă, care nu era
urmărită de securitate, scăpând astfel de pedeapsa pronunŃată împotriva
sa. A revenit la moară după ce spiritele s-au au mai domolit, fiind numit în
funcŃia de mecanic, dar era sub controlul permanent al securităŃii. După
o perioadă i-auau înscenat o altă faptă, fiind iarăşi nevoit să ia calea
fugarului, ascunzându-se se în casa morarului din Chirceşti.
Responsabilul de moară din Chirceşti, informator, l-a trădat pârându-l
la securitate. Prins şi legat la mâini şi la picioare cu lanŃuri a fost dus în
beciurile securităŃii din Huşi. De aici, pentru tru a fi dat ca exemplu
negativ, a fost expus public în faŃa Primăriilor din Dolheşti,
Răducăneni, Gorban şi apoi la celelalte primării dcde pe malul Prutului
până la Huşi. A fost bătut timp de 29 de zile, fiind înfometat şi aruncat
iarăşi în beciurile securităŃii din Huşi, fără nici o explicaŃie. A fost
forŃat să colaboreze cu securitatea, dar nu a acceptat aceasta,
aceast ştiind prea
bine implicaŃiile ulterioare. În cele din urmă a fost lăsat în pace,
funcŃionând în continuare ca mecanic la moara sa, până în 1989.
(Informare Horea IoniŃă – 2011)
Evenimentele din decembrie 1989 concurate cu ajutorul extern,
răstoarnă regimul
imul dictatorial ceauşist şi viaŃa românilor ia alt făgaş la
nivel naŃional şi local.
CetăŃenii comunei au trăit cu „sufletul la gură“ pulsul revoluŃionar
manifestat cu îndârjire în marile oraşe şi în capitala României.
Politica postdecembristă seamănă înn mare măsură cu cea a descrisă de
I. L. Caragiale. InflaŃionismul şi cameleonismul partidelor politice,
migraŃia liderilor de la un partid la altul, cutrismul doctrinar şi
demagogic, determină în mare măsură electoratul să adopte uneori
strategia absenteismului electoral.
Bibliografie
Clit Costin, Scurt istoric al vieŃii militare din oraşul Huşi în sec. al
XIX-lea, în rev. „Zorile” nr. 1-2,
2, 2004, Huşi, p. 50.
Grigoraş N. – InstituŃiile feudale din Moldova. Organizarea de stat la
mijlocul secolului al XVIII-lea, 1971.
Florescu A. C., Aspecte noi privind fortificaŃiile traco-geto-dacice
traco din
Moldova în
a doua jumătate a mileniului I i. e. n. descoperite în Moldova,
RMMMIA, 1, Bucureşti, 1980, p. 17, fig. 19;
Mancaş Ioan – Participarea şi contribuŃia locuitorilor judeŃului
j condusă de preotul Ion Vasilache, cu subsecŃia Bunilor Gospodari şi
Vaslui la războiul pentru cucerirea independenŃei de stat a României
(1877-1878), în Acta Moldaviae Meridionalis,, I, 1979, p. 189-200;
189
Merlan Vicu – Unelte si arme de silex şi piatra din eneoliticul
Moldovei dintre CarpaŃi si Prut, Editura Lumen, Iaşi, 2005, ediŃia II.
2008.
Merlan Vicu, ContribuŃii monografice asupra Văii Bohotinului şi Văii
Moşnei, Editura Lumen, Iaşi, 2006.
Merlan Vicu, ContribuŃii monografice asupra Depresiunii Huşilor,Huşilor
Editura Lumen, Iaşi, 2008.
Merlan Vicu, Maricica Grigoriu – Monografia comunei Ciorteşti,
judeŃul Iaşi, Editura Panfilius, Iaşi, 2011;
Pivniceru N. Nicolae, Amintiri, 1970, manuscris pus la dispoziŃie de
fiul său Romeo Pivniceru, căruia îi mulŃumim frumos pe această cale.
atului Tăbălăeşti, 1970,
Pivniceru N. Nicolae, Din trecutul satului
manuscris.
Ureche Grigore , LetopiseŃul łării Moldovei,, ediŃia a II-a,
II 1956;
p. 52
Cămine culturale din judeŃul Fălciu între anii 1939 –
1946.
Căminul cultural ,,Marele Voievod Mihai” din satul
1
Valea Grecului, comuna Epureni
Epu
Prof. Ştefan Plugaru - Huşi
Adunarea generală a sătenilor din 21 mai 1939,
desfăşurată în localul şcolii din localitate, prezidată de preot Anton
I. Popescu,
cu, delegatul Căminului Cultural judeŃean şi în asistenŃa
comandantului Legiunii de jandarmi Fălciu, maior Andoni, lua
hotărârea înfiinŃării unui cămin cultural purtând numele marelui
voievod de Alba – Iulia din aceea vreme, Mihai, fiu al regelui Carol
al II-lea
lea al României şi ulterior rege al Ńării (6 septembrie 1940 –
30 decembrie 1947). S-aa decis ca locul de întrunire al locuitorilor
să fie şi sediu al căminului ,,fiind cel mai potrivit loc şi până la
construirea unui local propriu” 2 . CotizaŃia anuală era fixată la
suma de 24 lei, care se putea achita total sau după puterea
financiară a membrilor de cămin.
M
embrii în sfatul Căminului cultural au fost aleşi, potrivit
articolului 112 din regulament, Petru BouleŃ, absolvent de
şcoală primară, agricultor, Alecu Roman, Ion Cosma, Ion
Cocuz, Dumitru Enache, care aveau aceleaşi studii şi ocupaŃii. Ultimul
ales, Vasile Şujdea, era cântăreŃ la biserica din sat3. Potrivit aceluiaşi
articol, erau propuşi următorii intelectuali, şefi de autorităŃi şi fruntaşi
ai satului
atului spre a fi numiŃi de Serviciul Social, ca membrii în sfatul
Căminului cultural: Neculai Haimu, absolvent de şcoală primară, de
profesiune agricultor, aceleaşi studii şi ocupaŃii având şi Vasile Lazăr,
Vasile AciobăniŃei, Constantin Obreja, Ştefan Enache,
Ena Ion Condrea,
Constantin Carp, Vasile Marola, Vasile Ene Sârbu, Victor Pivniceru,
Gheorghe Pivniceru, Ion Vasilache, Ion Palade. Alături de ei era
propus învăŃătorul Ion Galeriu, absolvent de Şcoală Normală 4 . De
asemenea, adunarea l-aa proclamat membru de onoare pe maiorul
Partenie Andoni, comandantul Legiunii de Jandarmi Fălciu 5 .
Constituirea sfatului urma să se facă după ce Serviciul Social numea
membrii săi în comitet. Până atunci activitatea căminului urma să fie
coordonată de grupul de iniŃiativă, al a cărui preşedinte era preotul I.
Vasilache iar secretar - învăŃătorul Nicolae Popa. Aceiaşi oameni
urmau să facă şi să Ńină la zi ,,Cronica satului”, în care urmau a se
însemna toate faptele şi întâmplările petrecute în satul Valea Grecului.
Proiectul de buget pe anul 1939 se ridica la suma de 53.000 lei6.
Ca secŃii în cadrul căminului urmau să funcŃioneze
următoarele secŃii: SecŃia pentru Cultura SănătăŃii cu subsecŃiile
Sanitară şi cea de EducaŃie Fizică; SecŃia pentru Cultura Muncii,
cea a Bunelor Gospodine. Pentru o mai bună aducere la îndeplinire a
programului secŃiilor şi subsecŃiilor căminului, satul era împărŃit în
patru sectoare conduse de preotul I. Vasilache, învăŃătorul Neculai
1 Acum ceva timp avem o discuŃie cu domnul profesor Vasile Cărare de la
Colegiul Agricol ,,Dimitrie Cantemir” Huşi, în cadrul căreia domnia sa îmi
comunica intenŃia unui grup de intelectuali în a realiza o monografie a satului
Valea Grecului,
cului, situat în comuna Epureni, de unde este originară şi familia
domniei sale. Sprijinim această intenŃie, publicând materialul care urmează spre
a fi folosit în procesul de documentare şi realizare a monografiei prognozate.
2 Arhivele NaŃionale Istorice ce Centrale ( în continuare vom cita ANIC),
FundaŃiile Culturale Regale, dosar 1553/1939, fila 3.
3 Ibidem, fila 3 verso
4 Ibidem.
5 Ibidem, fila 4.
6 Ibidem.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Popa, Ion Cozma şi Vasile AciobăniŃei. Căminul cultural avea un
număr de 83 membrii.
Planul de lucru pe următorii cinci ani prevedea construirea
căminului Cultural ,,cu dispensar şi ba(i)e”, data începerii lucrărilor
fiind prevăzută a fi vara anului 1939, canalizarea pârâului care taie
satul în două, controlul şi curăŃirea fântânilor, construcŃia de cişmele,
combaterea malariei, frecventarea bisericii şi a şcolii, lectură pentru a
deprinde pe locuitori a citi, ajutorarea celor nevoiaşi şi a şcolarilor
săraci1.
Scurta dare de seamă monografică a satului întocmită de
conducerea căminului arătă că satul se află într-o zonă de deal, cu un
pământ în marea sa majoritate bun pentru agricultură, chiar şi cel
degradat fiind utilizat în acelaşi scop, seceta constituind marea
problemă a sătenilor. Satul era lung de 1 ½ km şi lat de 1 km, cu case ,,
potrivit de dese”, în partea de apus a localităŃii aflându-se şcoala
primară mixtă cu 2 clase, înfiinŃată în anul 1908, locul pentru localul
unei viitoare Primării, terenul pentru clădirea Căminului Cultural, locul
de casă parohială, piaŃa satului şi casa parohului2 . Conform celor
notate în dosar, biserica satului a fost înfiinŃată în anul 1935, primul
preot paroh fiind I. Vasilache. Pe teritoriul satului se mai aflau o
grădină şcolară şi un careu străjeresc, pentru că în sat exista un stol
(străjeresc) organizat în anul 1939 şi condus de învăŃătorul N. Popa3.
PopulaŃia satului era alcătuită din 915 locuitori, de origine
etnică română, respectiv 480 bărbaŃi şi 435 femei. Bolile cele mai
obişnuite erau malaria şi pelagra, ultima pe fondul unei alimentaŃii
defectuoase a localnicilor, având ca aliment de bază mămăliga, după
cum se specifică în scurta dare de seamă. Agricultura era principala
ocupaŃie a localnicilor, iar cărăuşia o îndeletnicire secundară, ca şi
meşteşugurile (împletitul coşurilor şi rogojinilor). Portul popular se
mai păstra încă, în sat exista o prăvălie de unde sătenii îşi cumpărau în
parte cele necesare traiului de zi cu zi, cumpărăturile consistente
făcându-se din târgul Huşi, aflat la o distanŃă de 6 km, distanŃă care se
parcurgea într-o jumătate de oră cu căruŃa, în vreme ce gara Huşi era
aflată la 8 km, adică o oră de mers cu acelaşi mijloc de locomoŃie4.
Cooperativă în sat nu se afla, lipsuri mari din punct de vedere
economic fiind absenŃa unei bănci populare şi organizarea cooperaŃiei.
Cu părere de rău se constată că locuitorii umblau prin judecăŃi pe la
Huşi, cu diverse pricini; ajutorul reciproc între localnici nu era
organizat. Delegat al satului în raport cu autorităŃile comunei Epureni
era Ion Cosma, membru al Căminului Cultural. În sat se aflau 200 de
familii, cu o viaŃă de familie mulŃumitoare, ca şi starea de moralitate, în
vreme ce creşterea şi educaŃia copiilor lăsau de dorit.
Activitatea căminului cultural, autorizat să funcŃioneze cu
autorizaŃia nr. 4983/29990 este reliefată de o serie de procese verbale,
referate şi dări de seamă pe care le prezentăm pentru ca lectorul să îşi
formeze o impresie după documente originale şi nu interpretate despre
activităŃile desfăşurate în anii care au urmat până în 1946.
Proces Verbal (copie)
Astăzi, 27 sept. 1939, subsemnaŃii am inspectat Căm. Cult din satul
Valea Grecului. Am găsit prezenŃi pe C. Pr. Preşedinte, d-l director al căminului
şi patru membrii din sfat.
S’a dat teren necesar pentru clădirea căm.(inului) lângă şcoală, care
va fi însemnat prin patru pari, deocamdată la colŃuri. S’au confecŃionat 6.500
chirpici pentru clădire, plătiŃi cu câte 0,40 lei bucata din donaŃiile locuitorilor.
Se vor transporta pe terenul clădirii şi acoperi bine spre a se putea păstra pe
iarnă.
Se va angaja a aduce piatra pentru temelie, Sfatul dând delegaŃiei la
2 membrii ca să o angajeze. Se va căuta să se transporte mai mult de clacă,
adică fără bani.
1 Ibidem, fila 10.
2Ibidem, fila 10 verso.
3 Ibidem, fila 13.
4 Ibidem, fila 10 verso.
p. 53
Recomandăm stăruinŃă multă la lucru, mai ales că satul fiind ajutat
băneşte de Legiunea de Jandarmi, se poate construi uşor Căminul. Devizul şi
planul sau şi aprobat de FundaŃie cu No. 664 /37637/939 şi e în valoare de
420.000 lei.
ÎnvăŃăm pe d-l Casier să strângă cât mai repede banii de pe porumbul
cu care locuitorii au fost ajutaŃi din suma de 20.000 lei pusă la dispoziŃie de d-l
Comand.(ant) al Legiunii.
Se vor comanda imediat registrele ramburs la adresa DirecŃia Căm.
Culturale FundaŃia Culturală Regală, Strada Cobâlcescu, No. 41 , Bucureşti.
Se vor face ajutoarele nemobilizabile ale şefilor de sectoare, ca şi
sfatul nemobilizabil (5,7 membri). Se va împărŃi satul în grupuri de câte 10
gospodari conform circulărilor No. 1280 /939. CorespondenŃa şi registrele se
vor Ńine la cămin.
Drept pentru care am încheiat prezentul proces verbal.
Directorul Căm. Jud. Inspector, Comand.
Legiunii de jandarmi
(ss) Pr. Anton Popescu (ss) C. Lascăr
(ss) Maior Iliescu
Pentru conformitate,
(ss) Director Neculai Popa”5
Din data de 2 octombrie 1939 datează un referat înaintat
către FundaŃia Culturală Regală ,,Principele Carol”, Serviciul Social,
Regionala łinutului ,,Dunărea de Jos”, al Căminul Cultural
al JudeŃului Fălciu care prezintă concluziile la care s-a ajuns în urma
inspecŃiei:
,,Domnule Director,
Am onoare a vă aduce la cunoştinŃă că în ziua de 27 Septemvrie a.c.
împreună cu Părintele Director al căminului judeŃean şi d-l maior Iliescu,
comandantul legiunii jandarmi Fălciu, am inspectat Căminul Cultural ,,Marele
Voevod Mihai” din satul Valea Grecului, jud. Fălciu.
Scopul inspecŃiei a fost ca să cercetăm cum s’a folosit suma de
20.000 lei, dată de legiunea de jandarmi Fălciu, pentru construcŃia localului.
Am constatat că din această sumă 17.080 lei a fost împrumutată
sătenilor săraci ca să-şi cumpere porumb şi care după strângerea recoltei
urmează să fie restituită. Această măsură s-a luat în urma avizului căminului
judeŃean, întrucât satul a fost bântuit de secetă şi mulŃi săteni erau complet
lipsiŃi de porumb.
În ce priveşte construcŃia localului, până acum, s’a obŃinut terenul
dela comună şi s’au făcut o parte din chirpicii necesari.
Din cauza evenimentelor construcŃia nu va mai putea începe în acest
an şi, deocamdată am dat în seama conducătorilor căminului ca să se
adăpostească chirpicii făcuŃi, să se împrejmuiască terenul şi să se procure piatra.
Dacă conducătorii acestui cămin ar fi fost mai harnici, ar fi putut,
poate, să se facă o parte din clădire, pentru că căminul acesta a avut ajutorul
bănesc al legiunii de jandarmi Fălciu.
Am cercetat şi activitatea căminului, care este înfiinŃat din luna
Mai.a.c., constatând următoarele.
Nu şi-au procurat încă registrele. Dintr’un borderou prezentat de
cassier am găsit că sau făcut încasările ce urmează:
20.000 lei SubvenŃia legiunei jandarmi Fălciu
2.870 lei cotizaŃia membrilor pentru construcŃia localului
23.095 lei total
După actele prezentate s’au făcut următoarele plăŃi:
17.080 lei s’a dat sătenilor pentru porumb
1.780 lei s-a plătit lucrătorilor care au făcut chirpicii
200 lei s’a dat aconto pentru piatră
19.060 lei total
Soldul de 4.035 lei ne-a fost prezenat de cassier în monedă măruntă
1.035 şi 3 bilete a 1.000 lei.
Sfatul căminului s’a întrunit la 6 August, după primirea autorizaŃiei
de funcŃionare, când s’a constituit, şi astăzi, când au luat parte 4 membri.
Activitatea căminului e prea redusă de aceia am cerut părintelui
Vasilache, preşedintele căminului şi d-lui învăŃător Neculai Popa, directorul
căminului, mai multă hărnicie în activitatea ce trebuie să desfăşoare căminul.
Aceasta se impune mai ales când sunt ajutaŃi cu sume însemnate de legiunea de
jandarmi, ce vrea să facă din acest sat un sat model.
Vă rugăm să binevoiŃi a dispune.
5 Ibidem, fila 19 şi 19 verso
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Inspector al Serviciului Social,
(ss) Constantin Lascăr
Domniei Sale, Domnului Director al Regionalei Serviciului Social
GalaŃi1
Următoarele informaŃii despre activitatea căminului cultural
le avem dintr-un
un proces verbal întocmit de preotul Anton Popescu
Pope la 2
iulie 1942, într-oo vreme în care activităŃile culturale stagnaseră, în
absenŃa bărbaŃilor plecaŃi pe frontul din Răsărit, în războiul împotriva
Uniunii Sovietice.
,,Proces Verbal,
Subsemnatul preot Anton I. Popescu, directorul Căminului CulturalCultu
JudeŃean â, am inspectat Căminul ,,Marele Voevod Mihai” din Valea Grecului,
condus de părintele Ion vasilache şi d-ll învăŃător N. Popa.
Căminul nu a activat prea mult, dat totuşi sunt unele înfăptuiri
vrednice de amintit:
1. În vara anului 1939 s’au lucrat at chirpicii necesari construirii locuinŃii
Căminului. Din cele 6.000 bucăŃi lucrate, 5.000 au fost luate de reg. 6 Grăniceri,
acum 10 Vânători, cu reşedinŃa în Chişinău. S’a încheiat un proces – verbal de
predare şi primire. Pentru a se limpezi situaŃia see va face cuvenita intervenŃie
către noi pentru a interveni la regiment. Ni se va trimite şi procesul-
procesul verbal.
2. Satul avea o cişmea model, care acum s’a stricat din pricina
deplasărilor de teren. S’a hotărât să se construiască alta, sub supravegherea
Căminului.
3. Locul Căminului, situat lângă şcoală, este împrejmuit şi bine lucrat,
fiind cultivat cu zarzavaturi.
4. Căminul Cultural JudeŃean a dat Căminului din Valea Grecului suma
de lei 20.000, cu care s’a cumpărat popuşoi pentru locuitori. S’aau strâns câteva
miiii de lei. Dela restul locuitorilor este bine să se adune cereale, care au un preŃ
mai ridicat astăzi şi din care diferenŃă s’ar putea cumpăra un radio.
5. Conducătorii căminului vor să ia pe seama căminului conducerea
administraŃiei moşiei de 100 Ha arendată de locuitori dela primăria Huşi.
Gândul este bun şi va fi înfăptuit mai ales că aceasta poate fi începutul unei
viitoare obşti.
6. Prin mijlocul satului curge un pârâu, cu albie şerpuită, care produce
multe pagube la revărsări. Am fost de părere să se canalizeze acest pârâu. Pentru
aceasta însă mi s’a spus că e nevoie de delimitarea loturilor fiecărui locuitor,
operaŃie deja făcută de Dl. ing. Bivol, care a şi primit suma de lei 10.000. Mai
având a i se da 71.000 lei, nu a predat lucrările.
ganizarea secŃiilor pentru a se putea lucra mai activ.
7. Se va face reorganizarea
Se ia act de subscrierea Căminului la împrumut ( reîntregirii – n.n.) a semei de
lei 8.800.
8. Hora se va face numai la Cămin, iar plata lăutarilor se va efectua
numai în prezenŃa Pr. Preşedinte sau a D-lui Director.
9. S-au au strâns plante medicinale şi se vor mai strânge. Nu se vor uita
florile de pojarniŃă şi frunzele de gutui.
10. Rog pe conducători să se conformeze instrucŃiunilor fundaŃiei şi săs
trângă sfatul mai des şi pe locuitori pentru lămurirea diferitelor
diferite probleme dela
ordinea zilei. Dacă vor fi vestiŃi, va lua parte şi cineva din conducărorii
Căminului JudeŃean. În satul Valea Grecului, aşezat pe însemnata arteră de
comunicaŃie Bucureşti – Iaşi – Chişinău, este de lucru şi nădăjduim că energiile
tinere ale Pr. Preşedinte şi D-lui lui Director Popa, vor depune toate sforŃările
pentru îndeplinirea frumoaselor gânduri ce au.
Drept care am încheiat prezentul proces – verbal, de care se vor
trimite trei copii.
Directorul Căminului JudeŃean,
(ss) pr. Anton Popescu”
Noi date despre activitatea căminului cultural avem abia din
18 decembrie 1945, când în urma unei vizite a îndrumătorului
Căminelor cultuirale din judeŃul Fălciu, D.C. Adam, la căminul cultural
,,Marele Voevod Mihai” din satul Valea Grecului, aflat sub
su conducerea
învăŃătorului Neculai Popa, director, prin decizia nr, 9980 din 9
opctombrie 1939, că activitatea acestei instituŃii culturale a stagnat,
odată cu plecarea conducătorilor în refugiu. În vremea retragerii
germane, a luptelor cu sovieticii şi ocupaŃiei
upaŃiei Armatei Roşii nu se
pierduse decât biblioteca căminului, arhiva aflându-se
aflându în stare bună.
1 Ibidem, fila 20.
p. 54
Din 9 martie 1946, prin decizia no. 7618, director al
căminului este numit preotul I. Vasilache, care urma să coordoneze
activităŃile ulterioare ale instituŃiei
iei culturale locale.
Puterea autocrată a Uniunii Europene
şi sursele ei
Prof. univ. Alexandru Amititeloaie - Bacău
Uniunea Europeană a parcurs un îndelungat proces de
integrare, înfăŃişându-se
se astăzi ca o construcŃie internaŃională
internaŃiona
atipică.
D
eşi încă nu se recunoaşte că, în definitiv, este o federaŃie, ci că
se tinde către o federaŃie de state-naŃiuni,
state potrivit declaraŃiilor
recente ale lui Jose Manuel Barroso,
Barroso totuşi după modul cum
funcŃionează ea de mai multă vreme, n-arn putea fi încadrată în vreo altă
tipologie decât federaŃia. Însă, din perspectivă democratică, se pune
problema dacă o asemenea construcŃie este ratificată de popoarele
Europei şi dacă voinŃa lor este luată în seamă de aparatului birocratic
de la Bruxelles, a cărui
rui legitimitate este, din păcate, trecut cu vederea.
În acelaşi timp ne putem întreba pe ce se întemeiază puterea acestui
aparat şi cine l-aa mandatat să decidă în problemele de guvernare ale
tuturor statelor ce compun Uniunea Europeană.
Dând la o parte clişeele
işeele stereotip referitoare la principiile şi
regulile democratice de gestionare a afacerilor publice, vom constata că
angrenajul birocratic european funcŃionează independent de voinŃa
popoarelor şi, de cele mai multe ori, chiar împotriva intereselor
acestora.
tora. Mai grav decât atât ni se pare faptul că, în etapa în care s-as
ajuns, popoarele nici nu se mai pot opune deciziilor pe care le adoptă
acest sistem.
cheie democraŃie, stat de drept,
Cuvinte şi expresii cheie:
federaŃie, popor, naŃiune, putere publică, legitimitate,
legit ratificare,
suveranitate, independenŃă, autonomie.
I. Procesul subtil al integrării politice
Într-un
un stat organizat pe principii şi reguli democratice sursa
puterii o reprezintă voinŃa liber exprimată a cetăŃenilor, a poporului cu
alte cuvinte. Fără a intra în detalii, tot ce întreprinde puterea, toate
actele şi deciziile sale trebuie să fie mandatate sau ratificate de popor.
Aceasta este măsura cea mai exactă a democraŃiei. De fapt, aşa cum se
constată, exponenŃii puterii îşi şi justifică acŃiunile
acŃiu ca fiind întreprinse
în numele şi spre binele poporului. Chiar dacă în realitate lucrurile nu
stau chiar aşa şi, nu de puŃine ori, se invocă în mod fals şi ipocrit binele
public, totuşi cei care deŃin puterea provin dintr-un
dintr proces electoral,
desigur discutabil şi acesta din punct de vedere al corectitudinii, dar,
cel puŃin formal, ei sunt mandataŃi, prin vot popular, să guverneze
statul.
Pentru că şi organismul instituŃional al Uniunii Europene
pretinde că funcŃionează după reguli democratice şi având în vedere că
deciziile sale sunt obligatorii pentru statele membre, obligativitate
întărită prin sancŃiuni uneori deosebit de aspre, se naşte firesc
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
întrebarea în legătură cu legitimitatea acestei puteri sau, cu alte cuvinte,
pe ce se întemeiază dreptul acestor instituŃii de a emite acte de
autoritate pentru cetăŃenii şi popoarele Europei.
Constatăm, în prezent, că la nivelul Uniunii Europene s-a
constituit, treptat, o putere autocrată suprastatală, care emite pretenŃia
de a guverna aproape întregul continent şi, deşi se declară a fi
democrată, ea nu are nici măcar legitimitatea unei puteri statale
derivată din alegeri fraudate. Procesul de constituire a acestei puteri a
început cu mai bine de 60 de ani în urmă, mai bine zis la sfârşitul celui
de-al doilea război mondial şi a evoluat într-o manieră subtilă.
Popoarele Europei sesizează de abia acum că li s-a diminuat substanŃial
statalitatea, dar acest fapt nu s-a produs spontan, ci cu fiecare pas spre
integrare, legitimat de ele de cele mai multe ori în necunoştinŃă de
cauză. Atributele naŃionale de suveranitate sunt acum absorbite în mare
măsură de către structurile guvernamentale ale unei Europe unite, adică
de o putere europeană suprastatală.
Dar pentru a identifica sursa acestei puteri autocrate şi a
înŃelege cum de popoarele Europei, confruntate în decursul unei istorii
zbuciumate cu nenumărate tipuri de dominaŃie imperială, au ajuns să
cedeze ceea ce aveau ele mai scump şi anume suveranitatea şi odată cu
ea şi libertatea naŃională, credem că este necesară o scurtă privire
asupra manierei în care s-a procedat pentru a se constitui aceste
structuri de putere continentală.
Până în prezent procesul integrării europene a parcurs un
traseu relativ uşor Politica faptului împlinit şi a ratificării formale a
diferitelor acte ale procesului de integrare s-au dovedit a fi pentru
liderii europeni sarcini nu prea dificile. Popoarele europene fiind
sensibile la oferta de pace, libertate, linişte şi prosperitate cu care au
fost ademenite, atât după al doilea război mondial cât şi după căderea
cortinei de fier, n-au opus, până în prezent, nici o rezistenŃă notabilă la
proiectul de integrare. Printr-o intensă propagandă care a Ńintit cu
dibăcie orizontul lor de aşteptare, ele au fost puse în situaŃia de a
ratifica, fără rezerve, măsurile ce s-au întreprins în direcŃia unităŃii
europene. S-a putut întâmpla acesta pentru că integrarea, cel puŃin în
varianta oficială, n-a vizat decât domeniul economic şi bineînŃeles că ar
fi fost absurd ca europenii să se opună unui proces care să le facă viaŃa
mai bună.
Multă vreme însă nu s-a înŃeles că fără aportul politicului
procesul integrării economice n-ar fi fost posibil. Este lesne de înŃeles
că dacă politicul s-ar fi opus, Uniunea Europeană ar fi fost un proiect
ratat. Dar într-o manieră mascată politicul s-a dovedit a fi factorul cel
mai activ al integrării, iar acum când Europa are o structură
instituŃională unitară şi destul de autoritară asupra statelor şi deci nu
mai există riscul vreunei opoziŃii serioase, el îşi etalează în mod
ostentativ prezenŃa, revendicând necesitatea unei integrări politice. De
fapt, ceea ce se doreşte este legitimarea şi recunoaşterea oficială că
unitatea Europei nu se rezumă doar la domeniul economic, iar ca
procesul să poată continua cel puŃin ca o soluŃie pentru depăşirea
sincopelor provocate de criză, ar fi necesară accentuarea integrării
politice, adică transferul către structurile de putere bruxelleze şi a
ultimelor atribute de suveranitate pe care statele le mai deŃin. Ceea ce
se intuia până acum în anumite cercuri de analize şi discuŃii despre
integrarea politică, dobândeşte, pe zi ce trece, tot mai multă autoritate
prin vocea unor lideri marcanŃi ai Uniunii Europene. Astfel,
p. 55
preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, insistă tot mai
mult în ultimul timp pe ideea creării în Europa a unei federaŃii de state-
naŃiuni. În acest scop, el s-a angajat să prezinte o „schiŃă” a acestei noi
arhitecturi instituŃionale înaintea următoarelor alegeri europene din
2014.
Surprinde totuşi faptul că Uniunea Europeană este organizată
şi funcŃionează în multe privinŃe ca o federaŃie de state. Deci, proiectul
de care vorbeşte Barroso este în desfăşurare, el nu face altceva decât
încearcă să-l legitimeze formal. Rezultă aceasta şi din declaraŃia
preşedintelui ceh Vaclav Klaus care respinge categoric un asemenea
proiect, anticipând că în această federaŃie Ńara sa ar ajunge o provincie
lipsită de importanŃă. „Singurul lucru care îmi place în această
propunere – afirmă preşedintele ceh - este că actualii protagonişti ai
aprofundării integrării europene au recunoscut pentru prima dată cu
voce tare obiectivele lor reale.”
Un susŃinător înfocat al acestui proiect se dovedeşte a fi, în
schimb, preşedintele României, fără însă ca activismul său să aducă
vreun beneficiu Ńării sale. Din contra, România este tratată în
continuare din perspectiva intereselor cercurilor financiare externe, iar
când se pune problema vreunui sprijin european pentru Ńară ne
întâmpină un refuz categoric şi, de cele mai multe ori, nici nu se invocă
vreun motiv anume. Dar nu aceeaşi atitudine manifestă liderii europeni
atunci când este vorba de preşedintele Ńării, pe care-l apără
necondiŃionat, pentru că, aşa cum s-a arătat, le susŃine politica de
integrare. Dovada cea mai evidentă au produs-o pe timpul procedurii
de suspendare, când lideri importanŃi ai Uniunii Europene, aşa cum
este preşedintele Comisiei, s-au alarmat, calificând acel act politic ca
fiind, nici mai mult nici mai puŃin, decât o lovitură de stat.
Dar ce legitimitate au aceşti lideri pentru a decide ce trebuie
să facă şi ce nu statele şi popoarele Europei? Treptat, puterea suverană
a statele s-a transferat către organismele europene, fără să existe pentru
aceasta vreun consimŃământ din partea deŃinătorilor de drept ai acestei
puteri, respectiv popoarele.
Din păcate, a trebuit ca europenii să resimtă efectele
dramatice ale crizei pentru a constata că sunt guvernaŃi de o putere
ilegitimă care adoptă măsuri într-o manieră discreŃionară. Abia acum
când măsurile de austeritate le suporte doar unii dintre europeni apar şi
semnele de întrebare cu privire la această putere autocrată şi bineînŃeles
cu privire la viitorul Uniunii Europene. „To be or not to be Eurozone
?” se rosteşte, tot mai des, în ultimul timp, la dezbaterile pe tema
integrării europene.[1] În decursul timpului însă artizanii construcŃiei
europene şi ai globalizării, ne-au transmis anumite semnale în legătură
cu proiectul lor, desigur la timpul respectiv poate de neînŃeles. Dar
astăzi când procesul este destul de avansat şi îi simŃim din plin efectele,
declaraŃiile publice ale unor astfel de lideri, făcute cu mulŃi ani în urmă,
ne şochează prin limpezimea lor.
Astfel Zbigniew Brzezinski, fondator al Comisiei trilaterale
şi fost consilier al preşedintelui SUA, referindu-se la regionalizare,
spunea că aceasta este calea spre „convergenŃa gradată a Estului şi
Vestului către un Guvern unic Mondial...Suveranitatea NaŃională nu
mai este un concept viabil.” Dacă avem în vedere cât de mult se insistă
şi la noi pe tema regionalizării, putem crede, fără teama de a greşi, că
guvernul României este pe deplin angajat în realizarea acestui proiect
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
şi urmează întocmai instrucŃiunile unor asemenea structuri, misterioase
încă pentru multă lume. Se poate însă constata, cu multă uşurinŃă, că
regionalizarea este calea dezmembrării statelor naŃiune şi Brzezinski a
intuit-o destul de bine încă acum 15 ani.
Împotriva instaurării unui guvern mondial, un alt partizan al
acestui proiect vedea că există două puternice forŃe, respectiv religia şi
patriotismul. Prin urmare, ele trebuiesc înlăturate pentru că, potrivit
acestei opinii, omenirea ar evolua către o „societate ştiinŃifică”, care nu
poate fi stabilă decât sub conducerea unui guvern mondial. „Suntem
într-un proces de transformare globală – mai constata şi David
Rockefeller nu cu mult timp în urmă – Mai avem nevoie doar de o
criză majoră necesară şi toate naŃiunile vor accepta Noua Ordine
Mondială”. Şi George Soros ne avertiza, în 1995, „că urmează o
perioadă de puternică dezordine în lume” care v-a fi rezolvată prin
instaurarea unei noi ordini mondiale. Iar în 2009, mulŃumit că
„acŃiunile” sale şi ale elitei financiare din care face parte au avut
succes, desigur pentru ei, declara că „actuala criză este punctul
culminant al muncii mele de o viaŃă...am parte de o criză foarte bună
(excelentă)”.
Planuri diabolice cu privire la viitorul omenirii s-au mai făcut
în decursul timpului, ele eşuând, de fiecare dată, cu consecinŃe
dramatice pentru fiinŃa umană. Ca şi în celelalte experienŃe nefaste,
aceste planuri sunt consecinŃa nemijlocită a acumulării de către unii
semeni de-ai noştri de prea multă avere şi putere, proces care se
conjugă, nefiresc de straniu, cu nepăsarea maselor, deşi semnalele de
avertizare sunt din ce în ce mai incisive şi mai argumentate.
II. CondiŃia juridică a funcŃionarului european
Se poate vorbi acum că Uniunea Europeană este guvernată
de o putere care tinde să devină, pe zi ce trece, tot mai despotică? Pare
destul de straniu să calificăm în aceşti termeni o administraŃie care
pretinde că acŃionează în numele şi interesele popoarelor europene,
legitimându-se, în acelaşi timp, ca fiind şi expresia voinŃei acestora.
Dând însă la o parte clişeele stereotip referitoare la principiile şi
regulile democratice de gestionare a afacerilor publice, vom constata că
angrenajul birocratic european funcŃionează independent de voinŃa
popoarelor şi, de cele mai multe ori, chiar împotriva intereselor
acestora. Mai grav decât atât ni se pare faptul că, în etapa în care s-a
ajuns, popoarele nici nu se mai pot opune deciziilor pe care le adoptă
acest sistem. În faŃa acestei stranii realităŃi, se ridică un mare semn de
întrebare, deocamdată, până când mai putem uza de acest drept,
respectiv, de a pune întrebări şi a ne explica anumite lucruri. Deci, ca
europeni, ce am trăit experienŃa unui regim discreŃionar şi, poate
datorită şi acestui fapt, preŃuim mai mult decât alŃii valorile
democraŃiei, ne încearcă o mare curiozitate şi anume care este sursa
acestei puteri şi cum de reuşeşte ea să se impună europenilor, indiferent
dacă deciziile pe care le adoptă le sunt sau nu favorabile acestora.
Un prim factor de autoritate al acestui sistem credem c-ar
putea fi statutul funcŃionarului public european, caracterizat, mai
presus de orice, printr-o „independenŃă” absolută. Nu pregătirea, nu
priceperea, nu talentul, nu integritatea morală sunt prioritare la
investirea într-o funcŃie în angrenajul birocratic european, ci
independenŃa faŃă de origine. Indiferent de ce instituŃie este vorba, toŃi
cei care sunt în „solda” uniunii sunt independenŃi de statele şi
p. 56
popoarele din rândul cărora provin. Fie că este numit sau chiar ales,
odată investit într-o asemenea funcŃie, persoana respectivă nu mai are
nici o legătură oficială, nici măcar cu cei care l-au votat, dacă, să
zicem, este vorba de un europarlamentar. Orice funcŃionar european
reprezintă interesele Uniunii şi nu este răspunzător faŃă de statul care l-
a desemnat şi poporul din rândul căruia provine.
Ni s-a justificat, pe diferite căi, că acest statut de
independenŃă îl protejează pe funcŃionarul european de orice influenŃă
naŃională care ar putea periclita interesele Uniunii. Ideea înlăturării
diferenŃelor naŃionale pentru a se putea întări unitatea europeană a
inspirat, pe undeva, şi acest statut de independenŃă. În această situaŃie
răspunderea se transferă de la nivel naŃional la cel european. Deci,
funcŃionarul european nu mai răspunde în faŃa propriului popor, deşi şi
această răspundere este destul de diluată, ci faŃă de cetăŃenii Europei,
în totalitatea lor, adică în faŃa celor peste 500 de milioane de oameni
cât numără în prezent populaŃia Uniunii Europene. Oricine poate să-şi
dea seama de absurditatea acestei răspunderi şi că o asemenea
instituŃie, respectiv a răspunderii, nu se poate concretiza, practic, în
nimic. Atâta timp cât în gestionarea afacerilor publice nu este
concretizată răspunderea celor investiŃi cu atribute de autoritate faŃă de
beneficiarii deciziilor lor, statul de drept devine o formulă abstractă şi
democraŃia un concept lipsit de conŃinut. Concomitent cu subminarea,
până la dispariŃie, a răspunderii faŃă de cetăŃeni, s-a întărit, în schimb,
răspunderea faŃă de sistem. Aşa s-a ajuns ca independenŃa
funcŃionarului public european, justificată până într-un anumit punct,
să se constituie într-o importantă sursă de putere birocratică.
În aceeaşi idee se pronunŃă şi profesorul Vernon Bogdanor
de la universitatea Oxford, care afirmă despre Uniunea Europeană că
este „o entitate care nu e responsabilă în faŃa nimănui”[2]. Astfel, ea
„dă naştere celui mai periculos dintre divorŃuri – cel dintre clasa
politică şi popor”[3]. Desigur, nu este o noutate pentru români. Ei sunt
obişnuiŃi cu comportamentul iresponsabil şi distant al clasei politice, cu
ignoranŃa şi aroganŃa cu care sunt trataŃi de cei aleşi, chiar din prima zi
de mandat, dar, în cazul lor, peste starea de dezamăgire internă se
suprapune acum decepŃia provocată de birocraŃia europeană, din partea
căreia se aştepta la mai mult respect şi responsabilitate atunci când în
urmă cu peste 5 ani, cu voia sau fără voia poporului, România a
devenit stat membru al Uniunii Europene. Atunci, românii sperau că
acest nou statut va constrânge clasa politică internă la responsabilitate
şi corectitudine, pentru ca acum să constate, cu dezamăgire, că
birocraŃia europeană poate fi şi mai coruptă şi chiar mai despotică
decât cea internă.
Citându-l pe profesorul John Gillingham[4], Mircea
Platon[5] îndrăzneşte să afirme că „Uniunea Europeană este de fapt
captiva unei birocraŃii corupte, iresponsabilă politic şi fiscal, închisă şi
răzbunătoare cu cei care îndrăznesc să atragă atenŃia asupra
neajunsurilor ei. RupŃi de Ńările din care au venit, dând socoteală doar
şefilor direcŃi, care îşi conduc departamentele ca pe nişte domenii
feudale, izolaŃi unii de alŃii şi mediocri, funcŃionarii comunitari
constituie o castă care are privilegiile unei elite fără a avea şi talentele
şi obligaŃiile ei”[6].
Răspunderea şi dependenŃa faŃă de sistem este întărită, mai
ales, printr-o serie întreagă de privilegii cu totul speciale de care se
bucură angajaŃii Uniunii Europene. Astfel, ei câştigă până la 300 000
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
de euro pe an, beneficiind, în acelaşi timp, de diverse indemnizaŃii şi
sporuri care le suplimentează consistent standardul de viaŃă. Astfel, un
spor de 16% este acordat pentru că trăiesc în străinătate, 200 de euro
plus 2% pe lună din salariul de bază se acordă pentru chirie, un bonus
de 5 000 de euro pentru a deveni părinte, 8 000 de euro pentru fiecare
copil până la vârsta de 25 de ani pentru a acoperi cheltuielile necesitate
de învăŃământ, asigurare medicală, pensii până la 70% din salariul de
bază etc. Orice individ când ajunge să beneficieze de astfel de condiŃii
nu cred c-ar fi dispus să şi le pericliteze în numele a nu ştiu ce principii
şi valori democratice. Aşa s-ar putea explica şi o anumită atitudine
instaurată la Comisia Europeană, numită sugestiv „conspiraŃia
politeŃii”. În virtutea acestei „culturi” dacă se mai întâmplă ca cineva să
fie onest, încercând să-şi facă datoria, mai întâi i se atrage subtil atenŃia
şi dacă nu se poate „corecta” se poate trezi concediat. Pentru
îndrăzneala de a încerca să dea de urma banilor dispăruŃi din conturile
europene sau de a aplica regulile disciplinei fiscale mulŃi revizori şi
investigatori OLAF au fost înlăturaŃi din sistem. Descriind corupŃia din
sânul birocraŃiei europene, europarlamentarul Jens-Peter Bonde spunea
că: „Nu e vorba de un escroc, de doi, sau de cinci, ci de un întreg
sistem paralel de finanŃare”.[7]
III. Componenta represivă a angrenajului birocratic
european
Orice putere publică ce tinde spre autoritarism, acŃionând
doar în beneficiul propriului sistem, ignorând voinŃa şi interesele
cetăŃenilor, îşi pune, în mod firesc, problema rezistenŃei în faŃa
reacŃiilor de împotrivire socială. Această preocupare este sesizată şi din
partea organismelor Uniunii Europene. Contextul actual este extrem de
favorabil constituirii unor forŃe operative la nivel european. Întărirea
unui sistem de securitate european în faŃa ameninŃărilor şi riscurilor ce
pun în pericol pacea şi liniştea europenilor devine, tot mai mult, un
obiectiv prioritar pe agenda de lucru a liderilor europeni şi, având în
vedere că evenimente foarte grave se succed la intervale din ce în ce
mai scurte de timp, nimeni n-ar avea îndrăzneala să se împotrivească
unui asemenea proiect. Europenii nu sesizează însă că în timp ce se
întăresc aceste structuri operative la nivel european, pe diferite căi este
subminată capacitatea internă de luptă împotriva criminalităŃii, având
loc, practic, un transfer de competenŃe poliŃieneşti şi judiciare de la
nivel naŃional către cel european.
Prin Tratatul de la Maastricht, din 7 februarie 1992, s-a
convenit înfiinŃarea unui organism care să faciliteze cooperarea
autorităŃilor competente din statele membre pe linia prevenirii şi
combaterii formelor grave de terorism şi criminalitate internaŃională. În
baza Tratatului a fost adoptată ConvenŃia privind înfiinŃarea Oficiului
de PoliŃie al Uniunii Europene (ConvenŃia EUROPOL), care a intrat în
vigoare la 1 octombrie 1998.[8] Nu este prima formă de cooperare
internaŃională pentru combaterea criminalităŃii transfrontaliere şi,
având în vedere că acest fenomen se amplifică, ea îşi dovedeşte cu
prisosinŃă utilitatea. Numai că de la data înfiinŃării, EUROPOL şi-a
depăşit cu mult atributul iniŃial, respectiv cel de legătură dintre forŃele
naŃionale de poliŃie, devenind el însuşi un organism poliŃienesc cu
capacitate operaŃională autonomă, situat deasupra autorităŃilor interne
ale fiecărui stat. Astăzi EUROPOL dispune de o organizare de poliŃie
federală, avându-şi sediul într-o clădire fortificată din Haga şi, poate nu
întâmplător, aici a funcŃionat în timpul războiului unul dintre sediile
Gestapoului. Efectivele EUROPOL sunt în continuă creştere, condiŃiile
p. 57
oferite fiind o atracŃie irezistibilă pentru mulŃi tineri aflaŃi în căutarea
unui loc de muncă şi a unor cât mai bune condiŃii de viaŃă. Ei pot
interveni liber şi neîngrădit în orice Ńară din Uniune Europeană, pot
aresta şi extrăda orice persoană, indiferent de funcŃie şi prevederile
legislaŃiei interne a fiecărei Ńări, iar conform art. 12, Capitolul 5 al
Protocolului despre privilegii şi imunităŃi al Uniunii Europene, sunt
apăraŃi, printr-o imunitate totală, împotriva oricăror acuzaŃii legate de
actele lor.
Când, de exemplu, în România, profesia de poliŃist are un
statut atât de ingrat, lucrătorii fiind nevoiŃi să acŃioneze cu o dotare
precară şi în condiŃii legale nesigure, suportând umilinŃele a tot felul de
parveniŃi, cu nişte salarii situate la limita supravieŃuirii, n-ar fi pentru
tineri o tentaŃie irezistibilă să se încadreze în EUROPOL, unde numai
salariile sunt cuprinse între 3100 şi 6500 de euro, aşa cum a fost lansată
o ofertă de recrutare la sfârşitul anului 2011?[9] Cât de simplă este
această cale de transfer al unor prerogative de suveranitate naŃională
către o structură cu iz imperial, aşa cum ne-am străduit să demonstrăm
mai sus? Iar noi românii să credem că proiectul de unitate europeană şi
toate reformele ce se anunŃă cu atâta emfază nu urmăresc altceva decât
binele europenilor, adică al nostru al tuturor celor 500 de milioane de
indivizi, cărora ni se construieşte, tot pentru a ne fi mai bine, o nouă
identitate, pentru că identitatea cu care ne-am născut şi format spiritual
ar fi, în concepŃia „elitei” europene, una depăşită.
O altă unitate operativă din sistemul de securitate ce se
dezvoltă la nivelul structurilor Uniunii Europene este ForŃa
Jandarmeriei Europene (FGE).[10] Ea a fost constituită în baza unui
tratat semnat de către miniştrii Apărării din FranŃa, Olanda, Italia,
Spania şi Portugalia. În 2008 a aderat şi România. Este încă la început
de organizare dar se preconizează să devină o forŃă de reacŃie rapidă
care să antreneze până la 2300 de oameni. Potrivit scopului declarat, ea
se constituie pentru îmbunătăŃirea capacităŃii de gestionare a crizelor în
zonele sensibile. Ea va putea desfăşura operaŃiuni şi sub mandat ONU,
NATO şi alte organizaŃii internaŃionale.
Treptat se produce şi un transfer de competenŃă de jurisdicŃie
în materie penală pentru că, nu-i aşa? EUROPOL-ul şi ForŃa
Jandarmeriei Europene n-ar putea lucra cu organele de jurisdicŃie
naŃionale. Astfel, în 2002 a luat fiinŃă AgenŃia Europeană de Cooperare
Judiciară (Eurojust), căreia i s-a atribuit un rol de asistenŃă în cadrul
anchetelor privind criminalitatea transfrontalieră, rol pe deplin
justificat având în vedere că acest fenomen s-a amplificat odată cu
libertatea de mişcare a persoanelor. Pe parcurs însă competenŃa
AgenŃiei s-a extins, mai ales după semnarea Tratatului de la Lisabona.
Franco Frattini, Comisarul pentru JustiŃie şi Afaceri Interne, urmăreşte
să-i creeze o competenŃă similară Biroului Federal de InvestigaŃii (FBI)
din SUA. În tratat este prevăzută şi funcŃia de Procuror General al UE,
Eurojust urmând să lucreze în subordinea acestuia. Lucrătorii eurojust
vor avea acces la bazele de date în materie penală ale statelor membre,
la dosarele celor aflaŃi în penitenciare sau la baza de date cu mostre
ADN. Procurorul general al UE va putea să iniŃieze şi să conducă
anchete pe tot cuprinsul UE.[11] După cum se observă şi în acest
domeniu asistăm la o sincronizare, destul de evidentă, a două procese:
în timp ce declinul jurisdicŃiei interne se accentuează pe zi ce trece,
concomitent se întăreşte jurisdicŃia europeană.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
IV. O chestiune controversată în Tratatul de la Lisabona:
pedeapsa cu moartea
Lumea civilizată, după cum se ştie, a renunŃat la pedeapsa cu
moartea. Statele care s-au înscris pe calea modernizării au fost nevoite
să-şi revizuiască, democratic şi în deplin consens cu valorile
creştinismului şi umanismului, sistemele juridice, abolind pedeapsa cu
moartea. În toate statele membre ale Uniunii Europene pedeapsa cu
moartea, în prezent, nu mai este reglementată. O asemenea pedeapsă,
iraŃională şi din punct de vedere juridic, s-a considerat că aparŃine
definitiv trecutului şi ea n-ar mai putea fi reactivată mai ales în Europa,
care se modernizează în respectul valorilor democratice şi ale
creştinismului.
Dar, un grup de jurişti germani, studiind mai atent Tratatul de
la Lisabona, au avut surpriza să constate că, printr-o tehnică a
trimiterilor, des uzitată în materie juridică, dar foarte puŃin
transparentă, pedeapsa cu moartea este legiferată în spaŃiul juridic
european.[12] Astfel, Tratatul de la Lisabona, adoptat ca o soluŃie de
continuare a proiectului integrării europene, ajuns în impas prin
respingerea de către francezi şi olandezi a Tratatului ConstituŃional,
include în structura sa şi Carta Uniunii Europene. Aceasta stipulează că
pedeapsa cu moartea este abolită, dar face o trimitere la o notiŃă din
josul paginii unde scrie cu litere mici: „cu excepŃia situaŃiei de război,
dezordine socială şi insurecŃie”. Prin ratificarea Tratatului, este întărită
şi forŃa juridică a Cartei Uniunii Europene şi, deci, în situaŃia în care se
întrunesc condiŃiile de excepŃie menŃionate, pedeapsa cu moartea
devine aplicabilă.[13]
S-ar crede, la o primă examinare, c-ar fi vorba de o eroare.
„TehnocraŃii” care au lucrat la proiectul tratatului n-au sesizat că,
preluând în conŃinutul acestuia Carta Uniunii Europene, s-ar putea
produce şi asemenea consecinŃe juridice. Însă fiind vorba de
documente atât de importante pentru viitorul Uniunii Europene şi
soarta popoarelor ei, ne-ar fi greu să acceptăm că pur şi simplu s-a
greşit. Apoi, faptul că până în prezent niciun punct de vedere oficial n-
a fost exprimat faŃă de această sesizare, deşi ea a fost făcută chiar
înainte de definitivarea procesului de ratificare, ne întăreşte
convingerea că s-a lucrat în deplină cunoştinŃă de cauză, dar ascuns,
credem, pentru a se evita reacŃia de împotrivire.
Prin urmare, o altă explicaŃie în afara faptului că s-a acŃionat
premeditat şi nu din eroare pentru a se strecura în tratat această
prevedere atât de gravă prin consecinŃele sale, nu există. Tehnica
subterfugiului juridic a funcŃionat, cu mici accepŃii, şi în acest caz.
Practica introducerii „pe furiş” în actele normative a unor prevederi ce
nu trezesc, la prima vedere, niciun fel de bănuieli asupra consecinŃelor
pe care ele le produc, întâlnită în diferite state, constatăm că este
preluată şi de „tehnocraŃii europeni”. Dacă s-a dorit, într-adevăr, ca în
tratat să se reintroducă pedeapsa cu moartea, fapt pe care cu greu am
putea să-l punem acum la îndoială, apoi altă cale n-a fost cu putinŃă,
având deja în vedere împotrivirea faŃă de celelalte dispoziŃii ale sale şi
dificultăŃile de ratificare cu care s-au confruntat liderii europeni. Dacă
opinia publică ar fi cunoscut faptul că prin noul tratat se reintroduce
pedeapsa cu moartea, credem că presiunea asupra parlamentelor
interne ar fost atât de mare încât nici acestea n-ar fi îndrăznit să ratifice
tratatul.
p. 58
Aşa cum constată juriştii germani, totul a rămas numai la
această trimitere, fără niciun fel de detaliere care, desigur, s-ar fi
impus, dat fiind importanŃa acestei prevederi. Astfel, nu sunt stabilite
infracŃiunile care pot atrage pedeapsa supremă, precum şi elementele
de jurisdicŃie cu totul speciale în asemenea situaŃie. De asemenea,
pentru mai multă claritate juridică, s-ar fi impus definirea cu exactitate
a situaŃiilor de excepŃie enumerate în nota de trimitere, respectiv
„situaŃia de război, dezordine socială şi insurecŃie.”
Starea de dezordine socială, de exemplu, presupune, în mod
firesc, o anumită intensitate, pentru a deveni circumstanŃă agravantă
care să atragă pedeapsa capitală pentru o faptă care, săvârşită în
împrejurări normale, ar fi sancŃionată mai blând. Deci ne putem
întreba: Cine stabileşte că dezordinea socială a atins un asemenea grad,
încât să suspende prevederea care interzice pedeapsa cu moartea? Ce
instanŃe o vor putea pronunŃa şi după ce proceduri? De exemplu, în
contextul protestelor din Bucureşti de la începutul acestui an, s-au
produs, în mod evident, şi acte de dezordine socială. Prin urmare,
faptele săvârşite în aceste împrejurări şi care încă nu sunt definite ar
putea atrage pedeapsa capitală?
De asemenea, „situaŃia de război”, în condiŃiile actuale, poate
să dea naştere la o diversitate de interpretări. De exemplu, prin clauza
de solidaritate, fiecare naŃiune europeană este obligată să participe la
acŃiuni militare atunci când este vorba să lupte împotriva unor „acte de
terorism”. Deci, un stat angajat în lupta împotriva terorismului se află,
practic, în situaŃie de război. Dar lupta împotriva terorismului, având în
vedere specificul acestui fenomen, nu este una vremelnică. Ea
presupune o activitate continuă, în primul rând, de prevenŃie şi
contracarare. Prin urmare, un stat se poate afla oricând în situaŃie de
război. Nefiind clarificate aceste lucruri, se poate întâmpla ca instanŃa
investită cu judecarea unei anumite fapte s-o considere, în mod
discreŃionar, ca fiind săvârşită în situaŃie de război?
Deocamdată, aceste întrebări rămân, ca multe altele, fără
răspuns şi asupra acestei chestiuni se aşterne încet uitarea până într-un
moment în care angrenajul birocratic european va deveni atât de
puternic încât nu va mai avea nevoie să-şi disimuleze acŃiunile
îndreptate împotriva popoarelor şi cetăŃenilor. Şi acest fapt ne atrage
atenŃia că această elită europeană este preocupată să-şi întărească
regimul coercitiv, având în vedere că acŃiunile sale sunt tot mai
contestate tocmai de către cei „spre binele cărora” se justifică ea că
acŃionează, desigur în lipsa vreunui mandat acordat de aceştia.
V. Consiliul European pentru RelaŃii Externe (ECFR)
Cu toate că popoarele europene manifestă serioase rezerve
faŃă de ideea unităŃii politice a Europei, fiind convinse că aceasta va
duce la pierderea identităŃii lor naŃionale, totuşi liderii statelor membre
şi acea „elită” înrădăcinată în angrenajul instituŃional al Uniunii
continuă să-i întărească acesteia imaginea de suprastat. Atitudinea de
împotrivire a europenilor este ignorată cu încăpăŃânare, dar se invocă
demagogic valorile democratice.
După cum s-a arătat mai sus, în Tratatul ConstituŃional se
prevăzuse şi funcŃia de ministru de externe al Uniunii. Respingerea
tratatului de către francezi şi olandezi s-a datorat şi acestui fapt, o
asemenea funcŃie fiind specifică un stat şi nu unei organizaŃii
internaŃionale, chiar dacă este vorba de una atipică. Prin urmare, în
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Tratatul de la Lisabona s-a instituit funcŃia de Înalt Reprezentant al
Uniunii Europene pentru Politică Externă şi de Securitate şi nu de
ministru. Este o chestiune de tactică folosită de birocraŃia tehnocrată a
Uniunii Europene pentru a-şi continua proiectul integrării politice,
încercând să evite, pe cât posibil, reacŃiile de împotrivire, adică, cu alte
cuvinte, să-şi mascheze faŃă de opinia publică europeană scopul şi
interesele urmărite.
Dar politica externă a Uniunii Europene, care se doreşte a fi
una unitară, este preluată, în mare parte, de către un organism relativ
nou înfiinŃat, respectiv în 2007, când s-au pus şi bazele Tratatului de la
Lisabona. Este vorba de Consiliul European pentru RelaŃii Externe
(ECFR). Din punct de vedere juridic acesta se înfăŃişează ca o
organizaŃie neguvernamentală, numai că sarcinile pe care şi le asumă
nu concordă cu statul său civil.
Pentru oricine cât de cât informat această titulatură nu este
una originală. Se ştie că în 1921 la New York s-a constituit Consiliul
pentru RelaŃii Externe. Având deja o activitate de peste 90 de ani
putem constata, acum cu mai multă limpezime, dacă scopul real al
înfiinŃării sale corespunde cu cel declarat. Constituit din foşti preşedinŃi
ai SUA şi secretari de stat, preşedinŃi ai celor mai bogate corporaŃii
internaŃionale, inclusiv trusturi de presă, consiliul, după cum declară
liderii săi, se întruneşte pentru discuŃii şi analize. Raportându-ne la
costurile funcŃionării acestui consiliu, să credem că se cheltuiesc sume
uriaşe de bani doar pentru a facilita nişte dezbateri, iar finanŃatorii,
orientaŃi după cum se ştie pe profit, n-ar avea vreun alt interes de pe
urma acestor întruniri decât simplul fapt al satisfacerii unor curiozităŃi
privind lumea în care trăim?
Faptul că multă vreme activitatea consiliului, ca de alt fel şi a
altor structuri similare, a fost învăluită în mister ne determină să nu-l
credem chiar atât de inofensiv, cum se declară. În dezbaterile publice,
precum şi în discuŃiile private referirile la existenŃa şi activitatea unor
asemenea structuri sunt considerate a fi de domeniul conspiraŃiei. Până
la un punct calificarea este corectă, în sensul că prin conspiraŃie se
înŃelege o „uneltire secretă şi ilegală împotriva statului şi a ordinii
publice”[14]. Ceea ce nu se mai încadrează astăzi în această definiŃie
este faptul că asemenea acŃiuni nu mai sunt chiar atât de secrete.
Consiliul de RelaŃii Externe s-a angajat chiar de la înfiinŃare
să militeze pentru „îndepărtarea barierelor economice şi comerciale
dintre toate naŃiunile” şi „constituirea unei asociaŃii generale a
naŃiunilor”. Unul dintre primii conducători ai consiliului îşi propusese,
ca direcŃie de acŃiune pentru realizarea acestui scop, „ghidarea opiniei
publice americane”. Mai târziu, sesizând că „ghidarea” se traduce, de
fapt, prin „manipulare” şi-a reconsiderat formularea, înlocuind-o cu
„informarea opiniei publice americane”.[15]
Astăzi, însă, având în vedere evenimentele majore petrecute
de la înfiinŃarea consiliului şi care au marcat schimbări importante în
evoluŃia omenirii, precum şi declaraŃiile din ce în ce mai transparente
din partea unor membri ai acestuia, suntem în situaŃia de a constata,
fără niciun fel de rezerve, că atât Consiliul de RelaŃii Externe cât şi alte
organisme asemănătoare, cu care-şi conjugă acŃiunile, au ca scop
suprem să impună la nivel planetar o autoritate unică, adică un fel de
guvern mondial, aflat la dispoziŃia lor şi bineînŃeles în interesul lor
exclusiv.[16]
p. 59
De multă vreme deciziile lor conduc la evenimente grave
pentru omenire cum ar fi crize, războaie, recesiuni, revoluŃii, înlocuiri
de guverne, asasinate etc. şi am fi dea dreptul naivi să mai credem că
întâlnirile acestor indivizi s-ar rezuma doar la simple dezbateri. Toate
analizele serioase şi realiste asupra evenimentelor contemporane
conduc, practic, la o singură concluzie: „războiul perpetuu în care s-au
trezit târâŃi americanii şi alături de ei întreaga lume este rezultatul
planurilor construite în laboratoarele Consiliului pentru RelaŃii Externe
cu mult înainte de 11 septembrie 2001.[17] Actuala doctrină a
Departamentului SUA potrivit căreia orice Ńară de pe glob poate fi
atacată preventiv, lansată imediat după acest tragic eveniment, ar
reprezenta o altă etapă pentru impunerea guvernului mondial.
Fără a intra şi în alte detalii, suntem în situaŃia de a constata,
nu chiar atât de surprinzător dacă avem în vedere cum a evoluat
Uniunea Europeană până în prezent şi, mai ales, cum o anumită elită îşi
impune autoritatea împotriva voinŃei popoarelor, că recent înfiinŃatul
Consiliul European pentru RelaŃii Externe este în esenŃă aidoma celui
american.
Astfel, potrivit datelor oficiale el se compune din 50 de
personalităŃi din rândul foştilor preşedinŃi, prim-miniştri, parlamentari,
intelectuali etc. Deşi, european doar prin origine, aflăm că membru al
acestui consiliu şi finanŃator, totodată, este şi George Söros. În acelaşi
timp el este şi membru al Consiliului pentru RelaŃii Externe american
precum şi al altor organisme asemănătoare, ceea ce nu este de crezut c-
ar fi o simplă coincidenŃă.
Membrii Consiliului au declarat că doresc să determine
Uniunea Europeană să-şi asume „responsabilităŃi globale”. După cum
se constată, pe ei nu Europa internă îi preocupă cu prioritate, ci cea
externă, ceea ce ne arată că scopul pentru care s-au organizat în această
structură tot spre o politică globală este orientat.
Într-adevăr, după cum se arată în „DeclaraŃia de principii”,
sunt probleme de interes pentru întreaga omenire cum ar fi schimbările
climaterice, sărăcia, proliferarea nucleară, extremismul violent,
terorismul etc. numai că abordarea acestora nu este văzută de pe o
poziŃie pacifistă, ceea ce lasă să se întrevadă, destul de clar, că
invocarea lor este făcută cu scopul de a justifica politica expansionistă.
Faptul că, în viziunea membrilor Consiliului, promovarea „valorilor
europene” s-ar putea face şi prin utilizarea „forŃei militare”, sau, într-o
altă formulare, „puterea europeană să fie pusă în slujba valorilor
europene” ne arată de la început „bunele intenŃii” ale acestui organism,
încă nedefinit din punct de vedere juridic. După cum se constată, tezele
„războiului preventiv” şi ale „exportului de democraŃie pe cale
militară”, teze de inspiraŃie americană, sunt preluate, cu fidelitate, de
doctrina noului consiliu european. El recomandă ca statele Uniunii
Europene să coopereze mai eficient în cadrul unor organizaŃii
internaŃionale precum ONU, Banca Mondială sau Fondul Monetar
InternaŃional cu scopul de a creşte „puterea colectivă a UE”. În afară de
faptul că expresia „putere colectivă” este destul de stranie, mai
constatăm că sunt nominalizate, ca oportunităŃi de cooperare
internaŃională, două organisme aflate la dispoziŃia „elitei financiare
mondiale”. În aceste condiŃii cred că nu mai există niciun fel de
îndoială cu privire la cine şi în ce scop a mai fost înfiinŃată o
organizaŃie ocultă.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Istorie
Ne gândim că printre „valorile europene”, atât de des
invocate, ar fi şi cele ce Ńin de democraŃie şi statul de drept. Ori dacă UE și Rusia bat palma
acest consiliu urmăreşte să promoveze în lume asemenea „valori”, de
pentru guvernul mondial
care Europa însăşi este în criză, după cum s-aa arătat mai sus, apoi altă
cale, decât forŃa militară, nu există, ceea ce, mai pe înŃelesul tuturor, nu
înseamnă altceva decât imperialism travestit în haină democratică. S-ar S
părea că întreaga construcŃie
strucŃie a Uniunii Europene are iz de imperialism Prof. Paul Iosif - Iaşi
şi această realitate cu greu mai poate fi mascată.
Organizaţţii oculte ca Bilderberg și Consiliul pentru Relaţţii
Concluzii Externe au planuri mari pentru Europa. G20, instrumentul perfect
pentru punerea în practică a planurilor privind Noua Ordine
Planuri diabolice cu privire la viitorul omenirii s-au
s mai făcut Mondial. Bilderbergul Herman Van Rompuy cheamă în ajutor
marea putere de la Răsărit
în decursul timpului, ele eşuând, de fiecare dată, însă cu consecinŃe
dramatice pentru fiinŃa umană. Ca şi în celelalte experienŃe nefaste,
aceste planuri sunt consecinŃa nemijlocită a acumulării de către unii ii de la Bruxelles, mânaţi
Cu pași înceţi, dar siguri, birocraţii mâna de Grupul
Bilderberg, pregătesc ceea ce unii au considerat a fi doar o teorie
semeni de-ai ai noştri de prea multă avere şi putere, proces care se
complotistă - o guvernare mondială. La finele lui 2012, când lumea
conjugă, nefiresc de straniu, cu nepăsarea maselor, deşi semnalele
se de creștină
tină se pregătea de Sărbătoarea Nașterii
Na Domnului, la Bruxelles,
avertizare sunt din ce în ce mai incisive şi mai argumentate. Iată de ce liderii europeni făceau declaraţii
ii care au trecut
t neobservate. În timpul
popoarele bătrânului continent, având în vedere tragediile prin care au Summit-ului UE-Rusia, desfășuraturat între 20 și 21 decembrie, la care a
trecut în decursul istoriei, unele chiar destul de recente, n-ar
n trebui să fost prezentă „crema” Uniunii Europene și reprezentanţi ai Rusiei, a
se mai lase ademenite cu perspectivele unei Europe „în folosul tuturor fost repusă pe tapet chestiunea „continuării
continuării procesului convergenţei și
şi a fiecăruia în parte”. Aşa ceva este o utopie şi nu cred că pentru ea s-
s interdependenţei, care să conducă la o fuziune politică, economică și
socială între statele comunitare și Rusia”. Mesajul a fost transmis
ar merita sacrificată suveranitatea. Suveranitatea este valoarea supremă
chiar de președintele
edintele Consiliului European, belgianul Herman Van
de care se poate bucura un popor, este expresia cea mai înaltă a Rompuy, una dintre figurile marcante ale Grupului Bilderberg, care, în
libertăŃii sale. Ea nu este un dat, ci rezultatul unor mari sacrificii pe repetate rânduri, a invocat necesitatea unei „guvernări globale”.
care fiecare popor a trebuit să le facă în evoluŃia sa pentru a-şi
a dobândi
independenŃa. De aceea, a lua în discuŃie suveranitatea ca obiect de „Lucrând împreună,
negociere credem este cel mai grav act de blasfemie la adresa acelui Uniunea Europeană și
popor. Rusia vor aduce o
contribuţie decisivă la
NOTE guvernanţa mondială și
la rezolvarea
[1] Dumitru Mazilu, To be or not to be Eurozone ?, în revista Lumea,
Lumea nr. 2/2012, pp. 54-56 conflictelor regionale,
[2] http://www.guardian.co.uk/commentisfree/2009/sep/22/political-party-membership
membership
la guvernanţa
[3] Idem
economică globală în
[4] John Gillingham, profesor de istorie la University of Missouri at St. Louis, abordează acest subiect în cadrul G8 și G20, și în
Design for a New Europe, Cambridge, Cambridge University Press, 2006. soluţionarea unui întreg
spectru de probleme
[5] Publicist,
icist, preocupat de probleme politice contemporane, membru al Uniunii Scriitorilor din ivite la nivel regional și
România şi al American Historical Association. În 2009, Academia Română i-a i decernat Premiul “Lucian
Blaga” pentru cartea Cine ne scrie istoria? Editura Timpul, Iaşi, 2007. internaţional. Aș dori să
[6] Mircea Platon, De la “Imperiul răului” la “Imperiul nevăzut” (II) în Ziarul de Iaşi din 04.02.2009 îl felicit pe președintele
[7] Idem
[8] http://www.dataprotection.ro/?page=europol&lang=ro
Vladimir Putin, care va
[9] http://www.realitatea.net/europol-angajeaza-romani-pe-salarii
salarii-intre-3-100-si-6-500-euro--
prelua președinţia
vezi-posturile_893188.html !”, a spus Van Rompuy în timpul Summit-ului
G20!”, Summit UE-Rusia, ţinut la
[10] http://www.jandarmeriaromana.ro/ro/Pagini/cooperare_polEuro3.html
[11] http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/eurojust
ww.romanialibera.ro/actualitate/europa/eurojust-se-transforma-in-procuratura- Bruxelles.
les. Termenul de „guvernanţă
„guvernan globală” este folosit în mod
europeana-184119.html intenţionat
ionat în acest fel de elitele politice aflate la putere, care vor să
[12] Tratatul de la Lisabona reintroduce pedeapsa cu moartea, moartea în revista Lumea, nr.
2(191)/2009. controleze lumea, fiind mult mai vag și mai puţin ameninţător decât
[13]http://ultimo2012.wordpress.com/2011/10/13/u-e-vrea-pedeapsa
pedeapsa-capitala-
pentru%E2%80%9Ddezordine-sociala%E2%80%9D/ cel de „guvern global”. Unul dintre cei mai înverșunaţi
înver adepţi ai
[14] DicŃionar explicativ al limbii române (DEX), ediŃia a II-a,a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, „guvernanţeiei mondiale”, Jacques Attali, fost consilier al președintelui
pre
1998, p. 215 francez Nicolas Sarkozy, recunoștea, tea, de altfel, că acest termen este
doar un eufemism pentru „guvernul mondial" și că, potrivit strategiilor
[15]http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1587
de moment, Van Rompuy i-aa dat lui lu Putin „ce e al Cezarului”.
[16]Cine sunt „stăpânii lumii”? în revista Lumea,, nr. 7(135)/2004, p. 34-35.
34
[17]John Perkins, Confesiunile unui asasin economic,, traducere şi adaptare Ana Budică, Editura Misiunea lui Van Rompuy
Litera InternaŃional, Bucureşti, 2007; John Perkins, Istoria secretă a Imperiului American,
Americ traducere
Felicia Mardare, Editura Elit, Ploeşti, 2009; Gordon Thomas, Armele secrete ale CIA, tortură, manipulare
şi arme chimice,, traducere din franceză Aurelia Ulici, Editura Litera, Bucureşti, 2010;Giulietto Chiesa,
ZERO de ce versiunea oficială despre fals traducere şi adaptare Graal
spre atacul de la 11 septembrie este un fals, Ideea unei guvernări mondiale îi este foarte dragă președintelui
pre
Sofi, Editura Litera InternaŃional, Bucureşti, 2008; Jeremy Scahill, Blackwater, ascensiunea celei mai Consiliului European, care a folosit acest termen încă din 2009, de la
puternice armate private din lume,, traducere Graal Sofi, Editura Litera InternaŃional,
Intern Bucureşti, 2009.
preluarea șefiei
efiei CE în cadrul UE, la propunerea Grupului Bilderberg
Bilderb și
a Comisiei Trilaterale. „2009 este primul an al guvernării mondiale, cu
instaurarea G20 în plină criză financiară”, spunea, în urmă cu patru ani,
Rompuy, confirmând astfel faptul că G20 a fost creat cu scopul
stabilirii unei Noi Ordini Mondiale. Discursurile
Dis liderului european nu

p. 60 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Istorie
mai surprind pe nimeni, având în vedere trecut arată clar că agenda unei guvernanţe
guvernan
reputaţia de tehnocrat inflexibil pe care și-a globale există. Iar cei care visează de ani de zile
câștigat-o fostul premier belgian, care ocupă în la ea vor să apese mai tare pe pedala de
prezent o funcţie creată special în contestatul acceleraţie,
ie, pentru a pune bazele unui guvern
Tratat de la Lisabona, document gândit în mondial. Soluţiile
Solu enunţate la conferinţele
laboratoarele mondialiste. După ratificarea acestui think tank acoperă toate domeniile -
Tratatului de la Lisabona, s-a spus că scopul geopolitică, știinţă, sănătate, economie sau
clar al lui Van Rompuy este acela de a accelera comunicaţiiii - și toate reprezintă premisele unei
proiectul guvernării mondiale, prin crearea unui fuziuni în cadrul unei agende globale a
superstat federal dictatorial, ce urmărește controlului centralizat.
distrugerea suveranităţii naţionale a statelor
membre. Oculţţii care conduc lumea

Visul măreţţ al trioului Barroso-Merkel- CRE, considerată una dintre cele mai
Rompuy importante și complicate organizaţii din
Toatea acestea arată că ceea ce am spus mai de America, militează, încă de la înfiinţarea
înfiin sa, în
mult începe să se adeverească. Aşa cum am 1929, pentru o Nouă Ordine Mondială.
arătat în articolele noastre anterioare, sub faŃada Consiliul numără peste 4.000 de membri - foști
Uniunii Europene se ascunde proiectulectul francmasonic al creării Statelor președinţi americani, ex-secretari
secretari ai Departamentului de Stat, senatori,
s
Unite ale Europei, proiect promovat de președintele pre Comisiei strategi militari sau oameni de afaceri. Din board-ul
board de conducere fac
Europene, Jose Manuel Barroso, șii de cancelarul Angela Merkel, o parte fostul șef
ef al Trezoreriei americane și, totodată, fost președinte al
formă mascată de regionalizare a statelor UE, o construcţie
construc extremistă Goldman Sachs, Robert Rubin, foștii fo secretari de stat Madeleine
care anihilează suveranitatea.
ranitatea. Conceptul de Superstat european a fost Albright șii Colin Powell, precum și ziariștii Tom Brokaw și Fareed
lansat încă din 1943 de miniștrii naziști ti Joachim von Ribbentrop și Zakaria.
Cecil von Renthe-Fink,Fink, care au propus crearea unei confederaţii
confedera
europene care ar fi trebuit să aibă o singură monedă și să se bazeze pe Foștii
tii secretari de stat Henry Kissinger, George Shultz și James Baker
principiul
incipiul regional. Invocând o Europă progresistă și „o Uniune mai sunt membri pe viaţă, ă, la fel ca Hillary Clinton și soţul acesteia, Bill
puternică”, Merkel, Barroso, Rompuy - iar pe listă poate fi inclus și Clinton, primarul New York-ului, ului, Michael Bloomberg, șeful
președintele Traian Băsescu - au făcut lobby masiv pentru televiziunii Foxx News, Roger Ailes, magnatul media Rupert Murdoch,
transformarea blocului comunitar într-un un Superstat UE, în care vicepreședintele Joe Biden și foștii tii președinţi
pre George H.W. Bush și
primează criteriul etnic și unde ideea de naţiune iune este anihilată, prin Jimmy Carter.
conceptul de federalizare și regionalizare.
Deși mulţi susţinin că este doar un mit, se spune că niciun membru al
G20, Titanicul guvernării mondiale administraţiilor
iilor de la Washington nu este numit în funcţia
fu respectivă
Pentru a domina mai eficient planeta, statele cele mai bogate s-au s dacă nu are OK-ul ul Consiliului. Fie că la putere s-au
s aflat democraţii,
gândit că mai au nevoie de un instrument. Așaa a luat naștere,
na în 1999, fie republicanii, toate posturile-cheie
cheie (consilierul SecurităŃii NaŃionale,
G20 (organism ce reunește te economiile dezvoltate și marile economii secretarul de Stat, secretarul Apărării şi secretarul Trezoreriei) au fost
emergente, adică 19 state, inclusiv Rusia, plus UE), în urma crizei și sunt în continuare încredinţate
ate celor cu apartenenţă
apartenen la CRE.
financiare care a lovit economiile din Asia șii Rusia, începând cu 1997.
În 2008, G20 s-a transformat dintr-oo reuniune a minștrilor
min de Finanţe
și a guvernatorilor băncilor centrale, într-una a șefilor
ș de stat sau de MONEDELE UZUALE EMISE ÎN TIMPUL DOMNIEI
guverne, la care se adaugă președinţii ii Consiliului European (Van REGELUI FERDINAND
Rompuy) șii Băncii Centrale Europene. Lor li se alătură directorii
directo unor
organizaţii internaţionale
ionale la fel de controversate, precum Fondul
Monetar Internaţional și Banca Mondială.
Prof. Marian Bolum - Bârlad
Planul CRE (Consiliul pentru Relaţţii Externe) pentru 2013
În paralel, o altă organizaţie
ie ocultă, Consiliul pentru Relaţii
Rela Externe
În primii ani ce au urmat primului război mondial economia
eco
(The Council on Foreign Relations – CFR în limba engleză), asociată
la Bilderberg, a organizat, la finele anului, o masă rotundă, în cadrul românească (abia în 1924 se va atinge nivelul antebelic) antebe s-a
așa-numitului
numitului Consiliu al Consiliilor, în care tema dezbaterilor a fost confruntat cu numeroase probleme datorită distrugerii distruge
„Provocări pentru un guvern global în 2013”. Iniţiativa
Ini Consiliului întreprinderilor industriale (unele au fost dezmembrate și trimise
Consiliilor a fost anunţată
ată încă din martie 2012 și și-a propus să în țările Triplei Alianțe), a căilor ferate, a podurilor a materialului
găsească o strategie pentru formarea unor alianţee în cazul soluţionării
solu rulant (consecință, ă, in parte, a operațiunilor
opera militare), a
unor probleme comune stabilite de Consiliul pentru Relaţii
Rela Externe,
instalațiilor
iilor petroliere (unele au fost distruse la solicitarea
soli aliaților)
think tank care s-a autodefinit drept
rept „independent”. Cea mai recentă
conferinţă a Consiliului Consiliilor s-a desfășurat
urat la Moscova, între 12 a dezorganizării agriculturii (scade suprafața suprafa cultivată și
și 13 decembrie, unde s-aa discutat despre „Rusia, Europa și viitorul importăm cereale din America), a comerțului
comer (produsele au fost
Guvernării Globale”. Cele patru mari teme principale, așaa cum reiese raționalizate) ș.a.
chiar de pe site-ul
ul CRE, au fost „Preluarea de către Rusia a președinţiei
pre

D
G20”, „Criza din zona Euro șii economia mondială”, „Siria și e altfel, daunele calculate
culate pentru Vechiul Regat ca urmare a
funcţionarea
ionarea Consiliului de Securitate al ONU”, „Cybersecuritatea și distrugerilor provocate
cate de război (fără a avea în vedere
reformele instituţionale”.
cheltuielile de război sau o parte din consecințele
consecin ulterioare)
Toate conferinţele și mesele rotunde ţinute
inute de CRE în anul care a se ridicau la suma de 3.099.853.761 franci aur1.

p. 61 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Numismatică
Numismatic
Situație era agravată de circulațiaia pe teritoriul României Dedesubt, pe două rânduri, ROMANIA și milesimul 1921.
Întregite a mai multor semne monetare: leul emis de Banca NaŃională a
României, leul de război emis în timpul ocupaŃiei
Ńiei german prin Banca
Generală Română2, coroana Băncii Austro-Ungare
Ungare3, rubla Romanov şi
rubla Lwow.

În aceste condiții
ii Banca NaŃională a României trebuie să facă
apel la emisiuni masive de bancnote nu numai pentru acoperirea
deficitului
lui bugetar ci şi pentru înlocuirea banilor străini rămaşi în
circulaŃie pe teritoriul României. Aceste aspecte determină cea mai
mare inflație
ie de până atunci, ceea ce înseamnă un leu puternic
depreciat (convertibilitatea aur a bancnotelor Băncii NaŃionale a
50 bani 1921.
României este anulată, ceea ce determină dispariția
dispari sistemului
monometalist aur) și o creștere,
tere, în medie, a prețurilor
pre bunurilor de Revers: În stânga
ga valoarea nominală /50/ iar dedesubt /BANI/. În
consum, între 1916 și 1922, de 22 de ori4. dreapta coroana regală. În exergă HUGUENIN.

Datorită situației
iei economice dificile în timpul domniei regelui Piesa are două variante, diferența
diferen dintre ele fiind dată de
Ferdinand (1914-1927)
1927) au fost realizate doar patru emisiuni monetare: diametrul perforației: 4 mm șii 4,5 mm11.
25 bani 1921, 50 bani 1921, 1 leu 1924 șii 2 lei 1924, fiecare monedă
având câte două variante5. Pe lângă aceste piese au fost emise, în anii
1928-1929
1929 dar cu milesimul 1922, monedele de aur jubiliare cu
valoarea nominală de 20 lei, 25 lei, 50 lei șii 100 lei 6.

Fabricarea monedelor de 25 bani, 50 bani, 1 leu și 2 lei a fost

reglementată prin Legea pentru autorizarea Ministerului
Ministe Finanțelor de
a pune în circulație monede metalice de 50 șii 25 bani în valoare de
20.000.000 lei din 30 august 1920 și Legea pentru înlocuirea
monedelor de hârtie de 1, 2 șii 5 lei cu monedă metalică din 16 iunie
1923 . Metal: aluminiu 1000 ‰. Muchie netedă. Diametru: 19 mm.
Greutate: 0,896 g. Monetăria: Huguenin Freres & Co din Le Locle – 1 leu 1924.
rare centrală 8.
Elveția. Tiraj: 20.000.000 exemplare. Perforare
Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Diametru: 21
Avers: Deasupra vultur cu aripile deschise și cruce în cioc. mm. Greutate: 3,5 g. Monetăria: Société Française de Monnayage, Paris
Dedesubt, pe două rânduri, ROMANIA șii milesimul 1921. – atelierul monetar Poissy. Tiraj: 100.007.255 exemplare 12.

Revers: În stânga valoarea nominală /25/ iar dedesubt /BANI/. În Avers: În plan central noua stemă a țării, varianta mijlocie.
dreapta coroana regală. În exergă HUGUENIN. Deasupra ROMANIA iar dedesubt, milesimul mil 1924. În stânga și în
dreapta câte trei stele, fiecare cu cinci raze. Cerc perlat exterior.

Revers: Deasupra BUN PENTRU, în centru, pe două rânduri,

valoarea nominală /1 LEU/ iar dedesubt semnul monetăriei (zigzag) și
ghirlande cu spice de grâu. Cercc perlat exterior.

O variantă a acestei monede a fost bătută la Monetăria Bruxelles

intr-un
un tiraj de 100.000.000 exemplare, diferența
diferen dintre cele două piese
fiind dată de lipsa siglei monetăriei13.

Metal: cupru 750 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată. Diametru:

25 bani 1921. 25 mm. Greutate: 7 g. Monetăria: Société Française de Monnayage,
Paris - atelierul monetar Poissy. Tiraj: 50.008.000 exemplare 14.
Piesa are două variante, diferențaa dintre ele fiind dată de
diametrul perforației: 4 mm și 4,5 mm 9. Avers: În plan central noua stemă a țării, varianta mijlocie.
Deasupra ROMANIA, iar dedesubt milesimul 1924. În stânga și în
Metal: aluminiu 1000 ‰. Muchie netedă. Diametru: 21 mm. dreapta câte trei stele, fiecare cu cinci raze. Cerc perlat exterior.
Greutate: 1,203 g. Monetăria:: Huguenin Freres & Co din Le Locle –
rare centrală 10.
Elveția. Tiraj: 30.000.000 exemplare. Perforare

Avers: Deasupra vultur cu aripile deschise și cruce în cioc.

p. 62 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Economie
Revers: În plan central stema Regatului României,
Româ varianta
mijlocie. Deasupra ROMANIA iar dedesubt valoarea nominală /20
LEI/.

Note:

1. Costin C. KiriŃescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui,lui vol. I,

Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 133.
2. Marian Bolum, Bancnotele de ocupaŃie ale Băncii B Generale Române în
Elanul,, an XII, nr. 95, ianuarie 2010.
3. Idem, Unificarea monetară din 1920-1921.
1920 Coroanele lei în Academia
Bârlădeană, an XVIII, nr.3(44), Trim.III, 2011.
2 lei 1924. 4. Costin C. KiriŃescu, op.cit., p.271.
5. Ioan Dogaru, Catalogul monedelor şi bancnotelor
ban româneşti emise în
Revers: Deasupra BUN PENTRU, în centru, pe două rânduri, perioada 1853-1977, Bucureşti, 1978, p.23.
valoarea nominală /2LEI/ iar dedesubt semnul monetăriei
mo (zigzag) și 6. Octavian Iliescu, Paul Radovici, Monetele României, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p.47.
ghirlande cu spice de grâu. Cerc perlat exterior.
7. Aurică Smaranda, Lista cronologică a legiuirilor cu privire la emisiunile
monetare în România în Buletinul SocietăŃii Numismatice Române,Române anii
O variantă a acestei monede a fost bătută la Monetăria Bruxelles LXX-LXXIV (1976-1980), 1980), nr.124-128,
nr.124 Bucureşti, 1981, p. 413.
intr-un tiraj de 50.000.000 exemplare, diferențaa dintre cele două piese 8. http://transylvanian-numismatics.com/portal/modules/AMS
numismatics.com/portal/modules/AMS/
fiind dată de lipsa siglei monetăriei15. article.php?storyid=66
9. Erwin Schäffer,
ffer, Bogdan Stambuliu, România proiecte, probe monetare, și
Fabricarea monedelor de aur a fost reglementată prin Legea catalogul monedelor emise, vol. I, Galeria
Gale numismatică, București, 2009,
p. 255.
tru baterea monedelor de aur de 20, 25, 50, 100 lei din 2 iunie
pentru
10. http://romaniancoins.org/ro50bani1921.html
192716. Monedele au fost realizate la Monetăria ria Regală din Londra și 11. Erwin Schäffer,
ffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 256.
au fost gravate de artistul francez Paul Marcel Dammann. Ele au fost 12. http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1
http://www.allnumis.ro/moneda/romania/1-leu-1924-poissy-95
emise pentru a sărbători cinci ani de la încoronarea regelui Ferdinand și 13. Erwin Schäffer,
ffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 259.
a reginei Maria, eveniment ce a avut loc la Alba Iulia în 15 octombrie 14. http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con
http://numismatica.finantare.ro/index.php?option=com_con-
tent&task=view&id=91&Itemid=123
1922. Pe monedele de 20 şi 100 de lei17 regele Ferdinand poartă 15. Erwin Schäffer,
ffer, Bogdan Stambuliu, op.cit., p. 259-260.
cununa de laur, ceea ce sugerează încheierea victorioasă
victori a Războiului 16. Aurică Smaranda, op.cit., p. 414.
de Întregire (pe revers este prezentată stema mijlocie a țării), în timp ce 17. George Buzdugan, Octavian Luchian, Constantin Oprescu, Monede şi
piesele de 25 și 50 lei18 au pe avers bustul regelui încoronat, în bancnote româneşti,, Editura Sport Turism, Bucureşti,
Bu 1977, p. 265-166.
uniformă militară cu mantire, iar pe revers bustul încoronat al reginei 18. Ibidem.
19. http://www.coins.ro/comemorative/2008/replica
http://www.coins.ro/comemorative/2008/replica-aur-BNR-20-lei-1922-
Maria, cu voal, ceea ce ar putea însemna o recunoaștere
recunoa a meritelor ce ferdinand-i.php
le-a avut regina în realizarea Marii Uniri. 20. http://www.legestart.ro/Circulara-38-2008-lansarea-circuitul-numismatic-
unei-replici-dupa-moneda-20-lei-19221922-unei-monede-dedicate-aniversarii-
Cu ocazia aniversării a 90 de ani de la realizarea Marii Uniri din 90-ani-Marea-Unire-1-Decembrie--1918-(MzIwNjU1).html
1918, Banca NaŃională a României a pus în circulație,circu în scop
numismatic, o replică din aur a monedei de 20 lei din 1922 şi o monedă
din aur cu valoarea nominală de 500 lei.
Şase mii de ani de istorie şi de activitate
bancară

Ec. Aurel Cordaş - Iaşi

I. Antichitatea

S
e ştie că primele centre de civilizaŃie, structuri statale de pe
pământ,, au apărut în Sumer, Egipt, India, adică pe văile fluviilor
20 lei 1922 – replică19. Tigru şi Eufrat, valea Nilului, Indusului şi a Gangelui în
perioada anilor 4000-3000 î.Hr.
Metal: aur 900 ‰, nichel 250 ‰. Muchie zimțată.
zim Diametru: 21
raj: 500 exemplare20.
mm. Greutate: 6,452 g. Monetăria: București. Tiraj: Pe măsură ce societăŃile deveneau mai complexe, a apărut
nevoia unor structuri noi, care să permită funcŃionarea
fu organismului
Avers: Efigia
figia spre stânga a regelui Ferdinand I, purtând pe cap o social. Printre aceste inovaŃii se numără scrisul şi socotitul, ideile şi
cunună de lauri. Circular textul FERDINAND I REGELE instituŃiile religioase, apariŃia birocraŃiei şi instituirea patriarhatului.
ROMANILOR iar dedesubt, milesimul 1922. Sub portret numele
Primele sisteme de scriere au servit practicilor religioase,
gravorului P. M. DAMMANN. La baza gâtului, tului, în partea stângă, litera
comerŃului (întocmirea
irea contractelor, a hîrtiilor de valoare şi Ńinerea
R (de la „replică”).
evidenŃei) şi strângerii tributului.

p. 63 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Economie
Tot datorită scrisului, textele sacre au devenit accesibile
omului simplu, ideile religioase au început să circule, iar zeii locali
puteau deveni zei universali, odată cu deplasarea, migrarea sau
deportarea unor grupuri de oameni. IsraeliŃii pot reprezenta un bun
exemplu de globalizare a învăŃăturilor textelor sacre, care au dus la
elaborarea unui cod de comportament social, religios, legislativ, moral,
economic etc. pentru exilaŃi şi nu numai, şi la apariŃia ideii că
Dumnezeu este universal, deoarece este prezent peste tot unde este
poporul său.
Scrirea a permis şi dezvoltarea structurilor birocratice
necesare pentru administrarea imperiilor în S.V. Asiei. Sistemul
birocratic presupunea numirea de către conducător a unor persoane
care aveau dreptul să strângă tributul şi să aplice legile.
Deci, prin scriere s-a putut ca informaŃia să fie păstrată şi
transmisă acolo unde este necesar să ajungă pentru buna funcŃionare a
sistemului social, politic, economic, administrativ, militar, etc. Să nu
uităm că informaŃia înseamnă putere. (C.S.B. –op. cit.)
Orientul Apropiat (regiune situată în S.E. bazinului
mediteraneean, care include Turcia, Egipt, Siria, Liban, Israel,
Iordania) este considerat a fi locul unde, potrivit lui Will Durant, „s-au
născut agricultura şi comerŃul, aici au apărut calul şi carul, moneda şi
scrisoarea de schimb, meşteşugurile şi industria, dreptul şi
administraŃia, matematica şi medicina, irigaŃiile, geometria şi
astronomia, calendarul. Orologiile şi zodiacul, alfabetul şi scrierea,
hârtia şi cerneala, cărŃile, bibliotecile şi şcolile, literatura şi muzica,
sculptura şi arhitectura, ceramica emailată, mobila de lux,
monoteismul şi monogamia, fardurile şi bijuteriile, şahul şi zarurile,
popicele şi impozitul pe venit”
Între lumea producŃiei şi a consumului se află un întreg
spaŃiu economic ce se defineşte prin schimb, comerŃ. În zona
Orientului Apropiat, Babilonul, cu 2000 ani î.Hr., a devenit pricipalul
centru de comerŃ din întregul Orient, nenumărate caravane aducând
produse din Egipt, Asia Mică, India. În perioada 1100-800 î.Hr.
fenicienii au dominat comerŃul în Marea Mediterană. Se afirmă că au
ajuns până pe coasta de V. a Africii şi în Anglia, de unde aduceau
cositor.
CondiŃia principală în lumea schimbului o constituie
încrederea. Din timpuri îndepărtate oamenii aveau încredere în religie.
Se pare că activitatea bancară a început prin a fi activitatea preoŃilor
din temple. În Babilon, Egipt, łara Canaanului, Elada templele erau
considerate locuri potrivite pentru depozitarea monedei-marfă şi
efectuarea unor schimburi. Templele erau locurile cele mai sigure, nu
numai pentru că erau sacre şi drept urmare inviolabile, dar şi pentru
faptul că erau apărate de ziduri groase şi soldaŃi.
ComerŃul cu bani-marfă (primele forme de bani: animale,
piei de animale, sare, cereale, metale preŃioase ş.a., cu rol de
intermediar al schimbului, M-B-M, şi de măsură a valorii celorlalte
bunuri prin preŃ) a apărut cu mult înaintea băncilor.
Încă din Antichitate, din rândurile negustorilor, se separă o
pătură de oameni care se ocupau, nemijlocit, de comerŃul monedelor,
implicit de transformarea banilor-monedă străini ai negustorilor sau
călătorilor în monedă locală (zarafii). În „buzunarele” acestor negustori
p. 64
de bani se adunau surplusurile băneşti ale celorlalŃi negustori, evitîndu-
se astfel riscurile de păstrare a banilor. Cu timpul, din sumele păstrate,
zarafii, mai bine-zis negustorii-bancheri au început să acorde
împrumuturi.
Cînd circulaŃia mărfurilor a cunoscut o anumită dezvoltare, a
apărut necesitatea vânzării pe credit. În acest sens schimbul de mărfuri,
în anumite condiŃii, nu trebuie să implice neapărat existenŃa fizică a
monedei metalice. Apar situaŃii când din diverse motive, lipsa
monedelor, distanŃa ş.a., mărfurile pot fi vândute pe încredere, cu
condiŃia ca cel care le primeşte va plăti contravaloarea la o anumită
dată viitoare.De aici denumirea de credit sau credinŃă (în latină
creditum care vine de la credere şi înseamnă a crede, a avea încredere)
Astfel cel care vinde marfa pe credit (creditorul) primeşte
dela cumpărător (debitor) un angajament în scris că va plăti banii sau
marfa primită la o anumită dată viitoare numită scadenŃă.
Sau pot apărea situaŃii când marii oameni de afaceri, fiind
mereu ocupaŃi apelau la negustorii-bancheri care erau prezenŃi la aceste
tîrguri, să plătească şi să cumpere în numele lor, deseori întrebuinŃând
scrisorile de schimb. Aceste scrisori reprezenta un instrument
financiar, titlu de valoare, pentru efectuarea de plăŃi la distanŃă. În
timp odată cu creşterea complexităŃii activităŃii comerciale scrisoarea a
devenit tot mai necesară, ducînd la apariŃia poliŃelor (tratelor, în fr.
scrisoare de schimb) şi a cecului.
Modul de funcŃionare era următorul: un comerciant genovez
doreşte să cumpere o cantitate de lemn de la un negustor spaniol, la
unul din aceste tîrguri. Negustorul genovez dă ordin agentului său,
bancherul-negustor, să se adreseze băncii locale ca să facă plata
omului de afaceri spaniol. Astfel, documentul prin care se face efectiv,
material, plata nu era altceva decât o poliŃă. Plata era asigurată
(avalizată) de toŃi cei implicaŃi direct alături de intermediari.
Neonorarea la plată a poliŃei putea afecta imaginea întregii bresle.
Astfel datorită încrederii, creditului, schimbul de mărfuri s-a
putut efectua prin emiterea poliŃelor sau a altor hârtii de valoare. În
cazul pierderii încrederii, aceste hârtii de valoare, titluri de creanŃă care
au reprezentat mijloc de plată, devin simple hârtii fără nici o valoare.
ÎnfiinŃarea primelor bănci în oraşele republicii italiene,
VeneŃia şi Genova între sec. XII-XIV, a fost rezultatul activităŃii
negustorilor care erau extrem de interesaŃi de comerŃul pe mare şi
uscat, ca răspuns împotriva cămătarilor. Băncile aveau rolul de a uşura
activităŃile economice prin acordarea de împrumuturi cu dobândă
suportabilă.
Deci, sistemul bancar a uns roŃile comerŃului din vremuri străvechi,
dezvoltându-se din punct de vedere financiar de-a lungul timpului
pentru a forma ceea ce este astăzi lespedea de temelie financiară de
care depind economiile lumii.
I.2. Mesopotamia
În Mesopotamia (regiune situată între fluviile Tigru şi
Eufrat, din care mare parte se află astăzi pe teritoriul Irak-ului),
principala forŃă economică o deŃineau templele. Acestea îndeplineau şi
funcŃii bancare, cum ar fi: păstrarea banilor-marfă în depozite, efectuau
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
împrumuturi, servicii de schimb, Ńinând adevărate evidenŃe contabile,
materializate în notări pe tăbliŃe de argilă a intrărilor, ieşirilor şi
stocurile finale.
Alte tăbliŃe, copii ale celor dintâi, erau eliberate cu rol de
chitanŃă şi la finele unei perioade, toate operaŃiunile legate de un
anume tip de bani-marfă erau înregistrate centralizat pe o altă tăbliŃă.
La finele anului se întocmea o recapitulaŃie pe o tăbliŃă de argilă mai
mare.
Aceste tăbliŃe de contabilitate au fost descoperite în
Mesopotamia, sub ruinele unui templu datând din jurul anilor 3500
î.Hr. Acest templu este cel mai vechi edificiu bancar cunoscut.
Primele reglementări cu privire la activitatea bancară, au
apărut, în schimb, cu mult mai devreme, însă acestea nu au fost emise
de către o instituŃie bancară, ci de autoritatea statală, nemijlocit.
Astfel faimosul cod de legi al regelui Babilonului
Hammurabi (1792-1750 î.Hr.), gravat pe un bloc de diorit aflat, în
prezent, la muzeul Luvru, prevedea că toate contractele de împrumut
trebuiau vizate de funcŃionarii regali. În plus se reglementa contractul
de împrumut şi de depozit, nivelul dobânzii, preŃul metalelor preŃioase.
Astfel nivelul dobânzii percepute pe an de templele-bănci din Babilon
a fost de 33% din cantitatea unui împrumut luat sub formă de cereale şi
de 20%, dar ajungând uneori la 33%, din valoarea creditelor primite în
lingouri de argint.
Codul lui Hammurabi conŃine şi prima reglementare a
contractului de comision, strămoşul contului curent.
ComerŃul cu bani era concentrat în mâinile marilor preoŃi şi
marilor proprietari. Aceştea lăsau efectuarea operaŃiunilor curente pe
seama unor comisionari, care primeau cantităŃi limitate de bani-marfă
(produse agricole, metale) pentru a le fructifica şi implicit justifica.
p. 65
Contractul de cont curent (cont de disponibilităŃi sau depozit
la vedere, este contul deschis de o persoană fizică sau juridică la o
bancă, în care se consemnează toate operaŃiunile de încasări şi plăŃi
curente) se încheia în formă scrisă, în prezenŃa martorilor.
Mai exact, în debit se înregistrau: retragerile de numerar,
plăŃile efectuate la ordinul clientelei, dobânzile şi comisioanele băncii.
Soldul debitor arăta că, respectivul client este dator băncii.
În credit erau reflectate: vărsămintele de numerar, sumele
rezultate din încasarea efectelor comerciale, alte titluri de credit emise
de client, dobânzi datorate de bancă clientelei.
OperaŃiunile care se înregistrau între „bancher” şi comisionar
erau înscrise într-un cont de comision.
În caz de litigiu în legătură cu avansurile primite şi plăŃile
efectuate, părŃile se înfăŃişau în justiŃie, care era efectată de preoŃi-
magistraŃi. InstanŃa obliga la plată pe cel ce se dovedea vinovat. Dacă
se dovedea culpabil comisionarul, acesta era bun de plată pentru triplu
sumei în litigiu. Dacă „bancherul” pierdea procesul, era obligat să
plătească de şase ori aceeaşi sumă. (I.T. – op. cit.).
Trebuie subliniat faptul că nu se poate vorbi de bancă în
sensul modern al cuvântului şi pentru că, în civilizaŃia sumeriană–
akkadiană- babiloniană-asiriană, economia nu era încă monetară, adică
nu circula nici un fel de monedă bătută.
I.3. Palestina
Începând cu timpurile Patriarhilor (Avraam, Isac, Iacov şi
cei 12 fii ai săi, părinŃii poporului Israel, 2000 î.Hr.) se dezvoltă în
întreaga regiune a Orientul Mijlociu (zonă geografică situată în S. şi E.
Mării Mediterane, un spaŃiu mărginit de MunŃii Caucaz şi S. Mării
Aral, Ńările din Peninsula Arabică şi Ńări care mărginesc Golful Persic)
se dezvoltă o întreagă reŃea de drumuri comerciale, produsele fiind
echivalate prin cântărire.
În Palestina trecerea la sistemul monetar s-a făcut treptat
încheindu-se astfel în Epoca ProfeŃilor (aleşi înzestraŃi cu darul de a
prevedea viitorul: Moise, David, Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel şi alŃi
doisprezece şi Ioan Botezătorul, sec. VIII-VI î.Hr.)
În circulaŃie erau un număr foarte mare de monede fapt ce a
impus prezenŃa zarafilor (schimbătorilor de bani), la Marele Templu, în
special de sărbători când evreii trebuiau să plătească dările pentru
visteria Templului (Ioan 2, 15; Mat. 2, 15; Luca 19, 45). Monedele
erau confecŃionate din aur, argint, bronz sau aramă.
Cele mai amintite monede de argint menŃionate în Vechiul
Testament sunt tetradrahmele greceşti şi dinarii romani. Singura
monedă evreiască menŃionată în Noul Testament esta leptonul de bronz
(de la grecescul leptos = mic, fin).
La vechii iudei templele îşi asumau funcŃii bancare dar
numai pentru sumele din depozit fără a se da sau sau a se cere dobânzi.
În Iudeea şi Samaria (Cisiordania de azi, zonă cu o suprafaŃă de 6000
km.p. situată la V. de râul Iordan şi la E. de Ierusalim) împrumuturile
cu dobândă erau interzise prin lege. Prin aceasta creditul, baza marelui
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
comerŃ şi a operaŃiunilor bancare se afla sub interdicŃie. Argumentele
invocate sunt prezente în Vechiul şi Noul Testament.
Din „Ieşirea” (22;25) aflăm:
„Dacă-l împrumuŃi cu bani pe fratele sărac de lângă tine, nu-l zori şi
nu-i pune camătă”
Apoi în cartea „Deuteronomul (15,6)” din Biblie apar următoarele
porunci:
„Căci Domnul Dumnezeul tău, te va binecuvânta după cum Ńi-a
spus: tu vei împrumuta neamuri multe, dar tu nu te vei împrumuta; şi peste
neamuri vei fi stăpân, dar ele nu te vor stăpâni.”
Sau:
„Şi dacă daŃi cu împrumut celor de la care nădăjduiŃi să luaŃi
înapoi, ce mulŃumire aveŃi?Că şi păcătoşii le dau cu împrumut păcătoşilor, ca
să primească înapoi întocmai. Ci iubiŃi pe vrăjmaşii voştri şi faceŃi bine şi daŃi
cu împrumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veŃi fi fiii Celui-
Preaânalt.” (Luca 6, 34-35).
Subliniem că interdicŃia se referă doar la conaŃionali. Aşadar nu era
păcat să pretinzi dobândă unui străin.
Se pare că Israel a devenit păstorul popoarelor folosind
puterea banilor, împlinindu-se profeŃia biblică.
„Domnul Dumnezeu tău, te va pune în frunte, nu la coadă, şi vei fi
deasupra, iar nu dedesubt, dacă vei asculta de poruncile Domnului,
Dumnezeului tău, pe care Ńi le poruncesc eu astăzi, ca să le Ńii şi să le
împlineşti...” (Deut. 28, 13-13).
I.3. Grecia antică
Istoria, civilizaŃia Europei începe cu Grecia antică, Ńară ce
moşteneşte experienŃa mesopotamienilor, fenicienilor şi a egiptenilor.
Templele din Grecia s-au ocupat timp de secole de afaceri băneşti,
dobândind o mare forŃă financiară. Oraşele-cetăŃi din arhipelagul elen
îşi depuneau ca măsură de siguranŃă, tezaurele în templele-bănci, care
dispuneau şi de importante capitaluri proprii, totul fructificându-se pe
calea împrumuturilor asigurate prin ipotecă şi cauŃiune.
În jurul sec. VII î.Hr., locuitorii oraşului Lydia, situat în V.
Turciei de astăzi, au inventat monede a căror valoare era inscripŃionată,
modalitate prin care statul garanta greutatea şi puritatea metalelor
preŃioase şi nepreŃioase din care erau confecŃionate. Grecii au adoptat
foarte repede moneda, ceea ce a dus la creşterea comerŃului. O dată cu
moneda s-a născut şi activitatea bancară.
În jurul sec. V î.Hr. Atena a cunoscut o adevărată înflorire pe
multiple planuri. Dramaturgia, poezia, istoria, filozofia şi ştiinŃele au
cunoscut o dezvoltare intensă, atingând niveluri înalte, un exemplu
fiind treimea centrală a filozofiei greceşti: Socrate (47o-399 î.Hr.),
Platon (427-347 î.Hr.) şi Aristotel (384-322 î.Hr.). Filozofii din
Antichitate au înlocuit credinŃele religioase şi superstiŃiile cu observaŃia
şi raŃiunea.
Una din cauzele care au condus la ridicarea Atenei, într-o
poziŃie dominantă din multe puncte de vedere şi la rangul de cel mai
mare oraş al Greciei, o constituie bogăŃia extremă, deoarece pe
p. 66
teritoriile pe care le stăpânea se aflau multe mine de argint. De asemeni
oraşul strângea tributul de la alte oraşe-stat din Liga Maritimă, la care
era membru-fondator, Ligă întemeiată pentru a înfrânge flota persană.
(C.S.B. – op.cit.).
Astfel, spre finele sec. V î.Hr. a apărut la Atena o
categorie de adevăraŃi bancheri care sunt adesea meteci sau sclavi
eliberaŃi. Aceştea primeau bani în depozit, efectuând operaŃii în contul
clienŃilor, dădeau împrumut cu gaj sau pe ipoteci şi eliberau în
schimbul sumelor primite în depozit o scrisoare-ordin de plată la
„vedere” (bancherul fiind obligat să o achite imediat la prezentare) pe
baza acestui ordin de plată clientul său încasa în alte oraşe suma
indicată în scrisoare.
Cecul ca instrument de plată a fost inventat de bancherii
greci. Într-o scriere antică se recomandă folosirea cecului de călătorie
pentru evitarea riscului şi se oferă un exemplu: un cetăŃean atenian,
care trebuia să facă o călătorie în Pont (zonă geografică din N. Asiei
Mici), a depus o sumă de bani la un bancher din Atena, care i-a
eliberat un înscris având rolul de cec de călătorie. Ajuns cu bine în
Pont, banca corespondentă la prezentarea înscrisului, i-a vărsat suma
notificată pe document.
Către secolul VI î.Hr. fiecare oraş-stat începe să emită
monedă proprie ceea ce a dus la creşterea comerŃului, dar a făcut şi
necesară prezenŃa unor persoane care transformă moneda străină a
unor negustori sau călători în monedă locală (zarafii). La început,
zarafii îşi instalau o masă (trapeză) în Agora (piaŃa centrală) sau în
pieŃele mici, de unde li s-a tras numele de trapezita, care îşi Ńineau
socotelile cu multă atenŃie.
Prin Legea lui Solon (640-558 î.Hr.) se stabileau nivelul
dobânzilor. De asemenea se interzicea dreptul creditorilor de a
transforma în sclavi pe cei care deveneau insolvabili, sau pe un
membru al familiei acestora. Tot în anul 594 î.Hr. acelaşi Solon, unul
din magistraŃii înŃelepŃi ai Greciei, au şters datoriile, au reâmpărŃit
pământurile şi a reformat sistemul de vot, pentru a preveni accentuarea
diferenŃelor dintre bogaŃi şi săraci.
În scopul de a combate camăta, mai multe cetăŃi greceşti au
decis începând cu secolul IV î.Hr. să constituie bănci publice
administrate sau controlate de funcŃionari. Pe lângă rolul propriu-zis
bancar, aceste bănci aveau sarcina încasării impozitelor şi plata
cheltuielilor publice la care se adaugă dreptul de a bate monedă.
La băncile publice dobânda obişnuită era în medie de 12% în
fiecare lună. Trapezita (aşa se numeau zarafii la greci) efectuau plăŃi şi
în străinătate, primind sume în depozit şi acordând împrumuturi. În
plus redactau contracte financiare, mobiliare, comerciale şi băneşti. În
Grecia antică, împrumuturile cu dobândă ridicată erau aşa-numitele „
împrumuturi pentru schimburi maritime” care presupuneau un mare
risc, datorită specificului activităŃii de negoŃ pe mare.
În sec. V-IV î.Hr., bancherii greci, puneau la dispoziŃia
clienŃilor servicii de casierie, adică operaŃiuni specifice unui contract
de cont curent. Mai clar exprimat, bancherii serveau ca intermediari
pentru a primi anumite sume şi a efectua plăŃi. ClienŃii beneficiau de un
dublu avantaj: nu se mai purta de grijă unor disponibilităŃi monetare
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
neproductive sau în pericol de a fi furate şi simultan registrele băncii
erau dovada scrisă că s-au efectuat plăŃile.
La începutul acestei practici, debitorul şi creditorul se
prezentau împreună la bancă. Mai târziu, plăŃile sau efectuat prin
virament între bănci sau între conturile aceleiaşi bănci.
I.4. Roma antică
Peninsula Italică a fost leagănul, unei alte mari civilizaŃii
din Marea Mediterană. În sec.VII şi VI î.Hr.etruscii care locuiau în
Etruria (V. Italiei de astăzi) au dominat peninsula până când au fost
asimilaŃi de către romani.
Cuceririle romane au stabilit contacte între Roma şi
popoarele din întreg Imperiul Roman (753 î.Hr. – 476 d.Hr.) care se
întindea pe trei continente: Europa, Asia şi Africa. În expresie absolută
Imperiul Roman se întindea pe o suprafaŃă de 3,5 milioane de km.p.
având o populaŃie de peste 50 de milioane de locuitori. Aceeaşi
suprafaŃă este în prezent divizată între mai mult de 30 de state-naŃiuni.
În perioada Romei antice se cunosc trei mari epoci.
Epoca regalităŃii (753 Î.Hr. – 509 î. Hr.) este perioada de
trecere la soc. sclavagistă. Pe plan economic, ocupaŃiile principale ale
locuitorilor erau păstoritul şi agricultura, Se ştie că cea mai veche
formă de schimb a fost trocul (schimb în natură fără intervenŃia
banilor). Mai târziu viaŃa impune prezenŃa unui alt produs ca să fie
folosit ca valoare intermediară de schimb.
PopulaŃiile care trăiau în penunsula Italică înainte de
construirea cetăŃii Romei nu foloseau monede propriu-zise , ci
lingouri sau piese brute de bronz, aramă sau alte minerale. Se mai
foloseau vitele care erau cele mai mare valori care puteau uşura
schimbul.
Toate aceste produse erau incomode, deoarece aveau
dimensiuni mari şi nu se bucurau de multă încredere, deoarece nu
aveau valori înscrise şi variau în greutate şi nu uşurau schimbul.
Deci, o altă etapă în dezvoltarea mijloacelor de schimb, după
aceea a trocului, o constituie folosirea unor lingouri de bronz şi aramă
brută fără efigie şi marcă, cântărite în momentul finalizării schimbului
cu ajutorul unei balanŃe (libra). Aşadar, utilizarea pieselor brute de
bronz şi cu o greutate cuprinsă între câteva grame şi 4 kg. a stat la baza
sistemului monetar roman, dezvoltat mai târziu.
IniŃial a fost întrebuinŃat aşa-numitul aes rude (aes
infectum), piesă neprelucrată din bronz brut, ce deŃinea o greutate
determinată, şi care a stat la originea evoluŃiei sistemului monetar,
adică a fost folosită de romani ca mijloc de plată.
Prin sec. VI î. Hr., aes(as) rude a fost înlocuit cu piese de
metal cu forme regulate, dreptunghiulare sau ovoidale numite aes
signatum, lingou roman de bronz imprimat cu simbolul autorităŃii care
îi garanta greutatea şi conŃinutul; echivala cu aproximativ 3 libre, pe
suprafaŃa lingoului apărând diferite reprezentări: elefant, porc.
Apoi s-a trecut la producerea unei „monede” mai practice,
deşi încă grele care purtau numele de aes grave, care era un lingou
p. 67
rotund din „bronz greu”, care cântărea o libră (asul libral) = cca
273g., utilizat de romani ca mijloc de schimb (bani). Vom vedea, mai
târziu că el se diviza, potrivit sistemului duodecimal, în semis (1/2),
triens (1/3), quadrans (1/4), sextans (1/6) şi uncia (1/12).
Unitatea de măsură ponderală a acestor „monede” era libra
(livra latină, ulterior romană), însă dacă valoarea se referea la o piesă
de bronz, se folosea termenul as.
Aşadar în prima fază, termenul de as indica greutatea
metalului, nu moneda. Numele întreg al celei mai răspândite unităŃi
monetare era aes libralis (libra romană), deoarece greutatea ei era
stabilită la o livră (bronz de formă circulară) şi după finalizarea
schimbului bucăŃile de aramă şi bronz erau cântărite cu ajutorul unei
balanŃe, de unde şi expresia per aes et libram (prin bronz, aramă şi
balanŃă).
Asul, înŃeles ca monedă-greutate, era raportat la valoarea
animalelor: 100 aşi = 1 bou, iar 10 aşi = 1 oaie.
Epoca republicană (509 – 27 î. Hr.) are şi ea mai multe
etape de dezvoltare: etapa Republicii aristocratice (509 – 300 î.Hr.),
etapa Republicii democratice (300 – 133 î. Hr.). şi etapa Războaielor
Civile, sfârşitul Republicii (133 – 27 î. Hr.).
În etapa Republicii aristocratice (509 – 300 î.Hr.) are loc
dezvoltarea intensivă a agriculturii, dezvoltarea proprietăŃii funciare,
dezvoltarea meşteşugurilor, intensificarea schimburilor comerciale.
În această etapă, unitatea de bază a sistemului monetar a
devenit as-ul, termen general pentru bucăŃi de aramă, bronz sau chiar
minereu, care în această fază a ajuns să indice moneda însăşi, nu
greutatea metalului. Ulterior au fost utilizate şi diverse subdiviziuni
ale as-ului, până s-a ajuns la valoarea minimă de o uncie, măsură care
echivala cu a 12-a parte dintr-o livră, adică:
1 livră (as libral) = 273 g : 12 părŃi = 1 uncie = 23 g.; 1 as = 12
uncii
Asul avea submultipli şi multipli. Astfel :
1 semis = ½ as = 12 uncii:2 = 6 uncii ; 1 triens = 1/3 as = 12
uncii:3 = 4 uncii; 1 quadrans = ¼ as = 12 uncii: 4 = 3 uncii; 1 sextans = 1/6
as = 12 uncii: 6 = 2 uncii.
Multiplii as-ului:
decussis = 10 aşi x 273 g = 2730 g.; tripondius = 3 aşi; dupondius
= 2 aşi.
ApariŃia monedei duce la apariŃia şi întărirea producŃiei de mărfuri şi
implicit la dezvoltarea diferenŃierilor sociale.
În timp moneda romană s-a devalorizat, astfel că libra romană (as-ul
libral) = 327 g. = 12 uncii, a suferit reduceri succesive de greutate, începând
cu sec III î.Hr. până în sec. I d.Hr. Astfel s-a ajuns până la 1/12 parte dintr-o
libră, astfel că as-ul a fost echivalat cu o uncie, având apoximativ 27,3 g. şi în
anul 89 î.Hr. asul a fost echivalat cu o jumătate de uncie = 13,6 g. Deci:
1 libră romană ( as libral) = 1/12 libra = 327 g : 12 părŃi = 27,3
g.; deci: 1 as uncial = 27,3 g. aşadar 1 uncie = 27,3 g.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
Apoi s-a trecut la făurirea noilor multiplilor şi submultiplilor unciei
şi as-ului.
Au urmat devalorizări, reduceri succesive de greutate, datorită
situaŃiei economice tot mai precare, astfel că, în anul 89 î.Hr. s-a ajuns ca:
1 as semiuncial =1/2 uncie = 13,6 g.
Conform acestei proporŃii , uncia a fost adusă la greutatea de aprox.
un gram.
După reforma din timpul împăratului Octavianus Augustus (27 î.Hr.
– 14 d.Hr.) 1 as = 11, 37 g. iar 1 denar = 16 aşi.
În zilele noastre uncia este unitatea de măsură a greutăŃii, folosită
mai ale pentru metalele preŃioase, echivalentă cu 31, 1035 g pentru aurul fin.
Etapa Republicii democratice (300 – 133 î.Hr.) sau perioada
„Marilor cuceriri” rămâne în istorie prin faptul că Roma a dobândit controlul
asupra peninsulei Italice şi a colonizat primele teritorii din jurul Mediteranei.
Se dă un impuls puternic dezvoltării schimbului de mărfuri
şi generalizării relaŃiilor monetare.
În perioada Republicii mulŃi dintre cei ce se ocupau de
afaceri deveneau cea ce se denumea publicani. Trebuie amintit că
impozitul se chema publicum şi era aplicat sistemul adjudecării
dreptului de a încasa sumele datorate statului, într-o anumită regiune.
În urma cuceririlor apare o afluenŃă de capitaluri, care duce
la dezvoltarea cametei şi a operaŃiilor de credit, la apariŃia unor
organisme specializate, cum ar fi casele bancare incipiente care au
cunoscut o răspândire remarcabilă. În acest sens se constituise o
categorie distinctă a mânuitorilor de bani, denumiŃi argentarius,
specializaŃi în depozite bancare. Iar depozitul bancar se numea
argentaria.
Personalul administrativ şi de execuŃie dintr-un atelier
monetar roman era familia monetalis. Controlorul se numea exactor,
lucrătorul care turna metalul era flaturarius, cel care lovea ştanŃa cu
ciocanul se chema malleator, casierul, adică cel care schimba banii
(zaraful) şi îi verifica era denumit nummularius officinarium, iar cel
care verifica compoziŃia metalului era probator etc.
Marile ateliere monetare (monetăriile) erau divizate în mai
multe compartimente (ateliere) în care se desfîşurau identic toate
operaŃiile necesare emiterii de monede se numeau officina.
Moneda era o bucată de metal, de regulă rotundă, cu valoare
bănească (în latină moneta/pecunia/nummus), ale cărei greutate,
conŃinut (titlu) şi valoare au fost garantate de către o autoritate.
(V.M.B. – op.cit.).
După modelul grecesc, au apărut bancherii privaŃi şi
bancherii publici. Tot prin sec. III î.Hr. s-au instalat în Forum în mici
birouri (tabernae) închiriate de stat, în care se făceau operaŃiuni
băneşti, la început preponderent schimb de monede, apoi plăŃi, inclusiv
sub formă documentară şi la mari distanŃe, primiri de sume în depozit
şi evident, împrumuturi.
p. 68
În timpul Republicii, tezaurul statului se numeşte aerarium
populi Romani sau aerarium Saturn. Mai este cunoscut şi sub numele
de thesaurus. Aerarium era o cameră subterană în temple, castre şi alte
clădiri publice unde se păstrau bunurile preŃioase.
Prăzile şi despăgubirile de război dau posibilitate Romei să
confecŃioneze începând din sec. III î.Hr., în mod regulat, monedă de
argint al căror etalon (unitate de măsură, echivalent general) era:
denarul (denarius) = 1/72 libra = 327,45 :72 = 4,55 g ;
mai târziu denarul = 3,97 g prin depreciere ajunge la 1 g.
Pe lângă denar au fost bătuŃi şi submultiplii lui:
quinarius = ½ denar = 4,55g : 2 = 2, 27 g. = 5 aşi; sesterŃius = ¼
denar = 4,55g :4 = 1,13 g = 2,5 aşi şi victoriatus = 2/3 denar
Aflăm din „Evanghelia după Matei” şi din „Apocalipsa Sf. Ioan
Teologul” că: 1 denarius = plata unui zilier = ¼ măsură de grâu = ¾ măsură
de orz.
Pentru a uşura schimbul de mărfuri, produse şi servicii, monedele
de multe ori erau asimilate cu unitatea de greutate folosită în perioada
respectivă. De aici suprapunerea denumirii monetare cu denumirea unităŃilor
de măsură a greutăŃii.
Băncile publice ( mensae) împrăştiate în provincie avea un
birou central la Roma, colaboratorii fiind denumiŃi mensarii sau
collectarii. ClienŃii lor se puteau folosi de extrasul de cont ca mijloc
de probă faŃă de terŃi iar băncile compensau creanŃele (act prin care se
certifică dreptul creditorului de a primi la un anumit termen, o sumă de
bani sau alte bunuri economice ori valori, de la debitori) cu datoriile,
relevând numai soldul.
În perioada când Roma era centrul lumii politice, militare,
economice, legea romană, numită obligatio, susŃinea că datoriile erau
personale, astfel că un creditor nu putea vinde un drept de creanŃă (act
prin care se certifică dreptul creditorului de a primi de la debitor o
sumă de bani, etc. la un anumit termen) .
În schimb, după legile şi normele stabilite de „Talmud” (în
ebraică studiu ce cuprinde explicaŃii şi interpretări în tradiŃie rabinică a
Legii lui Moise) se recunoşteau înŃelegerile personale de împrumut,
încât o datorie trebuia plătită indiferent cui o cerea. În acest sens,
oamenii de afaceri evrei au început să introducă alte metode, bazate pe
credite şi hârtii de valoare negociabile, în primele secole ale Evului
Mediu.
De la greci şi din literatura antică se cunosc exemple de
ordine de plată prin care creditorul (o persoană căreia i se datorează
ceva) cerea imperativ debitorului său (o persoană care datorează ceva)
să plătească unei terŃe persoane suma datorată. Bancherii romani
foloseau ordine (mandate) de plată, similare cecurilor, ce aveau trecute
pe ele numele persoanelor între care se efectua plata, fiind cunoscute
sub numele de prescripŃiones.
În concluzie, cecul îşi are originile în sistemul bancar antic în care
bancherii emiteau ordine de plată la cererea clienŃilor lor, pentru a
plăti bani beneficiarilor plăŃii.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
Scrisoarea de schimb este un ordin de plată în scris, adresat
de către vânzătorul (creditor), prin care se cere cumpărătorului
(debitor), să plătescă o sumă de bani la cerere sau la scadenŃă, unei a
treia persoane numite beneficiar.
Inventată în Persia, scrisoarea de schimb constituia o
revoluŃie financiară şi economică majoră, pentru că permite ca o
creanŃă (datorie) să fie transferată unui terŃ, care ia asupra sa sarcina de
a primi încasările de la cel care s-a împrumutat sa a cumpărat marfă,
iniŃial. Scrisoarea nu poate funcŃiona decât prin încrederea părŃilor.
Utilizarea acestor hârtii de valoare facilitau comerŃul,
deoarece negustorii nu mai erau nevoiŃi să transporte cantităŃi mari de
aur şi argint monetar pentru achiziŃionarea de mărfuri şi servicii.
Independent de bancherii privaŃi şi de băncile publice
acŃionau mânuitorii de bani denumiŃi negociatores care însoŃeau
armata romană în căutare de afaceri. Cei mai mulŃi erau evrei, greci şi
sirieni.
Etapa Războaielor Civile, sfârşitul Republicii (133 – 27
î.Hr.) este caracterizată printr-o economie în plină criză. Principala
cauză a crizei economico-sociale, criză însoŃită de criza comercială,
agrară, bănească, monetară etc. o constituie războaiele, indiferent de
scopul acestora.
Epoca Imperială (27 î.Hr. – 476 d.Hr.) se caracterizează
politico-economic prin două etape: etapa Principatului (27 -284 d.Hr)
şi etapa Dominatului sau Imperiul Roman târziu (284 – 476 d.Hr.)
Etapa Principatului (27 – 284 d.Hr.) sau Imperiul Roman
timpuriu se caracterizează pe plan economic prin înviorarea forŃelor de
producŃie, ceea ce se reflectă în urbanizarea vieŃii în general, ca urmare
a dezvoltării meşteşugurilor şi comerŃului. PiaŃa se măreşte sub raport
geografic, fapt ce are ca rezultat un nou avânt al producŃiei de mărfuri.
Activitatea bancară la Roma a atins niveluri extrem de
ridicate, însă totul a luat sfârşit odată cu invaziile barbare. Succesul
sistemului monetar şi bancar se datorează în primul rând creşterii
p. 69
economice, stimulată de pacea romană, la care se adaugă încrederea
deplină a populaŃiei din provincie în monedă. Răspândită pe scară
largă, moneda însăşi contribuie la creşterea economică uşurând mult
tranzacŃiile.
În timpul împăratului Octavianus Augustus (27 î.Hr.-14 d.Hr.) se
revine la sistemul bimetalist, sistem legat de numele marelui general şi om
politic Iulius Cezar (100-44 î.Hr.). Astfel că: 1 aureus = 8,18 g. ; 1 dinar 3,89
g. ; 1 libra = 327,45 g.
Pe timpul împăratului Tiberiu (14-37 d.Hr.) 1 mie1 = 3,6 dinari =
16,2 g. argint (recalculat în sistem metric); 1 purcel = 5 dinari = 22,5 g argint ;
1 litru vin bun = 1,8 dinari = 8,1 g. argint, 1 zi muncă = minim 0,40 dinari
argint.
La începutul Dominatului sau Imperiul Roman târziu (284 –
476 d.Hr.) , viaŃa urbană în declin cedează locul întâi vieŃii rurale, iar
economia naturală începe să ia locul economiei monetare.
În sec. III d.Hr. Imperiul Roman suferă o puternică inflaŃie
monetară. PreŃurile la alimente au crescut. Resursele de metale
preŃioase se epuizaseră. Oamenii şi-au pierdut încrederea în sistemul
monetar, iar economia a revenit la troc şi la plata impozitelor în natură.
Cauzele principale ale apariŃiei inflaŃiei în Imperiul Roman :
deficitul bugetar apărut datorită faptului că Statul Roman a
avut cheltuieli mai mari decât veniturile curente (publice), cel mai la
îndemână mijloc de acoperire a diferenŃei a fost împrumuturile de la
bănci, emisiunile de monedă, prăzile de război, astfel masa banilor din
circulaŃie a crescut fără corespondent în produse de bunuri şi servicii, a
crescut implicit şi consumul, micşorând doar cantitatea de mărfuri şi
servicii deja existente, altfel spus, aceste resurse împrumutate a afectat
direct puterea de cumpărare a populaŃiei;
deficitul balanŃei comerciale (deficitul comerŃului exterior şi
implicit al balanŃei de plăŃi externe), adică situaŃia în care încasările
valutare din export ale Ńării au fost mai mici decât plăŃile valutare la
import.
La acel timp una din politicile de combatere a inflaŃiei a fost
emisiunea, crearea de monedă. Astfel prin crearea unei noi monede, se
încearcă să se reducă haosul economic lăsat şi de anarhia militară.
În acest sens se remarcă în mod deosebit moneda de aur a
împăratului Octavianus Augustus (27 î.Hr.- 14 d.Hr.), denumită aureus
=cca. 7,9 g..
În anul 312 d.Hr. împăratul Constantin I cel Mare (307 –
337 d.Hr.) bate solidus = 4,55 g. de aur. Piesa lui Constantin a stat la
baza mai multor monede de aur din feudalism. De exemplu, solidus a
circulat în Galia antică şi este strămoşul monedei numită sou din FranŃa
de mai târziu.
Pentru o scurtă perioadă de timp împăratul Constantin I cel
Mare (c. 275-337 d.Hr.) a refăcut imperiu şi s-a convertit la creştinism.
Prin Edictul de la Milan din anul 313, se acordă libertate religioasă
creştinilor în cadrul imperiului. Creştinismul a devenit religia oficială a
imperiului, iar în anul 325, a prezidat Conciliul ecumenic de la Niceea
unde au fost puse bazele dogmatice ale bisericii creştine. În anul 330 a
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
mutat capitala Imperiului de la Roma la BizanŃ, redenumit
Constantinopol, copie fidelă a fostei capitale.
Dar datorită unei presiuni uriaşe a unor forŃe diverse (crize
economice, sociale, geo-politice, năvălirea popoarelor barbare) s-a
ajuns ca în anul 395, imperiul să se dividă în Imperiul Roman de
Răsărit şi Imperiul Roman de Apus.
În anul 476 are loc instaurarea dominaŃiei germanice în Italia,
implicit prăbuşirea definitivă a Imperiului Roman de Apus, pe a cărui
ruine s-au format regatele barbare.
După anul 476 Imperiul Roman de Răsărit devenit Imperiul
Bizantin, a supraveŃuit încă 1000 de ani, până în anul 1453, data
cuceririi Constantinopolului de către turcii otomani conduşi de sultanul
Mahomed al II-lea.
II. Evul Mediu
Prima parte a Evului Mediu (sec. V-XV) este marcată de
divizarea în două a Imperiului Roman (sec.IV), căderea Imperiului
Roman de Apus (sec.V), pătrunderea dinspre E. a unor popoare
migratoare care fac să se înregistreze un declin al centrelor de
civilizaŃie, oraşelor şi un regres a al producŃiei meşteşugăreşti şi al
schimburilor comerciale în Europa. Predomină o economie naturală
intersectată cu elemente ale economiei de schimb (ec. marfară).
Mai exact, cele cinci veacuri cuprinse între căderea
imperiului Roman de Apus (sec.V) şi sec. X sunt decisive pentru
formarea regatelor Europei. În acest interval de timp au loc, în sinteză,
mari valuri de invazie, mişcări ale popoarelor: cel a germanicilor în
sec.V-VI, cel al slavilor în sec. VII, cel al arabilor în sec. IX-X şi în
final valul vikingilor sec. IX-X.
În Evul Mediu timpuriu, metalele preŃioase erau utilizate în
tranzacŃii, ca mijloc de circulaŃie sub formă de bijuterii. Adică, în caz
de nevoie, obiectul de metal preŃios, bijuteria, putea fi uşor
transformată în monede şi invers, fără a pierde valoarea intrinsecă.
Sistemele monetare şi monedele perioadei feudale continuau
în mare măsură pe cele romane. Sistemul monetar carolingian a fost
important prin faptul că a stabilit câteva din regulile de batere a
monedelor, pornindu-se de la o unitate de greutate romană. Diviziunile
monetare stabilite în timpul domniei împăratului Sfântului Imperiu
Roman, Carol cel Mare (724-814) au stat la baza sistemelor monetare
din Ńările Europei Occidentale din sec. VIII până în sec. XX când a
început să se folosescă pe scară largă sistemul zecimal.
Înviorarea vieŃii economice este astfel favorizată de o
guvernare centralizată, artere de comunicaŃie, legi, politici fiscale şi
monetare oarecum comune. Aşadar imperiul carolingian va duce
civilizaŃia şi implicit moneda romană până în cele mai îndepărtate
zone ale continentului european şi în acelaşi timp va dezvolta şi
diversifica această moştenire financiară prin contribuŃia geo-politică şi
monetară.
Astfel, Carol cel Mare îşi inaugurează domnia printr-o
reevaluare a monedei. Argintul este confirmat ca etalon, iar unitatea de
bază a sistemului monetar carolingian era libra (livra) de argint sau
p. 70
pfundul care cântărea 300-400 g. ( a urmat un proces de scădere a
greutăŃii livrei, până la cca 100 g.) şi folosită mai mult ca monedă de
cont (socoteală) împreună su solidus-ul. Moneda cea mai utilizată era
dinarul de argint = cca 2 g.
Ne aducem aminte că în Roma Antică libra (livra) era unitatea de
măsură principală, etalon în stabilirea valorii şi greutăŃii, cu mult înainte de
apariŃia monedelor.
Împăratul Ludovic cel Sfios, fiul lui Carol cel Mare, a decretat în
anul 825, că se vor bate 240 de piese (dinari) dintr-o livră de argint = 490 g.
în sistemul actual. Adică :
1 livră de argint = 490 g : 240 dinari (pfenning) = 2 g argint.
Rezultă că : 1 dinar = 2 g. argint.
Astfel s-a păstrat obiceiul de a socoti că:
1 livră (pfund)= 20 solidus (şhiling) = 240 dinari de argint.
În perioada carolingiană:
1 solidus (şhiling) = 12 denarius (dinari sau pfenning).
Rezultă că:
1 pfenning (dinar) = 1:12 schilling = 1: 240 livră carolingiană.
Ştim deja că sistemul monetar carolingian a fost adoptat, sub diferite
nume, în mai toate statele feudale care s-au format ulterior.
În FranŃa s-a format sistemul „livre, sou (sols), deniers. RelaŃia
monetară este:
1 libră = 20 sous = 240 denari ;
unde: 12 denari =1 sou, iar 20 sous = 1 libra.
Se observă că solidus-ul a fost francizat sub numele de sol sau sou.
În Italia, monedele au luat numele „libbera, solidi, quatrini”. În
Anglia, a apărut cunoscutul sistem monetar „liră (pound), şhilling, pence” care
au dăinuit până când s-a trecut la sistemul zecimal.
Schilling-ul face parte din circulaŃia monetară actuală a statelor:
Austria, Kenya, Tanzania, Uganda, Somalia. Dinarul se foloseşte în: Algeria,
Irak, Kuveit, Libia, Iordania, Tunisia, Bahrain.
O altă monedă răspândită în Evul Mediu a fost grosul care se dorea
continuatorul denarului roman, cu dimensiuni mai mari. A fost o monedă de
argint (lat. grossus =mare, în ital. grosso = mare), valorând un sou, care a fost
bătut pentru prima oară la Tours de Sf. Ludovic în 1266. A fost model pentru
groschen (Germania), gros (FranŃa), gros (Moldova), grotz (Polonia) şi groat
(Anglia).
Schimbări profunde va cunoaşte societatea medievală la finele
sec.XI ca urmare a cuceririlor normande şi a cruciadelor. Biserica
creştină divizată de schisma dintre Roma şi BizanŃ îşi reafirmă opoziŃia
faŃă de practicarea dobânzii în Conciliul de la Latran (Roma sec.XII) şi
de la Viena (sec. XIV), dar interdicŃia poate fi evitată prin şi cu ajutorul
ideii de risc sau de pagubă: cel care acordă împrumutul îşi asumă un
risc (damnum emergens) sau pierde un câştig posibil (lucrum cesans).
Aşa se explică renaşterea comerŃului bancar în sec. XII-XIV în Europa
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
de V. Impulsul vine din N. Italiei (Genova, FlorenŃa), adică din
regiunea Lombardia.
Tot în secolele XI-XIII progresul tehnic şi specializarea
diversificată a producŃiei fac să renască oraşele şi economia monetară.
Creşterea producŃiei şi a comerŃului a dus la creşterea numărului de
negustori, la înflorirea centrelor de schimb şi dezvoltarea
administraŃiei. ComerŃul maritim era mai avantajos decât cel pe uscat
şi prin faptul că Biserica tolera mai uşor împrumutul cu dobândă în
această situaŃie.
Cerem permisiunea cititorului, ca din când în când să reluăm
unele idei, pentru a fi mai clară, mai explicită prezentarea ghidului
nostru de cunoaştere.
Se ştie că, numele monedelor, ca şi a banilor naŃionali, care,
istoric au avut la bază o anumită monedă, vine în general de la
greutatea iniŃială a monedei respective, fie de la evenimente din viaŃa
regilor, fie de la anumite simboluri, texte cu rezonanŃă naŃională.
Astfel denumirea monedei britanice liră sterlină sau livră, vine chiar
de la greutatea de o livră, pe care o avea moneda iniŃială.
Prima liră a fost bătută de William Cuceritorul, regele
normand în sec. XI în Turnul Londrei de unde şi denumirea de tower
pound (lira din turn) şi cântărea o livră de argint (în engleză, pound,
este folosită atât pentru unitatea de greutate, livră, cât şi pentru
denumirea banului naŃional al Angliei).
De fapt, 1 liră de argint = 490 g. încât cu greu ar fi putut
folosită la efectuarea plăŃilor, în circulaŃie pentru socoteli obişnuite.
Sistemul monetar englez fiind încorsetat de lipsa monedei în
circulaŃie, în sec. XIII, regele Henric al III-lea (1216-1272) emite o
monedă liră sterlină (esterlini) după modelul dinarilor (pfenigi) sau
pence (pennies), fiind confecŃionată din argint de meşteri germani,
veniŃi din răsărit (oesterlige).
Referitor la denumirea de liră sterlină, cuvântul englezesc sterling
însemnă curat, veritabil, ceea ce adeverea că lira cântărea 1 livră de argint.
1 liră = pound (sterling) = 20 şhilling = 240 pence;
unde 1 şhilling = 12 pence = 48 farhings; iar 1 penny = 4 farhings.
În consecinŃă în circulaŃie erau folosite unităŃi de greutate
mai mică, cea mai utilizată fiind cea care corespundea cu a 240-a parte
dintr-o liră, numită penny. Lira englezească (lira sterlină) şi
subdiviziunile sale, pence şi şhilling, au fost multe secole bătute din
argint.
Acest sistem propriu de diviziune a lirei în 240 penny, a fost
utilizat în Anglia timp de 1000 de ani, renunŃându-se la el abia în zilele
noastre, când s-a trecut la sistemul zecimal practicat de Ńările Europei.
Lira este unitatea monetară a Ńărilor: Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord (1 liră sterlină = 100 pence), Liban, Siria,
Turcia, Cipru etc.
În această perioadă dinamismul economiei era încorsetat de
numeroase ateliere monetare ale baronilor, înalŃilor prelaŃi, oraşelor
p. 71
etc. care pun în circulaŃie o mare diversitate de monedă, ce fac
necesară prezenŃa schimbătorilor de bani şi apoi a unor bănci puternice.
ComerŃul peste graniŃe se diversifică apărând astfel nevoia de
monede cu valoare mare şi unanim acceptate. Astfel printre cele mai
răspândite monede de aur în Evul Mediu au fost: genovinul în sec XIII,
florinul în sec. XIV, şi ducatul în sec.XV.
Ar fi nedrept faŃă de istoria strălucită a Imperiului Bizantin,
să nu amintim măcar de nomisma bizantină de aur = 3,89 g. care şi ea
era extrem de căutată de întreaga lume a mânuitorilor de bani, încă din
sec.XI. În Germania se bat guldenii de aur, urmînd în sec. XIII, prima
monedă franceză de aur, numită ecu = 4,13 g.
Ca monede de aur mai amintim: pistolul în Europa
Apuseană; dublonul în Spania;sovereign, ryal în Anglia; ludovic,
franc în FranŃa; altun, sultanin, în Turcia, galbenul în Moldova. Prin
denumirea „galben” se înŃelege monedele de aur apropiate de
standardul ducaŃilor veneŃieni şi ungureşti, deci având aprox. 3,5 g de
aur.
Monede de argint vechi erau: piastru, icosar şi irmilic în
Turcia; scudul, real în Spania şi Italia; drahmă în Grecia; dirhamul în
zonă arabă ş.a.
După epoca de avânt al culturii şi civilizaŃiei medievale – din
secolele XII şi XIII – începând cu sec. XIV întreg continentul european
va cunoaşte o perioadă de peste 100 de ani de calamităŃi, dezordini,
crize şi de profunde transformări structurale, politice, economice,
sociale şi culturale. Epidemiile (ciuma), Războiul de 100 de ani,
foametea au generat colaps demografic şi economic cu implicaŃii
diverse în viaŃa oamenilor, în mentalitatea generală. Dezechilibrele
economice, stagnarea schimburilor comerciale, se datorează înainte de
toate, lipsei de metale preŃioase.
Secolul XV se caracterizează printr-o dezvoltare economică,
având ca motoare intensificarea activităŃii agricole şi activităŃii
preindustriale din zona industriei textile, extractivă, metalurgică.
La confluenŃa Evului Mediu şi al Renaşterii în Anglia,
moneda standard de aur s-a numit guineea de aur (probabil ca urmare a
faptului că aurul era adus din Golful Guineei). Moneda de argint era
shillingul, raportul fiind de 1 guinee = 21 shilling. Guineea de aur a
dispărut, dar guineea a rămas ca unitate de calcul specială pentru
consultul medical, sau pentru operaŃiuni comerciale. În acelaşi timp,
shillingul a rămas unitatea monetară prin care orice gospodină face
calculele la piaŃă. Acest obicei a durat până ce s-a trecut la sistemul
zecimal. Bimetalismul a răspuns într-o anume perioadă anumitor
cerinŃe. Ştim că a fost imposibil, în timp, să se stabilească un raport fix
aur-argint. (N.M. – op. cit.).
La sfârşitul Evului Mediu se răspândeşte folosirea actelor
scrise, a scrisorilor de afaceri şi a contabilităŃii în partidă dublă (se
foloseşte dubla înregistrare, adică orice operaŃiune economică se
înregistrează în debitul unui cont şi la creditul altui cont, simultan şi cu
aceeaşi sumă.)
În acest sens Herbert J. Muller scria:”PuŃini au auzit de Fra
Luca Pacioli, inventatorul contabilităŃii în partidă dublă, dar el a avut
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
probabil mai multă influenŃă asupra vieŃii oamenilor decât Dante sau
Michelangelo.”
II.1. Băncile Republicii Italiene (1171)
Mânuitorii de bani apar în documentele vechi scrise în latină
specifice Evului Mediu sub diferite denumiri: cambiatores, camsores,
comitores şi sub numele de bancherius.
Deci, bancherius era un zaraf din VeneŃia, Genova, FlorenŃa
în sec. XV, care la începuturile meseriei îşi punea monedele pregătite
pentru schimb pe o masă (banco), denumire ce se află la originea
termenului de bancher.
Nu întodeauna afacerile reuşeau şi erau perdute sumele
încredinŃate în depozit de clienŃi. Zarafilor deveniŃi insolvabili li se
spărgea în mod simbolic masa pe care se efectua schimbul de monedă,
de aici, venind şi cunoscutul termen bancrută, de la banca-rotta (bancă
ruptă).
Centrul comerŃului internaŃional în Evul Mediu era Italia şi
tocmai datorită negustorilor italieni, activitatea bancară a primit un
impuls deosebit, care s-a răspândit apoi în toată Europa.
O parte dintre instituŃiile de credit au devenit case de amanet
adevărate locuri de jaf ale populaŃiei, ceea ce a determinat puterea
politică să treacă la organizarea băncilor oficiale.
ÎnfiinŃarea primelor bănci în oraşele Republicii Italiene,
VeneŃia, Genova, FlorenŃa, Siena etc. în secolele XII-XIII, a fost opera
negustorilor ca răspuns împotriva cămătarilor şi speculanŃilor. Băncile
trebuiau să-i apere de cămătari, nu numai pe investitori, cât şi
structurile statale atunci când acestea aveau nevoie de bani în contul
veniturilor viitoare.
Prima bancă publică se pare că a fost o bancă din VeneŃia
(sec. XII), aflată pe podul Rialto, recunoscută oficial ca banchi de
scritta adică bancă de viramente, care nu numai că primea depuneri de
bani, dar şi perfecŃiona tehnicile financiar contabile. Astfel, titularii de
cont au posibilitatea să efectueze o plată prin simple dispoziŃii de virare
a sumelor din contul lor în cele ale beneficiarilor. Mai simplu,
viramentul este o operaŃiune bancară care constă din transferul unei
sume dintr-un cont în altul, la ordinul clientului.
Tot băncile veneŃiene eliberau clienŃilor lor ordinul de plată
numit contado di banco sub forma de chitanŃă nominativă, prin care
aceştea îşi efectuau plăŃile către creditorii lor.
Băncile care fac afaceri, comerŃ sunt cunoscute sub numele
de banchi de mercato.
Florentinii (banca Medici) merg cu subtilităŃile financiare
încât fac deosebire între banchi minuti „micile bănci ale zarafilor” care
fac comerŃ cu monedele, primesc în depozite, cumpără metale preŃioase
şi banchi grossi, „marile bănci” care sunt intreprinderi comerciale ale
marilor companii.
Tot în FlorenŃa activitatea mânuitorilor de bani atingea forme
extrem de avansate, fapt atestat de existenŃa unei adevărate bresle sub
numele Arte del cambio cu statute şi regulamente.
p. 72
O altă bancă celebră este banca „San Giorgio din Genova”,
înfiinŃată în anul 1407 la Genova, în timpul ocupaŃiei franceze a
oraşului. Republica Genoveză i-a cedat Băncii San Giorgio şi
administrarea directă a unor colonii, printre care şi Caffa (fosta colonie
grecească Theodosia, actualul oraş Fedosia din Ucraina, Crimeea).
Banca avea birou de schimb valutar, controla şi cântărea metalele
preŃioase, colecta impozite şi administra împrumuturi de bani cu o
dobândă moderată.
În afară de schimbul de monedă, băncile emiteau monedă de
aur cu un curs mai bun decât monedele prinŃilor şi a statelor, care de
multe ori erau falsificate. În plus, Orientul nu vindea decât contra
monedei de aur. De asemenea, băncile acordă credite şi încurajează
comerŃul cu poliŃe, apreciate ca instrumente importante prin care se
economiseau cheltuielile cu transportul banilor şi se evitau atacurile
tâlharilor. Astfel că în loc să pleci cu sacul de bani, pleci cu o simplă
scrisoare pe care banca Ńi-o onora. Concomitent se dezvoltă
operaŃiunile de clearing sau de compensaŃie, efectuate în marile târguri
anuale, începând, cu sec. XII.
Timp de 15 secole în lumea creştină dobânda a fost interzisă.
Conciliul de la Niceea (sec. IV) a interzis clerului să acorde
împrumuturi cu dobândă. Aceasta nu a împedicat băncile din jumătatea
estică a fostului Imperiu Roman devenită Imperiul Bizantin (sec.IV)
unde, în sec. VI Împăratul Justinian, fixează dobânda la 6%, cu unele
excepŃii de risc mărit (împrumut maritim) dobânda poate ajunge la
12%, pe când cel acordat bisericilor nu poate depăşi 3%.
În sec. VIII împăratul Carol cel Mare extinde şi asupra
laicilor interdicŃia de a percepe dobândă. Mănăstirile continuă să joace
rolul de bancheri, asemenea templelor sumero-babiloniene sau elene
din antichitate. Una din soluŃiile prin care se poate eluda prezenŃa
dobânzii, o constituie creditul cu ipotecă imobiliară, cu rezervarea
dreptului de a percepe veniturile imobilului. În lipsa ipotecii, se poate
pretinde participarea la beneficiile pe care debitorul le poate realiza cu
suma împrumutată.
Împrumuturile cu dobândă au fost acceptate de Biserică,
numai dacă erau practicate de evrei şi de lombarzi. Conduse cu
pricepere de evrei şi lombarzi, operaŃiile de schimb cunosc o
dezvoltare remarcabilă, odată cu reapariŃia şi răspândirea contractului
de schimb, cambium, prin care bancherul se obliga la cererea clientului
să efectueze plăŃi în alte localităŃi şi Ńări pe baza unei scrisori de schimb
numite lettera de pagamento (scrisoare de plată).
Cambia (scrisoarea de schimb, trata) reapare în sec. XII, ca o
posibilitate de a eluda interdicŃia Bisericii de a se da împrumuturi cu
dobândă şi ca o necesitate a efectuării plăŃilor externe.
Scrisoarea de schimb (un lettre de change, un cambium ) sau
trată (în limba română se mai foloseşte termenul de „poliŃă”), de unde
derivă şi cuvântul de cambie, folosită de bancheri şi comercianŃi, ori
agenŃii lor, reprezintă modalitatea de plată, înscrisul pentru
achiziŃionarea mărfurilor de la distanŃă şi se folosea o terminologie
precisă: negustorul-cumpărător adică debitorul sumei era denumit
numerante, negustorul-vînzător adică creditorul purta denumirea de
traente sau „trăgător”, adică emitentul poliŃei, banca debitoare din
localitatea în care se efectua tranzacŃia prin mandat (ordin) era
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
trattario sau „tras”, iar negustorul sau persoana care trebuia să încaseze
câştigul era denumit „beneficiar”.
Deci denumirea de cambie (în italiană cambio = schimb)
trădează rolul ei originar, acela de instrument de schimb monetar menit
să evite deplasarea banilor, cu riscurile pe care le implica acele timpuri.
Cel care avea de efectuat o plată într-o altă Ńară nu era obligat
să cumpere valută în Ńara sa şi apoi să o transporte la locul plăŃii. El
acorda propriului bancher suma corespunzătoare în monedă naŃională
şi obŃinea de la bancher o cambie prin care primul bancher ordona,
dădea mandat, corespondentului său bancar la locul plăŃii, să plătească
în moneda Ńării respective, beneficiarului, suma prevăzută în cambie.
Acelaşi procedeu se utiliza şi în situaŃia inversă.
Clientul băncii avea de încasat o sumă în străinătate. El
emitea o cambie ordonând debitorului său să plătească suma
beneficiarului indicat (banca) şi încasa imediat suma de la bancă.
Aceasta o gira băncii corespondente din străinătate, care încasa de la
tras. Beneficiarul putea fi şi o altă persoană, care avea de efectuat o
plată în străinătate. Acesta plătea pe loc trăgătorului cambiei şi apoi
folosea cambia contra trasului girând-o în favoarea propriului său
creditor.
Deci cambia sau trata comercială este un înscris
prin care vânzătorul-creditor („trăgătorul”) unor bunuri, dă ordin scris
cumpărătorului-debitor adică bancii („trasului”), prin care-i cere să
plătească la o anumită dată numită scadenŃă sau la un termen fixat în
viitor, sau la prezentare (la cerere), o sumă de bani determinată unei a
treia persoane („beneficiarul) sau la ordinul acesteia.
II.2. Bancherii Renaşterii
Secolele XIV-XVI au fost marcate de importante evenimente
istorice: sfârşitul războiului de 100 de ani pentru hegemonia dintre
Anglia şi FranŃa; inventarea tiparului; căderea BizanŃului şi îndelungata
dominaŃie războinică a turcilor musulmani care duce la blocarea
rutelor comerciale pe Mediterana, deturnând traficul comercial din
Marea Mediterană în Oceanul Atlantic, fapt ce determină deplasarea
centrelor comerciale şi de putere din Mediterana în N.V. Europei,
pentru prosperitatea unor state ca Olanda, FranŃa, Anglia, mai mult
decât Spania şi Portugalia; marile descoperiri geografice care au
debutat cu sec. XV (descoperirea Americii în anul 1492 de către C.
Columb şi a drumului spre Indii în 1498 de către Vasco da Gama) fac
ca italienii să nu mai deŃină monopolul comerŃului cu produse
orientale, aceasta a însemnat lărgirea pieŃelor de desfacere ale
capitalului (200 de tone de aur şi 18000 tone de argint ar fi fost
transferate din America post-columbiană în Spania) şi a mărfurilor.
Deci, în sec. XVI europenii au pornit să cucerească lumea.
Primii au fost spaniolii şi portughezii. Spania şi Portugalia deŃinea
controlul preŃiosului comerŃ cu mirodenii, fiind primii care au folosit
calea maritimă spre Asia, pentru a prelua acest comerŃ de la italieni,
înconjurând Africa pe la Capul Bunei SperanŃe (prima colonie
europeană în Africa). În acelaşi timp Spania a fondat un imperiu în cele
două Americi şi s-a îmbogăŃit datorită argintului descoperit acolo.
p. 73
Celelalte Ńări europene au refuzat să accepte împărŃirea lumii
între Portugalia şi Spania. Olandezii, englezii şi francezii au înfiinŃat
colonii cu 100 de ani mai tîrziu, deschizându-se astfel noi perspective
de dezvoltare, economică, geo-politică, militară etc.
ToŃi aceşti factori istorici importanŃi, însumaŃi, au avut
implicaŃii multiple în dezvoltarea economică, socială, geo-politică a
societăŃii. Uşor, uşor dezvoltarea economică a devenit motorul
principal al transformării pe toate planurile. Creşterea comerŃului
alături de atenuarea restricŃiilor religioase determinate de Renaştere,
Reforma religioasă (sec.XVI) etc. au permis dezvoltarea deosebită a
băncilor şi implicit a tehnicilor financiar-bancare.
Astfel se răspândeşte folosirea actelor scrise, a scrisorilor
afaceri şi a contabilităŃii în partidă dublă. La această dată, din cauza
fregventelor instabilităŃi monetare, lipsei de metale preŃioase, începe să
se folosescă banii de hârtie (bancnotele) care facilita mult schimburile
comerciale.
În anul 1515 Conciliul Ńinut la palatul Latran din Roma
legitimează dobânzile percepute sau acordate de aceste asociaŃii
bancare. În paralel, băncile private se menŃin şi se răspândesc în
Europa, un loc de frunte fiind ocupat de italieni prin familiile Medici,
Strozzi şi Chigi, de francezi (familia Coer), de englezi (familia
Gresham) şi de germani (familia Fuger din Augsburg).
La FlorenŃa, familia Medici a înfiinŃat în sec. XIV instituŃii
bancare celebre devenind bancherii Papilor (Papa Nicolae al V-lea), ai
regilor FranŃei (Carol al VII-lea, Ludovic al XI-lea) şi Angliei (Eduard
al IV-lea), ultimului împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul,
iar după căderea Constantinopolului şi sultanului Mahomed al II-lea
Cuceritorul. Datorită faptului că familia Medici s-a implicat în
politică au apărut mari dificultăŃi financiare încât „Casa Medici” a
trebuit să-şi închidă porŃile în anul 1492. Merită amintit că datorită
locului ocupat în afacerile internaŃionale, faima, influenŃa acestei
familii de negustori care au ajuns seniori. Prin căsătorie, două
descendente ale clanului, Caterina şi Maria de Medici au devenit regine
ale FranŃei.
După falimentul afacerii familiei de Medici, membrii clanul
Fuger din Bavaria au rămas principalii agenŃi financiari ai papalităŃii.
Însă la ridicarea acestei dinastii de financiari au contat în mod deosebit
legăturile strânse cu vechea dinastie monarhică Habsburg, care
ajunsese pe tronul imperiului. Urmare serviciilor aduse împăraŃilor
Frederic al III-lea şi Maximilian, beneficiari de mari împrumuturi, casa
Fuger reuşise treptat să controleze cele mai bogate zone miniere,
turnătorii, ea exercita un adevărat monopol internaŃional al metalelor,
ceea ce îi permitea să dicteze preŃurile pe piaŃa Vienei, unde avea loc
cotaŃiile.
În anul 1519, coroana Imperiului German a fost disputată atât
de Carol de Habsburg, regele Spaniei, deja supraândatorat băneşte, cât
şi de Francisc I regele FranŃei, care era susŃinut de bancherii italieni.
Aşadar viitorul împărat Carol al V-lea (Quintul) de Habsburg
a solicitat Casei Fugger să-i împrumute sume uriaşe de bani ( peste 1,3
milioane de florini) pe care voia să le dăruiască prinŃilor electori
germani în schimbul sprijinului pentru obŃinerea coroanei imperială
romano-germană. Deşi creditul imperial fusese garantat cu venituri ale
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
coroanei, nici după patru ani datoria nu fusese restituită. În final
datorită crizei financiare care au afectat coroana spaniolă între sec.
XVII-XVIII, bancherii germani au închis afacerile.
II.3. Anvers şi Amsterdam, primele burse de valori şi de
mărfuri din lume
Dezvoltarea afacerilor impune crearea unor centre
permanente şi în acest scop se constituie în 1531 prima bursă la Anvers
(Belgia), apoi la Amsterdam (Olanda) în 1608 şi Londra.
În prima jumătate a sec. XVI, la Anvers se afla centrul de
distribuire mondială a importurilor din coloniile regatelor Spaniei,
Portugaliei etc. Din depozitele oraşului porneau spre pieŃele lumii
mirodenii, zahăr din trestie, sare, metale preŃioase, stofe ş.a. Este firesc
că la Anvers, apoi la Amsterdam şi Londra, principalele centre
comerciale şi financiare ale timpului, s-au introdus inovaŃii comerciale
şi bancare.
Investitorii privaŃi, marea finanŃă internaŃională au dezvoltat
mijloace prin care să obŃină capitaluri suplimentare, să se reducă riscul
tranzacŃiilor şi să-şi sporească veniturile, cu ajutorul băncilor, al
societăŃilor pe acŃiuni, burselor de valori şi companiilor comerciale.
În acest sens, investitorii aveau nevoie de instituŃii prin care
să vândă şi să cumpere acŃiuni, obligaŃiuni (valori mobiliare), cambii,
bilete la ordin, cecuri (efecte de comerŃ), cereale (mărfuri fungibile),
valute străine, devize şi de aceea în anul 1608 s-a deschis la
Amsterdam o bursă de valori.
Bursa de valori, prin acŃiuni speculative atrage importante
capitaluri, resurse băneşti necesare finanŃării activităŃii economice. În
plus aceste burse de valori „dirijează” fluxurile fondurilor nou
acumulate, create, spre ramurile productive cele mai eficiente.
Deci, bursa este o piaŃă, instituŃie unde se negociază hârtii de
valoare şi valute străine sau unde se desfăşoară tranzacŃii de mărfuri.
Altfel spus, companiile, societăŃile emit la bursă titluri de valoare
(acŃiuni, obligaŃiuni, rente, bonuri de tezaur, certificate de depozit
bancar efecte de comerŃ,etc.) pentru a aduna bani pe care îi investesc
în afaceri. Oamenii pot cumpăra aceste hârtii de valoare prin bursa de
valori.
În Olanda şi Anglia, state protestante, dobânda nu era scoasă
în afara legii de Biserică, motiv pentru care se puteau obŃine mai uşor
împrumuturi. Era suficient ca debitorul să dea un angajament scris
creditorului, că îi va plăti datoria la termenul scadent. Deci, aceste
bilete la ordin de tipul voi plăti au devenit titluri de credit la purtător
ce puteau fi transferate şi s-au răspândit mai cu seamă în Anglia. Pe
bancnotele britanice apare şi astăzi formula care era prezentă pe
primele bancnote I promise to pay (Mă angajez să plătesc), expresie
clasică pentru titlurile de credit primare.
Valoarea reprezentată de aceste cambii (cambium =schimb)
putea fi transferată unei terŃe persoane printr-o atribuire directă.
Aceasta însemnă, că datorită unui înscris pe dosul titlului de creanŃă
făcute de creditorul respectiv (plătiŃi la ordinul – urmează numele şi
prenumele noului beneficiar – şi semnătura) titlul de credit comercial
sau efectul de comerŃ respectiv va putea fi încasat şi de o altă
p. 74
persoană. Această operaŃie poartă denumirea de gir, şi datorită faptului
că este făcută pe dosul titlului (trată) mai poartă denumirea de
andosare. Formula de andosarea (girului) facilitează circulaŃia
titlurilor de credit şi întăreşte certitudinea încasării sumei la scadenŃă,
prin faptul că se garantează solidar plata de către transmiŃător.
Reamintim cititorilor că în cadrul creditului comercial,
titlurile de credit sunt documente scrise în formă legală, reprezentînd o
obligaŃie a debitorului de a rambursa la scadenŃă o sumă determinată.
Sunt negociabile şi pot fi transmise de la o persoană la alta. Ele mai
poartă denumirea şi de efecte de comerŃ (cambii, bilete la ordin,
cecuri).
Cambia (poliŃa sau scrisoarea de schimb) este un înscris
prin care o persoană, denumită trăgător sau emitent, dă ordin unei alte
persoane, numită tras, să plătească o sumă de bani unei a treia
persoane, numită beneficiar. Suma de bani determinată se plăteşte la un
anumit termen (scadenŃă) şi într-un anumit loc.
Cambia implică participarea a trei persoane: creditorul
(trăgător) este persoana care emite titlul şi dă dispoziŃie să se plătească
o sumă de bani (se numeşte „trăgător” pentru că „trage” titlu asupra
debitorului care este obligat să efectueze plata); „trasul” este persoana
(debitorul) căreia i se adresează dispoziŃia (ordinul) de a plăti o sumă
de bani; beneficiarul, este persoana căreia sau la ordinul căreia
urmează să se facă plata.
Biletul la ordin este un înscris prin care emitentul se
angajează să plătească la scadenŃă, unui beneficiar (sau la ordinul
acestuia), o sumă de bani determinată de titlu. Intervin 2 persoane şi o
obligaŃie personală de plată (voi plăti), faŃă de cambie unde ştim că
intervin 3 persoane şi ordin imperativ de plată (veŃi plăti). Biletul la
ordin poate circula ca şi trata prin andosări (girări) succesive până la
scadenŃa înscrisă pe titlul de credit.
Creditul bancar dă naştere la titluri de credit sub forma
cecului şi a a bancnotei.
Cecul, adică ordinul scris dat de o persoană (trăgător) unei
bănci (tras), la care are un anume disponibil bănesc de a plăti unui terŃ
(beneficiar) o anumită sumă de bani. Apar prin urmare 3 părŃi:
trăgătorul, cel care dă ordin de plată; trasul, cel care îndeplineşte
ordinul de plată; beneficiarul, cel căruia i se plăteşte suma.
Iar creditul public (obligatar) conduce la crearea unor titluri
cum sunt: certificatele de depozit, bonurile de tezaur şi a
obligaŃiunilor.
Cea mai veche operaŃiune de scontare (operaŃiunea prin care
o bancă achiziŃionează de la clienŃi săi, la vedere şi înainte de scadenŃă,
efecte de comerŃ, dându-le în schimb suma de bani menŃionată pe
înscris, mai puŃin dobânda aferentă perioadei) a unei cambii cunoscută
nouă a fost efectuată la Anvers, în 1536. Până atunci, cambiile erau în
general încasate la data scadenŃei, dar dacă un creditor avea nevoie de
bani urgentă, putea pretinde de la debitor plata anticipată, în schimbul
unei reduceri, adică a unui scont, aplicat sumei totale. Astfel, scontul a
devenit o operaŃie bancară, specifică economiei de piaŃă, care constă
din cumpărarea de către o bancă comercială a unei cambii, înainte de
ajungerea la scadenŃă.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
Observăm că termenul de scont desemnează atât operaŃiunea
cât şi suma dedusă din valoarea nominală a efectului comercial scontat.
Sec. XVI se caracterizează printr-un risc mărit al activităŃii
de comerŃ mai ales în timpul călătoriilor pe mare, din cauza
naufragiilor sau a piraŃilor. La aceasta se mai adaugă inflaŃia generată
de sosirea metalelor preŃioase din Lumea Nouă în cantităŃi mari. Marile
pieŃe financiare „tremurau” în aşteptarea vaselor încărcate cu mărfuri,
aur,argint etc., orice întârziere sau pierderi suferite în timpul călătoriei,
putea da naştere la falimente sau crize. Să nu uităm că legea cererii şi a
ofertei a reglementat dintodeauna echilibrul pieŃelor economice.
În consecinŃă unele pieŃe din sec. XVII, mai ales cele din
Amsterdam au început să introducă contracte la termen, care
prevedeau livrarea mărfurilor la o dată şi la un preŃ stabilit în prealabil.
De regulă între data din contract şi data sosirii mărfii se scurgea ceva
vreme, se putea întâmpla, ca între timp, valoarea mărfii contractate să
scadă sau să crească, caz în care vânzătorul putea câştiga sau pierde. În
momentul semnării contractului, cumpărătorul primea o chitanŃă în
care se declara cantitatea, tipul de marfă şi data când urma să fie
livrată marfa. Aceste documente puteau fi transmise unei alte persoane
(cesiune) ca drept de creanŃă, alimentând astfel traficul considerabil de
titluri de creanŃă de pe piaŃă, printre care cambiile şi biletul la ordin.
(D. – op. cit.)
Aceste operaŃiuni la termen, în care tranzacŃia se poate face
la cursul din acel moment, iar predarea mărfurilor şi achitarea lor se
face la o dată ulterioară numită scadenŃă sunt speculative, deoarece în
acest interval de timp cursul titlurilor de valoare poate creşte sau scade.
OperaŃiunile la termen reprezintă 80% din totalul tranzacŃiilor care au
loc la bursă.
Specularea „la scădere” (bear) presupune vânzarea unei
mărfi pe care vânzătorul încă nu o deŃine, dar face tranzacŃia în
speranŃa că la data de livrare o va putea cumpăra la un preŃ mai scăzut,
realizând un profit din diferenŃa de preŃ, între preŃul de producŃiue şi
cel de livrare.
Deci, speculatorul la scădere estimează scăderea valorii
unui titlu. Pe baza acestei presupuneri, el va vinde un titlu împrumutat
în speranŃa că îl va răscumpăra mai târziu la un preŃ mai mic.
Specularea „la urcare” (bull) presupune achiziŃionarea unei
mărfi în speranŃa că la termenul de livrare preŃul să fie mai mare decît
cel la care s-a încheiat operaŃiunea.
Deci, speculatorul „la creştere” previzionează creşterea
viitoare a unei acŃiuni la bursă. El cumpără acest tip de acŃiuni în
speranŃa că va realiza un profit viitor.
Un mare avânt au luat tranzacŃiile cu titlurile de valori la
Bursa din Amsterdam. La bursa din oraş se plasau în sec. XVII
acŃiunile companiilor coloniale olandeze şi titlurile de credit comunale
şi ale provincilor.
În sec. XVIII bursa olandeză ajunse principala piaŃă
financiară europeană, unde erau negociate hârtii de valoare emise în
Anglia, FranŃa, Rusia, Suedia, statele din Germania.
p. 75
Astfel, în clădirea Bursei din Amsterdam se fac tranzacŃii
oficiale de comerŃ, valută, de efecte şi de acŃiuni. Într-o carte a vremii
se scrie: se vindea la termen hering înainte de a-l prinde, grâu sau alte
mărfuri înainte de a creşte, sau înainte de a le avea în mână.
În secolul XVIII Londra ia locul Amsterdamului în afacerile
internaŃionale şi devine centrul financiar cel mai important din lume.
Bursa de valori (stock exchange) de la Londra găzduieşte încă din
1695 primele tranzacŃii cu fonduri publice, cu acŃiunile Companiei
Indiilor Orientale din Anglia (1599) şi ale Băncii Angliei. În ciuda
operaŃiilor hazardate şi speculaŃiilor soldate uneori cu rezultate
negative, bursa de la Londra a servit, printr-o largă mobilizare de
fonduri, intereselor expansionismului britanic concentrat pe construirea
unui mare imperiu colonial.
Analizând corelarea dintre amplificarea operaŃiilor băneşti,
cu intensificarea speculaŃiilor şi creşterea forŃei capitalului bancar se
poate observa evoluŃia principalelor burse de valori.
Despre piaŃa de capital R.H. Tawney spunea: „O piaŃă a
banilor organizată are mai multe avantaje. Dar nu este o şcoală de
etică socială sau de responsabilitate politică”.
III. Băncile de emisiune (sec. XVII – XVIII)
Am văzut că primele semne specifice activităŃii de bancă
centrală sunt întâlnite încă din cele mai vechi timpuri, iar prima funcŃie
îndeplinită de băncile centrale a fost cea de emisiune de monedă.
Banca centrală a derivat din băncile comerciale, a căror activitate s-a
dezvoltat în perioada Renaşterii.
IniŃial, nu a existat o delimitare strictă între băncile
comerciale şi cele de emisiune. Aceleaşi bănci efectuau atât operaŃiuni
de mobilizare a disponibilităŃilor băneşti şi de acordare de credite, cât
şi operaŃiuni de emisiune a bancnotelor.
După unele păreri, rolul decisiv de bancă centrală i-a fost
conferit unei bănci o dată cu apariŃia funcŃiei de împrumutător pentru
celelalte bănci, în vederea contribuirii la stabilitatea sistemului bancar.
După o altă părere, băncile centrale au apărut datorită inabilităŃii
băncilor de a gestiona crizele financiar-bancare.
Primele instituŃii care au îndeplinit rolul de bancă centrală în
sensul modern al cuvântului au apărut, în perioada Evului Mediu şi a
Renaşterii, o dată cu amplificarea activităŃii băncilor comerciale. Ele se
disting prin deŃinerea funcŃiei de emisiune a primelor forme de
bancnote, cele ce se vor transforma treptat în banii de hârtie de mai
târziu fără valoare intrinsecă.
Pentru asigurarea stabilităŃii monetare, banca de emisiune
este obligată să aibă o acoperire metalică sub forma unui stoc (fond) de
valori certe format din metale preŃioase şi valute liber utilizabile care
să micşoreze riscurile inflaŃiei.
Banca de emisiune este considerată ca bancă centrală a
statului şi ca urmare a efectuării operaŃiunilor de finanŃare a deficitelor
bugetare şi de distribuire a datoriei publice prin bonuri de tezaur şi
obligaŃiuni de stat.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
Banca de emisiune păstrează rezervele monetare şi de metale
preŃioase şi stabileşte cursul de schimb valutar al monedei naŃionale.
Conducerea băncii centrale de emisiune reprezintă statul în
raporturile monetare şi de credit internaŃionale.
Modelul, exemplul, prototipul băncii de emisiune este Banca
Angliei înfiinŃată în anul 1694, care şi-a început activitatea prin
acordarea unui împrumut guvernului cu o dobândă de 8% şi folosind în
acest scop capitalul ei în aur.
III.1 . Banca din Amsterdam (1609)
Ştim deja, că după căderea Imperiului Bizantin (sec.XV)
Mediterana de E. se închide pentru Ńările din V. Europei. În această
situaŃie are loc schimbarea polilor de putere, implicit declinul băncilor
italiene, schimbare care e determinată de intrarea Olandei într-o
perioadă de dezvoltare rapidă a comerŃului şi a meşteşugurilor. BogăŃia
olandezilor se baza pe navigaŃie şi comerŃ.
Timp de cca. şapte decenii (1600-1675) Provinciile Unite
(Olanda) deŃin supremaŃia mondială în economie, artă, ştiinŃă,
activitate comercială şi bancară construind un imperiu în Indiile de V.
şi de E.
Factorii care au contribuit la hegemonia Olandei au fost:
superioritatea în pescuit, în agricultură (desecări, horticultură), în
producŃia industrială (nave, textile), 16 mii de vasele de comerŃ care
au dominat pe plan mondial transportul pe apă, marile antrepozite din
portul Amsterdam.
Olanda deŃinea supremaŃia în ceea ce priveşte comerŃul
maritim cu Indiile Orientale, Africa şi Caraibe. A fost creată Compania
Indiilor Orientale (1602) şi Compania Indiilor Occidentale (1621),
companii comerciale ce se ocupa de comerŃul Olandei cu diferite zone
de pe glob.
Astfel, Compania Olandeză a Indiilor Orientale îşi avea
sediul în Batavia, pe insula Java, în Indiile Orientale (insulele din S.E.
Asiei în prezent parte componentă a Indoneziei), deŃinînd monopolul
comerŃului olandez în Oceanul Indian, evident în dauna comerŃului
portughez. Timp de 200 de ani olandezii au făcut comerŃ cu Asia şi au
guvernat insulele ce aparŃin Indoneziei de astăzi.
Olandezii au căutat oportunităŃi de comerŃ şi în V.
Reamintim că numele de Indiile de V. (Indiile Occidentale) a fost dat
de Cristofor Columb care debarcând în Cuba, în 1492, a crezut că a
găsit ruta maritimă spre V. către India. Astfel, Indiile de V. sunt un
arhipelag format din 1200 de insule ce separă Oc. Atlantic de Gf.
Mexic şi de M. Caraibilor. Insulele sunt împărŃite în 3 mari grupuri:
Bahamas, Antilele Mari şi Antilele Mici.
În 1612, exploratorii olandezi s-au stabilit pe o insulă de pe
fluviul Hudson, pe care au denumit-o New Amsterdam (Noua Olandă).
Englezii au capturat-o în 1664 şi au redenumit-o New York.
SupremaŃia economică a Olandei a mai fost determinată de
poziŃia strategică ce îi permitea să controleze comerŃul pe Marea
Baltică, Marea Nordului, Atlantic, de declinul Spaniei şi formarea
p. 76
Provinciilor Unite (Olandei) ca stat independent. Mai exact, în anul
1648 prin pacea de la Westfalia s-a pus capăt Războiului de 30 de ani
(1618-1648), şi s-a recunoscut independenŃa Olandei şi ElveŃiei.
Toate acestea nu ar fi fost posibile, dacă în Olanda nu s-ar fi
înfiinŃat la Amsterdam în anul 1609 o băncă puternică, cu 100 de ani
înaintea Angliei şi 200 de ani înaintea FranŃei.
În plus, speculaŃiile excesive, bancrutele frauduloase ale
depozitarilor de bani şi înşelătoriile zarafilor vor determina oamenii de
afaceri, autorităŃile olandeze să înfiinŃeze o instituŃie numită „Banca
Amesterdamului”, menită să înlocuiască cămătarii Această instituŃie
este considerată o precursoare a băncii moderne. A doua bancă
modernă a fost cea de la Hamburg din 1619.
AutorizaŃia de funcŃionare îi permitea să efectueze toate
categoriile de operaŃiuni: primiri în depozit, schimb monetar, plăŃi. În
scopul unei gestiuni sănătoase, creditele puteau fi acordate numai cu
condiŃia acoperirii împrumutului prin stocul de metal preŃios şi erau
purtătoare de dobânzi în jur de 5%.
IniŃial, banca ce aparŃinea oraşului, s-a concentrat pe
problema reglării circulaŃiei monetare, prin controlarea calităŃii
monedelor. Astfel s-a născut ideea ca o instituŃie publică, o bancă, să
reglementeze problema dificilă a punerii în circulaŃiea unor monede cu
valoare reală. Cei care intrau în posesia banilor trebuiau să aibă
siguranŃa valorii care o primeau.
Cu timpul, activitatea băncii se diversifică. Comerciantul
aducea monedele sale la bancă, unde erau cântărite şi depozitate în
numele proprietarului. Cantitatea de metal a monedelor era trecută în
contul negustorului sub forma unui credit, pe care acesta îl acorda
băncii.
Banca din Amsterdam îi eliberează negustorului depunător
un certificat (recipisă) de depozit prin care se adeverea cantitatea de
metal preŃios pe care o Ńinea în numele său.
Acest certifica de depozit a fost o nouă formă de bani,
implicit o nouă formă de credit. În banca olandeză recipisa
(certificatul) de depozit era emisă de banca de depozit, pentru a fi
folosită de depozitar (creditor) în scopul achitării unei datorii.
Mai simplu exprimat, pentru a efectua o plată, un negustor
nu mai trebuia, să meargă la bancă, să retragă monedele respective şi să
le dea creditorului, ci era suficient să anunŃe, să notifice banca şi
aceasta făcea plăŃile în numele lui. Astfel s-a dezvoltat una din funcŃiile
băncii, mijlocirea plăŃilor dintre clienŃi.
O a doua inovaŃie bancară a fost, utilizarea depozitelor de
bani depuşi de bancă, prin acordarea lor sub formă de împrumuturi ce
trebuiau rambursate.
Un alt titlu de valoare rezultat din practică complexă a vieŃii
economico-financiare îl reprezintă prezenŃa cecului-recipisă care spre
deosebire de cecul-ordin de plată,constituia numai dovada existenŃei
sumei păstrate în depozitul băncii, la dispoziŃia beneficiarului, nu şi
ordinul (mandatul) dat de către client băncii sale (tras), ca aceasta să
efecueze plata în beneficiul unui terŃ, adică celui ce se prezintă cu
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
hârtia de valoare, evident prin debitarea contului său de depozit, adică
contul emitentului.
Banca Amsterdamului este considerată o precursoare a
băncilor moderne, iar biletele emise chiar în anul înfiinŃării apar în
unele lucrări ca prima formă a monedei de hârtie în adevărata
accepŃiune a cuvântului.
În sec. XVII apar mai multe bănci după modelul Băncii
Amsterdamului: Banca din Hamburg în 1619, Banca Suediei în 1656,
Banca Angliei în 1694.
III.2. Biletul de bancă (bancnota)
Termenul de bancnotă derivă din expresia notă de bancă şi
reprezinta, la început, expresia unui vărsământ efectuat într-o instituŃie
de credit, prin care aceasta certifică existenŃa aurului în depozitul său.
În Europa, primele bănci de depuneri, cum ar fi cele din
Amsterdam (1609) şi Hamburg (1619) erau bănci particulare care
primeau în depozit monezi sau lingouri de aur şi eliberau în schimb
recipise (cerificat) de depozit care circulau andosate (operaŃiunea prin
care se efectuează transmiterea unei terŃe persoane a creanŃei pe care o
reprezintă de către proprietarul efectului de comerŃ, la ordinul său
„plătiŃi d-lui numele şi prenumele beneficiarului” şi a semnăturii sale
pe dosul efectului) de primitori. Proprietarul biletului de bancă
(certificatul de depozit andosat) putea să ridice o sumă de bani cu o
valoare echivalentă şi dintr-o altă instituŃie de credit, diferită de cea la
care făcuse depozitul.
În timp, biletul de bancă a început să mjlocească schimbul de
mărfuri, fără a se mai recurge la aurul pe care îl reprezintă. Paralel cu
folosirea monedei de hârtie, în mediile comerciale se dezvoltă
întrebuinŃarea efectelor comerciale: cec, ordin de plată, scrisoare de
schimb.
Mai târziu, statul şi-a instaurat monopolul în domeniul
emiterii biletelor de bancă, ele începând să circule pe tot teritoriul unui
stat. Statul împuternicind banca centrală (banca de emisiune) să
îndeplinească funcŃia de emitent de bilete de bancă.
Din sec. XVII de când au apărut, oficial, bancnotele şi până
la primul Război Mondial acestea au circulat împreună cu monezile
metalice. Deci, se poate afirma că timp de 3 secole (sec. XVII – XX) a
existat o perioadă, în care oamenii au folosit deopotrivă monezi cu
valoare proprie de aur şi argint şi semne băneşti fără valoare proprie,
bancnotele, care reprezentau în circulaŃie aurul şi argintul şi care, din
această cauză erau deplin convertibile în aur şi argint.
Începând cu Primul Război Mondial şi până azi, putem numi
perioada circulaŃiei exclusive a bancnotelor convertibile şi
neconvertibile precum şi a banilor de cont.
III.3. Banca Suediei (1656)
Controlul asupra Mării Baltice se află în centrul atenŃiei
Ńărilor din N. Europei. Regiunea era bogată în resurse. Toată Europa de
V. depindea de bazinul Balticii în ce priveşte lemnul, pânzele,
frînghiile şi alte materiale necesare construcŃiilor navelor.
p. 77
Suedia este o Ńară situată în N. Europei în Peninsula
Scandinavică, cuprinzând şi insulele Gotland şi Oland din Marea
Baltică. În sec. XVII, Suedia a devenit o Ńară europeană puternică,mai
ales sub conducerea marelui general Gustav Adolf care s-a remarcat
în timpul Războiului de 30 de ani (sec. XVII), război ce a fost generat
de cauze religioase, politice , dar mai ales economice.
Mai clar exprimat interesele comerciale în bazinul Mării
Baltice au adus în conflicte, statele nordice. Taberele implicate în
război: Imperiul Habsburgic aliat cu Spania, pe de o parte şi
principatele protestante Suedia, Danemarca, Olanda, Anglia, FranŃa
catolică de cealaltă parte. Suedia face parte din învingători. Suedezii au
descoperit că succesele atrag duşmani ce implică conflicte militare
numeroase ce au dus la micşorarea puterii statului. Scandinavia a
pierdut supremaŃia în regiune în favoarea unor Ńări ca: Rusia şi Prusia.
Între sec. XVII-XVIII din cauza războaielor purtate de
Suedia şi a necesarului de bani pentru finanŃarea lor, metalele
preŃioase sunt tot mai greu de găsit. S-au topit tunuri de aramă şi bronz,
metalul fiind folosit ca monedă.
În anul 1656, în mijlocul crizei de metal preŃios aflat în
circulaŃie bancherul Johan Palmsruch a obŃinut, de la regele Carol al
X-lea Gustav permisiunea de a deschide la Stockholm o bancă de
schimb şi de împrumut la care se adaugă dreptul de a emite oficial
bancnote în regim de monopol pe o perioadă de 30 de ani.
Tot în aceeaşi perioadă J. P. fondatorul băncii Suediei, a
creat biletul de bancă prin propunerea făcută creditorilor care scontau
efecte de comerŃ să le dea nu numai numerar metalic ci şi bilete
conŃinând angajamentul de a rambursa purtătorului titlului de valoare
bani metalici legali, adică suma înscrisă pe bilet.
Prima bancnotă propriu-zisă emisă la 16 iulie 1661 a fost
numită daler care s-a bucurat de un mare succes în łările de Jos şi apoi
pretutindeni. Exemplul va fi preluat de Ńările nordice apoi de Banca
Angliei (1694), în SUA (1791), în FranŃa în anul 1800 , odată cu
înfiinŃarea Băncii FranŃei.
În concluzie, biletul de bancă a apărut pentru prima dată în
Suedia, în sec XVII, într-o bancă de circulaŃie, capabilă să distribuie
lichidităŃi fără să fost, în prealabil, nevoită să colecteze depozite.
Astfel, Banca Suediei poate fi considerată prima bancă de emisiune în
sensul modern al cuvîntului prin faptul că emite bancnote ,
caracterizate prin aceea că nu erau purtătoare de dobînzi, aveau valori
nominale standardizate, fixe, circulând ca mijloace de plată.
Bancherul J. Palmsruch susŃine că nimeni nu se poate opune
la emiterea monedei de hârtie într-o proporŃie superioară volumului
depozitelor primite, deoarece este puŃin probabil ca toŃi deponenŃii să
vină în acelaşi timp să reclame drepturile lor. Din prudenŃă, este
recomandabil să se respecte o proporŃie rezonabilă (D. – op. cit.).
Însă datorită politicii greşite de creditare a băncii, prin
finanŃarea creditelor pe termen lung pe baza depunerilor pe termen
scurt, banca intră în incapacitate de plată, nemaifăcând faŃă cererilor de
rambursare, în schimbul bancnotelor emise.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
De subliniat că istoria mai înregistrează cazuri, sporadice, de
hârtie, care a funcŃionat pe post de bani. Dar adoptarea bancnotelor este
înregistrată oficial în anul 1661 în Suedia.
III.4. Banca Angliei (1694)
În dezvoltarea comercială a Angliei se disting două etape.
Prima etapă de transformare şi de pregătire, care durează
până în sec. XVII. Transformarea calitativă a Angliei, datează din sec.
XV, datorită politicii înŃelepte promovate de o serie de regi luminaŃi
din celebra familie a Tudorilor : Henric al VIII-lea (1509-1547) care în
1534, devine şef al Bisericii Anglicane şi fica sa Elisabeta I (1558-
1603). Ei au pus bazele vieŃii comerciale, maritime şi au contribuit la
bunăstarea poporului.
Mai concret, regina Elisabeta I Tudor în anul 1588, prin
înfrângerea „Invincibilei Armada” (flota spaniolă) a reuşit să pună
bazele imperiului colonial englez.
Urmează o altă perioadă de rivalitate cu FranŃa, de cuceriri la
scară mondială din sec. XVIII, când se formează imensul imperiu
colonial.
Ca şi Ludovic al XIV-lea, Carol I Stuart (1625-1649) era
într-o veşnică criză de bani. Datoria publică (datoria naŃională) a
statului era de zeci de milioane de lire sterline şi reprezenta suma totală
datorată de guvern, ca urmare a obŃinerii unor împrumuturi interne şi
externe pentru acoperirea deficitului bugetar (diferenŃa cu care
veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare). Ne
reamintim că deficitul bugetar poate fi finanŃat prin: creşterea
obligaŃiilor fiscale (impozite, taxe), emisiunea monetară şi împrumuturi
de stat pe piaŃa internă sau internaŃională ( materializate prin vânzarea
titlurilor de valoare emise de stat, cum ar fi: obligaŃiuni, bonuri de
tezaur).
În anul 1628, acest deficit bugetar şi implicit nevoia
permanentă de bani necesare finanŃării războiului în curs împotriva
ScoŃiei, l-a determinat pe regele Carol I să convoace Parlamentul.
Pentru a mări impozitele, regele avea nevoie de aprobarea
Parlamentului. Şi din motive religioase, regele fiind catolic iar
parlamentarii fiind puritani şi presbiterieni şi prin faptul că Parlamentul
englez voia să aibă mai multă putere asupra felului în care guverna
Carol I, i s-a interzis regelui mărirea impozitelor. Parlamentul a fost
dizolvat deoarece refuza să voteze impozitele cerute de rege.
Conflictul dintre Carol şi Parlament a dus la izbucnirea
Războiului Civil (1642-1646). Armata Parlamentului a înfrânt armata
regelui. Carol a complotat cu supuşii săi scoŃieni pentru a recâştiga
tronul, dar a fost acuzat de trădare şi la data de 30 ianuarie 1649, regele
Carol I a fost executat.
În anul 1649, a fost instaurată Republica, organizată sub
forma Commonwealth-ului, comunitate politică a binelui şi a legii. În
anul 1653, a fost instaurat Protectoratul, Oliver Cromwel (1599-1658),
conducătorul armatei Parlamentului, a preluat puterea. A fost numit
Lord Protector (1653-1658) şi a condus Ńara ca un rege, sprijinit de
armată.
p. 78
După moartea sa, monarhia a fost restaurată, restabilită, iar
fiul lui Carol I Stuart a devenit regele Carol al II-lea (1660-1685) cu
promisiunea că va acorda amnistie generală.
Hegemonia Olandei a atras rivalitatea Angliei, care sub
conducerea lui O. Cromwell, a adoptat „Actul de navigaŃie” (1650-
1651), menit să împedice comerŃul oandez şi cel francez şi care a atras
Olanda într-o serie de conflicte militare.
În perioada 1675-1689 a avut loc alianŃa Angliei şi FranŃei
pentru a înlătura hegemonia economică a Olandei.
Un alt factor care a contribuit la pierderea supremaŃiei pe
mare a Olandei a fost încoronarea lui Willhem de Orania (1688-1702)
conducător al Provinciilor Unite, ginere lui Iacob al II- lea (1685-
1688), frate lui Carol al II-lea şi care Willhem în anul 1688 a devenit
William al III-lea rege al Angliei, ScoŃiei şi Irlandei, care a stabilit că
flota olandeză să fie subordonată englezilor. Astfel se va aplana pentru
½ de secol conflictele cu Olanda, Ńară ce va fi luată drept aliat
împotriva FranŃei.
În plus, aducerea pe tronul Angliei a unui rege protestant în
persoana lui William al III-lea, a insemnat victoria revoluŃiei engleze
şi prin semnarea de către rege a „DeclaraŃiei drepturilor” se
marchează începutul monarhiei constituŃionale, deoarece prin regele
William al III-lea în anul 1698, a fost posibilă înlăturarea dinastiei
catolice a StuarŃilor.
În sec. XVII-XVIII are loc eliminarea definitivă a Olandei
din competiŃie şi amplificarea luptei pentru supremaŃie între FranŃa şi
Anglia. Lupta a fost câştigată de Anglia care, după prima revoluŃie
industrială (înc. sec. XVIII), declanşată aici, a devenit cea mai mare
putere economică a lumii. Pe la mijlocul sec. XVIII, Marea Britanie
domina căile comerciale către India şi Orientul Îndepărtat.
Prima colonie engleză din America de N., a fost fondată în
Jamestown (Virginia), în 1607. În anul 1620, „PărinŃii Pelerini” au
sosit în Noua Angliei la bordul vasului Mayflower, ceea ce a dus la
întemeierea cu succes a unei noi colonii. Coloniştii englezi cu greu au
reuşit să întemeieze coloniile: Plymouth, Massachusetts (1620);
Maryland (1634) şi Pennsylvannia (1681). Aceştia au luat New York,
New Jersey, Delaware de la olandezi în anul 1664. Englezii şi-au
concentrat eforturile în zona golfului Hudson şi coasta Oceanului
Atlantic.
În anul 1750 pe coasta de E. a Americii de N. se aflau 13
colonii britanice. Deşi fiecare colonie era diferită, în anul 1776,
acestea şi-au declarat independenŃa faŃă de Marea Britanie. În războiul
care a urmat, coloniştii au înfrânt armata britanică şi s-au unit creând
Statele Unite ale Americii.
Anglia la cumpăna veacurilor, în ciuda coloniilor pierdute,
avea cel mai puternic imperiu colonial, perla coroanei britanice fiind
India. În anul 1877 regina Victoria a devenit „Împărăteasă a Indiei.”
Britanicii aveau acces nelimitat la bogăŃiile Ńării.
Creşterea producŃiei manufacturiere, dezvoltarea comerŃului
maritim, intensificarea operaŃiilor băneşti, concentrarea capitalului
pentru susŃinerea activităŃilor comerciale creaseră necesitatea unei
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
bănci foarte puternice, pregătite să primească depozite, să acorde
credite mari, să poată transforma în fonduri lichide efectele comerciale
(cambii, bilet la ordin, cec) prin scontare şi să emită însemne monetare
de hârtie, instrumente monetare ce serveau mai bine activitatea
economică în plină dezvoltare. În plus se scapă de cămătari şi de
alterări monetare etc.
Pentru a putea continua războiul împotriva olandezilor,
regele Carol al II-lea Stuart a ajuns să ceară parlamentului uriaşa sumă
de 1,5 milioane de lire sterline. Flota olandeză forŃase estuarul Tamisei
şi distrusese flota engleză ancorată aici. Războiul împotriva lui
Ludovic al XIV-lea regele FranŃei fac necesare, de asemenea, prezenŃa
sumei de 1,2 milioane de lire sterline. Aceste sume trebuiesc obŃinute
printr-un împrumut pe termen lung, obŃinut , în primul rând, de la o
bancă.
SituaŃia creată, alături de ceilalŃi factori amintiŃi, a urgentat
înfiinŃarea unei bănci publice. Proiectul prezentat de la finele sec. XVII
de comerciantul W. Peterson a fost susŃinut de trezoreria statului.
Societatea pe acŃiuni înfiinŃată în acest sens a fost motivată să
participe cu fonduri nu doar cu o dobândă de 8%, ci şi de garanŃiile
oferite de Legea Tonajului din anul 1694, care garanta plata
dividentelor din taxele impuse corăbiilor în funcŃie de tonaj şi din
impozitele aplicate pentru vânzarea băuturilor acoolice.
Astfel banca era pregătită să asigure depozite, să opereze
încasări şi plăŃi şi să acorde împrumuturi. LichidităŃile băncii fiind
reduse faŃă de necesar, băncii i-a fost acordată permisiunea de a emite
un număr de bancnote cu o valoare totală egală cu propriul capital de
1,2 milioane de lire sterline.
Activitatea băncii s-a bucurat de succes şi astfel, în anul 1709
s-a hotărât dublarea capitalului propriu, iar Banca Angliei a rămas
singura societate pe acŃiuni autorizată să imprime bancnote, a căror
aspect a rămas aproape neschimbat până în 1956.
Spre deosebire de tipul de chitanŃe, numite „promisiuni de
plată de tipul - Făgăduiesc să achit purtătorului, la cerere, suma de.. ”
sau goldsmith note (nota aurarului) primite de deponenŃi pentru
păstrarea banilor în case de fier, care erau garantate de depozitele în
monedă metalică, bancnotele emise de Banca Angliei erau garantate de
veniturile din impozite, adică de un credit, încredere faŃă de stat. Cel
care deŃinea şi schimba biletele de hârtie, banc-notele emise de Banca
Angliei acorda credit, încredere, adică „putere de schimb” unei hârtii
care reprezintă solvabilitatea băncii emitente, adică capacitatea băncii,
de a-şi respecta angajamentele faŃă de creditorii săi, la scadenŃă,
principiu care stă şi azi la baza circulaŃiei banilor de hârtie. (D.- op.
cit.).
Datorită deŃinerii monopolului activităŃii comerciale într-o
anumită zonă geografică, a reaparut pe lângă Banca Angliei „United
East India Compani” ( Compania Unită a Indiilor Orientale) şi o nouă
societate „South Sea Compani” (Compania Mării Sudului). Tuturor
celor trei societăŃi li s-au acordat privilegii în schimbul unor
împrumuturi pe termen lung acordate statului, pentru susŃinerea
hegemoniei Angliei.
p. 79
Dacă prin secolul XVI negustorii londonezi au pus bazele
Companiei Britanice a Indiilor Orientale (de est) şi şi-au stabilit
cartierul general la Bombay, în sec. XIX India era deja controlată de
compania britanică şi de guvernul britanic.
Deci modelul reprezentativ al băncii de emisiune a fost
Banca Angliei. FuncŃiile ei s-au diversificat şi printre altele, a
funcŃionat ca bancher de zi cu zi al guvernului, împrumutându-i
fonduri pe timp de război, punând în ordine emisiunile biletelor de
bancă (1884) şi contribuind la dezvoltarea sistemului financiar.
Ştim că banca nu mai avea rezerve, deoarece capitalul ei
fusese împrumutat guvernului, dar i se acordase privilegiu de a emite
bilete de hârtie (bancnote) garantate, în timp, cu rente de stat, aur şi
valute convertibile. Altfel spus, parlamentul a autorizat însă banca să
folosescă acest capital, împrumutându-l particularilor sub formă de
bancnote emise de bancă.
Pe de altă parte, depunătorii în numerar pot să opteze între a
primi bilete de bancă echivalente cu depozitul efectuat sau a deschide
un cont purtător de dobândă primind un carnet de cecuri care le
permite să dispună de fondurile lor.
În acelaşi timp cu goldsmith note s-au răspândit şi ordinele
de plată emise de deponenŃi, asemănătoare cu cecurile actuale. Prin
promisiunea de plată care putea fi transferată altora, bancherul se
angaja să plătească o sumă ce putea fi ridicată de la orice altă .bancă
din regat
Astfel, în Anglia la finele sec. XVIII, apare cecul-ordin de
plată, conŃinând ordinul scris - veŃi plăti – din partea creditorului-
trăgător (cel care dispune plata) unei bănci (tras) la care are un
disponibil bănesc, de a plăti o sumă de bani, adică să i se debiteze
contul în momentul achitării cecului respectiv, unui terŃ beneficiar.
Cecul-mandat, era cunoscut şi sub numele de cec-tras adică
banca debitorului la care este deschis contul.
În acel moment adevăratul cec era născut. Adică, înscrisul
care conŃine ordinul de plată dat de titularul unui cont curent către
banca la care-şi Ńine depozitul, de a elibera o anumită sumă de bani
persoanei înscrise în cec sau prezentatorului acestuia.
În concluzie cecul apare ca un mijloc de a ocoli, monopolul
emisiunii biletelor de bancă (bancnotelor).
Altfel spus, originea cecului se află într-o hotărâre din 1742 a
guvernului britanic de a interzice băncilor să mai emită bilete de bancă
(bancnote) plătibile la vedere la ghişeele lor. Ca urmare, băncile au
autorizat pe clienŃii care aveau disponibilităŃi în cont la ele să dea
ordine (mandate) pe baza cărora băncile să efectueze plăŃile la vedere
din aceste disponibilităŃi la solicitarea beneficiarilor. Aceste ordine au
fost denumite checks. (C.C.K. – op.cit.).
Răspândirea în Anglia, a cecului, este strâns legată de
perioada Marii RevoluŃii Industriale.
Banca era autorizată să sconteze cambii (oper. bancare care
constă în cumpărarea efectelor de comerŃ, cambii, trate, bilete la ordin,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
de către băncile comerciale, înainte de a ajunge la scadenŃă) şi să
primească depozite.
Banca Angliei, în dorinŃa de a înlătura concurenŃa, refuză să
sconteze cambiile „trase” pe piaŃa din Amsterdam. Foarte multă lume
implicată financiar, direct sau indirect, s-a trezit ruinată.
Banca Angliei a emis bancnote în exces şi datorită
supraabundenŃei de valori în circulaŃie, a urmat o stare de criză,
prăbuşiri de cursuri şi convulsii în afacerile comerciale.
În perioada de hegemonie a Angliei, situată între 1700-1914,
Londra era capitala financiară a Europei, lira sterlină împreună cu
Banca Angliei reglau ratele dobânzilor la împrumuturi în întreaga piaŃă
internaŃională, dominaŃia britanică se întindea pe 5 continente.
InfluenŃa imperiului se face şi acum simŃită din America de
N. până în Australia, din Africa până în India, unde limba şi
administraŃia Marii Britanii supraveŃuiesc în forme moderne.
III.5. Banca FranŃei (1800)
În sec. XVII, puterea regilor din Europa era la apogeu.
Regele FranŃei Ludovic al XIV-lea sprijinit de cardinalul Mazarin,
apoi de ministrul Colbert era cel mai puternic monarh din Europa.
Armatele lui Ludovic al XIV-lea (1643-1715) au invadat teritoriile
altor puteri europene, printre care se numără łările de Jos şi mai târziu
Anglia care s-a aliat împotriva FranŃei.
FranŃa a întemeiat aşezări, colonii în Noua FranŃă (S.E.
Canadei), iar mai târziu în 1682, bazinul fluviului Mississipi a fost
revendicat sub numele de Louisiana, având o suprafaŃă de cca. 2
milioane de km. pătraŃi. Se întindea în E. până la MunŃii Stâncoşi şi de
la Golful Mexic în S. până la viitoarele frontiere canadiene în N.
Coloniile franceze au fost permanent o ameninŃare la adresa
coloniilor engleze din E. Americii. În plus, regele Spaniei, Carol al II-
lea (1664-1700), voind să păstreze unitatea imperiului spaniol a lăsat
prin testament, coroana spaniolă nepotului său Ludovic al XIV-lea.
Interesele geo-politice, militare, religioase şi mai ales economice ale
duşmanilor FranŃei au făcut să aibă loc Războiul pentru Succesiunea la
tronul Spaniei (1702-1717), din care marea armată a FranŃei a fost
înfrântă.
FranŃa şi Anglia au fost mereu în război, de pe la 1689 şi
până pe la 1763, pentru stăpânirea Indiei şi a Americii de N. Flota
englezească a fost mereu victorioasă.
În anul 1803, SUA a cumpărat de la FranŃa cu suma de 15
milioane de dolari toate pământurilor de la E. de Mississipi până la
MunŃii Stâncoşi, care reprezintă 30% din suprafaŃa S.U.A. de astăzi.
Din „AchiziŃia Louisiana”, fac parte statele : Mississipi, Missuri,
Minnesota, Mineapolis, Dakota, Colorado. Noul teritoriu a transformat
statul american într-o mare putere.
Teritoriile controlate de FranŃa după rivalitatea cu Anglia din
sec. XVIII erau pământurile din America de N., India şi Africa.
Imperiul colonial francez deŃinea locul II după cel englez. Teritoriile
p. 80
sale au fost organizate în protectorate (guvernare proprie sub
autoritatea metropolei).
Veşnicele războaie dintre FranŃa şi Anglia, apărarea
intereselor din colonii, datorii enorme şi numeroasele înşelătorii şi
jecmăneli ale mânuitorilor de bani, a făcut necesară prezenŃa unei
instituŃii de credit cu o serie de atribuŃii: acordarea de împrumuturi
statului cu o dobândă cu mult sub cea a cămătarilor şi păstrarea
tezaurului statului, emisiunea banilor de credit (bancnotele),
concentrarea rezervelor băneşti ale băncilor comerciale şi acordarea de
credit acestor bănci, pe baza primirii la rescont a cambiilor scontate în
prealabil la băncile comerciale.
În vârstă de 72 de ani, la 1 septembrie 1715, Ludovic al XIV-
lea, Regele-Soare, plecase la cele veşnice. Ducele d,Orleans trebuia să
asigure regenŃa în numele nepotului său minor, viitorul rege Ludovic al
XV-lea (1715-1774).
SituaŃia financiară a FranŃei la moartea regelui Ludovic al
XIV-lea era dezastruoasă. Statul francez avea la acea dată o datorie
publică de 3500 milioane de livre, datorie ce se putea rambursa, după
experŃi, în 1000 de ani. Această datorie publică era rezultatul
numeroaselor războaie, duse de Regele Soare, care au fost finanŃate
prin lansarea de împrumuturi publice prin obligaŃiuni. La un moment
dat nu se mai puteau onora dobânzile pentru titlurile, rentele de stat
emise. În consecinŃă falimentul statului se apropia cu paşi repezi.
Ne amintim că livra era o veche unitate de greutate a
metalului preŃios, precum şi o denumire pentru primele monede, atât în
Anglia, cât şi în alte Ńări europene, inclusiv FranŃa.
În ciuda măsurilor luate pentru salvarea regatului, majorări
de impozite, plata forŃată în bonuri de tezaur fără acoperire, seniorajul
(termen medieval care desemnează taxa percepută asupra unei monede
de către emitent), rezultatele au fost sub aşteptări. Statul risca să intre
în faliment Trebuia să apară o minune care s-a ivit în persoana
scoŃianului John Law.
J. Low adept al concepŃiei monetare că la originea crizelor se
află lipsa de monedă şi circulaŃia banilor mulŃi în economie stau la baza
progresului. Altfel spus, activitatea comercială este stimulată prin
emiterea de bilete de bancă, garantate,adică cu acoperire monetară în
titluri de rentă şi de companiile comerciale. Acesta a emis o cantitate
exagerată de bilete de bancă ale Băncii Regale, care atingea în 1729
cifra astronomică de 8 miliarde de livre fără acoperire în cantitate de
metale preŃioase. Erorile sale au avut ca rezultat o inflaŃie extrem de
periculoasă care a provocat panică şi în final falimentul băncii sale.
După eşecurile suferite de mercantilistul (avuŃia unei naŃiuni
este legată de stăpânirea unei mari cantităŃi de monedă şi metale
preŃioase) Colbert cu celebra Casă de împrumuturi (1674) şi de John
Low cu Banca Generală respectiv Banca Regală a FranŃei, publicul nu
mai vrea să audă de bani de hârtie. Din această cauză, în tot timpul sec.
XVIII, FranŃa a considerat că aurul monetar constituie fundamentul
stabilităŃii monedei naŃionale.
După scandalosul faliment a lui J. Low cu „Banca Generală”
însăşi denumirea de bancă a fost acoperită de infamie, oprobiu public.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
De aceea băncile înfiinŃate ulterior şi-au mascat cu ruşine obiectivul de
activitate sub denumirea de „credit” sau „comtoire”.
Abia peste 50 de ani, apare o nouă instituŃie bancară numită
„Casa de Scont”. Mai exact, în anul 1776 ministrul finanŃelor,
fiziocratul (pământul şi agricultura este izvorul bunăstării) Turgo
(1727-1781) împreună cu Mirabeau (1715-1789) şi cu doi bancheri
constituie „Casa de Scont” care primeşte depozite, emite bilete
denumite recunoaştere la vedere şi scontează efecte de comerŃ. Timp
de mai mulŃi ani „Casa” se specializează în operaŃiuni de rescontare:
băncile îi cedează efectele de comerŃ (denumire generică a titlurilor de
credit pe termen scurt dezvoltate din operaŃiuni comerciale – cambie,
bilet la ordin, cecul) pe care le-au scontat, primind în schimb bilete de
bancă.
La sfârşitul sec. XVIII, FranŃa se confruntă cu o profundă
criză social-economică. În anul 1789 la 14 iulie, în FranŃa, mulŃimea a
cucerit Bastilia fortăreaŃă regală din Paris, act ce marchează începutul
RevoluŃiei Franceze. RevoluŃionarii s-au organizat în mai multe grupări
ce jucau rolul unor partide (girondini, iacobini, republicani moderaŃi).
Pe 21 ianuarie 1793, regele Ludovic al XVI-lea (1774-1793)
şi regina Maria Antoaneta, judecaŃi de ConvenŃia girondină (1792-
1793), care tocmai proclamase Republica, au fost condamnaŃi la
moarte prin ghilotinare. Tot în 1793 FranŃa adoptă sistemul zecimal.
Şi de această dată tezaurul era gol, datoriile statului apăsau
greu asupra bugetului, impozitele se încasau cu dificultate. RevoluŃia
avea nevoie de bani pentru realizarea obiectivelor propuse. Pentru
ieşirea din impas, s-a considerat că numai emisiunea de hârtie-monedă
putea salva acel moment dificil.
Ne aducem aminte că în sec. XVIII unitatea monetară era:
1 livra = 20 sous = 240 deniers, unde 1 sou = 12 deniers.
Deci cea mai mică subdiviziune a monedei de 1 livră era le
denier. Erau monede de aur, argint şi „billon” (un amestec de zinc,
nichel şi cupru).
În afară de moneda metalică mai circulau un tip de bancnote,
sub forma biletelor casei de scont (billets de la caisse d,escompte),
înzestrate cu curs forŃat, care circulau la început numai la Paris, ulterior
în provincie.
Emisiunea acestor bilete de casă erau de cca 6o de ori mai
mare decât emisiunea monedelor metalice. O dată cu începerea
revoluŃiei, moneda metalică a început să fie tezaurizată, dispărând din
circulaŃie , conform legii lui Gresham (moneda rea scoate din circulaŃie
moneda bună). Era nevoie de bani noi. Neavând rezerve de metale
preŃioase, guvernul a hotărât emisiunea banilor de hârtie, aşa-numitele
asignate.
Deci, biletele „Casei de Scont” se schimbă în asignate, care
sunt bani de hârtie şi în temeiul legii trebuie să fie acceptate ca plată în
toate caseriile publice şi private fără a mai fi purtătoare de dobânzi.
Mai exact asignatele au fost puse în circulaŃie în plină revoluŃie, de
statul francez total lipsit de resurse.
p. 81
Să urmărim , în continuare, scena politică în acea perioadă,
de a cărei evoluŃie era legat, în mare măsură, cursul asignatelor. La
începutul anului 1793, FranŃa era în război cu Anglia, Prusia,
Austria,Olanda, Sardinia-Piemont, Neapole şi Spania. Ca şi cum nu era
suficient, la război se adaugă revoltele izbucnite în Vandeea,
Normandia şi Provence. Uriaşele cheltuieli generate de aceste
evenimente duceau la deprecierea banilor, cetăŃenii nu îi mai primeau
ca mijloc de plată.
Cu toate garanŃiile financiare, ipotecă asupra bunurilor
naŃionalizate ale coroanei şi clerului, asignatele s-au depreciat în
câŃiva ani din cauza marilor cantităŃi aruncate pe piaŃă. Cazul
asignatelor reflectă soarta banilor de hârtie emişi în exces faŃă de
nevoile reale, fără a se Ńine cont de legile specifice care guvernează
circulaŃia hârtiei-monedă. (N.M. – op. cit.).
Din anul 1795, începu o legislaŃie de reînoire, care a fost
continuată sub Directorat (1795-1799), care nu a scos Ńara din criza
economică şi socială cu care se confrunta. şi se sfârşi abia sub
Consulat, care era de fapt o dictatură sub conducerea lui Napoleon
Bonaparte, sprijinită de armată. A fost deschisă bursa de la Paris,
urmată de alte măsuri.
În anul 1800, primul consul, generalul Napoleon Bonaparte
fondează Banca FranŃei, societate pe acŃiuni cu un capital de 30 de
milioane franci, care în anul 1803 va avea şi monopolul emisiunii
biletelor şi emite o nouă monedă francul. S-a reglemntat sistemul
impozitelor.
În anul 1804 are loc încoronarea lui Napoleon I (1769-1821)
în catedrala Notre-Dame din Paris. Zece ani mai târziu are loc
abdicarea lui Napoleon Bonaparte. A fost restaurată dinastia
Bourbonilor, prin Ludovic al XVIII-lea, iar la 5 mai 1821 a murit
Napoleaon Bonaparte.
În concluzie, RevoluŃia franceză de la 1879 prin unele măsuri
economice, a deschis drumul modernizării capitaliste. Noul cod
comercial, înfiinŃarea Băncii FranŃei şi reorganizarea sistemului fiscal,
constituie o sumă de factori ce contribuie la întărirea construcŃiei
capitaliste. Cu sprijinul statului, mai ales în timpul lui N. Bonaparte,
se modernizează sistemul de drumuri, porturi, se construiesc fabrici de
zahăr pentru a înlocui importurile din zona Atlanticului, zonă
controlată de englezi. Se construiesc primele filaturi de lână şi bumbac.
Noul Cod Civil al lui Napoleon Bonaparte, emis după 1810,
elimină principiul aristocratic al primogeniturii şi a permis tuturor
urmaşilor drepturi egale la moştenire.
IV. Formarea sistemelor bancare moderne. EvoluŃia
instituŃiilor bancare în secolul XIX
Ştim că între sec. XVIII- XIX, Amsterdamul a fost înlocuit
de Londra ca principal centru financiar mondial. Băncile centrale sau
multiplicat. Folosirea cecurilor pentru retragerea de bani şi achitarea
plăŃilor s-a răspândit pe scară largă.
În sec. XIX, după exemplul Băncii Angliei, celelalte bănci îşi
fixează valoarea monedei în metal preŃios, adică determină greutatea,
titlul (aliaj, procent sau proporŃie de metal preŃios dintr-un aliaj
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Economie
exprimat în cote la mie %o) şi valoarea facială a monedelor metalice,
apărând astfel trei ipostaze ale monedei: monedă metalică (monede şi
lingouri de aur), monedă fiduciară (bani fără valoare proprie care
circulă numai în virtutea încrederii acordate de autoritatea emitentă) şi
monedă scripturală (bani de cont, adică disponibilităŃile aflate în
conturile bancare şi circulând între aceste conturi prin operaŃiuni de
virament sau transfer între conturi şi cecuri).
În faŃa băncilor centrale apar o serie de probleme dintre care
amintim numai cele ce Ńin de sistemul bimetalist, care era un sistem
monetar în care monezile de aur şi argint circulau simultan având
putere egală. Statul stabilea prin lege un raport de valoare între monezi,
pentru a păstra o proporŃie a schimbului fixă. Ex. 1 monedă de aur = 15
monede de argint. Astfel ca biletele de bancă să-şi păstreze valoarea
fixă în aur şi argint, este necesar ca raportul valoric dintre aur şi argint
să fie menŃinut permanent. Acest raport valoric fix era greu de realizat
şi din cauza lipsei de metal preŃios.
De aceea, în anul 1816 Anglia a fost prima Ńară care a
renunŃat la bimetalismul aur-argint şi a introdus etalonul de aur în anul
1821 şi aplicat de restul Ńărilor în anul 1870 până la Primul Război
Mondial când se prăbuşeşte etalonul aur-monedă şi implicit sistarea
convertibilităŃii în aur a biletelor de bancă care s-au transformat pe
deplin în bani de hârtie.
Începând cu anul 1971 administraŃia Nixon a sistat
convertibilitatea în aur a dolarului, astfel principalele monede vest-
europene , inclusiv dolarul a trecut la flotare. Deci din acest moment nu
se mai poate vorbi de o convertibilitate oficială, ci de o convertibilitate
flotantă, de piaŃă. Ca urmare aurul nu mai este legat de paritatea
monetară (rată de schimb, raport valoric între două unităŃi monetare),
neavând preŃ fix, ci variabil, în funcŃie de legea cererii şi a ofertei.
EvoluŃia instituŃiilor bancare în sec. XIX va cunoaşte patru
direcŃii:
dezvoltarea instituŃiilor bancare de emisiune; mărirea
numărului băncilor particulare; constituirea băncilor comerciale;
apariŃia instituŃiilor de credit destinate să fie la dispoziŃia celor cu
venituri mici şi medii.
IV.1. Băncile particulare
O formă asemănătoare cu băncile de afaceri o constituie
instituŃiile bancare private, proprietatea unei familii, sau a unui număr
mic de asociaŃi, dispunând de resurse financiare considerabile, care le
permite să joace un rol activ, atât în economia unei Ńări, cât şi pe plan
internaŃional.
Băncile particulare nu se ocupau de emisiuni monetare, nici
de colectarea unor depozite bancare, ci se angajează în calitate de
consilieri, agenŃi sau mandatari.
De la început ele şi-au afirmat vocaŃia globalizării. Exemplul
faimoasei familiei Rothschild (în germană „scutul roşu”) este
concludent. În anul 1804 Nathan R., fiul lui Mayer Amschel
Rothschid mic bancher israelian din Frankfurt, fondează propria sa
bancă la Londra. În anul 1816 fratele său James se instalează la Paris.
AlŃi doi fraŃi, Solomon şi Karl îşi deschid filiale bancare în Viena şi
p. 82
respectiv în Neapole. Mezinul preia succesiunea tatălui la Frankfurt. În
acelaşi timp se mai deschide o bancă la New York.
Se remarcă în istoria familiei, o serie de povestiri care au
adus strălucire financiară clanului. În acest sens o să începem cu
povestea păstrării tezaurului aparŃinând principelului elector Wilhem
al IX-lea de Hessa, istorisire legată de numele şefului familiei Mayer
Amschel R.. Acesta cu riscul de fi închis de poliŃia lui Napoleon, care
cucerise ducatul de Hessa, a ascuns şi a restituit mare parte a tezaurul
proprietarului, după ce la folosit ca gaj îmbogăŃindu-se.
O altă povestire este legată de activitatea lui Nathan la
Londra. Acesta fiind foarte bine informat, a aflat mai devreme cu ore
bune, despre victoria armatelor prusace şi britanice conduse de ducele
de Wellington la 18 iulie 1815 asupra lui Napoleon la Waterloo, a
cumpărat, la bursă, la cel mai mic preŃ titlurile de valoare aruncate pe
piaŃă de cei care dau crezare unor zvonuri despre victoria armatelor lui
Napoleon împotriva englezilor şi aliaŃilor acestora. După 2 zile,
cunoscute fiind rezultatele bătăliei, Nathan revindea acŃiunile şi alte
hârtii de valoare la un preŃ ridicat, îmbogăŃindu-se.
Străpungerea blocadei continentale, ordonată de împăratul
Napolean Bonaparte, în scopul ruinării economiei şi finanŃelor Angliei,
constituie o nouă istorisire care a contribuit la îmbogăŃirea familiei
Rotschild. ReŃeaua de contrabandişti a lui Nathan, specializată în
contrabanda cu aur, sparge blocada continentală şi toate administraŃiile
implicate au de câştigat. Evident, sub diferite forme de tehnică
financiară Casa de Rotschild obŃine, datorită legăturilor de familie şi de
această dată, un mare profit.
IV.2. Băncile de depozit sau comerciale
Denumirea de bănci comerciale sau de depozit, se justifică
prin faptul că se adună capitalurile temporar disponibile urmând apoi
transformarea lor în capital de împrumut acordat sub forma creditelor
pe termen scurt, mijlociu şi lung agenŃilor economici din toate ramurile
de activitate. Activitatea desfăşurată se realizează pe seama capitalului
propriu deŃinut de bancă (capital social, fond de rezervă, fond de risc,
alte fonduri) şi surse atrase.
OperaŃiile active ale băncilor comerciale sunt: operaŃii
cambiale (scontarea reprezintă mecanismul prin care creditul comercial
se transformă în credit bancar); avansuri în cont curent (se acordă de
bancă prin plata cecurilor emise de titularul de cont, chiar şi în cazul
când acesta nu are disponibil); credite acordate altor instituŃii bancare
şi Ministerului FinanŃelor; operaŃii de comision şi de mandat, pe care
banca le efectuează în numele şi pentru contul clienŃilor şi operaŃiuni
efectuate în nume băncii dar în contul clienŃilor.
În cadrul operaŃiilor de comision cele mai frecvente sunt cele
care privesc efectuarea plăŃilor, îndeosebi operaŃiuni de remiteri,
acreditive, incasso.
Remiterile sunt operaŃiuni de transfer, la solicitarea clienŃilor
băncii, al unor documente, titluri, sume de bani etc. către terŃi aflaŃi în
aceeaşi localitate sau în alte localităŃi.
Acreditivul este o operaŃie de plată condiŃionată, efectuată de
bancă în baza documentelor de încărcare şi expediere a mărfurilor.
Lohanul nr. 25, martie 2013

Totodată, acreditivul însemnă
emnă un transfer de sumă, ca urmare a unei
investiri de încredere pe care clientul o acordă unei bănci.
Incasso-ul presupune efectuarea serviciului de încasare de
către o bancă a diverselor creanŃe aparŃinând clienŃilor săi, creanŃe sub
formă de cambii, facturi şi alte hârtii de valoare.
TendinŃe dominante în evoluŃia contemporană a băncilor
O caracteristică importantă după cel de-al
de Doilea Război
Mondial, privind dezvoltarea sistemului bancar este concentrarea
monopolistă şi centralizarea băncilor prin absobŃia băncilor mici de
către cele puternice.
Spre ex. în Anglia fuzionările au condus la apariŃia unor mari
bănci de decontare: Lloyds Bank, Midland Bank, Barkleys Bank,
National Provincial Bank şi Westminster Bank .
În majoritatea Ńărilor dezvoltate s-aa produs etatizarea
(naŃionalizarea) băncilor de emisiune, acŃiune care a permis folosirea
acestor bănci în interesul statului, prin aceasta politicul putând să
încalce legile obiective ale economiei, legi care acŃionează independent
de voinŃa şi conştiinŃa oamenilor.
În decembrie 1945 a fost etatizată Banca FranŃei, iar în
februarie 1946, Banca Angliei. Exemplele se amplifică după fiecare
mare criză economico-financiară. În multe Ńări s-au
au instituit organisme
statale de supraveghere bancară.
Se constată o tendinŃă a băncilor spre universalizarea
operaŃiilor bancare, ca urmare a renunŃării la specializare.
În perioada actuală asistăm la modernizarea tehnicii bancare
propriu-zise,
zise, a celor mai moderne produse şi instrumente bancare, cum
ar fi: tipuri de depozite,
zite, categorii de credite, modalităŃi şi instrumente
de plată şi evidenŃiere în conturi. Pe de altă parte, banca achiziŃionează
cele mai performante echipamente de informatică pentru a susŃine
ansamblul operaŃiunilor bancare (evidenŃieri în conturi, viramente,
viram
acordări-rambursări de credite etc.)
Banca viitorului se pare că este banca fără ghişee, banca la
domiciliu, formularea ordinului de plată prin fax sau telefon dotat cu
dispozitive de citire a cărŃilor de credit.
Bibliografie selectivă
J. Atali – Evreii, lumea şi banii, Ed. Univers, Bucureşti, 2011.
F. Broudel – Jocurile schimbului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1979.
V. Mihăilescu – Bârliba – Numismatică, Ed. UniversităŃii „A.I. Cuza”, Iaşi, 2005.
C.S. Brown – Istoria lumii de la Big Bang până nă în prezent, Ed. Litera, Bucureşti, 2009.
I. Dimitrie – Monedă şi credit, Ed.Grafix, Iaşi, 1994.
DeAgostini – Banii de pe mapamond, Ed. DeAgostini Hellas, SRL, Bucureşti, 2012.
J. Favier – Istoria banilor. ApariŃia omului de afaceri în Evul Mediu, Ed. Artemis,
Ar
N. Grant – Istoria lumii .... – Oxford, Ed. Corint, Bucureşti, 2009.
K.M. Kolobova şi colab. – Cum trăiau vechii greci, Ed. ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1962.
Z.V.I. Kuzcin – Istoria Orientului Antic, Ed. Lumina, Chişinău, 1990.
C. KiriŃescu – Băncile, mică enciclopedie, Ed. Expert, Bucureşti, 1998.
G. Manoilesku – Cecul, rolul economic, tehnică bancară, situaŃie juridică, Tipografia Bernat, Cluj 1926.
H.C. Matei – O istorie a Romei Antice, Ed. Albatros, Bucureşti, 1979.
V. Mircea – Istoria
oria economiei europene, Ed. FundaŃiei Universitare „Dunărea de Jos” – GalaŃi, 2001.
N. Murgu şi M. Isărescu – Aurul, mit şi realitate, Ed. Junimea, iaşi, 1981.
N. Murgu şi colab. – Afaceri şi căderi financiare în lumea capitalului, Ed. Dacia, Cluj Napoca,
N. Murgu şi colab. – În zgomotul bursei, Ed. Albatros, Bucureşti, 1982.
R. Negrea – Spoliatorii, Ed. Aureus, Bucureşti, 1991. şi practica dreptului bancar, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1994.
V. Turliuc şi colab. – Moneda şi credit, Ed. UniversităŃii „A. I. Cuza”, Iaşi, 2011.
R. Negrea – Banii şi puterea, ED. Humanitas, Bucureşti, 1990.
H. Nicolaie – Puterea banilor, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2012.
p. 83
Religie
L. Popovici şi H. Turla – Lege asupra cambiei şi biletul la ordin şi Legea asupra cecului, Ed. Tipografia
Administrativă S.A. Oradea, 1935.
A. Străinu – DicŃionar de economie politică, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2010.
I. Turcu – OperaŃiuni şi contracte bancare. Introducere în teoria şi practica dreptului bancar, Ed. Lex,
Bucureşti, 1994.
X x x – Enciclopedie ilustrată
ustrată de istorie universală, Ed. Reader,s Digest Bucureşti, 1996.
X x x – Marea enciclopedie – statele lumii. Europa de Nord şi de Vest şi Europa Centrală şi de Est, Ed.
Litera, Bucureşti, 2009.
Elemente liturgice privind căsătoria în
antichitatea
tatea păgână, la evrei şi la creştinii
primelor veacuri
Pr. Ovidiu Iulian Corozel - Huşi
În general elementele liturgice cum ar fi gesturile, ritualurile,
practicele cultice reprezintă o latură a teologiei liturgice de primă
importanŃă.Toate actele cultice se prezintă ca un imens material
liturgic care arată importanŃa lor în procesul de nastere şi formare
a cultului.
V echimea şi practicarea acestor acte liturgice atât de Mântuitorul
cât şi de SfinŃii Apostoli,
ostoli, şi de la ei până astăzi, practici cultice
în care izul tradiŃiei este uşor de remarcat arată continuitatea,
unitatea şi frumuseŃea cultului bisericii creştine din totdeauna.
ÎmbogăŃirea cultului sub raport ritualic a urmat întocmai celorlalte
ramurii ale creştinismului care stând puternic pe trunchiul slujirii
primare a evoluat continuu, astfel tezaurul liturgic al bisericii s-a s
întregit succesiv.
Cultul Bisericii Ortodoxe este marcat şi de o mulŃime de credinŃe şi
tradiŃii foarte vechi a căror origine ne se pierde în practicile rituale ale
timpului. De aceea se poate vorbi despre o oarecare moştenire, însă
datorită dimensiunii cosmice a creştinismului acest aport arhaic a fost
asumat din plin şi purificat de Biserică.1 De aceea nu se poate separa,
fără un risc enorm, cultul pur creştin de alte ritualuri iudaice sau de alt
fel, având în vedere că legătura dintre ele este străveche.2
Desfăşurarea cultului în perioada primară arată păstrtarea unor
elemente din alte medii, în speŃă iudaic dar şi adaptarea unui u oarecare
aport etnic. 3 Printre altele chiar şi Sfânta Liturghie, ca de altfel şi
celelalte Sfinte Taine sau Sfinte Ierurgii, cu alte cuvinte cultul în forma
sa întregită, prezintă legături cu formele vechi ale cultului iudaic, care
sunt fireşti şi de netăgăduit
etăgăduit deoarece acesta, ca orice organism spiritual,
nu a luat naştere dintr-oo dată, ca o creaŃie spontană în întregime nouă şi
fără nici un precedent în trecut. EsenŃa cultului este întemeiată de
Mântuitorul, în ceea ce priveşte ideile principale care alcătuiesc nucleul
şi sâmburele lui originar, dar fondul comun provine dintr-odintr vechime ce
continuă o tradiŃie şi un ritual inspirat dinVechiul Testament care se
leagă de revelaŃia primordială şi de începuturile istoriei sfinte ale
mântuirii noastre.4 Cu toate ate acestea Sfânta Liturghie şi întreg cultul nu
este o simplă continuare sau copiere a unor uzuri ritualice iudaice ori
de altă provenienŃă cum pretind unii teologi protestanŃi deoarece între
aceste mici asemănări ezistă deosebiri fundamentale.
Trebuie avut ut în vedere faptul că cultul creştin a evoluat în contextul
Bucureşti, 1994. practicilor ritualice iudaice sau de altă natură.InfluenŃa şi pătrunderea
unor elemente precreştine nu a fost doar în cult ci şi în viaŃa religioasă
în general cum ar fi cultura, arta, obiceiuri, arhitectura, etc.5
Astfel cultul în forma actelor rituale se desfăşoară într-un într cadru
comunitar, monastic sau mirean, presupunând şi o adaptabilitate la
Napoca 1979.
1Paul Evdochimov, RugăciuneaînBisericadeRăsărit,, trad. de Carmen Bolocan, prefaŃă de Olivier Clement, Editura Polirom,
Iaşi, 1996, p. 21
2Ibidem, p.23.
3Dr. Nicolae Cojocaru, TradiŃiilacultulcreştin, Editura Lidana, Suceava, 2004, p. 15.
4 Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgicăspecială,, Editura Lumea CredinŃei, EdiŃia a IV-a,
IV Bucureşti, 2005, p. 134.
5 Dr. NicolaeCojocaru, op. cit., p. 50.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Religie
nevoile comunităŃii şi la regulile acesteia, fără a se depărta însă de
caracterul său sacru şi autentic.1
În ceea ce priveşte strict tema la care la care ne referim şi anume:
Elementeleliturgiceprivindtainacununiei în antichitatea păgână la
evrei şi la creştinii primelor veacuri, putemn spune mai întâi că această
„taină mare”(Efeseni 5,23), este aceea prin mijlocirea căreia se
împărtăşeşte în chip special şi prin anumite semne văzute harul lui
Dumnezeu.2
Pe parcursul studiului de faŃă vom distinge elemente liturgice
precreştine care au îmbrăcat mai mult sau mai puŃin ritualul acestei. De
aceea nu este de mirare faptul că şi Taina NunŃii conŃine în rânduiala ei
practici şi obiceiuri în aparenŃă deosebite de spiritul cultual ortodox,
căci acestea în realitate exprimă trăsături sufleteşti izvorâte din trăirea
misterului, sau altfel spus extind înŃelesul liturgic prin gesturi şi
practici, care în marea lor componenŃă nu sunt străine de duhul
ortodoxiei.3 Astfel datorită comunicării dintre cler şi credincioşi, au
existat în practicile creştinismului multiple elemente străine, însă
Biserica a rămas fidelă practicilor ritualice săvârşite de Mântuitorului
şi de SfinŃii Apostoli, străduindu-se în eliminarea unora ori
resemantizarea altora, pe unele încreştinându-le iar la altele renunŃând,
datorită faptului că o parte din aceste elemente erau compatibile cu
doctrina creştină.
ConsideraŃii generale privind cultul popoarelor antice, cultul
iudeilor şi cultul creştin.
Căsătoria ca fapt concret este exprimarea şi materializarea iubirii dintre
un bărbat şi o femeie. Sub acest aspect ea este prezentă în toate
religiile, cuprinzând asemănări şi deosebiri de la o etnie la alta, de la o
religie la alta, primind o atenŃie deosebită în toate civilizaŃiile şi
religiile lumii, deşi nu toate au avut concepŃii întru-totul adevărate şi
corecte asupra acesteia. La majoritatea popoarelor antice, deşi nu aveau
un ceremonial religios totuşi, căsătoria era practicată şi exprimată
ritualic ori în cadru familial, cu o oarecare sacralitate, datorită
concepŃiei popoarelor despre tatăl familiei, care era privit ca un
sacerdot al casei sale, ori în cadru oficial la Teplu. Remarcăm faptul că
odată cu trecerea timpului, când doctrina şi cultul fiecărei religii s-a
dezvoltat şi instituŃia căsătoriei şi-a mutat centru obişnuit de celebrare,
din planul familial particular spre planul sacru oficial săvârşit la templu
în cadrul oficianŃilor sacramentali respectivi. Astfel de la egipteni şi
până la popoarele din bazinul Mediteranei toate vechile religii
săvârşeau elenente cultice care sacralizau într-o oarecare măsură
căsătoria.
Privind şi observând firul şi evoluŃia gândirii şi practicilor religioase,
cu referire la tema noastră, remarcăm cu uşurinŃă existenŃa unor
elemente universale, purtând semnificaŃii multiple în funcŃie de zona,
cultura ori religia din care făceau parte. Dealtfel şi o parte din ritualul
nostru creştin este preluat din cel iudaic de la Templu din Ierusalim,
aceasta şi datorită faptului că Mântuitorul şi Apostolii precum şi primii
creştini au fost cetăŃeni iudei, care nu au renunŃat în totalitate la
practicile cultice pe care le săvârşeau la Sinagogă.
Ritualul israelit în numeroase elemente, de formă şi chiar de conŃinut,
conŃine asemănări cu alate coduri de legi cultice orientale însă se
distinge de acestea în mod radical prin aceea că este un cod religios
prin excelenŃă.4 Cât priveşte formele exterioare ale cultului israelit el
este oarecum asemănător cu cel al cultelor altor popoare
caracterizându-se prin altare de jertfă, personal cultic asemănător,
aceleaşi sacrificii de animale, dar specific pentru evrei este religia
monoteistă precum şi sensul pe care l-au primit formele de cult.5 Astfel
în general cultul iudaic este expresia adorării unui Dumnezeu sfânt,
1Ibidem, p. 121
2 Pr. Prof. Dr. EneBranişte, op. cit., p. 287.
3 Dr. NicolaeCojocaru, op. cit., p. 129.
4Pr. Petre Semen, ArheologieBiblicăînactualitate, Editura Trinitas, Iaşi, 1997, p. 108.
5Ibidem, p. 142.
p. 84
care spre deosebire de celelalte culte păgâne se adresează unui
Dumnezeu personal care s-a revelat omului şi a încheiat un legământ
cu el. În plus o caracteristică importantă este şi acea conform căreiaei
au respectat atât în cult cât şi în celelalte forme ale religiozităŃii
interdicŃia nefolosirii niciunei reprezentări a lui Dumnezeu conform
(Ieşire 20,4). De asemenea demn de remarcat este si caracteristica
cultului iudaic că el simboliza iertarea păcatelor şi preînchipuia
sacrificiul suprem al Mântuitorului, deaceia a şi fost considerat ca
„pedagog spre Hristos”(Galateni 3,24), fiind dealtfel o preînchipuire şi
o „umbră a celor viitoare”(Coloseni 2,17).
În comparaŃie cu alte culte păgâne, care încep şi se termină în lumea
aceasta, cel iudaic nu doar indică pe Dumnezeul cel veşnic ci are în
cele din urmă o continuitate, o împlinire şi o desăvârşire, acest lucru
realizându-se prin cultul creştin. De aceea spre deosebire de alte
popoare păgâne care-şi întemeiază cultul lor pe revelaŃia naturală,
israeliŃii îşi întemeiază cultul pe RevelaŃia supranaturală, astfel la
păgâni izvorul revelaŃiei este omul iar la israeliŃi este Dumnezeu.
Asemănările dintre cultele păgâne şi cel iudaic pot fi explicate şi printr-
un lucru concret şi anume că în religiile păgâne revelaŃia divină s-a
păstrat în proprorŃii extrem de scăzute pe când cultul israelit este
expresia voii divine revelate lui Moise.
Argumentul istoric, conform căruia cultul iudaic este mai vechi decât
cel creştin şi de aceea este superior, cade în faŃa argumentului
harismatic care precizează faptul că cultul creştin, întemeiat de
Mântuitorul, este mediu prin care trece fluidul harului Sfântului Duh.
În acest sens Sfântul Ambrozie al Milanului spune:„Ne minunăm că
tainele iudeilor, care au fost date părinŃilor noştri,sunt superioare mai
întâi prin vechime şi apoi prin sfinŃenia celor săvârşite, dar eu vă
încredinŃez că Tainele Sfinte ale creştinilor sunt mai dumnezeieşti şi
mai vechi decât ale iudeilor căci iudeii au trecut prin Marea Roşie şi au
murit dar cel care trece prin apa Botezului nu moare ci înviază”.6 Tot
în aceiaşi logică spune Sfântul apusean că Tainele creştinilor sunt mai
dinainte decât tainele iudeilor şi tainele creştinilor sunt mai
dumnezeieşti decât tainele iudeilor: „Tainele creştinilor sunt mai vechi
decât ale lui Moise căci Melchisedec l-a întâmpinat pe Avraam cu
pâine şi vin, aşadar poporul creştin îşi are începuturile mai înainte de
poporul iudeu, căci noi am fost mai înainte prin menire iar ei prin
denumire”.7
Revenind la comparaŃia între culte observăm că formele cultului, prin
diferitele forme pe care le-a îmbrăcat de-a lungul vremii, în
numeroasele religii şi popoare, au la bază ideea că cultul derivă din
religie şi este inspirat sau determinat de ea. Astfel în orice formă de
cult trebuie să vedem manifestarea unei stări sufleteşti, a unui
sentiment religios. De aceea cultul fiecărei religii poartă pecetea
6Ambrozie al Milanului, DespreSfinteleTaine, Traducere de Pr. Prof. Dr. EneBranişte, în “StudiiTeologice”, (VII)1967, nr. 7-8,
p. 572.
7Ibidem, p. 585.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Religie
doctrinei religioase. Astfel se explică felurimea ceremoniilor şi a
riturilor pe care ni le oferă religiile lumii. Diversitatea arată diferenŃa
de gândire pe care au avut-o popoarele despre divinitate în cursul
timpului, concepŃii care merg de la crimă la eroism, de la desfrâu la
curăŃenie nepătată, de la jerfe de animale la jerfe omeneşti, etc. Pe
cealată parte spre deosebire de cultul drepŃilor şi patriarhilor Vechiului
Testament, care adorau pe Dumnezeu în unitatea naturii Sale, cultul
creştin se găseşte pe o treaptă superioară de revelaŃie, cinstind pe
Dumnezeu atât în unitatea esenŃei Sale cât mai ales în Treimea
Persoanelor, astfel în orice act, ritual sau gest liturgic, în speŃă şi la cele
cu referire la tema noastră, cum ar fi ritualul inelelor şi al cununiilor,
precum şi altele la care ne vom referi pe parcursul studiului, se arată
sau se indică Treimea Persoanelor.1
Elemente liturgice privind căsătoria la popoarele antice, la evrei şi
în epoca primară creştină
Ca evreu după trup, Mântuitorul a practicat formele cultului iudaic din
vremea Sa, luând parte la toate actele cultului public mozaic,
participând printre altele şi la nunta din Cana Galileii(Ioan 2).
Majoritatea elementelor cultului iudaic erau din punct de vedere
religios nedesăvârşite, deaceia Mântuitorul caută să-l reformeze şi să-l
spiritualizeze. Pe de altă parte Mântuitorul este întemeietorul unui cult
nou, cultul legii noi, punând ca fundament al cultului nou închinarea
„în duh şi în adevăr”(Ioan 4, 23), iar ca temelie a acestuia înfiinŃarea
Sfintei Euharistii (Matei 26,26). Dar deşi Mântuitorul înfiinŃează multe
forme noi ale cultului nemaiîntâlnite în istoria cultuală totuşi aşază în
cultul nou şi forme ale cultului iudaic, pe care le perfecŃionează în noul
spirit al iubirii.2
Dacă în antichitate cultul însemna cinstirea zeităŃilor prin teamă,
respect, ceremonii religioase, în creştinism cultul înseamnă orice formă
sau act religios care pune pe om în legătură cu Dumnezeu exprimând
deodată cinstirea şi dragostea de Dumnezeu şi mijlocind harul
Sfântului Duh pentru sfinŃirea omului şi a naturii. Cultul în general are
un fundament şi o esenŃă universală datorită faptului că omul s-a aflat
de la început în raport cu Dumnezeu, deaceia rădăcina cultului este
sentimentul religios care l-a însoŃit pe om în tot cursul istoriei,
indiferent de poporul în care şi-a manifestat existenŃa.3
În ceea ce priveşte strict tema la care ne referim, putem spune că deşi
unele elemente liturgice cum ar fi făgăduinŃa mirilor şi punerea inelelor
în cadrul ierurgiei logodnei sau unirea mâinilor şi aşezarea cununiilor
peste capetele mirilor în cadrul tainei nunŃii, precum şi alte elemente
cultice, se întâlnesc într-o formă sau alta, cu o importanŃă mai mult sau
mai puŃin însemnată şi în alte religii, însă cu toate acestea, totuşi nu
admitem ideea unei continuităŃi ad-hoc a acestor elemente sau ideea
unei copieri fără nici o raŃiune, sau a unei corespondenŃe arbitrare între
elementele ce alcătuiesc formele exterioare ale căsătoriei în diferite
forme cultuale, bineştiind că unele din aceste forme exterioare au
apărut sporadic şi abia după secolul al IV-lea în cadrul cultului creştin,
ele fiind privite de SfinŃii părinŃi printre care şi scriitorul bisericesc
Tertulian, cu multă reticenŃă. În această ordine a referinŃelor ideea pe
care o susŃinem este că atunci când întâlnim unele elemente în cadrul
ritualului creştin, elemente care sunt mai vechi decât creştinismul, care
se găsesc şi în alte practici rituale precreştine, trebuie să ştim că acestea
în Biserică au cu totul alt conŃinut şi altă semnificaŃie, încât înŃelegem
că Biserica a încercat să la încreştineze, imprimândule pe cât posibil un
sens creştin, dar pe de altă parte admitem şi ideia conform căreia aceste
elemente reprezintă şi o formă de exprimare a legăturii cu istoria,
pă,ântul şi strămoşii noştri.4 Astfel formele exterioare ale cultului sunt
1 Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgicăgenerală cu elemente de artă bisericească, Editura IBMBOR, EdiŃia a II-a, Bucureşti,
1993, p. 49.
2Ibidem, p. 67.
3Ibidem, p. 46.
4Nicolae Necula, TradiŃieşiînoireînslujirealiturgică, vol I,Editura Eiscopiei Dunării de Jos, GalaŃi, 1996, p. 117.
p. 85
sau pot fi aceleaşi pentru toŃi oamenii sau măcar doar pentru unele
grupări de oameni.5
În sprijinul acestei afirmaŃii observăm că Biserica moşteneşte un limbaj
care este o reminescenŃă a concepŃiei univesale atât iudaice cât şi
păgâne în care raportul dintre Dumnezeu şi om este conceput ca de la
stăpân la slugă, sentimentul iudaic precreştin fiind de teamă în faŃa
divinităŃii. 6Or sentimentul de temelie al cultului creştin, chiar dacă a
moştenit acest limbaj este cel de iubire a lui Dumnezeu faŃă de om şi
invers (Ioan 15, 13-14) căci spune:„nu vă mai numesc pe voi slugi ci
prieteni şi casnici”. Astfel Dumnezeu nu mai este despotul tiran ci
Tatăl iubitor, părintele nostru iar noi nu suntem robii ci fiii Lui
(Efeseni 2,19),(Galateni 4,4),(Romani 8,14).
Prin identificarea acestor elemente cultice şi în alte religii şi mai pe
urmă în cultul creştin, acesta din urmă nu poate fi învinuit de
neoriginalitate sau de suficienŃă, sau că nu a putut trece peste
elementele cultelor antice, ci trebuie avut în vedere faptul că
elementele exterioare liturgice pot fi asemănătoare pe când esenŃa şi
destinaŃia finală a acestora este total diferită. Între elemente se poate
constata o anumită legătură dar totuşi practicile cultuale precreştine nu
puteau fi purtătoare şi transmiŃătoare ale harului divin mântuitor. Pe de
altă parte nu tot ceea ce a dat antichitatea precreştină a fost cu
desăvârşire rău, deoarece credinŃa şi cultura unor vârfuri ale
antichităŃii, care prin trăirea şi gândirea lor au întrezărit pe Dumnezeul
cel veşnic, este demnă de luat în seamă şi tot astfel şi unii drepŃi ai
Vechiului Testament au devenit sfinŃi creştini. Astfel există un efort
general al popoarelor în istorie care potrivit revelaŃiei naturale au putut
să dea naştere, într-o formă mai mult sau mai puŃin crepusculară, la
unele elemente demene de luat în consideraŃie, în care se arată de la caz
la caz, iar în ceea ce priveşte studiul nostru, dragostea dintre doi
oameni, respectarea jurămintelor făcute, chemarea ajutărului divinităŃii
pentru a-i ajuta în căsnicie, elemente rituale care au fost desăvârşite
prin încadrarea lor în ritualul Bisericii.
Astfel Hristos întăreşte din nou legătura căsătoriei dintre un bărbat şi o
femeie şi o înalŃă din ordinea naturii în ordinea harului, învăluind-o
prin participarea la Nunta din Cana Galileii în ambianŃa harică ce iradia
din Persoana Sa.7
De aceea aceste elemente ale cultului din întrebuinŃarea lor naturală
devin prin întrebuinŃarea lor, în cadrul cultului Bisericii, sacre căci:
„sacrul reprezintă irumperea în această lume a absolutului. Elementele
de aici nefiind sacre prin propria lor natură ci doar prin participare.
Actul dumnezeiesc scoate o fiinŃă sau un lucru din condiŃiile sale
empirice naturale şi îl pune în comuniune cu energiile sfinŃitoare”.8
Evident că şi în antichitate aceste elemente simbolizau ceva, însă
Biserica le resemantizează şi le desăvârşeşte căci: „simbolismul din
cult nu este un semn care doar informează sau indică ceva, ci
simbolismul liturgic primeşte un cu totul alt sens. El uneşte malurile a
două lumi, indicând ideea de prezenŃă”. 9 Astfel Biserica schimbă
profund mersul evenimentelor, acŃiunea Bisericii încheindu-se în
ceresc, căci de la promisiune se ajunge la împlinirea ei.10 De aceea
spunem că în ambianŃa Bisericii lucrurile şi elementele care au avut o
întrebuinŃare anterioară dobândesc prin întrebuinŃarea lor de Biserică
desăvârşirea, primind un nou sens „Sionul devine templul trupului lui
Hristos (Ioan 2,21), iar Ierusalimul devine cetatea veşnică a
Împăratului (Apocalipsă 21,10), pe când contractul marital încheiat
prin logodnă va fi preschimbat într-o legătură veşnică, iubirea
omenească fiind asemănată iubirii dintre Hristos şi Biserică”.11
Dată fiind prezentarea de mai sus purcedem la căutarea originii şi
semnificaŃiilor originare a elementelor propuse spre cercetare. Astfel
5Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgicăgenerală…, op. cit., p. 46.
6Ibidem, p. 55.
7Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, TeologiaDogmaticăOrtodoxă, Volumul al III-lea, Editura IBMBOR, Bucureşti, 2003, p. 191.
8 Paul Evdochimov, op. cit., p. 55.
9Ibidem, p. 58.
10Ibidem, p. 102.
11John Meyendorff, Căsătoriadinperspectivăcreştină, Editura Polirom, Iaşi, 1992, p. 40.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Religie
încă de la început distingem un element foarte vechi legat de tama
noastră şi anume logodna, ceremonie care a îmbrăcat nu de puŃine ori
şi un aspect religios în cadrul popoarelor antice. Sub orice înfăŃişare s-
ar fi arătat instituŃia logodnei ori ca ceremonie privată sau publică, ori
ca ceremonie civilă sau religioasă, totuşi ea se prezintă ca un fapt
prezent la majoritatea popoarelor antice, în cadrul cărora găsim
existenŃa unor practici, care datorită folosirii lor pot fi considerate ca
universale.
Astfel făgăduinŃa pe care şi-o fac cei doi că vor trăi toată viaŃa
împreună, este un fapt care se găseşte, ca lucru incipient în construirea
unei căsătorii, la toate religiile. El era exercitat de cele mai multe ori în
faŃa reprezentanŃilor ambilor familii şi doar într-o evoluŃie ulterioară
este întâlnit ca element cultic săvârşit în faŃa persoanelor consacrate
religios. La egipteni acest ceremonial era săvârşit într-o perioadă de
început, în faŃa martorilor, precedat de o declaraŃie şi un jurămân făcute
de tânăr în faŃa acestora şi mai târzie îmbracă o oarecare formă cultică,
când cei doi împreună cu familiile lor mergeau la templu pentru a
aduce ofrande zeilor cu prilejul acestui fapt.1 În linii mari acelaşi ritual
îl întâlnim şi la babilonieni,2 ca dealtfel şi la canaaniŃi şi fenicieni unde
nu depăşeşte sfera privată familiară, fiind privit ca un simplu act civil
fără implicaŃii religioase.3În bazinul Mediteranei la greci şi la romani,
făgăduinŃa şi jurământul celor doi tineri înaintea căsătoriei avea
conotaŃii familiare, regăsindu-se ideea încheierii unui contract simplu,
între cei doi fără ingerinŃe din partea puterii religioase.4 Tot astfel şi la
poporul mozaic această instituŃie a logodnei privită mai mult ca o
înŃelegere familiară, însă se săvârşea şi actul cultic al binecuvântării
peste cei doi. 5 În schimb creştinismul acordă acestei făgăduinŃe o
importanŃă deosebită, ea realizându-se în cadrul cultului, separat de
taina căsătoriei, fără a se cunoaşte însă elementele primare constitutive
ale acestei ierurgii, totuşi se presupune că şi cei doi primeau
binecuvântare din partea episcopului sau a preotului.6
Obiceiul simbolic de veche tradiŃie la asemenea eveniment este inelul.
SemnificaŃia lui variază de la un obiect ce desemnează dragostea la un
obiect ce reprezintă infinitatea. Actul ca mirele să dea inel de logodnă
miresei este străvechi, oriental, întâlnit la majoritatea popoarelor.7
1Constantin Daniel, Maxime, sentinŃe şi aforisme din Egiptul antic, Bucureşti, 1975, p. 79.
2AtanasieNegoiŃă, Gândireaasiro-babilonianăîntexte, EdituraCorint, Bucureşti, 1975, p. 36.
3Ioan Avdiev, Istoria Orientului Antic, Editura Alma, Bucureşti, 1951, p. 155.
4Nicolae Lascu, Cum trăiau romanii, Editura Pedagogică, Bucureşti, 1965, p. 149.
5Ierom Petru Pruteanu, Studiuistorico-liturgicasupraslujbeicununiei, în “AltarulReîntregirea”, XV(2010), nr. 3, p. 26.
6 John Meyendorff, op. cit., p. 41.
7 Dr. NicolaeCojocaru, op. cit., p. 141.
p. 86
Acest ritual a îmbrăcat când formă familială privată, când formă cultică
atunci când este însoŃit de binecuvântare. El reprezintă unul din cele
mai extraordinare simboluri ale iubirii dintre un bărbat şi o femeie,
fiind menŃionat pentru prima dată în cadrul civilizaŃiei egiptene,
simbolizând eternitatea şi iubirea nesfârşită. La egipteni el se purta pe
penultimul deget al mâinii stângi pentru că se credea că vena care
ajunge la acel deget pleacă direct de la inimă. Această legendă a fost
preluată de greci când au cucerit Egiptul, apoi de romani, care au
numit-o venaamoris, adică vena iubirii.8 Cu toate aceste semnificaŃii
bogate ritualul inelului nu a beneficiat niciodată de vreun ceremonial
religios, în cadrul religiei egiptene, păstrându-se totdeauna ca un gest
natural de exprimare a iubirii, inelul acordându-se atunci când se trece
pragul în noua casă.Acest element, ca dealtfel multe altele, a fost
împrumutat de la egipteni şi de alte popoare, regăsind în el, datorită
formei sale circulare, simbolisme dintre cele mai interesante, de aceea
s-a tras concluzia conform căreia „multe popoare printre care şi evreii
au în religia şi cultura loranumite elemente de provenienŃă pur
egipteană.9 Întâlnim acest element şi la babilonieni10 şi la canaaniŃi şi
fenicieni,11 de asemenea fără o valoare religioasă, ci doar ca un simbol
al aprecierii, afecŃiunii şi a dragostei reciproce. Este întâlnit şi la evrei,
care şi-au însuşit acest ritual tot de la egipteni, 12 el fiind semnul
făgăduinŃei arătat oamenilor. De aceea inelul nu este ascociat neapărat
cu căsătoria, pentru că vedem cum Iosif a primit inel de la Faraon, ca
semn al noii sale puteri (Facere 41,42), iar regele Babilonului a
pecetluit groapa leilor cu inelul său (Daniel 6,17), pe când Tamar îi
cere inel lui Iuda ca asigurare (Facere 38,18) şi în cele din urmă Tatăl
din Evanghelie îi dă fiului risipitor inel, ca semn al primirii şi iertării
(Luca 15,22).13
În ceea ce priveşte cultul şi ritualul creştin referitor la acest element,
menŃionăm că el îmbracă pentru prima dată haină rituală sacramentală
în cadrul ierurgiei logodnei „prin ea Biserica binecuvintează şi
consfinŃeşte o veche tradiŃie strămoşească şi anume legământul,
punerea solemnă la cale a căsătoriei dintre doi tineri.14 Astfel Biserica,
progresiv şi succesiv, încreştinează un ritual format din mai multe
elemente, printre care cele mai importante sunt făgăduinŃa celor doi
tineri precum şi punerea inelelor. De aceea se poate spune că logodna
reprezintă şi evoluŃia exterioară prin acte şi gesturi a unui sentiment
religios universal, care s-a dezvoltat de la forme simple particulare la
forme mai complexe sacramentale. Dealtfel ritualul logodnei, ce
provine dintr-un cadru tradiŃional vine să împlinească nevoia spirituală
de a binecuvânta practic începutul nunŃii cu toate aspectele pe care le
presupune, în scopul realizării unui parcurs ceremonial după prescripŃii
de credinŃă şi de datină care stabilesc un început sacru.Astfel dintr-un
element pur profan, Biserica cu forŃa ei pătrunzătoare „schimbă
profund mersul evenimentelor căci acum acŃiunea se încheie în ceresc,
de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea
Sfântului Duh”.15
Biserica binecuvintează logodna precum şi inelele, ridicând aceste
elemente din sfera profană şi încadrându-le în ambianŃa harului
Sfântului Duh, binecuvântând făgăduinŃa şi pecetluind-o prin punerea
inelelor, ritual care deşi nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se
presupune că era exercitat într-o formă sau alta de creştinii primelor
veacuri, care trăiau într-o lume greco-romană, unde aceste elemente se
practicau, iar ei nu puteau să facă abstracŃie de aceste elemente, care
dealtfel nu prezintă vreo urmă de idolatrie fiind existenŃe naturale
născute din sentimente fireşti.
8G. Pasener, Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene, Bucureşti, 1974, p. 57.
9N. Achimescu, Istoria şi filosofia religiilor la popoarele antice, Editura Tehnipress, Iaşi, 2000, p. 91.
10Walter Krauss, CivilizaŃia asiro-babiloniană, trad de Constantin Ionescu Boeru, Editura Prietenii CărŃii, Bucureşti, 1996, p.
38.
11Alexandru B. Ghimpu, Cronicaveche a Canaanului, EdituraLitera, Bucureşti, 1980, p. 78.
12 Dr. NicolaeCojocaru, op. cit., p. 141.
13John Meyendorff, op. cit., p. 36.
14 Pr. Prof. Dr. EneBranişte, Liturgică special…, op. cit., p. 329.
15 Paul Evdochimov, op. cit., p. 102.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Religie
În raport cu logodna, instituŃia căsătoriei a fost privită, în toate
timpurile, pe un plan superior faŃă de cea dintâi, fiind celebrată de cele
mai multe ori în cadru sacramental public cu diferenŃieri de conŃinut şi
structură de la un popor la altul, căsătoria fiind o practică cu atestare
istorică încă de la începuturile formării fiecărui popor. La vechii
egipteni căsătoria însemna construirea unui cămin şi deşi este atestată
de timpuriu totuşi abia într-o perioadă târzie găsim dovezi despre
existenŃa unui ceremonial religios al ei, cu prilejul căreia cei doi tineri
intrau în templu pentru a aduce ofrande zeilor, în faŃa preoŃilor, pentru
a primi din partea divinităŃii, belşug şi ocrotire.1 În rândul civilizaŃiei şi
religiei babilonienilor femeia era la mare cinste deaceia şi instituŃia
căsătoriei era protejată. Ea era săvârşită în faŃa funcŃionarilor
ministeriali şi a preoŃilor.2 Pe o treaptă inferioară în Ńelegerii căsătoriei
se află popoarele canaaniŃilor şi fenicienilor care datorită nivelului de
religiozitate scăzut, prin caeea că practicau prostituŃia sacră, bărbatul se
putea căsători cu orcâte femei ar fi voit şi iarăşi le putea repudia
oricând, deaceia şi căsătoria era privită ca un simplu act civil fără nici o
implicaŃie religioasă.3
În bazinul Mării Mediterane, la popoarele care au făurit o cultură şi o
civilizaŃie remarcabilă, la greci şi la romani căsătoria era la mare cinste
existând ceremonii importante şi multiple legate de realizarea ei. Astfel
căsătoria la aceste popoare, şi în cadrul religiei lor, este atestată încă
din cele mai vechi timpuri.
Deşi religia grecilor nu se bazează pe nici o revelaŃie acordată
oamenilor direct de divinitate, neavând nici un profet fondator şi nu
posedă nici o carte sfântă care să enunŃe adevărurile revelate şi să
constituie baza unui sistem teologic şi deşi în Grecia nu existat
vreodată o castă sacerdotală permanentă şi profesională care să
interpreteze adevărurile religioase şi să administreze practicile şi
ritualurile cultului,4 totuşi religiozitatea grecilor este la mare înălŃime,
fiind apreciată de toate popoare datorită grijii speciale, uneori excesive
pe care o arătau faŃă de zei. Astfel cu prilejul căsătoriei erau oferite
sacrificii divinităŃilor protectoare căsniciei de către tatăl miresei iar
într-o perioadă mai târzie de către preoŃi. În cadrul ritualului lor este
atestat ca gest ritual unirea mâinilor celor doi miri, precum şi purtarea
cununiilor pe capetele lor. Ele erau săvârşite într-un spaŃiu familial, iar
mai apoi în perioada elenistică căsătoria primeşte consacrare din partea
preoŃilor şi a preoteselor. Tinerii erau conduşi de către părinŃi pe
Acropole unde aduceau jerfe zeilor cetăŃii cu această ocazie, după care
tinerii soŃi primeau instrucŃiuni din parte preoteselor.5 Însă momentul
principal al căsătoriei nu îl reprezenta unirea mâinilor sau punerea
cununiilor, nici măcar jerfele aduse zeilor ci greutatea cădea pe
1 Sergio Donadoni, OmulEgiptean, EdituraPolirom, Iaşi, 2001, p. 81.
2 Walter Krauss, op. cit., p. 133.
3N. Balcă, Istoria filosofiei antice, Editura SapienŃia, Bucureşti, Bucureşti, 1982, p. 160.
4Jean PiereVernnot, Omulgrec, Traducere de Doina Jale, EdituraPolirom, Iaşi, 2001, p. 238.
5Pr. Dr. Vasile Gavrilă, Cununia viaŃă întru împărăŃie, Editura FundaŃia TradiŃia Românească, Bucureşti, 2004, p. 39.
p. 87
ceremonia numită anakalipteria, moment în timpul căruia o femeie
ridica vălul miresei pentru a o prezenta soŃului ei.6
Asupra ceremonialului privind căsătoria la vechii romani avem de
asemenea informaŃii multiple, datorită numeroaselor menŃiuni ale
autorilor profani, din care deducemcă instituŃia matrimonială a stat sub
semnul evoluŃiei. În societatea romană celula familiei era foarte solidă,
deaceia căsătoria era la mare cinste.7 La început căsătoria cu caracter
religios era destinată doar patricienilor pe când ceilalŃi cetăŃeni
beneficiau de căsătoria civilă. Ritualul căsătoriei începea cu un
sacrificiu, care era făcut sub conducerea lui Pontifes Maximus, fiind de
faŃă şi un flamen impreună cu zece martori. Caracterul eminamente
sacru al acestei căsătorii este arătat şi prin faptul că ea se mai numea şi
farraciasacra, pentru că cei căsătoriŃi mâncau în mod ritual dintr-o
pâine sacră ce era coaptă în cadrul sacrificiului menŃionat. Tot acum
avea loc şi împreunarea mâinilor drepte ale mirilor denumită generic
dexterumjunctio, care reprezenta legătura încheiată între un bărbat şi o
femeie, expresie plastică a trecerii femeii în mâinile bărbatului şi
modul cel mai simplu de reprezentare al căsătoriei. Mai apoi se puneau
cununii de flori peste capetele mirilor, după care urma partea cea mai
importantă a căsătoriei formată dintr-un sacrificiu de nuntă
sacrificiumnuptiale, arătându-se că nunta s-a încheiat în faŃa zeilor şi
cu acordul lor. 8 Pe lângă aceste elemente cultice existau, ca şi la
celelalte religii prezentate, multe ritualuri oculte şi exoterice, care nu
fac obiectul prezentării noastre precum nici întreaga concepŃie despre
căsătorie, astfel şi romanii erau conduşi de un puternic sentiment de
superstiŃie concretizat printre altele prin sacrificiul adus zeiŃei Ceres, în
urma căruia se cercetau măruntaiele victimei pentru a se vedea dacă
zeii au fost favorabili sau nu căsătoriei.
Analizând evolutiv şi sistematic elementele liturgice legate de tema
propusă observăm că o înŃelegere pătrunzătoare şi pe o scară a valorilor
mai înaltă, beneficiază instituŃia căsătoriei în perspectiva Vechiului
Testament, deoarece ea primeşte caracterul de sacru încă de la început.
În acest ritual al căsătoriei din cadrul religiei israelite se observă câteva
asemănări de structură şi chiar de conŃinut cu ceremonialul cultului
creştin. Mai întâi remarcăm concepŃia biblică unanimă conform căreia
alianŃa dintre Dumnezeu şi poporul ales este privită ca o căsătorie
sfântă, idee resemantizată în creştinism şi redată în Epistola către
Efeseni, capitolul al V-lea, a Sfântului Apostol Pavel care spune că
legătura dintre Hristos şi Biserică este asemenea celei dintre soŃ şi
soŃie. Tot de la evrei creştinismul a preluat instituŃia năşiei, care se pare
că este de sorginte iudaice, nefiind întâlnită la alte popoare.9 De aceea
se spune că instituŃia căsătoriei iudaice este o anticipaŃie a nunŃii, ca
Taină a Bisericii,10 căci de la Adam la Domnul nunta poartă pecetea
unui act religios, păstrând în iubirea conjugală un aspect sacramental,
prin care ea se distinge de celelalte lucruri private, deşi în tipare
iudaice căsătoria rămâne în cadrul timpului, totuşi ea conservă sfinŃenia
în măsura în care sunt păstrate vestigiile chipului lui Dumnezeu căci
sensul sfinŃeniei se păstrează în căsătorie şi după cădere.11 Pe de altă
parte se poate constata o influenŃă negativă a popoarelor păgâne care
va conduce la o desacralizare a căsătoriei, transformând-o în anumite
perioade de timp într-o realitate pur terestră, cum dealtfel era
considerată în antichitatea păgână. 12 Idealul conjugal promovat de
iudaism era net superior tuturor popoarelor antice, el fiind desemnat
prin cuvântul kiduşin, care însemna sfinŃenie, iar o imagine metaforică
a acestei gândiri era onglindităîn ideea conform căreia soŃul sustrage
femeia sa din lume şi o dedică sanctuarului, indicând prin aceasta cea
mai strictă puritate dintre soŃi. Binecuvântarea de nuntă era un element
indispensabil căsătoriei. Ea se realiza în cadrul ritualului de mai multe
6Grigorie Popa Lisseanu, Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, Editura Meridiane, Bucureşti, 1944, p. 147.
7Mihaela Paraschiv, Femeia în Roma Antică, Editura Junimea, Iaşi, 1999, p.105.
8Atanasie Marian, Cultul creştin şi păgân, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p. 40.
9 Dr. Nicolae Cojocaru, op. cit., p. 145.
10 Pr. Conf. Ilie Moldovan, TainaNunŃii, în “Ortodoxia”, VII(1979), nr. 3-4, p. 524.
11Ibidem, p. 522.
12 Pr. Dr. Vasile Gavrilă, op. cit., p. 33.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Religie
ori, prin diferite persoane de la tatăl miresei la actanŃii sacramentali.
Un alt element iudaic este împreunarea mâinilor celor doi miri, precum
şi binecuvântarea unui pahar comun din care gustau tinerii căsătoriŃi,
pahar comun care nu are nici o similaritate cu paharul de obşte din
ritualul creştin, acesta din urmă având alt itinerar istoric.1
Binecuvântarea care se dădea asupra cupei cu vin, în ambianŃa căruia
avea loc consacrarea religioasăera următoarea:„Binecuvântat fii Tu
Iahve, Regele nostru, care ai creat totul întru slava Ta, care i-ai făcut pe
oameni după chipul Tău, care ai zidit femeie din bărbat pentru
veşnicie, covârşeşte cu bucurie acest cuplu mult iubit aşa cum ai făcut-
o odinioară în grădina raiului, Tu care eşti bucuria mirelui şi a miresei,
Tu care ai făcut plăcerea şi bucuria, mirele şi mireasa, înŃelegerea şi
prietenia”.2
În cele din urmă putem spune că deşi căsătoria la evrei era într-o stare
de superioritate faŃă de celelalte popoare totuşi ea rămâne marcată de
păcatul strămoşesc, manifestat mai cu seamă în inegalitatea soŃilor, fapt
care stă la baza alterării caracteristicilor fundamentale ale căsătoriei,
pentru că deşi Vechiul Testament conŃinea ideile de căsătorie
monogamă şi indisolubilă, totuşi religia iudaică nu a putut să le impună
şi nici nu a rezolvat inegalitatea dintre soŃi.
Acestea, precum şi alte elemente vor fi desăvârşite în ambianŃa religiei
şi cultului creştin, care redă şi instituŃiei căsătoriei starea originară a
sfinŃeniei.
RevelaŃia Vechiului Testament semnala că prin căsătorie cei doi devin
una afirmaŃie reluată şe de Noul Testament dar care adaugă că unitatea
dintre soŃ şi soŃie constituie simbolul unităŃii dintre Hristos şi Biserică.
Scopurile căsătoriiei ca naştere de copii şi întrajutorarea pot fi
considerate scopuri primordiale doar într-o căsătorie înemeiată mai
degrabă în limitele naturale ale biologicului, într-o căsătorie constituită
înafara Biserici, dar nu şi pentru o căsătorie creştină, deşi ea nu le
exclude. Astfel unitatea căsătoriei creştine o crează iubirea care este
scopul şi mijlocul prin care se ajunge la îndumnezeire, iar naşterea de
copii şi întruajutorarea deşii sunt scopuri secundare sunt trepte spre
mântuire. 3 Această învăŃătură a dat încă de la început o importanŃă
deosebită înŃelegerii căsătorii creştine, care s-a manifestat pe mai multe
planuri printre care şiîn măreŃia şi frumuseŃea cultului legat de ea .
Deşi actul primar de binecuvântare a căsătorieri între creştini nu avea
ritualul impresionant de astăzi totuşi el se făcea încă din secolul I, cu
binecuvântarea sau cel puŃin cu aprobarea Bisericii, însă totdeauna în
cadrul euharistiei. 4 Elementele exterioare ca manifestări rituale ale
cultului pe care le cunoaştem astăzi nu au făcut parte integrantă de la
început din ritualulm liturgic al tainei. Unele au pătruns mai apoi fie
pe linie iudaică fie pe linie romană. Trebuie să avem în vedere faptul că
1Ierom.Petru Pruteanu, op. cit., p. 26.
2 Pr. Dr. Vasile Gavrilă, op. cit., p. 36.
3Pr. Asist. Dr. VasileRăducă, Căsătoria taină adăruirii şi a desăvârşirii persoanei, în “Studii Teologice”, (XX)1992, nr. 3-4, p.
131.
4Ierom.Petru Pruteanu, op. cit., p. 19.
p. 88
taina nunŃii nu se reduce doar la actele liturgice componente întregului
ritual ori la actul încununării mirilor deoparece „o taină nu este
alcătuită neapărat dintr-un set de gesturi specifice îndeplinită de
sacerdot rânduit” 5 precum „nici încununarea nu exprimă plinătatea
tainei nunŃii ci ea este o binecuvântare de început, taina nunŃii dăinuind
şi mai departe”.6
De aceea unele elemente liturgice care au fost preluate de creştini mai
târziu cum ar fi binecuvântarea mirilor, unirea mâinilor, ritualuul
inelelor, purtarea cununiilor deşi au fost încreştinate totuşi nu aceste
elelmente dau importanŃa netăgăduită, de taină, a nunŃii, deoarece
concepŃia creştină primară, puternică şi sănătoasă, era următoarea:
„Euharistia este cea care dă căsătoriei sensul său creştin specific, de
aceea Tărtulian zice că ea este rânduită de Biserică, confirmată de
Euharistie, pecetluită de binecuvântare şi înscrisă în ceruri de Îngeri.7
În această ordine primară a elementelor ritualul încununării era
precedat de o rugăciune scurtă citită în cadrul Euharistic, de preot sau
episcop, înaintea întregului popor, rugăciune al cărei text se găseste în
codicele Barberinii: „ÎnsuŃi Stăpâne trimite mâna Ta din sfânt lăcaşul
Tău şi uneşte pe robii Tăi şi le dă lor armonia minŃii, încununeaza-i
într-un trup, cinstită fă căsătoria lor, păzeşte patul nespurcat,
învredniceştei să-şi ducă viaŃa lor fără întinăciune”.8
PrezenŃa Mântuitoriului la nunta din Cana Galilei a făcut ca nunta
aceea să fie binecuvăntată prin însuşi prezenŃa Domnului acolo, iar nu
prin anumite rituri sau rugăciuni cu specific creştin, de aceea prezenŃa
Mântuitorului Hristos la nuntă v-a marca şi mai departe nunta creştină.
Astfel primele mărturii istorice spun doar că nunta trebuie făcută în
Domnul (I Corinteni 7, 39), în rest forma exterioară a nunŃii era,
probabil, ca în tot imperiul roman cu exceptia aducerii de jertfe
idolilor, aceasta fiind înlocuită, încă de la început cu împărtăşirea
euharistică a mirilor.9 Astfel chiar dacă s-a spus uneori că folosirea de
cununii în timpul ritualului căsătoriei este în principal o supraveŃuire a
unui rit păgân şi o simplă expresie a bucuriei, observăm totuşi că
Biserica „datotită dimensiunii cosmice a creştinismului nu îndepărtează
total aportul arhaic ci îl asumă şi îl purifică”. 10 Dealtfel ştim că
practicele precreştine erau multe însă biserica a preluat doar un număr
mic pe care le-a resemantizat iar prin folosirea lor, ceea ce s-a
întâmplat într-o perioadă mai târzie după ce au trecut prin sita
conştiinŃei creştine, unele au fost scoase din uzul profan, perzându-şi
cu totul practicarea anterioară precum şi întrebuinŃarea şi simbolismul
pe care îl aveau. În acest sens se poate spune că simbolismul cununiilor
este sau poate fi şi unul biblic, cununa fiind în termenii Noului
Testament, veşnica răsplată a dreptăŃii (II Timotei, 4,7) şi (I Petru 5,4),
cununa fiind îndreptată întotdeauna spre Hristos iar mucenicii Lui
primind-o cu bucurie, astfel afirmă Scriptura „fii credincios până la
moarte şi îŃi voi da cununa vieŃii”(Apocalipsă 2,10).
Cununia a primit diferite interpretări creştine dintre care cele mai
frumoase simbolizează aşteptarea Evanghelii lui Hristos, purtarea
crucii, intrarea în împărăŃie, cinstea de a lua parte la viaŃa veşnică.11
Însă uneori a fost păstrat şi simbolismul natural, astfel dacă cununiile
erau purtate de împăraŃi, regi sau fecioare, având simbolul puterii şi
curăŃii tot astfel şi cei căsătoriŃi sunt consideraŃi ca nişte împăraŃi cu
menirea curăŃiei.12 De aceea aceste elemente liturgice care au avut un
simbolism şi o întrebuinŃare acolo unde s-au format şi practicat, nu au
reprezenrtat pentru Biserica primară obiectul unui uz necesar, ci
adaptarea lor în cultul creştin s-a făcut după o conştientizare că ele nu
reprezintă un rău ascuns ci un lucru care a luat naştere în mod natural
datorită trebuinŃelor de exteriorizare a trăirilor spirituale. Astfel „de-a
5John Meyendorff, op. cit., p. 23.
6Ierom.PetruPruteanu, op. cit., p. 19.
7John Meyendorff, op. cit., p. 23.
8DiaconIoan I. Ică Jr., CanonulOrtodoxieiCanonulApostolicalprimelorpatrusecole, EdituraDeisis, Sibiu, 2008, p. 864.
9Ierom.Petru Pruteanu, op. cit., p. 23.
10Dr. NicolaeCojocaru, op. cit., p. 15.
11John Meyendorff, op. cit., p. 45.
12Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula, Biserică şi cult pe înŃelesul tuturor, Editura Europartner, Bucureşti, 1997, p. 163.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Religie
lungul vremii Biserica a urmărit cu multă băgare de seamă dezvoltarea
sau evoluŃia firească a cultului ei, selectând cu grijă toate formele,
practicele, ritualurile şi ceremoniile felurite care au apărut în diferite
momente, în practica pietăŃii creştine, şi care căutau să pătrundă în
cultul oficial public al Bisericii. Din toate acele forme ea areŃinut, a
aprobat şi a consacrat cu autoritatea ei doar pe cele bune, adică pe cele
care reprezentau dezvoltări fireşti ale unei forme mai vechi
preexistente în germen, cele care accentuau anumite adevăruri de
credinŃe, cele care presupuneau viaŃa religios morală a credincioşilor
sau sporeau frumuseŃea, podoaba exterioară a cultului. Şi dimpotrivă
Biserica a respins practicele rituale care constituiau o ameninŃare
pentru viaŃa religioasă, care alterau sensul original al cultului.1În acest
sens putem spune că: „elementele cultice în general nu sunt sacre prin
propria lor natură, doar actul dumnezeiesc scoate un lucru sau o fiinŃă
din condiŃiile sale naturale şi îl pune în comuniune cu energiile
sfinŃitoare”.2
Biserica se foloseşte de gest şi simbol, care alături de cuvânt slujesc
exprimării unor adevăruri căt mai înalte, adevăruri care dealtfel sunt
imposibil de comunicat, dar care totuşi până la un anumit grad devin
transmiŃătoare a ceea ce exprimă. Pe de altă parte ele sunt contingente
în raport cu ceea ce exprimă, însă dacă aceste elemente sunt privite sub
raport divin ele aduc în imediat ceea ce semnifică. 3 De aceea
elementele cultuale nu sunt semne care doar informează sau indică
ceva, cum s-a întâmplat cu elementele cultuale din lumea precreştină,
ci simbolul liturgic creştin primeşte un cu totul alt sens, astfel datorită
harului Sfântului Duh, pe care îl poartă şi transmite, el este “podul care
uneşte malurile a două lumi, indicînd ideea de prezenŃă, de aceea s-a
spus că atunci când un credincios face semnul crucii el formulează
epicleza prin gest, care invocă Sfântul Duh şi atrage forŃa de neânvins a
crucii”.4
În ceea ce priveşte ritualul primar al căsătoriei menŃionăm că nu avem
nici un element cultic al acesteia atestat în cărŃile liturgice dintre
secolele al II-lea şi al IV-lea, accentul acestui eveniment căzând pe
împărtăşirea euharistică a mirilor care este elementul cel mai de seamă.
Doar părintele apostolic Ignatie Teoforul spune că:„unirea mirilor se
face cu cunoştinŃa episcopului ca să fie căsătoria lor după Domnul şi nu
după poftă ci spre cinstea lui Dumnezeu”. 5 Astfel în epoca primară
primii creştini primeau consacrarea căsătoriei lor în cadru public al
Sfintei Euharistii, împărtăşindu-se după rânduială însă Ńineau şi unele
din obiceiurile lumii greco-romane în care trăiau, obiceiuri care ulterior
şi doar unele dintre ele au fost încreştinate, a căror menŃiune începe să
1Ene Branişte, DespreinovaŃiiînsăvârşireaserviciilordivine, în “Studii Teologice”, (XVI)1953, nr. 3-4, p. 280.
2Paul Evdochimov, op. cit., p. 55.
3Rene Guenon, SimbolurialeştiinŃeisacre,Traducere din franceză de Marcel Tolcea şi Sorina Şerbănescu, Editura Humanitas,
Bucureşti, 2008, p. 17.
4 Paul Evdochimov, op. cit., p. 58.
5ScrierilePărinŃilorApostolici, în volumul PărinŃişiScriitoriBisericeşti, Traducere de Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR,
Bucureşti, 1979, p. 227.
p. 89
apară din secolul al IV-lea înainte în operele sfinŃilor părinŃi
capadocieni iar nu într-o carte de cult specială.
Concluzii
Întreg tezaurul cultual al popoarelor antice, semite precum şi creştine
se prezintă sub un bogat şi variat mod de înŃelegere a instituŃiei
căsătoriei, care prin multitudinea practicilor, ritualurilor şi elementelor
cultice precum şi prin simbolismul acestora, imprimă în conştiinŃa
istoriei şi vieŃii religioase, existenŃa unor trepte progresive de
conştientizare a legăturii dintre un bărbat şi o femeie, remarcându-se de
la o religie la alta coloritul sensurilor şi nuanŃelor de care a beneficiat
faptul prezent, al ceremonialului căsătoriei, de la început şi până la
sfârşit în toate religiile şi popoarele.
Elementele cultice transmutate de la o religie la alta, printr-o sită a
conştiinŃei liturgice, formează o agoniseală obştească, în care deşi se
remarcă cu precădere o natură umană supusă păcatului, totuşi sporadic
şi deloc accidental, se observă existenŃa legii morale, care a fost
prezentă de-a lungul timpului, în toate religiile, în diferite grade
deconştientizare, concretizată în practicarea unor lucruri universal
valabile, cum ar fi jurământul şi făgăduinŃa viitorilor miri, unirea
mâinilor, precum şi altele, elemente care trebuie apreciate, deoarece au
fost prezente în mai toate religiile antice, iar în cele din urmă
desăvârşite de creştinism.
Dincolo de elementele negative ale fiecărui popor precreştin, se
remarcă osteneala progresivă a fiecărei religii de a se plasa în
supranatural, de a-şi depăşi limitele, de a se ridica conştient sau nu, la o
înŃelegere superioară a căsătoriei, astfel gestica şi simbolistica
elementelor constitutive legate de aceasta, arată că aceste popoare s-au
ridicat, cât de puŃin, din planul pur terestru spre o înŃelegere superioară.
Bibliografie
1.Achimescu, Pr. Nicolae., Istoria şi filosofia religiilor la popoarele antice, Editura Tehnipress, Iaşi, 2000.
2.Ambrozie al Milanului, Despre Sfintele Taine, Traducere de Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, în
“StudiiTeologice”, (VII)196, nr. 7-8, p. 572.
3.Avdiev, Ioan, Istoria Orientului Antic, Editura Alma, Bucureşti, 1951.
4.Balcă, Nicoale, Istoria filosofiei antice, Editura SapienŃia, Bucureşti, Bucureşti, 1982.
5.Branişte, Pr. Prof. Dr. Ene, Despre inovaŃii în săvârşirea serviciilor divine, în “Studii Teologice”,
(XVI)1953, nr. 3-4, p. 280.
6.Idem, Liturgică specială, Editura Lumea CredinŃei, EdiŃia a IV-a, Bucureşti, 2005.
7.Idem, Liturgică generală cu elemente de artă creştină, Editura IBMBOR, EdiŃia a II-a, Bucureşti, 1993.
8.Cojocaru, Dr. Nicolae, TradiŃii la cultul creştin, Editura Lidana, Suceava, 2004.
9.Daniel, Constantin, Maxime, sentinŃe şi aforisme din Egiptul antic, Bucureşti, 1975.
10.Idem, CivilizaŃia feniciană, Bucureşti, 1979.
11.Donadoni, Sergio, OmulEgiptean, EdituraPolirom, Iaşi, 2001.
12.Evdochimov, Paul, RugăciuneaînBisericadeRăsărit, trad. de Carmen Bolocan, prefaŃă de Olivier
Clement, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
13.Gavrilă, Pr. Dr. Vasile, Cununia viaŃă întru împărăŃie, Editura FundaŃia TradiŃia Românească,
Bucureşti, 2004.
14.Guenon, Rene, SimbolurialeştiinŃeisacre,Traducere din franceză de Marcel Tolcea şi Sorina
Şerbănescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.
15.Ică, DiaconIoan I. Jr., CanonulOrtodoxieiCanonulApostolicalprimelorpatrusecole, EdituraDeisis, Sibiu,
2008.
16.Krauss, Walter, CivilizaŃia asiro-babiloniană, trad de Constantin Ionescu Boeru, Editura Prietenii
CărŃii, Bucureşti, 1996.
17.Lascu Nicolae, Cum trăiau romanii, Editura Pedagogică, Bucureşti, 1965.
18.Lisseanu, Grigorie Popa, Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, Editura Meridiane, Bucureşti,
1944,
19.Marian, Atanasie, Cultulcreştinşipăgân, Editura Polirom, Iaşi, 2004.
20.Meyendorff, John, Căsătoriadinperspectivăcreştină, Editura Polirom, Iaşi, 1992.
21.Moldovan, Pr. Conf. Ilie, TainaNunŃii, în “Ortodoxia”, VII(1979), nr. 3-4.
22.Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae, TradiŃieşiînoireînslujirealiturgică, Editura Eiscopiei Dunării de Jos,
GalaŃi, 1996.
23.Idem, BisericăşicultpeînŃelesultuturor, Editura Europartner, Bucureşti, 1997, p. 163.
24.NegoiŃă, Atanasie, Gândireaasiro-babilonianăîntexte, EdituraCorint, Bucureşti, 1975.
25.Paraschiv, Mihaela, Femeia în Roma Antică, Editura Junimea, Iaşi, 1999.
26.Pasener, G., Enciclopedia civilizaŃiei şi artei egiptene, Bucureşti, 1974.
27.Pruteanu Ierom. Petru, Studiuistorico-liturgicasupraslujbeicununiei, în “AltarulReîntregirea”,
XV(2010), nr. 3.
28.Răducă, Pr. Asist. Dr. Vasile, Căsătoriatainăadăruiriişiadesăvârşiriipersoanei, în “StudiiTeologice”,
(XX)1992, nr. 3-4.
29.Scrierile PărinŃilor Apostolici, în volumul PărinŃi şi Scriitori Bisericeşti, Traducere de Dumitru
Fecioru, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1979, p. 227.
30.Semen, Pr. Prof. Dr. Petre, Arheologie Biblică în actualitate, Editura Trinitas, Iaşi, 1997.
31.Stăniloae, Pr.Prof. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Volumul al III-lea, Editura IBMBOR,
Bucureşti, 2003.
32.Vernot, Jean Piere, Omul grec, Traducere de Doina Jale, EdituraPolirom, Iaşi, 2001
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
ţime de 60 de metri și o lăţime
ime de 140 de metri. Apa acestei cascade
Cascade celebre... mai putin cunoscute este potabilă, iar vizitatorii nu rateaza ocazia de a bea apa din ea.

România se află în topul ţărilor cu cele mai frumoase cascade

casca
din lume, potrivit unui clasament făcut de The World Geography.
Geography

Cascada Bigăr din judeţul Caraș-Severin

Severin este unul din principalele
atracţii turistice din lume. Ea este unică în lume datorită modului în
care curge apa.

O altă cascadă celebră în lume este Cascada Orizontală, din Golful

Talbot, Australia. Atunci când o cantitate mare de apă, cauzată de
valurile mareice se scurge prin defileu,
defileu apar cascadele temporare, cu
înălŃimi
imi de până la 5 metri.

Pe locul doi se află cascada Flacăra Eternă,, din America, cu o

înălţime
ime de 9 metri. În spatele acesteia se află o grotă de 1,5 metri, în
care are încontinuu o flacără de 10-20
20 de centimetri, întreţinută
înt de
gazul din subteran.

Cascada Sângelui a fost

ost descoperită în 1991, la baza gheţarului
ghe
Taylor, din Antarctica. Culoarea ei este ruginie datorită oxidării apei de
la suprafaţă.

Pe locul 3 în clasament, se află cascada Asik-Asik

Asik, din Filipine, cu o
înăl

p. 90 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Geografie
Cascada Svartifoss, denumită
și Cascada Neagră,, se află în Parcul NaŃional Skaftafell din Islanda.
Apa se revarsă peste
ste o stâncă de coloane de bazalt hexagonale.
Gorge din Liban.
O altă cascadă impresionantă este Cascada Baatara Gorge,
Apa cade de la 255 de metri într-oo peşteră imensă. Această cascadă a
fost descoperită în anul 1952, în regiunea Tannourine.
Cascada Hierve el Agua,, din Mexic, are o înălŃime cuprinsă între 15 şi
19 metri. Aceasta este o cascadă atipică, deoarece este formată din roci
de culoare albă, care imită apa curgătoare. Hierve el Agua este o
formaŃiune calcaroasă formată prin scurgerea apelor puternic
puter
mineralizate pe pantele abrupte ale dealului, după acelaşi principiu ca
p. 91
în cazul stalactitelor din peşteri.
Pelerini
elerini vasluieni la Muntele Athos
Prof. dr. Ionescu Nicolae - Vaslui
Muntele Athos este unul dintre cele mai importante Ńinuturi,
nu numai ale Greciei sau ale Peninsulei Balcanice, ci ale
Pământului, datorită valorii sale deosebite din punct de vedere
istoric, teologic, filologic, creştin şi artistic, fiind numit de unii
teologi occidentali
entali “Vaticanul ortodoxiei”.
C
entru al vieŃii monahale din Europa Răsăriteană, Athosul a
fost asemănat de profesorul catolic E. Wunderle cu mişcarea
de la Cluny, care a influenŃat întregul Apus al bătrânului
continent. De aeeea, Sfântul Munte, a fost f de - a lungul vremii un far
strălucitor şi un amvon spre călăuzirea lumii ortodoxe. Se numără
printre puŃinele state teocratice din lume, alături de Vatican1.
Muntele ATHOS, îndeobşte cunoscut ca fiind Grădina Maicii
Domnului, ocupă o poziŃie
ie proeminentă în inima fiecărui creştin
ortodox şi vizita în această zonă spirituală se poate realiza în special
prin intermediul pelerinajului care există dintotdeauna. Dacă pentru un
musulman acesta face parte din cei cinci stâlpi ai Islamului, pentru
creştini
reştini este o dorinŃă care cu răbdare, voinŃă şi evlavie se poate
îndeplini. Asfel, în perioada 28 octombrie - 3 noiembrie 2012, un grup
de 11 bărbaŃi, enoriaşi în exclusivitate ai Bisericii Sfânta Paraschiva
1 Florin Marinescu, Documente româneşti de la Sfântul Munte. Arhiva Sfintei Mănăstiri
Xiropotamu,, tomul I, Atena, 1997, în revista “Teologie şi ViaŃă “, a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,
serie nouă, Anul XI, nr. 8 -12,august-decembrie,
decembrie, 2001, p.158.
p.1
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
din Vaslui, în frunte cu vrednicul preot al acestei parohii, Nicolae
Bădărău, având binecuvântarea P. S. Episcop Corneliu al Huşilor, au
fost în pelerinaj la Muntele Athos, dovedind încă o dată că membrii
acestei comunităŃi spirituale sunt alături de păstorul lor. Cei 11
pelerini, mulŃi dintre ei consilieri ai Bisericii Sfânta Paraschiva, au
fost: doctorii Ilieş Augustin şi Basalâc Paraschiv, Dobârceanu
LaurenŃiu, Popa Ştefan - “ veteranii pelerinajului”- pentru că ei au mai
fost la Sfântul Munte, ceilalŃi, dascălul Mantea Costică, col. Lefter
Mihai, Vieru Emil, inginerii Lăzărescu Ioan, Vicol Vasile, Corogeanu
Marinel şi semnatarul acestor rânduri, au plecat cu un microbus al
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, însoŃiŃi din partea sectorului
pelerinaje al acestei instituŃii de preotul Todea Daniel, care s-a achitat
cu bine de misiunea încredinŃată. Acest pelerinaj are o semnificaŃie
deosebită, întrucât pentru cei mai mulŃi dintre noi eram în prima vizită
în Grecia, Ńară profund ortodoxă în care cultura antică este
omniprezentă. Astfel, în după-amiaza zilei de duminică, 28 octombrie,
când treceam şi la ora de iarnă, noi, pelerinii, ne întâlnim în faŃa Sfintei
Biserici “ Sfânta Paraschiva” şi după o scurtă slujbă de mulŃumire
adusă lui Dumnezeu ne rugăm pentru o călătorie rodnică, spirituală şi
ne îmbarcăm în microbus cu destinaŃia ATHOS, în jurul orelor 16.
Avem de parcurs o distanŃă de peste 1.300 Km. Trecem la
îngemănarea serii prin Bârlad- Focşani – Buzău -Urziceni, pe la
marginea Bucureştiului ne îndreptăm spre Bulgaria, trecând graniŃa şi
Dunărea pe la Giurgiu, peste Podul Prieteniei, dat în folosinŃă în 1954.
Constatăm cu surprindere că infrastructura rutieră a Bulgariei este mai
bună decât a noastră, având o autostradă care leagă Ruse de Sofia şi
Grecia destul de bună. Dincolo de miezul nopŃii, când afară ploua
mărunt, facem un scurt popas în apropierea capitalei Bulgariei şi spre
dimineaŃă trecem în Grecia. Autostrada traversează un relief muntos şi
însoŃeşte mai tot timpul Ńărmul Mării Egee. Traversăm locuri
încărcate de istorie...
Este ştiut faptul că în Grecia s-a dezvoltat în antichitate una din
cele mai înfloritoare civilizaŃii ale lumii care a marcat istoria omenirii
de - a lungul secolelor până în zilele noastre. Primele semne ale
civilizaŃiei europene apar pe teritoriul Greciei. Aici Homer, poetul orb,
p. 92
îşi desăvîrşeşte operele, iar Herodot devine cel mai cunoscut istoric al
antichităŃii care a lăsat istoricilor moderni dovezi importante pentru
cercetările lor. Arhimede, Pitagora, Solon şi mari savanŃi din diferite
domenii ale cunoaşterii s-au născut aici. Perşii în goana lor de a cuceri
întreaga lume s-au izbit de eroismul grecilor pentru ca apoi să fie
cuceriŃi tot de un elen, Alexandru Macedon. Panteonul, simbolul
Greciei antice, a fost, de asemenea, o sursă preŃioasă pentru cele mai
renumite capodopere ale omenirii (sculptură, literatură, pictură) şi un
imbold pentru perioada renascentistă a Occidentului şi lumii
moderne.Templele din piatră construite în cinstea unor zei sau zeiŃe
erau clădirile reprezentative ale arhitecturii greceşti. Construite în
epoca antică, elementele unui templu grec erau remarcabil de simple.
Ele prezentau o structură interioară în formă de dreptunghi, înconjurată
de coloane împodobite cu un acoperiş şi fronton, înălŃat, în pantă.
Statuile de cult stăteau de obicei în spatele acestei săli.
Grecia, Ńară cu un relief muntos şi o climă mediteraniană, se află
în Sudul Peninsulei Balcanice cu ieşire la Marea Egee, Marea Ionică şi
Marea Mediterană. Este situată în vecinătatea Albaniei, Bulgariei,
Turciei şi Macedoniei, având o suprafaŃă de 131.940 kmp. Prin tratatul
de la Adrianopol din 1829, Imperiul Otoman recunoaşte independenŃa
Greciei, iar ziua naŃională a acestui stat este pe 25 martie, când se
sărbătoreşte în calendarul ortodox “Bunavestire”. La 8 august 1832
Grecia devine regat şi îşi stabileşte capitala la Atena. La 25 martie
1924, Grecia se proclamă republică, dar monarhia este restaurată în
urma unei lovituri de stat. Între anii 1936-1941 generalul Ioannis
Metaxas instaurează un regim militar dictatorial. Chiar dacă Grecia
face faŃă cu succes atacurilor Italiei lui Mussolini este obligată totuşi,
să capituleze în faŃa invaziei germane la 23 aprilie 1941. În toamna
anului 1944 acŃiunile conjugate ale Armatei de Eliberare din Grecia (
ELAS ) cu trupele britanice reuşesc să pună capăt dominaŃiei străine. În
septembrie 1946 în urma unui plebiscit, regele George al- II- lea revine
pe tronul Greciei. În anii 1946-1949 are loc un sîngeros război civil
între comunişti şi naŃionalişti. După cel de-al doilea război mondial,
Grecia intră în sfera de influenŃă a Occidentului, în 1962 fiind inclusă
în N.A.T.O. Referendumul din 8 decembrie 1974 aprobă forma de stat
republicană consfinŃită prin noua ConstituŃie din 11 iunie 1975. Se
înlătura astfel regimul monarhic şi militar din statul elen. În 1981
devine membru al Uniunii Europene şi aderă la spaŃiul Schengen la 1
ianuarie 2001. Moneda naŃională până la apariŃia monedei euro era
drahma. RelaŃiile dintre Grecia şi Turcia sînt periodic tensionate de
delimitarea platoului continental din Marea Egee şi de nesoluŃionarea
problemei cipriote. Perioade de încordare cunosc şi relaŃiile Greciei cu
alŃi vecini cum ar fi Albania şi Macedonia, fostă republică a
Jugoslaviei. Grecia are o economie dezvoltată şi o populaŃie de
10.688.058 de locuitori, iar turismul este foarte bine reprezentat. Ca
religie predomină creştinismul ortodox în proporŃie de 98 la sută.
Religia musulmană ocupă 1,3 la sută, iar celelalte religii 0,7 la sută.
Atena este singura capitală din U.E care nu a construit lăcașe de cult
destinate populației musulmane.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
Grecia are o economie capitalistă cu un sector public ce asigură
aproximativ 40% din PIB. Turismul contribuie cu 15% din venitul
intern brut. ImigranŃii reprezintă aproape o cincime din forța de muncă,
aceasta fiind repartizată în mare parte în agricultură și în munca
necalificată. Grecia beneficiază mult de ajutorul financiar al Uniunii
Europene, acesta fiind egal cu 3,3 % din venitul brut anual. Economia
grecilor a crescut cu aproximativ 4% pe an în perioada 2003 – 2007,
datorită în parte cheltuielilor cu infrastructura legate de Jocurile
Olimpice de la Atena din 2004, dar și disponibilității creditului, care a
susținut niveluri record ale cheltuielilor consumatorilor. Însă creșterea
a scăzut cu 2,8% începând cu anul 2008 ca rezultat al crizei financiare
mondiale și a înăspririi condițiilor de acordare a creditelor. Datoria
publică, inflația și șomajul sunt deasupra zonei euro, având o tendință
negativă. łara are o datorie externă de 371.5 miliarde de dolari. La
ora actuală, Grecia trece printr-o criză economică severă cu datorii
uriașe, dintre cele mai mari din lume.
Cei care vizitează Grecia trebuie să știe că muntele Athos este
rezervat în exclusivitate bărbaților, femeilor fiindu-le interzis accesul.
Pentru a descoperi însă valorile mitologice ale elenilor, orasul Delphi
stă la dispoziția turiștilor. Îchinat zeului Appollo (al luminii), Delphi
nu este un simplu oraș, el fiind considerat în trecut chiar centrul
universului. În excursiile turiștilor sunt desigur, recomandate Atena și
Salonic, pentru îmbinarea elementelor moderne cu mitologia și
atmosfera națională care dă un iz aparte regiunilor grecești. CivilizaŃia
greacă a evoluat de-a lungul a mii de ani, influențând cultura
Imperiului Roman, penetrând până în vremurile Renașterii prin
Imperiul Bizantin. Grecia renaşte după perioada dominației Imperiului
Otoman prin războiul purtat pentru cucerirea independenței și crearea
statului modern.
Statul athonit are o suprafaŃă mică, fiind o peninsulă, de
aproximativ 389 Km pătraŃi. Lungimea Sfântului Munte este de 60 de
Km, iar lăŃimea variază între 12 şi 18 Km. Sfântul Munte se află în
nordul Greciei, unde sunt 20 de mănăstiri, 12 schituri şi o mulțime
de chilii ortodoxe, în care trăiesc peste 1500 de călugări. Regiunea este
autonomă din punct de vedere administrativ, fiind un stat monastic cu
capitala la Careia. Cel mai înalt vârf este Athonul de 2030 m.
Pătrunderea pe uscat în teritoriul Republicii Autonome a Sfântului
Munte nu este permis. Accesul în Sfântul Munte se face pe apă, de
regulă, cu feribotul, fie din portul de la Ouranopolis, aflat
lângă Turnul Bizantin (pentru coasta de vest), fie de la Ierrisos (pentru
coasta de est). Înainte de îmbarcare, toŃi pelerinii trebuie să obțină un
diamonētērion, un fel de viză bizantină redactată în limba greacă și
datată în calendarul pe stil vechi, fiind semnată de către patru secretari
ai unor mănăstiri importante. Se atestă permisiunea de a sta cinci zile
pe Sfântul Munte și de a fi cazat la mănăstirile athonite, pentru care se
plăteşte 25 de euro... Pentru obținerea diamonētērion-ului, clerul
Bisericii Ortodoxe trebuie să obțină, în prealabil, permisiunea
Patriarhiei de la Constantinopol.
p. 93
Este cunoscut faptul că Imperiul Bizantin s-a prăbușit în secolul al
XV-lea, prin cucerirea Constantinopolului de turci la 29 mai 1453, iar
noul Imperiu Otoman, de religie islamică, a preluat treptat și controlul
teritoriilor balcanice. Turcii au devastat multe mănăstiri ortodoxe, însă
unele mai izolate au rămas puțin afectate sau chiar intacte. Numărul
călugărilor s-a redus pentru că situaŃia lor a fost serios afectată timp de
cinci secole, întrucât satele „închinate” (prin impozite) acestor
mănăstiri, aproape toate românești, le-au fost luate. În epoca medievală
puține mănăstiri și schituri au supraviețuit, îndeosebi datorită
ajutorului material constant în bani și produse venite din Moldova şi
łara Românească. Acest ajutor se datora legăturilor de sânge cu satele
aproape toate românești din jurul Muntelui Athos1. Treptat, în secolul
al XIX-lea, prin donațiile din țările ortodoxiei estice (slave),
precum: Rusia, Bulgaria şi Serbia, salba de mănastiri s-a difersificat
ca origine etnică, fiecare țară exercitând influența asupra mănăstirilor
subvenționate în epoca statelor naționale. În 1912, în timpul primului
război balcanic, otomanii au fost forțați să plece din zonă și Rusia, în
spiritul panslavismului, revendică controlul asupra Sfântului Munte,
justificat prin „misiunea continuatoare a creștinismului din Bizanț”,
Moscova, considerându-se a treia Romă. După conflictul asupra
suveranității regiunii dintre statul grec, pe de o parte, și Rusia
panslavistă, pe de alta parte, după primul război mondial, peninsula
Athos a primit de la Marile Puteri – statutul de autonomie în cadrul
Greciei- statut care se păstrează şi astăzi.2
Aşa cum menŃionam anterior, după o călătorie nocturnă
ajungem în oraşul Ouranopolis, port la Marea Egee, de unde pelerinii
se îmbarcă pe feribot pentru a ajunge pe apă la Muntele Athos. De
regulă, îmbarcarea se face de mai multe ori pe zi, la orele 6,30 şi 9,30
cu feribotul sau cu vapoare mai mici la alte ore, dar mai rapide. În
dimineaŃa zilei de luni, 29 octombrie, în jurul orelor 10 sosim la
punctul de îmbarcare pentru a aştepta o nouă cursă. Aflăm cu părere
de rău că marea a fost duminică agitată şi luni la fel era. De aceea,
nu merge nici o cursă de feribot la Muntele Athos. Suntem puŃin
îngrijoraŃi pentru că în ziua respectivă nu ne rămâne altceva de făcut
decât să ne cazăm la un hotel de trei stele, “Princess”aflat în apropierea
falezei şi să aşteptăm îmbunătăŃirea vremii. Ne odihnim puŃin după
amiază şi ne plimbăm spre seară pe faleză prin acest oraş turistic cu o
vegetaŃie mediteraniană, cu plantaŃii de măslini şi citrice. Blocurile şi
hotelurile sunt de culoare albă, cu două-trei etaje, acoperite cu Ńiglă
roşie sau piatră, aşezate cu faŃa spre soare şi Ńărm, fiind înŃesate de
pelerini din toată lumea. Restaurantele sunt mai puŃin frecventate ziua,
comparativ cu noaptea. Spre seară constatăm că vremea s-a ameliorat
şi avem nădejdea că ne vom îmbarca a doua zi pentru a ajunge la
Athos. La şedinŃa de la orele 19 de la hotel se comunică faptul că
trebuie să ne sculăm la ora 5 pentru a prinde cursa de 6, 30. În adevăr,
ne luăm bagajele în dimineaŃa zilei de marŃi, 30 octombrie. Mergem cu
micobuzul să prindem primul feribot de dimineaŃă. Mai multe grupe
de pelerini fac la fel, dar casa de bilete este închisă şi o ploaie
torenŃială cu fulgere începe, brăzdând cerul ca în plină vară şi ne
determină să ne reîntoarcem la hotel. Ne mai odihnim puŃin şi în jurul
orei 8 iarăşi plecăm pentru o nouă încercare. De data aceasta sunt
multe grupuri de pelerini şi vremea este foarte bună, cu un cer senin.
Stăm la un rând impresionant şi ne luăm bilete pentru muntele Athos.
1 Ioan Moldoveanu, Mănăstirea Esfigmenu de la Athos şi Moldova (1650-1863), în revista “
Teologie şi ViaŃă “, serie nouă, Anul XI, nr. 8-12, august-decembrie, 2001, p.63.
2 Ibidem,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
Ne îmbarcăm într-un mare feribot, în care încap diferite materiale şi
multe maşini ce merg la Sfântul Munte. Este impresionant cum pe
feribotul “Sf. Pantelimon” se foloseşte orice loc, vaporul fiind înŃesat
de pelerini care aşteptau de două zile să ajungă pe Sfântul Munte.
Şoferii dau dovadă de măiestrie în manevrarea maşinilor mari şi mici,
încărcate cu diferite produse, inclusiv cereale, alimente, pentru a se
folosi orice loc din feribot. După o croazieră de două ore şi jumătate pe
Marea Egee făcută în apropierea coastelor, ajungem la Sfântul Munte
şi vaporul opreşte la fiecare mănăstire de pe coastă pentru a lăsa
pelerini, materiale şi alimente necesare zonei. Trecem pe lângă
mănăstirile Zografu şi Sfântul Pantelimon. Ajungem la punctul final,
în portul Daphne prin care se face intrarea în Sfântul Munte. Se mai
numeşte şi Dafni, datorită numeroşilor pomi de dafini care cresc în
zonă. Acolo ne aşteaptă un microbus de teren care să ne ducă la diferite
mănăstiri, pentru că şoferul ce conducea maşina noastră a rămas în
Ouranopilis, unde trebuia să revenim peste patru zile.
De la portul Daphne ne îndreptăm spre capitala statului Careia
aflată la 12 Km de port. În timpul urcuşului, pe o şosea îngustă se văd
văi împădurite, plantaŃii şi creste aburinde, desfăşurate în jurul
vârfului alb al Athonului. Traseul te încântă în mod deosebit. Treci cu
adevărat printr-o zonă de vis, scăldată de razele soarelui şi admiri fel
de fel de plante. Ajungând în vârf zăreşti în dreapta livada mănăstirii
Xiropotamu cu nenumăraŃi aluni, meri uriaşi şi miile de castani. În
jurul tău se întinde un ocean verde de pădure şi în depărtare creasta
muntelui Athon. ÎnălŃimile succesive sunt accoperite de zeci de mii de
castani, platani seculari, chiparoşi verticali, brazi amestecaŃi cu stejari,
fagi şi pini. Din loc în loc se disting chiliile scufundate în verdeaŃă. În
jurul lor sunt suprafeŃe întinse cu castani, care constituie bogăŃia
naturală a Sfîntului Munte. De-a lungul veacurilor, aici se vor înălŃa
sute de biserici şi paraclise, dintre care o treime cu hramul Sfintei
Fecioare, fiind şi acesta un motiv pentru care Sfântul Munte Athos a
fost numit”Grădina Maicii Domnului”. Animalele sunt puŃine, cu
excepŃia pisicilor, păsărilor sălbatice şi a mularilor ( catârilor) care
cară bagajele monahilor.
Legăturile dintre łările Române şi Sfântul Munte Athos au fost
strânse în Evul Mediu. Începând din a doua jumătate a secolului al XI
–lea documentele vorbesc tot mai des despre monahii români la Athos,
dar mai ales despre ajutoarele pe care le-au dat mănăstirilor de la
Sfântul Munte. Cu daniile româneşti s-au reparat, zidit şi zugrăvit
biserici, paraclise şi trapeze, s-au ridicat ziduri de apărare, turnuri de
veghe şi fântâni. Domnitorii łărilor Române, boierii sau credincioşii
au făcut şi alte danii: bani, manuscrise, icoane, odăjdii, precum şi
moşii, păduri, vii, mori, iazuri, ocne de sare etc. În secolul al XVI-lea
au început “ închinările” către mănăstiri şi schituri româneşti din
Athos. După prăbuşirea Imperiului Bizantin în 1453 şi a Despotatului
Sârbesc ( 1459), łările Române au rămas singurul sprijin nu doar al
Sfântului Munte, ci al tuturor ortodocşilor aflaŃi sub stăpânirea
otomană.
În după amiaza zilei de marŃi, 30 octombrie, ajungem la Careia
care este capitala statului. E formată din câteva zeci de case, conace şi
biserici. Acum o mie de ani se numea Mesi. În centrul orăşelului se
înalŃă astăzi palatul Sfintei ComunităŃi, în care se întrunesc cei 20
reprezentanŃi ai mănăstirilor pentru a lua deciziile cele mai importante
ale statului. Pe acest palat se află steagul atonit de culoare galbenă cu
vulturul bicefal, semnificând puterea divină şi cea lumească, laică. În
faŃa palatului se află sfânta biserică Protaton, iar în jurul acesteia câteva
clădiri care găzduiesc mici magazine. Nouăsprezece clădiri mai mari,
răspândite în zonă, alcătuiesc conacele Careiei, care găzduiesc
reprezentanŃii mănăstirilor. Mănăstirea Cutlumuş e singura care nu
posedă un conac , deoarece se află foarte aproape de Careia. În Careia
şi în jurul ei există 82 de chilii aparŃinând diferitelor mănăstiri, locuite
de monahi greci, bulgari, sârbi şi români.
Biserica Protaton este cea mai importantă din Careia. Are celebrele
fresce ale iconografului Manuil Panselin din secolul al XIV–lea.
p. 94
Icoanele catapetesmei sunt din secolul al XVI-lea. Adevărate
capodopere sunt frescele reprezentând Naşterea şi Botezul Domnului,
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Sfântul Ioan Evanghelistul cu
diaconul Prohor ş.a. În biserica Protaton se săvârşesc slujbele de peste
zi, în prezenŃa reprezentanŃilor mănăstirilor atonite. Conform tradiŃiei,
biserica a fost construită de împăratul Constantin cel Mare, fiind
distrusă şi reclădită de mai multe ori. În sfântul altar se păstrează
icoana Axion Estin ( Cuvine-se cu adevărat). În colŃul de sud–est al
palatului Sfintei ComunităŃi ( Chinotite), chiar în partea opusă
Protatonului, se ridică un vechi turn în care se află biblioteca Sfântului
Munte. ConŃine 82 de manuscrise şi mai multe mii de tipărituri.
Jumătate din acestea sunt scrise pe pergament şi au miniaturi
excepŃionale. Din 1963 funcŃionează în centrul Careiei o expoziŃie
permanentă de iconografie. Sunt prezentate nu doar copii deosebite
ale capodoperelor Protatonului, dar şi alte icoane ce se disting prin
desen şi culori excepŃionale.
La o distanŃă de 500 m se află schitul rusesc al Sfântului Andrei cu
o biserică centrală considerată a fi cea mai mare din Balcani. În
această biserică se află părŃi din moaştele Sfântului Andrei. În anul
1958 latura de apus a Schitului a fost distrusă de un incendiu şi odată
cu ea au ars 20.000 de volume cărŃi, împreună cu multe odoare şi
manuscrise inedite. Astăzi, schitul aparŃine de mănăstirea Vatoped şi
cunoaşte în ultimii ani o înflorire a vieŃii monahale.
Lângă Careia, spre sud-vest la o distanŃă de 5 minute de mers, se
află Mănăstirea Cutlumuş. Este zidită într-o zonă înverzită, cu o
vegetaŃie variată. În jurul acestui aşezământ monahal sunt copaci
uriaşi şi dealuri pline de verdeaŃă, pe care apar din loc în loc chilii.
Setea noastră, a pelerinilor, este potolită de izvorul de la intrarea în
mănăstire, în timp ce natura care ne înconjoară ne cheamă la înălŃare
duhovnicească. Mănăstirea a fost construită înainte de 988 şi e
considerată între cele mai vechi ale Athosului. A fost distrusă de mai
multe ori şi rezidită de voievozii Moldovei şi Valahiei. Incendiile
din anii 1857 şi 1878 au distrus parŃial lăcaşul de cult, dar s-a refăcut
prin grija stareŃului Meletie. Biserica centrală a fost zidită la mijlocul
secolului al XVI-lea şi are ca hram Schimbarea la FaŃă a lui Iisus
Hristos. În interiorul mănăstirii şi în exterior se află 13 paraclise,
dintre care unele au fresce excepŃionale. De o însemnătate deosebită
sunt catapeteasma bisericii centrale care datează de la începutul
secolului XIX şi multe odoare ale mănăstirii. Biblioteca cuprinde 103
manuscrise pe pergament, 650 pe hârtie şi 3.500 de tipărituri. De
această mănăstire a Cutlumuşului aparŃine şi Schitul Sfântul
Pantelimon cu 19 chilii. A fost înfiinŃat în 1875 şi are o bibliotecă
valoroasă cu manuscrise şi cărŃi rare. PărinŃii schitului se ocupă de
cultivarea pământului, legarea cărŃilor, croitoria etc. De altminteri, cei
mai mulŃi călugări care vieŃuiesc pe Sfântul Munte sunt absolvenŃi a
două sau trei facultăŃi, vorbitori de limbi străine şi au o viaŃă
duhovnicească intensă. De ştiut este faptul că în lăcaşurile de cult
atonite este interzisă fotografierea în interiorul bisericilor şi a
monahilor din incinta acestora.
Mănăstirea Marea Lavră a fost vizitată spre seară. Este situată în
partea de sud-est a Ńinutului atonit, unde Sfântul Munte coboară domol
în mare. A fost întemeiată în anul 963 de către Sfântul Atanasie
Atonitul, cel mai venerat monah din zonă. El a fost sprijinit în
construcŃia acestui sfânt lăcaş şi de împăratul BizanŃului, Nichifor
Focas. Biserica a fost construită în secolul al X-lea, în plan triconc, cu
turla susŃinută de patru coloane, cu paraclise laterale. Este împodobită
în interior cu fresce rare. Într-unul din paraclisele bisericii, cu hramul
SfinŃilor Patruzeci de Mucenici, se păstrează mormântul Sfântului
Cuvios Atanasie, a cărui pomenire este sărbătorită, cu mare strălucire,
în fiecare an pe 5 iulie. Moaştele Sfântului Atanasie se află într-o raclă
frumoasă, deasupra cărora ard şapte candele. În acelaşi paraclis se
păstrează două icoane de o frumuseŃe rară. Una îl înfăŃişează pe Iisus
Hristos, iar cealaltă pe Maica Domnului cea numita Iconoma. În afară
de biserica principală, Lavra mai are 37 de paraclise. Într-unul dintre
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
ele se păstrează toiagul de fier cu care Sfântul Atanasie a lovit în
chipul crucii stânca, scoŃând apă dintr-însa, precum şi crucea de fier,
în greutate de 4 kilograme, pe care Sfântul o purta la piept, în timpul
slujbelor îndelungate, spre nevoinŃă. La vest de intrarea în biserica
principală se află trapeza cu fresce preŃioase şi splendide decoraŃii. Se
împarte în trei registre. În primul registru sunt transpuse cele 24 de
Icoase ale Imnului Acatist, la mijloc se află scene succesive din viaŃa şi
martiriul sfinŃilor, iar în registrul de jos sunt înfăŃişaŃi, în întregime,
sfinŃi, călugări şi asceŃi cinstiŃi în mod deosebit de monahii de la Athos.
În mănăstire se află multe moaşte de sfinŃi, engolpioane, sfinte potire,
icoane de valoare etc. Biblioteca conŃine multe manuscrise şi tipărituri.
În biserică sunt înmormântaŃi trei patriarhi. Între biserica principală şi
trapeză se află aghiazmatarul, în care se pregăteşte aghiazma în prima
zi a fiecărei luni.
Trebuie menŃionat faptul că Sfântul Munte cuprinde astăzi şase
categorii de aşezări monastice : mănăstirile, schiturile, chiliile,
colibele, bordeiele şi sihăstriile. Mănăstirile sunt în număr de 20,
număr care nu poate fi sporit sau micşorat. Dintre acestea 17 sunt
greceşti (Marea Lavră, Vatoped, Iviron, Dionisiu, Cutlumuş,
Pantocrator, Sfântul Pavel etc.) una rusească ( Sfântul Pantelimon),
una sârbească ( Hilandar) şi una bulgărească ( Zografu). Până în
preajma primului război mondial locuitorii Sfântului Munte erau în
număr de 5431, doar bărbaŃi, conform vechii rânduieli de la care nu
există abatere, dintre care aproape 5000 erau monahi. Astăzi monahii
sunt în număr de aproape 2000. Locaşurile mnăstirilor sunt de obicei
înconjurate din toate părŃile de construcŃii cu patru etaje în care se află,
împărŃite pe zone, chiliile monahilor. Spre exterior au balcoane, pe care
le folosec în diverse scopuri. La Athos, toŃi monahii atunci când au fost
primiŃi
ca novici sunt tunşi în monahism şi dobândesc cetăŃenia greacă, fără
altă formalitate. În afara celor 20 mănăstiri mai există 14 schituri,
colibe şi sihăstrii. În capitala Sfântului Munte, Careia, funcŃionează o
şcoală bisericească pentru monahii şi novicii care vor să se
instruiască. Astăzi Sfântul Munte este locuit în majoritate de monahii
greci, ruşi, bulgari, sârbi şi români. Toate mănăstirile şi schiturile
chinoviale se înfăŃişează de la depărtare ca mici cetăŃi sau oraşe
fortificate. Pe ziduri, se înalŃă turle crestate, metereze şi cuve care
înlesneau îndepărtarea piraŃilor. Cele mai multe biserici sunt pictate
şi sunt construite într-un stil arhitectonic deosebit, numit “stilul
“athonit”, în care se îmbină stilul bizantin cu elemente romanice şi
gotice.
Republica monahală este administrată de către un consiliu format
din 20 de reprezentanŃi ai mănăstirilor Sfântului Munte, consiliu numit
,,al Sfintei ComunităŃi". Sfânta Comunitate este Parlamentul Athosului
în care toate deciziile devin obligatorii pentru toŃi şi sunt luate prin
hotărârea majorităŃii. Cel care conduce întâlnirile Sfintei ComunităŃi
este preşedintele şi acestea au loc de două ori pe săptămână. Este aşa
numitul protos , adică întâiul în adunare. FuncŃia acestuia se întinde
pe durata unui an şi el este ales de cele mai vechi cinci mănăstiri din
Sfântul Munte. Acestea sunt: Megisti Lavra (Marea Lavră), Vatopedi,
Iviron, Hilandar şi Dionisiu. InstanŃa executivă a Sfintei ComunităŃi
este Sfânta Pază, un fel de guvern, a cărui responsabilitate se întinde,
de asemenea, pe durata unui an. Membrii ei sunt protosul Sfintei
ComunităŃi şi încă trei membri din consiliul de conducere al Muntelui
Athos. Ei sunt aleşi din patru mănăstiri diferite, fiecare dintre ei fiind
superiorul uneia din cele cinci mănăstiri mai sus numite. Sfânta Pază
păstrează sigiliul Sfintei ComunităŃi, sigiliu alcătuit din patru părŃi,
fiecare membru dispunând de câte o parte a sigiliului.
Pe de o parte, statul grec, în virtutea suveranităŃii sale asupra
Athosului, a stabilit prin ConstituŃie dreptul Republicii Monahale de a
avea propria administraŃie (Art. 105 al actualei ConstituŃii), însă, pe de
altă parte, îşi rezervă dreptul de a exercita un supracontrol juridico-
administrativ, aceasta făcându-se printr-un reprezentant al său.
p. 95
Respectivul reprezentant al statului poartă titlul de ,,guvernator al
Sfântului Munte" şi datoria sa constă în menŃinerea stării de ordine pe
Athos, ceea ce înlesneşte monahilor ducerea unei vieŃi netulburate. În
acest scop, el se îngrijeşte nu numai de asigurarea ordinii publice şi a
siguranŃei, ci este atent şi asupra modului cum sunt urmate prevederile
Statutului Sfântului Munte, comunicând Sfintei ComunităŃi fiecare
eventuală încălcare a acestor prescripŃii de o instituŃie monahală de pe
Sfântul Munte. Dacă aceasta îi este de folos în ducerea la îndeplinire a
sarcinilor sale, el poate să ceară sprijinul poliŃiei portuare şi al celei
vamale.
Cu toate că Sfântul Munte este o parte nedespărŃită a teritoriului
grec, din punct de vedere canonic, el nu este supus Bisericii Greciei, ci
direct patriarhului ecumenic din Constantinopol. Aşadar, episcopul în
drept pe Sfântul Munte este patriarhul ecumenic. Când se face
pomenirea mai marilor Bisericii şi sunt înălŃate rugăciuni pentru ei în
cadrul sfintelor slujbe, monahii athoniŃi, pomenesc numai numele
patriarhului ecumenic. Faptul că Sfântul Munte aparŃine de scaunul
episcopal al patriarhului ecumenic, este definit clar prin articolul 173 al
Statutului de funcŃionare, care precizează că: ,,nicio faŃă bisericească
nu are voie să săvârşească niciun fel de lucrare pe Sfântul Munte, dacă
nu are un document de la patriarhul ecumenic care să permită acest
lucru". Se adevereşte, aşadar, faptul că numai patriarhul ecumenic este
îndreptăŃit pentru un astfel de gest. Datorită competenŃei sale
episcopale, patriarhul ecumenic are cea mai înaltă atribuŃie spirituală în
interiorul Sfântului Munte. Lui îi este anunŃată fiecare alegere, fiecare
destituire sau retragere a unui stareŃ din funcŃia sa, cât şi schimbările
din interiorul obştilor monahale. El emite aşa numitele ,,sigilii
patriarhale" dacă, de exemplu, o mănăstire idioritmică ( în care
călugării îşi organizează timpul după nevoile personale, dedicându-l
rugăciunii şi muncii) vrea să se transforme în mănăstire cenobitică ( de
obşte)) şi el este totodată cea mai înaltă instanŃă juridică în problemele
de drept bisericesc. Aceste probleme sunt soluŃionate de însuşi
patriarhul ecumenic, de către sinodul patriarhal al cărui preşedinte el
este, sau de către trimişii patriarhali pe Sfântul Munte, cărora li se
încredinŃează diferite misiuni, cum ar fi recunoaşterea numirii sau
retragerii cuiva dintr-o funcŃie oarecare. Aceşti trimişi sunt în general,
mitropoliŃii din subordinea patriarhului ecumenic, iar dacă se întruneşte
un sinod în lipsa acestuia, pentru a fi discutate probleme legate de
Sfântul Munte, preşedinŃia o are mitropolitul cu rangul cel mai înalt.
Cele 20 de mănăstiri de la Muntele Athos sunt astăzi în mod normal
cenobitice. Înainte erau şi unele idioritmice.
În prezent, toate cele 20 de mănăstiri au un regim chinovial ( viaŃă
de obşte). În aceste mănăstiri toate sunt în comun : locuinŃa, lucrul,
hrana, rugăciunea. Puterea legislativă o exercită adunarea stareŃilor(
bătrânilor), care este alcătuită din monahi care s-au distins prin virtuŃi.
Este un fel de Parlament ce se întruneşte periodic pentru a lua
hotărârile cele mai importante în viaŃa comunităŃii. De altfel şi sigiliul
de pe permisul de intrare în Sfântul Munte este compus din elementele
principale ale sigiliilor celor patru egumeni care formează un fel de
guvern al statului. Puterea executivă o exercită egumenul, părintele
spiritual al mănăstirii, ales pe viaŃă dintre monahii care au cel puŃin
şase ani de vieŃuire în mănăstire. Până în anii 70 ai secolului trecut
existau şi şapte mănăstiri idioritmice. La aceste mănăstiri toate
lucrurile erau în comun, în afară de hrană.
Schiturile sunt obşti monahale întemeiate în spaŃiul de jurisdicŃie al
unei mănăstiri, în baza unui act validat cu sigiliul patriarhal. Numărul
monahilor este stabilit în actul de întemeiere. Regulamentul de
funcŃionare interioară al schitului este aprobat de către mănăstire.
Clădirile schiturilor se aseamănă cu cele ale mănăstirilor,
însă nu pot niciodată să să devină mănăstiri. Astăzi schiturile sunt în
număr de 14.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
Chiliile Sfântului Munte sunt aşezăminte formate dintr-o biserică şi asemănător cabernetului de la noi. În mănăstirile de la Athos nu se
o clădire cu chilii şi dependinŃe. În fruntea chiliei se află stareŃul şi alŃi
ucenici ai acestuia. VieŃuitorii chiliei nu pot depăşi cifra de 9. Trăiesc serveşte carne. De ziua hramului unei mănăstiri se serveşte uneori
din sudoarea frunŃii lor, cultivând puŃinul pământ disponibil, pictând peşte şi un sfert de cană de vin. În aceeaşi seară ne întâlnim cu
sau sculptând icoane, făcând diverse obecte, metanii ş.a. duhovnicul mănăstirii, Iulian Lazăr, originar din judeŃul Botoşani, care
Multe sunt odoarele, tezaurele, manuscrisele pe care le posedă şi cu ne Ńine un frumos cuvânt de învăŃătură, subliniind importanŃa salvării
care se mândreşte Sfântul Munte. În ciuda jafurilor şi a distrugerilor pe veşniciei sufletului ce se află în haina trupului care este trecător. Încă
care le-a suferit acest Ńinut de-a lungul vremurilor, s-au păstrat multe
de la 2 sau 3 noaptea se bate toaca, anunŃându-se slujba de dimineaŃă.
tezaure. Odoare unice în lume sunt păstrate astăzi în spaŃii special
amenajate, fiind prezentate cu evlavie, în situaŃii deosebite, mai ales Cei mai mulŃi călugări sunt prezenŃi la utrenie şi sfânta liturghie cu
moaştele unor sfinŃi după slujba vecerniei, celor dornici să le admire. excepŃia unora care sunt la alte ascultări. Slujba se oficiază în limba
Moaşte de sfinŃi şi racle, cruci conŃinând lemn din Cinstita Cruce pe
română şi este înălŃătoare. InŃial, trebuia să stăm două nopŃi la schitul
care a fost răstignit Mântuitorul, casete, epitafuri, icoane, sfinte potire,
Evanghelii şi cârje arhiereşti. Veşmintele sacre, lucrările în miniatură Prodromu dacă soseam din prima zi pe Sfântul Munte, iar ziua de
şi mozaicurile sunt doar câteva din tezaurele Ahosului. Bibliotecile marŃi era destinată ascensiunii pe muntele Athon, înalt de 2030 de
mănăstirilor Sfântului Munte sunt bogate în manuscrise al metri. Insă, condiŃiile au fost nefavorabile şi s-a renunŃat la această
căror număr depăşeşte 12.500.
temerară încercare, în favoarea vizitării mai multor mănăstiri.
În seara zilei de marŃi ajungem la Schitul Prodromu. Este
închinat Sfântului Ioan Botezătorul- Înaintemergătorul. Acest schit
În dimineaŃa zilei de miercuri, 31 octombrie, după slujba utreniei şi
este al românilor din Sfântul Munte Athos şi a fost întemeiat în anul
a sfintei liturghii luăm masa, ca de fiecare dată la trapeză, după
1820, sub arhipăstorirea Mitropolitului Veniamin Costachi al
ritualul atonit. La plecare din mănăstire, ne întâlnim cu stareŃul
Moldovei. Ctitoria schitului a fost recunoscută prin hrisoavele
schitului Prodromu, Arsenie, căruia părintele Nicolae Bădărău îi
domneşti semnate de Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei, în data de
înmânează o casetă cu pământ din Ńară legată în tricolor şi alte daruri
7 iulie 1853 şi de Carol I al României, în ziua de 19 iulie 1871. Zidirea
de la Biserica Sfânta Paraschiva. Acest arhimandrit cu faŃa blajină este
ansamblului monahal de la Prodromu a avut loc între anii 1852-1866,
de pe meleagurile Moldovei şi a acceptat să facă o fotografie cu grupul
ctitor fiind ieroschimonahul Nifon Ionescu, ajutat de ucenicul sau,
nostru. După acest moment emoŃionant, ieşim din schit pentru a ne
ieroschimonahul Nectarie. Schitul Ńine de Mănăstirea Marea Lavră şi
îndrepta pe lângă grădina de legume şi plantaŃiile de măslini, spre
are aproximativ 25 de vieŃuitori. Există aici o icoană cu chipul Maicii
chilia Sfntului Atanasie. Mergem în şir indian pe o potecă îngustă la o
Domnului care s-a pictat singură numită ProdromiŃa. Este cea mai
înălŃime destul de mare cu un peisaj încântător spre Marea Egee cu
importantă icoană a comunității românești de la Sfântul Munte,
stânci golaşe şi ne apropiem de chilia Sfântului Atanasie săpată în
despre care se consideră a fi făcătoare de minuni. Icoana se află la
munte. Ne închinăm la icoanele Sfintei Maria şi a Sfântului Cuvios
schitul românesc Prodromul și datorită renumelui ei, atrage anual zeci
Atanasie Atonitul foarte venerat în zonă, sărbătorit în calendarul nostru
de mii de pelerini și turiști din toată lumea. Faima deosebită și-a
ortodox pe 5 iulie. Facem fotografii de grup cu tricolorul şi steagul
căpătat-o datorită chipului Sfintei Fecioare Maria care nu a fost
Sfintei Paraschiva în cerdacul chiliei. Lăsăm şi aici o casetă cu pământ
zugrăvit de o mâna pământească, ci de penelul unui înger, conform
de la biserica noastră legată cu o panglică tricolor. Ne întoarcem pe
voinței lui Dumnezeu. Totodată, istoria a consemnat numeroase
acelaşi drum cu o privelişte superbă asupra Ńărmului abrupt al Mării
minuni, în special vindecări miraculoase de boli incurabile, care i-au
Egee. Mergem apoi la cimitirul schitului, la mormântul
crescut și mai mult faima. În legătură cu icoana, a fost redactat
cunoscutului duhovnic Tănase Petroniu care în anul 2011 a trecut
și Acatistul Maicii Domnului Prodromița, precum și
la Domnul. Se face o slujbă de pomenire la mormântul acestuia care
rugăciunea ProdromiŃa, amândouă bucurându-se de o mare
este înconjurat cu o panglică tricolor. Lăsăm şi aici o casetă cu pământ
popularitate, nu numai la Sfântul Munte, ci în întreaga Ortodoxie.
din Ńară. Atmosfera este solemnă, pătrunsă de un fior patriotic, iar unii
Prăznuirea are loc în fiecare an, pe data 12 iulie, fiind un praznic mare,
din pelerini împreună cu părintele nostru, îşi aduc aminte cu emoŃie de
cu priveghi pe întreaga noapte.
întâlnirea de acum patru ani cu acest duhovnic român renumit de la
Athos. S-a născut la 23 mai 1916 în comuna Fărcaşa, judeŃul NeamŃ. A
Aşteptăm la arhondaric să primim cazare şi prindem puŃin din intrat în viaŃa monahală la Mănăstirea NeamŃ în anul 1936. După
slujba vecernei, unde la sfârştul ei, se aduc spre închinare moaştele terminarea Seminarului Monahal de la Cernica, absolvă Facultatea de
mai multor sfinŃi. După slujba de seară luăm masa la trapeză într-o Teologie din Bucureşti şi este numit stareŃ la Mănăstirea Slatina.
atmosferă duhovnicească. Trapeza, scaunele şi mesele sunt vechi de După zece ani de nevoinŃă la Mănăstirea Sihăstria, în 1978 se retrage
sute de ani. Unele fresce de pe pereŃi prezintă scene din viaŃa în Sfântul Munte Athos, la Schitul Prodromul. Din anul 1985 este
sfinŃilor. Masa la mănăstirile de la Athos durează cel mult 20 minute, egumen al acestui aşezământ românec. A trecut la cele veşnice pe 9
începe cu o rugăciune şi se încheie la fel . Masa se serveşte în prezenŃa februarie 2011, la vârsta de 96 de ani. Prea Cuviosul Protosinghel
stareŃului şi a colaboratorilor săi. Sfârşitul mesei se anunŃă prin baterea Petroniu Tănase, cu metania la Mănăstirea NeamŃ, a condus cu multă
în cana de ceai. La unele mănăstiri se seveşte şi puŃin vin grecesc, smerenie şi înŃelepciune duhovnicească acest schit. Obştea Schitului

p. 96 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Geografie
Prodromul numără astăzi peste 20 de părinŃi nevoitori care menŃin
sfintele slujbe, tradiŃia şi evlavia milenară atonită
La mormântul pr. Petroniu Tănase
. Într-o armonie duhovnicească deosebită, părinŃii noştri atoniŃi, unii
chiar de pe meleagurile moldave şi vasluiene, se roagă împreună, se
cheamă unul pe altul la biserică, la ascultare, la masă şi îşi împart
bucuriile şi ispitele acestei vieŃi trecătoare. Zilnic săvârşesc Sfânta
Liturghie şi cele şapte Laude, cântă acatistul Maicii Domnului,
patroana Sfântului Munte şi stau în aşteptarea Mirelui Hristos. Sufletul
obştii Schitului Românesc Prodromul şi, desigur, al tuturor monahilor
români atoniŃi a fost cu adevărat Părintele Petroniu Tănase. Activitatea
sa duhovnicească a fost complexă. În timpul său a început restaurarea
generală a schitului, s-a organizat o frumoasă bibliotecă de peste 7. 000
de volume şi a desfăşurat o strălucită activitate cărturărească şi
misionară.1
După acest moment de reculegere la acest mare duhovnic al
românilor, ne urcăm în maşina de teren şi ne îndreptăm spre
Mănăstirea Iviron. Vestitul lăcaş Iviron este zidit pe ruinele unui oraş
antic, într-un loc liniştit şi plin de pace. Se află la o distanŃă de o oră şi
jumătate de mers pe jos de la Careia. Cu automobilul se ajunge în 30
de minute. Te impresionează, dintru început, pavilionul încântătător, o
cişmea cu apă rece şi portalul maiestuos de la intrarea principală. Cum
intri în curte, zăreşti în centru biserica şi paraclisul Maicii Domnului
PortăriŃa în stânga, iar în dreapta biblioteca şi sacristia. Urmează
trapeza, clopotniŃa, iar mai în spate arhondaricul şi turnul mănăstirii. În
vremea împăratului bizantin Mihail Paleologul şi a patriarhului Ioan
Vekos, călugării de aici nu au acceptat să se supună pretenŃiilor
catolice de a-şi schimba credinŃa. Ca urmare, au fost omorâŃi şi
aruncaŃi în mare. În 1357, Ivironul devine mănăstire grecească,
numărul călugărilor greci depăşinu-l pe cel al monahilor iviriŃi
(georgieni). La început mănăstirea a fost chinovială, iar din 1880 a
devenit idioritmică. Printr - o întâmplare nefericită, în aprilie 1865
anexele lăcaşului de cult au ars, rămânând doar parŃial biserica. Însă,
1 Protosinghel Ionichie Bălan, Convorbiri duhovniceşti, vol. II, Editura Episcopiei Romanului şi
Huşilor, 1988, p.785-786.
p. 97
vieŃuitorii ei au reuşit cu multe osteneli să o rezidească. Biserica
centrală a fost zidită în 1030 şi a fost pictată treptat până în secolul
XIX. În naos, între sfinŃi au fost pictaŃi Sofocle, Tucidide, Platon,
Aristotel, Plutarh ş.a... În timpul revoluŃiei greceşti din 1821,
mănăstirea şi-a oferit o parte din odoarele sale pentru a sprijini din
punct de vedere economic lupta lor. Ultimul călugăr ivirit a murit în
1955. Astăzi, la mănăstirea Iviron, calculul timpului se face după
sistemul Chaldeic, care are la bază răsăritul soarelui, pe când în restul
Sfântului Munte calculul se face după sistemul bizantin, având drept
bază apusul Soarelui. Astfel, pentru mănăstirea Iviron, răsăritul
Soarelui indică ora zero, în timp ce în restul Athosului ora zero
coincide cu apusul Soarelui. Mănăstirea are 17 paraclise, între care şi
acela al Maicii Domnului zisă PortăriŃa, în care se păstrează cu evlavie
mult cinstita icoană cu acelaşi nume, făcătoare de minuni, înconjurată
de istorisiri, întâmplări minunate şi tradiŃii. Mănăstirea are o mare
bibliotecă cu 2.000 de manuscrise şi 1.300 de tipărituri. Se află în
biserică o bucată din lemnul Cinstitei Cruci, moaşte ale multor sfinŃi şi
obiecte liturgice de mare valoare. De această mănăstire aparŃin 13
chilii. După vizitarea acestei mănăstiri mergem la Izvorul Maicii
Domnului unde luăm aighiazmă sfinŃită şi ne întâlnim cu un grup de
pelerini din Bacău în frunte cu primarul Bacăului, Romeo Stavarache.
Pelerinajul nostru continuă cu vizitarea Mănăstirii Stavronichita.
În jurul lăcaşului de cult se află grădini, ca la toate mănăstirile
Sfântului Munte, cu nuci falnici. Mănăstirea a fost întemeiată în secolul
al-X-lea. În secolul al-XI-lea, turnul ei înalt era folosit de locuitorii
Careiei ca post de observaŃie şi sunt multe tradiŃii despre întemeierea
mănăstirii. În 1533 a fost vândută drept chilie de către mănăstirea
Filoteu. În 1968 a fost transformată în mănăstire chinovială. Biserica
centrală, împodobită cu minunate fresce poartă hramul Sfântului
Nicolae. Pictura a fost realizată de distinsul iconograf Teofan, în stilul
şcolii cretane. Între frescele care se păstrează în trapeză se află
renumita Cina cea de Taină. Între odoare se află minunate icoane,
cruci, engolpioane, moaşte de sfinŃi, obiecte liturgice şi o icoană în
mozaic a Sfântului Nicolae, din secolul al XIV-lea. După tradiŃie,
icoana a fost găsită de pescari pe fundul mării, în apropierea mănăstirii
şi a fost predată călugărilor de aici. Icoana purta o stridie pe fruntea
sfântului, de unde şi-a luat numele Sfântul Nicolae Stridă.
De la acest lăcaş de cult ajungem după amiază la Mănăstirea
Pantocrator, aşezată pe malul mării, în partea de NV a Sfântului
Munte. Are ca hram Schimbarea la FaŃă a Mîntuitorului. A fost
ctitorită de doi mari conducători de oaste, Alexie şi Ioan, care părăsind
lumea obişnuită au îmbrăŃişat viaŃa monahală şi au construit această
mănăstire cu sprijinul împăratului BizanŃului, Ioan al -V-lea
Paleologul, la mijlocul secolului al-XIV-lea. Mai târziu, mulŃi
domnitori români, printre care Neagoe Basarab, Alexandru Iliaş şi
Constantin Brâncoveanu au ajutat această mănăstire. În acest lăcaş de
cult se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni numită
“GherontiŃa” ( StareŃa) şi icoana Maicii Domnului “AxioniŃa” sau
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
“Cuvine-se cu adevărat”, cântare învăŃată de un călugăr bătrân de la
Sfântul Arhanghel Gavriil care s-a arătat în vis. Pe teritoriul mănăstirii
se află şi câteva chilii româneşti în zona Kapsala. Mănăstirea
Pantocrator are în jur de 25 de călugări şi mai multe chilii. Acest lăcaş
spiritual deŃine multe moaşte de sfinŃi, printre care ale Sfântului
Haralambie, SfinŃii Cozma şi Damian, Sfântul Mucenic Ştefan, Sfânta
MuceniŃă Paraschiva, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Pantelimon
etc. Se mai află două părticele din Lemnul Sfintei Cruci şi o bucată din
hlamida cu care a fost îmbrăcat Mântuitorul Iisus Hristos. Pe teritoriul
mănăstirii se află şi Schitul Sfântul Prooroc Ilie cu 20 de monahi.
Acest schit a fost înfiinŃat de cunoscutul călugăr rus Cuviosul Paisie
Velicicovschi, care a devenit mai târziu stareŃ la Mănăstirea NeamŃ, în
Moldova. Schitul are o mare biserică în stil rusesc, restaurată în 1900.
Ea are icoane îmbrăcate în aur, odoare şi vase liturgice de mare
valoare. Catapeteasma, ne-a spus ghidul că are două tone de aur,
vădindu-se opulenŃa imperială a Rusiei. Aici, potrivit tradiŃiei, am fost
serviŃi cu năut şi curmale. Trecem spre seară din nou prin Careia,
capitala statului atonit şi luăm câteva amintiri din magazinele cu
suveniruri religioase.
La o distanŃă de aproape trei ore de Careia se află marea
Mănăstire a Vatopedului. Întâlneşti în drum văi acoperite de verdeaŃă
şi vaste păduri de castani amestecate cu arbuşti şi flori sălbatice.
Drumul şerpuitor urcă mici versanŃi şi coboară văi, trece peste pârâuri
şi locuri netezi, lăsând în urmă răscrucile ce duc spre sihăstriile
călugărilor. Înaintând, vezi adesea, soarele la orizont deasupra norilor
care se încăpăŃânează să-l ascundă. După acest traseu mirific zăreşti
mănăstirea ce se înalŃă zveltă în zonă. Legendele şi tradiŃiile povesteec
că această mănăstire a fost zidită în timpul împăratului Constantin cel
Mare, dar a fost distrusă. A fost rezidită din nou de către Teodosie cel
Mare, în cinstea Maicii Domnului, care i-a slvat fiul de la înec,
îndrumându-l către un mărăcine. Numele mănăstirii provine de la
această minune căci “ Vatopedu”, înseamnă “copilul din tufe”.
Biserica mare a mănăstirii are hramul Buna Vestire şi a fost zidită în
secolul al XI-lea. A fost pictată în secolul al- XIV-lea. În interiorul
mănăstirii şi în afara ei se află alte 28 de biserici mai mici (paraclise)
dintre care unele au fresce remarcabile. În această mănăstire au vieŃuit
un număr de 43 de sfinŃi, între care Sfântul Grigorie Palama, Sfântul
Nicodim, principele RaŃco împreună cu tatăl său, regele Ştefan
Nemania ( care mai târziu, în călugărie au luat numele de Sava şi
Simion) etc. MulŃi împăraŃi bizantini au ajutat Mănăstirea Vatopedu,
dar şi domnii Serbiei sau Ńarii Rusiei. Foarte mult au sprijinit acest
lăcaş spiritual şi voievozii łărilor Române, Ştefan cel Mare, Neagoe
Basarab, familiile Ghica, Cantacuzino, Mavrocordat, ŞuŃu, Moruzi,
Ipsilanti şi Calimachi. În această mănăstire, pe lângă sfintele moaşte, se
află o parte din Brâul Maicii Domnului care a fost adus anul trecut în
Rusia, la Moscova, la insistenŃele preşedintelui Vladimir Putin. Acesta
a contribuit substanŃial la eliberarea stareŃului mănăstirii Vatopedu care
fusese arestat în ziua de Crăciun 2011 de o instanŃă judiciară din
Grecia şi eliberat peste câteva luni. O parte din brâul Maicii Domnului
p. 98
a fost adus în Moldova, inclusiv la Vaslui, în 2001. În biserica mare
sunt mai multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului,
printre care amintim CtitoriŃa, ascunsă într-o fântână sub altar cu o
cruce şi o lumânare aprinsă, timp de 70 de ani. Această icoană s-a
numit şi “CtitoriŃa”, fiindcă a fost descoperită în timpul celor trei
ctitori atoniŃi: Atanasie, Nicolae şi Antonie. În amintirea acestei
minuni, în fiecare zi de luni seara se cântă de părinŃii mănăstirii
Paraclisul Maicii Domnului. O altă icoană este Maica Domnului
Paramitia ( Mângâietoarea). Această icoană a fost pictată în secolul
al XIV-lea şi se află în pronaos, pictată pe perete, în faŃa Paraclisului
Sfântului Nicolae. Alte icoane făcătoare de minuni din mănăstire sunt :
Maica Domnului Esfagmeni ( Înjunghiata), Maica Domnului
Eleovritissa ( Izvorâtoarea de ulei ), Maica Domnului Pirovolitisa (
Împuşcata) şi Maica Domnului Pantanassa ( Atotîmpărăteasa). În
total, şapte icoane făcătoare de minuni dedicate patronului Sfântului
Munte care este Maica Domnului. Aşa cum arătam mai sus, aici se află
o parte din Brâul Maicii Domnului care a fost împletit din păr de
cămilă de ea însăşi. În mănăstire se mai află o parte din Lemnul
Sfintei Cruci şi trestia în care a fost înfipt buretele îmbibat în oŃet. De
asemenea, se găsesc sfinte moaşte de la aproape 200 de sfinŃi, între
care şi capul sfântului Ioan Gură de Aur, având urechea întreagă, capul
Sfântului Grigorie Teologul, al Sfântului Mare Mucenic Mercurie,
degetul mare de la mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, mâna
dreaptă a Sfintei Mare MuceniŃe Ecaterina etc. În prezent, Mănăstirea
Vatopedu are în jur de 80 de monahi din mai multe Ńări, între care şi 12
călugări români cu studii teologice remarcabile. Aici l-am întâlnit pe
monahul Daniel, fiul regretatului actor Octavian Cotescu şi al actriŃei
Valeria Seciu, cu admirabile studii teologice în Ńară şi străinătate.. Pe
teritoriul acestei mănăstiri se află şi două schituri : Sfântul Dimitrie şi
Sfântul Andrei. Acesta din urmă are cea mai mare biserică din Athos.
Schitul a mai fost numit şi “ Sarai” , care în turceşte înseamnă “palat”,
datorită frumuseŃii sale. La Vatopedu se află şi trei chilii româneşti.
Asistăm la utrenie şi Sfânta Liturghie, o parte din slujbă săvârşindu-se
şi în limba română, într-un paraclis special. Noi, pelerinii vasluieni, am
fost impresionaŃi de frumuseŃea bisericii centrale, de faptul că trapeza
păstrează aceleaşi mese şi scaune de sute de ani. Cuprinde interesante
fresce din viaŃa sfinŃilor. Servim masa în aceeaşi atmosferă
duhovnicească atonită la care participă stareŃul şi întreaga obşte.
În a treia zi, joi, 1 noiembrie, vremea se schimbă şi ploaia măruntă
ne determină să renunŃăm la unele mănăstiri cuprinse în program, cu
atât mai mult cu cât avem informaŃii că feribotul şi alte nave nu merg
către Sfântul Munte din cauza faptului că Marea Egee este agitată şi nu
sunt condiŃii favorabile navigaŃiei. DimineaŃa ne pregătim de plecare.
Mergem cu maşina timp de două ore, ajungând aproape de prânz la
Mănăstirea Sfântul Pavel. Este aşezată pe Ńărmul opus, sudic al
peninsulei, pe o terasă a muntelui, cu o privelişte minunată spre mare.
A fost înfiinŃată în a doua jumătate a secolului al –X-lea de sfântul
Pavel Xeropotamul, care a trăit o perioadă într-o peşteră puŃin mai sus
de locul unde se află mănăstirea. Biserica este foarte frumoasă şi are ca
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
hram Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.. Acest lăcaş de cult a fost
construit la altitudinea de 140 de metri de nivelul mării. Mănăstirea
are peste 13.000 de tipărituri, 492 de manuscrise, bule, sigilii
patriarhale, multe documente slavone şi turceşti. Între numeroasele
odoare menŃionăm, o parte din Sfânta Cruce, iicoane ca Deisis,
engolpioane şi moaştele a 98 de sfinŃi. Mănăstirea are peste 130 de
vieŃuitori cu cei din schituri şi chilii. StareŃul mănăstirii este astăzi
părintele Partenie. Acest lăcaş de cult a fost sprijinit de voievozii
łărilor Române în Evul Mediu. După ce ne-am am cazat, unii dintre noi
am plecat spre mănăstirea Dionisiu pe o vreme neprielnică cu o ploaie
măruntă şi vânt puternic. Poteca este pe o stâncă deosebit de
periculoasă, vântul şi ploaia ne îngreunează drumul şi câŃiva renunŃăm
la ascensiune.
ensiune. Trei colegi mai curajoşi, ajung la acest lăcaş religios.
Mănăstirea Dionisiu este zidită pe o stâncă uriaşă şi abruptă la o
înălŃime de 80 de metri de mare. Chiliile monahilor dau spre mare,
încinse cu balcoane de jur împrejur, iar între ele este o curte strâmtă în
centrul căreia se află biserica mare cu hramul Tăierea Capului
Sfântului Ioan Botezătorul care se sărbătoreşte la 29 august. În partea
de nord-est a Athosului se află Schitul Lacu cu hramul Sfântului
Dimitrie care Ńine de mănăstireaa Sfântul Pavel. Se află la altitudinea
de 280 de metri de nivelul mării şi a fost înfiinŃat în secolul al XVIII-
XVIII
lea . Biserica mare a fost zidită pe la 1900. Din cele 24 de chilii pe care
le-aa avut, opt au fost refăcute. În acestea se nevoiesc astăzi peste
p 30 de
monahi români. Mănăstirea Sfântul Pavel, unde stăm joi seara,
sărbătorea a doua zi hramul şi după vecernie ni se arată moaştele unor
sfinŃi. Apoi servim masa „îmbunătăŃită”la trapeză. Are loc pivegherea
şi aproape toată noaptea au loc slujbe.
Vineri, 2 noiembrie,, dimineaŃa asistăm la o slujbă arhierească
condusă de mitropolitul Siriei, fost monah la această mănăstire.
Ceremonialul religios a fost fastuos şi impresionant, condus de acest
mare ierah. După sfânta liturghie, desfăşurată în limba greacă,
renunŃăm la masă şi ne pregătim pentru plecare din Sfântul Munte,
întrucât vremea s-aa îmbunătăŃit şi suntem informaŃi că merg vapoarele
spre Ńărm. Ne duce un autobuz ultramodern până la vaporul care ne
transportă la portul Daphne. De acoloo luăm acelaşi feribot care ne
adusese la Sfântul Munte cu destinaŃia Ouranopolis, trecând pe lângă
Mănăstirea Sfântul Pantelimon,, construită în stil rusesc cu turnurile
bisericii aurite în formă de bulbi de ceapă. Aceasta sărbătoreşte hramul
la 27 iulie. La acest lăcaş spiritual se află al doilea clopot ca mărime
din lume, după cel de la Kremlin, tras întotdeauna de doi monahi.
Ultima mănăstire de lângă Ńărm care se vede din feribot este Zografu
unde se nevoiesc călugări bulgari. Aici la vecernie se pomeneşte
pome în
fiecare zi numele marelui voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Mai există
şi azi un turn de apărare construit în timpul domniei sale, cât şi un
steag de luptă al Sfântului Gheorghe, purtat de oşteni în lupte.
Hramul mănăstirii este Sfântul Mare Mucenic enic Gheorghe, purtătorul de
biruinŃă. Practic, de-aa lungul a peste cinci secole, contribuția
contribu
românească la Muntele Athos este prima ca mărime, depășind depă de
departe oricare alta, chiar dacă originile poporului român sunt latine. În
timpul călătoriei pe mare,
re, părintele Nicolae Bădărău aruncă în apă a
cincea casetă cu pământ din Ńară, legată cu panglică tricolor şi
busuiocul folosit pentru stropirea cu apă sfinŃită a pelerinilor. Este un
moment emoŃionant cu mari valenŃe duhovniceşti şi patriotice.
După două ore şi jumătate de călătorie pe mare, ajungem la
Ouranopolis unde cumpărăm ultimele suveniruri. În jurul orei 16
p. 99
plecăm cu microbuzul spre patrie după patru zile de aleasă trăire
spirituală pe Sfântul Munte. Ne întoarcem pe aceeaşi autostradă
autostrad
trecând graniŃa în Bulgaria, seara târziu. Traversăm această Ńară
membră a Uniunii Europene ca şi România, trecând Dunărea în jurul
orei cinci, pe la Giurgiu. Parcurgem acelaşi traseu ca la plecare şi
sâmbătă în jurul orei 10,30 ajungem acasă.
Aşadar, după un pelerinaj de vis, de suflet, de care ne vom aduce
aminte permanent, enoriaşii Bisericii Sfintei Paraschiva, împreună cu
părintele lor, au revenit în oraşul Vaslui. Desigur, mai bogaŃi sufleteşte,
întrucât această vizită ne-aa împlinit sub aspect
as spiritual şi cultural.
ÎnŃelegem mult mai bine istoria acestei zone deosebit de frământate,
unde este inima Lumii Ortodoxe. Este un spaŃiu al schimburilor
culturale, spirituale şi comerciale, între Europa Răsăriteană şi cea
Occidentală. În adevăr, grecii “cărăuşii mărilor” sau “evreii
bătrânului continent” cum mai sunt cunoscuŃi, au dat mari valori
culturii universale şi spiritualităŃii creştine. Sfântul Munte ne aduce
acea viaŃă paşnică, spirituală, de senină înŃelegere, de legătură dintre
cult şi cultură, dintre identitatea românească şi universalitate. Această
excursie ne face să fim mai înŃelepŃi, mai buni şi generoşi, într-o
într viaŃă
trecătoare şi o lume agitată, stresantă, anapoda, în schimbare, în care
sunt pervertite valorile moral-creştine,
tine, credinŃa, nădejdea şi iubirea. De
aceeea, acest pelerinaj, cu alese trăiri spirituale, constituie o experienŃă
deosebită care ne va urmări toată viaŃa.
Trasee româneşti
Prof. Vasile Calestru - Huşi
1. 1 Decembrie la Alba
ba Iulia
Cu sufletele pline de mândrie şi emoŃie, plecat-am
plecat din
Vaslui, vineri, 30 noiembrie 1990, pentru a ajunge la Alba Iulia, oraşul
în care urma să se sărbătorească, pentru prima dată în libertate, Întâiul
Decembrie, Ziua NaŃională a României.
Bucuria de a fi părtaşi la acest eveniment istoric ne-ane fost
sporită de pitorescul Ńinuturilor pe care le străbăteam, lăsând în urmă,
rând pe rând, oraşele Tecuci, Focşani, Buzău, Ploieşti, Valea Prohovei,
CarpaŃii Meridionali – această adevărată coloană vertebrală
vertebra a statului
român – pentru a ne opri apoi în străvechiul oraş Sibiu, unde am
petrecut noaptea premergătoare Zilei Marii Uniri (cazaŃi la hotelul
„Continental”).
A doua zi, ne-amam îndreptat spre Alba Iulia, binecuvântata
cetate daco-romană
romană (Apulum), oraşul în care Mihai Viteazul şi-a făcut
intrarea la 1 noiembrie 1599 şi în care au fost martirizaŃi eroii neamului
nostru Horea, Cloşca şi Crişan. Peste 100.000 de oameni au venit din
toată Ńara cu steaguri tricolore, pancarte şi cocarde, cântând
„Deşteaptă-te, române”, „Pe-al unire „Tu
al nostru steag e scris unire”,
Ardeal”, „Pui de lei”, „Aşa-ii românul”,
românul „Hora Unirii”.
În prima parte a festivităŃii, a avut loc depunerea de coroane
la statuia lui Mihai Viteazul, apoi la Catedrala Reîntregirii s-as oficiat
un Te-Deum de către înalŃii prelaŃi ai Patriarhiei Române şi un sobor de
preoŃi ai Sfântului Sinod.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
Pe Platoul Romanilor s-a desfăşurat sesiunea solemnă a
Parlamentului României. Apoi, în Sala Unirii, au fost prezentate
mesajele prefecturilor judeŃene şi ale invitaŃilor de peste hotare. În
încheiere, cei prezenŃi au admirat spectacolele folclorice prezentate pe
Platoul Romanilor, la obeliscul „Horea, Cloşca şi Crişan” şi pe
stadionul „Cetate”.
Eram convins atunci că românii sunt hotărâŃi să pună „piatra
fundamental a fericirii neamului românesc” (Gheorghe Pop de
Băseşti). M-am gândit la versurile lui Octavian Goga, cântăreŃul
îndureratei Transilvanii:
„Te-am dărâmat hotar de odinioară,
Brâu împletit din lacrimi şi din sînge,
Veriga ta de foc nu mă mai strânge,
Şi lanŃul tău a încetat să doară”, dar nu am uitat nici
versurile poetului basarabean Dumitru Matcovski:
„Trecută prin foc şi prin sabie,
Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor Basarabie,
Eşti lacrima neamului meu”.
Steagurile fluturau, iar uralele făceau să clocotească
văzduhul. După cum scria atunci Lucian Blaga, „Ne simŃeam purtaŃi
de conştiinŃa” că „pusesem temeliile unui alt Timp”. Dispărea, pentru
totdeauna, prin lupta şi voinŃa de veacuri a întregului popor român
nefirescul hotar de pe CarpaŃi.
Am străbătut apoi vechea cetate a Bălgradului şi am călcat cu
pioşenie pe urmele lui Mihai Viteazul, a lui Horea, Cloşca şi Crişan.
ObosiŃi, dar fericiŃi, ne-am întors la Sibiu, iar în ziua următoare (2
decembrie a.c.), după o zi de mers cu autocarul, am sosit acasă.
La întoarcere, am retrăit evenimentele petrecute în Cetatea
Unirii, m-am gândit la eroii neamului şi la memorabilele cuvinte ale lui
Vasile Pârvan: „CântaŃi eroi reîntorşi din moarte imnul eroilor care au
biruit prin moarte. CântaŃi biruinŃa speranŃei noastre asupra
speranŃelor celor ce ne-au fost duşmani, cântaŃi entuziasmul luptelor
noastre, cântaŃi frumuseŃea avântului nostru. Am biruit în toate
întrecerile, am biruit în toate suferinŃele”.
Eram hotărâŃi atunci să punem temeliile unui alt timp, să
consolidăm tot ceea ce au realizat înaintaşii noştri şi să continuăm
opera lor.
2. „Iaşul – o mare istorie a poporului român” (Lucian
Blaga)
După terminarea liceului, în vara anului 1960, părăseam
pentru totdeauna câmpia aridă şi inospitalieră a Bărăganului. Trenul în
care mă aflam se îndrepta spre meleagurile vasluiene, unde mă aşteptau
dragii mei părinŃi.
Ce repede au trecut cei aproape 10 ani, anii copilăriei şi ai
adolescenŃei mele. Devenisem major, fiind hotărât să înfrunt, în
continuare, marile obstacole ale vieŃii. Un nume ce emoŃionează şi prin
simpla rostire a acestui cuvânt, fiind un simbol cultural-istoric pentru
români.
Acum jumătate de secol, tânăr absolvent de liceu, copleşit de
emoŃii, coboram, pentru prima dată, pe peronul gării din Iaşi, dornic să
bat la porŃile primei UniversităŃi din România (1860). Eram fericit să
parcurg acest oraş de cărturari, de poeŃi şi de savanŃi, care s-au dăruit
propăşirii neamului românesc. Cât de mult doream să vizitez teiul lui
Eminescu şi bojdeuca lui Creangă.
Aici, s-au aflat, în diverse perioade istorice, străluciŃi
voievozi ai Moldovei: Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Alexandru
Lăpuşneanu, Vasile Lupu ş.a.; eram însoŃit de umbrele marilor
cronicari şi cărturari: Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin,
Dimitrie Cantemir; aveam în preajmă paşoptiştii şi unioniştii: Vasile
Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Alexandru Ioan
Cuza.
În acest templu al culturii şi conştiinŃei româneşti au trăit şi
creat: Petre Poni, Ştefan Procopiu, Radu Cernătescu, fraŃii Alexandru
(Păstorel) şi Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu
p. 100
şi mulŃi alŃii. În acest adevărat panteon al românilor se află osemintele
pământeşti ale lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, Alexandru Ioan
Cuza, ale lui Ion Creangă, Mihail Kogălniceanu, Vasile Conta, George
Topârceanu ş.a.
Atât descoperirile arheologice, cât şi mărturiile documentare
atestă existenŃa unei aşezări urbane la sfârşitul secolului al XIV-lea.
Prima menŃiune documentară a oraşului Iaşi datează din anii 1387-
1392, dar el are o existenŃă anterioară întemeierii statului medieval
Moldova. În privilegiul acordat de domnitorul Alexandru cel Bun
negustorilor din Lvov (Liov), la 6 octombrie 1402, Iaşul este indicat ca
punct de vamă. Într-un act de danie semnat de Ştefan al II-lea (1435-
1447), fiul lui Alexandru cel Bun, se menŃionează curtea domnească
din târgul Iaşi. Ştefan cel Mare a poposit la Iaşi după bătălia de la
Vaslui (1475). Tot aici, el a ctitorit biserica Sfântul1 Nicolae Domnesc
(1491-1492). Oraşul a avut de suferit adesea de pe urma invaziilor
tătarilor (1513) şi turcilor (1538).
Afirmarea urbană a Iaşului, cerinŃe de ordin militar, politico-
administrative au făcut ca în timpul celei de a doua domnii a lui
Alexandru Lăpuşneanu (1564-1568), capitala statului feudal Moldova
să fie mutată de la Suceava la Iaşi, până în 1862, când Bucureştiul
devine capitala României.
Călători străini au fost impresionaŃi de aspectul urban al
Iaşului. Italianul Marco Bandini vizitează oraşul în 1647, care îi apare
ca o nouă Romă („Quasi nova Roma apparet”). Până la sfârşitul
secolului al XVII-lea, Iaşul este martorul încercării lui Ioan Vodă cel
Cumplit (1572-1574) de a elibera Moldova de sub dominaŃia otomană.
La Iaşi s-a încheiat un tratat de alianŃă între Rudolf al II-lea, împăratul
german şi Aron Vodă, domnitorul Moldovei.
În mai 1600, după ce ocupă Moldova, Mihai Viteazul se
proclamă „domn al łării Româneşti şi Ardealului şi a toată Ńara
Moldovei” (vezi hrisovul din 6 iulie 1600).
La 24 iunie 1711, Petru I, Ńarul Rusiei, a sosit la Iaşi, unde s-a
întâlnit cu Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. Un secol mai târziu,
consemnăm urmările dezastruoase pentru Moldova şi deci şi pentru
Iaşi, a războiului ruso-turc din 1806-1812, jafurile turcilor, incendiile,
epidemiile de ciumă, ocupaŃiile străine în anii 1848-1849 şi în timpul
Războiului Crimeii (1853-1856). RevoluŃia română de la 1848-1849 a
început la Iaşi (27 martie 1848). La 5 ianuarie 1859, deputaŃii
Moldovei au ales ca domn pe colonelul Alexandru I. Cuza, iar la 24
ianuarie Adunarea Electivă a ales ca domn al łării Româneşti tot pe
Alexandru I. Cuza. Astfel, s-a realizat Unirea celor două Ńări române,
constituindu-se statul naŃional modern român. În 1860, a fost înfiinŃată
la Iaşi Universitatea ce va purta numele domnitorului Alexandru I.
1 În continuare, voi folosi cuvântul prescurtat Sf.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
Cuza. PiaŃa Unirii este străjuită astăzi de grupul statuar, reprezentând
pe domnitor şi sfetnicii săi cei mai de seamă.

Sf. Haralambie, Frumoasa, construită în stil neogotic, cu cele

patru bolŃi şi turnuri în lungul corpului principal, cu frontispiciul înalt
sprijinit pe coloane masive şi fronton larg.
În timpul Primului Război Mondial (1916-1918), sediul
guvernului român a fost mutat de la Bucureşti la Iaşi. La 27 martie/9
aprilie 1918, Sfatul łării, întrunit la Chişinău, a hotărât unirea
Basarabiei cu România, apoi la 15/28 noiembrie Congresul General al
Bucovinei a votat unirea Bucovinei cu România. Evenimentul de la 1
decembrie, când Adunarea NaŃională de la Alba Iulia a hotărât unirea
Transilvaniei cu România, a fost sărbătorit, cu entuziasm, de populaŃia
Iaşului, în ziua de 9 decembrie 1918.
Nu e oraş în toată Ńara în care să se oglindească trecutul mai
viu decât în clădirile din Iaşi, în care au locuit şi au creat: Gheorghe
Asachi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri. În căsuŃa de pe râpa
łicăului, Ion Creangă a scris Amintiri din copilărie şi povestirile. Tot
aici îl avea ca oaspete pe Mihai Eminescu. În secolul al XIX-lea, Iaşul
s-a impus cu un stil arhitectonic care-i defineşte personalitatea. Oraşul
se extinde tot mai mult spre Copou. Printre cele mai cunoscute
construcŃii, amintim: Casa Başotă (1815), Casa Conachi, Casa Alecu
Balş, Casa Cuza Vodă, Casa Pogor, Casa Balş-Sturdza, Palatul Mihail
Sturdza, clădirea veche a Liceului „Mihai Eminescu”, clădirea vechii
UniversităŃi, clădirea SocietăŃii de Medici şi Naturalişti, Spitalul
Militar, Cazarma fostului Regiment XIII DorobanŃi, Mitropolia (1833-
1888). În 1834, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, au fost puse
bazele Academiei Mihăilene. A fost amenajată actuala grădină Copou. Mănăstirea Golia (1650-1653) este ctitoria lui Vasile Lupu,
Au fost zidite bisericile Frumoasa, Bărboi, Sf. Toma, Banu, Buna cu ziduri de apărare, cu mai multe turnuri circulare şi cu un turn
Vestire, noua Universitate (1896-1899), Liceul „Costache Negruzzi” patrulater la intrare. Se îmbină tradiŃia moldovenească cu elemente
(1895), Hotelul „Traian”, Teatrul NaŃional (1894-1896), Palatul renascentiste.
Culturii (1906-1925), în stil neogotic (arhitect I. D. Berindei). Odată cu Mănăstirea Trei Ierarhi a fost zidită de Vasile Lupu în 1639.
extinderea oraşului pe dealurile Tătăraşi şi Ciric, înglobând aşezări A avut mult de suferit de pe urma atacurilor străine, a incendiilor
rurale, creşte populaŃia urbană, iar locuinŃele sunt mai confortabile. (1827) şi cutremurelor (1711, 1781, 1795 şi 1802), dar şi a neglijenŃei
Istoria românilor de la Ştefan cel Mare până astăzi, ca şi oamenilor. În anul 1650 tătarii au incendiat Iaşul şi mănăstirea Trei
istoria literaturii moderne şi evoluŃia ştiinŃei nu pot fi scrise fără Ierarhi. Din porunca regelui Jan Sobieski (1674-1696), în anii 1686 şi
cunoaşterea Iaşilor. Numeroase monumente de arhitectură, arheologice 1687 au fost incendiate biserica şi chiliile.
şi istorice evocă trecutul istoric şi viaŃa social-politică, culturală şi Planul bisericii este trilobat, iar interiorul este împărŃit în
ştiinŃifică a oraşului. Bisericile Iaşilor sunt monumente arhitecturale: pridvor, pronaos şi altar. Cele două turle ale bisericii se înalŃă spre naos
de exemplu, Golia, de la mijlocul veacului al XVI-lea, Trei Ierarhi şi pronaos. În interior, impresionează bogăŃia decoraŃiei, proporŃia şi
(1639), Sf. Neculai (1491), în timpul lui Ştefan cel Mare, situată în faŃa ingeniozitatea concepŃiei arhitecturale. În biserică au fost
fostului Palat Domnesc, construit între anii 1906-1922 (astăzi, Palatul înmormântaŃi: Ioan, fiul lui Vasile Lupu, Tudosca, prima soŃie a
Culturii), Sf. Sava (veacul al XVIII-lea), domnului, Vasile Lupu şi fiul său ŞtefăniŃă. În una din nişele bisericii
sunt depuse osemintele marelui cărturar Dimitrie Cantemir. Deasupra
pietrei funerare a nişei alăturate sunt depuse osemintele lui Alexandru

p. 101 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Geografie
Ioan Cuza, primul domnitor al României moderne. FaŃadele sunt
acoperite cu un decor sculptural continuu şi variat în compoziŃie.
Elementele decorative, aşezate în rânduri orizontale, sunt săpate în
relief şi bazate pe împletituri, zigzaguri, pătrate şi diagonale dispuse
vertical. CombinaŃiile de decor sculptural măresc splendoarea
monumentului1.
Biserica Trei Ierarhi a adăpostit o bogată colecŃie de obiecte
de cult, manuscrise, broderii, mobilier. În mănăstire a fost instalată
tipografia, înfiinŃată în 1640, care a tipărit lucrări în limba română
(Cartea românească de învăŃătură (1643), Pravila lui Vasile Lupu).
Tot aici, domnitorul Vasile Lupu, sfătuit de mitropolitul Varlaam, a
înfiinŃat o şcoală superioară, după modelul Academiei din Kiev,
întemeiată de Petru Movilă. În 1824, s-a deschis o şcoală elementară de
doi ani, la care s-a adăugat apoi un gimnaziu de patru ani. În 1851,
pentru pregătirea învăŃătorilor s-a înfiinŃat la Trei Ierarhi o Şcoală
Preparandală, în care au funcŃionat personalităŃi marcante ale culturii
româneşti: B. P. Hasdeu, Gr. Cobâlcescu, V. A. Urechia, T. Burada,
Titu Maiorescu. Mănăstirea Galata, situată pe dealul cu acelaşi nume
din marginea oraşului, a fost zidită în 1584 în timpul domniei lui Petru
Şchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), fiind înconjurată cu
ziduri de apărare groase. În exterior, se observă rândurile de firide şi
ocniŃe, apoi cele două turnuri construite pe trei rânduri de postamente.
Urcăm un drum în serpentină şi ajungem pe platoul unde se
înalŃă mănăstirea CetăŃuia (1670), ctitoria lui Gheorghe Duca (1665-
1666, 1668-1672, 1678-1683). Intrăm prin gangul turnului clopotniŃei,
impresionaŃi de silueta elegantă a bisericii plasată în mijlocul incintei.
Pe latura nordică se înalŃă palatul domnesc, iar pe latura
opusă se află sala gotică şi stăreŃia2. Înconjurată cu ziduri puternice şi
turnuri de apărare, mai mulŃi domni s-au adăpostit în incinta ei, printre
care Constantin Cantemir (1685-1693), Dimitrie Cantemir (1710-
1711), Mihai RacoviŃă (1715-1726). Biserica mănăstirii CetăŃuia se
remarcă prin eleganŃă, simplitate îndeosebi şi justeŃea proporŃiilor. De
pe dealul CetăŃuia, avem răgazul să evidenŃiem istoria multiseculară a
capitalei Moldovei, urmărindu-i peisajul arhitectonic.
„În oraşul culturii” funcŃionează numeroase muzee şi case
memoriale: Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul
de Istorie a Moldovei, Muzeul de Istorie Naturală, Casa „Dosoftei”,
1 Apud N. Grigoraş, Biserica Trei Ierarhi, Editura Meridiane, Bucureşti, 1965, p. 5-14.
2 Idem, Mănăstirea CetăŃuia, Editura Meridiane, Bucureşti, 1966.
p. 102
Casa Memorială „Mihai Codreanu”, Casa Memorială „Otilia Cazimir”,
Bojdeuca lui Creangă etc.
În cei aproape 100 de ani de la Marea Unire (1918), deşi s-au
semnalat şi unele neajunsuri, totuşi ca urmare a procesului de
modernizare, au avut loc o serie de transformări social-economice.
Oraşul a devenit un important centru universitar şi economic al Ńării.
Noi edificii au apărut în cartierele Păcurari, Tătăraşi şi pe Bahlui; noi
ansambluri arhitectonice în PiaŃa Unirii, PiaŃa Tineretului şi în multe
alte locuri ale oraşului.
Natura dă farmec Iaşului. Mireasma florilor de câmp şi a
teilor înfloriŃi încadrează oraşul într-o atmosferă de linişte, de
reculegere şi zbor al gândurilor. Iaşul ne fascinează, de aceea suntem
siguri că vom reveni în acest oraş.
3. Cetatea NeamŃului – bastion al apărării Moldovei
Călătoria noastră în Moldova continuă. Ieşim din Iaşi prin
Păcurari, ne îndreptăm spre Podu Iloaiei, după care străbatem Târgu
Frumos. O tristeŃe fără seamăn ne cuprinde atunci când intrăm pe
poarta castelului de la Ruginoasa. Palatul, construit în 1811, a fost
cumpărat de Alexandru Ioan Cuza în 1862. În 1873 a fost înmormântat
la Ruginoasa, dar în 1944 rămăşiŃele pământeşti ale domnitorului au
fost mutate la biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi.
De la Paşcani, peste dealuri şi văi, drumul ne duce la Târgu
NeamŃului. Oraşul de la poalele Culmii Pleşului este renumit prin
faptul că se află lângă Cetatea NeamŃului, prin atracŃia mănăstirilor şi
prin existenŃa băilor de la Oglinzi şi BălŃăteşti. Sate mari, bogate, cu
oameni mândri şi omenoşi, se înşiră ca nişte stupi de albine.
Bastioane ale apărării, cetăŃile din spaŃiul românesc sunt
pline de istorie dramatică şi glorioasă. Dintre ele, ruinele CetăŃii
NeamŃului dăinuie învăluite în măreŃia gloriilor trecutului. Alecu Russo
ne îndeamnă să vizităm aceste „locuri sfinŃite de oasele străbunilor, ori
de vitejiile lor” şi să aruncăm în trecere „o privire de admiraŃie
înlăcrămată spre NeamŃ”3.
Nemişcată şi gânditoare, vestita Cetatea NeamŃului, martoră
nepieritoare a gloriei noastre trecute, reprezintă sinteza marilor
evenimente petrecute pe aceste meleaguri, pecetluite în cronici şi
letopiseŃe. Ne aruncăm privirea spre întinsul depresiunii NeamŃului.
Cetatea se profilează ca un colŃ de stâncă printre arborii de pe culme.
Ctitorul acestui lăcaş de apărare este în acelaşi timp şi
deschizătorul celui mai falnic şir de voievozi din istoria neamului
românesc – dinastia Muşatinilor. Încă de la urcarea în Scaunul
voievodal, Petru I Muşat (1375-1391), primul din această dinastie,
conştient de ameninŃarea armatelor străine a dat poruncă în 13904 să
3 Vasile Cucu, Marian Ştefan, Ghid atlas al monumentelor istorice, Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1979, p. 353.
4 Prima menŃiune documentară despre Cetatea NeamŃului datează din 3 februarie 1395.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
fie ridicată în Ńinutul muntos al NeamŃului o falnică cetate de piatră
care să stea de veghe Moldovei.
În forma în care a fost înălŃată – un fort central străjuit de
patru turnuri la colŃuri – cetatea şi-a îndeplinit misiunea timp de
aproape un veac. Pârcălabul, căpetenia cetăŃii, cum apare în secolul al
XV-lea în documente, avea largi atribuŃii militare, administrative şi
judecătoreşti în întreg Ńinutul. Din turnurile cetăŃii, străjerii vor urmări
mişcările duşmanilor care ar fi pătruns prin pasul BreŃcu, străbătând
valea Siretului, în drum spre Suceava sau Roman, peste dealurile
Paşcanilor, să ameninŃe târgul Iaşilor. Poarta de intrare în cetate, cu
crenelurile ei deasupra, făcea legătura cu terasa exterioară şi cu
încăperile ascunse din marele turn. Legătura cu lumea din afara cetăŃii
se făcea printr-un pod din piatră de râu aşezat pe pilonii de stâncă.
Atunci când în februarie 1395, Sigismund de Luxemburg, regele
Ungariei, se afla cu armatele sale în faŃa zidurilor CetăŃii NeamŃului,
oştenii lui Ştefan I Muşat (1394-1399) au rezistat eroic. În dreptul
satului Hindău (Hindov, astăzi Ghindăoani, jud. NeamŃ), oastea
moldovenească obŃine o mare victorie împotriva armatelor maghiare
invadatoare.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Moldova
prospera în pace şi belşug. Cetatea NeamŃului, ca centru militar şi
administrativ, a determinat şi înflorirea regiunii învecinate. Continuă să
se dezvolte Târgu NeamŃ, precum şi aşezările vecine de plugari şi
meşteşugari.
Printre alte preocupări ale lui Ştefan cel Mare (1457-1504) au
fost refacerea cetăŃilor zidite de străbunii lui pe hotarele Moldovei şi
înzestrarea lor cu garnizoane puternice. Îl va înfrunta pe Matei Corvin
la Baia (1467), care se va retrage „cu ruşine ... în Ńara sa pe o altă cale
strâmtă şi nepătrunsă” (LetopiseŃul de la Putna).
La 10 ianuarie 1475, lângă Vaslui, la marginea unei întinse
mlaştini, armata otomană condusă de Soliman Paşa a fost biruită de
oastea moldovenească în frunte cu Ştefan cel Mare. Marele voievod
intuia faptul că pericolul otoman n-a trecut şi că sultanul Mahomed al
II-lea va veni din nou asupra Moldovei pentru a se răzbuna. El era
conştient de însemnătatea strategică a CetăŃii NeamŃului, de rolul pe
care avea să-l joace în viitorul apropiat. Au fost ridicate ziduri mai
înalte şi mai groase, şanŃuri de apărare mai adânci şi mai late decât cele
existente; bastioanele au căpătat forme circulare, menite să ducă la
ricoşarea ghiulelelor.
În vara anului 1476, după victoria de la Valea Albă
(Războieni), tunurile otomane au început să bombardeze zidurile
cetăŃii. Sub comanda pârcălabului Arbure, cei 400 de oşteni erau
hotărâŃi să nu se dea bătuŃi şi să nu se plece în faŃa sultanului Mahomed
al II-lea. În timp ce acolo sus, sultanul încerca să cucerească vestita
cetate, pe care moldovenii o apărau cu îndârjire, domnul Moldovei, cu
o mică ceată de călăreŃi, se strecura pe poteci şi drumuri ascunse, prin
codrii seculari.
Ion Neculce consemnează legenda potrivit căreia Ştefan cel
Mare, după bătălia de la Războieni, ar fi vrut să se adăpostească în
cetate, însă mama sa Oltea (călugărindu-se, a luat numele de Maria), s-
a împotrivit, spunându-i domnului „că pasărea în cuibul său piere”. Ea
l-a îndemnat pe fiul ei „să se ducă în sus, să strângă oaste, că izbânda
va fi a lui. Şi aşa, pe cuvântul mâne-sa, s-au dus în sus şi au strâns
oaste”1.
Dimitrie Bolintineanu, a cărui operă în cea mai mare parte s-
a bazat pe fapte istorice, s-a inspirat din aceeaşi legendă, pe care a
cunoscut-o de la cronicarul Ion Neculce. În poezia Muma lui Ştefan cel
Mare, legenda este redată în versuri evocatoare. Domnitorul încearcă
să intre în cetate:
„Eu sunt, bună mamă, fiul tău iubit;
Eu, şi de la oaste mă intorc rănit.
Soarta noastră fuse cruntă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărâmată.
Dar deschide poarta ... Turcii mă-ncongior ...
Vântul suflă rece ... ranele mă dor!” Pentru cititor, răspunsul mamei, pare a fi surprinzător:
„Ce spui tu, streine? Ştefan e departe,
1 Ion Neculce, O samă de cuvinte. Cuvânt inainte de George Munteanu. PrefaŃă, notă asupra
ediŃiei şi glosar de Oana Popescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1990, p. 22-23.
p. 103
BraŃul său prin taberi mii de morŃi împarte.
Eu sînt a sa mamă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-Ńi sînt mamă eu!
... Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinŃă
Nu poŃi ca să intri cu a mea voinŃă;
Du-te la oştire! pentru Ńară mori!
Şi-Ńi va fi mormântul coronat cu flori”2.
Deşi, mama lui Ştefan cel Mare murise de aproape 11 ani,
înmormântată la mănăstirea Probota, legenda este de o mare frumuseŃe
şi de un dramatism răscolitor. Îmbărbătat de vorbele mamei sale şi ale
lui Daniel Sihastru, Ştefan cel Mare cu curtenii săi alcătui o oaste nouă,
care se abătu asupra turcilor. Sultanul porunci în cele din urmă
încetarea asediului şi ridicarea în grabă a taberei militare. Armata
otomană, vlăguită şi înfometată, se târa anevoie pe drumurile łării de
Jos, către apele Dunării 3 . La trecerea Dunării, pedestrimea
moldoveană, alături de vitejii călăreŃi, s-au apropiat de oastea inamică,
lovind-o din toate părŃile. Astfel, Ştefan cel Mare s-a întors biruitor în
Moldova.
Deşi zidurile cetăŃii au fost întărite sub domnia lui Petru
Rareş (1527-1538, 1541-1546), totuşi ea a fost cucerită în 1538 de
sultanul Soliman Magnificul. Cetatea NeamŃului devine locul unor
dispute pentru cucerirea domniei. Ea îşi va deschide porŃile în faŃa
oştilor lui Mihai Viteazul (1600). Cetatea muşatină va trăi momente de
tristeŃe, între sporadicele reconstrucŃii şi mistuitoarele incendii.
Meşterii domnitorului Vasile Lupu (1634-1653) o vor scoate la lumină
din dezolanta ei stare de ruină.
Misionarul Marco Bandini scria în 1646 despre Cetatea
NeamŃului: „Spre apus, de acest oraş (Târgu NeamŃ), este pe un vârf
zidită o mănăstire care oferă o formă mai mult de cetate decât de loc
de sihăstrie: zidul dinspre răsărit este dublu, altul exterior e de 80 de
picioare, cel din interior de 50 de picioare, lăŃimea în multe părŃi e de
15 picioare: partea din afară, suspendată dimpreună cu puntea, se
ridică de la faŃa pământului în înălŃime de 50 de piciare ... Are patru
turnuri de pază, păzitorii porŃii sunt infanterişti ai domnului, încât i-ai
zice mai corect fortăreaŃă decât mănăstire”4.
În 1674, de teamă ca cetăŃile Moldovei, printre care şi
Cetatea NeamŃului, să nu redevină lăcaşuri de apărare pentru diverşi
pretendenŃi la tron, Dumitraşco Cantacuzino, pentru a face pe plac
turcilor, a poruncit curtenilor săi să le dărâme. Din cauza deselor
invazii ale polonilor şi cazacilor prin Ńinuturile moldovene, Cetatea
NeamŃului devenea, din nou, pe timpul domniei lui Constantin
Cantemir (1685-1693) şi a fiilor săi, Antioh şi Dimitrie, adăpost pentru
copiii şi averile lor. Între zidurile reci de piatră avea să se adăpostească
de primejdie şi Ruxandra, nefericita fiică a lui Vasile Lupu, văduva
hatmanului cazacilor, Timuş HmielniŃki.
În 1686, după ce a ocupat mănăstirile din Ńinutul NeamŃ,
regele polon Jan Sobieski s-a îndreptat spre cetate. Regele i-a somat pe
plăieşii din cetate să se închine şi să predea cetatea cu toate averile şi
merindele. După ce străjerii au refuzat să se predea, tunurile polonilor
au început să bată cetatea. Eroismul plăieşilor l-a impresionat pe regele
polon, care a poruncit ca aceştia să fie lăsaŃi liberi. În 1733, pe vremea
domniei lui Grigore Ghica (1726-1733), Cetatea NeamŃului mai păstra
încă din măreŃia şi frumuseŃea de altădată. Treptat, treptat, zidurile ei se
transformau în ruine. La începutul secolului al XIX-lea, lăsată pradă
nepăsării şi vandalismului oamenilor, din falnica construcŃie au mai
rămas zidurile groase, turnurile, bastioanele şi poarta cea mare.
În 1834, printr-o hotărâre a Guvernului Moldovei s-au luat
unele măsuri pentru „nerisipirea ei în viitorime”. În 1866, cetatea a
fost declarată monument istoric. Între anii 1939 şi 1942, apoi în 1950,
s-au efectuat săpături, iar materialele arheologice găsite sunt expuse azi
în muzeul din Târgu NeamŃ.
În calea noastră apare satul Humuleşti, locul naşterii şi
copilăriri marelui povestitor Ion Creangă. Facem un scurt popas pentru
2 Dimitrie Bolintineanu, Legende istorice. EdiŃie îngrijită, prefaŃa şi note de Victor Crăciun,
Editura Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 67-68.
3 Apud Nedic Lemnaru, Pe o stâncă neagră, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968, p. 94-104.
4 Ibidem., p. 136.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
a vizita Muzeul Memorial „Ion Creangă”. O emoŃie puternică ne
cuprinde la vederea mediului descris cu atâta măiestrie de Ion Creangă.
Sunt prezentate obiecte şi documente care reconstituie unele momente
din viaŃa scriitorului şi, totodată, pagini din opera sa. Cu gândul la
propria noastră copilărie, în faŃa noastră se perindă soba, scaunul lui
Moş Chiorpec, Calul bălan, Sf. Nicolae, locul cireşului mătuşii
Mărioara ş.a.
4. Biserici şi mănăstiri din Moldova
Care român n-a auzit de Cetatea NeamŃului, mănăstirile
NeamŃului, Agapia şi Văratec? Fascinante sunt locurile prin care
trecem, cu dealurile blânde, acest Ńinut plin de vrajă. Parcă şi oamenii
de aici sunt mai blânzi, mai primitori, cu faŃa mai luminoasă, cu
sufletul mai larg, după natura în care-şi duc viaŃa. Priveliştea ce se
desfăşoară te înseninează, te înviorează.
Despre farmecul mănăstirilor româneşti, învăluite în pacea
lor spirituală, Charles Diehl subliniază splendoarea fundalurilor
albastre, aşa cum le vedea la SuceviŃa, MoldoviŃa, VoroneŃ. Încântat în
faŃa acestui spectacol, istoricul încearcă o comparaŃie între minunile
artei româneşti, moştenitoarea nemijlocită a artei BizanŃului
Paleologilor, şi mozaicurile de la San Marco sau Domul din Orvieto1.
În apropiere de Târgu NeamŃ se află mănăstirea NeamŃului,
cea mai veche mănăstire din Moldova, după părerea unor istorici. În
preajma unei vechi bisericuŃe de lemn, Petru I Muşat a ridicat aici
prima construcŃie de piatră. Mănăstirea este pomenită într-un act din 7
ianuarie 1407, din vremea lui Alexandru cel Bun, dat de Iosif, rudă a
lui Petru Muşat şi primul mitropolit al Moldovei. Fiind posesoare a
unor domenii, cărŃi, odoare, putem accepta ipoteza existenŃei mănăstirii
cu mult înainte.
Din construcŃiile înălŃate în secolele al XV-lea şi al XVI-lea
au ajuns până în zilele noastre numai biserica lui Ştefan cel Mare şi
partea interioară a turnului-clopotniŃă, pe sub bolta căruia se pătrunde
în incintă, zidită de Alexandru cel Bun. Tot Alexandru cel Bun a
construit în încinta mănăstirii NeamŃului un corp de case în care
poposeau împreună cu curtenii şi membrii familiei sale. Probabil,
acelaşi domn a ridicat în jurul mănăstirii o incintă rectangulară, cu
turnuri la colŃuri2. Fiind devastată de tătari în 1510, prădată în 1633,
apoi având loc mai multe incendii, a fost necesară o perioadă de
reconstrucŃie a mănăstirii.
Biserica lui Ştefan cel Mare este cel mai reprezentativ
monument al arhitecturii din acea perioadă, construit în perioada de
închegare a stilului moldovenesc. În planul mănăstirii au apărut câteva
elemente noi: pridvorul (în faŃa intrării) şi sala mormintelor sau
gropniŃa (între pronaos şi naos). Intrarea se face prin pridvor, prin două
uşi situate în pereŃii laterali. Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este
boltit cu două calote sferice. Naosul este tot de formă dreptunghiulară.
Două abside laterale semicirculare în interior şi pentagonale în exterior,
măresc suprafaŃa naosului. Având ca bază patru arce oblice sprijinite
pe alte patru arce mai mari, în mijloc se ridică turla. Nouă contraforturi
masive susŃin zidurile până la nivelul bolŃilor. Ca elemente decorative
trebuie amintite discurile, romburile şi triunghiurile smălŃuite; ceramica
cu smalŃ are un rol important în decoraŃia exteriorului. Pisania de la
intrare este sculptată. Turla, de formă octogonală, cu patru ferestre şi
patru contraforturi mici, este bogat decorată în exterior cu ceramică
smălŃuită.
Pictura din absida principală, naos şi gropniŃă aparŃine lui
Ştefan cel Mare (ultimii ani de domnie), iar cea din pridvor şi pronaos
este din timpul lui Petru Rareş. PereŃii mănăstirii au fost refăcuŃi în mai
multe rânduri, ultima repictare fiind în 18303.
1 Charles Diehl, Călătorii istorice şi de artă, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984, p. 12.
2 Apud N. Grigoraş, I. Caproşu, Biserici şi mănăstiri vechi din Moldova, Editura Meridiane,
Bucureşti, 1968, p. 29.
3 Vasile Cucu, Marian Ştefan, op. cit., p. 357-358.
p. 104
Mănăstirea a fost un remarcabil centru de cultură al
Moldovei medievale. Aici a scris Grigore łamblac, în limba slavonă,
ViaŃa Sfântului Ioan cel Nou. Tot aici, în anii 1440-1445, funcŃiona o
şcoală de grămătici în limba slavonă. Un reprezentant de seamă al
caligrafiei de la mănăstire a fost Gavril, fiul lui Uric. Cronicarii
Macarie şi Eftimie s-au format la NeamŃ. Amintim unele manuscrise
provenite de la această mănăstire: Vechiul Testament (1474) al lui
Gherasie, Mineiul pe august şi Mineiul pe noiembrie, scris în 1467 de
Casian. După o perioadă de decădere (secolele XVII- XVIII), abia la
începutul secolului al XIX-lea se reia vechea tradiŃie cărturărească.
Veniamin Costache a înfiinŃat aici o tipografie, apoi a funcŃionat o
bibliotecă – poate cea mai veche din spaŃiul românesc (peste 600 de
ani). Sunt demne de amintit unele tipărituri: Cazania lui Varlaam
(1643), Îndreptarea legii, ViaŃa şi petrecerea sfinŃilor a lui Dosoftei
(1682), Gâlceava înteleptului cu lumea, lucrare aparŃinând lui Dimitrie
Cantemir, Biblia de la Bucureşti (1688), Noul Testament, tipărit de
Antim Ivireanu la Bucureşti în 1703 etc.
Aerul de munte, cu miros de brad, aroma, pajiştile înflorite
ne însoŃesc în drum spre mănăstirea Agapia. Conform tradiŃiei locale,
încă din secolul al XIV-lea ar fi existat un schit de lemn, situat mai sus
de actuala Agapia din Deal. Lăcaşul a fost reconstruit şi mutat mai spre
vale, pe locul unde se înalŃă biserica Agapia din Deal. MenŃionată într-
un document de la Iliaş Vodă (1437), ea apare şi în lista mănăstirilor
din timpul lui Ştefan cel Mare, Petru Rareş şi Doamna Elena. Biserica
lui Petru Rareş s-a ruinat şi a fost înlocuită cu una nouă, ctitorie din a
doua domnie a lui Petru Şchiopul (1582-1591). Ctitoria lui Petru
Şchiopul, Agapia din Deal, a fost înlocuită în 1680 cu o nouă biserică
din lemn, de către Anastasia, soŃia lui Duca Vodă. Biserica a fost
refăcută în mai multe rânduri, până în 1832, apoi în 1873 a fost
reclădită. Cu timpul, Agapia din Deal şi-a pierdut importanŃa, ajungând
un simplu schit, care, reparat şi pictat, atrage atenŃia prin pitorescul său
şi al împrejurimilor.
„Retrasă, tăcută şi visătoare – scrie Calistrat Hogaş, autorul
fermecătoarelor pagini ce alcătuiesc volumul Pe drumuri de munte –
Agapia Nouă cu albele sale chilii şi cu albele turnuri strălucitoare ale
bisericii sale. Era atât de răpitoare această privelişte, încât ai fi zis că
natura îŃi pune sub ochi o salbă de mărgăritare pe o tavă de
smaragd”4. La Agapia din Vale, biserica de lemn, ridicată la începutul
secolului al XVII-lea, a fost înlocuită cu o biserică din piatră, care
există şi astăzi. Tot atunci a fost zidit şi turnul-clopotniŃă şi o parte din
clădirile din jurul bisericii. ÎnfăŃişarea originală a bisericii s-a schimbat;
se mai păstrează zidurile groase, coloanele masive dintre pronaos şi
pridvorul iniŃial, absidele semicirculare şi turla octogonală, specific
moldovenească, care încoronează naosul5.
La Agapia, Nicolae Grigorescu (1838-1907) a pictat între
anii 1858-1860, în spiritul laicizant al vremii, prin interpretarea realistă
a chipurilor de sfinŃi şi prin coloritul luminos al picturilor. „Meşterul
Nicu” s-a inspirat din lumea înconjurătoare. Chipurile înfăŃişate şi-au
avut modelele printre oamenii locului. Calistrat Hogaş, mare admirator
al lui Nicolae Grigorescu, consemna următoarele: „Numai geniul lui a
putut pune asprele ... măreŃele figuri biblice, sub regimul blând al artei
moderne ... Să izbuteşti a întipări prin linii şi colori duioşia unei mame
pe faŃa unei fecioare, a face pe cea dintâi să privească, cu pudoarea şi
nevinovăŃia celei din urmă fructul propriului său sân ..., a şti, în fine,
să stabileşti cu penelul, o bună înŃelegere între un complex de antiteze,
e, desigur, partea unui maestru genial”6.
Alături de Nicolae Grigorescu, la Agapia au poposit în timpul
verii Alexandru VlahuŃă, I. L. Caragiale, Barbu Ştefănescu
Delavrancea, Paul Bujor, Ion Creangă, B. P. Hasdeu, George Coşbuc,
Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction.
În colecŃia de obiecte de valoare istorică şi artistică a
mănăstirii se păstrează icoane din secolele XVII-XVIII, icoane pictate
4 Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986, p. 56-57.
5 Apud Vasile Cucu, Marian Ştefan, op. cit., p. 353.
6 Calistrat Hogaş, op. cit., p. 64.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
de Nicolae Grigorescu, manuscrise şi cărŃi de cult tipărite în secolele
XVII-XIX, vase de cult, broderii şi covoare vechi moldoveneşti. Mihail
Kogălniceanu remarca îndeosebi tablourile de la Agapia, „o adevărată
galerie de pictură, care va atrage întotdeauna admiraŃia românilor şi
stima străinului cunoscător ...”1.
Ne aflăm pe drumurile de munte care duc spre mănăstirea
Văratec. Calistrat Hogaş este un cântăreŃ neîntrecut al naturii montane
moldoveneşti, un poet al peisajului natural spre care tânjeşte şi după
care aleargă în toate vacanŃele ori la sfârşit de săptămână. Contemplăm
şi noi, ca şi profesorul călător „munŃii Vărăticului (care, n.a.) sunt aşa
de înalŃi, pădurile atât de umbroase, văile atât de tăinuite şi de adânci,
râurile atât de limpezi, fâneŃele atât de dese, de înalte şi înflorite, aerul
atât de îmbălsămat, încât sufletul cel mai zglobiu se simte înmuiet de o
dulce melancolie”2. Mare iubitor de drumuri prelungi şi de privelişti
sălbatice, scriitorul descrie „munŃii cu piscuri înalte, peste care
brădişul negru se întinde ca o imensă haină de doliu. Nici o pasere nu-
şi îndreaptă zborul său rătăcitor peste sălbăticia şi tăcerea de
mormânt a locurilor acestora, ... numai brusturul de munte, cu floarea
galbănă şi lată cât podul palmei, mai are curajul să se uite, de pe
creasta stâncilor înalte, în prăpăstiile negre şi fără fund ce se deschid,
ca nişte guri de iad, sub picioarele lui”3.
Rareori am întâlnit descrieri ale naturii de o valoare estetică
atât de mare ca în opera dascălului nemŃean. Fire nestatornică şi
iubitoare de pribegie, după cum el însuşi se destăinuie, scriitorul este
atras de „negurile munŃilor”, de „piscurile înalte ale munŃilor, ce se
răsfăŃau, încă, în pulberea de lumină roşietică a celor din urmă raze
ale apusului, văile tupilate întunecau priveliştea, cu atâtea pete imense
de umbră viorie”. Este evidentă dorinŃa cărturarului de a adăuga noi şi
noi nuanŃe în zugrăvirea fenomenului descris. Îl ademeneşte pustiul şi
singurătatea, îl fascinează „amurgul [care] începuse a se ridica din
adâncuri”, „taina pădurilor” şi „întunericul codrilor”, „un lătrat de
câine, un sunet de talangă, un glas de bucium”.
Descrierile de natură ale cărturarului reprezintă un moment
de referinŃă în proza românească. Este captivantă descrierea peisajului
moldovean a acestui „oaspete al mănăstirilor şi schiturilor pierdute în
pustietăŃi” (Tudor Vianu): „Numai pârâul, mânat cu grăbire, în calea
lui fatală de o putere nevăzută, mai însemna, în amorŃirea universală,
eterna mişcare a vieŃii în vinele adormite ale lucrurilor ... La răsăritul
din faŃa noastră, spre gura largă a văii, sclipea încă ceva în umbra
amurgului, ca o stea cazută din ceruri pe pământ ... era cea de pe
1 Vasile Cucu, Marian Ştefan, op. cit., p. 352.
2 Calistrat Hogaş, op. cit., p. 39.
3 Ibidem, p. 43.
p. 105
urmă rază de lumină, ce cădea rătăcită şi pieziş din depărtările
apusului, pe luciul metalic şi înalt al turnului de la biserica schitului;
iar când această stea se aprinse în tăriile cele mai de sus ale cerului ...
era luceafărul de seară”4.
Opera lui Calistrat Hogaş este izvorâtă din mijlocul peisajului
moldovean, contopită, am putea spune, cu munŃii nemŃeni, pe care îi
adoră: „MunŃii ce-şi ridicau cu sfială, parcă, piscurile lor viorii în
văpaia de aur a soarelui înflăcărat ... Albastrul şters al văzduhului
topit apăsa greu peste pământ, iar ... vântul adormise obosit; frunza
codrilor nu se clătina şi tăcerea neturburată îşi întinsese pretudindeni
neŃărmurita ei stăpânire ... Moartea păşise parcă peste hotarele vieŃii
şi viaŃa se tupilase în adâncurile cele mai dinlăuntru ale firii
încremenite”5. Nori posomorâŃi şi ameninŃători au apărut într-o clipă,
împânzind, de jur împrejur, linia de unire a cerului cu pământul.
Stihiile naturii au început să se dezlănŃuie (tunete, fulgere, vijelie). A
doua zi după ploaie, soarele însufleŃea cu razele sale picăturile mari şi
grele ale fiecărei frunze mici şi ascuŃite de brad; ierburile subŃiri şi
mlădioase îşi înclinau fruntea lor înspre pământ, iar „sub căldura
soarelui dătător de viaŃă, florile galbene, albastre şi roşii, ca trezite
din somn îşi ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor ... Imnul
tăcerii neturburate se înălŃa de pretutindeni, ca o rugă de mulŃumire,
către Ziditorul puternic a toată făptura”6.
EmoŃionanta iubire pentru peisajul sublim al naturii
româneşti, peisaj către care se îndreaptă cu o nesfârşită pasiune, ne-ar
îndreptăŃi să adresăm atât generaŃiei vârstnice, dar mai ales celei tinere,
îndemnul lui HoraŃiu: „Ad virginem redeuntem!” („Să ne întoarcem la
natură!”).
ÎncântaŃi de aceste privelişti unice ale Moldovei, în faŃa
noastră apare frumoasa mănăstire Văratec. Mănăstirea Văratec a fost
ctitorită în anii 1781-1785 de maica Olimpiada pe locul unui schit
construit în 1598. Actualul lăcaş de cult s-a ridicat în 1808. Aici am
vizitat muzeul mănăstirii, apoi mormântul Veronicăi Micle.
Pornim din nou la drum. Codrii cât vezi cu ochii, iar în
mijlocul lor zărim mănăstirea Secu. Cercetările istorice au stabilit că
Zosim vistiernicul (sau Zosima) ar fi înălŃat aici în 1564 un schit cu o
biserică de lemn. Primul document care menŃionează schitul datează
din 1582, iar un altul din 1598. După cum se menŃionează în pisanie,
vornicul Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche, mare vornic
de łara de Jos, s-a hotărât să înalŃe aici o nouă mănăstire de piatră.
InscripŃia precizează că lucrările au început la 7 iunie 1602 şi s-au
finalizat în acelaşi an, la 5 octombrie. Probabil, zidurile şi turnurile
incintei au fost ridicate tot atunci, sau imediat după aceea. În trecut,
mănăstirea vestită prin bogăŃiile ei, printre care şi opere de artă, a fost
adesea prădată de turci şi tătari. În 1691, la Secu au fost încartiruite
trupele polone conduse de Jan Sobieski; şi tot aici a avut loc ultima
luptă a eteriştilor cu turcii în toamna anului 1821.
Ca urmare a reparaŃiilor din 1821 şi 1850, cele două turle nu
mai sunt sprijinite pe arce în diagonală, ci pe arcele mari ale naosului şi
pronaosului. FaŃadele au fost decorate, sub influenŃa arhitecturii
munteneşti. Pridvorul, cu arcade şi coloane joase, a fost adăugat în
1847. Pe peretele din dreapta intrării se află un tablou votiv
reprezentând chipul ctitorilor şi modelul bisericii executate în 1850.
Cel mai preŃios obiect din tezaurul mănăstirii este epitaful dăruit de
ctitorii bisericii, expus în pronaos. În naos, privim cu atenŃie tâmpla7
frumos sculptată, policandrele şi sfeşnicele de alamă.
Cele mai vechi clădiri din incintă situate pe latura de sud
sunt: sala destinată colecŃiei istorice, trapeza8, bucătăria şi alte clădiri.
Pe latura de nord, se află casele cu etaj, ridicate de Veniamin Costache,
lipite spre est de paraclisul 9 „Sf. Neculai”. Alte construcŃii ale
4 Ibidem., p. 176-177.
5 Ibidem, p. 187.
6 Ibidem, p. 197.
7 Tâmpla (lat.) – Catapeteasmă; iconostas.
8 Trapeză – Sala de mese a unei mănăstiri; refector.
9 Paraclis – Capelă ridicată alături de biserică, în complexul unei mănăstiri, într-un cimitir sau
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
mănăstirii sunt: turnul-clopotniŃă, cu două etaje înălŃate deasupra
gangului boltit al intrării, turnul din colŃul de nord-vest al incintei, zis
al Mitrofanei, turnul din colŃul de sud-est, la etaj, unde se află
paraclisul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” şi, în sfârşit, turnul
din colŃul de sud-vest, conceput pentru necesităŃile luptei de apărare.
În muzeul mănăstirii sunt expuse: broderii, obiecte de argint
şi de cult, printre care cele mai preŃioase sunt: Antimisul de mătase
(1664), dăruit de hatmanul Gavril, căŃuia atribuită lui Nestor Ureche
(1602), evangheliare ferecate şi altele1. În afară de ctitori, aici a fost
înmormântat Varlaam, mitropolit şi mare cărturar, care a înfiinŃat
prima şcoală în limbile greacă şi slavonă, precum şi prima tipografie la
Iaşi, care a tipărit, în limba română, Cartea românească de învăŃătură
(1643).
Amintiri frumoase mă copleşesc atunci când trec prin Gura
Humorului. La 5 km de pitorescul oraş, cu casele înşirate de-a lungul
Moldovei, cu dealurile împădurite, spre nord, pe valea largă a râului
Humor se află mănăstirea cu acelaşi nume. Cu mulŃi ani în urmă, foarte
aproape de mănăstire, eram în vizită la o familie de bucovineni, care ne
primeau cu multă dragoste. Vechea mănăstire a Humorului este
menŃionată documentar la 13 aprilie 1415, ca o ctitorie a unui mare
boier şi dregător, vornicul Ioan sau Oană2. Ştefan cel Mare s-a îngrijit
în mod deosebit de această mănăstire, donându-i moşii, odoare şi
manuscrise.
Pe una din cele mai frumoase tetraevangheliare, donate
mănăstirii de Ştefan cel Mare, este înfăŃişat cel mai veridic şi renumit
portret al domnitorului cu trăsăturile lui naturale, expresive, viguroase,
într-un frumos colorit; scund, în puterea vârstei, cu o faŃă rotundă,
părul blond, ochii albaştri, fruntea largă, bombată şi înaltă, nasul drept
şi subŃire, mustaŃa plină. Pe cap are o coroană de aur, împodobită bogat
cu pietre preŃioase, de culoare roşie şi albastră. Domnitorul,
îngenuncheat, prezintă Tetraevangheliarul fecioarei Maria care stă pe
un tron, Ńinând pe Iisus-copil pe braŃul stâng. Fecioara Maria este
redată ca o femeie matură, figura ovală şi gura frumos rotunjită3. Este
o adevărată capodoperă a artei medievale moldoveneşti, care se
păstrează în colecŃia mănăstirii Putna.
Între anii 1528-1530, mănăstirea Humor a fost distrusă de un
cutremur sau de o revărsare a pârâului Humor. La o distanŃă de 100 m
la nord-vest, logofătul Teodor Bubuiog a construit biserica existentă şi
astăzi, „prin voinŃa şi cu ajutorul blagocestivului Domn Petru
Voievod”. Planul bisericii este triconc, fără turlă. Elementul
predominant al edificiului îl formează pridvorul deschis, delimitat de
trei stâlpi de secŃiune pătrată, legaŃi între ei prin arce frânte. Pictată în
întregime în anul 1535 de pictorul Toma Zugravul din Suceava, a fost
una din primele biserici cu pictură exterioară.
La câŃiva kilometri de Gura Humorului, Ştefan cel Mare a
ridicat în 1488 biserica de la VoroneŃ, numită adesea „giuvaerul
Bucovinei”. Cea mai mare parte a construcŃiei datează din acest an,
însă în 1547 i-a fost adăugată tinda de mitropolitul Grigore Roşca, care
s-a îngrijit şi de zugrăveala exterioară. În 1550, mitropolitul Teofan a
iniŃiat lucrările pentru zugrăvirea în interior a bisericii.
Ca la majoritatea monumentelor construite în stilul
arhitectural moldovenesc, şi la VoroneŃ se observă o simbioză
armonioasă a elementelor bizantine şi gotice, rezultând un nou stil cu o
profundă originalitate. Sunt evidente unele influenŃe gotice, mai ales la
arcurile frânte ale intrărilor şi ferestrelor. Planul acestui monument este
cel tradiŃional: altar, naos şi pronaos. Prin amploarea şi efectul lor
decorativ, picturile monumentale de la VoroneŃ sunt cele mai valoroase
dintre monumentele de artă feudală moldovenească. Scenele cu
subiecte religioase se îmbină cu cele laice; de exemplu, scena Judecata
de Apoi, în care apar turcii, duşmanii Ńării, constituie un îndemn la
rezistenŃă antiotomană. Ştefan cel Mare, cu mustăŃi, cu ovalul feŃei
aflată în corpul unei clădiri.
1 Apud Vasile Cucu, Marian Ştefan, op. cit., p. 355-356.
2 N. Grigoraş, I. Caproşu, op. cit., p. 39.
3 Ibidem, p. 41.
p. 106
plin, cu privirea luminoasă, mic de stat, cu plete până peste umeri, Ńine
în mâini modelul mănăstirii.
Principalele calităŃi ale picturii de la VoroneŃ sunt: renumitul
„albastru de VoroneŃ”, prospeŃimea culorilor, autenticitatea chipurilor,
accentele laice. Captivantă e bogăŃia figurilor ornamentale, chenare,
benzi multicolore, cu forme deosebite în arta decorativă de azi.
Un oraş care ne atrage în călătoria noastră este Câmpulung
Moldovenesc, o veche aşezare, ce datează dinaintea constituirii statului
medieval moldovenesc. Potrivit mărturiei lui Dimitrie Cantemir,
printre formaŃiunile politice româneşti existente, începând din secolul
al XIII-lea, au fost la Câmpulung Moldovenesc şi la Tigheciu, Ńinutul
păduros de la nord de stepa Bugeacului. Împreună cu satele din jur,
populate de Ńărani liberi, această aşezare a constituit o formaŃiune
teritorială cu regim administrativ şi fiscal aparte, respectat de domnii
Moldovei. Este un oraş mic, cu un trecut istoric bogat. Situat într-o
pitorească depresiune, pe valea râului Moldova, la poalele muntelui
Rarău, oraşul este un renumit centru al prelucrării lemnului, o apreciată
staŃiune climaterică şi punct de plecare în excursii spre Rarău.
Ne abatem de la traseul stabilit în prealabil, trecem prin
localitatea Iacobeni, apoi străbatem munŃii Giumalău şi ne oprim în
oraşul Vatra Dornei. Una din importantele staŃiuni balneoclimaterice
din Ńara noastră, atât de cunoscută şi dragă nouă, este aşezată în
depresiunea Dornelor, la confluenŃa Dornei cu BistriŃa. Ca de fiecare
dată când ne aflăm la Vatra Dornei, admirăm peisajul montan, clima
submontană moderată cu aer curat, ozonat. De asemenea, staŃiunea este
renumită pentru izvoarele minerale carbogazoase, bicarbonate, sodice,
calcice, feruginoase, magneziene şi nămolul de turbă, bogat
mineralizat, indicate în tratamentul unor afecŃiuni ale aparatului
cardiovascular, locomotor, ale sistemului nervos periferic. Din această
frumoasă staŃiune, amatorii de turism pot porni la drum prin pasul
TihuŃa, spre valea BistriŃei Aurii şi pasul Prislop ori spre obcinile
Bucovinei, unde întâlnesc vestite monumente istorice.
Părăsim vechea aşezare moldovenească, apoi străbatem
Obcina Feredeului şi ne oprim în faŃa mănăstirii MoldoviŃa. Ca toate
construcŃiile religioase foarte timpurii din partea de nord a Moldovei şi
această mănăstire a fost ridicată din bârne de lemn. Ea a fost înlocuită
de Alexandru cel Bun cu una nouă din piatră (probabil, în 1410).
Mănăstirea – ale cărei ruine se văd şi azi – s-a surpat ca urmare a unor
alunecări de teren. Ştefan cel Mare a dăruit vechii mănăstiri două
epitafuri (în 1484 şi 1494), lucrate cu multă măiestrie cu fir de aur,
argint şi mătase în diferite culori.
Pe o terasă ocolită de pârâul Ciumârna, constructorii lui Petru
Rareş au înălŃat, în 1532, un nou lăcaş sfânt. În jurul acestei minunate
opere de arhitectură, s-a ridicat un zid puternic descriind o incintă
pătrată. ÎnălŃimea zidului (iniŃial, înălŃimea era aproximativ 6 m) se mai
păstrează, în cea mai mare parte, şi azi. Pe latura de est se înalŃă trei
turnuri masive, în centru fiind cel de deasupra porŃii. Realizată după un
plan treflat, biserica depăşeşte ca dimensiuni marea majoritate a
construcŃiilor dinaintea ei (lungimea bisericii este de 32,80 m, iar
lăŃimea de 8,50 m).
Din pridvorul cu arcade înalte, acoperit de trei bolŃi în cruce,
printr-un portal impunător, cu numeroase elemente de decoraŃie gotică,
se intră în pronaos. Cele patru ferestre ale pronaosului au aceeaşi
tăietură în arc frânt. Naosul este acoperit cu o boltă specific
moldovenească. Patru arcuri susŃinute de console formează un pătrat,
peste care prin patru pandantivi, se înalŃă un cilindru din zidul căruia se
desparte un alt grup de patru arcuri dispuse în diagonală.
Pictura de la mănăstirea MoldoviŃa reprezintă cel mai valoros
ansamblu rămas de la Petru Rareş. Operă a unui artist moldovean, ea se
caracterizează printr-un colorit deosebit de viu. Pe peretele de est al
pridvorului se desfăşoară scena JudecăŃii de Apoi, care impresioanează
prin ritmul şi echilibrul său şi prin marea aglomerare de personaje. Pe
peretele de sud al pronaosului se derulează cele 24 de scene ale
Acatistului. Scena Asediului Constantinopolului, apropiată ca stil cu
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
pictura Renaşterii, poate fi considerată una din marile realizări ale
complexului de la MoldoviŃa1.
Venind dinspre MoldoviŃa, mănăstirea SuceviŃa apare
călătorului mai întâi ca o cetate medievală. Ctitorie a voievodului
Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) şi a fraŃilor săi, episcopul
Gheorghe al RădăuŃilor şi paharnicul Simion, domn al Moldovei într-o
perioadă foarte scurtă (1606-1067). Movileştii devin sfetnici apropiaŃi
în timpul celei de-a treia domnii a lui Petru Şchiopul (1582-1591). În
1595 Ieremia Movilă ocupă tronul Moldovei, iar pentru mănăstire
începe o epocă de prosperitate. Incinta fortificată are ziduri înalte şi
groase, cu impunătoare turnuri la colŃuri şi un turn cu paraclis deasupra
gangului boltit al intrării, cu contraforŃi masivi, meterez şi un drum de
strajă.
Biserica mănăstirii, capodoperă a arhitecturii medievale
moldoveneşti, a fost ridicată pe un soclu înalt de piatră. FaŃada de est
este formată dintr-un zid drept, corespunzând în interior pronaosului,
gropniŃei şi celor trei abside2. Un şir continuu de firide, care profilează
absidele, sunt singurele elemente de decoraŃie arhitectonică a faŃadelor.
Constructorii bisericii SuceviŃa au adus multe inovaŃii: turla cu baza
pătrată şi sporirea numărului vârfurilor bazelor stelate, tamburul care
are pe fiecare faŃadă câte o firidă alungită, iar deasupra fiecăreia câte
trei rânduri de ocniŃe3 semicirculare, cele patru ferestre cu chenar de
piatră. Pridvorul are o boltire formată din două perechi de arcuri
longitudinale şi două arcuri transversale care susŃin un tambur cilindric.
GropniŃa este îngustă şi scundă, având o scară care duce la
veşmântăria-tezaur. Naosul este de dimensiuni mari. Altarul este boltit
printr-un arc foarte lat spre vest, un arc semicircular şi o semicalotă.
Biserica mănăstirii cuprinde un valoros ansamblu de pictură
murală, care a rezistat secole de-a rândul. Cei doi zugravi români –
fraŃii Ioan şi Sofronie – au creat o operă autentică, originală şi cu o
mare forŃă de expresie. Decorul pereŃilor externi este foarte bogat.
Dominanta cromatică a SuceviŃei este verdele, după cum este albastru
la VoroneŃ. PereŃii sunt acoperiŃi cu figuri şi scene biblice. Scena Scara
lui Ioan Climax reprezintă una dintre cele mai reuşite picturi de la
SuceviŃa. Atrage atenŃia şi friza filozofilor (Aristotel, Platon, Pitagora,
Sofocle etc.) prin sobrietatea figurilor. Decorul sculptat al ferestrelor
mari aminteşte de frumoasa factură gotică tradiŃională.
A doua zi, după ce am străbătut Obcina Mare, ne-am oprit în
faŃa primei ctitorii a lui Ştefan cel Mare: Putna. Construirea bisericii a
început la 10 iulie 1466 şi s-a încheiat în 1469. La mijlocul secolului al
XVIII-lea, mănăstirea era în ruină. În 1654, Putna a fost devastată de
oştile lui Timuş HmelniŃki, ginerele lui Vasile Lupu. În vremea lui
Constantin Cantemir, mănăstirea a fost atacată şi prădată de cazaci şi
polonezi. Clădirea a fost afectată de puternicul cutremur din 1739,
după care au fost iniŃiate lucrări de restaurare. În gropniŃă, în partea ei
de sud, se află mormântul lui Ştefan cel Mare, acoperit cu un baldachin
frumos din marmură albă.
Mă plec în faŃa lespezii de mormânt şi-mi vin în minte
cuvintele înflăcărate ale lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, din Apus
de soare: „łineŃi minte cuvintele lui Ştefan, care v-a fost baci până la
adânci bătrâneŃe ... Moldova n-a fost a străbunilor mei, n-a fost a mea
şi nu e a voastră, ci a urmaşilo voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în
vecii vecilor ...”. Lângă mormântul său se află cel al Doamnei Maria
VoichiŃa, a treia soŃie a lui Ştefan cel Mare, fiică a voievodului
muntean Radu cel Frumos. În partea de nord a gropniŃei se află
mormântul Mariei de Mangop, a doua soŃie a domnitorului, decedată în
1477, şi cele ale lui Bogdan şi Petru, fiii lui Ştefan.
În pronaos sunt mormintele lui Bogdan cel Orb (mort în
1517) şi al surorii sale Maria (moartă în 1518), cele ale Mariei, soŃia lui
Petru Rareş şi al lui ŞtefăniŃă Voievod. Singura construcŃie din secolul
1 Cf. Vasile Cucu, Marian Ştefan, op. cit., p. 433-434.
2 Absidă – Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creştine.
3 OcniŃă – Nişă mică practicată în grosimea unui zid şi destinată adăpostirii unor obiecte;
element ornamental de forma unei mici firide uşor adâncite în zidărie (semicirculară, în acoladă,
polilobată).
p. 107
al XV-lea, păstrată integral, este turnul tezaurului. Actualul turn de
intrare datează din 1757.
Sculptura în piatră, folosită la împodobirea chenarelor de uşi
şi ferestre este de factură gotică. Mormintele de la Putna au lespezi
sculptate diferit. Mănăstirea este renumită prin colecŃia sa de broderii,
Ńesături, manuscrise, argintărie, obiecte de cult. Amintim,
Evangheliarul din Humor (1487), Epitaful din 1490, Patrafirul din
1504. În bibliotecă se găsesc manuscrise din vremea lui Ştefan cel
Mare: Tetraevanghelul de la Humor, Mineiul de august şi pe noiembrie
(1467), Cuvântările Sf. Ioan Gură de Aur (1470).
RădăuŃi, situat în depresiunea cu acelaşi nume din podişul
Sucevei, este una din vechile localităŃi moldoveneşti, cunoscută încă
din secolul al XIV-lea şi păstrătoare de vestigii istorice.
Biserica Sf. Nicolae din RădăuŃi, ctitoria lui Bogdan I (1359-
1365), cel mai vechi monument din zid care ni s-a păstrat în Moldova,
a fost construit la începutul celei de-a doua jumătăŃi a veacului al XIV-
lea. Este un edificiu romanic, dar cu cele trei încăperi cerute de cultul
ortodox (pronaos, naos şi altar), de plan dreptunghiular.
Ne oprim în faŃa lespezii de mormânt a lui Bogdan I, care ne
relatează că Ştefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea „a înfrumuseŃat
acest mormânt al străbunicului său, bătrânul Bogdan voievod, în anul
6988 (1480), luna ianuarie 27”4. Alexandru Lăpuşneanu, în 1559, a
adăugat bisericii un pridvor, în formă de dreptunghi alungit. În biserică
au fost înmormântaŃi Bogdan I, întemeietorul statului medieval
moldovenesc şi LaŃcu, ctitorul bisericii, Roman I, Ştefan I, Bogdan,
fratele lui Alexandru cel Bun.
Oraşul era renumit prin fabrici de mobilă, metalurgice şi
forestiere, herghelii de cai şi creşterea vitelor mari.
La câŃiva kilometri de Suceava, ne oprim în comuna
PătrăuŃi, unde se află o ctitorie a lui Ştefan cel Mare, datând din anul
1487. Cea mai mică dintre ctitoriile voievodului, biserica a fost
realizată după un plan trilobat, având turla pe naos. FaŃadele au fost
construite din piatră şi cărămidă aparentă. De jur-împrejurul zidului se
află un brâu din plăci de teracotă smălŃuită.
Intrăm în Suceava, Cetatea de Scaun, întemeiată de Petru I
Muşat la sfârşitul secolului al XIV-lea (1388). În timpul acestui domn
şi până în 1566, a fost capitala Moldovei, după care Alexandru
Lăpuşneanu a mutat-o la Iaşi. Din Suceava, Alexandru cel Bun a
condus Ńara timp de 32 de ani. ConstrucŃia respectă planul cetăŃii de
câmpie, planul patrulater al cetăŃii având la origine tipul de fortificaŃii
romano-bizantine, dar şi elemente nord-pontice. Cetatea a fost
construită din piatră, după un plan rectangular cu laturile egale.
Zidurile cu o înălŃime de 10 m şi o grosime de 2 m, aveau în corpul lor
grinzi de lemn. Din sistemul de apărare, mai făceau parte opt turnuri,
care alcătuiau un plan pătrat, şi un şanŃ pe latura de vest. Ample lucrări
de amenajare a cetăŃii le aduce Ştefan cel Mare: sunt adăugate noi
ziduri de apărare şi noi fortificaŃii; este creată o curte exterioară a
cetăŃii; este lărgit mult în afară vechiul şanŃ de apărare; noi fortificaŃii
cu bastioane semicirculare. SiguranŃa zidului a fost mărită cu ajutorul
unui şanŃ lat de 20 m, care separa cetatea de restul platoului. Intrarea în
cetate se făcea pe un pod suspendat pe piloni de piatră, printr-o poartă
îngustă, puternic fortificată5.
După bătălia de la Valea Albă (1476), planul sultanului
Mahomed al II-lea de a cuceri Suceava eşuează. În 1497, asediul lui
Ioan Albert, regele Poloniei, se termină şi el fără rezultat. Curtea
domnească se afla în Cetatea Sucevei; casele erau mari şi solid
construite. Din fostul palat domnesc s-au păstrat numai o parte a
subsolului şi câteva fragmente de zid.
După moartea lui Ştefan cel Mare, sistemul de apărare a
cetăŃii este neglijat. În 1538, Soliman Magnificul întră în Moldova
pentru a-l înlocui pe Petru Rareş cu Ştefan Lăcustă. Suceava este
predată prin trădare turcilor, care jefuiesc toate averile adăpostite aici.
Cetatea este restaurată în vremea Movileştilor. La 21 mai 1600, oastea
4 N. Grigoraş, I. Caproşu, op. cit., p. 14.
5 V. Cucu, M. Ştefan, op. cit., p. 428-429.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
lui Mihai Viteazul intră în cetate fără lupte. O garnizoană a domnului
muntean, pentru scurt timp, va lua în stăpânire cetatea.
Evenimente importante au loc în 1653, când Vasile Lupu în
lupta pentru domnie cu Gheorghe Ştefan îşi instalează familia şi averile
în Cetatea Sucevei. Deşi, în sprijinul lui Vasile Lupu vine Timuş
HmielniŃki, ginerele său, porŃile cetăŃii au fost deschise. Procesul de
degradare a cetăŃii are loc în timpul domniei lui Dumitraşco
Cantacuzino (1673, 1674-1675, 1684-1685) şi Gheorghe Duca (1678-
1683). Din ordinul sultanului, cetatea a fost dărâmată şi arsă.
În secolul al XVII-lea, oraşul a decăzut, Suceava rămânând
un târg mic cu funcŃii administrative. În timpul războiului ruso-turc din
1768-1774, ca urmare a atitudinii de neutralitate, Austria a primit o
parte din teritoriul Moldovei (Bucovina) în care se afla şi Suceava. De
abia la sfârşitul secolului al XIX-lea, au început primele lucrări de
consolidare a ruinelor. Ulterior, înfăŃişarea vechii aşezări s-a schimbat
prin arhitectura modernă a noilor construcŃii: numeroase obiective
industriale, instituŃii social-culturale etc.
Biserica MirăuŃi constituie cel mai vechi monument de artă
religioasă din Suceava atestat documentar. Era locul de încoronare a
domnitorilor şi prima reşedinŃă a Mitropoliei Moldovei. În ceea ce
priveşte data când a fost înălŃată şi ctitorul ei, tradiŃia şi izvoarele
documentare o atribuie lui Petru Muşat sau urmaşilor săi.
Biserica de azi a MirăuŃilor este o construcŃie tipică a
veacului al XVII-lea. Se presupune că planul vechii biserici ar fi
asemănător cu planul actualei biserici: plan triconic, cu turn-clopotniŃă,
alipit zidului sudic al pronaosului.
ConstrucŃia zveltă şi suplă a bisericii Sf. Gheorghe este
caracteristică pentru secolul al XVI-lea. Începută în timpul lui Bogdan
al III-lea (1504-1517), biserica s-a terminat în vremea lui ŞtefăniŃă
Vodă (1522). Pictura atât în interior, cât şi unele scene din exterior,
evidenŃiază originalitatea în modul de tratare a subiectelor religioase.
Actuala biserică Sf. Dumitru, ctitoria lui Petru Rareş, a fost
înălŃată în anii 1534-1535. Este un edificiu religios impunător
(lungimea de 32 m şi înălŃimea de 27 m), cu ziduri susŃinute de
puternice contraforŃi. FaŃa absidelor este decorată în exterior cu firide
alungite; două rânduri de ocniŃe înconjoară întregul edificiu. Pictura, în
cea mai mare parte, se aseamănă cu cea de la biserica Sf. Gheorghe.
Deşi a fost construită pentru necesităŃi de cult ale coloniei
armeneşti din Suceava, biserica Zamca se încadrează „perfect în
formele şi direcŃiile de bază ale arhitecturii religioase moldoveneşti”.
Mănăstirea Dragomirna, ctitoria mitropolitului Anastasie
Crimca (începutul secolului al XVII-lea), se deosebeşte de celelalte
construcŃii prin proporŃiile sale puŃin obişnuite. FaŃadele au fost lucrate
din piatră brută, iar un brâu-torsadă împarte pereŃii în două registre.
FaŃadele au fost împărŃite în trei zone egale cu ajutorul a trei pilaştri.
p. 108
Exterioarele altarului şi pridvorului sunt împărŃite în două, prin câte un
pilastru aşezat în ax. Turla, element arhitectonic care domină întregul
edificiu, se remarcă prin sculptura decorativă: motive geometrice,
vegetale, stele, pătrate, care dau impresia unei adevărate broderii în
piatră. Ne atrag atenŃia sitemul de boltire a naosului, naosul cu două
abside semicirculare săpate în interiorul zidului, altul de formă
semicirculară. Monumentul îmbină în el măreŃia cu gingăşia,
îndrăzneala sculpturilor cu farmecul culorilor. Impresionante sunt
bogăŃia decoraŃiei sculptate şi pictura acestei biserici.
Natura judeŃului Botoşani este pitorească prin aspectul domol
al culmilor acoperite cu păduri, pajişti sau fâneŃe bogate. Peisajul
odihnitor şi locurile istorice, ca şi specificul satelor şi târgurilor
moldovene, fac din această zonă a Ńării o arie turistică atractivă. În
acest judeŃ s-au născut mari personalităŃi ale culturii şi ştiinŃei
româneşti: Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ştefan
Luchian, Grigore Antipa, Octav Băncilă, Ion Simionescu ş.a.
În calea noastră, apare un loc sfânt: Ipoteşti, unde s-a născut
şi a copilărit marele poet Mihai Eminescu. Nu departe de aceste locuri,
se zăresc turnurile bisericilor din Botoşani. La un moment dat, în faŃa
noastră apare biserica PopăuŃi, ctitorie a lui Ştefan cel Mare din anul
1496. ConstrucŃia este zveltă cu faŃada de cărămidă smălŃuită, galben şi
verde, cu nuanŃe deosebite. Zidurile au fost construite din piatră după
un plan triconic. ColŃurile şi contraforŃii au fost realizaŃi din blocuri de
piatră. Două rânduri de ocniŃe sunt dispuse în dreptul pronaosului, iar
absidele au fost decorate cu firide mult alungite. Un brâu masiv din
discuri smălŃuite se află sub cornişă. Turnul-clopotniŃă al bisericii este
unul din cele mai valoroase şi bine păstrate exemplare de acest gen din
epoca respectivă.
Oraşul Botoşani este menŃionat în documente, pentru prima
dată, în secolul al XV-lea. Ştefan cel Mare şi urmaşii săi au avut aici
curŃi domneşti. Din Botoşani, Petru Rareş a emis numeroase
documente („cărŃi domneşti”) către cetăŃile BistriŃa şi Braşov. De la
Botoşani ne îndreptăm spre comuna Flămânzi, unde în februarie 1907
Ńăranii din această localitate s-au răsculat, acŃiunea lor marcând
începutul răscoalei Ńărăneşti din 1907. După un drum destul de lung şi
obositor, ne aflăm din nou în judeŃul Iaşi.
Hârlău este unul din cele mai vechi oraşe moldoveneşti,
menŃionat în documente încă din 1384. ReşedinŃă domnească, Ştefan
cel Mare a încheiat aici tratatul de pace din 12 iulie 1499 cu polonii.
Tot aici, în 1492 Ştefan cel Mare a înălŃat biserica Sf. Gheorghe, cu
valoroase picturi interioare. De la Hârlău la Cotnari este cale scurtă.
Marelui voievod îi plăcea să se mai odihnească în aceste locuri, vestite
pentru vinurile sale.
Revenim în Iaşi, după o călătorie interesantă în nordul
Moldovei. Urcăm dealul Bucium, pe şoseaua care duce la Vaslui.
Printre construcŃiile civile ale celei de-a doua jumătăŃi a secolului al
XVII-lea, se numără şi conacul boieresc din Pribeşti (jud. Vaslui),
aparŃinând familiei Rosetti-Balş. Caracteristică este apariŃia foişorului
şi a cerdacului, uneori de lemn, alteori de piatră, o adaptare a prispei
tradiŃionale de la casa Ńărănească. Gen de foişor cu arcade de cărămidă
sprijinite pe coloane de piatră1. Aproape de DobrovăŃ simŃim boarea
răcoritoare a pădurii dese. Într-un decor sobru, se arată zidurile
mănăstirii DobrovăŃ, zidită în vremea lui Ştefan cel Mare.
În apropiere de comuna Micleşti se înalŃă Movila lui Burcel.
Legenda spune că un Ńăran ara duminica, pentru că nu avea plug.
Ştefan cel Mare care trecea prin acel loc l-a făcut proprietar al movilei,
cu porunca să apere Moldova, alături de alŃi Ńărani, la ceas de grea
cumpănă: „Ia-Ńi movila răzăşie
Ca s-o ai de plugărie ...
Şi tătarii de-i vedea,
C-au intrat în Ńara mea,
Tu să strigi cât îi putea:
„Sai, Ştefane, la hotară,
C-a intrat sabia-n Ńară!”
1 Istoria României (coord. Andrei OŃetea), vol. III, Editura Academiei, Bucureşti, 1964, p. 322.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
Sus, pe vârful movilei, s-a construit mănăstirea SfinŃii
ÎmpăraŃi Constantin şi Elena. În fiecare an, la 21 mai, are loc o veche
serbare câmpenească.
La 12 km de municipiul Vaslui, zăbovim în satul Soleşti. De
la şosea observăm o clădire în ruină, care în 1827 era un edificiu
impunător în stil neoclasic, care domina valea Vasluiului. Moşia şi
conacul de la Soleşti (Casa Rosetti-Solescu) erau proprietatea lui
Iordache şi a Catincăi Rosetti. Aici, s-a născut fiica lor, Elena Rosetti
care s-a căsătorit în 1844 cu Alexandru I. Cuza, viitorul domn. Prima
doamnă a României a încetat din viaŃă, la 2 aprilie 1909, la Piatra
NeamŃ. A fost înmormântată la Soleşti.
Vasluiul, oraşul de la confluenŃa Bârladului cu Racova,
reşedinŃa de azi a judeŃului, apare menŃionat în cronicile străine în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea (1375), iar în documentele interne
în 1432. Situat pe un drum comercial important încă din vremea lui
Alexandru cel Bun, Vasluiul a fost vamă şi reşedinŃă domnească, apoi
scaun domnesc în timpul lui Ştefan cel Mare. După moartea lui
Alexandru cel Bun, Vasluiul devine reşedinŃa łării de Jos (între 1435-
1442).
Printre numeroasele ctitorii ale lui Ştefan cel Mare se numără
şi biserica Sf. Ioan din Vaslui (1490). În PiaŃa Centrală a oraşului, în
decembrie 1972, a fost dezvelită o impozantă statuie a lui Ştefan cel
Mare, înaltă de 5 m, operă a sculptorului ieşean Iftimie Bârleanu. Pe
soclul statuii au fost amplasate stema Moldovei şi un basorelief
intitulat Închinarea steagurilor. De asemenea, pe soclu, au fost săpate
cuvintele lui Nicolae Iorga: „Domn adevărat, viteaz, cuminte şi iubitor
de Ńară şi de neam ... Într-însul găsise poporul românesc cea mai
deplină şi cea mai curată icoană a sufletului său”1.
În Epoca Modernă, vasluienii au contribuit la unitatea şi
independenŃa naŃională prin participarea la RevoluŃia de la 1848,
Unirea Principatelor Române din 1859 şi Războiul de IndependenŃă din
1877-1878. În luptele de la Plevna, o contribuŃie însemnată la
dobândirea independenŃei României au adus-o dorobanŃii din
Regimentul 13. În parcul Copou din Vaslui se află statuia şi mormântul
lui Constantin łurcanu, unul din eroii de la Plevna, descris de Vasile
Alecsandri („Plecat-am nouă din Vaslui/ Şi cu sergentul zece ...”). Nu
departe de Vaslui, în conacul de la Schinetea, a locuit ani de zile
mareşalul Constantin Prezan (1869-1943), erou din Primul Război
Mondial.
Ieşim din Vaslui şi ne îndreptăm spre Huşi. Parcurgem o
distanŃă mică până în comuna Muntenii de Jos, apoi la ieşirea din satul
Băcăoani, pe partea stângă a şoselei, ne oprim în faŃa statuii ecvestre a
lui Ştefan cel Mare. Chipul marelui domn este redat în monumentala
statuie ecvestră, amplasată la sud de Vaslui. Operă a sculptorului
Mircea Ştefănescu, monumentul a fost dezvelit în 1975 cu prilejul
aniversării a 500 de ani de la marea victorie obŃinută de oastea
moldoveană, condusă de Ştefan cel Mare, împotriva oştilor otomane.
Prin măsurile strategice luate, Ştefan cel Mare reuşeşte să-i
atragă pe turci pe valea Bârladului, la confluenŃa râurilor Racova cu
Bârladul. Alegerea locului bătăliei de la Vaslui prezenta mai multe
avantaje: o supraveghere foarte bună a tătarilor, de obicei aliaŃii
turcilor, locul ales mărginit de dealurile Paiu, Rediu, Deleni, Branişte,
Munteni, acoperite cu păduri dese, terenul mlăştinos acoperit cu
păpuriş şi sălcii.
La 10 ianuarie 1475, „se ridică atunci o dimineaŃă care nu
semăna cu dimineaŃa roşie a înfrângerii polonilor. Acum era o
dimineaŃă oarbă, cu neguri groase lăsate pe lumina ei” 2 . Oastea
moldoveană, comandată de Ştefan cel Mare, alcătuită din 40.000
oşteni, la care s-au alăturat 5.000 secui şi 2.000 polonezi, a obŃinut o
strălucită victorie împotriva armatei otomane, condusă de Soliman-
Paşa, care era formată din peste 100.000 de oameni.
1 Dumitru Bran, Aurel Zugravu, Un omagiu în bronz Marelui Ştefan Voievod: statuia ecvestră
de la Vaslui- Podul Înalt, Vaslui, 1977, p. 10; Vasile Cucu, Marian Ştefan, op. cit., p. 472.
2 N. Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare pentru poporul român, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1966, p. 130.
p. 109
După marea biruinŃă de la Vaslui („Termopile ale neamului
nostru” – Nicolae Iorga), Ştefan cel Mare a trimis monarhiilor
europene o admirabilă scrisoare, în care îi înştiinŃează: „Am mers
împotriva duşmanilor creştinătăŃii, i-am biruit şi i-am călcat în
picioare şi pe toŃi i-am trecut sub ascuŃişul săbiei noastre”3.
În drum spre Huşi, ne oprim la Crasna, unde Bogdan al II-
lea, tatăl lui Ştefan cel Mare, a înfrânt oastea polonă, care încerca să-l
reînscăuneze pe Alexăndrel, refugiat în Polonia, după lupta de la
Tămăşeni, pe Siret (1449).
După o călătorie destul de îndelungată, reveneam acasă, în
Huşi, profund impresionat de frumuseŃea, armonia şi bogăŃia locurilor
vizitate. Mă întorceam în „oraşul dintre vii”, „aşezat într-un cadru
natural de o neasemuită frumuseŃe, care i-a susŃinut statornicia,
hrănindu-i sufletul şi trupul de-a lungul veacurilor (care, n.a.), poate
deveni în vremea ce va să vină un oraş demn de istoria strămoşilor”4.
5. De la Huşi la Borşa
Cu ani în urmă, călătoream în fostele Ńări socialiste (Ungaria,
Polonia, Germania de Est), împreună cu Smaranda şi Aurel, prietenii
noştri din Bacău. La întoarcerea în Ńară, prin punctul de graniŃă Petea
(lângă Satu Mare), poposeam la vărul nostru din Petrova, iar ultima
dată la Vişeul de Sus. A plecat din această lume pentru totdeauna, dar
au rămas amintirile frumoase legate de acest om minunat.
Prilejul de a revedea acele locuri s-a ivit la aniversarea a 45
de ani de căsnicie. Atunci, cele mai dragi fiinŃe din lume ne-au oferit
un dar deosebit: o excursie în Maramureş şi petrecerea sărbătorilor de
iarnă (decembrie 2011 – ianuarie 2012).
AşezaŃi confortabil într-un autoturism, pornim la drum pe
traseul: Huşi – Iaşi – Tg. Frumos – Paşcani – Gura Humorului –
Câmpulung Moldovenesc – Borşa. După ce părăsim judeŃul Suceava,
şoseaua cu peisajele sale pitoreşti trece prin pasul Prislop (1414 m).
Trecătoarea, situată între culmile de sud-est ale munŃilor
Maramureşului şi cele de nord-vest ale munŃilor Rodnei, reprezintă o
punte de legătură între Moldova şi „łara Maramureşului”.
JudeŃul Maramureş este străbătut de lanŃul vulcanic Oaş-
Gutâi-łibleş şi de lanŃul cristalin al munŃilor Maramureşului. Paralel cu
aceşti munŃi, pe partea stângă a şoselei, se înalŃă munŃii Rodnei, cei
mai înalŃi din CarpaŃii Orientali, cu mai multe masive ce trec de 2000
m, dintre care se detaşează vârful Pietrosul Mare, maiestuos şi pitoresc
cu cei 2303 m ai săi. Din acest masiv muntos, situat între văile BistriŃei
Aurii, Vişeului şi Izei, Someşului Mare şi SălăuŃei, izvorăsc Vişeul,
Iza, BistriŃa şi Someşul Mare. GheŃarii de odinioară au transformat
culmile într-un şir de creste dantelate şi au presărat o salbă întreagă de
circuri glaciare5 („căldări” sau „zănoage”), care adăpostesc minunate
lacuri alpine.
În trecut, Maramureşul era un Ńinut bogat mai ales în
zăcăminte de sare, dar şi în păşuni şi păduri, pline de animale sălbatice,
între care miticul bour6, pare să fi fost cel mai răspândit, Ńinând seama
de faptul că vechea stemă a Moldovei reprezenta capul acestui animal.
În prezent, judeŃul Maramureş reprezintă principala bază a extracŃiei
minereurilor neferoase şi a metalurgiei neferoase din Ńară (îndeosebi în
zona munŃilor vulcanici ai Oaşului, Gutâiului şi łibleşului). Tot aici se
găsesc mari rezerve de minereuri complexe, minereuri auro-
argintefere, zăcăminte de cupru şi minereuri de plumb. De asemenea,
se extrag mari cantităŃi de piatră de construcŃii, în special andezit, de
calcar. Această zonă a Ńării este bogată şi în ape minerale (feruginoase,
sărate, calcaroase, sulfuroase, bicarbonate etc.).
3 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi
până astăzi, Editura Albatros, Bucureşti, 1971, p. 312-313.
4 Vasile Calestru, Huşii de ieri şi de azi, Casa Editorială „Demiurg”, Iaşi, 2010, p 313.
5 Circ glaciar – Formă de relif, cu contur circular şi aspect de amfiteatru, rezultată prin acŃiunea
de eroziune a gheŃarilor în zona bazinului de acumulare a gheŃii din regiunile montane înalte.
6 Bour – Specie de bovid (lat. bov – bou) sălbatic dispărut, care trăia odinioară şi în Ńara noastră,
socotit strămoşul vitelor mari cornute. Ultimele exemplare au existat până în secolul al XVII-lea în
România, Polonia şi nordul Rusiei.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
În munŃii Maramureşului şi îndeosebi în munŃii Rodnei, se
întind pădurile seculare de conifere, în care predomină molidul. Pe
culmile mai coborâte ale munŃilor, ca şi pe dealurile înalte din
interiorul depresiunii, locul coniferelor este luat de fag, iar mai jos
întâlnim stejarul, carpenul, frasinul, ulmul şi alte esenŃe de foioase.
Constantin C. Giurescu aprecia că „Pământul românesc este
unul din cele mai armonioase, mai frumoase şi mai bogate nu numai
din Europa, dar şi din întreaga lume”1. Pornind de la această premisă,
istoricul susŃinea cu tărie: „Un asemenea pământ care-Ńi dă hrană
îmbelşugată şi variată, care cuprinde în adâncurile lui sare şi aur,
spre a nu mai aminti celelalte bogăŃii, un asemenea pământ nu se
părăseşte2”. În realitate, situaŃia se prezintă cu totul altfel altfel. MulŃi
localnici, printre care foşti mineri, în prezent şomeri, sau meseriaşii
care au renunŃat la vechile lor îndeletniciri (cei care s-au ocupat cu
prelucrarea pietrei, a lemnului, a lânii şi a metalelor), au părăsit locurile
lor de baştină şi s-au stabilit în Ńări străine („Ubi bene, ibi patria” –
„Unde e bine, acolo e patria”). Acest exod (unele localităŃi sunt
depopulate) ar fi trebuit să-i pună pe gânduri, în primul rând pe
guvernanŃii noştri. Au făcut ei tot posibilul pentru a asigura acestor
oameni (nu numai celor din Maramureş) locuri de muncă şi deci
dreptul la viaŃă? Peste ani, ne vom da seama că plecarea lor peste
hotare, în număr atât de mare, a fost o greşeală.
Pe baza descoperirilor arheologice, specialiştii au ajuns la
concluzia că acest spaŃiu geografic a fost locuit, fără întrerupere, de
populaŃia autohtonă, încă din Neolitic. Deşi Maramureşul a rămas în
afara Daciei romane, a fost puternic influenŃată de cultura şi civilizaŃia
romană. Prima menŃiune documentară a populaŃiei o aflăm într-un
document din 1199.
Moştenitor al unor străvechi tradiŃii, Maramureşul constituie
un exemplu în privinŃa procesului de închegare statală. Din mijlocul
acestor maramureşeni – oameni dârji şi viteji – s-au ridicat primii
voievozi ai Moldovei, „descălecători de Ńară, dătători de legi şi
datini”. Dragoş, voievod maramureşean, a fost trimis – probabil în
1352 – de Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, la răsărit de CarpaŃi
pentru paza graniŃelor regatului şi alungarea tătarilor din Moldova. S-a
presupus că drumul străbătut de Dragoş şi ceata lui, din Maramureş în
Moldova, s-a făcut prin pasul Prislop3. Legenda povesteşte că pornind
la vânătoare, Dragoş cu oamenii lui au ucis un bour lângă un râu. Pe
locul unde a ucis bourul, a întemeiat satul Boureni, iar râului i-a pus
numele de Moldova. Voievodul maramureşean Bogdan din Cuhea (sau
Cuhnea), cunoscut pentru ostilitatea manifestată faŃă de politica regelui
Ludovic I de Anjou, de îngrădire a autonomiei Maramureşului, în 1359
a trecut în Moldova şi a înlăturat pe urmaşii lui Dragoş, devenind
primul domn al statului medieval independent Moldova (1359-1365)4.
La 1 decembrie 1918, odată cu întreaga Transilvanie, Maramureşul s-a
unit cu România.
JudeŃul Maramureş dispune de un bogat tezaur de creaŃie
artistică a meşterilor populari, remarcabil prin varietate, frumuseŃe şi
sobrietate: construcŃiile de lemn, ceramica olarilor, Ńesăturile,
frumoasele scoarŃe şi cergi, portul popular. De o mare sensibilitate,
farmec şi autenticitate este şi folclorul maramureşean: doinele,
hăulitele, bocetele, oraŃiile de nuntă sau Ńipuriturile.
Pe lângă frumuseŃea cadrului natural, în judeŃ se află
importante monumente istorice şi de artă. PorŃile maramureşene,
precum şi bisericile în stil maramureşean sunt adevărate comori de
artă. Multe din bisericile de lemn maramureşene (Bogdan Vodă,
Bârsana, Budeşti) sunt atestate documentar încă din secolul al XIV-lea.
Borşa, situat la poalele masivului Toroaiga, este un oraş mic
cu câteva blocuri, magazine şi clădiri care adăpostesc instituŃiile. În
casele aşezate de-a lungul şoselei sau risipite pe văile munŃilor se
1 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 15.
2 Ibidem, p. 25.
3 Ştefan S. Gorovei, Dragoş şi Bogdan, Editura Militară, Bucureşti, 1973, p. 83-84.
4 La Cârlibaba (jud. Suceava), s-a înălŃat un monument în amintirea trecerii lui Bogdan voievod
în Moldova.
p. 110
păstrează identitatea şi cultura naŃională; oamenii trăiesc după tradiŃiile
şi obiceiurile lor.
La intrarea în oraş, venind dinspre Moisei, pe prima străduŃă
la dreapta, ne aflăm în faŃa Monumentului eroului necunoscut închinat
soldaŃilor italieni, germani, austrieci, ruşi şi maghiari, căzuŃi în timpul
Primului Război Mondial. În centrul oraşului, vizităm biserica de lemn
SfinŃii Arhangheli Mihail şi Gavril, construită în 1700, apoi refăcută în
secolul al XVII-lea.
Cu mulŃi ani în urmă, vara, mergeam prin aceste încântătoare
locuri, ne deplasam pe drumuri înguste presărate de bolovani şi pietriş,
apoi treceam prin culmile şi pajiştile alpine străbătute de izvoare
tămăduitoare şi acoperite de flori multicolore: bulbucii 5 , garofiŃele,
clopoŃeii, crinul de pădure şi poroinicul 6 . La marginea pâraielor se
întinde un covor galben cu plante şi flori minunate: piciorul cocoşului7
şi feriga. Culori diferite, nuanŃe mergând de la galben la verde până la
culoarea aramei. Pete mari albastre în ceaŃa dimineŃii şi altele alburii
sub norii ce le învăluie. Cerul este albastru şi reflexele lui par să
coloreze pietrele prundişului. Regret faptul că nu am posibilitatea să
admir floarea-de-colŃ, plantă protejată prin lege, guşa porumbelului8,
crucea pământului, ghinŃura (genŃiana) 9 , opaiŃul 10 munŃilor Rodnei,
sipica11. La peste 1700 m altitudine, apar jneapenii12, cu trunchiurile
lor strâmbe, răsucite şi ienuperii 13 , ce apără pădurile de jos de
avalanşe şi alunecări de teren.
Dacă ne-am afla pe traseul de la Fântâna la Cascada Cailor în
zilele de 23 şi 24 iunie, atunci am avea ocazia să asistăm la un
spectacol deosebit: NopŃile de sânziene. Seara, tinerii urcă pe deal şi
rotesc făcliile, strigând „Făclia mare, măi coconi!” Fetele strâng flori
de sânziene şi în locuri neştiute de nimeni se îmbăiază în apele râurilor
Repedea, Vişeu sau la Cascada Cailor.
La coborâre, pe versanŃii munŃilor apar turmele de oi; mai
jos, ies la iveală plante specifice zonei montane: cimbru de câmp, apoi
sunătoarea şi coada şoricelului, bune pentru ceaiuri tămăduitoare,
delicioasele ciuperci (vineŃele).
După câteva ore de urcuş, apare staŃia meteo, apoi lacul alpin
glaciar Iezer. Cei rezistenŃi la efort pot admira culmea Pietrosului, de
unde în zilele senine se vede o mare parte a Maramureşului. De la
staŃia meteo, ne îndreptăm spre lacul Stiol, pe traseul: TarniŃa la Cruce
– Vârful Repedea – Negoiasa Mare – Negoiasa Mică – Vârful Laptelui
– GalaŃiul – Gârgălău.
După ce străbatem unele trasee, de fiecare dată revenim la
Complexul turistic Borşa, situat la poalele masivului Rodnei la o
altitudine de 850 m şi la o distanŃă de 10 km de oraşul Borşa. StaŃiunea
este un atrăgător centru al turismului montan şi al sporturilor de iarnă;
este, în acelaŃi timp, şi o bază de pornire în excursie spre aceşti munŃi
minunaŃi încărcaŃi de zăpadă. De sus, din teleferic admirăm munŃii şi
urmărim coborârea pe pârtie a schiorilor.
Sus, în vârful Prislopului, se înalŃă mănăstirea Sf. Treime,
ridicată în memoria celor peste 3.500 de militari căzuŃi în cele două
războaie mondiale. Baia Borşa, un fost oraş minier, este renumită prin
izvoarele sale de ape minerale. Chiar în centru se află Monumentul
Minerilor, ridicat în memoria accidentelor de muncă. Tot aici se poate
5 Bulbuc – Plantă erbacee perenă, toxică, din familia Ranunculaceelor, înaltă de 25-75 cm, cu
flori mari, galbene-verzui, răspândită în regiunile de munte (Trollius europaeus).
6 Poroinic – Plantă erbacee cu tuberculi din genul Orchis, familia Orhideelor.
7 Piciorul cocoşului – Plantă erbacee din genul Ranunculas, mai mult sau mai puŃin toxice, cu
frunze de obicei lobate şi flori galbene.
8 Guşa-porumbelului – Plantă erbacee perenă din familia Cariofilaceelor, cu tulpina ramificată,
moale, cu frunze opuse, ovate, ascuŃite, cu flori albe-vierzui şi cu fructe bace (fruct cărnos, cu miezul
zemos, în care se află seminŃele), negre strălucitore.
9 GhinŃura (genŃiana) – Nume generic dat speciilor de plante erbacee din genul Gentiana, familia
GenŃianaceelor, cu flori mari, decorative, albastre şi galbene în regiunea montană.
10 OpaiŃ – Plantă erbacee, anuală sau perenă din genul Melandrium, cu flori hermafrodite sau
unisexuale, cu 3-5 stile, caliciul gamosepal şi fructe capsule uniloculare.
11 Sipica – Plantă erbacee bienală, cu tulpina şi frunzele păroase şi flori albe-albăstrui dispuse în
capitule.
12 Jneapăn - Arbust din familia Pinaceelor, cu tulpini ramificate, târâtoare şi cu frunze
aciculare, câte două într-o teacă, lungi de 3-6 cm.
13 Ienupăr – Arbust din familia cupresaceelor, mult ramificat, cu frunze aciculare verticilate,
persistente şi conuri sferice, negre-albăstrui, care conŃin 0,2-2% ulei, folosit în industria farmaceutică.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
vizita Catedrala Minerilor, cu hramul Schimbarea la FaŃă, FaŃă care se Indienii au preluat-oo şi au transmis mai departe, ĩn Orientul
serbează în prima duminică a lunii august, odată cu Ziua Minerului. Un
Mijlociu.Regele
jlociu.Regele Hammurabi din Babilon,a perfecŃionat moara de vânt
vâ
alt locaş de cult este biserica romano-catolică,
catolică, care a fost
f ridicată în
1817, iniŃial din lemn, apoi refăcută în 1835. şi a conceput un imens proiect de irigare a câmpiei
Ne-am întors la hotel şi ne-am am pregătit pentru noaptea de
Mesopotamiei,folosind energia vântului.
revelion. Într-oo atmosferă de voie bună, cu bucate gustoase şi băuturi
alese, cu muzică de calitate şi dans, am trecut cu toŃii, tineri şi
vârstnici, veniŃi din diferite zone ale Ńării, într-un
un alt an – 2012 - , în Acestã invenŃie
Ńie a fost modernizatã
modernizat ĩn scolul VII â d.Hr, de cãtre
speranŃa că Noul An va fi cu sănătate şi cu multe împliniri.
persani.Pânzele erau folositee pentru a propulsa vasele pe mare,dar au
Reveneam acasă, pe acelaşi drum, prin pasul Prislop, cu
gândul la locurile mirifice pe care le-am
am vizitat şi la oamenii
oam minunaŃi fost convertite pentru a folosi vântul la mãcinarea cerealelor.Energia
cerealelor.
pe care i-am întâlnit în peregrinările noastre.
eoliana a fost exploatatã şi pe pe uscat, când moara de vânt a fost
refãcutã ĩn jurul anului 650 a. d Hr.Morile
Hr. de vânt persane erau dotate
cu palete de rogojinã ĩncrucişate
şate de trestie,care, ĩmpinse de
O mică istorie a energiei eoliene
vânt,ĩnvarteau
ĩnvarteau roata la care erau fixate.

Prof. Matei Dragoş - Roman

Energia eoliană este generată prin transferul energiei

vântului unei turbine eoliene.Vânturile
e.Vânturile se formează datorită
încălzirii neuniforme a suprafeței
ei Pământului de către energia
radiată de Soare,care ajunge la suprafațaa planetei noastre.
noastre

A
ceastă încălzire variabilă a straturilor de aer produce zone
de aer de densități diferite, fapt care
re creează diferite mișcări
mi
ale aerului.Energia cinetică a vântului poate fi folosită la
antrenarea elicelor turbinelor, care sunt capabile de a genera Fig. 1 Hamurabbi (n. 1820-d.1750,
1820 rege:1792-1750)
electricitate. Unele turbine eoliene sunt capabile de a produce până la 5
O jumatate de roatã trebuia acoperitã cu un zid pentru a evita
MW de energie electrică,deși acestea
cestea necesită o viteză constantă a
ca o parte din palete, ĩn timpul rotaŃiei,
rota sã se afle ĩmpotriva vântului
vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 kilometri pe oră. În puține
pu
oprind mişcarea roŃii.Aceste mori erau folosite pentru macinarea
zone ale Pământului există vânturi având viteze constante de această
cerealelor,activarea pompelor care ridicau din puŃuri apa necesarã
necesar
valoare, deșii vânturi mai puternice se pot găsi la altitudine mai mare și
pentru irigarea campurilor,taierea lemnului sau pentru furnizarea altor
în zonele din apropierea oceanelor.
forme de energie mecanicã.Aveau totuşi inconvenienŃa
inconvenien de a funcŃiona

Drept o sursã energeticã,vântul este cunoscut omenirii de mii numai când sulfa vântul, exact din direcŃia cuvenitã.Heron
cuvenit din

de ani.Energia vântului a fost folositã de cãtre om din cele mai vechi
timpuri. Egiptenii au fost primii care auu folosit energia generatã de
vânt, atunci când au navigat pe Nil, ĩnn jurul mileniului IV i.Hr, urmaŃi
de mulŃi alŃii, cum ar fi chinezii, indienii, persanii, grecii, romani.
Moara de vânt apare şi ĩn China. Ideea de a folosi forŃa vântului pentru
a acŃiona roŃile morilor, a aparŃinut cãlugãrilor
ãlugãrilor budişti, care au
construit prin anul 1250 d.Hr. o serie de mori, puteau servi şi ca locuri
de rugãciune. Morile respective erau prevãzute cu roŃi
ro mici, a cãror
menire era aceea de a se ĩnvârrti tot timpul.Numai cã primele roŃi
ro
acŃionate de energia eolianã,
ã, folosite pentru morãrit,
morã erau la ĩnceput
nişte structuri extrem de simple. Pe un ax vertical era dispus un numãr
Alexandria1, descria prima maşină generatoare de energie ca fiind o
moară de vânt primitivă,utilizată pentru a pune în funcŃiune o
orgă. 2 Acesta menŃioneazãã existenŃa
existen primelor mori de vînt abia în
secolul al VII-lea
lea d.Hr., în Persia, explicând cã acestea aveau un ax
1 . Heron din Alexandria (c. 10 - 70 d.Hr.) a fost un matematician, enciclopedist și inginer
grec ce a trăit în Alexandria, Egipt, Imperiul Roman. Despre viaţa
via acestui om nu se cunosc
detalii, în ciuda faptului că numele său este legat de istoria învăţământului,
învă fiind primul din
lume care a deschis o școală-politehnică,
politehnică, la Alexandria, Egipt, unde a activat toată viata, ca
profesor și conducător. A adus contribuţiiii în geometrie, astronomie, fizică, tehnică,
matematică. A stabilit formula pentru aria rombului (ca semiprodusul diagonalelor);
diago a
determinat volumele corpurilor; a tratat problema duplicării cubului; a redat metoda de
determinare aproximativă a rădăcini cubice, a definit termeni tehnici din geometrie.I se
atribuie formula lui Heron de calcul al ariei unui triunghi cunoscând
cunoscâ lungimile laturilor.n.a

de pânã la 12 pânze şi o piatra de moarã. PoziŃia

Ńia pânzelor respective
2 Inventii :
ĩnsã putea fi modificate. 1.diopterul - instrument optic pentru măsurări geodezice și astronomice
2.distribuitorul de apă
3.uși automate
4.maşini şi turbine pe bază de abur
p. 111 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
vertical, în jurul căruia erau montate de la şase pînă la douăsprezece Mediu,morile aveau mai multe utilitaŃi,nu numai agricole:ĩn afara de
pale cu formă dreptunghiulară, confecŃionate din rogojini de stuf sau mãcinatul cerealelor,ele serveau la stoarcerea uleiului,mãcinarea
pînză, iar energia generată la suflarea vîntului fiind utilizată pentru a sãrii,acŃionarea ferãstrãului.Morile de vânt din Europa aveau o
măcina cereale. structurã specialã,partea principalã fiind aşezatã pe un postament solid
din lemn,sub forma de tripod,format din douã grinzi aşezate in
MenŃiuni despre moara de vânt se ĩnmulŃesc, aşa cum am
cruce,care se sprijineau pe sol. Alte patru grinzi verticale se ridicau
scris mai jos:
pentru a susŃine corpul morii şi permiteau elicelor sã se roteasca, pe un
ax orizontal, ĩn funcŃie de bãtaia vântului.
- ĩn 38 î.Hr: mori de vânt sunt menŃionate lângă palatele lui
Mithridate1 din Regatul Pergam-Asia Mica;

- ĩn 636 d.Hr.: sunt semnalãri cãrora califul2 arab Omar3

utiliza mori de vânt la pomparea apei pentru irigaŃii;

-anul 823: ĩn Afghanistan este menŃionatã o moară de vânt

cu ax vertical;

Fig.3.Mori de vânt din epoca medievalã

Morile de vânt ulterioare erau construite astfel ĩncât doar

partea superioarã a lor sã fie rotativã,o ĩmbunãtãŃire majorã,pentru cã
erau mult mai uşoare şi prin urmare,aveau un randament mai
bun.Odatã cu aceastã inovaŃie,se puteau folosi şi alte materiale,precum
cãrãmizile şi piatra, pentru susŃinerea morii de vânt.
Fig.2 Moara de vant de tip ,, persana’’
Aşa cum am scris mai sus ,morile de vânt din Europa au fost
-secolul al X-lea: este menŃionatã ĩn Pakistan o moară de vânt
construite în sec al 12-lea, mai exact din 1180, aduse de cruciaŃi din
orizontală;
Orient ,initial ĩn în nordul Franţei și în sudul Angliei,apoi ele s-au

Prima moară de vânt cu palete profilate au apărut în răspândit în Germania,Danemarca, Suedia, Norvgia, Austria, Ungaria,

Europa,ĩn secolulal XII-lea d.Hr. Chiar dacă era foarte simplă, este Polonia.În perioada Renaşterii,inventatori celebrii ca Leonardo da

totuşi vorba de prima cercetare aerodinamică a palelor. Acestea au fost Vinci s-au interesat foarte intens de morile de vânt, ceea ce a condus la

utilizate în principal pentru pomparea apei sau pentru măcinarea numeroase inovaŃii, uneori inutile.

grâului.Existã un document al pontifului din 1105 care menŃiona

autorizarea pentru construirea morilor de vânt ĩn diocezele franceze Cele mai cunoscute mori de vânt sunt din Olanda.

Evreux,Coutances şi Bayeux.FaŃã de „strãmoşii" persani, morile

Spre sfârşitul secolului al XIII-lea,olandezii au fost cei care
europene erau mai complexe şi de dimensiuni mai mari,cu palete
au dus pe culmi mult mai ĩnalte tehnologia care a stat la baza
groase legate de o roatã verticalã.În acest fel,vântul sufla continuu spre
funcŃionãrii morilor, dezvoltând noi modele de pale,acoperite cu o
palete,garantând un randament mai ridicat al morii.În decursul Evului
pânzã bine ĩntinsã,pe un cadru de lemn.Aceste mori de vânt,de
1 Suveran al părŃilor între 171 - 138 î.e.n., iar Mithradates" însemna „cel ieşit din Mitra". dimensiuni mari,au fost folosite ĩn ĩntreaga Europa,pânã la apariŃia
An Encyclopedia of Battles: Accounts of Over 1560 Battles from 1479 B.C. to the Present
By David Eggenberger. motorului cu aburi, ĩn anii 1800, moment ĩn care englezii au fost cei
care au adaugat structurii atât de cunoscute şi un motor,care permitea
2 Denumirea de califat provine din arabă: khilāfa respectiv. khalīfatu rasūl Allāh
(arab: t‫ل ا‬wxxxxxxxxxy‫{ ر‬xxxxxxxxx|}~, DMG Ḫalīfa, plural Ḫulafāʾ, urmaș, calif, locțiitor al profetului. rotirea,ĩn funcŃie de direcŃia vântului,mult mai uşor. Olandezii, la
Philip K. Hitti. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai.
București: Editura All,1998. rândul lor, au fost dintotdeauna extrem de inventivi ĩn privinŃa
3 .Cali arab intre 634-644.n.a
p. 112 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
mecanismelor cu ajutorul cãrora sã Ńinã apa mãrii la distanŃã,au
construit diguri,fortificaŃii şi mori de vant, pentru a scoate de sub ape
pãmântul pe care ĩl puteau utiliza pentru agriculturã.Cu ajutorul
morilor pompau apa din sute de lacuri şi mlaştini,prevenenind
reĩnundarea terenului.Astazi, morile de vânt sunt un adevãrat simbol al
peisajului olandez şi al luptei continue cu apa şi locuitorilor acestei
Ńãri.În Olanda ele au fost folosite pentru a drena1 zonele mlăștinoase
pentru a le face locuibile de către Jan Leegwater și inginerii danezi
care i-au urmat.
Olandezii au început încă din 1390 să perfecŃioneze designul morii-
turn. Pentru obŃinerea unor rezultate cât mai bune, au montat elicea
morii în vârful unui rum cu o înălŃime semnificativă. În interiorul
acestuia existau mai multe etaje cu diferite roluri, printre care stocarea
cerealelor, îndepărtarea plevei (resturile de la seminŃe) şi măcinarea
grăunŃelor.

Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea

grăunţelor cât și la tăierea buștenilor, mărunţirea tutunului,
confecţionarea hârtiei, presarea seminţelor de in pentru ulei și
măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Moară de vânt este o
instalaţie ce permite transformarea energiei eoliene în energie
mecanică de rotaţie. În acest scop, vântul pune în mișcare elicea morii.
Moara de vânt se folosește pentru măcinarea cerealelor sau pentru Fig. 4 Moarã din Olanda

desecarea terenurilor mlăștinoase prin pomparea apei

La nivelul inferior locuiau morarul şi familia sa.La început

.O moară de vânt are mai multe părţi componente:
-Acoperișul-acesta apăra interiorul morii de intemperii;
-Evantaiul-vântul făcea ca palele lui să se rotească până ajungeau în
bătaia lui directă;
-Palele-pânzele întinse peste cadrul de lemn al palelor captează vântul
și le rotesc;
morile de vânt europene erau capabile de a produce 25-30 kW de
putere mecanică dar la momentul de vârf al evoluţiei lor, sfârșitul sec
al 19-lea, ele au ajuns să producă aproximativ 1500 MW.Mult mai
mare suces au avut morile de vânt americane, pentru ferme se foloseau
pentru pomparea de apă de la mare adâncime,fiind folosite în
agricultura din vestul Statelor Unite.Eficienţa rotorului s-a dublat
graţie îmbunătăţirilor paletelor- acum din metal- realizate de inginerul
american Thomas Perry, la sfârșitul secolului al XIX-lea..

-Pâlnia pentru grâne-grânele, aruncate de un om, cădeau prin aceasta și

cădeau printre pietrele de moară;

-Cardanul-folosea rotirea palelor pentru a mișca pietrele de moară;

-Pietrele de moară-două pietre masive se roteu, strivind grânele aflate

sub ele și transformându-le în făină.

Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se

învârteau în jurul unor axe orizontale, spre deosebire de perși care
mergeau pe principiul unor axe verticale.

Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele

aveau cinci și ocazional mai existau și cu șase. Treptat multe din aceste
mori de vânt europene au ajuns să aibă două sau trei nivele interioare
unde bunurile (grăunţele, vopseaua, tutunul) puteau fi stocate.
1 Asana.n.a
Fig. 6 Turbina eoliana proiectata de inginerul Thomas Perry (1803).
Thomas Osborn Perry a fost un inginer mecanic,proiectant, precum
și inovator original al motorului eolian din metal. Perry a adus
contribuţii semnificative la domeniul de turbine eoliene cu reglaj
electric și a fost un pionier al tehnologiei moderne de energie eoliană.
Thomas Osborn Perry sa născut în Franklin,Michigan pe 28 februarie
1847. În 1882 și 1883, în timp ce lucra pentru Motorul de vânt SUA și
Compania de pompare, Perry a realizat peste cinci mii de experimente

p. 113 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Geografie
pe rotoare eoliene și lame de rotor. Experimentele sale a dus la o moară pe un fascicul de pivot, care a permis rotorului pentru a capta vântul
de vânt de design,care a fost de 87% mai eficientã decât alte morile de
din diferite direcţii.Lamele erau a fost controlate de cilindri hidraulici
vânt fabricate la acel moment. Principalele ĩmbunatãŃiri Perry au fost
utilizarea de lame concave eoliene fabricate din oţel, mai degrabă decât pentru a menţine viteza constantă. Generator și butucul rotorului au
lamele plate din lemn. În scopul de a efectua experimentele sale, Perry
fost montate pe un fascicul de pivot, care a permis rotorului pentru a
a proiectat și a construit ĩntr-un tunel de vânt ,un instrument de
cercetare,care nu a fos folosit în uz comun, la acest moment.În 1888, capta vântul din diferite direcţii.
Thomas Perry și Laverne Noyes a fondat Compania Windmill
Aermotor și a început fabricarea morile de vânt Aermotor. Aermotor
au fost folosite pentru pomparea apei pentru animale și a devenit
indispensabil pentru fermierii din Vestul Mijlociu din S.UA, la
sfârşitul secolele XIX şi ĩnceputul secolului 20, reuşind sã vânda doar
45 de mori de vânt în primul an; ĩntre timp vânzările au crescut rapid și
Henry Perry a vândut sute de mii de mori de vânt.Perry a făcut, de
asemenea,multe alte îmbunătăţiri la desene moară de vânt și a publicat
mai multe brevete de design eoliene referitoare la mentenabilitatea și
eficienţa.

RevoluŃia industrială a oferit un nou început pentru morile de

vânt, prin apariŃia de noi materiale. În consecinŃă, utilizarea metalului a
permis modificare formei turnului şi creşterea considerabilă a maşinilor
pe care le numim pe scurt “eoliene”.Morile de vânt pentru ferme au
fost în vogă în prima parte a sec. al 20-lea. Mai mult de 1 milion de
asemenea mori sunt încă în funcţiune în lume, iar ĩntre 1850- 1970 au
fost construite peste 6 milioane în S.UA.Dorinţa de electrificare a
gospodăriilor de-a lungul Great Plains din anii 30 a impulsionat
dezvoltarea de turbine eoliene battery-charging.Așa-numitele
windchargers au premers turbinelor eoliene cu 2 sau trei palete
actuale,folosite pentru furnizarea de electricitate pentru reședinţele
îndepărtate și pentru a asigura electricitate statelor din ţările în curs de
dezvoltare.
Fig.7 .Turbima Smith-Putnam
Următorul jalon în dezvoltarea Turbinelor Eoliene (TE) a
fost turbina Gedser, construită între 1956 şi 1957 de către pionierul
danez al energiei eoliene Johannes Juul pentru compania de
electricitate SEAS pe insula Gedser din sudul Danemarcei. Cu un rotor
de 24 m diametru şi o putere de 200 kw, această capacitate a funcŃionat
din 1958 până în 1967,cu un factor de utilizare a puterii instalate de
cca. 20%. Trebuie menŃionat faptul că finanŃarea acestui proiect a fost
asistată prin Planul Marshall.

Prima abordare comercială, pe scară largă, a conversiei

energiei eoliene în energie electrică a fost cea de la Granpa's Knob din
Vermont, U.S.A. din 1939, prin turbina Smith Putnam.Aceasta avea o
putere instalată de 1,25 Mw şi un rotor cu ax orizontal de 53 m
diametru. Acest proiect a cumulat experienŃa şi geniul unor proiectanŃi
de top, precum von Karman sau den Hartog. Această turbină poate fi
considerată cea mai longevivă,funcŃionând cu succes mult mai mult
timp decât multe dintre agregatele multi-Mw ai anilor '80.Turbina a
avut două lame, 175 de metri în diametru, pe partea de jos a vântului a
unui turn de 120 picior zăbrele de oţel. Fiecare lama a fost de
aproximativ 8 metri lăţime și 66 metri lungime, și se cântărea opt tone.
Turbina a avut două lame, 175 de metri în diametru, pe partea de jos a
Fig 8 Turbina Gedser.
vântului şi un turn de 120 picioare zăbrele de oţel. Fiecare lama a fost
de aproximativ 8 metri lăţime și 66 metri lungime, cântărind intre 7-
Energia produsã era dependentã de tãria şi intensitatea
opt tone. Lamele au fost construite pe scondrilor de oţel și acoperit cu
vântului, de aceea, odatã cu pãtrunderea reŃelei de electrificare pânã ĩn
o piele din oţel inoxidabil..Generatorul a fost un 1250 kW, 600 rpm
cel mai mic sat american, ĩn anii ‘30, ai secolului trecut, morile de vânt
generatorului sincron realizat de General Electric, producătoare de
şi-au pierdut din popularitate.Criza petrolului din anii 1970 a fost un
2400 V la 60 de cicluri.Generator și butucul rotorului au fost montate
stimulent pentru preocupările de valorificare a energie eoliene ca o
p. 114 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
sursă verde, alternativă de electricitate. Turbinele de vânt uzuale
moderne generează între 250-300KW putere, aproape de 10 ori mai
mult ca turbinele tradiţionale europene de aceeași mărime. Turbinele
Maglev folosesc o tehnologie inventată de savantul Nicholas Tesla și
perfecţionată de cercetătorii americani, presupunând utilizarea
magneţilor permanenţi pentru rotirea paleţilor morii de vânt.
Americanii au precizat că, în principiu, este vorba de un sistem similar
funcţionării celebrelor trenuri Maglev care merg pe pernă magnetică
.„Este o tehnologie unică în lume care are foarte multe avantaje și
aproape niciun dezavantaj. Eficienţa este de 95%, centrala produce de
la o viteză a vântului de 1,5 m/s până la viteze foarte mari de 40 m/s,
iar noi garantăm o cantitate constantă de energie produsă lunar.
Fig. 10 Dimensiunile turbinelor eoliene
Plus o garanţie de 25 de ani pe instalaţie în care vom repara
orice problemă ar putea să apară”, a declarat Milorad Savkovik,
reprezentantul pentru Balcani al companiei americane Strong Sales. Un
MW instalat al turbinelor Maglev va costa aproximativ la fel ca un
MW al unei eoliene clasice – 1,7 milioane de euro. Un prototip de 5
MW funcţionează în statul New York. Mai există însă și o centrală de
100 de MW făcută pentru Pentagon, dar Armata Americană păstrează
secretul asupra rezultatelor ei. Potrivit estimărilor făcute de Autoritatea
pentru Energie din SUA, în următorii 10 ani o cincime din energia
Americii va fi produsă în centrale Maglev. Principiul după care se
ghidează centrala este levitaţia magnetică care face ca paleţii
agregatului eolian să plutească în aer, fără rulmenţi. Turbinele
funcţionează datorită fluxului magnetic permanent. Acești magneţi
permanenţi sunt compuși dintr-un metal rar denumit "neodimium",
care nu-și pierde energia prin frecare, fiind utilizat pentru rezonanţa
magnetică și de către NASA în anumite zboruri spaţiale în spaţiu.
Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluţie foarte bună la problema
energetică globală Utilizarea resurselor regenerabile se adresează nu
numai producerii de energie, dar prin modul particular de generare
p. 115
reformulează și modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor.
Energia eoliană în special este printre formele de energie regenerabilă
care se pretează aplicaţiilor la scară redusă.
Fig.11 Turbina Maglev
Energia eoliana are avantantaje şi sezavantaje
Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanţe
poluante și gaze cu efect de serã, datorită faptului că nu se ard
combustibili.
Alte avantaje:
1.Nu se produc deșeuri. Producerea de energie eoliană nu
implică producerea nici unui fel de deșeuri.
2.Costuri reduse pe unitate de energie produsă. Costul
energiei electrice produse în centralele eoliene moderne a
scăzut substanţial în ultimii ani, ajungând în S.U.A. să fie
chiar mai mici decât în cazul energiei generate din
combustibili, chiar dacă nu se iau în considerare
externalităţile negative inerente utilizării combustibililor
clasici.În 2004 preţul energiei eoliene ajunsese deja la o
cincime faţă de cel din ani iar previziunile sunt de continuare
a scăderii acestora deoarece se pun în funcţiuni tot mai multe
unităţi eoliene cu putere instalată de mai mulţi MW
3.Costuri reduse de scoatere din funcţiune. Spre deosebire
de centralele nucleare, de exemplu, unde costurile de
scoatere din funcţiune pot fi de câteva ori mai mari decât
costurile centralei, în cazul generatoarelor eoliene, costurile
de scoatere din funcţiune, la capătul perioadei normale de
funcţionare, sunt minime, acestea putând fi integral reciclate.
Principalele dezavantaje sunt: resursa energetică relativ
limitată, inconstanţa datorată variaţiei vitezei vântului și
numărului redus de amplasamente posibile. Puţine locuri pe
Pamânt oferă posibilitatea producerii a suficientă electricitate
folosind energia vântului.La început, un important dezavantaj al
producţiei de energie eoliană a fost preţul destul de mare de
producere a energiei și fiabilitate relativ redusă a turbinelor. În
ultimii 25 de ani, eficacitatea energetică s-a dublat, costul unui
kWh produs scăzând de la 0,7 euro la circa 0,32 euro în
prezent.Un alt dezavantaj este și "poluarea vizuală" - adică faptul
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
că au o apariţie neplăcută - iar altul ar fi faptul că produc "poluare
sonoră" (sunt prea gălăgioase). De asemenea, se afirmă că
turbinele afectează mediul șii ecosistemele din împrejurimi,
omorând pãsãri șii necesitând terenuri mari virane pentru
instalarea lor.Argumente împotriva acestora sunt că turbinele
moderne de vânt au o apariţie ie atractivă stilizată că maşinile
omoară mai multe păsări pe an decât turbinele și că alte surse de
energie, precum cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru
mediu, deoarece creează poluare șii duc la efectul de serã.De
asemenea, există un risc mare de distrugere în cazul furtunilor.
introdusaã ĩn timpul dominaŃiei
Ńiei cumane şi tatare in secolele XI-XIII,
XI in
Dobrogea si Moldova.In 1851, calatorul francez FrancoisFra de Vietra,
menŃiona morile de vant in Dobrogea, cu patru sau sase panze.Aceste
mori erau folosite in trecut de catre oameni pentru a macina cerealele
sau a face ulei, nu au fost foarte des intalnite in Romania.Singura zona
care a facut exceptie a fostt Dobrogea,si mai rar Basarabia chiat
Moldova,, deoarece acolo lipsa apei i-a i facut pe locuitori sa isi
construiasca mori de vant.

Fig. 13 Parcul eolian din Whietelee din ScoŃia.

Fig.12 Puterea vântului: capacitatea mondială instalată

insta 1996- 2010 Liderii lumii in capacitate eoliana Decembrie 2004, erau ,dupa cum se
poate vedea in tabelul de mai jos:
ările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene
Țările
sunt China,S.UA, Germania șii Spania. La începutul anului 2011, Tara Capacitatea (MW)

ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era de 24% 1.Germania 16.629
în Danemarca, 14% în Spania șii Portugalia, circa 10% în Irlanda 2. Spania 8,263
și Germania, 5,3% la nivelul UE.
3.S.UA 6,74o

4.Danemarca 3,117
Deșii încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru
5.India 3,000
majoritatea ţărilor, producţia
ia energiei eoliene a crescut practic de cinci
ori între 1999 și 2006, ajungându-se ca, în unele ţări,
ări, ponderea energiei
energie 6.Italia 1,125
eoliene în consumul total de energie să fie semnificativ: 7.Olanda 1,087
Danemarca(23%), Spania (8%), Germania (6%). Ponderea energiei 8.Marea Britanie 888
eoliene, în totalul consumului intern era, la începutul anului 2011, de
9.Japonia 874
24% în Danemarca, 14% în Spania șii Portugalia, circa 10% în Irlanda
Ir
și Germaniașii 5,3% la nivelul UE, iar în Româniade numai 1,6%. 10. China 464

La nivelul Uniunii Europene, capacitatea totală de producţie

produc energetică
a turbinelor eoliene era la finele anului 2010 de 84.074 MW. Potrivit
datelor de la finele anului 2010 Germania are cea mai mare capacitate
de producţie
ie de energie eoliană din UE, de 27.214 MW, urmată de
Spania, cu 20.676 MW, iar apoi, la mare distanţă,
distan de Italia (5.797
MW) și Franţa (5.660 MW).
În martie 2011, energia eoliană a devenit, pentru prima dată, tehnologia
cu cea mai mare producţie ie electrică din Spania, potrivit Reţelei
Re
Electrice din Spania (REE), cu 21 % din totalul cererii de electricitate
din Spania. Pe locurile următore: energia nucleară (19%), energia
hidraulică (17,3%), ciclurile combinate (17,2%), termocentralele
term pe
cărbune (12,9%) și energia solară (2,6%). Mulţumită
umită aportului energiei
eoline, s-aa evitat importarea de hidrocarburi în valoare de 250 de
milioane de euro șii emisia de 1,7 milioane de tone de CO2, adică
echivalentul plantării a 850.000 de copaci.În
paci.În anul 2011, pentru
construcţia unei capacităţi de producţieie energetice eoliene de 1 MW,
este necesară o investiţie de 1,5 – 1,7 milioane de euro.În prezent,
parcul eolian Whitelee din Scoţia
ia este cel mai mare parc eolian terestru
din Europa.
Cea dintâi menŃiune documentarãã privind existenŃa
existen morilor de vânt ĩn
spaŃiul românesc, este menŃionatã ĩntre anii 1531-1532,
1531 dar ea a fost
In Romania, moderna, majoritatea
majori morilor de vant erau
localizate in Dobrogea, zona care, pe la 1900, avea aproximativ 700 de
mori, mai ales in zona Tulcea, Chilia Veche, Sulina, Letea, Valea
Nucarilor, Jurilovca. Morile erau construite cu un numar de patru sau
sase pale din sindrila.. Din nefericire, din peisajul dobrogean, aceste
mori au disparut in timpul primului razboi mondial, nerezistand
bombardamentelor sau incendiilor provocate de acestea. Astazi, in
judetul Tulcea, mai exista doar o moara de apa si doua de vant, cele de
vant nefiind functionale, ci doar o atractie turistica, pe langa
manastirile Saon si Celic Dere. Pe teritoriul României, regimul
vântului este determinat atât de particularităŃile circulaŃiei generale a
atmosferei(diferite sisteme barice care o traversează), cât şi
departicularităŃile suprafeŃei active. Se pune în evidenŃă rolul de baraj
orografic al CarpaŃilor,care determină anumite particularităŃi regionale
ale vântului. Viteza medie anuală estedirect influenŃată de orografie şi
de stratificarea termică a aerului. În zona montană suntcaracteristice
viteze medii anuale care scad cu altitudinea de la 8 – 10 m/s pe
înălŃimilecarpatice (2000-2500
2500 m) până la 6 m/s în zonele cu altitudini
de 1800 – 2000 m, peversanŃii adăpostiŃi vitezele anuale scad la 2-3 2
m/s, iar în depresiunile intramontane acesteasunt de 1-2 1 m/s. În
interiorul arcului carpatic, vitezele medii anuale oscilează între 2 – 3
m/s,iar în exteriorul CarpaŃilor, în Moldova, acestea sunt de 4 – 5 m/s,
mediile anuale cele maimari remarcându-se
remarcându în partea de est a Ńării, în

p. 116 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Geografie
Câmpia Siretului inferior (5 – 6 m/s), pelitoralul Mării Negre (6 – 7
m/s), în Dobrogea şi Bărăgan (4 – 5 m). Este evident faptul că zonele
cele mai bune pentru amplasarea unor turbine eoliene în Romania sunt
cele cu vitezele medii cele mai mari, respectiv litoralul Mării Negre,
Delta Dunării, Câmpia Siretului inferior şi Podişul Moldovenesc. Baza
legală privind utilizarea surselor de energie regenerabilă în România
este constituită din H.G. nr. 443 din 10.04.2003, privind promovarea
producŃiei de energie electrică din surse regenerabile de energie,
urmată de H.G. nr. 1535 din 18.12.2003,hotărâre care aprobă
Fig.14 Moara din anul 1880
Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie.În
sectorul eolian din România au investit CEZ (Cehia), ENEL (Italia),
Energias de Portugal (Portugalia) și Iberdrola Renovables
(Spania).CEZ a instalat 115 turbine la Fântânele, 90 dintre ele fiind
deja legate la reţeaua natională de energie electrică.Eolienele au cca
100 m înălţime. Turbinele pentru parcul eolian construit de CEZ sunt
livrate de către gigantul industrial american General Electric.
Fig. 15 Moară din Basarabia
.Energias de Portugal (Portugalia), al treilea cel mai mare
investitor în energie eoliană la nivel mondial, a terminat construcţia
unui parc eolian de 69 MW la Cernavoda, în mai 2011. Energia poate
alimenta 70 000 de gospodării și a costat 200 milioane de dolari. La
această dată În Dobrogea sunt construite deja parcuri eoliene care
însumează 600MW.In 2009 erau instalaţi doar 14 MW. În 2010, în
centralele eoliene erau instalaţi în total 462 MW.România a ajuns, în
2011, la 850 MW instalaţi în total în eolian (adică o putere mai mare
decât cea a unui reactor nuclear de la Cernavodă). Un MW instalat
costă 1,6 milioane de euro.La începutul anului 2012, în Dobrogea
există peste 500 de turbine eoliene.Cehii de la CEZ, portughezii de la
EDP sau italienii de la Enel au investit în energie eoliană în Dobrogea.
În Romania, la începutul anului 2012, există peste 1000 de turbine
eoliene care produc 3% din totalul de energie. Investiţiile în eoliene au
creat până acum 1000 de locuri de muncă.Eolienele din România
produc, în medie 150 - 200 de megawaţi-oră. Costul energie eoliene
p. 117
este de 170 de euro pe megawatt/oră, de aproape trei ori mai mult faţă
de energia produsă de hidrocentrale.Potrivit hărţii energiei "verzi",
potenţialul României cuprinde 65% biomasa, 17% energie eoliană,
12%energie solara, 4% microhidrocentrale, 1% voltaic + 1%
geotermala.Î
Fig. 16 Relieful Romaniei
n România, cu excepţia zonelor montane, unde condiţiile
meteorologice dificile fac groaie instalarea și întreţinerea agregatelor
eoliene, viteze egale sau superioare nivelului de 4 m/s se regăsesc în
Podișul Central Moldovenesc și în Dobrogea.Litoralul prezintă și el
potenţial energetic deoarece în această parte a ţării viteza medie anuală
a vântului întrece pragul de 4 m/s. În zona litoralului, pe termen scurt
și mediu, potenţialul energetic eolian amenajabil este de circa 2.000
MW, cu o cantitate medie de energie electrică de 4.500 GWh/an.
Fig. 17 Distributia vitezei medii anuale a vantului pentru inaltimea de
50 m.
Pe baza evaluării și interpretării datelor înregistrate, în
România se pot monta instalaţii eoliene cu o capacitate de până la
14.000 MW, ceea ce înseamnă un aport de energie electrică de
[
aproape 23 000 GWh/an. Potrivit unui studiu al Erste Group,
potenţialul eolian al ţării, estimat la 14.000 de MW, este cel mai mare
din sud-estul Europei și al doilea din Europa.Transelectrica a avertizat
că în sistemul naţional pot fi preluate turbine eoliene de maximum
4.000 de MW, în contextul în care a primit cereri de racord la reţea
pentru proiecte de peste 30.000 de MW, din care 8.000 de MW au
deja contracte semnate.România are un mare potential energetic din
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Geografie
resurese regenerabile, dintre care energia eoliana se situeaza pe ala IV-
lea loc, constitituind 17.7% din totalul productiei de energie , la
nivelul anului 2012. In strategia de valorificare a surselor regenerabile
de energie, potentialul eolian aproximativ 14.000 MW (putere
instalata) , care poate furniza o cantitate dee energie de 23.000 GW/h.
aceste valori reprezinta o estimare a potentialului teoretic si trebuie
nuantate in functie de posibilitatile de exploatare tehnica si
economica.Romania
Romania are un potential eolian urias localizat in Dobrogea,
sudul Moldovei si Banat, potential descoperit de investitorii straini, in
anul 2007, dupa ce Romania a aderat la U.E.

Fig. 19.Harta parcurilor eoliene din România

Bibliografie
Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedi Român, Editura Politică, București, 1962-
ionar Enciclopedic
1964
Carmen Zaharia - Energia şi mediul Editura UniversităŃii Al. I. Cuza 2004
Matei Dragos, Comuna Rachiteni-studiu fizico-geografic,
geografic, Braila, 2012
Mori de vînt, 21 iunie 2008, Adela Cristina Teodorescu, Jurnalul Național
Răduleț, R. și colab. Lexiconul Tehnic Român,, Editura Tehnică, București,
Bucure 1957-1966
Secretele tehnicii,, editura Litera International, distribuit Financiarul, p. 7
Volta Torrey, Vânt-Catchers:
Catchers: Morile de vânt americane de ieri și de mâine, S. Greene Press, 1976
Un ghid câmp la Morile de vânt americane, de T. Lindsay Baker, Universitatea din Oklahoma Press, 1985

Fig. 18 Distributia productiei energetice a Romaniei la 7 Ianuarie 2013

Romania si-aa luat angajamentul, in fata Comisiei Europene,

ca va folosi, pana in anul 2020, energie din surse regenerabile in
procent de 24% peste media europeana care a fost stabilita la 20%.
Romania însă nu a luat în calcul mai multe aspecte:

1.lipsa banilor pentru extinderea şi consolidarea retelelor de

Fig.20 Parcuri eoliene aparute în anul 2012
transport a energiei electrice pentru
ntru a realiza racordul noilor instalatii;

2. lipsa legislaŃiei care să accelereze realizarea expropierilor

de teren necesare pentru amplasarea noilor linii de înaltă tensiune;
Energia solară
Prima turbină eoliană de mare putere a apărut în România, în
2003, la Ploieşti, şi a devenit funcŃională de la 1 ianuarie 2004, având o
capacitate de 660 kW. Urmatoarea centrală eoliană a fost amplasată în
apropiere de BistriŃa-Năsăud,
Năsăud, aceasta fiind funcŃonala începand cu 1 Prof. ing Elena Gabriela Dascalu
ianuarie 2007.De atunci şi până acum piaŃa eoliană româneascăromâneasc a - Roman, jud. NeamŃ
evoluat lent, iar în 2010 a explodat:daca la finele anului 2009 erau
doar 14 MW eolieni instalaŃi, la sfarsitul anului 2012 turbinele Energiile convenŃionale (petrol,carbune,gaze naturale)
precum şi energia nucleară,au cea mai mare contribuŃie la
cumulau o capacitate de 457 MW. În anul 2012 au fost demarcate o
încălzirea globalãã şi poluarea mediului. Ele
El necesitã dezvoltarea
serie de proiecte europene de construire de turbine eoliene în pasul unor infrastructuri foarte scumpe, precum instalaŃiile de
Tihuta, Orşova, Vaslui, Baia, Topolog Macin, Valea Nucărilor şi prelucrare a combustibililor fosili, conductele pentru transportul
Corbu., aş acum se poate observa în harta de mai jos. acestora şi centralele electrice.

P
ericolele sunt mari: reziduurile
ziduurile rezultate din prelucrările
prelucră
industrialee care sunt deversate în mod accidental, ucid întreaga
regiune pentru zeci de ani, zonele contaminate prin accidente
nucleare rãmân radioactive pentru zeci de mii de ani.
Energia solarã este liberă, nelimitatã şi nepoluantă.
nepoluant Este perfectã
pentru zonele rurale izolate, departe de reŃelele
reŃelel naŃionale de energie
electrică. O mica centrala proprie,cu baterii, poate să înmagazineze
energie suficientã pentru patru-cinci
cinci zile. Prin tehnologie modernă,
eficientaa sistemelor solare se imbunaătăŃeste
imbunaătăŃ zi de zi. Impactul asupra

p. 118 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Oenologie
Pãmântului este mic – nu există practic poluare şi nu se impune
dezvoltarea unei infrastructuri uriaşe. Vin şi cultură universitară în Burgundia
Energia furnizată de Soare,care atinge suprafaŃa Pământului,este de
zece mii de ori mai puternică decât ar putea Omul sã foloseascã
vreodată!
Prof. dr. ing. Avram D. Tudosie - Huşi
În momentul de faŃã trebuie sã fim atenŃi
Ńi la energia folositã,in
folosit acest
UNESCO a înfiinŃat prima catedră universitară de vin şi
mod evitand decesul ecologic al Pãmântului. Consumul casnic
cultură la Universitatea din Burgundia, aflată în podgoria ce
energetic al celor mai mulŃi oameni este relativ mic – gãtit,
produce 75% vinuri roşii, la egal cu podgoria Bordeaux.
iluminat,mici consumatori electrici şi încãlzire. Folosind propriul

P
sistem de energie solara devenim mult mai constienti de consumul de rimul profesor
ofesor care va ocupa postul de conducător va fi experta
energie si trebuie sã adaptãm acest consum la condiŃiile
condi de vreme şi în climatologie şi vin Jocelyne Perard, care a deŃinut în trecut
anotimpuri. postul de decan al UniversităŃii. UNESCO lucrează în general,
cu Ńări defavorizate, dar înfiinŃarea acestei catedre a fost considerată ca
În Mongolia care are o populaŃie ruralãã numeroasă
numeroas izolată la
necesară pentru rolul pe care îl va avea în schimbul de informaŃii cu
munte, au fost instalate
alate peste 3000 de sisteme solare de iluminat pentru
consumul unor familii şi,de asemenea, au fost realizate sisteme solare programele viticole din Ńările în curs de dezvoltare. Prin acest program
pentru centre sportive, tabere şcolare şi centre turistice. se vor emite diplome şi se vor organiza cursuri pentru diferite nivele
În România încă se gãsesc multe sate izolate, mai ales de munte, care universitare.
nu sunt electrificate.
Societatea Românã de Energie Solarăă estimează că peste 10.000
de case în 500 de aşezări ri din România sunt foarte potrivite pentru
utilizarea energiei solare.
În România,sunt puŃine instalaŃii solare moderne, toate realizate
cu scop demonstativ. De exemplu, înn 1996, Institutul de Cercetare si
Proiectare pentru Automatizari(IPA), a realizat izat la Vidra o instalaŃe
solară demonstrativa, care poate asigura necesităŃileŃile de electricitate şi
de apã ale unei ferme din Câmpia Românã mânã în cadrul unui proiect
international.
Societatea Românã de Energie Solarã, IPA şi Guvernul German
au demarat împreunã un proiect prin care se poate furniza, din sisteme
solare, energia electricã necesarã pentru pânã la 14 cãtune din
frumoasa vale a Cernei.
Sursele de energie solarã au fost considerate ca fiind cele mai
bune,imediat profitabile pentru majoritatea oamenilor de pe Pãmânt,
prin asigurarea energiei pentru diferite instalaŃii.
Soarele este, de departe cea mai importantã sursa de energie Jocelyne Perard
pentru noi. El încãlzeşte atmosfera pãmântului, vaporizeazã apa din
oceane, direcŃioneazã norii rezultaŃi Ńi prin curenŃi de aer, denumite şi Cel mai scump vin din lume
vânturi, spre continente,acolo unde îşi dovedesc utilitatea, determinând La o licitaŃie organizată Ia Los Angeles, de Casa Christie's, mai
ploile şi menŃinâd debitele râurilor. Aceasta este o modalitate directã
multe sticle de Mouton Rothschild 1945 au fost vândute pentru suma
de a folosi aceastã energie şi face parte din procesele fiziologice ce au
loc pe Pãmânt de milioane de ani. Însã Soarele poate face “un pic” mai de 22.650 de euro bucata (28.750 de dolari), devenind astfel cel mai
mult:ar putea sã asigure întreaga cantitate de energie
energi de care are nevoie scump vin din lume. Totodată, un anonim a cumpărat două loturi de
o societate industriala modernã,la scara mondialã pentru viitor, ceea ce Mouton Rothschild 1945, unul constituit din 12 sticle (pentru 290.000
nu poate face o sursã de energie obişnuitã. Avantajele folosirii energiei de dolari), iar altul din 6 sticle de doi litri (345.000 de dolari), în cadrul
solare sunt multiple. In continuare mentionam cateva dintre ele: unei licitaŃii organizate la Beverly Hills.
- evitarea poluarii sau diminuarea ei;
- economisirea resurselor naturale epuizabile; Mai mult, pentru a sărbători înfrângerea nazismului, pe eticheta
- profit crescut;
comandată de baronul Philippe de Rothschild unui tânăr desenator,
- imbunatatirea starii de sanatate a oamenilor;
- productia ieftina a lentilelor de concentare; Philippe Jullian, se poate citi „1945, Anul Victoriei”.

Este vorba de un vin produs în cantităŃi foarte mici

mi de-a lungul anilor,
au explicat experŃii.

Vinurile de la raft, „proaste” din cauza depozitării

(Prof.
Prof. dr. ing. Avram D. Tudosie, doctor în enologie şi viticultură,
degustător naŃional autorizat)

Majoritatea vinurilor care se găsesc în comerŃ, pe rafturile

rafturi magazinelor
şi supermarketurilor, sunt transportate, şi mai ales, depozitate, în
condiŃii improprii – la temperaturi mai ridicate de 10-14
10 °C şi în
poziŃie verticală (cu dopul în sus), fapt care permite degradarea

p. 119 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Pedagogie
Arheologie
vinurilor prin oxidare intensă şi nepermis,
mis, acestea pierzând din calităŃi. toate simŃurile sunt implicate în cunoaşterea naturii. Se pune accent pe
Ar trebui păstrate, măcar în poziŃie orizontală, ferite de soare, lumină şi insuşirea metodelor de cercetare, investigare, experimentare pentru
de temperatură mai ridicată de 14 °C, dar nu în frigider sau congelator.
însuşirea cunoştinŃelor, formarea deprinderilor şi comportamentelor
Sute de probe au fost ridicate din magazine din toată Ńara şi au fost
evaluate
valuate de două comisii de specialişti, români şi străini. Toate cele practice. Plimbările
rile prin parc, excursiile în mai multe medii din natură,
168 de vinuri analizate au fost ridicate direct din magazinele de observările spontane în natură, expoziŃiile, jocurile, desfăşurate în
comercializare. La unele vinuri s-aa simŃit că au fost bune şi chiar foarte
sectoarele de activitate au deprins pe copii să fie interesaŃi de mediul în
bune, dar din cauza felului în care au fost depozitate,
epozitate, s-au
s depreciat ca
gust, limpiditate şi culoare. care trăiesc, de protecŃia şi grija faŃă de mediu. Organizarea
O excursilor
ecologice, plimbărilor în natură, dezvoltă curiozitatea, interesul pentru
analiză, comparaŃie, descoperire prin contact direct. În faŃa
EducaŃia ecologică în grădiniŃă
spectacolului naturii, copii pot face descrieri verbale, pot să creeze
jocuri pe teme ecologice, iar
ar educatoarea poate concepe jocuri cu
Ed. Corciovei Tatiana - Huşi
conŃinut educativ care să stimuleze curiozitatea pentru investigaŃia unui
Marele biolog Eugen Pora afirma că „este momentul să-i
să anumit mediu. Prin tratarea interdisciplinară a problemelor privind
învăŃăm pe copii de ce trebuie
uie protejată natura”. protecŃia mediului, contribuim la formarea unui comportament
ecologic faŃă de mediul înconjurător. Copilul trebuie lăsat să descopere

A
stăzi, când asistăm la cel mai vertiginos amestec al omului
el însuşi adevărul, să-ii cultivăm interesul pentru promovarea stării de
în natură, se impune educarea în spirit ecologic, a tinerei
sănătate în mediul înconjurător, să-l
să educăm în sprijinul ocrotirii şi
generaŃii, deoarece „copiii sunt mesaje vii pe care le
protecŃiei mediului înconjurător.
trimitem către vremuri pe care noi nu le vom mai trăi”.
trăi”
ii să iubească natura nu numai că le dăm
ÎnvăŃându-i pe copii
Orice copil poate deveni prieten al naturii dacă o respectă şi
viaŃa întreagă o îndrumare nouă, veşnic senină a minŃii şi sufletului lor,
participă la refacerea ei. Natura are nevoie de prieteni, iar noi, cadrele
dar le oferim posibilitatea de a cunoaşte că planta e o fiinŃă şi că ceea
didactice prin educaŃia pe care o facem copiilor, referitor la acest
ce pare neînsufleŃit, un munte, un râu, poate avea influenŃă asupra
asupr
subiect, trebuie să insuflăm cu toată puterea, prin argumente puternice,
omului.
dragostea pentru natură cu tot ceea ce ea ne oferă măreŃ ori simplu,
bogat ori modest. Bibliografie:

Mohan Gh., Ardelean A. — Ecologie şi protecŃia mediului, Bucureşti, Editura Scaiul, 1993
Washington, D.C.: Peace Corps ICE, August 1993 (Pământul e comoara noastră – Manual de educaŃie
ecologică).
Ion Simionescu - Să iubim şi să ocrotim
rotim natura, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1993, pagina
83;

ModalităŃi de abordare privind receptarea textului

literar pentru copii

Prof. BoŃuTatiana - Huşi

Textele
xtele literare încorporează în ele un sistem de valori,
suscită interesul copiilor şi generează trăiri afective autentice, le
dezvoltă sentimente social-morale
morale şi estetice în limitele posibile la
vârsta lor.
În învăŃământul preşcolar există o latura educaŃionala - educaŃia
alea de învăŃare pe care am parcurs-o
parcurs cu copiii, a constat în

C
ecologică - care ne ajută să întregim activitatea de modelare a copiilor
co
în spiritul respectării şi ocrotirii naturii, acŃionând în domeniul transpunerea acestora în poziŃia de interpret şi creator de

transformării, modelării acesteia doar în scopuri nobile, prin formarea literatură urmărind dezvoltarea complexă a personalităŃii.

de viitori ecologişti. ConŃinutul activităŃii ecologice trebuie să fie

Povestirile, lectura poeziilor îşi află funcŃia lor deplină din momentul
simplu, accesibil înŃelegerii copiilor.. Desfăşurate în mediu concret
în care copilul, intrând în vârsta preşcolarităŃii,
preş este apt să devină
p. 120 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Pedagogie
destinatarul unui mesaj complex. Cu şi fără suport intuitiv, copilul SituaŃiile de învăŃare rezolvate prin metode interactive de grup
reuşeşte să recepteze un text epic, liric , o întâmplare sau un şir de dezvoltă copiilor gândirea democratică deoarece ei exersează gândirea
repetiŃii. Este îndeajuns să i se dezvăluie copilului existenta unei lumi critică şi înŃeleg că atunci când analizează un personaj,
a poveştilor, pentru ca aceasta să-i devină o necesitate. comportamentul uni copil, o faptă, o idee, un eveniment, ei critică
comportamentul, ideea, fapta, ci nu personajul. Metodele învaŃă copiii,
Treptat, copilul începe să poată să-şi exprime gândurile cu uşurinŃă,
că un comportament întâlnit în viaŃa de zi cu zi poate fi criticat pentru a
impresiile, să le redea în mod inteligibil, cursiv, deprindere care este
învăŃa cum să-l evităm. Ei aduc argumente, găsesc soluŃii, dau sfaturi
necesară în procesul comunicării cu cei din jur, în modul însuşirii
din care cu toŃii învaŃă. Este însă importantă alegerea momentului din
cunostinŃelor şi mai ales, în activitatea şcolară viitoare.
lecŃie, personajul-copil şi fapta lui deoarece ele reprezintă punctul

Pentru ca textele să fie receptate mai uşor trebuie ca acestea să fie cheie în reuşita aplicării metodei şi nu trebuie să afecteze copilul.

expresive şi să aibă valoare estetică. În mod evident, copilul nu

După fiecare metodă aplicată se pot obŃine performanŃe pe care
intuieşte expresivitatea limbajului, dacă nu este pus în contact cu un
copiii le percep şi-i fac responsabili în rezolvarea sarcinilor de lucru
limbaj expresiv, dacă nu are posibilitatea de a se familiariza cu latura
viitoare. Copiii înŃeleg şi observă că implicarea lor este diferită, dar
estetică a unei comunicări verbale.
încurajaŃi îşi vor cultiva dorinŃa de a se implica în rezolvarea sarcinilor
de grup. Grupul înŃelege prin exerciŃiu să nu-şi marginalizeze partenerii
de grup, să aibă răbdare cu ei, exersându-şi toleranŃa reciprocă.

Povestirile educatoarei contribuie la înŃelegerea si transmiterea

mesajelor, la educarea capacităŃii de a audia cu atenŃie un text, de a
reŃine ideile acestuia, de a demonstra că l-a înŃeles, la îmbogăŃirea
vocabularului activ şi pasiv pe baza experienŃei activitătii personale şi
sau a relaŃiilor cu ceilalŃi si simultan la utilizarea unui limbaj corect
din punct de vedere gramatical. De aceea am selectat cu grijă textele
ce se pretează a fi abordate tinând cont de caracteristicile grupei de
copii, de caracteristicile psihoindividuale ale dezvoltării acestora, de
mesajul ce se doreşte transmis. Realizarea cu succes a povestirilor şi
lecturilor educatoarei a fost susŃinută întotdeauna de un material
didactic atractiv, de măestria didactică de care trebuie să dăm dovadă
Sarcina noastră a educatoarei este, de a procura şi pune la dispoziŃia
noi, educatoarele în transmiterea şi receptarea corectă a mesajului din
copiilor o serie de texte bine alese pe care să le reciŃî sau povesti
text.
punând în evidenŃă coloratura textelor, frumuseŃea versurilor şi
expresivitatea dialogurilor. În toate circumstanŃele este nevoie de pasiune, de acel ,,foc ce
mistuie şi preajmă şi purtător”, după cum afirma Lucian Blaga,
Un prim moment în desfăşurarea activităŃii de memorizare este
deoarece munca cu omul nu poate fi pe deplin eficientă, dacă nu vom
captarea şi menŃinerea continuă a atenŃiei întregii grupe, căci, acesta
Ńine seama că fiecare copil are ceva bun în el, ceva ce îl poate înălŃa
este şi un exerciŃiu ce stimulează dispoziŃia copiilor de a învăŃa
spre soare şi că, prin felul nostru de a fi, prin arta de a lucra cu el,
trezindu-le interesul. Priceperea de a capta atenŃia copiilor atât de activi
putem să-l ajutăm pentru adaptarea la viaŃa şcolii şi activitatea din
şi dinamici, se bazează pe cunoaşterea profundă a acestora pentru a şti
clasa întâi.
să le oferi ,,surprize” potrivit vârstei lor.

Pentru a optimiza procesul de memorare şi receptare a textului liric

am utilizat o serie de jocuri- execiŃiu: ,,Să ne jucăm de-a rimele”pentru
însuşirea versurilor şi recitarea lor corectă, am folosit jocul
,,Completează poezia’’sau jocul ,, Să facem un tablou de iarnă” în
încheierea activităŃii în vederea fixării textului memorat.

p. 121 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Pedagogie
-dezvoltarea
dezvoltarea abiliŃǎtilor
abiliŃ de comunicare
Plan de intervenŃie
ntervenŃie personalizat. - socializare,relaŃionare
irea unor deprinderi elementare
-însuşirea
An şcolar 2012-2013.
2013. Studiu de caz -creşterea
creşterea nivelului de dezvoltare şi coordonare
motrică .
IntervenŃiaia educatoarei în cadrul grǎdiniŃei:
gr
Ed. Liliana Albu - Huşi Tipuri de activitate:
- educarea limbajului
IniŃiator de program: Ed. Albu Liliana - activitaŃii practice
InformaŃii confidenŃiale: - activitati artistico-plastice
artistico
Date de identificare: - activitaŃi
aŃi de educaŃie fizicǎ
fizic
Nume: C. Strategii centrate pe copil ale educatoarei :
Prenume: R. -valorificarea
valorificarea maximǎ
maxim a jocurilor
Data naşterii: 3.02.2005 -procedee
procedee de lucru simple, cu grad mic de
Varsta: 7 ani dificultate
CNP: -stimularea
stimularea corespunzatoare a senzaŃiilor
se si
Domiciliul: Huşi percepŃiilor
Date familiale: -valorificarea
valorificarea ariilor
ariilo de stimulare şi a tuturor
-familie –mama, tata şi bunici. spaŃiilor din gradiniŃǎǎ cu care copilul vine în contact (care influenŃeazǎ
influen
-posibilitaŃi bune de creştere şi educare; în mod pozitiv dezvoltarea fizică, intelectuală, afectivă, senzorială si
Diagnostic medical: Tulburare din spectrul autist; autist infantil. socială a copilului).
CARACTERIZAREA GENERALĂ A SUBIECTULUI: SUBIECTULUI individualizarea metodelor folosite pentru copiii cu disabilitati;
-individualizarea dis
-are
are o stabilitate comportamentală ,cu uşoare variaŃii -adaptarea
adaptarea materialului didactic folosit la fiecare activitate;
-din punct de vedere relaŃional.se poate integra uşor într-un într -procurarea
procurarea materialului de sprijin atunci cand este nevoie;
co lectiv (e xer cită p re ferin Ń e p en tru p erso an ele care îi -organizarea
organizarea unor activitati la care sa participe toti copiii;
aco rd ă mai mu ltă atenŃie),este supus şi nu se manifestă -construirea
construirea unei imagini pozitive despre sine-pe sine fondul unor
violent faŃă de colegi ; activitati de grup orientate spre valorizarea posibilitatilor fiecaruia
-îinŃelege
îinŃelege ,dar nu dă răspunsuri la solicitările educatoarei si pe un sistem de relatii pozitive intre educatoare si copil si intre
-ştie să numere ; copii.
- distinge culorile ; Resurse, mijloace:
-cunoaşte animalelele ; -material didactic adecvat fiecǎrei rei activitaŃi
activitaŃ
-îi place să se joace cu jucăriile . -jucării
STRATEGII DE INTERVENłIE -rechizite
I.IDENTIFICAREA SITUAłIEI -CD- player, CD-uri
CD (cântece pentru copii)
II-DIAGNOZA ŞI PROGNOZA -cǎrŃi
Ńi cu imagini, cǎrŃi
c de colorat
Colectarea informaŃiilor s-a realizat prin : -planşe,
e, jetoane
-discuŃii cu psihopedagogul;
-analiza produselor activităŃii (desene,fişe) Metode şii instrumente de aplicare:
-observarea comportamentului-fişe fişe de observaŃie. -jocul
-percepŃia şii manipularea de obiecte
FIŞA DE OBSERVAłIE A ACTIVITĂłI LOR
OR LA GRĂDINIłĂ -conversaŃia
-explicaŃia
Diagnostic psihologic: -exerciŃiul
-capacitate slabǎǎ de efort, concentrare redusă
redus łinta 1:
-atenŃie destul de greu de captat, Dezvoltarea abilitǎŃilor
ilor de comunicare:
-stare de agitaŃie psihomotorie, -sǎ perceapǎ şi sǎǎ rosteascǎ cuvinte
-negativist, capricios -sǎǎ rǎspundǎ adecvat(verbal sau comportamental) la ceea ce i
-labilitate emoŃională se spune, i se cere
Evaluare pedagogică: łinta 2:
- necooperant Terapia cognitivǎ:
- nu se poate exprima prin vorbire – retard de limbaj -sǎ cunoascǎ şi sǎǎ recunoascǎ obiecte
- nivel de inteligenŃă mediu -sǎ cunoascǎ şi sǎǎ recunoascǎ persoanele cu care vine v în
- nu are formate deprinderi practice contact
- atras de obiecte şi situaŃii diverse -sǎ cunoascǎ bine spaŃiul Ńiul grǎdiniŃei
gr cu care vine în contact
Specialiştiti care intervin în aplicarea programului: łinta 3:
-educatoarea:- ludoterapie, terapie cognitivǎ, ǎ, stimulare psihicǎ Dezvoltarea motricitǎŃii:
intensivǎ – prin activitatea la grupă -sǎǎ utilizeze obiecte, jucǎrii – usor de manevrat
-psihologul – consilierea mamei -sǎ recunoascǎǎ anumite obiecte, jucǎrii
-prof. logoped - terapie logopedică a copilului -sǎ ştie sǎǎ se autoserveascǎ şi sǎ aşeze la locul lor obiectele
Responsabil de program: Ed. Albu Liliana utilizate
Scopul: -sǎ ofere şi altor copii jucǎriile
juc pe care le foloseşte
Dezvoltarea potenŃialului cognitiv al copilului în vederea
ve integrǎrii lui
în grupul de copii şi în activitǎŃile specifice grǎdini
ǎdiniŃei. Metode şii instrumente de evaluare:
Obietive cadru (pe termen lung): -evaluare oralǎ
-dezvoltarea abilitǎŃilor cognitive
nitive specifice vârstei -observaŃie directǎ
preşcolare -evaluarea rezultatelor
ltatelor concrete: desene, lucrări
lucră practice etc.

p. 122 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Pedagogie
Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunŃăm la predarea
Nr. Intensitate Intensitate Intensitate lecŃiilor.. Elevii ajung la echilibru normal atunci când sunt puşi să
crt COMPORTAMENT minima medie maxima
muncească, să exerseze, nu atunci când li se explică.
1. -manifestă int eres,part icipă la 1X 2 3
act iv it ăŃ i, co nt r ibu ind în mo d spontan
la realizarea sarcinilor activităŃii

2. - est e recept iv la o bser vaŃ iile şi 1 2X 3

îndrumările psihopedagogului

3. - s e a n t r e n e a z ă î n a c t i v it a t e 1X 2 3
a ş t e p t â n d s ă f i e
îndemnat,încurajat

4. - s e i n t e g r e a z ă î n c o le c t i v , e s t e bun 1X 2 3
execut ant ,dar fără op inie proprie
5. -are un co mpo rt ame nt 1 2x 3
corect,cuviincios

6. -participă la activităŃi ,mai ales 1X 2 3x

pentru a obŃine aprecieri
pozitive şi pentru a fi lăudat

7. -este invent iv,cu manifestăr i de 1X 2 3

creat ivitate

8. -este îmbrăcat îngrijit 1 2 3x

9. - p u ne fr ec ve nt înt r ebăr i 1 2X 3
psihopedagogului

10. -dă răspunsuri corecte şi 1X 2 3 Asigurarea învăŃării eficiente şi durabile care răspunde
co mp lete la întrebări
nevoilor personale cât şi cerinŃele comunităŃii în contextul european
Bibliografie:
cere cadrului
lui didactic abordarea demersului didactic fără a face o
-Cosmovici, A., Iacob, L.,1999, Psihologie şcolară , Editura Polirom, Iaşi; delimitarea netă între metodele ,,tradiŃionale”
,, şi cele ,,moderne”.
-łinică
łinică ,S.,2004, Repere în abordarea copilului dificil, Editura Eikon, Cluj-
Cluj
Napoca. Metodele aplicate să fie cât mai riguros selectate, într-o
într formă
accesibilă novatoare, care să favorizeze activităŃi diferenŃiate, Ńinând
cont de compoziŃia eterogenă a clasei.
Introducerea
troducerea metodelor active
în predarea lecŃiilor la ciclul primar Dascălul nu va cenzura părerile elevilor, dimpotrivă, va
îndruma elevul în activitatea de învăŃare. Elevul nu va fi evaluat pentru
Înv. Florentina Tudosie - Huşi ceea ce nu ştie.

Societatea modernă cere elevului iniŃiativă şi creaŃie, Uzând de metodele interactive, comunicarea învăŃător-elev
învăŃător
capacitate de investigare, deprinderi
ri de muncă independentă. devine
ine element esenŃial al realizării unei instriri active, se realizează cu
Introducerea metodelor active este determinată de necesităŃile succes obiectivele formative, cresc şansele de succes şcolar pentru toŃi
sociale. elevii, se ating obiectivele afective--atitudinale.

O
bişnuirea elevilor din cilclul primar cu diferite
modalităŃi de muncă independentă, dar şi în echipă,
priceperea de a exprima sistematic rezolvarea exerciŃiilor
exerciŃ
problemelor, alcătuirea unor scheme, planuri, de a dezlega jocuri de
perspicacitate, de a aprofunda diferite variante de verificare şi
evaluare, duc la creşterea randamentului şcolar. Trebuie să avem în
vedere ca timpul consacrat activităŃilor dee efectuare a exerciŃiilor, prin
care elevii transformă în deprinderi şi priceperi noŃionale, definiŃii şi
regulile cu caracter operaŃional, să fie mai mare decât explicaŃiile
propriu-zise.
Practicând metodele activ-participative,
activ elevul execută în
acelaşi timp anumite sarcini de lucru şi ajunge să deŃină un control
şi asupra activităŃii proprii de învăŃare. Elevul este realmente ,,agent
,,
”, trăind experienŃe care se petrec în întregime în viaŃa lui
activ”,
interioară.
Metodele active educă elevii şi din punct de vedere moral. Ei
devin mai toleranŃi, acceptă ideile altora, învaŃă să critice, cu
argumente, idei şi nu oameni şi observă că întotdeauna se mai poate
aduce o completare, se poate aduce în discuŃie o nouă perspectivă
asupra unui subiect.

p. 123 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Pedagogie
Dinamismul
mul său şi resursele pe care le activează îi vor da
sentimentul de autenticitate: poate da curs propriei iniŃiative, e capabil
de autonomie şi de a decide, de a se angaja activ în propria lui formare.
surprizei, copiii au costatat
ostatat că în mapă sunt şi cărŃi şi caiete iar
coperŃile erau „pline de flori cu multe culori”,. În interiorul unei cărŃi
educatoarea a găsit două tablouri care au constituit suportul pentru
memorizare poeziei „MulŃumesc „ de Gh. Zarafu.

,,Metodele
Metodele active sunt, din această perspectivă, singurele
singur
autentice şi eficiente, ele scoŃând din adâncuri ceea ce este mai
personal în fiecare, dinamismul vital care este unul realist, raŃional,
dirijat spre evoluŃia fiinŃei”.1

Descătuşat de teama de a se adresa direct învăŃătorului sau

de teama apostrofăriii în cazul unui răspuns greşit, elevul devine mai
activ şi mai preocupat de însuşirea cât mai multor cunoştinŃe prin efort
propriu.

PerfecŃionarea şi modernizarea lecŃiilor reprezintă un

permanent experiment, o operă colectivă a cercetării şi acŃiunii practice
prac Prin forŃele lor propii copiii, au reuşit să memoreze poezia, au înŃeles
la care sunt chemate să-şi
şi aducă contribuŃia toate cadrele didactice. ce înseamnă să fii politicos iar spre finalul activităŃii au modelat,
desenat daruri pentru Andrei (un copilul politicos ) integrând astfel
activitatea plastică. Lucrările au fost expuse
ex pe panouri şi evaluate
folosind metoda „Turul galeriei” după care au revenit în cadrul
„De-aa joaca interactivă” activităŃii de educare a limbajului . Aplicând metoda „Explozia
Stelară”, numită de copii „Jocul SteluŃelor”, am verificat astfel,
conŃinutul poeziei, în care cel solicitat avea ca sarcină să formuleze o
întrebare respectând cuvântul scris pe steluŃă.
Educ. Cecilia Pisaltu - Huşi
Exemplific în continuare întrebarile:
CINE? Cine se-ndrepta
ndrepta spre grădiniŃă?
Metodele interactive de grup acŃionează asupra modului de Cine venea di urma ei?
gândire şi de manifestare a copilului. Aplicarea lor trebuie făcută UNDE? Unde mergea grăbătă
ăbătă fetiŃa?
sub forma unui joc cu reguli. Unde a căzut fetiŃa?
Unde era pietroiul?

P
rezentate astfel, ele atrag copiii în activitate, spre învăŃare activă, CÂND? Când alerga să nu întârzie?
DE CE ? De ce a căzut?
spre cooperare, îi determină să se consulte în grup pentru luarea CE? Ce i s-antâmplat
antâmplat când a căzut?
deciziilor şi se previn sau se aplanează conflictele. Ce-i spune lui Andrei?
Contribuind la : predarea şi învăŃarea cunoştinŃelor, la fixarea,
consolidarea şi evaluarea acestora, metodele interactive se prezintă ca Prezint o altă metodă interactivă de grup:
grup
jocuri distractive de cooperare şi de învăŃare. Ele determină preşcolarul Metoda piramidei/ diamantului , ca metodă de consolidarea şi evaluare
să rămână atent, cu interes sporit şi curiozitete la activitate, îşi foloseşte
fol a cunoştinŃelor copiilor. Acestăstă metodă am aplicat-o
aplicat atât la nivelul I
imaginaŃia, memoria, puterea de anticipare. (grupa mijlocie) cât şi la nivelul II.
Prezint cu exemplificări câteva metode dintre cele 60 scrise în ghidul Astfel, în cadrul activităŃii integrate ”Plecăm în călătorie” DŞ /
metodic ”Metode interactive de grup”, Editura Arves, 2002 pe care le- le DOS (cunoaşterea mediului / activitate practică), activitate care a
am folosit cu succes la grupă atât la nivelul I cât şi la nivelul nive II. făcut parte din tema anuală „CUM ESTE, A FOST ŞI VA FII PE
Metoda „Explozia Stelară”” , este o metodă a creativităŃii în munca de ACEST PĂMÂNT”cu tema săptămânală „Cu „ ce putem călătorii”. În
explorare a unui subiect, care conduce investigaŃia copiilor în cinci cadrul activităŃii practice, copiii au avut de realizat trei talouri cu
direcŃii precise, determinate de întrebări. Munca se desfăşoarăîntr-o
desfăşoarăîntr locurile pe unde circulă mijloacele de locomoŃie învăŃate. łin să
atmosferă de relaxare a lor. Această metodă propune formularea de menŃionez că activitatea ea desfăşurată a fost focalizată pe domeniul
întrebării şi realizarea de conexiuni între ideile descoperite pe această experienŃial, cunoaşterea mediului.
cale de copii, în grup-prin
prin interacŃiune, şi individual, pentru rezolvarea Demersul didactic a început cu activitatea practică unde copiii,
unei probleme. împărŃiŃi în trei grupuri, au realizat tema propusă: unii au realizat
tabloul ce reprezenta pământul prin: lipire de străzi cu borduri şi
Metoda „Exlpozia Stelară”, am aplicat-oo cu succes în cadrul treceri pentru pietoni, şine de cale ferată; altii au realizat tabloul ce
activităŃii integrate având ca temă „Flori pentru politeŃe”.
politeŃe” Activitatea reprezenta marea (apa) prin lipire de valuri şi pescăruşi şi ultimul grup
integrată a făcut parte din tema anuală „Cine sunt, suntem?”
suntem din cadrul a realizat tabloul ce reprezenta aerul-cerul
aerul cu soare, nori şi păsări.
proiectului „Eu sunt Măria sa , copilul”. Ca activităŃi integrate: AtenŃia lor a fost îndreptată şi spre locul unde se va desfăşura jocul
DLC(educarea limbajului) formă de realizare –memorizare şi didactic:„Cu ce călătorim” .
DEC(activitate artistico-plastică)
plastică) forme de realizare: desen, modelaj. În cadrul acestei activităŃi am urmărit ca toŃi copiii să recunoscă
Activitatea a debutat cu observarea de către copiii a „mapei mijloacele de locomoŃie care circulă pe: pe apă, aer şi pe uscat,
şcolarului” unde stăteau ascunse surprizele zilei. La devoalarea unei raportându-le
le la imaginea corespunzătoare şi aşezându-le
aşezându corect în
tablourile realizate în cadrul activităŃii practice. Acest joc a îmbrăcat
1 Otilia Păcurari şi colaboratorii, ÎnvăŃarea mai multe variante, aplicând într--o variantă: metoda Diamantului,
activă ghid pentru formatori
Ńarea activă,
şi cadre didactice, seria ,,Calitate în formare”,
”, Bucureşti, 2001, p. 94. „Jocul cu pătrăŃele colorate”aşa cum l-au
l numit copii.
p. 124 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Pedagogie
3.Descoperirea cauzelor generatoare:

C.B. prezintă dificultăŃii de comunicare, este bătăuş

b şi
postează ca un fel de claun al clasei, este împrăştiat.

-are absenŃee nemotivate;

-înn timpul pauzei iese cu ceilalŃi

ceilal copii la joacă, dar
adeseori sfârşeşte joaca prin ceartă sau bătaie;

-întârzie la oră dupa recreaŃie.

recrea

4.Metode şi strategii:

Efectuarea de vizite la domiciliul elevului

elevul împreună cu
La finalul jocului a primit numele de „Diamantul călătoriei”.
călătoriei mediatorul şcolar
colar , unde am purtat discuŃii
discu cu părinŃii şi cu elevul.
MenŃionez că această metodă am aplicat-oo spre sfârşitul jocului, la Stabilirea unor metode coerente de lucru cu acesta au avut rezultate
obŃinerea performanŃei, când copii au avut ca sarcină s să ghicească mulŃumitoare. La unele activităŃii este ajutat de colegi şi este încurajat
corect ghicitorile indicând mijlocul de transport, alŃii au trebuit să
prin stimulente diverse pentru
ru orice efort.
aleagă desenul , pictura cea mai reuşită din lucrările lor propii, care
ilustra răspunsul corect şi să-ll aşeze în suportul pentru diamant.
Activitatea s-aa încheiat cu „Jocul prieteniei” sub formă de
concurs, sarcina copiilor să reconstituie imaginile ce reprezinta
diferite mijloace de transport şi locomoŃie sub formă de puzzlu-ri,
puzzlu într-
o unitate de timp stabilită de educatoare. S-aa desemnat câştigătorul
câştigăto
jocului.
Copiii au fost atenŃi la educatoare, au ascultat ghicitorile, au dat
răspunsurile corecte şi au completat tabloul în ordinea dezlegării lor,
pornind de la vârful diamantului.

Studiu de caz privind gestionarea

unei situaŃii de criză

Prof. Albu Liliana – Huşi

Ansamblul manifestărilor
rilor psiho
psiho-comportamentale, 5.Adoptarea soluŃiilor şii implementarea în practică:
caracterizat prin lipsa temporară sau dificultatea de integrare sau
acomodare a individului la mediul social educaŃional-
educa defineşte I se dau unele responsabilităŃi
responsabilit acestui elev explicându-i cât
inadaptarea şcolară. de importantă este sarcina[ exemplu: să s şteargă tabla, să ude o floare,
să îşi ajute un coleg la ceva, etc.]
1.Prezentarea cazului:Elevul C.B. -99 ani , clasa a III-a.
III
Este pus să răspundă zilnic la clasăclas şi este încurajat, iar
Problema educativă a elevului C.B. Ńine de inadaptarea
temele şi le face uneori la clasă , dupa ore.Copiii sunt acum alături
al de
şcolară, manifestată prin atitudini respingătoare
toare faŃă
fa de cerinŃele şcolii,
el şi îl încurajează ori de câte
te ori este nevoie.
prin sfidarea învăŃătoarei şii a unor colegi de clasă.Acest
clas elev lipseşte
adeseori de la clasă fară vre-un un motiv.Din punct de vedere al 6.Evaluarea programului de schimbare
schimba
dezvoltării intelectuale, are capacităŃii reduse de abstractizare şi de
generalizare în raport cu vârsta.Prezintă mari lacune în cunoştinŃe, citit Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi s-a observat o
greoi, scrisul fară de înŃeles.Este submotivat
ivat pentru a învăŃa.Prezintă schimbare pozitivă.S-au
au observat ,în
, scurt timp progrese la învăŃătură
dificultăŃi de adaptare şi învăŃare atât înn mediul familial, cât
c şi în şi adaptare.
mediul sŃcolar.
Bibliografie:
2.Istoricul evoluŃiei problemei
1.Cristea, Sorin, DicŃionar
ionar de termeni pedagogici,
pedag E.D.P.- Bucureşti,
Problema porneştete din mediul familial. PărinŃii sunt foarte 1998;
2.CreŃu,
u, E., Probleme de adaptare şcolară, Editura All EducaŃional,
săraci, muncesc pe unde apucă şi nu îşii fac timp liber pentru a acorda Bucureşti, 1999.
afecŃiune şi educaŃie copiilor.PărinŃii prezintă un dezinteres total faŃă
fa
de copiii lor[ 2 fete si 2 baieŃi], pe care îi au. Astfel că
c elevul C.B. nu
îşi face temele acasă şi nu citeşte lecŃia de zi.
p. 125 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Pedagogie
ModalităŃi de realizare a activităŃilor
artistico-plastice
Ed. Monica Dobă – Huşi
„ Activitatea bine desfăşurată în grădiniŃă şi în afara ei duce la
succese, la rezultate, care dezvoltă procese afective pozitive,
încrederea în sine, asigura dezvoltarea impetuoasă a posibilităŃilor de
muncă ale copiilor. O asemenea situaŃie
uaŃie produce plăcerea de a învăŃa,
de a munci şi risipeşte ideea, de cele mai multe ori nefondată, ca unii
copii sunt incapabili sau inapŃi într-oo direcŃie sau alta”.
„Tiberiu Brediceanu, Psihologia copilului şi psihologia generală”
ele psihologice care stau la baza educaŃiei plastice
1.Premisele
U n fapt unanim recunoscut este modul în care copilul percepe
realitatea,ştiut fiind faptul că el îşi creează propria sa lume în
funcŃie de experienŃa sa nemijlocita, de trebuinŃele şi trăirile
proprii în plan afectiv şi motivaŃional,dând obiectelor şi fenomenelor
din jurul său alte conotaŃii decât cele reale.
IntervenŃia factorului conştient şi dirijat de însuşire a
limbajului plastic trebuie să se sprijine pe curiozitatea şi sensibilitatea
afectivă a copilului, pe dinamismul şi pe spontaneitatea lui
imaginativă. Acestea trebuie cultivate cu grijă în scopul dezvoltării
proceselor creatoare şi eliminării simbolurilor fixe oferite de-a
de gata şi
însuşite mecanic.
Pentru echilibrul său intelectual şii afectiv este necesar ca el să fie
atras în diverse forme de activităŃi, prin care să nu fie forŃat ,să se
adapteze la o realitate străină lor, ci dimpotrivă să i se faciliteze
asimilarea treptată a realului.
Asemenea forme de activitate sunt jocul şi desenul ,după cum
menŃionează în lucrările lor o serie de psihologi remarcabili (J.Piaget,
Ed.Claparẻde s.a.).
Psihologul J.Piaget a cărui autoritate în problemele de
psihologia copilului este recunoscută pe plan mondial, arată că desenul
este o formă a funcŃiei
iei semiotice ,care apare la copil în jurul vârstei de
2 ani, şi care, este o funcŃie fundamentală pentru evoluŃia psihică a
acestuia. FuncŃia semiotică constă în posibilitatea de a reprezenta un
lucru cu ajutorul unui semnificant diferenŃiat şi este legată
legat de apariŃia
reprezentării mintale pe baza urmelor lăsate de percepŃiile anterioare.
Desenul, după Piaget, ca limbaj grafic al copilului, este un
mijloc de luare în stăpânire, de către acesta, a lumii exterioare la care ei
trebuie să se adapteze şi totodată
tă un mijloc de armonizare a acestuia cu
lumea sa proprie.
Din acest punct de vedere, desenul infantil se aseamănă cu
jocul simbolic, care apare aproximativ ăn aceeaşi perioadă de
exprimare grafică şi are ca funcŃie esenŃială asimilarea realului la eul
copilului.
ilului. Aceasta trebuie să se realizeze fară constrângeri sau
interdicŃii din afară, în scopul lichidării conflictelor şi compensării
trebuinŃelor proprii, trăirilor cognitive şi afective ale copilului
Spre deosebire de joc, care-ll eliberează pe copil de realitatea
r
exterioară, desenul este şi o formă de echilibru între lumea lui
interioară şi solicitările lumii exterioare. Prin desen copilul caută
simultan să satisfacă atât cerinŃele sale proprii, cât şi să se adapteze
formelor din afară.
p. 126
Astfel, desenul constituie când o cale de pregătire a imaginii
mintale, când o rezultantă a acesteia (ştiut fiind că între imaginea
grafică şi imaginea interioară -mintală
mintală-există nenumărate interacŃiuni).
Ceea ce este deosebit de important este faptul că la baza acestei
imagini
magini stau mecanismele complexe de asimilare a realului la eul
propriu al copilului şi de acomodare a eului la real. OperaŃiile prin care
se realizează aceste procese se realizează în scheme sau structuri
operatorii mintale, care se dezvoltă, se îmbogăŃesc
îmbogăŃes şi se diferenŃiază
treptat sub influenŃa solicitărilor din ce în ce mai complexe ale
acŃiunilor de asimilare a realului şi de acomodare la real. Echilibrul
spiritual dintre aceşti doi poli este, după cum spune Piaget, inteligenŃa -
cel mai perfecŃionat instrument al adaptării omului la mediu.
Cunoscând aceste probleme în evoluŃia psihică a copilului ,
se înŃelege că desenul, prin modul specific de folosire a funcŃiei
semiotice este o formă indispensabilă de construire a simbolurilor
după dorinŃă. El oferă
ră copilului posibilitatea de a exprima tot ceea ce,
în experienŃa lui trăită, nu poate fi formulat şi asimilat numai prin
mijloacele limbajului vorbit. Totodată în desen se poate vedea şi
efortul de acomodare al copilului prin racordarea simbolului, de el
construit, la consensurile obiectului real.
Este un lucru constatat că evoluŃia desenului infantil exprimă,
de asemenea, şi progresele înregistrate în dezvoltarea psihică a
copilului, modalităŃile specifice prin care acesta se integrează în mediul
social şi reacŃionează la solicitările lui.
În celebrele sale studii asupra desenului infantil, G.H.Luquet a
evidenŃiat anumite stadii în evoluŃia acestuia, care au fost adaptate în
literatura de specialitate şi confirmate de cercetările ulterioare în acest
a
domeniu.
Până la Luquet,în cercetările privitoare la desenul copilului
au existat două puncte de vedere contradictorii şi anume: unii
cercetători suŃin că primele desene ale copilului sunt în esenŃa lor
realiste întrucât au la bază modele exterioare, iar contribuŃiile
imaginaŃiei apar mai târziu. AlŃii dimpotrivă consideră că primele
imagini grafice ale copilului oglindesc numai conŃinutul psihic interior
al acestuia, fară să aibă nici o corespondentă cu realitatea
înconjurătoare.
EvoluŃia realismului
ui desenului copilului trece prin
următoarele faze
a) Faza realismului fortuit sau faza mâzgălelilor.
mâzgălelilor
Primele mâzgăleli ale copilului sunt legate de desen (pictură)
în acelaşi fel în care primele gângureli ale lui sunt legate de vorbire.
Desenul copiluluiui între 2-3
2 ani are un caracter involuntar.
Interesul lui este stimulat doar de urmă pe care o lasa creionul sau
pensula pe obiectele respective.
Copilul nu are conştiinŃa că mişcările mâinii sunt legate de
urmele pe care le lasă creionul (pensulă).
(pensu El desfăşoară prin mişcările
necontrolate ale mâinii o energie nedirecŃionată, dar care îi dezvoltă
abilitatea de a face urme.
b) Faza realismului neizbutit sau faza de incapacitate sintetică.
Este etapa în care copilul de 3-4 3 ani îşi controlează
mâzgăliturile desfăşurând o activitate imaginativă de tipul jocului. Este
un pas foarte important, întrucât copilul prin formele determinate ale
mâzgăliturii sale în legătură cu formele anumitor obiecte, încetează să
gândească prin acŃiune şi începe săă gândească prin imagini.
Un alt pas înainte apare când copilul încearcă printr-un
printr
model intern să descrie un anume eveniment care l-a l impresionat mai
mult. În această etapă copilul are nevoie de multă încurajare din partea
institutorului.
c) Faza realismului
mului intelectual sau faza desenului ideo-plastic.
ideo
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Pedagogie
Apare aproximativ la vârsta de 4-6 ani şi Ńine până la Creioanele sunt instrumentele cele mai accesibile pentru
aproape 9-10 ani. Este o etapă fluctuantă, cu regresuri şi cu dezvoltări desen. Sunt uşor de mânuit, nu murdăresc mana copilului şi pot fi
rapide, fiind considerată ca cea mai propice pentru dezvoltarea găsite până şi în magazinul celui mai îndepărtat sat. De regulă, în
capacitaŃii de desenare şi foloseşte desenul ca mijloc de comunicare grădiniŃă şi şcoli, se folosesc pentru desen aceleaşi creioane cu care
cu cei din jur. scriem.Mina creionului se fabrică industrial din grafit sintetic, prin
încălzirea prafului de cocs la temperaturi înalte, în jurul a 3000 de
d) Faza realismului vizual sau faza desenului fazio-plastic.
grade. Importantă pentru noi, mina prelucrata din acest grafit poate
Aceasta este etapa în care copilul de 9-11 ani este preocupat avea două aspecte: în forma unor bare subŃiri ca andreaua care,
să redea în imaginea grafică aspectele vizuale ale obiectelor. protejate cu lemn pe toată lungimea lor, reprezintă cunoscutele
Caracteristica principală a acestei perioade o constituie faptul că în creioane negre sau în forma unor batoane cu profil pătrat ori
desen copilul se supune, mai mult sau mai puŃin îndemânatic, rotunde, numite cărbune, cu o grosime apropiată de cea a creionului.
perspective vizuale sau relaŃiilor active dintre imagini. Aceasta ca Cu cărbune se practica desenele de largă suprafaŃă. Urma lăsată de
urmare a sporiri posibilităŃilor copilului de a observa şi percepe tot mai el nu poate fi subŃire cât urma lăsată de grafitul creionului dar poate
adecvat realul. Exprimarea şi transpunerea în imagine plastică a ceea fi modelată până la măsura propriei grosimi iar zonele mari umbrite
ce vede şi ştie nu se mai realizează cu aceeaşi spontaneitate şi uşurinŃa. se pot reda prin haşurare cu întreaga sa latura culcată pe foaia de
Redarea realului văzut întâmpină dificultăŃi, care adeseori par greu de hârtie.
trecut, mai ales acelea privitoare la stăpânirea mijloacelor tehnice de
Creioanele colorate au mână alcătuită dintr-un amestec de
lucru adecvate şi a cunoaşterii limbajului plastic necesar.
grafit cu anumiŃi pigmenŃi. De natura acestor pigmenŃi depinde
Un rol deosebit de important revine în acest scop educaŃiei culoarea minei. Copiii mici trec uşor de la primele lor semne grafice
artistico-plastice. Ea înarmează copiii cu mijloacele de expresie făcute cu creionul negru, la perceperea şi redarea unor semne
plastică şi le orienteză observaŃia de la aspectele exterioare spre cromatice folosind tot creioane, dar cu mâna colorată. Şi până să
studiul structurilor interne, dezvoltându-şi potenŃialul creator. De poată lucra cu acuarele, preşcolarilor le vine mai uşor să deseneze
asemenea, ea le valorifică, la dimensiuni noi, evoluŃia lui psihică , colorat cu aceste creioane. Observăm că în primele lor desene
precum şi valenŃele formative ale activităŃilor astistico-plastice. cromatice sunt preocupaŃi de redarea colorată doar a conturului, aşa
cum iniŃial o făceau cu creionul negru. Abia în jurul vârstei de 5 ani
Cunoaşterea acestor stadii în evoluŃia desenului prezintă un
minorii reuşesc prin haşurări să redea pete colorate iar preşcolarii
deosebit interes. Ele ajută la înŃelegerea cât mai profundă a
din grupele mari ajung chiar la frecarea plansei cu un mic petic de
problematicii psihopedagogice a educaŃiei artistico-plastice din
hârtie pentru omogenizarea petei de culoare obŃinută prin aceste
şcoală.În înŃelegerea acestor etape, esenŃial nu este vârsta cronologică,
hasuri. Mai târziu, la vârsta şcolară, când ajung să descopere
ci descifrarea vieŃii sufleteşti a copilului şi particularităŃilor evolutive
posibilităŃile de expresie ale acuarelei, copilul abandonează
şi individuale ale acestuia.
creioanele colorate ,iar carioca e folosită doar pentru amuzament.
ActivităŃile artistico-plastice sunt un important mijloc de
Sanguină este un creion special a cărui mână este făcută din
dinamizare a vieŃii psihice a copilului, a proceselor sale intelectuale,
sanguină, un mineral colorat natural în rosu-brun datorită oxidului
afective,volitive şi motivaŃionale.
feric din structura sa. Amintind de culoarea sângelui, majoritatea
Viziunea în care se realizează educaŃia artistico-plastică a artiştilor renaşterii desenau în sanguină pentru că erau mai aproape de
elevilor, în cadrul disciplinei desen, obligă institutorul să cunoască imaginea colorată a viitoarelor pânze, dar şi pentru că sugerau mai
temeinic particularităŃile de vârstă şi individuale ale acestora, bine tensiunea timpului marcată de multe războaie. Astăzi e folosit
stimulând la fiecare dintre ei resursele proprii şi lăsându-le sentimentul foarte rar, de un număr restrâns de artişti
unei depline libertăŃi. Creând un climat afectiv propice, cu ajutorul
Cărbunele de desen poate fi sintetic-industrial, aşa cum s-a
unor metode şi procedee adecvate, institutorul trebuie să-i conducă cu
înŃeles din explicaŃia anterioară, sub forma batoanelor de grafit, presat
tact şi competenŃa pe calea căutărilor şi descoperirilor de natura
mai tare sau mai moale, ori mai poate fi confecŃionat prin arderea
estetică, dezvoltându-le în acest fel personalitatea creativă.
înăbuşită a unor beŃişoare subŃiri din lemn de esenŃă moale - sălcie,
În acest timp este important ca institutorul să aibă în atenŃie plop, dar mai ales tei - aşa cum ştim că se fabrică mangalul. Tot sub
să valoarea muncii sale didactice ,care este strâns legată şi de formă de baton se prezintă şi ceracolorul care dă un colorit opac
cunoaşterea specificului activităŃilor artistico-plastice copiilor. ,denssau riat.Cărbunele de lemn este folosit de pictori la transpunerea
pe hârtie sau pe perete a desenelor mari. Fiindcă are o structură moale
2.Instrumente folosite în cadrul activităŃilor artistico-
care ajuta trecerea lejeră de la negrul cel mai intens la umbra subtilă,
plastice ;
sugerata ca pierind discret în alb, cărbunele de tei este apreciat atât
Dacă vrem ca desenele copiilor să fie de bună calitate, să pentru mulŃimea posibilităŃilor de expresie, a lejerităŃii mânuirii cât şi
oglindească reală valoare a potenŃialului lor creativ, trebuie să-i pentru felul simplu în care se fabrică. Până şi astăzi, când în cuptoare
familiarizăm mai întâi cu uneltele de lucru, cu materialul pe care se se foloseşte electricitatea, laserul sau chiar energia nucleară, artiştii
transpun imaginile plastice şi cu tehnicitatea impusă de specificul sunt obişnuiŃi să-şi facă singuri cărbunele cu care desenează adunând
lor. S-a simŃit nevoia ca prima oră să o desfăşor sub forma unui câteva beŃişoare cojite de lemn pe care, legate uşor cu aŃă şi îngropate
chestionar asupra "prietenilor noştri dragi" care ne-au vizitat la ora în nisip uscat într-o cutie de conservă, le ard înăbuşit pe aragaz. După
de educaŃie plastică,reuşind astfel să aflu care instrumente le sunt câteva încercări în care se dobândesc suficiente cunoştinŃe despre
cunoscute şi care nu.Au făcut astfel cunoştinŃă cu foaia de temperatură necesară, durata focului şi calitatea lemnului, experienta
lucru,crioanele colorate,creionul negru,acuarelele,planşeta de da la iveală un cărbune de reală valoare, greu de egalat în rafinamente
plastic,metal,lemn,carton,pensula de diferite grosimi. I-am artistice de cel industrial.
familiarizat la început doar cu instrumentarul care poate fi uşor
Tocul cu peniŃa se găseşte în multe variante. Aşa cum
procurat şi care nu complica tehnicitatea creaŃiei.
creioanele diferă între ele după calitatea grafitului, la fel şi tocurile
Lucrarea de fata îşi propune în primul rând să ofere diferă în funcŃie de peniŃa pe care o poartă. Există tocuri cu peniŃe
necesarul de informaŃii pentru cultura generală, dar să şi trezească adaptate numai pentru scrierea şcolăreasca, cu cerneală. Folosite de
interesul tinerilor care-şi doresc şi spera să devină artişti peste un mileniu, ele anticipează stiloul, numit toc-rezervor, apărut în
profesionişti. secolul al XIX - lea. Alte tocuri, cu peniŃe de diferite grosimi şi

p. 127 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Pedagogie
terminate cu o talpă, se folosesc la scrierile cu tus din grafica
standardizată. Înn afara acestora, graficienii folosesc la desenele lor Optimizarea procesului de învăŃământ
artistice şi tocuri cu peniŃa lungă şi foarte subŃire, pentru mlădierea
liniei. Totuşi, primele tocuri cu care oamenii vechiului Egipt şi cei din
prin activizarea elevului
China antică scriau şi desenau, nu aveau ataşate peniŃe speciale, ci
erau făcute cu totul din trestii ascuŃite la un capăt în V. Avem
convingerea că tocul din tub de trestie a inspirat până de scris, care, de Înv. Corina Şujdea - Huşi
aproape două milenii - odată cu apariŃia hârtiei, devine principalul
instrument de scris şi de desenat.. Se foloseau în sensul acesta penele
mari de la aripa de gaşcă, de dropie, curcan, pescăruş, pelican sau În contextul actualei reforme curriculare a
chiar de corb. Apreciind posibilitatea de mlădiere sensibilă a liniei, dar învăŃământului românesc, este firesc ca în centrul preocupărilor
şi faptul că se poate ascuŃi, precum creionul de astăzi, până la
consumarea sa totală, până a fost multe secole - şi încă mai este, actuale ale şcolii să se situeze cultivarea accentuată a gândirii
instrumentul preferat al artiştilor care desenează în tus, în sepia sau în logice a micilor scolari.
diferite cerneluri. Folosită cu aceeaşi uşurinŃă şi în scrierea cursivă de
mână, nu trebuie să mire că până e privită pretutindeni
indeni şi ca simbol al

Ş
literaturii artistice. i cum am putea mai bine rezolva problema decât prin

Toc mai poate fi numit şi un simplu bat de lemn cu care, ascuŃit şi evidenŃierea relaŃiilor matematice prin fundamentarea ştiinŃifică
ştii
muiat în tus, în lipsa altui instrument, se pot trasa linii, se poate a conceptelor, prin introducerea progresivă a limbajului
improviza o scriere sau se poate face un desen pe o foaie de hârtie.
hâ
Dezvoltarea tehnicităŃii din ultimele decenii ne mai pune la dispoziŃie matematic modern. De aceea se impune ca şcoala să ofere elevului
şi o serie de tocuri-rezervor de tip Flaumaster, carioca, stilouri cu mijloacele necesare progresului său continuu în cunoaştere si adaptare.
vârfuri de pâslă de diferite grosimi, condeie din ceară, din creta
presată, pixuri cu pastă etc.
Acest progres trebuie să se axeze pe însuşirea capacităŃilor
capaci esenŃiale, pe
Pensulele sunt instrumentele cele mai cunoscute şi folosite
cultivarea unei gândiri suple, dialectice, să-i
să asigure însuşirea de
mult în activitatea lor de pictori, de elevii-artisti,
artisti, de şcolari şi chiar de
preşcolari. Diferindu-se
se între ele prin mărimi, dar în primul rând, prin sisteme logice, de metode şi instrumente de învăŃare prin activitate
specificul materiei cu care lucrează, le găsim împărŃite împărŃit în două
proprie.
categorii. Unele au forma adaptată pentru pictatul cu culori solubile în
uleiuri sau în solvenŃi derivaŃi din petrol, altele pentru pictatul în culori
diluate în apă. ÎnvăŃământul din clasele I-IV
I are bogate valenŃe formative.
Primele, numite uzual pensule de ulei,, au pămătuful făcut din Acum se pun bazele sistemului
ui de noŃiuni care se dezvoltă şi se
păr aspru, aplatizat
izat şi tuns drept, perpendicular pe direcŃia firelor, cum
aprofundează pe tot parcursul şcolarităŃii, acum se formează
se poartă pe frunte tunsoarea breton. Cele din a doua categorie, numite
de acuarele, au un smoc rotund care, udat, îşi aduna firele spre un vârf deprinderile elementare de muncă intelectuală.
central. Părul acestora e foarte fin, moale, provenitt din cozi de veveriŃe
sau de la urechile de bivoli.
Scopul activităŃii matematice este de a-i
a exersa copilului
Pensula de ulei aşterne culoarea în tuse egale cu lăŃimea ei,
intelectul, procesele de cunoaştere, de a-l
a face apt să descopere relatii
ceea ce impune pictorului să aibă în trusa să cât mai multe pensule,
sortate pe mărimi, în timp ce o pensulă de acuarele, acuarele prin forma abstracte pe baza situaŃiilor întâlnite în activitatea obişnuită.
smoculuiui de păr şi prin calitatea firului, se poate folosi atât la crearea
petelor mari de culoare, la trasarea tuşelor largi, cât şi a celor mai
Pornind de la ideea
subŃiri linii, apropiate chiar de dimensiunea firului de păr. Cu alte
cuvinte, dacă pictam doar în acuarele, ne este suficientă o singură că învăŃământul activ se
pensula de mărime medie.
realizează cu ajutorul
metodelor active, se impune
diminuarea ponderii
activităŃilor care limitează
activizarea şi extinderea
utilizarii metodelor moderne,
active, care dezvoltă
gândirea, capacitatea de
investigaŃie a elevilor,
precum şi participarea lor la
însuşirea cunoştinŃelor, la munca independentă, deprinderea de a aplica
în practică cele însuşite.

p. 128 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Pedagogie
Fiecaree situaŃie de învăŃare acceptă una sau mai multe variante
metodice. OpŃiunea pentru o variantă sau alta este condiŃionată de
nenumăraŃi factori. Aceasta nu înseamnă că învăŃătorul poate utiliza o
singură metodă pentru realizarea oricărui obiectiv. Orice deprindere se
va putea forma şi dezvolta numai pe baza exerciŃiului cu variantele lui
cele mai cunoscute, inclusiv antrenamentul mintal ca bază pentru
formarea unei deprinderi psiho-motrice.
motrice. Metodele de îmvăŃământ
dispun de o sensibilitate deosebită privind adaptarea la condiŃii noi.
MotivaŃia intrinsecă a elevului pentru matematică este
consolidată dacă climatul, activităŃile sunt suficient de interesante
pentru a-l determina să realizeze sarcinile date.
În însuşirea cunoştinŃelor de către elevi un rol important
imp îl
are munca independentă, în ora de matematică elevii trebuie să lucreze,
să facă efort nu numai aplicativ, cât mai ales mintal creator. În cadrul
activităŃii independente din clasă, trebuie să realizăm şi învăŃarea în
ritm propriu, deoarece într-o clasă de elevi există mai multe nivele de
gândire şi ritmuri de lucru variate, specifice fiecărui copil.
Rezultatele la învăŃătură, dorinŃa de participare la concursuri
şcolare, chiar rezultatele la aceste concursuri, munca independentă
benevolă exprimă conturarea şi dezvoltarea intereselor cognitive pentru
matematică.
Optimizarea procesului de învăŃământ prin activizarea elevului, pe
calea stimulării şi cultivării intereselor cognitive ale acestuia, este una
dintre sarcinile cele mai importante ce revin dascălilor în această
perioadă în care se pune accent pe educaŃia permanentă, ce presupune
în mod necesar şi existenŃa unei motivaŃii cognitive permanente ale
căror baze se pun pe băncile şcolii.
Grigore Gheba, omul care a învăŃat o ţară
întreagă
ă matematica
Remus Radu - Bucureşti
Profesorul Grigore Gheba a scos la tabla o Ńară întreagă, iar
acum la 91 de ani scoate o nouă culegere de matematică.
matematică
C
el mai cunoscut autor de culegeri
geri de matematică din România,
profesorul Grigore Gheba, aşteaptă să-ii apară o nouă lucrare,
“Teme fundamentale în studiul matematicii - Clasele IV-X”.
Culegerea, prima pe care venerabilul profesor nu o testează mai întâi
pe elevii săi, are pe coperta “figura
gura Gheba”, model geometric ce a
limpezit ani de-a rândul minŃile elevilor. Într-oo dimineaŃă nehotărâtă de
primăvară din anul al 91-lea
lea al existenŃei sale, Grigore Gheba a făcut
roată cu gândul peste întâmplările ce-ii umplu fiinŃă: anii de şcoală, anii
de război şi de lagăr, două neveste, copiii, o iubire care l-a
l readus din
morŃi, altele mai mici ce doar i-au
au reamintit că e în viaŃă. Şi culegerile
de matematică, 34 la număr, tipărite în peste şase milioane de
p. 129
exemplare. Rândurile de mai jos încearcă să recompună re povestea
profesorului Gheba. Omul care a scos la tabla Ńară întreagă.
Anii de şcoală M-am am întâlnit cu profesorul - şi generalul în retragere -
Grigore Gheba în sufrageria casei sale, din cartierul bucureştean
Drumul Taberei, şi am împărŃit pentru câteva c ore aceeaşi masă
acoperită cu sticla spartă la unul dintre colŃuri. Ne despărŃea un
mănunchi de poze. Războiul, matematică, femeile iubite. O viaŃă. “M- “M
am născut într-unun sat de munte din judeŃul Vrancea, se cheamă PoieniŃa
- Dumitreşti, ca unul dintree cei şapte copii ani unei familii sărace.
Mama mea, Maria, punea gaz în lampa doar sâmbăta şi duminică, în
restul săptămânii culegeam surcele ca să Ńin focul treaz în soba şi să
pot socoteli cu condeiul pe tăbliŃa din piatră moale. Lucrăm dintr-o dintr
carte, “1001 de probleme de matematică” se numea, primită de la un
unchi, inspector de matematică”, povesteşte profesorul Gheba. Băiatul
nu împlinise încă 12 ani când ştia pe dinafară cartea de probleme,
stârnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, într-o într dimineaŃă,
Maria Gheba aruncă într-oo traista patru ouă fierte lângă un pumn de
mămăligă şi, cu Grigore de mână, o lua peste dealuri, cale de 30 de
kilometri pe jos, să-şi şi dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sarat.
Rimnicu
Ajunseră înainte de căderea soarelui, plini de praf şi flămânzi. Femeia
începu să plângă fără să poată spune de ce. Îi agaŃă copilului traista pe
umăr, făcu o cruce mare cu dreapta şi-l şi împinse pe poarta şcolii. Puiul
de Ńăran intra într-un
un hohot de râs. Uniformele apretate din bănci se
hlizeau de opincile
pincile lui. Se opriră doar când directorul Gherda îşi
slobozi glasul către nou-venit:
venit: “Ce ştii tu din matematici, băiete !?”.
“Ştiu tot din cartea asta!”, îndrăzni Grigore, scoŃând din traista cărŃulia
de la uncheş. Peste clasa se lăsă o liniște
lini curioasă. “Ia scrie-mi tu pe
tabla trei milionimi!”. Nou venitul apuca creta şi scrijeli cu zgomot
ascuŃit... 0,000.003. Gherda zâmbi, apăsă un buton şi-n şi câteva clipe pe
uşa se iŃi capul contabilului şcolii. “Îl iei pe Ńărănoiul ăsta, îl îmbraci la
magazinul “Mireasa” şi-ll pui la internat, o să fie elevul şcolii mele”.
Lui Grigore i-auau trebuit trei săptămâni să invate să meargă în ghetele
galbene cu toc de patru centimetri pe care le primise de la şcoală.
Prizonier la cotul Donului
Tânărul Gheba urma apoi Scoala de d ofiŃeri în rezervă de la Bacău şi
obŃinu gradul de sublocotenent. Îşi aminteşte că a rămas concentrat
permanent la Rimnicu-Sarat Sarat “pentru că nevestei colonelului
Anastasescu, comandantul regimentului, îi plăcea cum dansăm”. Ştia
ea, coloneasa, ceva, de vreme
reme ce, în timpul unui bal, sublocotenentul a
cucerit inima unei frumoase învăŃătoare, Lilica Popescu, care, în 1936,
avea să-ii devină soŃie. Războiul îl purta pe sublocotenentul de artilerie
Grigore Gheba în Transnistria, să lupte împotriva ruşilor. Pe 3
noiembrie 1942 căzu prizonier la Cotul Donului. “În vagonul meu
aveam nouă morŃi şi, în mijloc, o grămadă mare de excremente. Într-un Într
alt vagon, cei rămaşi în viaŃa tăiaseră fesele morŃilor şi le mâncaseră.
După ce am trecut prin trei lagăre, dintr-un
dintr bărbat voinic, la 26 de ani,
ajunsesem să cântăresc 39 de kilograme. Atunci a apărut îngerul vieŃii
mele.” Marusia, îngerul cu ochi albastri.
albastri Era medicul lagărului, avea
gradul de căpitan, era blondă cu ochi albaştri. O chema Marusia Anka.
“S-a aşezat lângă patul
atul meu, plângeam, convins că mai am câteva ore
de trăit. M-aa întrebat de ce plâng, i-am
i răspuns că nu voi mai vedea
niciodată tara. M-a mutat într-oo altă cameră şi s-a s îngrozit de oasele
mele când m-aa dezbrăcat să mă consulte. A revenit cu nişte lapte şi
ouă. Nu mai văzusem de doi ani aşa ceva. Mai târziu am aflat că erau
din raŃia ei...” Aşa începu între cei doi o poveste de dragoste care
continua tot războiul. La îndemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a s înscris
în Divizia Tudor Vladimirescu şi a luptat împotriva
împo nemŃilor. A fost de
două ori rănit şi decorat de opt ori. În ciuda acestei evoluŃii, a avut
relaŃii tensionate cu câŃiva conducători sovietici, accentuate imediat
după război, când, ca prefect, pentru scurt timp, al judeŃului Rimnicu-
Rimnicu
Sarat, a fost acuzat
uzat de antisovietism. “Am părăsit toate structurile şi m- m
am înscris la Facultatea de Matematică din Bucureşti. Nu mi s-a s permis
Lohanul nr. 25, martie 2013
 TradiŃie
Tradi
să acced la catedre înalte pentru că am refuzat să mă înscriu în partid.”
În 1955 prima lui soŃie a murit, iar Gheba s-aa recăsătorit
recăsă doi ani mai
târziu cu LucreŃia, care-ii stă şi astăzi alături. Dintre culegerile care l-au
l petrecut o noapte din dragostea lor, i s-a
făcut faimos, cea dintâi a scris-oo profesorul în 1958. Erau vremuri
tulburi, când învăŃământul românesc suferea de lipsa profesorilor
calificaŃi de matematică. “Foarte mulŃi învăŃători predau matematica
după manuale pe care nici ei nu le prea înŃelegeau. Fiind cooptat într-oîntr
brigada de inspecŃie în şcoli, am constatat că profesorii necalificaŃi
făceau erori grosolane în rezolvarea unor probleme din manualul de
matematică. La o astfel de vizită, făcută chiar în comună mea natală,
profesorii m-au
au rugat să le rezolv problemele din manual şi să le trimit
prin poştă. Am lucrat două luni împreună cu soŃia, le-am le multiplicat în
50 de exemplare şi le-am expediat Inspectoratului
oratului-Scolar din Rimnicu-
Sarat. Am primit apoi cereri din toată Ńara. Atunci am scos prima
culegere în 350.000 de exemplare. S-au au epuizat în câteva zile”.
Nici una dintre culegerile care nu dădea greş pentru că profesorul
proba toate exerciŃiile cu elevii
vii pe care îi avea acasă, la meditaŃii. “łin
minte că, odată, la un concurs de matematică, din 18 câştigători, 16
erau pregătiŃi de mine. Aveam două serii pe zi, a câte 3-4 3 copii, nu
acceptăm mai mulŃi într-oo serie pentru că nu era eficient. Mă sună şi
acum din America să-mi mi mulŃumească foştii elevi.” Culegerile, vândute
în şase milioane de exemplare !Gheba nu s-aa sfiit niciodată să critice
concepŃia manualelor şcolare, fapt care i-aa atras antipatia autorilor, dar
şi simpatia profesoriloor din Ńară. El a avut vut marea inteligenta
pedagogică să împartă probleme pe genuri de soluŃii, “a ipotezelor, a
restului din rest, a comparaŃiei”, lucru care avea darul să facă algebră,
dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai uşor de
înŃeles. În 1975, când
nd faima lui era la apogeu, Suzana Gâdea a încercat
să-ii interzică să mai publice. Dar la intervenŃia altor capi ai regimului,
a lui Gogu Rădulescu, în special, profesorul şi-aa putut continua munca.
A publicat 34 de culegeri într-un un tiraj total de peste şase
şa milioane de
exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat LucreŃia Gheba, actuala soŃie,
şi Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptivă a cuplului. La 15 aprilie,
Editura Univers va scoate pe piaŃa cea mai recentă dintre culegerile
profesorului Gheba, pentru că “ultima”
ultima” nu îndrăznim să spunem.
Profesorul e un pic emoŃionat. Nu mai are de ani buni copii la pregătire
şi nu a probat pe ei, ca în atâtea alte rânduri, metodele de rezolvare.
“Dar n-amam cum să dau greş, e experienŃa mea de-ode viaŃă acolo!” La
plecare îl întreb
treb dacă mai ştie ceva de căpitanul cu zulufi şi ochi
albaştri. Îmi spune, uşor şoptit, ca în 1998, cu acordul soŃiei şi cu 340
p. 130
de ruble în buzunar, a zburat la Moscova, să dea de urma îngerului.
Când a ajuns în faŃa blocului de pe Bulevardul Maxim Gorki, unde s-a
s oprit inima în loc. N-a mai
găsit-oo pe Marusia. A rămas la locul ei doar pădurea de molizi de la
marginea Moscovei.
MărŃişorul în arealul românesc
Înv. LuminiŃa Mandrea, înv. Ion Vasiliu – Huşi
Conform vechiului calendar, 1 martie este considerat
începutul unui nou an. Se pare că romanii sunt singurii europeni
care sărbătoresc, de două ori în fiecare an, Anul Nou, deşi puŃini
români ştiu. MărŃişorul este o sărbătoare care nu se găseşte decât
în spaŃiul carpatic şi, pentru marea lui frumuseŃe, a fost
împrumutată şi de popoarele vecine.
S
ărbătoarea MărŃişorului este un simbol al renaşterii naturii şi a
tuturor speranŃelor, al reînoirii, căci e la început de primăvară,
anotimpul înverzirii şi înfloririi. Din vremuri străvechi,
MărŃişorul era considerat un fel de omuletă, purtată pentru ca
primăvara ce vine să aducă rod bogat şi pentru ca fetele să aibă noroc.
TradiŃia vine din timpuri preistorice, neŃinând de creştinism şi o putem
considera una dintre cele mai frumoase datini ale poporului nostru.
Cercetătorii susŃin că MărŃişorul a fost moştenit de la romani, în
calendarul cărora 1 martie coincidea cu începutul
î Anului Nou, luna
martie fiind dedicată zeului Marte, divinitatea vegetaŃiei şi a
căsătoriilor, înainte de ani ze a deveni zeul războiului. În această zi,
femeile şi fetele (uneori şi copiii) puneau la gât câte o monedă de metal
strălucitor, de obicei
icei din argint, legată de un şnur împletit din lână,
alcătuit din două fire, unul roşu şi altul alb, pentru a avea noroc la
rodirea câmpului, pentru a nu se pârli la soare sau pentru ca fetele să se
facă mai frumoase şi mai drăgăstoase. MărŃişorul se purta purt 9 sau 12
zile, după care era legat de ramura unui copac tânăr, iar în luna mai cei
ce l-au
au prins acolo, mergeau să vadă dacă le-ale rodit pomul, deducând
din aceasta norocul sau nenorocul din acel an.
Împletirea firelor de origine animală (lână,
(lân păr) e legată de un
simbolism al fertilităŃii. Aceasta explică obiceiul agăŃării firelor de
crengile unui pom, pentru a-ll face să rodească. Firele pentru mărŃişoare
erau pregătite la şezători , unde fetele torceau, firele toarse (nu doar
do
cele care legau mărŃişoarele)) reprezentau legăturile simbolice virtuale
ce urmau să le unească destinele. Se consideră că mărŃişorul are un
simbolism feminin, metalele din care era confecŃionat la origine fiind
argintul sau arama (nu aurul), ambele aparŃinând simbolisticii
simbolisti
feminine, selenare.
Se mai spune că, din vremuri de mult apuse, exista un obicei ca la
început de primăvară să se pună la gât două fire de lână împletite - unul
alb şi celălalt roşu –ca
ca să fie omul rumen şi sănătos peste an. Acest
obicei aminteşte
şte de gingaşul şi neasemuitul mărŃişor care se poartă la
piept. Sărbătoarea MărŃişorului are loc în prima zi din luna martie,
considerată calendaristic prima zi de primăvară.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 TradiŃie
Tradi
Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, este simbolul mamei şi al
vieŃii. Culoarea alb, care vine de la limpezimea apelor şi de la albul
norilor, simbolizează înŃelepciunea bărbaŃilor. Îmbinarea culorilor
însemnând armonie, perfecŃiune, dragoste de viaŃă, fertilitate,
renaşterea naturii.
La noi, în vechime, exista o frumoasă tradiŃie: ca semn al bucuriei
pentru sosirea primăverii, oamenii atârnau în faŃa casei un brâu, o
basma sau o bucată de stofă roşie. Acelaşi semn îl avea şi „ mărŃişorul
„ de mai târziu, numit şi ” marŃ ” sau „ mărŃişug ” (de la numele
popular al lunii martie). Mamele legau mărŃişoare – fire împletite din
aŃă albă şi roşie - la gâtul sau la mâinile copiilor, crezând că astfel îi
vor feri de rele. Vârstnicii purtau mărŃişoare la piept. Erau făcute mai
ales de mâinile fetelor. Astăzi, tradiŃii similare
are există şi la alte popoare.
Ceea ce este important de ştiut e faptul că sărbătoarea
mărŃişorului urmează unei alte sărbători specific românească, cea
numită Dragobetele, care este asociat în tradiŃia populară cu chipul
unui tânăr voinic,
nic, frumos şi bun, ce le inspiră fetelor încredere şi
dragoste curată.
Redescoperirea, păstrarea şi transmiterea frumoaselor obiceiuri
româneşti reprezintă o obligaŃie majoră în sarcina generaŃiei mature
către generaŃiile în formare… În acest st sens, o mare responsabilitate
p. 131
apasă şi pe umerii cadrelor didactice. Înscriindu-ne
Înscriindu pe aceste
coordonate, noi, autorii acestui articol, am făcut o obişnuinŃă ca de 1
Martie - aniversarea naşterii marelui autor al “ Amintirilor din
copilărie” să pregătimătim programe artistice şi diverse mărŃişoare
tradiŃionale confecŃionate de elevi, pe care să le prezentăm la Bojdeuca
Ion Creangă din łicău-Iaşi,
Iaşi, unde elevii noştri au şansa de a intra în
competiŃie cu elevii şcolilor şi ai palatelor copiilor participante,
participan de a
cunoaşte mari personalităŃi contemporane, de a fi aplaudaŃi a scenă
deschisă şi chiar premiaŃi de aceştia.
Folclorul şi tradiŃiile populare sunt vitale pentru definirea şi
existenŃa oricărei naŃiuni. De acea noi, românii, trebuie să le păstrăm
cu sfinŃenie, pentru asigurarea dăinuirii veşnice a neamului românesc.
Istoria
storia jurnalismului din România în date.
Enciclopedie cronologică,
onologică, 2012, de Marius Petcu.
Un volum masiv dar cu un conŃinut scheletic
Jurnalist Ion N. Oprea – Iaşi
Subtitlul folosit la cartea citata poate şochează, dar am
să explic cu răbdarea celui care a aşteptat-o,
aşteptat sperând în mai mult.
Mai ales că, deşi cu destulă parcimonie, mă văd citat la
bibliografia selectivă a ei.
M
entionez, ca jurnalist cu activitate de peste 60 de ani, in
aceasta circumstanta, sunt şi rămân suparat pe unii mai
tineri carora- nu mai prodigioşi decat mine şi poate nici atât
de prezenŃi pe baricadele scrisului – li s-au găsit cu lejeritate locul, nu
întotdeauna meritat, înaintea publicaŃiilor pe care atât de mult le
respect si as fi vrut sa le intalnesc. S-a
S ajuns astfel, ca numărul
evidenŃiaŃilor, 33.500 la număr, să fie dublu faŃă de doar 18.000 al
publicaŃiilor înscrise în enciclopedia de la Polirom, 2012. SituaŃie care
m-aa determinat să constat dar si sa ma intreb, de ce?
Operă a jurnalismului din România, la care timp de patru ani
au lucrat peste 100 de specialişti - profesori, cercetători, bibliotecari,
arhivişti, alături de studenŃi,, masteranzi şi doctoranzi de la
universităŃile publice din Bucureşti, Cluj-Napoca
Cluj şi Sibiu - , după cum
spune Marian Petcu, coordonatorul , în Cuvânt înainte, constat că
volumul care a avut beneficiul participării atâtor creiere, a stat şi a
rămas sub zodia riscului de a nu se ridica la nivelul aşteptărilor. Aşa se
întâmplă atunci când lucrezi cu o armată de oameni întins răspândită.
O coordonezi deficitar, ceea ce i s-a s întâmplat şi profesorului de la
Bucureşti. Cu specialişti nu numai din Bucureşti,
Bucureşti Cluj şi Sibiu, dar şi
de la Iaşi – de unde am numărat noua sau zece nume – dar doar numai
câte unul la Vaslui şi în alte judeŃe, forŃele folosite nu au Ńinut
cumpănă echilibrată exigenŃelor. Şi a ieşit ceea ce se vede. O carte
masiva, schetetica, deficitar
icitar calitativ, care, vorba unui cronicar care se
exprima în glume, va folosi mai puŃin studenŃilor şi profesorilor,
marilor aşteptători, ci mai mult „tuturor celor care vor dori să le
dovedească de ziua lor, negru pe alb, comesenilor, că au o mătuşă sau
un verişor primar care este sau a fost cândva ziarist/ziaristă”. Ei vor
flutura mândri cartea masivă, achiziŃionată, şi care, probabil va rămâne
niciodată consultată .
. Important pentru autor este, că deocamdată, ea a fost
tipărită, a fost finanŃată de AdministraŃia Fondului cultural NaŃional,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
pusă sub protecŃia Copyright-ului, realizatorilor proiectului, adică
truditorilor, cum se întâmplă în presa cotidiană din zilele noastre, doar
mulŃumindu-le că au lucrat gratuit, fără a fi plătiŃi pentru munca
prestată.
Acoperind circa 280 de ani de presă în România – din 1731
până în 2011 – pentru a folosi mai ales studenŃilor şi profesorilor de la
facultăŃile de profil – jurnalism – dar şi împătimiŃilor cunoaşterii
modului cum a evoluat scrisul şi publicistica în România, volumul
coordonat de Marian Petcu, conferenŃiar la Facultatea de Jurnalism şi
ŞtiinŃele Comunicării din cadrul UniversităŃii din Bucureşti, este totusi
departe de a fi „o cărămidă sau o carte de telefoane, cu un scris arid,
pus pe masa cărŃilor noastre de citit, realizat într-o închipuită
apocalipsă a momentului cultural”, cum văd unii editarea lui . Ma refer
la Florin Iorga, care, în Suplimentul de cultură nr. 376 de la Iaşi, face
o reclamă nefastă propriei unităŃi scriind ca” este, până la urmă,<asa
cum apreciez si eu>o carte nu doar muncită, ci şi necesara pentru cei
puŃini care ştiu s-o citească şi să-i regrete neîmplinirile.
Totusi, Cartea citata, în totalitatea ei, contrazice spusele lui
Nicolae Manolescu din Adevărul din 10 aprilie 2001, care susŃinea:
„Pe data de 16 aprilie, „Ziua Presei” în România, nu se împlinesc 170
de ani de la apariŃia nici unui ziar românesc şi cu atât mai puŃin de la
apariŃia presei. Curierul Românesc şi Albina Românească au apărut în
1829, iar la CernăuŃi, în 1820, Crestomaticul românesc”.
In realitate„Calendarul de casă ca presă apare în Bucovina la
1811, dacă nu mai devreme, iar bucovineanul I. Schintilă cunoştea
încă din 1791 calendarele româneşti tipărite la Viena sau la Buda. Deci
nu 175 sau 170 de ani de presă românească, ci 193 ani, dacă nu 210 ani
de la prima tipăritură românească”, scria Ion N. Oprea în volumul
Bucovina în presa vremii, Editura PIM, Iaşi, 2008.
Acum, în mod merituos, Marian Petcu şi specialiştii cu care a
colaborat aduc dovada că la Şcheii Braşovului, dascălul Petcu Şoanul a
editat încă la 1731 un Calendar imprimat cu caractere chirilice în limba
română cu informaŃii astrologice şi sfaturi practice, probând că se scrie
de mult.
Dupa cum evoluează cercetarea în domeniul scrisului in
prezent...<gândindu-ne la descoperirile arheologice de la şantierele
autostrăzii la care se lucrează în Transilvania, la plăcile de aur de la
Sinaia, la tablele de lut de la Tărtăria, care concurează scrisul
sumerian> cine ştie care vor fi marile surprize la promisa reeditare din
2023 a Istoriei jurnalismului din România în date, enciclopedie
cronologică !
Apoi, Catastiful lui Marian Petcu, care consemnează
metodic evoluŃia presei din România, nici într-un caz nu-şi are
sorgintea doar în ceea ce a publicat Constantin Antip în cele 216 pagini
ale Istoriei ei în 1964 sau 1979, cum ar crede cineva grăbit şi mai puŃin
profund în aprecieri. Exista date fundamentale mult mai durabile,
notate şi în bibliografia selectivă a lucrării, pe care le-am păstrat şi
frecvent valorificat în lucrările mele anterioare, referitoare la
disciplină: I.G. Sbiera şi I. Nistor, Hodoş Nerva şi Ionescu Al. Sadi,
Constantin Loghin şi Bozgan Ovidiu, Gr. Grigoriu-Rigo şi
Melchisedec Ştefănescu, prof. Ion Hangiu şi Tudor Opriş, Marian
Petcu şi Keith Hitchins, Oltea Răşcanu-Gramaticu şi Gheorghe G.
Ursu, Emil Satco şi Ion N. Oprea, ultimul nominalizat la bibliografia
volumului doar cu o singură carte ( p. 1069, Bucovina în presa vremii,
Editura Pim, Iaşi, 529 p., 2008), faŃă de multe altele puse pe masa de
p. 132
lucru a recenzenŃilor încă de la Congresul al II-lea al AsociaŃiei
Române de Istorie a Presei, desfăşurat la Iaşi în 2009.
“După „PublicaŃiile periodice româneşti”, vol. I, 1913, de
Nerva Hodoş şi Al. Sadi-Ionescu, după N. Iorga şi Ion Lupaş, cu
dicŃionarele lor, a revenit lui I. Hangiu meritul de a continua, în mod
exemplar, palmaresul cercetărilor cu Reviste şi curente în evoluŃia
literaturii române (1968) şi DicŃionar al presei literare româneşti,
ediŃiile din 1966 şi 1987 (adăugăm pe cele din 2004, 2006 şi 2008
n.n.), plus zecile de articole pe teme culturale, cu portrete şi evocări,
interviuri şi dezbateri, prefeŃe şi lucrări de cercetări didactice”,
susŃinea academicianul Constantin Ciopraga, în Iaşi, iunie 2004, când
se aniversa 80 de ani de viaŃă a profesorului Hangiu, căruia în 2012 nu
i-am mai aflat evocată viaŃa şi opera în cronologia cărŃii de care mă
ocup.
Cum Istoria Jurnalismului din România, 2012, considerată ca
o primă (!) lucrare de acest tip – enciclopedică - , peste 1400 de pagini,
poate avea limitele ei, coordonatorul , Marian Petcu, îi soroceşte o altă
ediŃie, revizuită, după viitorii zece ani. Ca cel care sunt autorul a
circa 4000 de asemenea pagini, chiar de Istoria presei, materializate în
câmpul Moldovei, începând de la Bârlad, Vaslui, Huşi, Dorohoi,
RădăuŃi, Siret, Săveni, până la CernăuŃi şi nu numai, ignorat acum de
coordonator şi de cei peste 120 de specialişti ai Studiului în discuŃie, cu
riscul de a fi acuzat de infatuare, ies din tăcerea pe care unii o numesc
modestie-eronat practicată de mine- şi spun cititorilor doar câteva din
ceea ce ii lipseste lucrarii. Aceasta gândindu-mă nu doar la cartea
viitoare, cât mai ales la cititori, atenŃionându-i să nu-şi facă speranŃe
prea mari – cum am procedat eu – achiziŃionând-o pe cea actuală.
Mentionez, pentru ca la viitoarea ediŃie nu numai
specialiştii, ci în primul rând autorii şi cititorii de astfel de texte trebuie
să fie solicitati şi folosiŃi să participe la realizarea efectivă a unei astfel
de carti. Principala carenŃă este aceea că nicăieri nu se indică sursa
documentară pentru publicaŃia prezentată.
În lipsa explicită a planului privind obiectivele cărŃii şi a
pretenŃiilor coordonatorului către colaboratori – în afară de aceea a
utilizării datării simple – iată câteva observaŃii ce se impun pentru
viitor.
Speram ca volumul de mult aşteptat să fie o Istorie a
Jurnalismului din România, scrisă în mod cronologic, că aceasta este
important , nu a jurnaliştilor, că pentru ei este îngăduitoare mulŃimea
dicŃionarelor de autori în care singuri, de regulă, fiecare îşi face
portretistica. Iar dacă voiam Istoria presei, cu geneza şi genealogia
fiecărei publicaŃii, fie şi efemeră, o voiam completă, exactă şi expresă
în tot ceea ce înseamnă identitatea ei, de la naştere până la moarte.
La Bârlad, de exemplu, a existat un ziar Steagul roşu, organ
al Comitetului judeŃean PMR şi al Comitetului provizoriu Tutova,
primul său număr a apărut la 7 noiembrie 1949, continuator al ziarului
Păreri Tutovene care îşi dobândeşte titulatura la 10 iulie 1946, el fiind
continuarea a ceea ce a fost ziarul Păreri, ziar de informaŃii comerciale,
culturale, literare, care apare la 25 septembrie 1932, având ca director
pe N. V. Munteanu iar redactori pe V. Blănaru şi M. Şchwartz, devenit
revistă literară, socială şi politică în 1933, tribună de luptă antifascistă,
revistă care a început să apară cu un tiraj de 5oo exemplare şi ajunsese
în iunie 1936 la 2000 de exemplare.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Unde sunt mentionate toate acestea in volumul din 2012 ?
La pagina 725, MVPS (Monica Păun, BJ Vaslui, contributoare) scrie
scurt şi departe de adevăr: „Bârlad: apare Steagul roşu, ziar editat până
în 1957”.! Dar în „Mari personalităŃi ale culturii române într-o istorie
a presei bârlădene 1870- 2008” de Ion N. Oprea, EdiŃia a II-a,
revăzută şi adăugită, Editura PIM , Iaşi, 2008, p. 184, se precizeaza că
nu în 1957, ci la 26 noiembrie 1958, cu numărul 951 ziarul îşi
încetează activitatea prin desfiinŃare. Fapt ce poate fi dovedit şi cu
cartea de muncă a susŃinătorului, fost salariat acolo până în ultimul
moment.
Despre ziarul Rulmentul, gazeta de uzină, organ al
Comitetului de partid şi al Comitetului de întreprindere din Fabrica de
rulmenŃi Bârlad, cum s-a numit mult timp sindicatul, care apare la 5
noiembrie 1957, cu un tiraj de 3500-4000 de exemplare şi cu o
longevitate de peste 18 ani şi în reluare, se scrie iar scurt, eronat şi cu
repetiŃie: 1957, p.764: „Decembrie 25, Bârlad, apare Rulmentul.
MPVS” şi iarăşi MPVS: p. 769, 1958: “Bârlad, 25 decembrie: apare
gazeta de uzină Rulmentul. Organ al comitetului de partid şi al
comitetului sindical de la Fabrica de RulmenŃi Bârlad”, desi o
asemenea titulatură se foloseşte mult mai târziu, fără a se nota numele
redactorilor care s-au succedat. Să nu fi ştiut MVPS că Huşanu
Constantin ( p.493) şi Clisu Constantin ( p. 523) au fost redactori şefi
la acest ziar, iar primul redactor – şef Codreanu Iordache, initiatorul
rubricii umoristice „Ariciul la microfon” - a fost deosebit de competent
în producŃie dar şi în calitate de gazetar şi ar fi meritat cu prisosinŃă un
portret în volumul citat! De portrete aici nu au beneficiat nici marii
publicişti cum au fost I. Antonovici şi profesorul său Gr. CreŃu,
descoperitorul Codecelui BRATU de la SuceviŃa, cel care i-a
împrumutat Codicele VoroneŃian lui I.G Sbiera ( apare şi Sbierea, p.
789 şi 940), nici acesta cu date de identitate, nici cunoscuŃii Nerva
Hodoş şi Al.Sadi Ionescu, nici prof. I Hangiu şi Tudor Opriş.
La Rulmentul s-au desavarsit publicistic si ca prozatori,
Constantin Husanu, Constantin Clisu, Ion N. Oprea si Cezar Zugravu,
ca poeti Constantin Clisu, Alexandru Tacu si George Irava, ca sa ne
oprim doar la ei.
La p. 808 în Istoria Jurnalismului…MVPS menŃionează ca în
anul 1968, după data de 30 decembrie: “Vaslui: apare Buletinul oficial
al Consiliului popular judeŃean Vaslui, dar in realitate numărul.1 al său
apare în lunile martie-aprile 1968, vezi Ion N. Oprea, „Vaslui –
Capitala łării de Jos”… Editura Tipo-Moldova, Iaşi, 2005, p. 103).
Din 1993, îşi schimbă titlul în Monitorul oficial al judeŃului Vaslui”, ca
la p 941 să se repete informaŃia, cum e corect, dar nu se face
conexiunea atât de necesară în cercetarea şi citirea arhivistică.
„Huşi: apare NăzuinŃa, revistă de literatură şi ştiinŃă a
Liceului „Mihail Kogălniceanu”, scrie MPSV la p 807, când titlul
corect este NăzuinŃe , rezultat din coperta xerografiată şi pusă în cele
aproape două pagini (236-237) destinate publicaŃiei ai cărei
îndrumători au fost Steinberg Hera şi Cărăuşu Mihai, în cartea lui Ion
N. Oprea, „Huşul în presa vremiii…”
Dezinteresul pentru detaliu, acuratete şi precizie in
actualizare al colaboratorilor este un mare dezavantaj pentru posibilii
utilizatori ai lucrării. În cazul publicaŃiei “Ion Creangă” , revistă lunară
de limbă, literatură şi artă populară, apărută în perioada 1908-1912 şi
1915-1921 (p.348-354 din „Mari personalităŃi…” de Ion N. Oprea),
una din cele mai importante la Bârlad dar şi la Chişinău, în volumul în
p. 133
discuŃie (p. 266) nu sunt valorificate informaŃiile; MPSV îşi lipseşte
cititorii de informaŃia privitoare la tipărirea în ultimii ani de către
autorii de la Academia bârlădeană în ediŃie anastatică a operei.
Ca şi în “Huşul în presa vremii de la Melchisedec până în
zilele noastre 1869-2006”, de Ion N. Oprea, Editura Edict-Production,
Tipo-Moldova, Iaşi, 2007, 388 p., despre Prometeu, publicaŃie literar-
socială, în Istoria Jurnalismului…, 2012, se noteaza de către MPVS
doar ca <Apare la Huşi, lunar (seria I: nov. 1926; seria a II-a: august-
octombrie-noiembrie, 1929), sub conducerea unui comitet. Scopul este
de a promova un curent „de idei generoase, corespunzătoare vremii”>.
Necesar de mentionat este faptul ca pe frontispiciu figurează
dictoanele: „Cine se teme de ridicol nu iubeşte adevărul” (Dostoievski)
şi „Dacă te-ai hotărât să spui adevărul pregăteşte-te de suferinŃă” (I.
Al. Brătescu-Voineşti). Numărul din 1926 conŃine poezia Prometeu de
Goethe, în traducerea lui Panait Cerna, un fragment intitulat Morala
socialistă de C. Dobrogeanu Gherea şi un istoric al cântecului
InternaŃionala, creat în iunie 1871 de E. Pottier. În numărul 1 din 1929
apare un articol despre materialismul istoric, cu referire la lucrările lui
K. Marx Critica economiei politice şi PrefaŃa la Capitalul. Sunt citate
două scrisori ale lui Fr. Engels, se publică o convorbire a lui Lenin cu
Clara Zetkin etc. Deşi fără colaboratori de valoare revista se situează
pe poziŃii înaintate, democratice şi revoluŃionare, format 15x22 cm”,
amanunte esentiale pentru perioada respectiva,valoroase pentru o
Istorie a jurnalismului.
În „Huşul…” se indică sursa documentară (p.258): din I
Hangiu, „DicŃionar al Presei Literare Româneşti 1790-1982”,
Bucureşti, 1987, p. 249. In „Istoria Jurnalismului”, p. 464 nu se
menŃionează sursa citata, ci urmează semnătura MPVS. (de ce si-l
insuseste ?)
Când în întregul volum , am mai spus, nu se indică izvoarele,
nu se asigură continuitatea de texte şi conexiunea lor, ca cercetătorii să
aibă acces lesne la documente, altele decât afirmaŃia: “gazetă, ziar ori
revistă efemeră”, fără a o identifica şi prezenta cât de cât, lucrarea nu
foloseşte deplin nici specialiştilor, nici cititorilor, devine într-adevăr
„carte de telefoane” redactată după model nou, cum este cea de la Iaşi,
inexplicabilă, greu folosibilă şi e păcat de muncă, fie ea şi voluntar-
patriotică.
Aducerea în actualitate şi prezentarea presei din ultimii ani
din România este o stare de mare deficit a cartii care se vrea
enciclopedică. În timp ce la p. 144 sunt publicate câteva date nu
suficient de semnificative despre Prutu, ziar naŃional-liberal, cu apariŃie
la Huşi la 29 septembrie 1887 (la Ion N. Oprea p.259-266) si nu se
aminteşte nici un cuvânt despre Prutul, revistă de cultură, fondată de
Costin Clit ( p. 267 la Ion N. Oprea) a cărei bibliografie dacă ar fi fost
consultată ( fie şi numai a numărului 49) de către MPVS, i-ar fi
deschis orizontul cunoaşterii în domeniul bibliofiliei. Dovadă, o
mulŃime de publicaŃii din zona de interes, (menŃionate în cărŃile lui
I.N.Oprea), lipsesc din enciclopedie, ceea ce justifica afirmatia cartea
este scheletica, : -de la Bârlad, AcŃiunea,1902; Apărarea naŃională,
1919; Aurora łionistă, 1899; Huşi, Anuarul Episcopiei Huşilor, 1934;
Anuarul Gimnaziului din Huşi, 1909; Anuarul şcoalei secundare de
fete gr. II „Elena Doamna” din Huşi, 1922-1923; Anuarul comemorativ
al Liceului „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui pe anii şcolari 1890-
1935 întocmit de Gh. Stănescu, 250 p., 1935; Al 2-lea Anuar al Şcoalei
normale de băieŃi „Ştefan cel Mare”, Vaslui, pe anul şcolar 1931-1932,
întocmit de prof. Constantin Capră, iar Anuarul Liceului de băieŃi „M.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Kogălniceanu”-Vaslui, 1935-1946, întocmit de prof. Octav
Mărculescu, Directorul Liceului, nu are numele Anuarul Liceului „M.
Kogălniceanu”, cum incorect scrie MPVS în Istoria Jurnalismului,
p.514.
Lipsesc pentru iubitorii istoriei şi ai literaturii ceea ce Ńine de
C. Negruzzi şi Lumânărică, înmormântat la biserica Tălpălari, Iaşi,
Calendarul pentru poporul românesc pe anul 1844 unde a fost
publicată Scrisoare a XIII-a dar şi referirile lui Al. Papadopol Calimah
din revista Arhiva din 1896. În legătură cu personajul menŃionat
lipsesc din carte Revista nouă nr. 11 şi 12 ed. II 1889-1890, Bucureşti,
ca şi Foaie pentru minte, inimă şi literatură (1842) în care Mihail A.
Corradini, a publicat versuri, dedicate lui Lumanarica, si Calendarul
pentru poporul românesc pe anul 1845 în care în articolul “Hai la
vorbă” Corradini se ridică împotriva “fiziologiilor” în literatură şi vrea
o literatură natală, scrisă într-o “limbă românească, păzită şi cultivată
cu sfinŃenie”…
În lista „index de nume” Liviu Leonte apare „printre alŃii”,
nu cu portretizare, iar V. Ghiacioiu, prima care a scris despre
Lumânărică ca personaj literar, nici nu-i amintită.
Continuând referirile la omiterea publicaŃiilor din volumul
Istoria Jurnalismului în date, deşi ele există şi sunt citite nu numai de
autohtoni, reiau enumerarea lor, ceea ce probează că unii din cei peste
100 de colaboratori nu şi-au făcut pe deplin datoria deşi câmpul lor de
documentare le-a prisosit. Enumerăm, spre exemplificare, din cartea
despre presa de la Bârlad care îmi aparŃine, publicaŃiile: Glasul nostru,
foaie culturală cu informaŃii şi îndrumări pentru popor, bilunară,care
apare sub conducerea SocietăŃii Culturale „Iuliu A. Zanne” din Băseşti,
15 ianuarie 1931; Înainte, ziar bilunar, editat în 1935 de învăŃătorul P.
Strat- Delatutova; Informatorul teatrului cinematografic, 1931;
Îndrumare nouă, 1930; Liberalul, 1907; Moldova, 1906 şi 1931;
NaŃionalul, 1923; Ogorul, 1932; Opinia Bârladului, 1932; România
Mare, 1917; Secerea, 1937; Steaua Tutovei, 1924; Straja neamului,
1932; Şarja, 1932; Şcolarii tutoveni, 1938; TinereŃea, 1946; Tribuna
avântului, 1907; łărănimea, 1920; Uniunea, 1924; Uniunea naŃională,
1931; Veacul nostru, 1932; Vestea, 1912; VoinŃa poporului, 1887;
Anuarul şcolii normale primare din Bârlad, 1875; Anuarul şcolii
normale de învăŃători „Principele Ferdinand” din Bârlad pe anul şcolar
1910-1911 şi 1911-1912; Anuarul (zis situaŃie şcolară a) Gimnaziului
real din Bârlad pe 1898-1899; Anuarul (zis situaŃia elevilor) Liceului
„Codreanu” din Bârlad pe 1898-1899; Anuarul Liceului „Codreanu” pe
anul şcolar 1923-1924; Anuarul şcolii medii mixte nr. 1 Bârlad, pe anii
1846-1956; Anuarul externatului secundar de fete din Bârlad, an VI,
1893; Anuarul SocietăŃii „Matemateca Bârlădeană” pe anul 1922/1923,
Liceul Codreanu-Bârlad; Ardeiul, 1926; Axa, 2001; Baaadul literar,
2007; Bazarul filatelic, 1928; Bârladul, număr omagial, 180 de ani,
1846-1990; Cartea vremii,1918; Cronica Moldovei, 1918; Revista
critică, 1918; Revista cireşarilor, 1983; Doina, 1928; Documente
răzăşeşti, 1932; Debuturi şi tradiŃii, 1970; Dialog, 1997; Duh nou,
1936; Duh parohial,1934; Echinox,1997; GuriŃa Bârladului, 1923;
Indus T, 1995; Îndrumări pedagogice, 1933; JustiŃia Tutovei,1935;
Labirint, 1978; Lumea Elevului, Mireni, 2004; Lumină, Buhăeşti,1931;
Lumina, Costeşti, 1932; Lyceum,1967; Liceul „Mihai
Eminescu”,1997; Lumea creştină, 1995; Lumina vetrelor, 1940;
Onoare şi patrie,1995; Pagini de jurnal,1989; Pagini literare, 1934; Paşi
spre infinit, 2000; Păstorul Tutovei, 1938; Pleiada, 1933; Plugul, 1909;
Primii paşi,1971; Procust, 2006; Prometeu descătuşat,1993; Gura
p. 134
lumii, Foae populară pentru literatură, umoristică informaŃii şi reclame,
apoi Revista umoristică-literară, 1904; Revista cursurilor de la
doctoratul în drept, 1908; Răstriştea răscoalelor, 1907; Răzeşul, 1926;
Şcoala noastră, revista elevilor Şcolii nr. 8 Bârlad, 2006; Tribuna
pedagogică, 1922; łara de Jos, 1924; Varia matematica, 1995; Veacul
nostru, 1933; ViaŃa noastră, 2004; Visătorii, Pueşti, 2004; Vremuri
bune, 1925; Vitrina, 1938; Zamolxis, 2000, ca să ne referim şi să ne
oprim din ceea ce nu dezvăluie interesaŃilor numai din volumul scris
despre presa de la Bârlad: “Mari personalităŃi ale culturii române într-o
istorie a presei bârlădene 1870-2008”, Editura Pim, Iaşi, 471 p.,
nevalorificat de colaboratorul la volumul Istoria Jurnalismului din
România în date, 2012.
Lăsăm pentru altădată referirile la ceea ce nu s-a folosit din
volumele mele privitoare la presa din Vaslui, Huşi, Dorohoi şi din
părŃile Bucovinei, dar unele sublinieri nu voi evita să le fac. Dar
cine indrazneste sa completeze lacunele...pentru intreaga Tara?!
Care este situatia reala, completa a presei din actualitatea prezentata
in Cartea coordonată de Marian Petcu, ce citesc cei interesati şi ce ne
recomandă sa facem specialiştii şi colaboratorii lui ?, mi-am adresat
întrebarile şi am cercetat lucrarea încă odată ?!
Zic unii că există oameni care îşi scriu cărŃile fără a le citi pe
ale altora, critici de carte fără a le parcurge, dar iată, am întâlnit şi
comentatori de istorie a presei fără a cunoaşte presa prezentă, dar nici
pe cea înscrisă în arhivistica timpului, cum e cazul şi al unor
colaboratori cărora le-a lipsit până şi curiozitatea celui ce se iniŃiază în
ceva... Altfel nu-mi explic de ce publicaŃii mult cunoscute, precum
Prosaeculum de la Focşani, Lohanul sau Prutul de la Huşi, Elanul de la
Giurcani-Găgeşti, Vaslui, Vestea bună sau Ecouri răducănene de la
Răducăneni, Iaşi, Monitorul de Iaşi sau fostul ziar Obiectiv de la Iaşi,
nu se regăsesc printre cele 18.000 recenzate corespunzător sau doar
simplu catalogate. Despre revista Academia bârlădeană ni se spune
(p.1071) că a apărut în anul 2000. Mergem la anul indicat, că
publicaŃiile ca şi oamenii după anii de naştere sunt ordonaŃi, ceea ce
nu-i de loc rău, şi citim: „Bârlad: apare Academia bârlădeană, revistă
editată de Societatea literar –culturală „Academia Bârlădeană”.
Redactor –şef: Serghei Coloşenco. MPVS”. Citim apoi în caseta
revistei: „Anul XIX, nr. 4(49)”, Ceea ce înseamnă că MPVS nu
informează corect nici in prezent. Vorbim şi cu redactorul-şef iar
presupunerea noastră are temei, deci rămânem optimişti, peste zece ani
se va Ńine seama de erata semnalată acum.
Prosaeculum, revistă de cultură, literatură şi artă, Focşani,
Editor Vranpress Media, fondator Alexandru Deşliu, redactor-şef astăzi
Mircea Dinutz, trimestrială, ajunsă la nr. 83-84 la sfârşitul anului 2012,
este nominalizată în carte doar dintr-o simplă întâmplare, că cineva, a
trebuit să semnaleze biografia unui colaborator al publicaŃiei –
Constantin Cubleşan (p. 636). Dacă Stela Sebe (Stănoiu), BP Vrancea
– SSVN- contributor la volum, ar fi fost o interesată dar şi insistentă în
realizarea proiectului general, cum am citit despre un altul, chiar în
Prosaeculum, aprilie-iunie 2012, Ion Filipciuc, “Reportaj cu „Bucovina
literară” de gât”, ar fi insistat pentru punerea în paginile Istoriei
Jurnalismului… ceea ce merită revista locală. Dar pentru că, probabil,
SSVN nu ştie ce înseamnă prezentul pentru viitor, nu a făcut acest
lucru, şi revista din Focşani rămâne nenominalizată. Ion Filipciuc,
însă, om cu experienŃă şi cu mult respect pentru presă în general,
dorind să afle începutul existenŃei revistei Bucovina literară a ziarului
Bucovina din 1941, pleacă din Cîmpulung la Cluj, ia legătura cu Radu
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Mareş, alt încercat în documentare istorico-literară, merge la biblioteca
locală, unde contra-cost consultă presa şi află despre revista în cauză şi
o alta de la RădăuŃi – Îndrumarea nouă – ceea ce putea să afle acasă, de
la biblioteca judeŃeană, din cartea Bucovina în presa vremii, Editura
PIM, Iaşi, 2008, scrisă de ION N. Oprea, informaŃii înscrise ulterior şi
de Camelia Cotos, Suceava (CCSV), în Istoria Jurnalismului…, p. 665.
Cazul nu-i singular. Despre PLUS FM, 2004, Huşi, aflăm la
p. 1031, dar nimic despre Plus, revistă de matematică (2003) care apare
sub egida Grupului şcolar agricol „Dimitrie Cantemir” Huşi,
coordonator prof. C. Macovei şi nici despre prestigioasa şi mereu
tânăra revistă Zorile, literar-ştiinŃifică, a Liceului „Cuza Vodă” din
Huşi, cu apariŃii în perioadele 1922-23, 1930-32 şi apoi 1967-1968 şi
în prezent.
Lipseşte din carte hrana zilnică, actualitatea, revistele literare
din ultimii ani, fără a ne mai referi la publicistica ştiinŃifică sau
religioasă, măcar: Dacia literară, Iaşi; Cronica Veche, Iaşi; Hyperion,
Botoşani; Acolada, Satu Mare; Argeş, Piteşti; Actualitatea literară,
Lugoj-Timişoara; Ateneu, Bacău; Cultura, Bucureşti; Contemporanul,
Bucureşti; Caligraf, Alexandria-Teleorman; Curtea de la Argeş;
Bucureştiul literar şi artistic, Bucureşti; Plumb, Bacău; Litere,
Târgovişte; Ex-Ponto, ConstanŃa; Milcovul, Focşani; SpaŃii culturale,
Râmnicul Sărat; Observator cultural, Bucureşti; Vatra Veche, Tg.
Mureş; ViaŃa românească, Bucureşti; Cronica fundaŃiilor, Bucureşti…
Îmi reamintesc perioada când am efectuat stagiul.militar.
Acolo, la Scutul patriei, Glasul armatei, apoi la Apărarea patriei, gazete
ostăşeşti, prin anii 1951-1954, mi-am făcut ucenicia în presă, după care
nu am mai încetat activitatea gazetărească. Acum, ma intreb, Rezerva
oştirii române, revista de informare, opinie şi cultură, redactor-şef
(prietenul şi colaboratorul meu la unele cărŃi) General de brigadă ® dr.
Gheorghe CreŃu, o fi nominalizată ? Nimic, doar ca şi în cazul ziarului
Scutul patriei, despre care ni se spune ceva despre Ioan Ilea Suciu (p.
481) că a fost redactorul-şef, dar prin 1958-1960 şi 1970-1982, când
eu, în primul caz, făceam ziaristică la Steagul roşu Bârlad şi Flacăra
Iaşului, iar în cazul secund doar colaboram şi câştigam o pâine
suplimentară, deosebit de necesara... Cât priveşte ziarul Apărarea
patriei aflu că s-a înfiinŃat în 1945 la 15 iulie, ca şi Glasul armatei care
din 1952 este continuatorul primului (p. 696), informaŃie care îmi
umple inima de bucurie, şi-mi zic, ce înseamnă domnule armata,
disciplinată, informează corect, indiferent de situaŃie şi timp (MPB şi
C. DCB) !.
Spuneam mai sus că din suita publicaŃilor ieşene lipsesc
ziarele Monitorul şi Obiectiv, cei 9 colaboratori ai coordonatorului
Marian Petcu, din neştiinŃă sau comoditate, nu încearcă să le
reconstituie existenŃa din arhiva aflată la dispoziŃie. Despre Ziarul de
Iaşi, apărut nu la 8 ci la 10 aprilie, sunt puse în pagina Istoriei
Jurnalismului…datele comunicate de conducerea ziarului. Despre
ziarele Monitorul şi Obiectiv a rămas nevalorificată şi de această dată
cartea “Cu capul pe umărul meu…Jurnalistică împreună cu cititorii” de
Ion N. Oprea, Editura Tipo-Moldova, Iaşi, 2005, 317 p. , în frunte cu o
casetă In memoriam Aurel Leon, directorul onorific al ziarului
Monitorul, cu un citat al său din 25 februarie 1994, pus sub fotografia
sa .
Reconstitui datele pe scurt: Ziarul Monitorul, continuator al
revistei Opinia studenŃească, a apărut la 27 mai 1991. După 11 ani,
adică mai exact, 3278 de zile, el continua să apară în strada Smârdan ,
p. 135
dar cu altă casetă redacŃională şi cu alt nume: Ziarul de Iaşi care în
primul număr al său din 10 aprilie 2002 susŃinea: „Acesta este
adevăratul ziar al ieşenilor ! Acesta este fostul Monitorul !”, scria pe
frontispiciu – purtând mai jos semnele continuităŃii: Director general
Dan Radu; redactor-şef Toni HriŃac.
În strada Sf. Lazăr apărea Monitorul nou şi ziarul Obiectiv –
la care lucram şi era în concurenŃă tacită cu noul venit – contraataca:
“Noi suntem echipa de la Monitorul care a contribuit ani buni in
actuala formă grafică, la succesul editorial şi la impactul ziarului pe
piaŃa ieşeană”,cuvinte sub care apareau numele a 29 reporteri,
redactori, editori, tehnoredactori, graficieni, editorialişti, printre care
era trecut şi numele – Ion N. Oprea – redactor şi consultant juridic .
Lipsea din caseta cu protestul numele lui Ioan Florin
Florescu – mult timp redactor-şef la Monitorul din strada Smârdan nr.
5 iar acum redactor-şef la Obiectiv în strada Sf. Lazăr nr. 27, probă a
discordiei dintre cele două echipe, relatată în Istoria jurnalismului de
conducerea editorialului Ziarul de Iaşi.
Duelul dintre cele două echipe s-a soldat astfel: Ziarul de Iaşi
există şi astăzi. Ziarul Obiectiv şi-a încetat apariŃia pentru a-l fortifica
pe Monitorul, iar la sfârşitul anului 2002 acesta se muta într-un alt
sediu, cu altă casetă redacŃională, alt program, cu redactori şi
colaboratori abandonaŃi, unii dintre ei, printre care şi Ion N. Oprea cu
salariul pierdut timp de 4-5 luni ( p.315-319 din cartea citată).
Istoria Jurnalismului din România în date, 2012, se vrea a fi
un material documentar folosit cerinŃelor ştiinŃifice. Cum poate
răspunde trebuinŃelor când referirile, după cum am mai spus, deşi fac
trimitere la publicaŃii importante, nici nu le identifică in totalitate, fizic
şi bibliografic, le fragmentează activitatea, terminând-o adesea prin a fi
categorisite publicaŃii efemere fără a le prezenta programul, iniŃiatorii
şi colaboratorii, activitatea desfăşurată. Un singur exemplu poate fi
edificator, revista Muguri de la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din
RădăuŃi, apare amintită în 5-6 locuri, în nici unul pe deplin şi bine
reliefată.
Poate ediŃia viitoare, la care vor fi chemaŃi să lucreze şi
adevăraŃii autori de texte puse în cărŃi, va fi mai substanŃială calitativ.
Semnalăm şi faptul că apărută întru câtva şi sub egida AsociaŃiei
Române de Istorie a presei, la Congresele acesteia (2008 la Macea-
Arad, 2009 la Iaşi, 2010 la ConstanŃa şi 2013 probabil la Bucureşti)
autorii de cărŃi dedicate domeniului, dacă până acum nu au fost luaŃi în
consideratie, în viitor trebuie invitaŃi, consultaŃi şi folosiŃi după voinŃa,
meritele şi cumulul lor de cunostinte.
S-a spus, Istoria Jurnalismului din România în date,
coordonator Marian Petcu, operă a peste 100 de truditori, timp de 4-5
ani, este o carte muncită si utila. Nereuşitele, la care doar în parte m-
am referit, nu au justificări. Într-o perioada atât de indelungata, armata
celor circa 120 de colaboratori a dat tiparului 1414 pagini, o cărămidă,
zicea cineva pus pe glume. În aceeaşi unitate de timp, un singur om,
Ion N. Oprea, a oferit cititorilor ca sursă de lucru documentară aproape
4.ooo de pagini tipărite (Vaslui – Capitala „Tarii de Jos” in presa
vremii, 1875-2005, Ed. Tipo-Moldova, Iasi, 2005, 524 p.; Cu capul pe
umarul meu Jurnalistica impreuna cu cititorii, Ed. Tipo-Moldova, Iasi,
2005, 319 p. ; Dorohoi – Capitala „Tarii de Sus” in presa vremii, 1874-
2006, Ed. Edict-Production, Iasi, 2007, 340 p. ; Husul in presa vremii
– de la Melchisedec pana in zilele noastre, 1869-2006, Ed. Edict-
Production, Iasi, 2007, 389 p. ; Barladul in presa vremurilor. De la
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Pareri – la Ziarul Steagul rosu, 1932-1949,
1949, Ed. PIM, Iasi,
Iasi 2007, 274 p.; Această lucrare abordează aspecte ale afectivității
afectivită la copilul de
Mari personalităŃi ale culturii române într-oo istorie a presei bârlădene, vârstă preșcolară și vârstă școlară
colară mică, din perspectiva influențelor
influen pe
1870-2008, ed. PIM, Iaşi, 471 p.. ; Bucovina în presa vremii, CernăuŃi, care educația școlară
colară le are asupra dezvoltării ei. Demersul este
Ed. PIM, Iaşi, 2008, 552 p.; .; Bucovina pământ românesc, presa din structurat pe trei capitole,
le, dintre care primele două detaliază din punct
RădăuŃi, Siret, Săveni, Ed. PIM, Iaşi, 2008, 257 p.; p Mălin vestitorul de vedere teoretic, tema abordată, iar ultimul se constituie ca un
demers proiectiv.
revoluŃiei – antologie ziaristico-scriitoricească…Ed.
scriitoricească…Ed. Tipo-Moldova,
Tipo
Iaşi, 2009, 354 p.; Lumînărică – Sfântul Ioan de la Tutova, Ed. PIM, Lucrarea abordează doar anumite aspecte ale influenŃelor pe
Iaşi, 2009, 411 p.),
.), ceea ce spune destul. Când măcar specialiştii de la care educaŃia şcolară le exercită asupra trebuinŃelor
trebuinŃ afective ale
Iaşi, inclusiv studenŃii şi profesorii lor le vor citi şi aprofunda, chemaŃi preşcolarilor şi şcolarilor mici, pornind de la bibliografie de specialitate
drept colaboratori la viitoarea ediŃie din 2023 a Istoriei Jurnalismului… şi de la scurta experienŃă dobândită prin activitatea de practică
acestia îi vor adăuga reintregitei încă multe pagini de istoria presei pedagogică.
romanesti. Pe măsură ce copilul crește, te, capacitatea lui de a învăța
învă sporește din
cauza mai multor ltor factori, cel mai important fiind maturitatea
Până atunci, pentru completarea area şi corectarea proprie-mi
proprie emoțională.
ională. Cu cât un copil este mai matur din punct de vedere
opere, rămân în aşteptarea opiniilor şi ale altor cititori si beneficiari, emoțional,
ional, cu atât este mai capabil să învețe.
înve Părinții au cea mai mare
mai ales ale celor care au probat că ştiu să preŃuiască munca folosită influență asupra dezvoltării emoționale
ionale a copilului. Putem așadar,
a să
utilizând documentele. Ce ar fi să aflăm, între timp, care este profesia declanșăm capacitatea de a învățaa a copilului asigurându-i
asigurându un rezervor
de iubire veșnicnic plin. Fără aceasta, copilul se dezvoltă fizic, dar
de bază
ază a colaboratorilor şi câtă activitate în presă au ?... Sau poate, la
intelectual șii social este dezavantajat. O relație
rela caldă și plină de
editarea cartii in cauza, s-aa plecat de la falsa premiza ca”oricine se
afecțiune între părinte șii copil este baza dezvoltării
dezvol unei păreri bune
pricepe la jurnalistica”, ca la fotbal ?!. despre sine șii astfel a motivării pentru a învăța.
învă
Poți ușoror repara o jachetă ruptă de un copil, dar nu și inima
acestuia, rănită de cuvintele grele cu care l-ai
l certat.
Despre afectivitate ….cu paşi mici (Henry Wadsworth Longfellow)
(Recenzie)

Theodor Codreanu – Mihai Cimpoi

Prof. Mariana Şurpanu – Bohotin, jud. Iaşi

„Multe
Multe dintre lucrurile de care avem nevoie pot să aștepte,
a copilul nu Hermeneutica eminesciană
poate. E perioada în care se formează
din punct de vedere fizic, cănd mintea i se dezvoltă.
dezvol El nu înseamnă
mâine, el înseamnă azi.” Andrei Petruş
(Gabriela Mistral)
Afectivitatea este o componentă a vieții
ii psihice care însoțește
înso Anul 2012 poate fi numit, pe drept cuvânt,cuvâ ,,anul
Theodor Codreanu”, în critica literară din România.
derularea tuturor fenomenelor psihice şi influențează
influen dezvoltarea
lor.

C
elor câtorva zeci de prefeŃe, recenzii, studii, articole, eseuri
publicate
ate în reviste de prestigiu, adăugându-li-se
adăugându volumele de

V iațaa afectivă umană a exercitat o fascinație

influențând
fascina
omenirii, preocuparea pentru fenomenele emoționale
continuă asupra
emo
ând arta (literatura, muzica, artele vizuale), gândirea
filozofică, religioasă, politică a fiecărei epoci. Însă, foarte adesea, odată
cu intrarea în societate, în perioada preșcolaritățiiii și a micii școlarități,
se pune accent în mare măsură pe dezvoltarea intelectuală a copilului,
pe achiziționarea de cunoștințe și competențee de ordin intelectual,
viațaa afectivă prezentând interes în măsura în care se realizează
adaptarea la școlaritate.
p. 136
referinŃă: ,,În oglinzile lui Victor Teleucă” (Editura
,,Universul”, Chişinău, 2012); ,,Valori din două veacuri” ( Editura
,,Axis Libri”, GalaŃi, 2012); ,,Cezar Ivănescu – Transmodernul”
(,,Princeps Edit”, Iaşi, 2012); ,,Mihai Cimpoi – De la mitopo(i)etică la
critica ontologică” (,,Princeps Edit”, Iaşi, 2012); ,,Eminesciene” (
Editura ,,Tipo Moldova”, Iaşi, 2012).
Apreciate de eminenŃi oameni de cultură şi premiate , dar
nu îndeajuns, de instituŃii abilitate
ilitate cărŃile Domniei Sale stau în primul
raft al bibliotecilor şi în inimile cititorilor şi admiratorilor distinsului
eminescolog. Theodor Codreanu este, asemeni arheului spiritualităŃii
româneşti Mihai Eminescu ,,omul veşnic citind, meditând, scriind.”
Cartea dedicată lui Victor Teleucă este o persuasivă şi
pertinentă pledoarie în favoarea unei ,,Zidiri” pe care să fie aşezat
bustul poetului, alături de Grigore Vieru pe aleea clasicilor: ,,Victor
Teleucă a încercat să rupă zăgazurile paradigmei clasice cu articulaŃiile
altui romantism, proiectat conştient, către o nouă paradigmă culturală,
cea postmodern-transmodernă.”
transmodernă.” (op. cit. pp.5-6)
pp.5
Cartea ,,Cezar Ivănescu – Transmodernul” ,,îndrăzneşte,
alături de alte studii, mai ales de cărŃile lui Petru Ursache, să deschidă
o portiŃă către posteritatea care atestă deja imaginea singularităŃii
canonice a personalităŃii artistice a lui Cezar Ivănescu.” (op. cit. p.8)
Volumul ,,Valori din două veacuri” cuprinde ,,câteva zeci
dintre sutele de studii, eseuri, articole, cronici,recenzii, medalioane,
efemeride risipite de-aa lungul anilor prin diverse publicaŃii”, diligentul
critic evidenŃiind şi redând circuitului european şi universal adevăratele
valori ale culturii române din domenii variate: filozofie, estetică,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
teologie, literatură, logică, psihopedagogie, pictură ş.a.
,,Eminesciene (Editura ,,Tipo Moldova”, Iaşi, 2012) este un
volum care cuprinde studii şi eseuri ca ,,o continuare, se poate spune,
la Controverse eminesciene (Editura,,Viitorul românesc”,Bucureşti,
2000). Se constituie, ca şi aceasta, din texte risipite prin diverse
publicaŃii, care n-au intrat în cărŃile cu unitate tematică şi
arhitectonică.” (Theodor Codreanu)
Cartea ,,Mihai Cimpoi – De la mitopo(i)etică la critica
ontologică” este o încununare a operelor celor doi eminescologi şi o
lucrare semnificativă în hermeneutica eminesciană. Prezentată pe 15
ianuarie 2013 la Centrul ,,Mihai Eminescu” din Bârlad, de Ziua
NaŃională a Culturii Române, această remarcabilă lucrare este dedicată
celui care s-a dovedit a fi, prin impresionanta sa operă de până acum
,,un filosof al culturii cu vocaŃia sintezei, în buna tradiŃie a
enciclopedismului românesc.” (Theodor Codreanu, op. cit. p.6)
Opera lui Mihai Eminescu este ,,Biblia spiritualităŃii
româneşti” iar hermeneutica este ,,Arta sau ştiinŃa de a interpreta
textele vechi, religioase, criptice, în special biblice.” (DEXI, Editura
,,Arc - Gunivas”, 2007)
Fac mărturisirea dintru început că, ajungând cu lectura pe-
aproape de jumătatea volumului, am renunŃat la a citi mai departe
pentru că lecturile mele din opera Academicianului Mihai Cimpoi erau
atât de sărace încât cartea lui Theodor Codreanu părea scrisă într-o
limbă din care nu înŃelegeam trei sferturi din termeni. Am aflat la
Biblioteca ,,Stroe Belloescu” din Bârlad cinci dintre cărŃile eminentului
critic (,,Critice” I, ,,Fierăria lui Iocan”, 2001; ,,Capodopere”,2001;
,,Căderea în sus a Luceafărului”,1993; ,,O istorie deschisă a Literaturii
Române din Basarabia”, (EdiŃia a II-a), 1997 şi ,,Spre un nou
Eminescu”, 1993), iar la Centrul ,,Mihai Eminescu”: ,,Critice”, vol.
VII, 2008; ,,Prometeu şi Pandora”, 2006; ,,Cumpăna cu două ciuturi”,
2000i ,,Mărul de aur”, 1998 (acestea din urmă din biblioteca personală
a poetului nostru bârlădean –sucevean – cernăuŃean – transnistrean
Mihai Vicol, ,,primul ziarist curajos din Basarabia” cum sună una din
dedicaŃiile autorului Mihai Cimpoi) şi ,,EsenŃa FiinŃei. (Mi)teme şi
simboluri existenŃiale eminesciene”, 2007, donaŃie a doctorului C.
Teodorescu, ctitorul nobilului aşezământ.
După zile şi nopŃi de trudă ca-n studenŃie, m-am întors de
unde am plecat: la ,,Mihai Cimpoi – De la mitopo(i)etică la critica
ontologică”, cartea criticului Theodor Codreanu; de altfel, acesta este,
după Adrian Marino, ,,circuitul hermeneutic fecund”: ,,A citi o
,,problemă”, a o pătrunde din interior, în spiritul şi structura sa, de la
carte la schema de bază şi îndărăt la o altă carte sau stagiu convergent,
acesta este circuitul hermeneutic într-adevăr fecund.” (Adrian Marino –
,,PrezenŃe româneşti şi realităŃi europene”, Editura ,,Albatros”, 1978,
p.336)
În cărŃile celor doi eminescologi afini Theodor Codreanu şi
Mihai Cimpoi avem de-a face cu o ,,ideocritică”, în favoarea căreia
pleda Adrian Marino, în ,,Critica ideilor literare”, o critică de idei
literare, teoretică, sistematică, metodică şi ideologică iar nu una doar
foiletonistică: ,,Ideocriticul are un plan propriu, un spaŃiu specific de
reflexie critică,un obiect propriu, o metodă proprie, o perspectivă
proprie, deci o hermeneutică proprie.” (op.cit. p.67) Un astfel de critic
,,se defineşte prin program, sistem de idei şi concepŃie estetică,
perspectivă istorică, scară stabilă de valori, personalitate.” (idem, p.70)
Cât priveşte Europa, noi, românii putem discuta oricând de
la egal la egal pentru că suntem sincroni cu ,,cele mai înalte vârfuri ale
culturii europene.” ,,Protoistoria ne aşează pe picior de egalitate cu
seminŃiile germanice şi latine.” (Mircea Eliade) Depinde însă de ce
Europă vorbim? ,,NoŃiunea simbolică pentru ,,universalitate” sau
precisă localizare geografică? Centrală sau marginală? Redusă la două-
trei centre culturale sau concepută ca o sferă cu circumferinŃa
pretutindeni şi centrul nicăieri? Unde este centrul , periferia,
,,provincia”? Unde poate fi trasată frontiera spirituală între Europa şi
non Europa?” (op.cit.p.34) Să ne prezentăm ,aşadar, în faŃa Europei cu
fruntea sus: ,,Complexul ,,Dinicu Golescu” şi altele asemenea trebuie
depăşite prin educare, sporire a conştiinŃei de sine, confruntarea
p. 137
deschisă, obiectivă, cunoaştere şi deplină încredere în toate valorile
noastre autentice, promovarea lor metodică fără inhibiŃie şi
fanfaronadă, metodă care nu convinge pe nimeni.” (op.cit. p.34)
Criteriul pur geografic trebuie părăsit precum şi
,,împărŃirea teritoriilor spirituale în ,,Centru „şi ,,Provincie”, inclusiv a
ierarhiilor corespunzătoare. ,,Centrul” concentrează toate valorile,
,,provincia” doar cu ce rămâne… În realitate, cultura actuală trece
printr-un proces tot mai activ de omogenizare, de uniformizare, de
depăşire a barierelor artificiale, în care, ,,centrul” şi ,,provincia” sunt,
de fapt, peste tot şi nicăieri, repartizate în orice caz în proporŃii tot mai
sensibil egale.”(op. cit.p.38) În sfârşit, ,,Nu sunt în schimb provinciali
scriitorii, cercetătorii, oamenii de cultură care, indiferent de localizarea
lor spaŃială, gândesc, concep, creează numai în funcŃie de criteriile
naŃionale capabile de semnificaŃii universale.” (op.cit. p.36)
Sunt miracole ale naturii pe care mintea omenească încă nu
le poate pe deplin descifra. Iată unul dintre acestea: există pe planeta
noastră un râu care curge tot anul într-o anume direcŃie şi apoi,
deodată, îşi întoarce cursul ,,îndărăpt”, cum ar spune Costache
Negruzzi. (Râul de care facem vorbire se află în Cambodgia, la o sută
de km. de Phnom Penh). Dar mai există unul care a curs şi încă va mai
curge dinspre România spre Basarabia şi râul acesta numit Eminescu,
având mari afluenŃi ca Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, a făcut să
renască limba şi literatura română din Ńinuturile răpite samavolnic de
odioase tratate. Şi iată râul se întoarce de un timp în propria-i matcă
îmbogăŃind cultura română cu valori în toate domeniile artistice:
poezie, proză, critică literară, pictură cu un plus de prospeŃime, de
trăire autentică, de varietate florală dar şi de suferinŃă şi martiraj.
Opera lui Eminescu a avut un rol providenŃial în cultura
română: ,,Poetul şi artistul sunt mai în măsura în care au acumulat
manifestările vieŃii afective a unui mare număr de oameni şi, de
asemenea, în măsura în care un mare număr de contemporani sau de
generaŃii viitoare găsesc un element estetic în opera lor – materialul
educaŃiei lor şi al formării lor morale şi intelectuale.” (Dumitru
Drăghicescu – ,,Ontologia umană” – Editura ŞtiinŃifică şi
enciclopedică, Bucureşti, 1987,p. 390)
Ceea ce atrage admiraŃia cititorului avizat este capacitatea
de analiză şi sinteză a criticului Theodor Codreanu, de radiografiere a
unei opere monumentale. Primul capitol intitulat ,,Hegelianismul
funciar. Labirintul” cuprinde şi explicaŃia titlului lucrării: ,,De fapt,
între cele două concepte din titlu există o legătură organică, sugerând o
trecere spre maturizarea deplină a criticii şi istoriei literare practicate
de Mihai Cimpoi, oglinda acesteia putând fi considerată chiar titlul
celei mai importante cărŃi de eminescologie a autorului: ,,Narcis şi
Hyperion”. Titlul conŃine deja trimiterea la două mituri importante din
vechiul arsenal grecesc, cele două arhetipuri slujindu-i criticului spre a
trasa arcul maturizării depline a geniului eminescian, de la ipostaza
narcisistă a tinereŃii (,,pururi tânăr înfăşurat în manta-mi”) până la
maturitatea hyperionică (,,nemuritor şi rece”),desăvârşită prin călătoria
spre Demiurg: fiinŃa genială pleacă, în marea călătorie a iniŃierii,
Luceafăr şi ajunge Hyperion , cel vindecat de iluziile pământeşti
(maya) (Theodor Codreanu – Mihai Cimpoi – De la mitopo(i)etică la
critica ontologică” (,,Princeps Edit”, Iaşi, 2012, p.7) ,,Noul Călinescu”
(după Victor Teleucă), Mihai Cimpoi în ,,O istorie deschisă a literaturii
române din Basarabia” se axează tot pe criteriul estetic în
radiografierea operelor scriitorilor români din Basarabia. ,,Grila
mitopo(i)etică este, desigur, una de sorginte europeană, cu ingerinŃe
arhetipale de la Platon până la Carl Gustav Jung, Mircea Eliade,
Sigmund Freud, Charles Mauron, Gilbert Durand, Jacques Lacan ş.a.,
trecuŃi prin marea tradiŃie a fenomenologiei de la Hegel, la Edmund
Husserl şi Heidegger.” (pp.8-9)
Cele două unde de lumină în hermeneutica eminesciană se
vor intersecta pe parcursul acestui admirabil demers. Theodor
Codreanu demonstra încă din 1984 ( - Mihai Eminescu - ,,Dialectica
stilului”) surprinzătoarea asemănare dintre ,,formativitatea”
pareysoniană şi conceptul eminescian de încercare. Mihai Cimpoi şi-a
singularizat ,,modelul şi metoda tocmai prin ,,sinteza” dintre arhetipal
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
şi Dasein, ca facere (poien) apropiindu-se de poetica formativităŃii lui
Luigi Pareyson.”
,,Mitop(i)etica lui Mihai Cimpoi, fundată , în liniile
esenŃiale, pe ontologia arheităŃii eminesciene, nu putea să meargă decât
într-o direcŃie asemănătoare. Iar raportată la cuvântul – logos,
mitopo(i)etica devine limbaj în absolut, limba ,,adamică” spre care
visau Dante şi Eminescu” (p.) ,,ConştiinŃa poetică modernă se axează
pe convingerea fermă că sufletul se întrupează mai degrabă în tăcere
decât în cuvânt. Limbajul poetic sau – mai exact – mitopo(i)etic (e
vorba de mai vechiul poien care presupune şi facere, nu doar lucrare
firească) tinde să devină un limbaj absolut, iar acesta angajează şi
metalimbajul, necuvântul căutat, la noi, de Blaga şi Stănescu. ( Mihai
Cimpoi -,, Lumea ca o carte”, Buc. 2004, p.196)
O cunoaştere profundă a operei eminesciene de către cei
doi critici îi face să se mişte cu uşurinŃă nu numai în ,,labirintul”
eminescian dar şi în filosofiile europene şi în literatura universală.
,,Prima grijă a criticului, afirmă Theodor Codreanu, când e vorba să-şi
construiască o carte, este să identifice elementul unificator, mitul,
arhetipul, fără de care simte că se va rătăci în labirint.” (op.cit.p.10)
Criticul îşi susŃine afirmaŃiile venind cu argumente atât din opera
eminesciană cât şi din cărŃile dedicate geniului culturii şi gândirii
româneşti şi europene. ,,Exemplul cel mai elocvent de operă-labirint, în
literatura română, este cea a lui Eminescu.” ,,Universul eminescian are
evident o construcŃie labirintică, denotând aceleaşi preferinŃe pentru
concentricitate, pentru lăcaşurile şi călătoriile iniŃiatice ( domuri,
castele, peşteri, drumuri, călătorii pe lună; Dan-Dionis are revelaŃia
cercurilor magice ale ,,Zoroastrului”. ( Mihai Cimpoi – „Lumea ca o
carte” p.187)
O altă carte a lui Mihai Cimpoi, des invocată în acest
amplu eseu monografic, de Theodor Codreanu este ,,EsenŃa fiinŃei.
(Mi)teme şi simboluri existenŃiale eminesciene”, ,,una dintre cele mai
consistente cărŃi ale sale.”
Un alt punct de întâlnire dintre cei doi mari critici este cel
zodiacal. Theodor Codreanu ,,raportează fiinŃa românească la cele
patru puncte cardinale zodiacal-cosmice:Berbecul, Racul Cumpăna,
Capricornul. ,,Mihai Cimpoi a moştenit din Eminescu şi din propria-i
fire Cumpăna. Sub semnul ei, şi-a scris întreaga operă, ambiŃionând la
mai mult, la a defini fiinŃa românească sub Zodia Cumpenei, căci axa
gândirii eminesciene este chiar Cumpăna, devenită la criticul
basarabean ,,Cumpăna cu două ciuturi.” ,,Una dintre cele mai
enigmatice însemnări eminesciene, aceea prin care românii şi spaŃiul
românesc sunt identificaŃi ca limbă a Cumpenei Universului” l-a
condus pe Mihai Cimpoi la ,,hermenutizarea” ontologică a ,,Cumpenei
cu două ciuturi”
Cu aceeaşi libertate în mişcări, (de idei, desigur), se
manifestă Theodor Codreanu şi când este vorba de curente literare care
străbat critica şi teoria literară: tradiŃionalismul, modernismul,
avangardismul, neomodernismul şi postmodernismul, fundate pe
concepte ca: sincronism (E. Lovinescu), protocronism (Edgar Papu),
pancronism (Adrian Marino), autocronism (Paul Goma) şi
postsincronism, ultimul preferat de Mihai Cimpoi, dacă nu cumva e
chiar creaŃia acestuia.” (op.cit. p. 25)
Oricât de seducătoare ar fi incursiunea criticului Theodor
Codreanu în opera eminesciană şi în aceea a lui Mihai Cimpoi nu o
putem urmări pe parcursul acestei cronici. Este demn ,,De reŃinut,
deocamdată, că toate marile repere ale criticii mitopo(i)etice şi
ontologice au drept Centru fiinŃial în labirintul culturii româneşti pe
Eminescu.” (op. cit. p. 30)
Tribunalul poporului ,,Fierăria lui Iocan” din capodopera
lui Marin Preda devine subtitlul primului volum de ,,Critice” (Mihai
Cimpoi - „Critice I”, ,,Fierăria lui Iocan”, FundaŃia ,,Scrisul
Românesc”, Craiova, 2001).
Descinzând din Maiorescu şi Călinescu, Mihai Cimpoi,
asemenea muşchetarilor care ne-au încântat copilăria şi ne-au fermecat
adolescenŃa, ,,trage spada când e vorba de apărarea valorilor perene ale
culturii româneşti.” Theodor Codreanu propune eliberarea de poncife:
p. 138
obsesia ,,culturii mici”, ,,Complexul Europei”, ,,Europa – sarea
Terrei”, ceea ce ar însemna însănătoşirea culturii noastre; pentru asta se
impune însă: ,,Recuperarea exilului”, ,,Evaluarea postmodernismului”
şi întregirea cercului: ,,La fierăria lui Iocan: zăbavă finală”:
,,Atmosfera ,,Fierăriei lui Iocan” din domeniul criticii se va descărca
datorită conştientizării elementarului adevăr că, în consens cu spusa lui
Nietzsche, chiar şi pe patul de boală politică poporul se înnoieşte pe
sine şi recapătă spiritul său pierdut.” (Mihai Cimpoi – „Critice” I,
p.154)
Credeam că dacă am citit zece cărŃi scrise de Mihai
Cimpoi, în atât de scurt timp, am citit ceva dar m-am convins că nu-i
prima mea greşeală: ,,E vechi păcatul” cum spune simbolistul Ion
Minulescu. Şi iată dovada că n-am citit nici măcar a zecea parte din
opera ,,călinescianului” Mihai Cimpoi. ,,Opera lui de critic şi istoric
literar, precizează Theodor Codreanu, se constituie dintr-un
impresionant număr de monografii dedicate lui Grigore Vieru, Mihai
Eminescu, Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Ion Creangă, Duiliu
Zamfirescu, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, George Bacovia,
Constantin Brâncuşi, Lucian Blaga, nemaipunând la socoteală
monografiile dedicate unor personalităŃi europene (Giacomo Leopardi,
Friedrich Nietzsche, secondate de studii despre Carlo Goldoni, Racine,
Puşkin, Balzac, Gogol, Baudelaire, Tolstoi, Dostoievski, Cehov,
Rimbaud, Guillaume Apollinaire, Juan Ramon Jimenez, Paul Valery,
Spengler, Husserl, George Bernard Shaw, Blok, Kafka ş.a.) care vin în
sprijinul conturării imaginii universale a geniului eminescian şi ale
altor scriitori reprezentativi”, căci acestea ,,sunt, în definitiv, studii
comparatiste de punere în oglindă a unor genii cu care Eminescu,
Blaga, Bacovia şi alŃii se pot măsura prin modernitate şi viziune.” (op.
cit. p. 53)
Theodor Codreanu îşi exprimă speranŃa ca ,,O istorie
deschisă a literaturii române din Basarabia” va fi integrată într-o
,,Istorie deschisă a literaturii române” având ca fundament
mitopo(i)etica şi critica ontologică. ,,O istorie deschisă a literaturii
române din Basarabia”, afirmă Theodor Codreanu cu toată
convingerea, ,,nu este a unui epigon călinescian ci a unui critic
original, având nu numai intuiŃia valorilor, dar şi vocaŃia de a descoperi
şi de a impune legităŃile proprii ale fenomenului literar basarabean, în
contextul general al istoriei româneşti şi al literaturii naŃionale.” (op.cit.
pp.54-55)
Mari creatori ca Grigore Vieru, Victor Teleucă, Alexe
Mateevici, Nicolae Dabija, ,,exilaŃi în propria Ńară” au înfruntat
,,Teroarea istoriei” apărând cu eroism limba şi literatura română:
,,Dacă exilatul din vest, susŃine Mihai Cimpoi, a fost şi rămâne un
cavaler al resemnării, exilatul din Est a fost un cavaler al rezistenŃei.”
Care este meritul Basarabiei şi al Chişinăului? Ne răspunde
Edgar Papu: ,,Basarabia a adus fenomenului românesc noŃiunea de
uriaş. Încă din epoca interbelică, Chişinăul s-a manifestat ca un oraş
mai mare decât celelalte.” (Edgar Papu în ,,Literatorul”, Bucureşti, nr.
28/1992) În legătură cu acest lucru, adevărul pe care-l spune Theodor
Codreanu supără fără îndoială pe pigmeii contemporani ai politicii
dâmboviŃene: ,,Din păcate, această urieşenie patriotică şi spirituală
basarabeană nu a găsit echivalentul politic în micimea de pe malurile
DâmboviŃei, încât ,,întoarcerea în Ithaca” a fost ratată de politicienii şi
intelighenŃia autarhică bucureşteană, în anii superbi de renaştere
naŃională de la Chişinău.” (op. cit. p.61)
O nouă ediŃie a istoriei lui Mihai Cimpoi, cu informaŃia
adusă la zi şi în care basarabenii să nu mai fie categorisiŃi în capitole
speciale este mai mult decât necesară. Inspirata comparaŃie pe care
Theodor Codreanu o face în legătură cu ,,O istorie deschisă a literaturii
române din Basarabia”, anume aceea că această remarcabilă operă ar fi
principalul corp al catedralei ridicată în cinstea spiritualităŃii literare
româneşti, alături de paginile închinate lui Eminescu, este întregită de
ideea că ,,în vastul şantier al creaŃiei” s-ar putea finaliza o istorie
generală a literaturii române ,,cu ingerinŃe din cultura universală
menite să dea trăinicie potenŃialei catedrale finale, menite să nu lase
impresia unei rătăciri în labirint.” (op. cit. p. 67)
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Dintre coloanele de susŃinere ale acestui edificiu în
plămădire, Theodor Codreanu mai observă câteva: ,,Dimitrie Cantemir
– lavirinthul baroc”, ,,Serafimul şi Heruvinul” lui Heliade,
pancronismul Nietzsche – Eminescu, ,,Sinele arhaic crengian”,
,,Marginea bacoviană”, ,,De la Eminescu la Blaga”, ,,Mitopo(i)etica lui
Grigore Vieru”, ,,De la Eminescu la Brâncuşi” – coloanele fără sfârşit
ale spiritualităŃii noastre.”
Amplul capitol intitulat ,,Mărul de aur – Eminescu” este
extrem de important pentru hermeneutica eminesciană. Theodor
Codreanu porneşte de la ,,Centralitatea canonică intuită şi formulată de
Titu Maiorescu în celebrul său studiu din 1889 ,,Eminescu şi poeziile
lui”: ,,Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate
omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-
lea sub auspiciile geniului său, şi forma limbei naŃionale, care şi-a găsit
în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi
punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului
cugetării româneşti.” ,,această centralitate canonică” eminesciană,
susŃine criticul Theodor Codreanu, a devenit însăşi axis mundi a lui
Mihai Cimpoi, reperul în absolut al operei sale întregi, nu numai în
scrierile propriu-zise de eminescologie.” (op. cit. p. 145) Autorul
mărturiseşte că aceasta a urmărit ,,a reliefa în radiografierea unei bune
părŃi a operei de istorie şi critică literară din capitolele anterioare.”
(p.145)
Prin cele două ediŃii ale cărŃii ,,Narcis şi Hyperion” (1979
şi 1986) şi prin întreaga operă de interpretare a creaŃiei eminesciene,
Mihai Cimpoi concurează cu A .C. Cuza, G. Călinescu, George
Munteanu sau Nicolae Georgescu. Se adaugă acestei opere dintre cele
mai bogate, iniŃiativa criticului Mihai Cimpoi de a înfiinŃa Centrul
Academic InternaŃional ,,Mihai Eminescu” din Chişinău, coordonarea
apariŃiei celor opt excepŃionale volume ale operei lui Mihai Eminescu
(Editura ,,Gunivas”, Chişinău, 2001) şi a unui corpus de zece volume
,,înglobând capodopere şi texte fundamentale, contribuŃii istorico-
literare, memorialistică, imaginea poetului în arte, prefeŃe definitorii,
dialoguri realizate de Mihai Cimpoi cu eminescologi din toată lumea,
toate în colaborare cu editurile ,,Litera” din Chişinău şi ,,David” din
Bucureşti, 1999-2000.
Capitolul ,,De la Narcis la Hyperion” se deschide cu o
interesantă pagină de istorie literară, Theodor Codreanu dezvăluind
momentul întâlnirii celor doi exegeŃi întru Eminescu. Cronica sa despre
,,Narcis şi Hyperion” de Mihai Cimpoi, intitulată ,,Un eminescolog
modern”, prima scriere în łară despre critica lui Mihai Cimpoi, a fost
publicată în ,,Luceafărul” nr 29/1987.
,,Spre un nou Eminescu” ne îndreaptă şi scrierile unor
eminescologi de marcă: George Munteanu, Edgar Papu, Ion
NegoiŃescu, Theodor Codreanu, Rosa del Conte, Amita Boshe, Alain
Guillermou, L. Galdi, Svetlana Paleologu-Matta şi ale altor câtorva.
Criticul Theodor Codreanu remarcă şi întârzierea
inexplicabilă a apariŃiei unor cărŃi ca aceea a lui A. C. Cuza intitulată
,,Mihai Eminescu ca reprezentant al romantismului”, 1056 de pagini,
elaborată între 1914-1919 şi apărută anul 2010, când a văzut lumina
tiparului datorită lui I. Oprişan.
Cartea lui Mihai Cimpoi ,,Narcis şi Hyperion” (1979)
anunŃa, încă din titlu, grila interpretării operei eminesciene, autorul
precizând în Cuvântul introductiv că ,,Narcis şi Hyperion sunt
arhetipuri ale viziunii poetice eminesciene.” Modernitatea lui
Eminescu stă, astfel, nu atât în romantismul său desăvârşit cât în
ordinea intelectuală a oscilării, în pragul-limită, între Narcisul
familiarizat cu luciditatea şi dezaxat de ,,maşina lumei” şi Hyperionul
trăind în lăcaşul de taină al superiorităŃii cu nostalgia ,,izvoarelor dulci
ale vieŃii.” (op.cit. p. 155)
Imaginea unui ,,Eminescu al fiinŃei” se conturează pregnant
după 1989 în cărŃi precum: ,,Căderea în sus a Luceafărului”, ,,Plânsul
Demiurgului” şi mai ales în ,,EsenŃa FiinŃei (Mi)teme şi simboluri
existenŃiale eminesciene” (2003). Cele câteva pagini consacrate de
Theodor Codreanu acestei cărŃi sintetizează meritele autorului şi
calităŃile exegezei pentru care ,,EsenŃa FiinŃei” de Mihai Cimpoi a fost
p. 139
declarată ,,Cartea anului” şi a primit Premiul cuvenit la Salonul
InternaŃional de carte organizat la Iaşi de biblioteca ,,Gh. Asachi” (20-
23 octombrie 2003). ,,EsenŃa FiinŃei” afirmă pertinentul critic ,,se
ridică la nivelul atins prin ,,Narcis şi Hyperion” şi, în plus, pare a fi
exegeza cea mai dificilă şi mai complexă a autorului Mihai Cimpoi.
Criticul a preferat o îmbinare a celor două laturi ale hermeneuticii sale:
mitopo(i)etica şi critica ontologică, recurgând la structurarea într-o
suită de 24 de eseuri (mi)temice. La el, mitopo(i)etica implică cel puŃin
trei stâlpi de susŃinere hermeneutică: investigarea estetică, în structuri
mitice şi abisul ontologic.”(op. cit. p. 156)
Ca metodă de lucru, Theodor Codreanu citează o afirmaŃie
a lui Mihai Cimpoi, de pildă: ,,Omul eminescian este prin excelenŃă un
om tragic”, după care face incursiuni în filosofia europeană sau în
eminescologie susŃinând documentat pledoaria în favoarea actualităŃii
lui Eminescu, a moderntăŃii şi a europenismului genialului poet,
prozator şi gazetar.
În volumul ,,Plânsul Demiurgului” Theodor Codreanu
descoperă ,,Lumitate şi mişcare”, Demiurgul fiind, la Eminescu,
,,punctul cel mai luminiscent al Cerului cugetării” care dă ,,strălucire
deosebită arătărilor FiinŃei.” (op.cit. p.166) Pagina în care sunt amintiŃi
exegeŃi de la noi şi din lumea întreagă este fără îndoială una de aur şi
scoate în evidenŃă şi alte calităŃi ale eminentului eminescolog Mihai
Cimpoi şi anume: o bună cunoaştere a operei şi a limbii
interlocutorului, o curtoazie şi o diplomaŃie pe care nu le au oamenii
politici de la noi, o incitare de demon, ştiind cu înaltă pricepere să-l
tragă pe celălalt de limbă. Cu Rosa del Conte şi ,,eminescianismul
heideggerian” se întâlneşte nu numai Mihai Cimpoi ci şi Theodor
Codreanu (în ,,Modelul ontologic eminescian”-1989, 1992) şi
,,Eminescu – Dialectica stilului” (1984); atât Rosei del Conte cât şi lui
Theodor Codreanu le place să citească nu pe Eminescu prin Heidegger
,,dar mai degrabă pe Heidegger prin Eminescu.”
Fermecat de cartea ,,Spre un nou Eminescu”, Theodor
Codreanu comentează ,,cu graŃie”: ,,Fireşte, nu mi-am propus să
comentez toate dialogurile consemnate de Mihai Cimpoi. Ar ieşi o altă
carte.” (p.174)
Centralitatea canonică a geniului eminescian este afirmată
cu tărie de Mihai Cimpoi: ,,El se află cu toată poezia română într-un
mirabil raport de intercondiŃionare scriptural - lectorială şi am scris că
până şi poetul român, care nu s-a născut încă va fi, fără îndoială, într-
un fel sau altul, un poet eminescian(…). El este arheul poeziei noastre
şi solicită întotdeauna o relectură ,,de profunzime” din orice unghi ar fi
abordat.” ( Mihai Cimpoi – Eminescu – „Mă topesc în flăcări- VIII,
Dialoguri cu eminescologi din toată lumea”, Editurile Litera şi David,
Chişinău-Bucureşti, 1999, pp.236-237).
Eminescologii şi toŃi iubitorii operei eminesciene dau
perfectă dreptate lui Marin Mincu atunci când acesta emite ideea că
,,poporul român s-a exprimat integral ca ,,poet” prin Mihai Eminescu,
precum Anglia prin Shakespeare, Italia prin Dante şi Germania prin
Goethe.”
O carte atât de frumoasă, de atractivă şi de incitantă cum
este ,,De la mitopo(i)etică la critica ontologică” dedicată
eminescologului Mihai Cimpoi de afinul său Theodor Codreanu se
încoronează cu o concluzie pe măsură: ,,Dialogurile lui Mihai Cimpoi
cu eminescologi din toată lumea încununează opera de hermeneutică
eminesciană a autorului de la Chişinău. Ele vor constitui sursă de
referinŃe pentru toŃi cei care au ceva de spus despre Eminescu. Mai
mult de atât, prin caracterul lor socratic, au şi tensiunea unei bune
literaturi de idei constituind o lectură mereu înnoitoare.”(pp. 191-192)
Cu un astfel de dialog emoŃionant, captivant şi senzaŃional
între Mihai Cimpoi şi Theodor Codreanu,intitulat ,,Eminescu, Einstein
şi legile universului”, se încheie o carte care se citeşte pe nerăsuflate
dar care poate da dureri de cap.
Vorbim iar despre râuri: multe s-au revărsat dinspre Europa
spre noi. Este cazul ca astfel de râuri să-şi mai întoarcă, măcar pentru o
vreme, cursul ,,îndărăpt” pentru că ,,Spiritul românesc a dat şi va
continua să dea tot mai multe valori superioare culturii, artei şi
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
literaturii universale.” (Adrian Marino)
STRĂNUTUL
Prof. Corneliu Văleanu - Iaşi
S
e spune că atunci când strănuŃi, poŃi avea noroc în ziua aceea. Şi
cine n-aa strănutat? Cred că nu există persoană să nu fi strănutat
din varii motive. Eu nu ştiu de ce am început să strănut tocmai
când mă pregăteam să ies din casă spre a merge la serviciu. De răcit nu
eram şi în afară de cafea, nu băgasem nimic în gură. M-am M trezit cu
mâncărime în nas şi frecându-l, l-am am făcut ca pe un ardei roşu.
roş Deci,
grăbit să ies din apartament pentru a prinde autobuzul spre serviciu, n- n dimineaŃă.
am dat prea mare importanŃă, dar soŃia îmi atrage atenŃia să fiu atent
cum şi unde strănut, de parcă-aş aş fi strănutat prima dată. La lift mă
întâlnesc cu vecina şi în loc să o salut cuviincios, dau drumul la două
strănuturi care evadează din fosele nazale, pulverizând aerul din jur.
- Să fii sănătos, vecine, şi noroc pe ziua de azi! Trage un loz sau joacă
la LOTO, poate câştigi ceva. Nu apuc să-ii mulŃumesc de urare şi alte
trei strănuturi Ńâşnesc automat, încât am simŃit că oasele corpului s-au s
desfăcut din toate încheieturile. De abia la parter reuşesc să-i să
mulŃumesc vecinei de urare şi ne despărŃim. Ajung în staŃia de autobuz.
Fiind la prima oră, lume multă aşteaptă autobuzul. Simt iarăşi acea
furnicătură în nas şi câteva strănuturi vin repede ca o rafală de pistol
automat, deşi, spun sincer, am încercat să mă abŃin, dar n-am n putut.
Câteva persoane din apropierea mea se îndepărtează rapid. Vine
autobuzul.
Aglomerat. Stăm ca într-oo cutie de sardele. În înghesuială găsesc loc
lângă două dame. Încep să mă rog să nu-mi mi mai vină vreun strănut, că
n-aveam cum să mă mişc repede pentru a-mi mi scoate batista din
buzunar. Rugămintea nu mi-aa fost auzită de Cel de sus şi, deodată,
aceleaşi furnicături
rnicături apar în nas, de parcă cineva ar fi pulverizat sprey
cu ardei iute. Încerc din toate puterile să mă abŃin, dar degeaba. Trei-Trei
patru strănuturi în rafală sparg liniştea în autobuz. Aerul ieşit din nări
s-a simŃit ca suflul unei explozii.
- Vai, domnule,
nule, nu vă puteŃi abŃine? Îmi reproşează una din dame.
- Nu pot, stimată doamnă! Îmi cer scuze!...
Cealaltă damă mă săgetează cu nişte priviri reci, încât am simŃit că mă
îngheaŃă. Mai trec câteva minute şi iar dau drumul la o rafală de
strănuturi.
- Domnule,
mnule, sunteŃi imposibil! Chiar nu vă puteŃi abŃine? Vine reproşul
de la a doua damă.
Acelaşi răspuns din partea mea.
- Nu pot, căci de-aş putea...
- SunteŃi răcit? AveŃi guturai, viroză, ce aveŃi?...
- Nu am nimic din toate acestea, domniŃă! Pur şi simplu,si nu mi dau
seama care este cauza
acestui disconfort pe care îl am de puŃină vreme.
- Păi, decât să mergeŃi la serviciu sau unde vreŃi să ajungeŃi, duceŃi-vă
duceŃi
la medicul de familie, intervine un domn din spatele meu.
- Nu pot! Sper să-mi treacă. Ce, dumneavoastră, n-aŃi n strănutat
niciodată?
- Ce să-Ńi Ńi treacă, băi!... Se aude o voce din aglomeraŃie. În acel
moment, şoferul pune o frână brusc şi din inerŃie venim unii peste alŃii.
Eu, cum aveam în faŃa mea pe cele două dame, mă prăvălesc peste ele.
- Domnule, chiar sunteŃi de-aa dreptul imposibil! Mă apostrofează cea
de a doua damă. În acel moment iar dau drumul la o canonadă de
strănuturi.
- Coboară, dom’le, la prima staŃie, se aude o voce nervoasă şi strănută
cât vrei pe stradă. Mai mulŃi călători îmii trimit „politicos” epitete:
„nesimŃit”, „prost crescut”, „jigodie bolnavă” etc. Dau replică pe
măsură la jignirile aduse. Se iscă un conflict spontan între mine şi
p. 140
călători. Sub presiunea acestora, mă hotărăsc să cobor la prima staŃie şi
uşor îmi fac loc spre uşă. Mirarea mea a fost mare. Cobor împreună cu
cele două dame. În staŃia de autobuz, o patrulă a poliŃiei locale. Să nu-nu
şi vadă de drumul lor, una din dame îmi aruncă printre dinŃi epitetul
„nesimŃitule”. Să nu tac, răspund cu aceeaşi monedă. Se opresc opr şi
amândouă, parcă dirijate de cineva, îmi răspund în cor:
- Să-Ńi
Ńi fie ruşine! Şi completează cu un alt epitet. Unul din poliŃişti
sesizează că între cele două dame şi mine ar fi ceva şi întreabă:
- Ce s-a întâmplat, doamnelor!
- Ce să se întâmple, domnule poliŃist? Răspunde una din ele. Uite-l
Uite pe
domnul acesta care de la urcare în autobuz a strănutat peste feŃele
noastre în mod intenŃionat, desigur, punându-ne
punându sănătatea în pericol.
Mai mult ne-aa jignit pe noi, dar şi pe alŃi călători. Să nu dau atenŃie
aten la
aceste acuze, răspund violent.
- Nu-ii adevărat, domnule poliŃist! Recunosc, am strănutat, dar nu
intenŃionat, cum spun dumnealor. Nu ştiu ce am şi de ce strănut de
- Dom’le, dacă de faŃă cu noi ai ridicat tonul, ne închipuim cum te-aite
comportat
omportat în mijlocul de transport, mă interpelează unul din cei doi. Te
rog să te legitimezi!
- Dar, pentru ce?... Adresez întrebarea, în timp ce sângele începuse să-să
mi fiarbă şi să-mi
mi crească adrenalina.
- Pentru ce? Demonstrezi şi în faŃa noastră că eşti eş necuviincios cu
doamnele, impulsiv şi nestăpânit, că ai provocat scandal, aducând
ofense şi altor călători. Într-unun cuvânt ai tulburat liniştea şi ordinea
publică. Încă o dată îŃi cer să te legitimezi. Dacă nu, mergi cu noi la
secŃie. Doamnelor veŃi merge ge pentru a depune mărturie!
Cum „gluma” se îngroaşă, scot actul de identitate şi mă legitimez.
Unul din poliŃişti îl ia şi îi spune colegului să-mi
să întocmească proces-
verbal pentru ultraj la bunele moravuri, fixându-mifixându o amendă
usturătoare. Încep să protestez
estez şi spun că nu voi semna procesul-verbal.
procesul
- Chiar de nu-ll semnez, vom consemna refuzul tău de a-l a semna. Îmi
vine în minte să le amintesc că în şcoală au învăŃat să folosească
pronumele de politeŃe, că sunt obligaŃi să se adreseze politicos prin
natura profesiei lor, dar mi-am am dat seama că mai mult i-aş i întărâta
împotriva mea. Mi se înmânează documentul, îl iau şi cât pe ce să-l să rup
în faŃa lor, dar în gând mi-am am spus că voi avea nevoie la judecătorie
pentru că... Apoi m-amam hotărât să merg la medicul meu de familie, dar
dacă nu mă găseşte bolnav? Pentru moment rămân interzis câteva
minute în staŃie. Cele două dame pleacă vociferând. Ceva, probabil la
adresa mea. PoliŃiştii pleacă şi ei.Ca o eliberare de toate cele petrecute,
o ultimă rafală de strănuturi ri ies cu violenŃă din nări. Apoi, totul s-a
s
terminat, fiindcă după aceea n-am am mai strănutat până seara şi nici de
atunci în zilele care au urmat. Cum voi justifica amenda soŃiei? Nu mi- mi
am dat răspuns, deoarece, obsesiv, repetam mereu aceeaşi întrebare
pentru mine însumi:
- De ce am strănutat? Poate dumneavoastră, cititorule, îmi veŃi da
răspuns.
Fluxul informaŃional în activitatea de cercetare
Prof. Valentina Lupu - Vaslui
Unul din domeniile care avea să zguduie din temelii
organizarea socială şi evoluŃia societăŃii a fost şi rămâne domeniul
informaticii. În mai puŃin de 50 de ani societatea umană s-as trezit
în faŃa provocărilor unui nou tip de societate şi anume societatea
so
informatizată care avea să dărâme frontierele tradiŃionale şi să
deschidă larg porŃile globalizării.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
O
ricât de ermetică ar părea o societate totalitară, experienŃă pe
care şi România a trăit-o din plin, ea nu poate rezista asaltului
cunoaşterii prin sistemul informatic care foarte repede avea să
depăşească modalităŃile deja clasice reprezentate de presa scrisă şi
mijloacele audiovizuale. Pentru că prin internet universul informaŃional
poposeşte în fiecare casă, este la îndemâna oricărui posesor de
calculator personal conectat la una din multiplele reŃele existente
astăzi. Într-un interval relativ scurt informaŃia a devenit atât de vastă şi
facilă încât s-a creat premiza răsturnării preceptelor clasice ale stocării
şi utilizării ei, în consecinŃă a apărut necesitatea unei noi modalităŃi de
abordare, cu o metodologie specifică într-un domeniu pe cât de
fascinant pe atât de necesar vremurilor noastre.
Iată domeniul în care o carte de excepŃie concepută şi oferită nouă
de un specialist consacrat în bibliologie şi ştiinŃa informării, doamna
Cristina Popescu, în calitatea sa de cadru didactic al catedrei de
specialitate din cadrul UniversităŃii din Bucureşti. Editată la editura
bucureşteană Univers Enciclopedic Gold, 2012, sub titlul sugestiv
„Fluxul informaŃional în activitatea de cercetare” cartea este o apariŃie
necesară am spune noi, care reuşeşte să facă lumină într-o zonă a
cunoaşterii unde nu rareori amatorismul este la el acasă.
Frumos sistematizată şi bine organizată ca structură, cartea promite să
devină un instrument important în utilizarea informaŃiei, în egală
măsură pentru specialist şi utilizatorul obişnuit. Pentru specialist în
formularea metodologiei sistematizării informaŃiei utile din punct de
vedere profesional, pentru cercetător un ghid pentru paşii de parcurs în
căutarea şi utilizarea informaŃiei necesare activităŃii de cercetare, iar
pentru utilizatorul obişnuit accesul la informaŃia utilă pentru lărgirea
orizontului său cultural.
Stilul didactic transpare în fiecare din cele 7 capitole ale cărŃii,
fiecare capitol încercând o abordare la modul exhaustiv pentru tema
propusă. Pornind de la modul individual de abordare a procesului
educaŃional în etapele sale de formare şi permanentizare, la principiile
de eficienŃă personală prin modul de organizare a muncii intelectuale,
cartea oferă cititorului interesat un ghid util abordării universului
informaŃional atât de vast astăzi şi bulversant la prima vedere. Valoarea
cărŃii este dată, pe lângă caracterul ei didactic, şi de modul cum
tratează unele probleme practice legate de studiu, cercetare, structurare
şi mod de abordare în domeniul ştiinŃific, fie că este vorba de
pregătirea universitară; lucrări de licenŃă, masterat, teze de doctorat,
sau pentru alcătuirea lucrărilor ştiinŃifice în cadrul activităŃii de
cercetare. Detaliile tehnice, generos prezentate în carte, sunt cu atât
mai necesare astăzi când mediul academic este în bună parte sufocat de
impostură, iar universul informaŃional poluat de pseudoştiinŃă.
Cum era şi firesc, din perspectiva omului de specialitate,
bibliografia ocupă un loc important şi pe bună dreptate pentru că
abordarea unei teme indiferent de domeniu presupune o documentare
aprofundată. Aici este locul unde autoritatea doamnei Cristina Popescu
se vădeşte prin rigurozitatea selectării materialului documentar şi
acurateŃea citării şi uilizării referinŃei bibliografice. Demers absolut
necesar pentru că cercetarea încă suferă din cauza diletantismului
formulării bibliografice. Onorant pentru cultura românească este
asocierea pe care autoarea o intreprinde între două nume celebre în
universul ştiinŃific; Umberto Eco cu a sa „Cum se face o teză de
licenŃă” şi Mircea Vulcănescu cu al său eseu despre „Organizarea
p. 141
muncii intelectuale” pentru că la ambii rigoarea cercetării şi acurateŃea
expunerii sunt exemplare.
Fără îndoială că aceste standarde ar trebui cunoscute şi mai
ales respectate de cei care lucrează în cercetare sau informare
indiferent de domeniu. Din nefericire este un aspect care scapă multor
cercetători, mai ales în perioada de formare, în perioada studiilor
doctorale, la alcătuirea lucrărilor de sinteză, monografiilor şi chiar a
tratatelor de specialitate. Nu este cazul să recurgem la exemplificări dar
aceste aspecte sunt suficient de frecvente chiar şi în culturile mari care
nu rareori îşi permit să preia idei şi chiar realizări ale unor culturi mai
mici fără să le citeze. Îmi vine în minte celebrul exemplu al marelui
nostru om de ştiinŃă Nicolae C Paulescu, descoperitorul de facto al
insulinei, descoperire furată de un comando canadian de tristă amintire
pentru care a şi primit premiul Nobel deşi compatriotul nostru îşi
publicase rezultatele sale cu 2 ani înainte în reviste de circulaŃie
internaŃional. Nu mai puŃin relevant pentru domeniul domniei sale este
capitolul 7 în care autoarea face deasemenea lumină într-un domeniu
pe care internetul a reuşit să-l bulverseze prin stufărişul informaŃiilor
nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Este vorba de ghidul lucrărilor
de referinŃă care selectează informaŃia utilă, certă, verificată şi
demonstrată teoretic şi practic care să constituie element de referinŃă,
sursă de inspiraŃie şi chiar proiect de studiu, cu accent pentru perioada
de formare a viitorului cercetător. „Al învăŃa pe student cum să înveŃe”
înseamnă al obişnui în subsidiar în aşi forma o tehnică a muncii
intelectuale în cadrul căreia selectarea, aprecierea şi utilizarea creatoare
a informaŃiei sunt esenŃiale pentru viitorul intelectual.
Adeptă convinsă a noilor tendinŃe în biblioteconomia
modernă în care biblioteca clasică este pe cale să se transforme în
bibliotecă virtuală, doamna Cristina Popescu devansează cu brio
această nouă orientare printr-un adevărat tratat am putea spune care
abordează aceste aspecte din punct de vedere pur tehnic. Este vorba de
„ŞtiinŃa bibliotecii între concept şi practică” apărută la aceiaşi editură
în acelaşi an. Pentru profesioniştii truditori în nobila muncă cu cartea
ambele cărŃi se recomandă prin ele însele, autoarea având meritul
indiscutabil al specialistului care oferă cu generozitate şi talent
instrumentele necesare unei munci utile şi de înaltă calitate.
Pentru că până la urmă „în mâinile lui (bibliotecarului n.n.)
stă toată cultura păstrată în scris a unui popor şi a omenirii, şi acest
mare Portar de Cetate a MinŃii trebuie înconjurat de toată luarea aminte
cuvenită” (citat pg 6), iar în opinia autoarei „o bibliotecă este un
templu al lecturii, al discursului în tovărăşia celor mai de seamă spirite
ale culturii universale, de la îndepărtata Antichitate până la ultimii
contemporani” (citat pg 7).
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
REPORTAJ
„Lohanul” a împlinit cinci ani…
Prof. Lina Codreanu – Huşi
Rare, chiar prea arareori se răsfiră prin urbea Huşilor
adieri înmiresmate al acŃiunilor culturale organizate.
D
in vara lui 2012 până spre sfârşitul anului pot fi numărate pe
degete: lansarea de carte
rte organizată de prof. Ştefan Plugaru;
zilele culturale, cu nota bene pentru vernisajul anual
„Damigenius” din cadrul Toamnei culturale huşene, sub patronajul
directorului Casei de Cultură – ing. Sergiu Găină; simpozioane pe teme
istorice organizate la iniŃiativa
iŃiativa prof. Costin Clit, prilejuite de
succesiunea diferitelor evenimente ş.a. Încheierea anului cultural s-a s
făcut pe 20 decembrie, prilejuită de aniversarea a cinci ani de apariŃie a
revistei „Lohanul”, reuniune desfăşurată în sala de lectură a Bibliotecii
Biblio
Municipale „M. Ralea” din Huşi.
Teodor Codreanu, Costin Clit şi Vicu Merlan
Sala a fost arhiplină, ceea ce denotă interesul huşenilor pentru acest
tip de informare, dar şi nevoia unei săli specializate pentru reuniuni
ştiinŃifice şi culturale, pentru spectacole de teatru şi vizionări
cinematografice. Cum să nu ne amintim cu regret despre anii de
dinainte şi chiar de după „revoluŃie”, când funcŃionau două săli (mare
şi mică) în complexul cinematografic „Dacia”, când la două săptămâni
(aveam abonament!), fiindcă vinerea, huşenii deveneau pentru aproape
două ore spectatori ai unuia din cele două reprezentaŃii al Teatrului
„V.I. Popa” din Bârlad?... Şi nu numai. AnimaŃia era una specială,
domnii cu doamnele lor îşi pregăteau o anumită Ńinută,
Ńin tinerii aveau
ştiinŃa unui spectacol de teatru „pe viu”, copiii respectau rigorile şi
înŃelegeau că acolo, în semiîntuneric e un spaŃiu sacru, unde nu se
mănâncă seminŃe ori popcorn, nu se hlizeşte, nu sunt agreate gesturile
indecente… Mersul la un spectacol
ectacol era un gest asumat prin care se
putea trece proba de civilizaŃie, chiar dacă stăteam înfriguraŃi cu haine
groase şi mănuşi. Astăzi, în programa de limba şi literatura română
pentru liceu sunt prevăzute ore despre arta spectacolului. Cum să
p. 142
priceapă adolescentul noŃiunile de scenă, culise, actor, foaier, antract
etc. dacă el n-aa văzut decât la televizor ori aleatoriu un spectacol
teatral? Prin imitaŃie, extracurricular se străduiesc profesorii să
încropească ateliere teatrale, trupe de teatru (de amatori)
ama pentru
„implementarea” unor minime cunoştinŃe. De ce să reproşăm tinerilor
că sunt necivilizaŃi, că n-au
au orizont de cultură, că n-au
n motivaŃie, dacă
nu se creează cadrul cultural necesar? În campania recentă am auzit
promisiuni de refacere a Complexului
Complexu „Dacia”. Putem crede că aşa va
fi? Nu sunt bani, se va zice. Chiar aşa? Nicio societate care nu
investeşte în cultură nu-şişi are cursul spre viitor. Cel mult se va bate
pasul pe loc, ori, şi mai rău, cum vedem de multe ori, se va luneca spre
incultură, spre degradare morală, spre mojicie…
Vicu Merlan înmânează diploma
dipl de excelenŃă celei mai
tinere colaboratoare a revistei “Lohanul”
N-am
am dorit o asemenea paranteză, dar realitatea m-am silit să exprim
ceea ce majoritatea participanŃilor aflaŃi în sala de lectură a bibliotecii
orăşeneşti simŃea. Stăteau în aşteptare felurite categorii profesionale şi
sociale: profesori, ingineri, medici, liceeni, gimnazişti ş.a. Aşadar,
organizatorul întrunirii aniversare, dl. prof. dr. Merlan Vicu a anunŃat
anun
segmentarea activităŃii în trei părŃi, prin inserŃia unui program artistic
de sezon la mijloc. Mai întâi a prezentat un succint bilanŃ al
împlinirilor şi eşecurilor pe care le-a
le întâmpinat de la primul număr al
revistei (noiembrie 2007), când „Lohanul” avea doar 20 de pagini,
până la numărul din decembrie 2012, când revista începe să fie pozitiv
poreclită „cartea Lohanul”” (216 p.). Proiectând revistei un profil
generos, „ştiinŃă şi cultură”, s-aa permis exprimarea unor idei în diverse
domenii de interes. Colaboratorii sunt specializaŃi ori au pasiuni în
varii paliere de cunoaştere, unii dintre aceştia fiind nume cunoscute în
planul culturii şi ştiinŃei româneşti, precum prof. Gh. Buzatu, Th.
Codreanu, A.D. Tudosie, C. Clit, Aurel Cordaş ş.a. Un merit aparteapar în
apariŃia revistei l-au
au avut sponsorii, mulŃi dintre aceştia fiind
f prezenŃi
în sală (Nicoleta Rotariu, Silimon Constantin).
Constantin
Criticul şi istoricul literar Theodor Codreanu a punctat că
„Lohanul” este o revistă substanŃială care include rubrici
rubri interesante,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
are „haină comercială” şi colaboratori prestigioşi, începând de la V.
Neştian până la istoricul Gh. Buzatu. Are mici reŃineri când e vorba de
selectarea materialelor. Consideră, în concluzie, că revista este un dar
cultural pentru arealul cultural vasluian.

ÎnvăŃătorii Ioan Vasiliu şi LuminiŃa Mandrea au prezentat un

O parte din participanŃii evenimentului cultural huşean
variat program cu obiceiuri de iarnă – colinde specifice
Crăciunului
Încheierea s-a realizat prin acordarea de către Dl. Vicu Merlan
a unor Diplome de excelenŃă unora dintre aceia care au colaborat cu
articole, au debutat, au susŃinut prin sponsorizări apariŃia revistei, au
promovat valorile culturale româneşti etc.

Lucian Petrescu, fost combatant pe front, la Cotul Donului,

susŃine un discurs despre vitejia soldaŃilor români, despre faptele trăite,
aducând un omagiu postum celor care au căzut la datorie, apărându-şi
patria, dar şi în intenŃia de a informa şi de a insufla tinerei generaŃii
înaltul sentiment al dragostei de neam şi Ńară.

Istoricul Costin Clit îl felicită pe fondatorul revistei „Lohanul”,

apreciază conŃinutul publicaŃiei şi îndeamnă spre racolarea tinerilor
absolvenŃi ale liceelor huşene, străluciŃi în profesiile lor, acasă şi în
lumea largă, pentru a promova valorile intelectuale aparŃinând zonei
Huşilor. Îndrumă responsabilii de rubrici să verifice mai atent ceea ce
se promovează sub oblăduirea lor, pentru a se evita situaŃiile de plagiat,
o modă în presa de azi.

Cornel Văleanu, colaborator, se arată impresionat de bogăŃia

materialelor revistei, apreciază grafica şi solicită o mai largă distribuŃie
a publicaŃiei, dincolo de zona Moldova.
Monografistul Ştefan Plugaru a făcut aprecieri asupra revistei şi
a informat auditoriul despre acŃiunile AsociaŃiei Culturale „Pro
Basarabia şi Bucovina”, fiind preşedintele în exerciŃiu.
Un grup de copii, îndrumaŃi de inimoşii învăŃători Ioan Vasiliu
şi LuminiŃa Mandrea au prezentat un variat program cu obiceiuri de
iarnă – colinde specifice Crăciunului, spre încântarea auditoriului din
salonul generoasei gazde – Biblioteca Municipală „Mihai Ralea” din
Huşi.
Sala bibliotecii ”M. Ralea” din Huşi
AbundenŃa diplomelor părea o fulguială hibernală mult peste
aşteptările auditoriului…, ceea ce ne-ar întoarce la vorba românului:
„Desul umple fesul,/ Rarul umple carul”.
Dorim revistei, ieşită deja din copilărie, coerenŃă în apariŃie,
ritmicitate, articole de răsunet, promovări de valori certe şi, la
împlinirea a cinci ani, înaintăm gândul nostru bun Fondatorului Vicu
Merlan, celor care scriu în paginile revistei şi sponsorilor: La mulŃi
ani!

p. 143 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
mistic, ce se comporta întocmai ca dânsul şi faŃă de care se simŃi
sim îndată
atras. Iar acest trăsnet al iluminării, ei bine, avu asupra sa urmări dintre
cele mai neaşteptate, urmări pe care le cunosc foarte bine şi sunt
pregătit, cu condeiul în mână, să le fac cunoscute şi altora.

Locuind de multă vreme singur şi fără prea p multe legături

sociale, treptat, Anton se deprinse cu înclinaŃii către monolog. Aşadar,
în fiecare dimineaŃă se înfăŃişa în faŃa oglinzii, aşa cum s-ar
s înfăŃişa în
faŃa unui vechi prieten, salutând-oo cordial şi continuându-şi
continuându cu patimă
monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată când se afla
acolo, privea cu un nemărginit nesaŃ acea faŃă omenească şi pe o parte
şi pe cealaltă, constata mulŃumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi
vibra, îi creştea în piept şi i se umplea de o trufie fără margini. Apoi
începea să povestească ce vrei şi ce nu vrei cu o deosebită francheŃe,
căci întotdeauna în compania unui prieten iubit, inima omului este
aplecată spre sinceritate.

Colindătorii sunt răsplătiŃi pentru frumosul program artistic

În sumbra dimineaŃă, la care m-amm oprit cu povestirea mea,

Suflet paralel trezindu-se – în chip curios – mult mai târziu decât de obicei, acesta,
după salutul cuvenit oglinzii, ca să nu întârzie – Doamne fereşte! – la
serviciu, îşi trase neglijent hainele pe el şi ieşi pe uşă în grabă, trântind-
trântind
o, nebănuind defel ce urmări poate avea graba, g atunci când fatalitatea
Rareş Tiron - Huşi hotărăşte că trebuie să fie aşa şi nu altfel...

Pe un fundal tomnatic, în zorii unei obişnuite zile de Lucrând peste zi

octombrie, soarele risipi întunericul în colŃuri şi împinse lumea cu sârguinŃă la biroaşul său
spre o nouă zi. dosnic, ca să dea bine în
ochii supervizorului său,
ntr-o odăiŃă strâmtă, în clădirea de locuinŃe de pe strada X, Anton se simŃea din ce în ce mai

Î deşteptă, ca de obicei şi, cu paşi mici şi repezi, parcurse calm mult

iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea
sufrageria, holul, bucătăria, şi dădea în antreu, unde trona cu multămu
limpede cum sufletul i se
întunecă, iar inima îi
zvâcneşte cu putere, prinsă
fală, oglinda casei. Solemn, se studie cu multă luare-aminte
luare din cap parcă de o gheară
până-nn picioare şi, părând mulŃumit, îşi drese vocea şi rosti senin „bună neîndurătoare. Avea
dimineaŃa”, întorcându-se se apoi întocmai pe unde venise şi oprindu-se
oprindu impresia vagă că uitase
în baie. ceva acasă dimineaŃă – deşi
nu ştia ce – şi simŃea
Din cauza caracterului nefirescc al acestei secvenŃe, propun să inexplicabil fiori tot mai
zăbovesc un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de faŃă. mari de ameŃeală şi de dor
faŃă de aceasta. „Ei, drăcie! Cred că m-am
m îmbolnăvit. Se vede că am
Anton era un tânăr de douăzeci şi şapte de ani, chipurile
gripă...”, gândi el.
fericit şi, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un într
apartament de la nelipsitul mezanin – foarte frumos, după părerea Petrecându-se se înapoi acasă, nu găsi – ciudat lucru! – nicio
arhitecŃilor, în general –,, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deşi farmacie deschisă, şi astfel, renunŃă la a se mai preocupa, în ziua aceea,
lucra ca funcŃionar la minister – o slujbă, de altfel, respectabilă şi, de sănătate. La intrarea în locuinŃă, văzându-şi
văzându dragul prieten în
întrucâtva, vrednică de cinste –,, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale, oglindă, se mai alină un dram şi putu să-şisă vadă apoi nestingherit de
îşi cheltuia mai toŃi banii la cârciuma din colŃul străzii, iar cam o dată treabă tot restul zilei.
la două luni îşi cumpăra şi câte o carte de la librărie, nu ca s-o
s citească,
ci ca s-oo colecŃioneze, căci ştia că întotdeauna o bibliotecă dă bine-n
bine La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă
casă. Astfel, deşi avea o bibliotecă mică, era bine întocmită. – fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obişnuit –, se băgă în pat,
uitând a-ii mai şopti acel călduros „noapte bună”
bună oglinzii. Îşi potrivi
Trecând într-oo bună zi prin faŃa oglinzii celei mari de la perna sub cap, stinse lumina şi închise ochii. Cititorul de bună seamă
intrare, mândru înrămată în lemn de mahon, cu incrustaŃii arabe, acesta că îşi aduce aminte de acele nopŃi, în care, deşi stă cu ochii închişi,
tresări uimit. Deşi era încredinŃat că se găseşte într-o într deplină căznindu-sese să adoarmă, nu izbuteşte decât să se foiască de pe o parte
singurătate, o singurătate
tate incoruptibilă, constata acum, cuprins de pe cealaltă, ceasurile le alunecând pe lângă dânsul cu o repeziciune
uluire, că mai este cineva acolo. Se afla chiar în faŃa lui şi simŃea că tainică şi din cale-afară
afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o
printr astfel de
este mai mult decât o simplă imagine reflectată; era ca un frate astral, noapte trecea acum şi Anton, căci, deşi se băgase demult în pat, cugetul
p. 144 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
lui se străduia în zadar să cuminŃească neastâmpărul nervos, care îl
stăpânea, iar somnul nu reuşea să se apropie cu niciun chip de culcuşul
său.
Deodată, deschizând larg ochii, rămase ca trăsnit. Chiar cu
dragul său frate, cu multiubitul său amic, cu enigmaticul său prieten, pe
care niciodată până atunci nu-l părăsise sau uitase, nu vorbise de astă
dată ca de obicei înainte de culcare, nici măcar „noapte bună” nu-i
dăduse. Însă, era conştient că acum totul este prea târziu, că păcatul se
săvârşise, şi că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi,
reparând, astfel, regretabila greşeală. Aşa încât, acum, se căznea să-şi
reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-şi mai mângâia
mâhnirea, spre a-şi mai alina suferinŃa pricinuită de trădarea de care se
simŃea vinovat, dar Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minŃii
pot într-adevăr reda omul? Este cu totul altceva când îl vezi în faŃa
ochilor. Uneori este de ajuns şi o singură privire, ca cineva să-Ńi rămână
în inimă pentru toată viaŃa!
Atunci inima începu să-i bată atât de tare, cum nu bate nici
celui mai gelos îndrăgostit, încât brusc, dându-se jos din pat, într-o
tulburare ce îmi este cu neputinŃă să o ilustrez – căci, în cazul acesta,
priceperea şi talentul meu nu mă ajută –, se repezi cu lacrimi în ochi şi
cu sughiŃuri puternice să revadă imaginea nespus de dragă sufletului
său. Traseul i se păru infernal; nesfârşit de lung. Dau asigurări că asta
era doar în închipuirea lui Anton. În drum, dărâmă şi un scrin din lemn
masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuşi, într-un final, ajunse.
Cu o privire de trădător umplut de căldura căinŃei, ridică din
cale-afară de temător privirea şi rămase uluit în nemişcare. Îşi privea
chipul răsfrânt în oglinda Ńeapănă şi i se părea atât de străin şi de
îndepărtat. De fapt, nici nu dorea să vadă acel chip, dar nici nu putea
pleca, căci oglinda era singurul său prieten. Acea imagine întunecată şi
atât de liniştită ascundea secrete la fel de adânci ca şi cele din inima
lui. Pricepea că oglinda era singura care putea să-l înŃeleagă şi ştia ce
înseamnă durerea, singurătatea şi neputinŃa ce adesea îl copleşeau. Din
pricina aceasta, de fiecare dată când îşi punea întrebări, venea aici
pentru a găsi răspunsuri. Şi oglinda îi răspundea, iar asta îl mai
îmbărbăta puŃin. De aceea, el continua să privească acel chip, fiindcă,
dacă oglinda ar fi putut deveni om, atunci privirea din ochii lui ar fi
fost aceeaşi! Pe toate acestea le constata acum Anton cu o uimire
amară şi îşi dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, şi
dobitoc ar fi fost să se mai mişte din loc pentru tot restul nopŃii. Astfel,
ghemuit lângă oglindă, se hotărî să îşi prelungească acel rendez-vous1
cu aceasta până la ziuă. Apoi adormi.
Dar negura tainică nopŃii se lăsa peste el cu o uriaşă putere de
apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele ce aveau
să se petreacă în continuare.
O răbufnire năvalnică şi furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl
trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de
pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănŃuită în grozăvia şi măreŃia
ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor
apartamentului, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, îşi
schimba aproape mereu căile, iar norii, denşi peste măsură, se
1 Întâlnire (în limba franceză).
p. 145
năpusteau cu o aprigă repeziciune unul asupra altuia, dând naştere unor
urlete înfiorătoare şi acoperind până şi ultima rază de lumină a lunii.
Înfricoşat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu şi,
întorcându-se în poziŃia pe care o cunoştea atât de bine, adică cu faŃa
spre oglindă, un şuvoi de sudoare rece îl năpădi văzând o siluetă
fantomatică, lugubră şi diformă în locul prietenului său de suflet, ce
până nu demult era atât de prezent acolo. Silueta era supradimensionată
şi mişcătoare, adică tremurătoare, întocmai aşa cum apare imaginea
cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc pe suprafaŃa unui lac. Un clocot
de nespusă amărăciune îl umplu pe bietul tânăr şi un tremur jalnic de
regret îl cuprinse numaidecât, încât se simŃea robul încătuşat al unei
spaime neobişnuite. Teama şi groaza i se manifestau printr-un
necontenit noian de senzaŃii câtuşi de puŃin fireşti, încât îi puneau
inconştient în mişcare buzele tremurânde, murmurând ceva de
neînŃeles.
Era prea mult deja. Covârşit de un sentiment de oroare
crescândă, indescriptibilă şi de neîndurat, scoase la iveală dintr-un
ungher dosnic al odăii un ciocan – sau dracu’ ştie ce era – şi,
presimŃind parcă cum măreaŃa oglindă se clatină pe tronul său, în
încercarea de a se elibera, îşi slobozi cumplit toate forŃele în acea
macabră nălucă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesăŃios.
Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o linişte
adâncă, treaz şi pe deplin lucid, conştient fiind de crima săvârşită. Era
o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege şi
care nu îl afecta decât numai pe el.
De atunci, pe măsură ce timpul trecea – timp ce pentru
fiecare om are altă iuŃeală –, în sufletul tânărului se cuibărea duşmănos
un sentiment de singurătate, ce lua proporŃii din ce în ce mai mari pe
măsură ce amintirea sinistrei nopŃi i se îneca tot mai mult în aburii
uitării. Se simŃea din cale-afară de deznădăjduit, de singur şi de trist, şi
unicul răspunzător pentru asta era el însuşi, încât deseori îi venea să-şi
taie mâna cu care spărsese oglinda.
Iar astfel, în zbuciumul unor asemenea frământări, nu după
mult timp, Anton muri, sfârşit de singurătate, pustiit fiind de dorul
oglinzii...
Şi cititorul trebuie să ştie că atât eroul povestirii, cât şi
faptele ce s-au Ńesut în jurul neobişnuitei sale persoane, mi-au parvenit
întocmai în forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate
miraculos de o inspiraŃie neaşteptată, le-am aşternut aici de faŃă,
netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuşi, şi de un pic de...
fantezie.
Metamorfoză divină
Fiecare om se naşte orb în sufletul său. PuŃini sunt, însă, cei
cărora li se luminează calea...
Marius nu era un tânăr urât. Avea o înfăŃişare oarecum
plăcută vederii şi un corp intens lucrat. De fapt, făcuse o obişnuinŃă din
a se privi în oglindă, şi asta doar pentru că îi plăcea ceea ce vede. Şi
totul era întemeiat. Întrecea cu mult pe cei mai frumoşi reprezentanŃi ai
sexului său. Iar el cunoştea lucrul acesta bine şi primea complimentele
fără mândrie de om prost, dar şi fără falsă modestie. Nu îi plăceau
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
extremele şi de aceea nu se apropia de ele; aurea mediocritas 1 era
deviza lui.
Nici caracterul său nu era unul banal, cel puŃin aşa îi plăcea
să creadă, căci, prin acesta, educaŃia primită la dulcea şi luminoasa
vârstă a copilăriei sale îi ieşea bine închegat şi echilibrat la suprafaŃă.
Unele persoane spuneau despre dânsul că este prea mândru şi chiar
indiferent, dar asta numai fiindcă lui nu îi turuia gura într-una ca altor
tineri. Când vorbea, însă, fiecare propoziŃie îi scotea în evidenŃă
inteligenŃa, gustul şi buna creştere.
Avea atitudini protestatare aproape pretutindeni, el fiind
glasul celor fără de glas, căci nu socotea respectul ca pe o formă de
obedienŃă. Astfel, se lua la ceartă cu toată lumea, chiar şi cu profesorii
săi. Bunăoară, nu putea pricepe la ce foloseşte a şti chimie, fără a şti
alchimie, sau fizică, fără a şti metafizică. DispreŃuia cu înfocare
învăŃământul a cărui piesă constitutivă era.
Se socotea cel mai greu de mulŃumit om pe care l-a cunoscut
vreodată umanitatea. Şi nu era departe de adevăr. Iar dintre toate
fleacurile, ce îl înconjurau, dorinŃa pentru cărŃi si pentru fete îi
atrăseseră în mod deosebit atenŃia. De ce tocmai acestea două? Pentru
că le găsea ca fiind singurele două lucruri cu adevărat fascinante şi
inepuizabile, ce pot exista (deşi despre cărŃi nu era sigur).
Cu toate acestea, însă, cunoştea mecanismele şi principiile
doar teoretice ale adevăratei iubiri, făurindu-şi, astfel, modelul perfect
de fată la care privea cu aspiraŃie. Îşi dorea să fie nici prea tânără, nici
prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici
prea slabă ş.a.m.d. Dar era absurd şi contrar cu totul bunului simŃ! Se
pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” şi „perfect” ca sinonime.
Prostul de el! Chiar nu ştia că veşnica lege a selecŃiei nu Ńine seama de
modele? Însă, avea să afle aceasta curând, căci, deşi niciodată nu
auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. I se făcu
cunoscută în magica clipă în care se îndrăgosti...
Marius nu credea în dragoste la prima vedere, ci în atracŃie
trupească instantanee şi atât. Era de părere că această expresie este doar
o vorbă goală, tout simplement2 , rostită complet inconştient de om,
atunci când se îndrăgosteşte nebuneşte şi nu poate găsi o explicaŃie
pentru asta. Însă, asta a durat până când i-a apărut în cale Silvia, fată ce
l-a făcut să-şi schimbe de la temelie părerea despre acest enigmatic
sentiment, adică dragostea, care este cel mai profund, mai nobil şi mai
răscolitor sentiment, pe care l-a cunoscut vreodată omul, ce intră
năvalnic în sufletele deschise şi le întregeşte.
Nici măcar nu o cunoştea personal pe fată, dar o admira fără
încetare, mângâind-o cu privirea, de la distanŃă. Deşi la început Marius
n-o remarcase, nu după mult timp ajunsese să îi stârnească sentimente
ascunse, alcătuindu-se cu toatele într-o zonă furtunoasă în sufletul său,
ce îl măcina pe dinăuntru, făcându-l adesea să se frământe cu putere.
Curând, n-o mai vedea decât în imaginea care îi obseda starea de
singurătate în care se găsea... Marius, cu toate că mima foarte bine
siguranŃa de sine, simŃea cum se topeşte din picioare când ajungeau,
din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea
1 Aurită este calea de mijloc (în limba latină).
2 Pur şi simplu (în limba franceză).
p. 146
din el izbucnea şi mai puternic, ca un foc mocnit peste care torni
benzină şi, luminându-se pe loc la faŃă, un sentiment de totală
desprindere faŃă de pământ îl cuprindea, învăluindu-i multă vreme
minŃile şi îmbiindu-l la visare. Se imagina în fiece moment cu Silvia,
căci tezaurul imaginaŃiei lui era bogat. Dragostea este moartă pentru
cine nu-şi imaginează!
Un noian de întrebări era în mintea sa, din care nu reuşea
nicidecum să desprindă vreun răspuns care să-i fie pe plac şi care să-i
poată aduce alinare măcar un dram. Iar asta era pentru dânsul de-a
dreptul chinuitor, căci un amestec nedesluşit de temeri şi de nelinişti îi
rodea continuu sufletul. De bună seamă că suferea. Suferea şi spera...
„Lucrurile nu vor rămâne aşa cu fata aceasta. Mă voi lupta ca s-o am şi
strădui ca s-o păstrez!”, îşi spunea el, în momentele de maximă
determinare.
Însă, se cuvine să dezvălui câte ceva şi despre această tânără,
despre care am tot amintit în repetate rânduri până acum. Fără să scot
la lumină nici măcar unul dintre numeroasele sale defecte – deoarece
mă socotesc a fi o persoană întrucâtva cumsecade şi ştiu că aşa ceva nu
se face în lumea civilizată şi cu un grad înalt de instruire –, mă voi
îndupleca numai a spune că aceasta nu era întocmai acel model
elaborat de tânăr. De fapt, natura cam dăduse greş cu înfăŃişarea fetei,
căci era de o rară urâŃenie. Era un antimodel, un rebut, un leş social, ce
nu impresiona prin nimic. Cu toate acestea, însă, lăsând la o parte
vechile sale idei, în scurt timp aceasta devenise dragostea vieŃii lui
Marius, fiindcă el îşi dădea prea bine seama că nu există perfecŃiune,
căci pentru firea umană perfecŃiunea este cea mai inaccesibilă şi mai
improbabil de atins virtute, însă, în ochii săi, fata era perfectă; era o
floare. Prima floare cu adevărat admirabilă din viaŃa sa.
„Întreaga-mi viaŃă până acum am fost un om raŃional şi cu
capul pe umeri şi am ştiut să aduc argumente pentru toate, însă, de
când m-am îndrăgostit, parcă a dat dracu’ în mine, luându-mi minŃile
cu totul. În plus, întotdeauna am crezut că sunt puternic, atât trupeşte,
cât şi moraliceşte, şi că nimic pe lume nu îmi poate aduce atingere, dar
sentimentul de iubire m-a copleşit în întregime, m-a înmuiat şi m-a
făcut vulnerabil şi fragil. Dar, de fapt, cu toŃii suntem fragili...” Astfel
cugeta Marius adesea, atunci când privea în sufletul său, în care se
dădea în permanenŃă o luptă aprigă între adevăr şi prefăcătorie, iar în
vălmăşagul de idei, nu putea desprinde cu niciun chip o soluŃie atinsă
de claritate, care să alunge zbuciumul şi neastâmpărul din fiinŃa sa.
Însă, fantomele împotrivirii, părăsindu-l doar pentru o scurtă
perioadă de vreme, nu după mult timp îl cuprinseră din nou din toate
părŃile, strecurându-i-se-n suflet una câte una şi formând, ca într-o horă
sinistră, cercuri negre de îndoială, care îi stingeau încetul cu încetul
flacăra de dragoste, sporindu-i vigilenŃa şi aplecarea către respingere,
ce trebuia – credea el – să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viaŃă, cu
toate că valorile morale sunt mai presus decât valorile estetice, cărui
bărbat, oare, nu i se umple inima de trufie când se plimbă pe străzile
oraşului la braŃ cu o femeie frumoasă şi încântătoare, după care ceilalŃi
bărbaŃi privesc deopotrivă cu dorinŃă? Chiar dacă frumuseŃea este
trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu
dintotdeauna şi-a dorit-o? În definitiv, nu este ea izvorul tuturor
păcatelor şi o frână pentru dobândirea virtuŃilor înalte? Nu frumuseŃea
Elenei a întunecat minŃile războinicilor antici, făcându-i pe ahei să se
învrăjbească împotriva troienilor? Gândind astfel, se-nŃelege lesne de
Lohanul nr. 25, martie 2013
unde i se trăgea lui Marius conflictul lăuntric, pendulând descumpănit
între minte şi inimă, între raŃiune şi simŃire.

Negreşit, trebuie musai să mai amintesc în grabă, din fuga

condeiului, o întâmplare – am putea crede cu toŃii
avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu
generozitate lumina vie a adevărului în sufletul său zbuciumat, căci aşa
se întâmplă întotdeauna: întâmplările, aparent neînsemnate, schimbă
cel mai puternic mersul lucrurilor.

Într-o zi, lui Marius i se dădu la şcoală să ci

care, chiar dacă aş vrea, n-o voi numi aici, căci nu îmi doresc să trezesc
fie în admiratorii acesteia, fie în cel care a scris-o, scântei de ură sau de
împotrivire, fiindcă toată viaŃa mea am urmărit un singur lucru:
devin antipatic şi de nesuferit pentru semenii mei. Fireşte că tânărul
elev eminent, de altfel –, neavând cartea cu pricina în casă, se duse la
bibliotecă – loc foarte drag şi apropiat sufletului său
împrumuta. În zilele care au urmat, parcurgând cartea
pagină, îşi dădu foarte limpede seama că nu îi place deloc ceea ce
citeşte şi, fiind de prisos să mai meargă înainte cu lectura, preferă
pentru întâia oară – să se prezinte la şcoală fără tema pentru acasă
făcută, decât să continuie corvoada, citind mai departe.
prostie! Îmi pierd de tot vremea cu ea!”, concluzionă el şi purcese din
nou la bibliotecă spre a o returna, cu gândul bun că poate altcineva, în
setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o
făcuse el.

Ajungând înapoi acasă nervos, primul lucru pe care găsi cu

cale să-l facă, spre a-şi mai domoli dezamăgirea livrescă, fu să pună
mâna pe Noul Testament 1 şi, deschizându-l furtunos la întâmplare,
privirea îi căzu pe următorul citat: Unde este como
inima ta 2 . Dintr-odată, întorcându-se către sine însuşi, o lumină îi
limpezi în întregime conştiinŃa şi o revelaŃie îl pătrunse până în
străfundul fiinŃei sale, de parcă Sfântul Duh însuşi ar fi venit să
n cap şi-n inimă înŃelesul acelui citat. Şi Marius a înŃeles...

Din acel moment cheie, o linişte sfântă puse stăpânire pe

sufletul său. Descompunerea morală, în care se aflase până atunci,
începu să i se recompună, iar contradicŃiile sale interioare şi întrebările
fără răspuns luară sfârşit. Şi astfel, treptat, totul s
sa. „Modelul” său s-a transformat în amintire, „fata” s
iubită, „iubita” s-a transformat în soŃie ş.a.m.d. Au fost fericiŃi multă
vreme împreună. Toate acestea, însă, până când ea s
leac şi a murit. Măcinat de amărăciune, nici el nu a mai trăit mult după
aceea. Hoc erat fatis3.

Acum, probabil, eliberaŃi fiind de încătuşarea trupului uman,

se bucură nestingheriŃi în lumină de libertatea eternă...

1 A doua parte a Bibliei, ce conŃine douăzeci şi şapte de cărŃi.

2 Cuvinte atribuite lui Isus Cristos.
3 Aşa a fost scris (în limba latină).
p. 147 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
se la concreteŃea palpabilă a existenŃei – fiinŃa. Roata timpului
multiplică viaŃa, o învârte în cercuri ameŃitoare, o naşte şi o distruge. Şi
totul se repetă la infinit. Parcă nu mai contrariază formula că timpul e
un cerc !
La Ion N. Oprea timpul doare şi irită pentru că ochii poartă în
priviri tristeŃea şi nostalgia vremii scurse ca un cerc turtit, bucuria
revine o dată cu întoarcerea la forma lui normală, dar cercul este mereu
lovit şi deformat sub presiunea timpului violent. Timpul evocărilor din
cartee ne trimite la începuturi, ne face părtaşi ai istoriei care urcă şi
coboară pe potecile înseninate sau învolburate, ne aduce în clipa
prezentului şi iar ne trimite în ceaŃa începutului. Prin acest cerc
întâlnim figuri demne de neuitare, personalităŃi ale căror creaŃii au
rămas în panteonul axiologic, pilde şi fapte care pot fi modele pentru
contemporani. Structura Strămoşilor noştri din arhive poartă semnele
ecourilor ce vin din „istorie, cultură, politică”, în fond restituiri ale
unor oameni reprezentativi.vi. Îi întâlnim aici pe Eminescu şi Ibrăileanu,
Cuza Vodă şi pe cei de la Academia bârlădeană, apoi pe Radu Rosetti,
Ion Slavici, B.P. Haşdeu, Vasile Pârvan până la Al. Zub, Ion Grămadă,
Ion Popescu-Sireteanu,
Sireteanu, Viorica Mihai, Anton Vraciu, Gheorghe
Ghimpu, Gligor Haşa, Liviu Moscovici, Constantin Huşanu şi mulŃi
alŃii. ReŃin atenŃia în mod deosebit capitolele: „ÎnvăŃăm istoria
poporului român de la străini ?”, „Pierit-au au dacii ?” sau „Răsfoind în
arhive” şi serialul „În controversă” ( I- IX ) bine organizat,
organizat articulat,
convingător.
Şi încă un element esenŃial desprindem din cartea lui Ion N.
Oprea – morala. Un paradox constatat în zilele noastre pe care-l care
simŃim că funcŃionează din plin şi noi nu ştim ce atitudine să luam, mai
exact rămânem indiferenŃi. Paradoxul
radoxul este că se tot aminteşte de
valorile morale într-oo lume uluitoare, care lume prin însăşi structura ei
anulează tocmai valorile. Rezultatul acestui conflict este eşecul straniu
al eficienŃei principiului: o societate normală se bazează pe valorile
ei.. Un lucru simplu, din moment ce aceste valori, începând cu cele
morale, dispar, înseamnă că societatea este în descompunere.
Citim această carte şi rămânem cu mari semne de alarmă.
Comparăm trecutul aşa cum a fost cu prezentul puŃin luminos, ce să
mai spunem de viitor ?…
A zidit cu litere de aur adevărul
General de brigadă
dă (r) dr. Gheorghe CreŃu
Redactor Şef al revistei ,,Rezerva Oştirii Române”
Ori de câte ori cineva împlineşte o vârstă rotundă,
prietenii şi admiratorii îi adresează urări dintre cele mai
meşteşugite şi cu o încărcătură emoŃională deosebită.
C
el căruia mă pregătesc, cu emoŃie firească, să-i
să fac o astfel de
urare în primăvara acestui an, la sfârşit de Prier, nu este es
nimeni altul decât prestigiosul scriitor ieşean Ion N. Oprea,
născut sub semnul Zodiei Taurului în Priponeştii Tutovei, localitate
care se mândreşte cu realizări de seamă ale multora dintre fii săi.
p. 148
Sunt convins că volumele pe care i le prezentăm şi în î care îl
aducem în prim plan pe omul şi scriitorul Ion N. Oprea, sunt primite
aşa cum se cuvine de catre publicul cunoscător, care are nevoie, mai
mult ca oricând, de adevărate modele. Nu mă îndoiesc nici de faptul că
mai sunt si persoane care manifesta unele reŃineri, date fiind
prejudecăŃile perioadei în care personalităŃile, care se afirmau într-un
într
anumit domeniu, nu puteau fi elogiate, oricât de mari le-ar le fi fost
meritele, prejudecăŃi care încă mai persistă. Dacă la acestea se mai
adaugă uneori si invidia....
Ideea de a-ll celebra pe scriitorul Ion N. Oprea, la împlinirea a
opt decenii de viaŃă, prin volumele omagiale - “Omagiu - Ion N.
Oprea”, 391 p. de Ana Dumitrescu si Constantin Husanu, ca si”
Omagiu scriitorului I.N.Oprea la 80 de ani”, 375 p. de prof. Gheorghe
Clapa, ambele apărute la Editura Pim, Iaşi, 2012-2012 este lăudabilă şi de
aceea mă alătur celor care au iniŃiat şi înfăptuit acest demers. O fac
pentru că nu este deloc păcat sau desuet să preŃuieşti oamenii de lângă
tine şi să le subliniezi meritele, atunci când este timpul potrivit.
Dimpotrivă, acesta este un bun prilej de a recunoaşte şi a cultiva
valorile ştiinŃifice, culturale, morale sau de altă natură, şi de a le
împărtăşi celor cu care putem intra în contact.
Personalitate complexă, dinamică,
d deosebit de puternică,
scriitorul ieşean Ion N. Oprea este un idealist pragmatic. Poate că
alăturarea celor doi termeni nu este deloc cea mai fericită, dar în cazul
de faŃă avem în vedere că cel pe care îl omagiem a visat şi visează încă
foarte mult,
lt, dar a şi realizat o mare parte dintre visele sale cele mai
îndrăzneŃe scriind pentru viitorime.
El este şi va rămâne în inima celor care îl cunosc, drept un
om al faptei, un om de cuvânt, puternic şi hotărât, răbdător şi tenace,
pregătit să înlăture şii cele mai neaşteptate piedici care apar în
rezolvarea unui proiect de care se ocupă la un moment dat. Şi a
desfăşurat zeci de proiecte, care au fost cuantificate, până acum, în mii
de pagini scrise. Acestea probează puterea şi voinŃa celui care a înŃeles
să-şi
şi pună condeiul în slujba adevărului, dând astfel la iveală valorile
autentice ale neamului românesc. Sutele de articole, eseuri şi studii,
care au văzut lumina tiparului în diverse publicaŃii, au fost pentru Ion
N. Oprea, de fiecare dată, un preŃios exerciŃiu în mânuirea cuvântului şi
aşezarea cu grijă a acestuia în pagină, cu rost şi înŃeles. Avea dreptate
universitarul ieşean Ilie Dan care într-o
într cronică a sa (periodicul „łara
noastră”, ianuarie-noiembrie
noiembrie 2011) la cartea „Scurte medalioane” de
Ion N.. Oprea, conchidea că „în ansamblu,cartea înfăŃişează o valoroasă
sinteză cultural-istorică,
istorică, iar coordonatele ei de bază sunt probitatea,
coroborarea datelor, claritatea şi precizia scriiturii”.
Deşi pe scriitorul Ion N. Oprea l-am
l cunoscut mai de curând,
iar faŃă în faŃă am stat o singură dată, cunoscându-i
cunoscându activitatea, mi se
pare că-ll stiu dintotdeauna. De altfel, personalităŃile puternice au darul
de a te subjuga de la inceput, simtind astfel îndemnul de a le cunoaşte
în variile dimensiuni în care acestea
tea se înfăŃişează şi ori de câte ori Ńi se
iveşte prilejul. Aşa este şi cazul cu mine si Domnul Oprea..
PerfecŃionându-se
se în arta folosirii cu eficienŃă a condeiului,
domnul Ion N. Oprea s-aa lansat în elaborarea unor studii şi lucrări de
mare amploare, înn care se îmbină atât calităŃile sale de scriitor cât şi
cele de cercetător. Ca un preludiu al volumului enciclopedic „Istoria
jurnalismului din România în date”, coordonator M.Petcu, Edit.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Polirom, 2012, care evidenŃiază bibliografic contribuŃia lui Ion N.
Oprea la acesta, mi-auau reŃinut atenŃia în mod deosebit lucrările sale cu
privire la conŃinutul, locul şi rolul presei din mai multe părŃi ale
Moldovei, lucrări binevenite pentru cei interesaŃi să cunoască impactul
cuvântului scris în diferite perioade ale devenirii acestor locuri
încărcate de istorie, adevărate izvoare de cultură. Remarc în rândurile
de faŃă câteva dintre acestea: „Bucovina în presa vremii (CernăuŃi
1811-2004);”Bucovina,
2004);”Bucovina, pământ românesc şi Presa din RădăuŃi -
1893-2004, realizate încă din 2004; „Vaslui-capitala
capitala ,,łării de Jos” în
presa vremii -1875-2005; „Dorohoi-capitala
capitala ,,łării de sus” în presa
vremii -1874-2006; „Huşul în presa vremii - de la Melchisedec până în
zilele noastre - 1869-2006;
2006; „Bârladul în presa vremurilor, De la l revista
,,Păreri” la ziarul ,,Steagul Roşu”- 1932-1949,1949, dar şi lucrarea „Mari
personalităŃi ale culturii române într-oo istorie a presei bârlădene –
1870- 2003”, editată cu sprijinul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării
încă din 2003, la Tipo-Moldova Iaşi”si ”si titlurile pot continua pentru cei
care vor dori sa cerceteza subiectul.
Scrierile de mai sus anticipează lucrarea enciclopedică
înfăptuită ulterior de zeci de specialişti, ele fiind rod al unui imens
volum de muncă al unui singur om, de căutare în arhive, ar de unde
informaŃiile puse cap la cap, au conturat imaginea, chiar dacă nu
completă, a presei din Moldova constituind un izvor de necontestat
pentru o istorie completă a presei româneşti, de la începuturi şi până
azi. Este recomandabil specialiştiilor care vor realiza in viitor
enciclopedii ale presei sa utilizeze aceste lucrări ale cercetatorului Ion
N. Oprea Nu pot să nu amintesc aici şi despre lucrările care aduc în
prim plan personalităŃi de seamă ale culturii româneşti, printre care:
„Mari personalităŃi ale culturii române într-oo Istorie a presei bârlădene
- 1870-2003;
2003; „PersonalităŃi moldave, Iaşi, 2008, „Strămoşii noştri din
arhive, Iaşi, 2011, „Scurte medalioane, Iaşi, 2010: „Ioan Antonovici,
Depozitarul vol.I şi II, Iaşi, 2011 ; „George-Felix
Felix Taşcă şi Neamul
Tăşculeştilor (Iaşi, 2011) şi altele, care dezvăluie cititorului locul şi
rolul pe care acestea l-au au avut în devenirea istorică a neamului
românesc. Sunt lucrări care, citite, fac să vibreze inima celor care se
apleacă asupra conŃinutului acestora. Fiecare din aceste lucrări
rezonează cu sufletul autorului care, aşa cum l-au au prezentat şi alŃii (
prof. univ. Mandache Leucov,dr. Ion Hurjui,prof.univ. Ioan Dănilă,
Dumitru D. Rădăuceanu, Ilie Dan, acad. Constantin Romanescu,
colonel ing. Ioan Timofte ş. a.), nu se teme să se declare, dar şi să
dovedească prin fapte că este un mare patriot, arzând până la ultima
fibră atunci când este vorba de a valorifica zestrea culturală a
românilor.
Ar mai fi încă multe de spus despre roadele muncii de o
viaŃă a domnului Ion N. Oprea, Este însă imposibil să cuprinzi atâtea şi
atâtea realizări în cele câteva pagini. Voi mai face totuşi o referire la
lucrarea ,,Românii aşa cum sunt”, Editura PIM, Iaşi, 2011, 493 p.,
antologie realizată din iniŃiativa domnuluiui Ion N. Oprea şi cu aportul
unui mare număr de personalităŃi cu preocupări dintre cele mai diferite,
care, din toată Ńara, au răspuns la întrebarea: ,,BătrâneŃea, o piedică în
calea creaŃiei ?”.
Aceasta a fost o idee genială a domnului Ion N. Oprea, prin pr
care s-aa încercat, şi în opinia mea a reuşit, să se dea un răspuns şi să se
contureze ceea ce trebuie făcut pentru ca statul şi societatea de astăzi să
nu afecteze prin măsuri şi atitudini neprincipiale viaŃa pensionarilor (a
bătrânilor, în primul rând - n.a). Dovadă a anticipărilor sale corecte este
p. 149
şi faptul că ulterior publicării în 2011 a volumului “Românii aşa cum
sunt”, Uniunea Europeană a acceptat, a declarat şi folosit fructuos Anul
2012 drept Anul European al Îmbătrânirii Active şi SolidarităŃii
SolidarităŃ între
GeneraŃii, ceea ce a însemnat o apropiere substanŃială a vârstelor.
Am convingerea că majoritatea cărŃilor pe care şi-a şi pus
semnătura sau pe care le-aa îngrijit în apariŃie domnul Ion N. Oprea
(Omagiu mamei, 2009, 322 p., Eroi au fost, 2010, 385 p., p. Iubiri
pasagere, 2011, 583 p.) vor rezista, prin profunzimea, temeinicia,
limpezimea şi justeŃea abordărilor, prin calitatea scriiturii, de oricine
înŃeleasă.
Dacă demersul se întemeiază pe surse de primă mână, iar
interpretarea şi corelarea Ńin seamă de context, lucrarea alcătuită
primeşte pecetea probităŃii şi devine eveniment editorial, aşa cum s-a
s
întâmplat cu toate cărŃile semnate de scriitorul, publicistul şi
editorialistul Ion N. Oprea, care şi-a
şi conceput o viaŃă echilibrată şi
activă şi care a adunat
nat în jurul său un număr însemnat de oameni al
căror numitor comun este devenirea prin adevăr şi cultură.
La ceas aniversar lăudăm truda şi osteneala scriitorului Ion
N. Oprea care a zidit cu literă de aur, în cărŃi şi studii temeinice,
ADEVǍRUL.
La mulŃi ani, maestre!
Drumul cuvântului
Prof. Vasile Pandelea - Huşi
I
oan Alexandru Angheluş (1937-1986,
(1937 19 iulie) a fost şi a rămas
unul din marii profesori ai Huşului. EminenŃa sa profesorală a fost
într-oo consonanŃă perfectă cu cea poetică. Pentru că profesor de
română fiind, Ioan Alexandru Angheluş a fost un maestru al
cuvântului,, rostit şi scris. Volumele sale de poezii: „NunŃile focului”,
„Drumul cuvântului”, „Pânda de seară”, „Cumpărătorul de bufniŃe”,bu
„Cai de lut” sunt excelente şi ele confirmă aserŃiunea noastră.
De aceea, şi nu numai, memoria profesorului şi a poetului
Ioan Alexandru Angheluş a rămas vie în amintirea colegilor şi a
elevilor săi.
Drumul poetului a fost cel al cuvântului. Încărcat
Încă cu metafore
cu „suflet” frumos, dar şi cu figuri de stil cu ghimpi, expresie ale unor
chinuri fizice şi metafizice. Acest drum al poetului şi-aşi avut începutul
în casa de –acasă,acasă, a trecut, apoi, prin hăŃişuri luminoase şi
neluminoase, prin bucurii şi tristeŃi,
risteŃi, prin zbuciume, prin gânduri de …
inimă şi de piatră, prin poezie, prin dureri. Pentru că durerile poetului
au fost multe. În primul rând, cele „provocate” de cuvânt, de drumul
acestuia spre desăvârşire, spre poezie. Pentru poet, cuvântul a fost cel ce
dintâi, dar şi cel din urmă. Cu el, s--a distins pe drumuri de viaŃă. Pentr-
un „sfânt de predicat”, ca şi pentr-un
un „substantiv frumos”, poetul a ars,
împrăştiind lumină şi întreŃinând focul sacru al poeziei.
„Venind din timp”, poetul şi-a
şi pus „urechea sa pe pieptul
Ńării”, devenind un cântăreŃ, un Orpheu îndemnând la ascultare: „VeniŃi
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
şi ascultaŃi cele mai/ simple cuvinte, lamura lor fără/ podoabe, ovăzul Predestinata nuntă cerească prindea
acesta de vorbe/ înflorind în lanuri limpezi”. Hărăzit de soartă să nu Mijlocul fecioarei înn cercuri nevăzute de
tacă, şi-a asumat responsabilităŃi
ităŃi de tribun, de luptător. Nu s-a
s putut Ochi pământesc; obosită de plâns, cu pletele-i
pletele
Argint, rătăcind prin jurul copacului
complace în ipostaza unui cântăreŃ orb, declarând că: „pe cântăreŃ cei
Mireasa, culegând rouă şi hiacint,
vechi îl vrură orb,/ pipăind cu bastonul lunecuşul cărării,/ şoptind din Cuprinde zarea îmbrăŃişând nevăzutul;
auzite marile fapte/ ale celor sărind pe cai/ şi străbătând câmpiile-n
câmpiile Sălaşul găsit după ani şi ani – copilul din vis
tropot” şi întrebându-se se dacă el, poetul, „mai poate azi curtenitor să Rupe cercul, să nască
tacă/ şi poate el să apere minciuna?”. Răspunsul pe care singur şi l-a l Pruncul de aur…
dat şi care l-aa costat mult a fost un răspuns demn, pe măsura demnităŃii
poetului, care „semeŃ refuză haina de-mprumut/prumut/ şi-n
şi mers desculŃ el Palat închis de doruri - Femeia
seamănă furtuna”.
Palat închis de doruri –femeie,
femeie, îngâni dimineaŃa-n
dimineaŃa
Aşa a fost drumul poetului şi profesorului I. Al. Angheluş. Gândurile-mi
mi răvăşite; nopŃi albe de-a
de rândul
Respirând în văpaia nenunŃii – buzele arse de
Un drum drept, cinstit, un drum al cuvântului rostit întotdeauna
Sete sunt palide; sângerează inima, vulcanul din mine –
deschis, măndru, şlefuit cu migală de artist şi îndreptat „ să privească Să te cuprindă voit-a, femeie –
… spre Steaua SperanŃei” … Femeia mea din vis…

Prietenii lui de drum au fost marile spirite, precum ascunde

Nu-Ńi pasă, sau femeia din tine s-ascunde
Lautreamont şi Holderlin, Decebal şi Meşterul Manole, Van Gogh şi Ca şi mine, plângând în faldurile vişinii sau
Carol Quintul, dar şi Venus, şi Sfânta Duminică, şi Ulisse. Pe drumul Crude mere parmen-auriu
auriu al jaluzelelor
său de cuvinte a tăifăsuit cu aceştia, invocându-ii întru zidiri de frumos Ce-ascund
ascund privirii mele, ochii tăi…
Nu uita, femeie, coasta ruptă din Bătrânul Adam
şi de adevăr. Cu aceştia a înfrânt şi refuzat „umilinŃa puterii”, cu E coasta din mine, a mea eşti pe veci!...
aceştia şi cu alŃii încă a căutat „imaginea pură a Ńării” şi a poeziei, cu
aceştia şi cu toŃi, gestul lui de om a fost şi a rămas „gestul … de lângă Vulcanul de doruri încet, încet se stinge; voit-a
voit
Eternitate/ atât de trecător,/ dar mereu pradă Timpului” … Stăpânul în cale să-mi
mi ieşi, CredinŃa să-ncerce
să –
Mugurii, în floare, de-ncumet
ncumet să culeg –
Foamea s-astâmpăr – inelul din apa vieŃii să culeg,
Sărătura înŃelepciunii s-adulmec;
adulmec; rănită,
Sadoveniană Inima, de sabia cu două tăişuri să scape…

Femeie, nimb de doruri nestinse, te caut –

Te mai caut şi pletele-mi
mi argint neprimenit,
Bibl. Elena Olariu– Răducăneni, jud. Iaşi Şterg urma paşilor abia târându-se:
Platoşa dreptăŃii nimeni nu-şi
şi pune!
Crud boboc de trandafir - pecete divină Mereu fugar, prin câmpuri deschise
hise ochiului
În grădina-mi dorită - prin tine Te caut - albă, abia de mai zăreşte al
Stăpânul voind a-mi încerca Chinului suspin…
CredinŃa, eşti răsărită rază în
Vulcanul de doruri - peste noapte izbucni, Răsărit în miez de noapte
Şi rece fior mă petrece: cu tine în veci
Să rămân… Între mine şi tine – răsărit
În miez de noapte,
Norul, prea greu, asupra-ne coboară Oceanul, ieri albastru, tresăltând de
Să ne cuprindă, luceafăr răsărit atât de târziu!… Jucăuşul delfinilor autohtoni, azi
Grădina-mi e toamnă, tu pârg de lumină Punte de gheaŃă, norodul să treacăcă cum
Ce legeni obosita inimă spre naltele ceruri… Altădată pe Marea Roşie, bătrânul Moise…
E piatra prea grea s-o mai ridic…
Cu tine - în viaŃa de după, crud trandafir Inimile noastre, flăcări aprinse de doruri
Ne vom nunti… Găsesc, câteodată, sclipiri de hiacint –
O data, o singură dată; cele douăsprezece
Nunta Fecioare, martore fidele, nu-şi
şi mai aprind lampa:
Lumina din ochi scânteiază o clipă
Aprinzându-le…
Copiii, predestinaŃi să se unească-n Hristos a Înviat pentru sufletu-mi!...
mi!...
Ceruri, prin jurul copacului se-nvârteau
Cum mirii în jurul mesei rotunde… Împovărat de grija pământească – între
Aurul din pletele mirelui revărsau pe umeri Războiul de sute de ani dintre bine şi rău
Hiacint şi lumină; Omul, semenul meu, uşor se aprinde –
Norii, uşor vizibili pe fruntea-i, lăsa să citeşti Flacăra bogăŃiei deşarte orbindu-l…
l…
Bucuria mută a-ntâlnirilor din vis… Îşi pierde strălucirea obrazului,
NevinovaŃi mirii se copilăreau. Îşi pierde rădăcinile…

p. 150 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
Dragostea, ieri miez alb de pâine – Şi-n păduri sunt brebenei.
Foamea ostoind inimile noastre,
Îşi pierde identitatea!...
Clăbuci de spumă mai străluce
Albastru, cum altădată sarea înŃelepciunii
Noastre cristale albastru-senin pe
Fruntea-ne luceau…

O pace adâncă, adâncă, pe amândoi

Cuprinsu-nea; eu nasc cuvântul palid de ani;
Tu, eliberezi de greutatea grelelor cuvinte…
Trăim în armonie! Rădăcinile, adânc înfipte –
Martore acestei păci flagelate
Copacul susŃine, în ramuri, privighetoarea
Doina să-şi cânte…

Raza răsărită în vulcanul de doruri…

lui Eminescu Totul e trezit la viaŃă,
Fluturi, gâze şi furnici.
Crud boboc de trandafir - pecete divină Ne sculăm mai dimineaŃă,
În grădina-mi dorită - prin tine Veseli să plantăm ridichi.
Stăpânul voind a-mi încerca
CredinŃa, eşti răsărită rază în
Vulcanul de doruri - peste noapte izbucnit,
Şi rece fior mă petrece: cu tine în veci
Să rămân…

Norul, prea greu, asupra-ne coboară

Să ne cuprindă, luceafăr răsărit atât de târziu!…
Grădina-mi e toamnă, tu pârg de lumină
Ce legeni obosita inimă spre naltele ceruri…
E piatra prea grea s-o mai ridic…
Cu tine - în viaŃa de după, crud trandafir
Ne vom nunti…

MAMA MEA
GĂRGĂRIłĂ RIłĂ
Ed.. Aurelia Cociu - Huşi
Mama mea-i o floare rară, GărgăriŃă RiŃă,
C-un parfum îmbătător. Vino-n palma mea,
Ochii ei sunt doi luceferi, Să îŃi cânt aşa,
De care mereu mi-e dor. Poate vei zbura.

Chipul ei îmi dă curaj, Să te duci, cu drag,

Şi-mi aduce bucurie, În al mamei prag,
Să alerg, să cânt, să râd. Să-i spui c-o iubesc
Să-mi trăiesc copilăria. Şi o preŃuiesc.

Mama mea e zâna bună, Azi e ziua ei,

Ce m-ajută mai mereu, I-am dat ghiocei,
Mă măngâie, mă iubeşte, Dar, m-aş bucura,
Doar c-un singur cuvinŃel. De-i vei duce ruga mea!

FLORI DE PRIMĂVARĂ
PRIMĂVARA
Albe, roz şi parfumate,
Cu alai de rândunele, Şi cu trupul subŃirel
Şi cu ghiocei în păr Stau zambilele în straturi,
A venit la noi în Ńară Ce covor fermecător!
Mult dorita Primăvară.
Roşii, galbene pestriŃe,
A adus cu ea mult soare, Stau lalelele în romb.
Şi -a umplut câmpul de flori Ce-ncântare pentru suflet
Copacii sunt plini de muguri, De acest frumos decor!

p. 151 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
De strângi cinci în bucheŃel,
E frumos să le priveşti ,
Cu mult drag şi cu iubire,
Mamei să le dăruieşti!
GHIOCELUL
Alb, gingaş şi subŃirel
Cu petale de lumină,
A ieşit de sub zăpadă,
Mult iubitul ghiocel.
El vesteste-n toată Ńara,
Că soseşte Primăvara.
Şi se leagănă în vânt,
Ca un clopoŃel de argint.
p. 152
MI-E
E DOR DE DORUL TĂU
Prof. Titi Constantin Mocanu – Şişcani,
com. Hoceni, jud. Vaslui
Mi-e dor de dorul tău, copilo,
De lacrimile ce ţi le-am vărsat,
De nopţile dormite
Cu ochii în pustiu păcat.
Locuri în care doar m-am
am gândit la tine
Mă fac să-mi fie dor de dorul tău,
st cu mine,
Locuri în care nimeni nu a fost
Doar gândul meu ,poate și al tău.
De al tău dor mi-e dor ,frumoaso,
Tânără fată ce ai stins visu-mi
Înainte de a atinge nepăsarea,
Înainte de a te juca cu moartea.
Mi-ee dor de dorul tău omule care ai fost în mine,
De dorul vostru oameni ce aţii fost…
Dar iată că am plecat dintre voi
Căci mult mai dor mi-aa fost de tine,copilo!
Între credinţţă și păcat
Duminica mai cerem de la Dumnezeu îndurare
Aprinzând o lumânare.
La sărbători mai intrăm în biserică
Ascultând o predică.
La un botez ne gândim
m la cele sfinte
Privind un copil cuminte.
La o cununie ne gândim la fericire
Crezând în iubire.
nicie
La înmormântări ne gândim la veșnicie
Plângând viaţa ce va să vie.
Din când în când ridicăm privirea spre cerul înalt
Căzând în păcat.
În restul timpului care a rămas
Privim la ceas
Și așteptăm cu înfrigurare
Să vină o clipă oarecare
În care să ne contopim cu universul
Înţelegându-i mersul.
Omul și-l amintește pe Dumnezeu
Când îi este greu.
În restul timpului bietul, săracul
Trăiește ca dracul.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
ȘTENIRE
MOȘ
Tăcerea din gări
Soarele odată
A-ndrăgit o fată: ,,Trenuleţ de Crasna-Huși
Era frumoasă ca o zână, Jucărie de păpuși”:
Ruptă din lună?... Într-un alt veac poetul spunea
Și în istorie trenuleţul intra
Blondă ca o păpădie,
O iubeam și eu,se știe: Același tren ,în veacul actual
Era naltă,zâmbitoare… Străbate pădurile Dobrinei la fel de punctual.
Ruptă din soare?... Dar gările,gările nu se mai văd deloc,
Parcă au fost atinse de biblicul potop.
Fata ,pe soare,îl vedea,
Trupu-i arăta, Ca niște
te răni se mai văd urmele lor uitate,
El mult o-ndrăgea Tăcere e pretutindeni parcă au fost atinse de moarte:
Dar și ea-l iubea. Nu se mai văd ţăranii plecaţi la Hușși cu desaga plină
Să vândă la piaţăă ouă, lapte,brânză și făină.
Soarele-o privea,
Tare s-aprindea, Nu se mai văd orășenii
enii cu buzunarele goale
Trupu-i cuprindea Care merg la ţară
ară să facă rost de ceva produse naturale.
Și-o-mbrăţișa. Larma liceenilor a dispărut demult
Nu mai merge fiul ţăranului
ăranului la,,Cuza,, pentru a deveni cult.
O strânse prea tare,
Îmbrăţișare care doare; ile luminate ale Moldovei
Nu se mai văd minţile
Și fata frumoasă Care merg la Iași să deslușească
ească tainele slovei:
A ajuns cam urâcioasă. Treceau
ceau gânditori pe lângă casa lui Ralea de pe deal
Pentru a ajunge sub teiul lui Eminescu,poetul genial.
Pielea-i albă s-a-negrit,
Chipu-i de bube acoperit: Printre dealurile Moldovei se mai aude un șuier de locomotivă,
Și plângea frumoasa fată Trenuleţul
ul mai trece ca o jucărie aflată în derivă:
Delicateţea-i de-altădată. Dar gările nu îl mai salută cu larma glasurilor
Nu îl mai întâmpină mulţimea
imea nerăbdătoare a călătorilor.
Trupu-i de zână Rămâneţii în veacul trecut voi gărilor de altădată,
A ajuns ruină, Rămâneţii în amintirea celor care vă dădeau viaţă
via odată,
A ajuns cam grasă: Iar dacă uitarea șii moartea vor vrea să vă șteargă amintirea,
Poate-i chiar borţoasă?... Rămâneţi în versurilerile poetului care vă asigură nemurirea.
Pentru că,soarele,hoţ de fete În ultima clipă o știre
tire tristă îmi parvine:
Pătrunde pe-ndelete Și trenuleţul
ul de jucărie al poetului va fi scos de pe șine,
În locul unde-i umbră
uierul locomotivei nu se va mai auzi prin pădurile Dobrinei,
Șuierul
Și fetele vor să-l ascundă.
Va rămâne doar în memoria foștilor tilor călători ca tine…ca
t mine…
Oricât l-a ţinut fata de-ascuns,
O rază tot a pătruns
Și a stricat pe vecie
TREZIRE LA PRIMĂVARĂ
A copilei bijuterie…

Și dacă fata era frumoasă

Nevasta era cea mai aleasă
Și mama,nu pot spune
Era o minune.
Soarele a luat de la fetiţă
Ce avea sub fustiţă.
Dar a dat cu prisosinţă la nevastă
Tot ce își poate dori în lumea astă.
Și a dat mamei fericire
Prin ce se naște dintr-o iubire:
O rază de soare ce duce-n infinit
A lumii speranţă,pusă într-un prunc mic.
Vlad Mălăescu - Huşi
Credeam că ești doar o fantomă;
Mângâie-mi trupul molatic,
M-am trezit, parcă, dintr-o comă
Unde timpul era static.
Să știi că m-ai adus la viață
M-ai smuls din burtă de abis,
Umple-mi sufletul cu verdeață
Că prea mult a plouat și-a nins.
Am ucis fiecare zâmbet
Mușcând din frici și uscăciuni,
Ucide al tristeții urlet
Fă-mă să sper doar la minuni.

p. 153 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
Flacăra-ncepe să revină
Simt cum ura-n mine moare,
Precum un hoit într-o mlaștină
Ce curge lin în uitare.
Eram doar un deșert pustiit
Vărsam miraju-n clepsidră,
Îmi răstigneam ochiul obosit
Pe cruci crescute-n oglindă.
Pune-mi în ochi muguri de stele
Să-mi crească flori în privire,
Ochiul putred al sorții mele
Să îl transformi în fericire.
Să-mi smulg încet ochiul mai apoi
Să îl plantez în depărtări,
În mine să crească iubiri noi
Să-mi poarte sufletul pe mări.
Prin noi ușor patrude
Ne omoară și-apoi pleacă.
Șii eu vărs lacrimi de ceară de parcă
Sufletul meu e-o lumânare
Ce a terminat să ardă.
Rup ignoranță din stafia-n care
Eu însumi m-am metamorfozat
Și transform dintr-o suflare
Minunea divină în păcat.
Am transformat poezia-nn nemurire
Am transformat ura în iubire,
Am transformat iubirea-nn nori de sentimente
Și-acum plouă cu durere și regrete.
te.

Să mă bucur de infinitul mi demență

Mă zvârcolesc în propria-mi demen
Care-ntre noi a apărut, Confuz și scârbit
Chiar dacă pentru om sfârșitul De gârbovita-mi existență.
Este zidit în început.
Am rădăcinile adânc infinpte
Putred (Creație proprie) În stânci ascultite,
Grotesc șlefuite,
Prin tenebrele minții
Îmi scârțâie gândurile, De lacrimile gândurile mele de odinioară
Sub greutatea conștiintei De tot ce-a fost frumos
Se rup în două rândurile. Și-acum mă înfioară.

Stiloul aruncă în mine Mă vedeți:

Priviri pline de cerneală, Zâmbesc, mă mișc, sunt viu!
Îmi pătează mintea ca pe-o foaie, Dar pe dinăuntru sunt
Cu pete negre, abisale. Mai putred ca un sicriu!

Timpul îmi devorează încet

Și totuși atât de repede anii tinereții, SATUL NATAL
Îmi măcelărește sufletul
Și suge seva vieții,
Prof. LuminiŃa Săndulache – Huşi
Din sufletul meu care
Acum, a devenit o floare, Lumi de materie
şi de vis
Se ofilește sub vâltoarea secundelor
îmi scaldă
Vrând să coboare din trenul anilor. fiinŃa,
Dar nici una
Dar timpul nu se-oprește nu întrece
Nici cât să fumeze o țigară, în lumină şi frumuseŃe
lumea satului.
El curge lent și totuși se grăbește
El adună
Căci timpul nu are nici rută nici gară. sub cupola mea
de cuvinte
El circulă haotic, Universul,
Fără roți și fără hartă, lutul şi visul,
Curge spre nesfârșit și mă lasă elanul şi truda,
amintirea şi veşnicia
La un moment dat pe mine într-o haltă.
şi toate câte
se împreună
Și iar zboară spre niciunde în minunea
Se oprește niciodată, atotcuprinzătoare
a paginilor pline
p. 154 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
de semne atotştiutoare.
Satul meu Testament
este
şi va rămâne
mereu
puntea dintre Dumitru Râpanu - Huşi
inimi şi ceasuri,
Semne ale Sunt mai multe lucruri clare
marii mele treceri De la care nu abdic,
şi al înălŃării în De fraţi n-o să mă dezic,
lumină nestinsă Nu merg singur pe cărare...
peste trecătoarele
lucruri. Cât am de trăit sub soare
Nu vreau să ajung erou,
DE DORUL TĂU Consecvenţa mea de bou
Este edificatoare...
De dorul tău, tu, sat al meu,
Ard zilnic şi mi-e tare greu. Nu resping nicio culoare,
Şi somnul nu mi-e somn, ci chin, Dar am singurul deranj
De teamă c-oi rămâne făr'de tin'. Că-s alergic la oranj,
Până la încrâncenare.
De dorul tău, tu, sat al meu,
Plâng zilnic şi mă descompun Și de-ași fi în noaptea minţii
În clipele de-odinioară Nu o să trădez românii,
Când tu erai al meu stăpân. N-o să umiliesc bătrânii,
Nu-mi las câinii și părinţii !
De dorul tău, mă voi sfârşi
Curând, căci suferinŃa-i mare. Cușbuc
El-Satrap – parodie după George Cuș
Aşteaptă-mă la fel ca altădat'
Tu, cel mai scump, al României sat. La Papă vine un satrap,
Cu ochi înguști, cu gura-jgheab.
BUCŞEŞTI - Sunt, Papă, mare cabotin
Şi de la Marea Neagră vin
Alerg necontenit Să-mi pun cenușă-n cap.
printre stele,
căutându-te. Românii mei se strâng ciopor
Până atunci, Și mă înjură toţi, în cor,
vreau să rămân Și mă alintă că-s satrap
picătura de ploaie Mi-s dragi ca ochii mei din cap
prelinsă peste Şi nu îi las să mor.
genele tale pline
de visuri, Adepţii mei de foame mor !
sau Uscat gâtlejul gurii lor
roua dimineŃii Că, de amar îndelungat,
sorbită de soare, De la putere le-au secat
sau măcar Al banilor izvor !
visul hoinar
al dorinŃelor tale
nestăvilite, Ai mei pierduŃi sunt, Papă, toŃi:
sau, în fine, O, mântuie-i, de vrei, că poŃi !
măcar o secundă, Dă-mi flotă să devin nabab
măcar o boabă Dă-mi bani să cumpăr astrolab
de nisip, Dă-mi numai cât socoŃi !
care cade cu grijă
în clepsidra Îţi dau o Biblie obol
fără de sfârşit. Scrisă de mână cu alcool,
Vreau să fiu Şi ochii Papei mari s-aprind;
cât se poate de puŃin: Cărunta-i barbă netezind
ultima silabă Stă mut, de suflet gol.
pe care să o rosteşti
înainte de a visa - O mie de arginţi primeşti?
şi primul tău gând - O, Papă, cât de darnic eşti!
din zori de zi, Mai mult decât în visul meu!
sat al meu, Să-Ńi răsplătească Dumnezeu,
Bucşeşti! Aşa cum îmi plăteşti!
Satrapul ia, cu ochi ferbinţi

p. 155 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
De zâmbet, mia de arginţi...
De-acum, ai lui vor fi scăpaŃi, Pe val...acu-i masoneria,
De-acum vor fi şi ei bogaŃi, Ce manevrează slugi, inepţi;
N-or cere la vecini ! Să nu dansăm cum vrea prostia,
Să fim și noi mai exigenţi,
Nu vor mai sta ca proștii-n fum
Nu vor cerşi bani pentru drum, La modă-i și mitocănia...
Pupila lui se va-ntrema, Sunt aroganţi, sunt opulenţi;
Telegondole vor avea Să ignorăm făţiș prostia,
Chiar și la șes de-acum ! Să fim rebeli și consecvenţi...

Intrusul Să nu dansăm cum vrea prostia !

Ești îngâmfat și plin de sine N-avem valori să epateze

Și de ai tăi puţin îţi pasă;
Dacă ești prost, poţi sta acasă... N-avem valori să epateze,
Dar știu că nu te poţi abţine ! Călăuziţi direct spre ţintă;
Se-ncearcă trucuri, ipoteze,
Poţi învăţa de la albine : Idei avem, valori există.
Când nu mai ești dorit în grup
Ești obligat să pleci din stup; În mers avem două viteze...
Nu te agăţi de orișicine ! A-ntâia, marșarier persistă
N-avem valori să epateze,
În șapte ani de stat acasă Călăuziţi direct spre ţintă;
Nu ai primit ce se cuvine,
Nu s-a ”lipit” școala de tine, Guvernul trebuie să pledeze...
Deși a fost ... prietenoasă ! Să spargă șleahta autistă;
Stăm suspendaţi pe metereze
Primit ai fost cum se cuvine, În lumea asta surdă, tristă...
Dar ne-ai tratat în mod cumplit;
Dacă nu știi cât ești ”iubit”, N-avem valori să epateze !
Îţi scriu cu litere aldine :

SĂ-ȚI FIE, DOMNULE, RUȘINE !

Filozofia boului

Prof. Aurel Cehan - Huşi

Pe când doar unii trag la jug

Alţii, mai bine la măsea;
Chiar și când banii nu ajung,
La noi...se bea.

De cauţi ca să pui la plug

Greu găsești azi pe cineva;
Pe câmp doar unii trag la jug,
Alţii, mai bine la masea;
Ochii ei...
Ei sănătatea și-o distrug...
La doctor nu au bani să dea;
Mai dau un telefon la Smurd Nicușșor Dărăbană - Huşi
Ca să îi ia...
O zi de vară ca oricare, doar vântul adia ușor,
u
Pe câmp doar unii trag la jug ! Când doi ochi negri mă priviră-clipind
clipind din gene-ncetișor...
gene

Să nu dansăm cum vrea prostia Doi ochi am zis ? Să-mi

mi ierteDomnul nechibzuinţa
nechibzuin de-a grăi-
Două furtuni, două oceane ce-aleargă
aleargă spre-a
spre te nărui,
Să nu dansăm cum vrea prostia, Două imense găuri negre ce te atrag nebănuit
Să fim și noi mai exigenţi, Cum te atrage orizontul în pragul unui asfinţit;
asfin
Să n-acceptăm mitomania, Două abside ancestrale din care poţţi zări pământul,
Pe baricade să stăm drepţi. Dar privilegiul de-a le-atinge
atinge le au doar soarele și vântul.
p. 156 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Poezia mea frumoasă!
Mă pierd în marea de-ntuneric și rușinat catt o scăpare, Curge liniștea șuvoi,
Ușor în jos lăsându-mi capul văd roșul
ul buzelor în floare Între lacrimă și rază,
Cărnoase, aprige, rebele, se modelează în cuvinte... Între Dumnezeu și noi,
Îngerii nu dorm, veghează...
aduc aminte
Aceste buze siderale -ce mă-nfior- mi-aduc
De-orgiile nepământene, gustate-nn plin în vechea Romă, Și vine primăvara...
Unde bacantele lascive dădeau a vinului aromă
Și unde pe ascuns creștinii se adunau în cimitire, Șii vine primăvara din gânduri mai devreme,
Și ascultându-i pe apostoli, credeau -naivi- în nemurie, Se-aude
aude ghiocelul oftând pe sub zăpezi,
La fel cum eu, răpit de vraja întunecimilor adânci, Citește-ii bucuria ascunsă în poeme,
Speram să pot pătrunde taina acelor două negre stânci, E crezul întru care și tu de-oo vreme crezi!
Ce-ascund ca scoicile din hăuri, doar bogăţie și...mister
i...mister-
Surprins și-n pânză lui Da Vinci și în peniţaa lui Flaubert-
Flaubert Și vine primăvara, nu vezi cât e de-aproape?
aproape?
Mister dublat de pofta oarbă de-aa fi mereu recucerite, Ascult-oo cum tresaltă în piept ca un ecou,
Femei iubite de iubire și-avide, iar, de-a fi iubite. Poemul meu, acesta, abia te mai încape
Așa cum ești născută de-aa pururea din nou.
Trecu privirea, părul rumen îi mângâia umărul fin,,
Întregul trup sculptat în rouă, părea un înger de rubin,
Și vine primăvara, nu-ii nici o supărare,
Care-mpodobit în roșul petalelor de trandafir
Zăpezile îșii mână tăcerile spre Munți
Mun
A coborât de sus, din ceruri, pe aripi line de zefir.
Și cântecul se-așterne în urma lorr pe cale,
Înmărmurit de fericire, înghit cuvinte și idei Dacă-l trimit spre tine întreg să mi-l asculți!...
Și-aș da orice să pot atinge, cu mâna mea, făpturaa ei,
Dar mintea mea alambicată mă ţintuiește te de pământ, Iartă-mi vina de a fi poet...
Tăcerea grea ce ne desparte zdrobește-alal inimilor cânt
Iartă-mi vina de a fi poet,
Și-ngroapă fără vreme urma unei posibile iubiri.
Citește-mă, respiră-mă încet,
Tot aerul din jurul tău fierbinte
E plin de adevăr și de cuvinte;
Ochii tăi se uită-n
n poezie...
E iarnă și e frig în calendar,
Sufletul acum e numai jar
Nicolae Nicoară
coară-Horia – Arad Și luminează-n ochii tăi scântei
De poți aprinde lumea dacă vrei...
Ochii tăi se uită-n poezie,
Ca aripile păsării în zbor, Iartă-mi vina, de îți este milă,
Ce văd acolo nimenea nu știe, În actele de starea mea civilă
Nu le știe nimeni taina lor... Nicoară Nicolae scrie și atât,
Poetul doar îmi ține de urât,
I-am auzit azi-noapte cum recită
Lumina înrourată din cuvinte, El înaintea mea trimis a fost
Și-acum ființa ta e fericită În cuvânt să-mi caute-adăpost,
Sub patrafirul zorilor, fierbinte. Când voi pleca, pe crucea mea să scrie
Doarme aici un om în Poezie...
Această zi Duminică să-ți fie,
Și-așa duminicii mă simt dator!
Când ochii tăi se uită-n Poezie, Cale
Și ea se uită-n frumusețea lor...

Îngerii nu dorm...
Ciocoiu AncuŃa – Huşi
Între ochii tăi și rază,
Între Dumnezeu și Dor, Te legeni,te pleci,
Îngerii nu dorm, veghează, Viteaz prin viaŃă,
Sfântă-i oboseala lor! Călătoreşti.

Și-acum îi aud cum cântă

Laşi urme de praf,
Psalmul întru care sunt
Pe drumul tău,
Și-n lumină înveșmântă
Gândul meu dinspre pământ. Pe care vreau eu,
Să te-nsoŃesc.
De acolo, dintre sfinți,
Nici tu nu ești somnoroasă Dar calea mi-e strâmbă
Și pe brațe mă alinți, Şi goală şi rea,

p. 157 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
Stingher îmi e drumul, Mi-e teamă să nu te facă al ei stăpân.
Stingheră şi viaŃa.
Mai bine gustă lapte cu dulceaŃă,
Mi te-ai rugat Ca să rămâi copilul meu plăpând,
Şi să îŃi pot sorbi din ochii tăi cu viaŃă
Mi te-ai rugat de-atâta timp, Neatinsa inocenŃă-Ńi de stăpân.
Să te închid la mine-n suflet;
Să-Ńi pun lacăt de flori şi zâmbet,
Să te încui cu vorba mea. DE ZIUA MEA
Mi te-ai rugat în fiecare zi, copile
Să-Ńi cresc în închisoare trandafiri, Pascal Liliana
Să te îmbie ei cu tot parfumul De ziua mea
Când al meu suflet îŃi dădea doar spini. Aş vrea să înflorească toŃi trandafirii,
Să zboare porumbeii,
Mi te-ai rugat să-Ńi dau puŃin,lumină, Să cânte cocârlia, în triluri ciocârlii,
Să îmi vezi chipul pentru un minut, Să-mi cânte-n viers iubirea.
Să-Ńi fie-n închisoare mult mai bine,
Să-Ńi dau un semn că nu am dispărut. De ziua mea
Aş vrea să fiu frumoasă
Mi te-ai rugat de-atâtea ori să-Ńi dau un zâmbet, Să fiu cea mai frumoasă,
Iar ochii tăi căprui trişti îmi păreau; Cu chipul unui înger
Aşa că nu te-am ascultat şi Ńi-am dat drumul, Să am aripi să zbor…
Să pleci din închisoare,în real. Să zbor înspre înalturi
Să-Ńi spun cât te iubesc.
Amintire

Palid şi rece mă-nghite pământul

În zile prea scurte,în zile ce vin,
Dar tu unde eşti?Înger curate?
Du-mă în zbor din tot acest chin.

E ziua de moarte şi nimeni nu-mi plânge

Închiderea ochilor ce-n soare străluceau
Şi se izbeau prea firav gene peste gene,
E amintirea care,doi ochi o lăcrimau.

În zorii zilei

E abur împrejurul tau;

łi-am pregătit de dimineaŃă,
Cafea şi lapte cu dulceaŃă,
Să te înmoi de bine.

E dimineaŃă..

łi-e părul ciufulit şi stă aiurea;

Prin fire netede se joacă mâna mea
Şi-Ńi mângâie obrazul ce îmi este,
De ziua mea
Aeroport de sărutări ferit de vorba grea.
Aş vrea să fie soare, să fie cer senin,
Să fie cerul plin de stele şi luceferi,
ÎŃi urcă-ntr-una colŃurile gurii,
Iar steaua mea să-mi fie
Cu cât în ochii mei priveşti mai mult;
Caldă, frumoasă, lucitoare,
Iar eu adulmec nesătul din ochi-Ńi,
Să-mi văd în ea, să-mi caut
Sclipiri ce nu s-au prefăcut nicicând în scrum.
Iubirea pe deplin.
Noi ticluim îndată împreună,
De va fi aşa, de ziua mea
Poveşti fără final ce-s puse-n veac
Voi fi foarte ferice,
Şi adormim îmbrăŃişaŃi de parcă,
Iar gândul meu şi umbra mea
Din somn,trezirea nu va mai exista.
Spre tine o să zboare
Să zboare lin, cu paşi domoli,
Cu paşi de căprioară.
Trezeşte-te iubite!
Cafeaua te aşteaptă şi e caldă,
Atunci vom fi numai noi doi
La fel ca sărutarea mea acum;
Şi nimeni n-o să ştie
Aroma ei de proaspăt ce îmbată,
Câtă iubire şi cât dorr de noi o să se Ńie…
p. 158 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Doar numai luna şi acei luceferi
Or să ştie tot, în timpul care trece.
Iar tu şi eu, şi toŃi aceştia martori Sfârşit de sezon estival
Vom fi legaŃi mereu spre eternitate.

Ing. Romeo Pivniceru - Bucureşti

DECLARATIE DE DRAGOSTE
- pastişă după Baudelaire -

Mi-e dragă-n ochi-Ńi verzi ciudataata lor sclipire.

Crina Ciubotariu - Răducăneni, jud. Iaşi O! Dulce frumuseŃe! Azi totul e amar
Şi nici patul, nici casa, nici tainica--Ńi iubire
Am nevoie de tine! Nu-mi
mi mai redau nici cerul, nici marea de cleştar.

Stăpân îndurerat al inimii mele, Şi totuşi fii aproape, fii mamă iubitoare,
Nu ştiu când a început Chiar pentru un netrebnic cu suflet chinuit;
Să se zbată în corpul tău! Amantă fii sau soră, fii scurta-mbrăŃişare
mbrăŃişare
.........două inimi...eşuate A unei mândre toamne, a unui asfinŃit.
Într-o singură cetate!în
Trupul.....pe care ştiu aşteaptă cu-nsetare.
PuŃin îŃi cer! Mormântul ne-aşteaptă cu
Nu-i perfect....dar atât îl iubesc! Ah, lasă-mi fruntea-nn poala genunchilor tăi goi
Să gust regretul verii cu zilele ei clare
A ultimei vacanŃe sărbătorite-nn doi!
Te-aş ascunde în palmă ,
Să nu vezi ceata formată din
Aburii suspinelor mele!! În Causerie
Urma tăcerii tale trecute
Prin...clipele mele atât de târzii! (transcripŃie în tonalitate română)

Trăim în două corpuri....dar

Eşti cerul roz al toamnei multicolor pictate!
ÎmpărŃim acelaşi suflet...hoinar....
Ca o maree urcă în mine jalea iar
DistanŃă ne desparte doar palmele...
Şi-mi
mi lasă când coboară, pe buzele uscate,
Ne vedem atât de rar dar
Chinuitoarea urmă a m â l u l u i a m a r
Vocea ta o aud în toate
Zgomotele lumii..atât te iubesc!
Degeaba-ncerci
ncerci cu mâna oprirea suferinŃei!
Eu,Tu topiŃi într-un înger Ce cauŃi tu la pieptu-mi e-un
un loc pustiu pe care
În palmă.. care sângerează... L-aa pângărit femeia cu ghearele şi dinŃii;
De dorul....buzelor tale Inimă nu mai am! Mâncată mi-ee de fiare!
Dacă aş putea te-aş ascunde
În singurul meu sentiment..atât de pur Inima-mi e-un
un palat batjocorit de hoarde
Atât.. TE IUBESC! Ce-şi
şi smulg din creştet părul, se gâtuie, se taie.
O candidă mireasmă în juru-Ńi parcărcă arde.
Am nevoie de tine! O! Crudă frumuseŃe! Cu ochi de vâlvătaie
Prefă în scrum acuma, să mântui într-un
într fel
Prietenilor mei, Şi ultimele resturi cruŃate de măcel!
Paul Verlaine
Sunt condamnat la viaŃă, deşi în parte-s mort
Port haina de matasă, mă simt strivit de gol Plimbare sentimentală
Zâmbesc fără suflare, celor ce m-au ucis
Le-ntind firesc obrazul..pentru un alt măcel
Sărutul lor mă arde, schiŃez la fel fidel Răsfrângea amurgul razele pe maluri,
Vreau moarte pentru moarte, dar nu gândim la fel! Vântul legăna nuferii pe valuri,
Mă caut prin mulŃime, mă văd întins pe jos, Nuferii molatici,
ici, printre trestii albe,
Răpus de slăbiciune, şi de bocancii grei... Luceau trist şi palid, înşiraŃi în salbe.
Mai am putere încă, să mai privesc spre cer!! Numai eu, zadarnic, tot cu tine-nn gând,
Dă-mi îndurare Doamne şi-o inima de fier!!!! Rătăceam prin sălcii cărarea urmând,
În care să încapă, atât iertarea... Unde ceaŃa serii, imitând o mare
Cât şi durerea care, mă-tinde-n calea lor. Deznădăjduită albă arătare
Ce plângea cu glasul zecilor de stoluri,
Înn bătăi de aripi făcând lungi ocoluri,
Printre sălcii unde rătăceam zadarnic
Urmărind cărarea; şi negrul zăbranic
Înecă în noapte razele pe maluri
Ce frângea amurgul în palide valuri
p. 159 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Şi nuferii palizi, printre trestii albe, Rondelul supravieŃuitorului
Nuferii molatici, înşiraŃi în salbe.
Ca să nu intru-n faliment,
Când soarta-mi
mi dă un pumn în faŃă,
TristeŃi de toamnă M-agăŃ şi eu cum pot de viaŃă
Că nu pot sta indiferent.
Simboluri bacoviene în
Nu sunt comod, nici indolent
permutări circulare
Şi mă trezesc dis-dimineaŃă,
Ploaia, ceaŃa, vântul
Ca să nu intru-n faliment
Măturând pământul,
mi dă un pumn în faŃă.
Când soarta-mi
Plimbă frunze moarte,
Iluzii deşarte.
Cu mine nu sunt indulgent
Dar nici nu-mi scot trufia-n piaŃă,
CeaŃa, vântul, ploaia
Cât am o brumă de talent,
Umezind odaia,
Mai vând speranŃă drept verdeaŃă
Îmi izbesc în geamuri
Ca să nu intru-n faliment.
Descărnate ramuri.
Şi omul poate fi…
Vântul, ploaia, ceaŃa
Întinându-mi viaŃa,
Şi omul poate fi o frumuseŃe
Îmi şterg dulci imagini
Cât nu destramă-a lumii armonie,
De pe-ale ei pagini.
El trup din trupul sfânt poate să fie
Şi tinereŃe fără bătrâneŃe.
Şterg încet şi sigur
Şi mă lasă singur, Când şoapta de zefir prin crengi adie,
Să mă bată gândul,
El poate-n largul lui să se răsfeŃe
Ploaia, ceaŃa, vântul;
Şi, lepădându-şi vălul de tristeŃe,
S-aud cum departe,
S-asculte-n tihnă cânt de ciocârlie.
Prevestind a moarte,
łipă cucuvaia,
Dar omul nostru, după cât se pare,
CeaŃa, vântul, ploaia.
Din toate, minte mai puŃină are
Şi, tot cam pe atâta conştiinŃă.
Şi într-un târziu,
Singur ca-n sicriu,
Pământu-n aer ar putea să sară
Să simt cum mă-ngheaŃă
Ori până-n cer s-ajungă foc şi pară
Vânturi, ploi şi ceaŃă!
De pică-odată testul la ştiinŃă.

Cântec de stea

Andrei Petruş - Huşi

Acolo, unde stele nu-s

Mai sus de nori, cu mult mai sus,
Cu mâna eu am pus o stea –
Lumina mea.

Eu am luat-o din altare

Dintr-o aprinsă lumânare
Să trec uşor prin noaptea grea –
Lumina mea.

Iar în odaia parcă ninsă

Mereu e-o candelă aprinsă
În veci să-mi amintesc de ea – Rugă de noapte
Lumina mea.
Doamne, nu-mi lua lumina
Şi în pământ când voi fi dus, şi nici vorbele din minte
Mai sus de nori, cu mult mai sus, Ca, în marmura gândirii,
Voi fi şi eu aprinsă stea – să mai pot ciopli cuvinte.
Lumina mea. De-am greşit faŃă de Tine,
iartă, Doamne, păcătosul
Să mai pot cânta o vreme
şi urâtul şi frumosul.

p. 160 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
şi un lăstar de iertare.
Voi veni apoi, la Tine Lasă-le să crească,
la o dreaptă judecată udă-le cu lacrimile tale,
Şi mi-i da atunci pedeapsă protejează-lele cu căldura sufletului tău
cuvenită ca răsplată în fiecare zi
Dar nici semenii în viaŃă şi astfel se vor înmulŃi
multă plată nu-mi făcură şi-Ńi vor da rod bogat.
cu năduf mă răsplătiră,
Cu invidie şi ură. Din raftul bibliotecii - Eminescului
Voi spăla-n Iordan păcatul Din raftul bibliotecii
şi-am să-mi iau curate straie mă priveşte un chip blând
Şi-am să mă întorc cuminte cu ochii – două râuri
iar la mine în odaie, ce susură poveşti de demult.
Să aştept încă o clipă, Cartea se transformă-n codru
spovedit cum se cuvine, şi fiecare filă-n pom
Îngerul ca să mă ducă e înflorit în toi de iarnă
lungă cale pân’la Tine. e înflorit acum.
Semnele de punctuaŃie
Câte-au fost până acuma sunt păsările ce cânta
îmi vor fi uitate toate şi-Ńi încântă
Doar o rugă mai ascultă-mi, sufletul de copil.
ultima dacă se poate: Pe fiecare frunză ai aşternut
De atuncea înainte, un gând, o sărutare
doar atâta şi-oi mai cere şi din ea ai făcut veşmânt
Să mă faci un pom de aur creaŃiilor Tale.
să mănânce lumea mere. Şi-ntr-o zi grea
le-ai lăsat şi ... ai plecat
Rugăciunea de dimineaŃă iar din ele,
poporul român
Doamne, Doamne, Ceresc Tată, şi-a făcut suflet.
Fă-mă iarăşi ca odată
Să cutreier lumea toată, Te-am
Să mă simt, să mai aud Te-am mângâiat cu vântul,
Cum plesneşte mugur crud te-am mângâiat cu şoapta,
În crenguŃa de agud. te-am mângâiat cu florile,
te-am mângâiat cu mâna...
Cu blândeŃea şi credinŃa
Să-mi chivernisesc fiinŃa te-am sărutat cu ploaia,
Şi să-mi facă pui dorinŃa: te-am sărutat cu vocea,
Să văd caii alergând te-am sărutat cu gândul,
Şi o rază luminând te-am sărutat cu gura...
Lipitorile din gând.
te-am iubit cu noaptea,
În natură, ca-ntr-un templu – te-am iubit cu Soarele,
Mamă bună şi exemplu – te-am iubit cu trupul,
Să ascult şi să contemplu: te-am iubit cu privirea...
Unduirea viilor,
Verdele câmpiilor, te-am mângâiat,
Glasul ciocârliilor. te-am sărutat,
te-am iubit...

Din pământ Sărutul tău

Mă priveşti,
mă săruŃi
Florina Dinu - Slatina, jud. Olt iar sărutului tău
Iubite, pătrunde în corp
din pământ am fost creată, hrănindu-mi toate organele.
da, din pământ...
Te rog, Testament
plantează-mi în suflet
un bob de iubire, Din oul nemuririi
a prins viaŃă
un bulb de dragoste, Alfabetul.
o rădăcină de încredere, Acesta s-a îndrăgostit
p. 161 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
de Limba Română
şi din dragostea Un mugurel, hârşit prin iarna cruntă,
celor doi Plesni grăbalnic, înfloritizând.
au înmugurit
Literele. Un măr, încărunŃit de-inflorescenŃă,
inflorescenŃă,
Acestea Parfum discret, în juru-i, radia.
au lăsat
urmaşilor, Zâmbind căldurizant, bătrânul soare,
prin testament: Trezi din somn iernatic buimacul gândăcel.
Cuvintele.
Buburuzată, frunza primăverii,
Ziua mea Cu verde crud ne-a decrudalizat.

vântul Lăstuni, pământizaŃi, cuibărizeză

îşi spală faŃa În primăveri, la geamuri ciripind.
cu apa ploii
albastre Rândunicitul cuib se-mpământeşte
Mândru că iar a fost împăsărit.
ploaia
cântă la harpa O musculiŃă-n ciocul rândunicii,
cu corzile Zumzăluind funebru, mai spera.
din razele Soarelui
Agricultura, tractoritizată,
Ne chiminalizează, cancerând.
Soarele
pune încă-o Broscăluind a noapte-nŃânŃărată,
cărămidă verde lazul cu peşti adoarme icruit.
sufletului meu roşu
Stradalizând placid, urbanoizii
Şi-ndreaptă paşii către nicăieri.
Poeme distihice de primăvară Timid, roşcaliza prima cireaşă,
Drapată-n verde crud primăvăriu.

Un bob de rouă îndimineŃează

Gh. Niculescu – Uricani, jud. Hunedoara
Lumina născătoare de născări.

Din spuza muribundelor zăpezi

Au clopoŃit mirabili ghiocei.

Triunghiulând, cocorii aripează,

Cu flori de soare primăvărizând.

O gâză se trezi solarizată

De-o rază-n primăvara altui an.

Mirific ouşor, în cuib de paie,

Clocitorit, se va păsăriza.

Gâza copil încovoiază firul

Rampalizându-l pentru primu-i zbor.

Mândralnic, cerbul, copitând pădurea,

Fu destrufalizat de-un braconier.

Hibernoidul, retrezit la viaŃă,

De grijuri se văzu copleşizat.

Plesnind grăbelnic, flori de păpădii,

Ca nişte sori minusculi, ne zâmbesc.

Călătorindorind să procreieze,
Libelulând, o gâză, peste ape,
Pasărea, cuibul vechi nu-şi mai găsi.
Se-nvăluia-ntr-un zgomot aripat.
Un lujer de aglice-nsorizat,
Mierificând, albina înlesneşte
Cu verde crud privirile ne-ncântă.
RelaŃii amoroase între flori.
p. 162 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
PREOCUPĂRI
Setos burete-înămolit de flori,
Sugativează ploi terranoidul.
Gh. Niculescu & Florentin Smarandache
Pe coame de-armăsari neînşeuaŃi
Ningeau caişi petalele-nrozate. Iată ce se întâmpla:
Avarul avaria,
Un pui, c-o râmă-n cioc, îngrijorat e Călăul călea,
Că de-ai lui fraŃi va fi iar flămânzit. Juristul jura,
Turistul tura,
Cu lumânări în alb, aprinse-n floare, Cutezătorul cuta,
Castanul ne salută maiestuos. Capsomanul tot capsa,
Minerul mina,
S-a spart văzduhu-n cioburi, când o rază Ciobanul ciobea,
Străpunse norii, viaŃă renăscând. MoŃul moŃăia,
Frezorul freza,
Ploua cu flori trecute de cireş Frizerul friza,
În iarba împlânsată de-nrouare. Dudul duduia,
Frigiderul ne frigea,
O muscă, pliscuită de-un lăstun, Mitomanul mituia,
Pierdu marota unui trai mizer. Urmaşul urme lăsa,
Gardianul gard făcea,
O gâzuliŃă, -n prima zi de zbor, Fermierul ferm era,
Ateriză stângaci în păru-Ńi blond. Elevul se eleva,
Atentul atenta,
Bondarul, costumat în neagra-i rasă, Primarul primea,
Pare-un călugăr dintr-un schit străbun. Notarul nota,
Cascadorul căşti făcea
Ningeau caişi, cu dalbe flori sfioase, Bardul cu barda tăia,
În coame de-armăsari necălăriŃi. Licheaua lichefia,
Şi secul secătuia;
Zâmbea, în alb, magnolia în floare, łârii Ńârâiau,
Spre nurii primăverii retânjind. Boii se boiau,
Curcile se încurcau,
Pe trotuar, umbrele-nciupercite, Cocoşii se cocoşeau,
Paraşutate-ri ploaie, mişunesc. Calul se cala,
Gazela se gaza,
Maturizată greu, în verde crud, Doar coiotul se co(interesa)
Cireaşa goală, ruşinând, roşi. Şi tot aşa, şi tot aşa...

Norii stau să cadă-n boabe Moş Ion Roată

De ape cernute-n cer.

Livada-ngâzurată forfotea
De verde-n emulaŃii efemere.
Înv. Corneliu Lazăr – sat Zberoaia,
Iconice imagini fulgurante, com. Gorban, jud. Iaşi
Oniric, m-atacau intempestiv. Moş Ion-hâtru din fire
(Nevânzându-şi marfa-n pieŃe)
Epifanii onirice-mi zideşte Intră la PREŞEDINłIE"
Auzu,-n zbor de lebădă albastră. Cu un sac de pădureŃe:

Omătuiau în primăveri, gutuii, -Bine-ai venit moş Ioane!

Verdele crud al ierbii, cu petale.
Boboci de raŃă-n aur împudraŃi,
Împliscuiau băltoace, lipăind.
Fu pitularizată ciocârlimea
Să primăvărizeze cucuind.
Ia şi spune ce pofteşti?
-D-apoi iată ! Cum se vede
V-am adus mere „domneşti".
-Sunt prea mici! Şi-apoi şi acre!
-D'apoi dom-le preşedinte
Sunt la fel ca traiul nostru
Mult mai rău ca înainte...

-Să-nŃeleg eu, moş Ioane

Că vrei să mă faci de-ocară?
-Nicidecum! Dar pădureŃul
Se poate preface-n pară.

p. 163 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
-Zi-i! Te-a mai „stuchit" boierul
Cum ziceai în alte dăŃi? Împlinire
-Nu socot c-ar mai fi cazul
Azi, când sunt „stuchit”de toŃi..!
Petru Brumă – ConstanŃa

Preocupări ale tinerilor pe Prin 89, anul de hotar

timpul iernii în anii trecuŃi Şi de geneză-aa unui ev rebel,
Cam tot pe acum, la ceas de brumărel,
La curtea cu butoaie de stejar,

Ioan Marcu –Huşi s-au

au strâns trei muşchetari loviŃi de har,
Întâiul, cavalerul cu Penel
Cu-ale mele sentimente A fost venit. Apoi –nalist
nalist de fel,
Azi dau timpul înapoi S-a –nşfăcat
nşfăcat Maestrul Arhivar.
întâlniri chiar pertinente
Şi descriu pe îndeleteîntâlniri
Între fete şi flăcăi Ca la sfârşit, cu dânşii solitar,
Mânat în luptă chiar de-al
de său apel,
Ştiu şi astăzi bunăoară În rang de OfiŃer cu Vermorel
Când treceam de sărbători S-apară
apară emblematicul Vinar.
(În câşlegele de iarnă)
Fetele de pe la Ńară şi haina de spătar,
Şi agăŃindu-şi
Se întâlneau la şezători Vorbi direct! MulŃimea mâlc.
Noi mesagerii artelor cu talc
Până la căsătorie Vom şti să îndulcim al ei amar?
Tinerii foarte oneşti
Trăiau cu prietenie Acum, când timpul e aşa ostil,
os
Respecând cu străşnicie Din adormire, doar cu tulburel,
Legile moraliceşti. O scoate. Fiindcă spirt poart-n
poart el
Cum nu găseşti în laptele de ICIL!
Şi aşa în pliă iarnă
Fetele lucrau de zor Cu busuioaca mergem la altar,
Adunate ca la şcoală Şi cu zghihara facem legământ
Prelucrarea manual D-aducem
aducem voie bună pe pământ-
pământ
Lână trasă din fuior. Pelinul preschimbându-
preschimbându în nectar.

Şi tot din lână toarsă Am lăcrimat butoaiele la

l cep,
Fetele pe îndelete Şi damigenele la dop, niŃel,
Printre zilele friguroase Aflând de misiunea ce cu zel
Împleteau flanele groase Aveam s-o-nedeplinesc
nedeplinesc step by step.
Ciorapi, mănuşi şi şosete. (…)
Că prins-aa viaŃă planul temerar-
temerar
Astăzi treaba e schimbată Dovada e salonul anual(actual)
(prea puŃini o mai regretă) La care-ntr-un
un décor autumnal
Fără cusături cu artă Ne delectăm c-unun zâmbet la pahar!
Şi-ntâlnirea băiat-fată
Are loc în discotecă.
OPOZIłIA LUPEASCĂ
( Fabulă
bulă pentru orice guvernare)

Prof. Corneliu Văleanu – Iaşi

Lupii maziliŃi s-au reunit în haită

Şi de-oo vreme bună încontinuu se vaită,
Că sunt blamaŃi pentru ce-auau făcut înainte,
Că doar domnia lor a fost foarte cuminte,
Dar că astăzi nu mai e democraŃie,
Că Ńara e în prag de anarhie,
Că dobitoacele trăiesc în sărăcie
Şi o duc din ce în ce mai greu,
Că le-asupreşte
asupreşte domnia tiranică de leu,
Că se fac legi în contra lor,
Cu efect răzbunător,

p. 164 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
Că-s puşi la index pentru ce-au făcut,
Că guvernarea lor la nimeni n-a plăcut, Să ştim cântarul vieŃii şi-n lume-al
al nostru rost ,
C-au jupuit poporul ca pe oi, Să limpezim în suflet trăirile fireşti –
C-au fost corupŃi şi hoŃi de soi, Tu ne iubeşti pe toŃi , pe toŃi Tu ne iubeşti ,
Că nu trăiesc în vizuini, ci în palate, ÎnvaŃă-ne să ştim ce suntem şi ce-amam .
C-au sufletu-ncărcat doar de păcate,
Că nu mai au nimic din cele sfinte, Să preŃuim puterea de suflet şi de neam ,
Că nu mai au nici Ńinere de minte Să ştim că mersul drept e deseori mai greu ,
Şi toată ziua urlă aşa Să ştim răzbate-nn vremuri mereu , mereu , mereu ,
Şi-o Ńin pe-a lor etcetera (etc.). Spre viitor clădit din tot ce năzuiam .

Morala: Când lupii adunaŃi în haită, Să nu-nroşim obrazul , ajută-ne

După ce-au jupuit oile, de ce se mai vaită?
Vinul
Costică Ticu Nicolau – Huşi
ne Părinte ,
Să preŃuim trecutul luptându-ne
ne spre mâine –
Să făurim acasă prea româneasca pâine ,
În dragoste de neam , în crez de cele sfinte.
Să ştim rostul la apă , la stâncă şi la lut ,
Să respectăm mormântul săpat în ăst pământ –
Să preŃuim trecutul şi trupul Ńării sfânt –
Nu vom avea nimic de nu ştim ce-am am avut .

Ca stelele stau şi aşteaptă Cu minte şi credinŃă prin veacuri vom răzbate –

BobiŃe galben aurii Să fim popor de oameni cu suflet şi cu har –
Ca toamna iarăşi să înceapă În miez de om şi Ńară să ridicăm altar –
Culesul boabelor târzii Cu noi , aici , eşti Doamne şi în eternitate .

Mireasmă, rouă şi aromă

Se adună toamna în butoi
Iar toŃi bătrânii stau şi aşteaptă
Licoarea dulce, vin de soi

Se pune vinul în butoaie

În beciuri mari întunecate
Şi el aşteaptă ca să vină
Stăpânul ca să-l guste poate

E frig afară şi el fierbe

Cu focul fără de cărbune
Sperând chiar el că o să vadă
Lumina sticlelor de mâine

Pe masă galben auriu

Încoronat ca o mireasă
Stă aurul ce ieri stătea
Ascuns în beciul de acasă
Sărbătoarea Unirii
O iarnă plină cu zăpadă AtâŃia ani de la Unire –
Lăsând în urmă, urme adânci Şi ce-au ajuns astăzi românii ? …
O săniuŃă care duce Credeau , cândva , în izbăvire ,
Butoaie cu arome dulci. Gândeau la Ńară cu iubire ,
SimŃeau în ei a lor menire ,
Când astăzi mulŃi sunt ca păgânii .
Rugă de neam
În cuget n-aveau umilinŃă ,
Atunci iubeau pământ şi Ńară –
Credeau în cinste şi credinŃă ,
Dr. Teona Scopos - Iaşi Erau cu Ńara o fiinŃă ,
Cuprinşi de dor de biruinŃă …
Tu , DOAMNE , exişti aici şi în eternitate ,
Iar azi au inima murdară .
Lumea există prin Tine şi noi existăm –
Tu ne veghezi , Părinte , noi însă mai uităm
Ce s-a ales din ce visam ?
Că Tu ştii rostul lumii în totul şi în toate .
Unde-s românii drept români ?
Ce s-a ales de-al nostru neam ?
Pe cei nepricepuŃi , te rog să-i ierŃi , Părinte ,
Noi strâmbătatea o uram
Pe cel încovoiat ridică-l către Tine –
Şi pe vecie ne doream
ÎnvaŃă-ne din faşă ce-i rău şi ce e bine ,
În Ńară să ne fim stăpâni .
Şi mai presus de toate dă-ne un dram de minte .
p. 165 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Ce boală cruntă ne-a atins ?
Când au pierit românii drepŃi ?
Şi cinstea-n noi cum de s-a stins ,
De răutatea ne-a învins ,
Încât şi-acei cu părul nins
Nu ştiu să fie înŃelepŃi ?
Românii drepŃi sunt tot mai rari –
La zile mari ne amintim
De cei străbuni cu braŃe tari ,
Ce-au fost ai gliei făurari ,
Ce-au fost cinstiŃi , viteji şi mari ,
Dar astăzi , noi , ce săvârşim ?
CredinŃa dreaptă cum s-a dus ?
Ce-m devenit , în timp , noi toŃi ?
Ce pervertire ne-a supus ?
Cât de uşor e de răpus
Poporul care e condus
De mincinoşi , perfizi şi hoŃi …
Unde-a pierit din noi tăria ?
Patriotismul ce-a ajuns ?
Dar muzica , dar poezia ?
Unde-i în suflet armonia
De-a şti cinsti omul şi glia ? …
Cât rău în Ńară a pătruns …
Tot ce e rău e cu putinŃă –
PuŃini mai sunt astăzi cinstiŃi –
PuŃini mai cred în conştiinŃă ,
PuŃini au suflet şi credinŃă ,
Respectul legii în fiinŃă …
Şi tocmai ei sunt umiliŃi .
Cine mai crede azi în arte ?
Cei mulŃi râvnesc averi uşoare ,
Şi ignoranŃi şi cei cu carte .
În faŃa banului , în parte ,
Se-ascund sub putrede pancarte ,
Nici nu le pasă , nici nu-i doare .
Se-agaŃă de un ultim vot ,
Din coate dau s-ajungă sus –
Şi-odat-ajunşi , uită de tot –
Se zbat să-nhaŃe tot ce pot ,
Şi-n ochii noştri , cot la cot ,
Vorbesc când n-au nimic de spus .
Cu munŃi bătrâni , şesuri şi văi ,
Sărmană Ńară … ce-ai ajuns …
Te jecmănesc chiar fiii tăi .
I-ai vrut cinstiŃi - ei sunt călăi -
Din oameni buni cresc oameni răi ,
Cu suflet cătrănit şi-ascuns .
La tâmple , brazii mari se frâng –
Plâng munŃi cu râuri şi pâraie –
Cu ploi mai reci , toamnele plâng
Şi vântul plânge peste crâng ,
Când cei săraci roadele strâng …
Grumazul Ńării greu se-ndoaie .
Cu stâncile plânse şi goale ,
Se răzvrăteşte tot pământul .-
p. 166
Cutremurându-se de jale ,
Bătrâne dealuri plâng la vale
Şi tot sărmanul stă pe cale ,
În buzunare strângând vântul .
Istoria doar stă de veghe –
Şi azi aşa , aşa şi mâine –
Se năruie cetatea veche ,
Şi , din ce-a fost fără pereche ,
Clădim minciuni după ureche ,
Trudind din greu pentru o pâine .
Un plug parşiv în glie ară –
Ne lăudăm că prea bogată
Ne-a fost şi este-a noastră Ńară –
Atunci , de ce-i pâinea amară
Şi traiul bun e floare rară
Pe glia binecuvântată ?
Nevoia sapă rid cu rid –
Obrazul Ńării e pătat –
Iar cei cinstiŃi sunt puşi la zid –
Trăim un timp parşiv şi hâd ,
Când bani străini conduc şi râd ,
Târând tot neamul în păcat .
Dar cere neamul tot mâncare –
Iar azi , în lung şi-n latul zării,
Ar fi să fie sărbătoare –
PuŃini români mai sunt în stare
Să simtă sentimentul care
Ar lumina obrazul Ńării.
Mai sunt români cu mintea-ntreagă ?
Se scriu atâtea slove mari ,
Se cântă strâmb şi se dansează ,
Când cei mai mulŃi plâng şi oftează ,
Iar parveniŃii doar visează
La chef , averi şi lăutari .
La porŃi străine vor să sune –
Sărman popor , sărmană Ńară –
Beteagă , sfântă naŃiune,
Când vor veni şi zile bune ,
Ca tot norodul să se-adune ,
Să-Ńi cânte doine din vioară ?
Iar bine , ne va fi vreodată ?
Cât logica în Ńară doarme ,
Cât raŃiunea-i sufocată ,
Nu vom putea în vremea toată ,
Obrazul să-l spălăm de pată …
Şi nici să renunŃăm la arme .
Suntem uniŃi doar în cuvinte –
Ne-am procopsit , prin bunătate ,
Cu sluŃi la suflet , strâmbi la minte –
Dar cei cu logica cuminte ,
Români cu inima fierbinte ,
Vor şti scăpa de strâmbătate .
De vrem un trai în libertate ,
De CEL DE SUS să nu uităm –
Sub ochiul Lui se-ntâmplă toate ,
Se spun minciuni , se fac păcate ,
Dar EL măsoară şi socoate ,
Şi ne va da cum merităm .
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Literatură
Ar trebui s-aveŃi habar ,
Români cinstiŃi , buni şi curaŃi ,
SunteŃi sărmani , dar voi , măcar ,
AveŃi putere , crez şi har ,
Şi-n suflete un mare dar :
Tăria încă să speraŃi .

Cu orice gând şi orice pas ,

RugaŃi-vă la DUMNEZEU ,
Doar singur ,EL, ne-a mai rămas –
Acum , în cel din urmă ceas ,
Români cinstiŃi , să fiŃi un glas…
Şi lângă voi … mă rog şi eu .

Caierul

Înv. Maria Moraru - Huşi

La o margine de sat, Bătrânul şi Moartea
Lâng-un drum puŃin umblat,
Într-o casă mică, mică, Zicea ieri un om bătrân
Locuia o bătrânică, Aşteptând la poartă-n drum,
Tot privind în sus şi-n jos,
Iarnă, stând pe lângă soba, Bombănind morocănos:
Cu pisica ei de vorbă,
Furcă-n brâu şi-o înfigea, - Unde-i Moartea, de nu vine,
Şi torcea, torcea, torcea... Să scape lumea de mine?

De la furcă pân-n la fus Moartea hâdă auzi,

Firul se lungea nespus, Pe la spate-ncet veni
Bătrânică se uită, Şi-l întrebă furioasă:
Firul vieŃii depăna... - Stai aici ori mergi în casă?
.............................................
Moşul tresări deodată
Parcă ieri era de-o şchioapă, Şi se rezemă de poartă.
N-ajungea să scoată apa, S-a uitat la ea uimit,
Alerga prin flori, prin grâu, Apoi astfel i-a vorbit:
Cu codiŃe pân-la brâu,
- Te-aş fi luat cu drag în casă
Zece anişori avea, Dacă erai mai frumoasă,
Sprintenă zburda, cânta, Dar eşti slabă şi urâtă,
Fluieră cu oile Ai şi coasă nebătuta!...
De răsunau văile!
Atunci moartea furioasă
Pe la douăzeci de ani, Iute-ncaleca pe coasă,
Fără zestre, fără bani, Catre-apus zbura ca vântul,
A făcut în satul său Parcă o-nghiti pământul!...
Nunta c-un frumos flăcău.
Ceasul vieŃii
Veselie, cântec, joc,
ToŃi le închinau noroc, Tic-tac, tic-tac, bate ceasul;
Cine-ar fi crezut c-apoi Mi-este greu să mai Ńin pasul
Mirele pleaca-n război! Şi mă ia mereu-nainte,
Eu nici nu mai am cuvinte!
A aşteptat mireasa noastră
Tot cu ochii la fereastră, Trece timpul, se strecoară,
Şi la poartă, şi la drum, Apar zori şi-ndată seara,
Şi mai aşteaptă şi-acum... Mai trece o săptămână,
Iute se-mplineste-o lună!
Caierul s-a isprăvit,
Mirele n-a mai venit... Primăvara, vară, toamna
Şi-o grăbită albă doamnă,
Se-nvârt în horă de-ametesc,
Şi anul mi-l rostogolesc.

p. 167 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Literatură
Pe firul anilor în zbor,
Schimbând decor după decor,
Adunăm fără zăbavă
Multă miere, dar şi-otrava.
AmeŃit pe-a vieŃii roata,
Vrei să te mai naşti o dată,
Să mergi-nainte pas cu pas,
Şi-n urma ta să bata-un ceas:
Tic-tac, tic-tac, tic-tac...
ÎNCEPUT
Mi-ai stârnit dragostea din amorŃeala ei,
M-ai smuls din colivia răcoroasă a vieŃii
Şi m-ai înfăşurat în liane de dor.
łi-ai atârnat privirea chiar pe suflet
Şi apoi te-ai răspândit în mine
Ca o mireasmă.
Eşti mare de maci roşii arzând în văpăi,
Din universul întreg tu mi-ai făcut
Un orizont de dor.
ASCULTĂ!
S-a clintit un ram
Sau poate s-a zbătut un geam la dormitor.
łi-am trimis un înger
Transparent, lunatic,
Să-Ńi înrămeze fereastra cu maci roşii,
Să-Ńi caute inima şi s-o aprindă.
BraŃele tale incendiare
M-au ridicat de atâtea ori până-n tavan;
Le-am lăsat să mă aprindă
Şi să mă mistuie,
Căci tu de mine n-ai auzit
Până n-am ars ca un rug.
CU GÂNDUL LA TINE
S-a cuibărit din nou singurătatea-n casa mea
Şi umbra ei posacă
M-apasă peste pleoape.
Pe icoana de la tine privirea mi se reculege,
În timp ce-o Ńin de inimă aproape,
Iar mintea mea respinge pornirile pribege.
În noaptea asta ploaia uneşte pământ şi cer
Şi pata udă din tavan
Se face tot mai mare.
Pieptul mi-e ros de doruri şi durere,
Închid în suflet lacrima ce doare
Şi pentru gânduri croiesc veşminte de tăcere.
ANOTIMPUL DRAGOSTEI
Anotimpul dragostei mele
Ca un vârtej uriaş a venit.
În vârtejul acesta dezlănŃuit
Suntem cuprinşi amândoi?
Ni se amestecă zilele,
p. 168
NopŃile,
Trupurile.
Dar gândurile, visurile?
Pulsează în noi o singură inimă?
O, tu, casă cu oblonul tras
Neculai I. Onel - Bârlad
Degeaba stau la umbră sub cireşii de la poartă
Căci nimeni în ogradă nu se mai arată.
Grădina este neprăşită şi pustie,
Iar struguri nu mai sunt în vie.
Zadarnic eu privesc la cimitirul cel din vale,
PărinŃii n-or să-mi mai apară-nn cale.
Sub lespezile grele dorm într-un
un sicriu,
A coborât amurgul, e pustiu.
O, tu, casă cu oblonul tras,
Privesc tăcut, atât mi-a mai rămas.
Ei nu vor mai umbla pe prispă şi-nn ogradă
Şi niciodată n-or să mă mai vadă.
ădinile din Rai să vă plimbaŃi
Voi în grădinile
Şi când vă este dor de noi, să vă îmbrăŃişaŃi.
La casa de pe deal eu voi aprinde lumânări,
Voi să aveŃi lumină pe tristele cărări.
Nu am uitat
Prin câte locuri am umblat
De satul Fruntişeni nu am uitat.
În minte şi în vise l-am
am avut mereu,
Când eram singur şi simŃeam că-mimi este greu.
Nu am uitat frumoasele cărări
Unde primeam gingaşe sărutări.
Nu am uitat pădurea, izvorul Miclea şi ogorul,
Pe unde mă purta în tinereŃe dorul.
Curând voi părăsi aceste locuri triste şi străine
străi
Şi obosit mă voi întoarce-nn sat la mine.
Acolo eu voi fi primit cu drag
De-ai
ai mei săteni şi de părinŃii ce mă aşteaptă-n
aşteaptă prag.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Astrologie
Vreau să-mi zâmbească O, Tu Mamă, care eşti Veşnic binevoitoare adoratorilor Tăi,
Pentru a-L
L slăvi pe Dumnezeu, mereu şi mereu.
O Mamă, Te-am am ales pentru a veni aici,
Vreau ca steaua mândrei s-o ating cu mâna,
Pentru a-Mi ajuta fraŃii să-L
L cunoască pe Dumnezeu.
Prin ea să-i spun că o iubesc.
Preafericit de a Te regăsi, mă închin la picioarele Tale Eu, Fiul Tău
În nopŃile senine să apară-ntruna,
Divin,
Iar eu mereu să o privesc.
Etern, Binecuvântat şi Viu…
De aici din depărtări
Privesc spre cer, ca s-o zăresc după o stea. DEVOłIUNE
Şi de acolo dinspre alte zări,
De-aş găsi un vas pe care să-ll umplu cu preaplinul iubirii Mele…
Ea îmi va alina durerea mea.
Copacii, natura, L-ar
ar venera; planetele, stelele, L-ar
L adora.
De-aş
aş găsi măcar o inimă capabilă să-Mi
să răcorească teribilul foc
Vreau să-mi zâmbească de acolo, dintre stele,
mistuitor…
Şi cântul ei vreau să-l aud de sus.
Aş stinge-o tăcută-nn tainic INFINIT,
Mereu el îmi va şterge lacrimile mele
Devenind Veşnic asemeni Mie… Binecuvântată şi Vie.
Şi îmi va potoli tristeŃea şi dorul meu nespus.
De-ar gusta o fiinŃă
iinŃă chiar şi o dată din Seva Mea Preasfântă
Cuvintele sale L-ar
ar preamări veşnic pe Domnul.
Privesc pe geam şi bezna mă-nfioară.
De-ar îndrăzni cineva să-MiMi ceară Totalitatea,
În jur sunt numai vise şi tăcere
I-aş
aş oferi manifestarea, nemanifestarea, ceea ce este dincolo de ele, şi
Şi copleşit de amintirile din vară,
care deasemeni … misterios le împresoară.
Voi adormi şi voi uita de boală şi durere.
Dacă un om şi-arar dori cu nesaŃ să cunoască Absolutul,
M-aş
aş închina preaumil la picioarele lui şi l-aş
l sluji Etern ca un câine
fidel.
ÎNVIERE
De-ar fi să-Mi
Mi dau chiar şi umila Mea viaŃă pentru ca oamenii să-Lsă
cunoască pe Dumnezeu,
eu.
Aş face-o Preafericit: mereu şi mereu.
Liviu Alexandru Zaharia - Bucureşti

Dacă florile ar vorbi, łi-ar

ar şopti cât de minunată eşti.
Iubitul Meu drag, florile povestesc etern despre iubirea noastră. Evenimentele aşteptate în decembrie 2012 vor
Dacă izvoarele ar cânta, ele Te-ar
ar preamări veşnic. cunoaşte o desfăşurare de lungă durată în
Sublimul Meu Iubit…susurul lor lin e însuşi cântul nostru de amor.
Dacă Eu łi-aş dezvălui iubirea ce łi-oo port, lotuşii tainic ar înflori. intervalul 2010-2030
2010
Iubitul Meu Divin… făptura ta dragă îmi vorbeşte veşnic doar despredesp
Iubire!
Căci Tu, Veşnic Prezent, Omniscient, Suveran Detaşat, care eşti plin de Astrolog
strolog Rodica Purniche – Bucureşti
bunăvoinŃă,
Te revelezi oamenilor prin intermediul Meu pentru a le oferi
plin de compasiune…MÂNTUIREA.
În 2012 solstiŃiul de iarnă a avut loc în data de 21.12.2012,
ZEII 11h12’ UT, calculat pentru meridianul 0 al Terrei, aşa cum este de
preferat să procedăm, dacă avem în vedere efectele lui asupra
Ritmul nostru sublim dezvăluie binevoitor, întregii planete.
DulceaŃa tainică a iubirii fermecate.

L
Trupul tău cald îmi dezvăluie delicat, a această dată Soarele a intrat în Semnul zodiacal Capricorn,
Nestemata presfăntă a dragostei delicate. conform zodiacului tropical.
ical. Aici, la punctul cel mai sudic al
Surâsul nostru calm, exprimă Zodiacului, Soarele îşi
Ceea ce nici zeii nu cunosc…
încheie cursa sa descendentă şi
Plenitudinea inimilor noastre,
Învăluie binevoitoare începe să urce încet-încet în
Universul suav, plin de rouă. Zodiac, până la solstiŃiul de vară,
Geamătul tău lin dezvăluie îmbujorat adoratorilor când atinge punctul lui cel mai
Profunzimi insondabile ale graŃiei eterne. înalt. Pe toată durata tranzitului
Lumina ochilor tăi umezi, plini de uimire său prin casa lui Saturn, Soarele
Îmi scufundă fiinŃa pierdută-n amor
va amplifica rezonanŃa cu
MAMA calităŃile specifice acestui Semn
de Pământ, pe durata căruia
O, Mamă Divină, Te-am am ales pentru a Mă întrupa aici, moartea aparentă a naturii
Pentru că nu am fericire mai mare decât aceea de a Te sluji. corespunde, de fapt, plenitudinii
O, Mamă sublimă, M-ai ales pentru a veni aici… spirituale: ACUM sămânŃa îngropată în sol începe să revină la viaŃa
Pentru că roua lacrimilor Tale compasive, tainic sfinŃesc grădinile ocultă, stabilindu-şi forma pe care o va împlini/umple mult mai târziu,
preafericite ale întregului univers.
când va da rod; ACUM profunzimile noastre asigură un deplin control
O, Mamă Divină Te-am ales pentru a veni aici,
Pentru că dorul de tine Mă-nalŃă mereu. de Sine, ca rezultat al unui antrenament sistematic şi răbdător al
M-ai ales pentru a veni la Tine, voinŃei, exersat pentru a triumfa deplin asupra instinctului şi a
p. 169 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Astrologie
sensibilităŃilor maladive. ACUM se dinamizează în noi şi încep să fie pot cauza adevărate drame spirituale lăuntrice, însă pe care ACUM
conştient manifestate maturitatea, responsabilitatea, perseverenŃa, avem capacitatea să le depăşim printr-un efort mental conştient şi
relaŃia de nezdruncinat cu Tatăl Ceresc. matur, de importanŃa unei vindecări interioare definitive.

Careul în T mobil este realizat de opoziŃia Jupiter-Venus şi de

Contextul astrologic
cuadraturile pe care această opoziŃie le face cu conjuncŃia
Neptun/Chiron. ConfiguraŃia se înscrie în aceeaşi simbolistică a iubirii
Acest solstiŃiu s-a produs sub auspiciile conjuncŃiei Soare-Juno, al cărei necondiŃionate, universale,
maxim s-a produs în data de 22.12.2012, 18h17’ UT, şi care va dura totale, asumate ca mod de a
până în 04.2013, 00h27’ UT, când va avea loc separarea lor. Este fi şi ca atitudine
posibil ca, până la echinocŃiul de primăvară, comportamentele noastre fundamentală faŃă de lume
să fie marcate de mai multă afectivitate, de o permanentă stare de şi viaŃă; confuziile
iubire faŃă de tot ceea ce există şi în mod deosebit faŃă de fiinŃele dragi spirituale, lipsa de
din viaŃa noastră. Efortul major care ni se cere este acela de a-L pune sensibilitate afectivă,
pe Dumnezeu pe primul loc în viaŃa noastră şi de a fi cât mai mult confuziile valorice pot fi
conştienŃi de relaŃia noastră continuă cu El, de manifestările Lui astfel lăsate pentru
permanente faŃă de noi prin intermediul celor care ne iubesc totdeauna în urmă, iar
dezinteresat. generozitatea afectivă,
abandonul voinŃei
personale în faŃa VoinŃei
Divine, ordinea interioară şi
rezonanŃa cu planul afectiv
universal pot fi foarte mult
intensificate şi trăite sau asumate în mod firesc. Valoarea fundamentală
a acestei configuraŃii constă în ajutorul pe care ea ni-l dă ca să ne
putem exprima sentimentele. Aşa cum spune apostolul Ioan, „în iubire
nu există frică... Cel care se teme, arată că în el iubirea încă nu este
desăvârşită”. „Dumnezeu nu ne dă duh de temere, ci ne dă duh de
iubire, de putere dumnezeiască şi de minte înŃeleaptă”, completează
apostolul Matei.

RecepŃia mutuală Mercur-Jupiter aduce la un loc energia Semnelor

zodiacale Gemeni (unde se află acum Jupiter) şi Săgetător (unde se află
acum Mercur), fiecare în exil în domiciliul celeilalte. Este o recepŃie
mutuală armonioasă, între două Semne zodiacale de polaritate
enrgetică yang, şi compatibile, Gemenii fiind un Semn de expresie a
SolstiŃiul pare să fie însă unul profund jupiterian, datorită prezenŃei
Elementului Aer, iar Săgetătorul fiind un Semn de expresie a
extrem de active a lui Jupiter în câteva configuraŃii planetare foarte
Elementului Foc. Ambele susŃin
puternice ca influenŃă:
procesele mentale de cunoaştere, de
învăŃare, de comunicare, călătoriile
ConjuncŃia complexă Jupiter (rx) – Lilith exterioare şi interioare, dezvoltarea
– Aldebaran realizată între 08°54 – 11°07 sau cultivarea conştientă a
Gemeni este deosebit de importantă, chiar calităŃilor/capacităŃilor mentale.
dacă atât Jupiter cât şi Lilith au trecut de Astfel, curiozitatea adolescentină a
momentul de maxim cu Aldebaran. Gemenilor este ajutată de şansa
Îndrăznim să estimăm că o astfel de marilor învăŃători de a depăşi sfera
conjuncŃie reprezintă o energie cosmică superficialităŃii şi a informaŃiei,
imensă pe care Dumnezeu ne-o pune la pentru a deveni înŃelegere profundă,
dispoziŃie măcar acum să facem alegerea adeseori intuitivă, divin inspirată, iar
spirituală definitivă, ştiut fiind că „dacă facultatea de judecată a Săgetătorului
omul face un pas spre Dumnezeu, capătă supleŃe, flexibilitate, rapiditate
Dumnezeu face zece paşi spre om”. de expresie şi capacitate de
Aşadar, această imensă energie ne poate exprimare a simbolurilor.
duce în sensul în care curg valurile imense ale transformărilor
planetare, sau, dimpotrivă, ea ne poate arunca (poate chiar iremediabil)
În egală măsură însă, solstiŃiul pare să fie şi unul profund marŃian
în direcŃia opusă, a întunericului spiritual, dacă încă ne menŃinem în
ignoranŃă.
Planetele se află adunate de la Scorpion la Berbec, singur Jupiter şi
companionul său temporar, Lilith, sunt izolaŃi în Gemeni. Asta ne
Mâna destinului, realizată cu sextilul Saturn-Pluto, Jupiter fiind în
poate atrage atenŃia asupra unei perioade cumva marŃiane, care indică
inconjuncŃie cu ambele planete, este o configuraŃie de lungă durată
un demers spiritual de la energiile profund transformatoare şi
(aprox. 14.12.2012 – 03.01.2013) şi intensificată în ultimele 7 zile de
regeneratoare ale Scorpionului la cele înnoitoare, extravertite şi solare
conjuncŃia Soare-Pluto, precum şi de intrarea lui Juno în orbul lui
ale Berbecului, avertismentul fiind totuşi pentru sfera mentală
Pluto; ea poate indica prezenŃa crizelor noastre de tot felul, a căror
(Gemenii), deoarece Jupiter acolo tinde să amplifice fie mintea noastră
conştientizare sau chiar rezolvare poate duce la salturi spirituale
senzorială predispusă la dispersie şi ratarea cunoaşterii oculte, fie
deosebite dar şi prezenŃa fricilor sau spaimelor noastre viscerale ce ne
învăŃătura esoterică, iniŃiatică, aptă să ne scoată din ignoranŃă; de fapt,
p. 170 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Astrologie
funcŃia jupiteriană va fi cumva modulată exact de felul în care noi
folosim energia lui Lilith – de la mediu spre inferior sau de la mediu
spre superior.
Puternica influenŃă transformatoare este în mod particular susŃinută de
prezenŃa Lunii în Semnul zodiacal Berbec, semn de polaritate
energetică YANG şi de expresie a Elementului Foc, cel care asigură
însufleŃirea, viaŃa, procesele alchimice, impulsul creator în esenŃa sa şi
minunata energie a Începutului. Chiar ne putem aştepta ca fiinŃele de
sex feminin să manifeste până în primăvară atitudini voluntare,
competitive, uşor dominatoare, sau, dimpotrivă, o capacitate
extraordinară de susŃinere a eforturilor masculine de înnoire a lumii, de
ocrotire şi de însănătoşire a planetei.
RecepŃia mutuală Marte-Saturn aduce la un loc energia Semnelor
zodiacale Scorpion (unde se află acum Saturn) şi Capricorn (unde se
află acum Marte), Capricornul fiind totodată Semnul său de exaltare.
Este o recepŃie mutuală armonioasă, între două Semne zodiacale de
polaritate energetică yin, şi compatibile, Scorpionul fiind un Semn de
expresie a Elementului Apă, iar Capricornul fiind un Semn de expresie
a Elementului Pământ. Ambele
susŃin procesele interne de stocare a
energiei, de control conştient al ei,
de ocultare a puterii proprii, de
realizare a transmutaŃiei şi
sublimării acestei energii în forme
ideale, vitale, capabile să asigure
existenŃa permanentă a vieŃii.
Astfel, puterea deosebită de
regenerare specifică energiei
marŃiene se combină cu maturitatea
responsabilă a energiei saturniene
(în aspectul lor YIN, feminin,
receptiv) spre a proteja formele
ocultate ce-şi încep în cel mai mare
secret împlinirea în adâncuri, ca
simbol al puterii dumnezeieşti de
ocrotire a vieŃii, a informaŃiei Viului
existente în sămânŃa infinitezimală.
Dacă mai Ńinem cont şi de faptul că Marte era neaspectat la momentul
solstiŃiului de iarnă, avem toate motivele să considerăm acest solstiŃiu
unul predominant marŃian.
Simbolistica acestei dispute între Marte în exaltare în Capricorn şi
Jupiter în exil în Gemeni la momentul solstiŃiului de iarnă pare să aibă
o simbolistică foarte interesantă. Jupiter reprezintă şansa, norocul,
generozitatea, călăuza spirituală la modul general. Marte poate fi eroul
spiritual care se înscrie total şi necondiŃionat în bătălia pentru Binele
divin. Saturn reprezintă Timpul care aduce vindecările, răsplata
karmică sau divină, Tatăl ocultat dar permenent veghetor al CreaŃiei.
Mercur poate fi mesagerul dintre Cer şi Pământ, îngerul păzitor al
fiinŃei umane, SpaŃiul necuprins în care se derulează destinele
oamenilor şi ale zeilor. FrăŃiile sau şcolile spirituale, relaŃiile dintre
membrii aceluiaşi grup spiritual, relaŃia directă dintre discipol şi ghid
spiritual, relaŃia dintre şcolile spirituale şi societate, dintre aceste şcoli
şi reprezentanŃii juridici ori ai ordinii publice, relaŃiile dintre tineri şi
bătrâni – toate acestea pot căpăta pregnanŃă până la echinocŃiul de
primăvară, pentru a se stabili alt raport de forŃe aici pe Pământ, pentru
a se stabili alt raport de forŃe între Cer şi Pământ.
Putem fi, totodată, martorii unor prefaceri terestre şi cosmice, putem
face parte din ele, le simŃim şi le suportăm consecinŃele
transformatoare. Vedem cu ochii noştri cum cei buni devin mai buni iar
p. 171
cei răi devin şi mai răi, aşa cum Iisus a şi spus, de altfel: „Celui ce are
(credinŃă – n.n.) i se va mai da; celui ce nu are (credinŃă – n.n.) i se va
lua şi ceea ce mai are (adică dramul de credinŃă pe care nu l-a folosit –
n.n.)”. Cu alte cuvinte, aceia care L-au ales pe Dumnezeu vor avea
accesul la Lumile de lumină; cei care nu L-au ales nici măcar acum,
într-al 12-lea ceas, vor rămâne în sfera îndoielilor şi trăirilor
demoniace, cu toate consecinŃele ce decurg de aici.
Contextul astronomic
MarŃi, 18.12.2012, 11h11’ UT, Soarele era conjunct cu Centrul
Galactic la 27°01’52’ Săgetător. Iată mai jos un punct de vedere foarte
interesant asupra acestui eveniment care se produce frecvent, dar care,
din când în când, pentru un interval de 36 de ani, are ceva special
(sursa: http://badufos.blogspot.ro):
„Acest desen arată Soarele la solstiŃiul de iarnă din 21 decembrie
2012, la 11h11’11 GMT. Linia punctată reprezintă ecliptica pe care
Soarele pare să se mişte de la dreapta la stânga. Linia înclinată arată
planul Căii Lactee. Asta înseamnă ceea ce toŃi numesc aliniere. După
cum vedeŃi însă, nu este deloc vorba despre o aliniere reală. Alinierea
reală între Soare şi Centrul Galactic
s-a produs în 1998, când centrul
Soarelui s-a aliniat cât mai mult
posibil cu planul galaxiei la
momentul solstiŃiului de iarnă. De
fapt, alinierile de acest fel au început
în 1980 şi vor continua până în 2016,
reprezentând trecerea Soarelui peste
ecuatorul galactic.”
Cu alte cuvinte, este vorba despre o
aliniere simbolică, nu matematică,
fixă. În acest context, într-adevăr
Alcyone (Soarele central al Galaxiei
noastre), Centrul galactic şi Soarele
sistemului nostru planetar sunt
aliniate. Adăugăm, de asemenea, că
aceste „alinieri” pot fi perfecte în
plan dar nu şi în spaŃiu. Deopotrivă
astrologii şi jurnaliştii – fie ei din presa scrisă sau audio-vizuală – ar
trebui să fie mai atenŃi în redactarea ştirilor de acest gen, dacă nu deŃin
cunoştinŃele astronomice necesare sau dacă nu se consultă cu un
astronom, spre a informa corect oamenii asupra evenimentelor de acest
gen. Acolo sus, pe Cer, realitatea astronomică este uneori cu totul alta
decât cea de pe hârtie, şi este ruşinos şi pentru unii, şi pentru alŃii, să
lanseze informaŃii care fac mai mult rău decât bine.
Practic, Soarele nostru (şi, odată cu el, şi sistemul nostru planetar),
„trece” o graniŃă, aşa cum o face frecvent. DiferenŃa dintre alte dăŃi şi
acest moment este aceea că generaŃia noastră este contemporană cu
această trecere. Aceasta este o diferenŃă, să zicem, concretă. DiferenŃa
subtilă se datorează, oarecum, calendarului mayaş, care nu anunŃă
absolut deloc sfârşitul lumii, ci doar finalul unui ciclu terestru calculat
după anumite corespondenŃe cu ciclurile cosmice, dintre care cel mai
important pare să fie ciclul solar. După acest final, va începe un nou
ciclu terestru, în deplină armonie cu un ciclu cosmic, deoarece „precum
Sus, aşa şi jos”, „precum în Cer, aşa şi pe Pământ”, iar evenimentele
preconizate a da lumea peste cap în 2012 vor cunoaşte o desfăşurare de
lungă durată în intervalul 2010-2030.
Spiritual vorbind, atunci când au loc astfel de sincronicităŃi, când mai
multe evenimente de anvergură sau de mare importanŃă pentru partea
de CreaŃie în care ele se petrec se derulează în simultaneitate, energia
rezultantă este nu doar puternică, ci deosebit de elevată şi, conform
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Astrologie
planurilor divine, ea generează salturi evolutive extraordinare. E drept,
nu toŃi sunt pregătiŃi pentru ele, cu atât mai mult acum, la sfârşit de
Kali Yuga, motiv pentru care unii le aşteaptă cu o aspiraŃie spirituală
reală şi îndreptăŃită, iar alŃii cu o teroare psihică îndreptăŃită şi ea,
deoarece pot constata în orice clipă că Dumnezeu, într-adevăr, există!
Centura fotonică
Centura fotonică pare să fie o realitate cosmică despre care e bine să
cunoaştem mai multe, mai ales că ea este direct legată de elevarea
frecvenŃei de vibraŃie care ne aşteaptă. În anul 1961 astronomii au
descoperit, prin informaŃiile oferite de sateliŃi, o zonă cosmică ce părea
a fi o nebuloasă cu proprietăŃi neobişnuite, care a fost numită
Nebuloasa Aurie. Ulterior Nebuloasa Aurie a fost denumită centura
fotonică.
Centrul Galactic se află în constelaŃia Pleiadelor, la 400 de ani-lumină
de noi şi are drept soare steaua fixă Alcyone. Ea încercuieşte Sistemul
Pleiadelor şi constă din multe benzi fotonice care emană din centrul
Galaxiei. Ea reprezintă totodată o imensă regiune din spaŃiu, cu o
intensă radiaŃie electromagnetică, atât în spectrul vizibil cât şi în cel al
luminii invizibile de înaltă frecvenŃă, are oscilaŃii neregulate şi se dilată
şi se contractă alternativ şi constant, pulsând, practic, asemeni unei
inimi cosmice. Lumina acestei centuri este atât de puternică, încât
acolo întunericul efectiv nu există, ceea ce ar explica una dintre profeŃii
– şi anume, aceea că, odată ce sistemul nostru solar intră în această
centură, pentru 2000 de ani nu va mai fi noapte. O altă urmare
spectaculoasă va fi efectul activităŃii intense a fotonilor asupra
materiei, activitate ce va cauza fluorescenŃa tuturor corpurilor.
Terra orbitează în jurul Soarelui în decurs de 1 an, iar Sistemul nostru
solar este el însuşi un întreg care orbitează în jurul Centrului Galactic
în aproximativ 24.000-26.000 de ani, interval în care tranzitează
centura de 2 ori pentru o perioadă de 2000 de ani. Între două astfel de
tranzite trec cam 10.500 ani.
Dacă socotim, 2 x 10.500 + 2 x 2.000 = 25.000 ani.
InformaŃii dobândite prin „channeling” de la extratereştrii din Pleiade
afirmă că Sistemul solar a intrat în Centură pentru o săptămână în
1987, puŃin mai mult timp în 1988, iar din 1998 Soarele a pătruns deja
în ea, Terra urmând să intre în anul 2012.
Deducem de aici că sistemul nostru solar este un sistem „în spaŃiu” şi
nu în plan, ceea ce face ca mult-trâmbiŃatele alinieri să fie alinieri pe
hârtie dar nu şi în spaŃiul cosmic. Dacă este să dăm crezare afirmaŃiei
de mai sus, înseamnă că sistemul nostru solar este ca o trenă, cu
Soarele „deasupra” planetelor şi cu planetele mai jos decât el, sau cu
orbite precum cea a lui Pluto (foarte mult înclinată faŃă de planul
ecuatorului ceresc), presupunere care ar explica de ce Terra – şi
probabil şi alte planete – urmează să intre separat sau... pe rând în
Centură.
Desigur că informaŃiile primite de către mediumi abundă în tot felul de
profeŃii, unele încântătoare, altele terifiante, în funcŃie de nivelul de
conştiinŃă, cultură sau evoluŃie spirituală pe care îl are fiecare, sau în
funcŃie de puritatea inimii sale în faŃa lui Dumnezeu. De exemplu,
chestiunea referitoare la fluorescenŃa corpurilor i-a făcut pe foarte
mulŃi să vorbească despre faptul că nu vom mai avea nevoie de haine
sau de alimente, deoarece corpurile noastre fizice vor dispărea. Dacă ar
fi aşa, înseamnă că tot sistemul planetar ar trebui să transceandă limita
materiei, chestiune pe care nu o credem posibilă, deoarece, în acest
caz, nu am mai vorbi despre fenomenul de repetabilitate al tranzitării
p. 172
Centurii Fotonice de către el, intrarea lui în centură fiind echivalentă cu
trecerea la o altă stare de agregare a materiei, superioară celor
deocamdată cunoscute.
Contextul
spiritual
Contextul
spiritual al unor
astfel de
momente este şi
el cu totul special
şi, cu siguranŃă,
în erele în care
viaŃa spirituală
este pe primul loc
în atenŃia
societăŃii umane,
el implică practici
şi ceremonialuri
pregătitoare ce vizează punerea la unison între Cer şi Pământ, între
Macrocosmos şi Microcosmos, între om şi Dumnezeu, ca înnobilarea
prin energia divină specială ce se revarsă să fie totală, primită în mod
conştient şi integrată într-o armonie bine direcŃionată către un scop
elevat.
Din astfel de practici şi ceremonialuri, la noi au ajuns fărâme de tradiŃii
şi credinŃe, care, chiar şi aşa, infinitezimale în raport cu „strămoşii” lor,
au rolul şi valoarea lor.
Noaptea cea mai lungă a anului este noaptea solstiŃiului de iarnă. Ea
este sărbătorită în mod tainic şi magic de către toate spiritele Naturii, şi
în special de către gnomi, spiritele asociate lui Prithivi Tattva
(Elementul Pământ). Gnomii sunt cei care au grijă de seminŃele
îngropate adânc pregătindu-le pentru primăvară, cei care îngrijesc
animalele pădurilor şi câmpiilor, cei care păzesc comorile de orice fel.
Îi cunoaştem din poveştile copilăriei şi din basmul „Albă-ca-zăpada şi
cei 7 pitici”, dar mulŃi dintre noi îi cunosc cu adevărat din relaŃia
directă cu ei.
Astfel de persoane care au avut acces la lumea gnomilor şi la tainele
care le guvernează existenŃa sunt olandezii Rien Poortvliet şi Wil
Huygen, care au scris mai multe cărŃi despre ei, traduse azi în mai
multe limbi, dar nu încă şi în română. Imaginile care însoŃesc articolul
de faŃă aparŃin traducerii în limba italiană. Din aceste cărŃi (prima
dintre ele intitulată „Secretele Gnomilor”) aflăm că noaptea solstiŃiului
de iarnă este marea lor noapte, cand gnomii deschid cartea sacră şi
scriu, într-o singură frază, evenimentul lor cel mai special al anului
care tocmai se încheie.
În această noapte este bine să scriem pe o hârtie dorinŃele, idealurile
sau aspiraŃiile noastre cele mai înalte pe care dorim să le realizăm în
2012. Ele vor deveni „harta comorilor”, pe care o vom Ńine într-un loc
discret sau personal din casă, dar unde s-o putem privi aproape zilnic.
Gnomii ne vor vizita în această noapte şi, dacă vor găsi aceste hărŃi,
vor rămâne tot anul în casă, păzind „comorile” noastre şi având grijă ca
ele să se împlinească.
Soarele, la momentul special al solstiŃiului de iarnă, atinge distanŃa sa
maximă sub ecuatorul ceresc şi intră, totodată, în Semnul zodiacal
Capricorn, considerat „uşa zeilor”, deoarece zeii intră „bătrâni” pe ea şi
ies „tineri”. Este, desigur, metafora care simbolizează schimbarea
anilor deoarece, în vechime, anii nu se schimbau la date calendaristice,
ci la date astronomice, corelate cu drumul Soarelui pe bolta cerească,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Astrologie
iar noaptea solstiŃiului de iarnă era celebrată
ebrată ca noaptea Anului Nou –
noaptea în care o energie moare (se termină) şi o alta se naşte (începe).
Acest aspect ne face să înŃelegem mai uşor miturile solare şi naşterea
Mântuitorului în preajma acestui moment astronomic. Primăvara
conŃine în ea semnificaŃia re-naşterilor,
naşterilor, dar momentul adevăratelor
naşteri cosmice şi terestre este cel în care Soarele începe să prindă
putere şi căldura lui să învăluie lumea, chemând lent dar sigur toate
formele de viaŃă, la Lumină. Iisus, asemeni tuturor predecesorilor
predecesorilo lui
spirituali din marile tradiŃii spirituale autentice ale lumii, se naşte odată
cu Soarele, venind din profunzimile cele mai înalte ale CreaŃiei, ca
semn al biruinŃei Luminii asupra Întunericului (ignoranŃei spirituale).
SolstiŃiul de iarnă este, deci, o pregătire a întregii Naturi terestre pentru
această sărbătoare a inimii noastre şi a FiinŃei Divine care urmează să
aibă lor ceva mai târziu.
Anul 2013 este anul relaŃiei cu ghidul spiritual
Rodica Purniche - Bucureşti
În anul profetic 2012 am consemnat atât sfârşitul cât şi
începutul unui alt ciclu cosmic şi terestru.
nceput care s-aa făcut, prin Voia lui Dumnezeu, într-o într manieră
Î blândă şi armonioasă, urmând ca el să se desfăşoare pe un nivel
energetic superior celui abia încheiat. În astfel de momente,
omenirea este permanent avertizată de mediumi sau călăuze spirituale
spi
despre astfel de
finaluri şi debuturi,
anume ca ea să ştie
cum să întâmpine, cum
să se comporte în
ambele momente şi ce
anume să înŃeleagă sau
să înveŃe din ele. Din
păcate însă pentru
actuala rasă umană,
era în care ne aflăm
(era întunericului
spiritual
iritual şi a ignoranŃei spirituale, a prostiei crase şi a materialismului
orb), marii învăŃători care ne sunt trimişi sunt ignoraŃi, marginalizaŃi,
defăimaŃi, batjocoriŃi şi terfeliŃi public de o presă la fel de ignorantă
spiritual precum masele cărora li se adresează. Putem spune fără sfială
că, atunci când politicienii vremii şi presa de toate felurile (în special
presa de scandal, unul dintre cele mai bolnave şi alienate organisme
sociale) se declanşează cu furie împotriva unei şcoli sau a unui mentor
spiritual,
iritual, este limpede că şcoala şi mentorul ei jenează, deranjează sau
sunt privite chiar cu spaima că ar putea pune în circulaŃie adevăruri
spirituale majore, menite a scoate lumea din „întunericul neştiinŃei”,
cum spune cronicarul român Miron Costin.
Alături
ături de această situaŃie gravă generată de faptul că actuala omenire
şi-aa pierdut centrul divin, consemnăm totodată răsturnarea totală a
valorilor, incultura, alterarea tradiŃiilor şi a spiritelor naŃionale ale
popoarelor, crizele economice, vandalismul politic, p genocidul
alimentar planetar şi barbaria medicală ca trăsături caracteristice ale
unor astfel de ere.
p. 173
Oricum, întrucât tot ce are un început, are şi un sfârşit, este logic că
actuala situaŃie a lumii nu va mai dura mult. Înainte de toate, pentru că
aceasta este Legea Divină a acestei părŃi de Univers în care ne aflăm:
totul apare, atinge punctul său de maxim iar apoi decade spre a se
stinge definitiv. Ceea ce urmează, noul ciclu, reia legitatea, dar pe un
nivel superior de manifestare. CreaŃia, aşa cum a menit-o Dumnezeu,
merge doar înainte. În CreaŃia Divină nu există întoarceri, chiar dacă o
creatură a regresat spiritual. Dar CreaŃia nu va mai trece niciodată prin
„locul” şi „timpul” din care ea tocmai a ieşit, deşi frecvenŃele de
vibraŃie pe care le-aa traversat vor fi prezente pe octavele lor superioare.
Aşadar, tot ceea ce are un început are, mai devreme sau mai târziu, şi
un sfârşit. În al doilea rând, finalul unei ere este întotdeauna
caracterizat de un grad foarte mare de entropie, de nesiguranŃă,
nesiguran de
răutate şi de dezlănŃuire a forŃelor satanice şi a haosului. Acestea sunt
cu adevărat semnele dramaticului şi implacabilului sfârşit al celor răi,
al întoarcerii lor în bezna din care au ieşit pentru scurt timp, atât cât
Dumnezeu le-a îngăduit, în speranŃa
peranŃa că ei, cei răi, se vor transforma şi
se vor căi pentru actele lor demoniace, şi că vor reveni (în mod
conştient şi de bună voie, conform liberului său arbitru) la condiŃia de
copil al Tatălui Ceresc.
Putem face analogia cu acel moment din intervalul
intervalu celor 24 de ore care
este miezul nopŃii. Miezul nopŃii are o importanŃă crucială pentru
evoluŃia rasei umane. Atât tradiŃia I Ching-iului
Ching cât şi astrologia
consideră miezul nopŃii sau Nadirul drept punctul opus amiezei, când
Soarele se află „la meridian” sau la Zenit, deci în locul cel mai înalt de
pe Cer sau din horoscop. Miezul zilei aşadar, simbolic vorbind, este
apogeul Luminii şi expresia cea mai strălucitoare, cea mai vizibilă a
DivinităŃii. Prin oglindire (oglindirea fiind expresia inversată,
„răsturnată”
urnată” a unei imagini) sau prin opoziŃie, miezul nopŃii reprezintă
absenŃa Luminii, momentul de ocultare maximă a DivinităŃii, când
forŃele Întunericului sunt lăsate să se manifeste.
Nadirul se află în partea „de jos” a lumii simbolic reprezentată prin
cercul
rcul astrologic. El este inclus în momentul ce urmează CreaŃiei, când
Dumnezeu îşi acordă odihna divină. În Manifestare începe etapa cea
mai dificilă, aceea a traseului descendent al vieŃii, când ne aflăm în
întuneric. Întunericul devine, astfel, absenŃa Luminii,
L lipsa conştiinŃei,
opacitatea spirituală, negarea Luminii chiar. În acest context, Nadirul
semnifică punctul cel mai de jos al evoluŃiei noastre, şi, tocmai de
aceea, ori de câte ori umanitatea atinge, ciclic, acest punct, este
necesară, din raŃiunii divine, prezenŃa în universul fizic, material, a unei
fiinŃe/entităŃi foarte înalte/elevate. Numai aceasta, expresie directă a lui
Dumnezeu printre noi, poate controla trecerea de la Lumină Lumin la
întuneric şi invers. Doar ea poate compensa, controla şi normaliza
norm acest
proces de trecere.
Tocmai de aceea, în astfel de momente cruciale pentru CreaŃie,
Dumnezeu trimite în această parte de întuneric cea mai luminoasă
formă a Sa, precum Iisus, Krishna, Zalmoxis, şi mulŃi alŃi oameni mari
a căror misiune spiritualăă este una singură: aceea de a ne scoate din
ignoranŃă, de a ne aminti cine suntem, de unde venim şi încotro
mergem. Suntem scântei de divinitate, şi fărâme de Dumnezeu. Venim
din FiinŃa Lui infinită, iubitoare, iertătoare, răbdătoare. Ne îndreptăm
către El,l, după şiruri de vieŃi în care am experimentat aspecte ale
CreaŃiei, ale creaturilor, ale creării, îmbogăŃiŃi de conştiinŃă divină şi
însetaŃi de contopirea ultimă cu El. În prima parte a nopŃii, întunericul
creşte şi are din ce în ce mai multă putere. Totodată,
To în acest moment
de miez al nopŃii în CreaŃie, nu are loc doar „odihna divină”, ci şi
„ascunderea” lui Dumnezeu, ocultarea Sa, iar forma Sa întrupată
trimisă aici (precum Iisus sau toate spiritele luminate ale UmanităŃii,
toate călăuzele spirituale autentice) este de neînŃeles pentru o conştiinŃă
umană obişnuită. Doar o conştiinŃă divină poate înŃelege ce se petrece
atunci când Lumina este ascunsă în tenebre. Pe durata acestui întuneric
testele spirituale sunt şi ele la apogeul lor, cele mai multe de
d neînŃeles,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Astrologie
însă puterea de transformare şi de realizare spirituală este aproape fără
egal.
Apogeul întunericului este de foarte scurtă durată deoarece el conŃine
germenele Luminii şi acesta declanşează procesul ascendent. Tocmai
de aceea spuneam mai sus că haosul conŃine în el germenele renaşterii,
al unui nou timp. Este tocmai de aceea necesar să ne păstrăm treze
încrederea în Bine, credinŃa în Dumnezeu, curajul de a merge mai
departe, nevoia de a cunoaşte Adevărul, puterea de a iubi şi de a dărui
necondiŃionat, de a ierta, discernământul şi sănătatea la toate nivelurile
(fizic, afectiv şi mental) pentru timpurile care vin. ForŃele luciferice,
satanice şi demoniace nu vor ceda uşor. Ele cunosc că nu vor primi mai
mult timp decât li se cuvine. Nu sunt dispuse să cedeze şi chiar vor
face tot ce le stă în putinŃă ca Răul să învingă. Putem fi deopotrivă
protagoniştii şi martorii prefacerilor terestre şi cosmice, facem parte
din ele, le simŃim şi le conştientizăm consecinŃele transformatoare.
Vedem cu ochii noştri cum cei buni devin mai buni iar cei răi devin şi
mai răi, aşa cum Iisus a şi spus, de altfel: „Celui ce are (credinŃă – n.n.)
i se va mai da; celui ce nu are (credinŃă – n.n.), i se va lua şi ceea ce
mai are (adică dramul de credinŃă pe care nu l-a folosit – n.n.)”. Cu alte
cuvinte, aceia care L-au ales pe Dumnezeu vor avea accesul la Lumile
de lumină; cei care nu L-au ales nici măcar acum, într-al 12-lea ceas,
vor rămâne în sfera îndoielilor şi a stărilor demoniace, cu toate
consecinŃele ce decurg de aici.
Ne place sau nu, aşa cum a spus André Malraux, „Secolul XXI va fi
spiritual sau nu va fi deloc”. „Deloc” nu are cum să fie, deoarece, dacă
am accepta această perspectivă, ar însemna să acceptăm că Dumnezeu
nu există, ceea ce ar fi o absurditate. Secolul XXI va fi DOAR
SPIRITUAL, aşa cum o şi dovedeşte abundenŃa mesajelor divine
despre salturile noastre energetice şi despre marile transformări
planetare.
Societatea umană este un puternic organism viu, greu de condus şi mai
greu de supus dacă direcŃia de înaintare ce i se oferă este falsă. Ea
poate părea docilă şi compactă chiar pe termen lung, dar la un moment
dat ea rupe malurile îngrădirii pe care aparent a acceptat-o şi îşi caută
conducătorii care îi respectă informaŃia genetică spirituală.
Posibile aspecte de viaŃă în 2013:
Financiar – Aspectul financiar este cel mai grav pentru această
planetă, deoarece el indică cel mai mare furt de energie umană posibilă
la ora actuală. Oamenii muncesc mult pentru nimic, băncile au devenit
cele mai nocive instituŃii sociale, organizaŃiile monetare internaŃionale
au programe şi modalităŃi de acŃiune diabolică pentru umanitate şi este
posibil ca un astfel de program să dea tonul unui dezechilibru mondial
absolut imprevizibil. Chiar dacă acest eveniment va crea panică,
popoarele se vor redresa neaşteptat de repede, deoarece vor fi
realmente divin inspirate cum să rezolve această manevră murdară a
elitei ce conduce lumea. Foarte multe popoare vor da semne de părăsire
a comunităŃilor planetare sau chiar se vor desprinde de ele, ceea ce va
genera un curent general de reconsiderare sau chiar refacere a
monedelor naŃionale. Oricum, problema banilor va deveni o problemă
majoră în 2013, putând genera mişcări umane de amploare şi un
dezechilibru social fără precedent, ce va da tonul concretizării
Începuturilor despre care am amintit mai înainte. Ar fi de preferat ca
importanŃa banilor în viaŃa noastră să fie regândită inclusiv din
perspectivă spirituală, tocmai ca aceia care trăiesc numai pentru bani să
nu se smintească de-a binelea atunci când va sosi momentul înlocuirii
lor cu alte valori.
Profesional – Nici acest aspect nu este mai roz decât cel anterior.
Şomajul va afecta aproape toate categoriile umane, într-un secol în
p. 174
care, în mod paradoxal, este atât de mult de muncă. Obiectivele
nemărturisite ale politicii profesionale internaŃionale sunt deja
evidente, în România parcă mai bine decât oriunde altundeva:
distrugerea învăŃământului, a sănătăŃii, a culturii popoarelor, a vieŃii
private. La aceasta se adaugă scăparea preŃurilor de sub orice control şi
scumpirea dementă a traiului zilnic, acŃiuni care arată negru pe alb că
planeta este condusă de oricine, dar nu de fiinŃe umane adevărate. Ceea
ce este însă interesant este că şi în acest sector există foarte multe
soluŃii de redresare, deoarece oamenii vor redescoperi vechile profesii
şi, mai ales, profesiile „sănătoase ale vieŃii”: agricultura, meşteşugurile
şi meseriile tradiŃionale, profesiile umane adevărate, generând declinul
profesiilor care au înflorit precum ciupercile după ploaie: profesiile
bancare, audio-vizuale, manageriale, de consiliere, de reprezentanŃă, de
mediere, de reclamă. Nu suntem departe de situaŃia pe care Marin
Preda o aminteşte în „Cel mai iubit dintre pământeni”: aceea în care
vom ajunge să mâncăm fontă la grătar. GraŃie acestor profesii
„sănătoase” se va reface relaŃia dintre oameni şi Natură, dintre sufletul
uman şi sufletul planetei.
Medical – Din punct de vedere medical, planeta este deja cu un secol
avans faŃă de starea actuală a societăŃii. Redescoperirea terapiilor
tradiŃionale, a medicinei naturiste, grija faŃă de alimentaŃie, interesul
pentru tehnicile de purificare şi conştienŃa genocidului alimentar
planetar reprezintă paşii prin care oamenii au redescoperit legătura cu
Divinitatea şi au dobândit cunoaşterea adevăratelor cauze care
generează starea de boală. E adevărat, în continuare ne lovim de fiinŃe
obtuze, egotice, ignorante, consumatoare de alimente deja otrăvite, în
continuare oferta alimentară a societăŃii este aproape o nenorocire şi
există încă destui indivizi inerŃi faŃă de alimentaŃia industrială sau
supuşi tratamentelor farmaceutice, vaccinurilor otrăvite, însă inclusiv
aceştia vor trebui să facă ceva pentru binele lor fizic dacă vor dori să
trăiască. Aşa că, la modul general, sănătatea noastră poate fi bună,
foarte bună sau chiar excelentă dacă avem în vedere:
-eliminarea treptată a alimentelor generatoare de toxicitate (mai ales
carnea, cafeaua, băutura, produsele cu glutamat precum vegeta)
-practicarea terapiilor de purificare sau a dietelor uşurătoare
-respectarea celor 4 mari posturi creştine de peste an
-apelarea la tratamentele naturiste, la terapiile neconvenŃionale
-controlul mental pe cât posibil în situaŃiile de stres
-conştientizarea cauzelor reale care ne-au generat afecŃiunile pe corpul
fizic
-vindecarea prin meditaŃie sau/şi rugăciune
-prezenŃa remediilor Vastu în locuinŃele noastre
-purificarea spirituală periodică a caselor în care locuim
-readucerea în viaŃa noastră a timpului acordat lecturii, culturii, artei,
prezenŃei noastre în natură, periodic, măcar o dată la 3 luni în afara
cocnediului de odihnă.
Afectiv – Aspectul relaŃional este, poate, cel mai sensibil dintre toate.
Îngrijorător nu este numărul de divorŃuri, ci numărul de oameni singuri
sau de oameni care se separă pe picior de cruntă ori chiar oarbă
adversitate. Goana după sex şi plăceri instinctuale grosiere, aproape
animalice, posesivitatea, gelozia, ataşamentul, controlul sau dominarea
unuia de către celălalt, relaŃiile de cuplu de tipul vânat-vânător, fiŃele,
scenele, toanele, crizele – aşa arată azi relaŃiile umane. Avem
anticoncepŃionale, avem viagra, avem libertate sexuală, sex-shop-uri,
maşini trăznet, mobile ultimul răcnet, dar şi enorm de multe femei cu
histerectomie, fără sâni, mulŃi bărbaŃi cu ejaculare precoce sau cu
probleme de erecŃie, absolut toŃi candidaŃi la nefericire chiar şi după ce
au inaugurat şi cluburile de swing. Nu luăm în discuŃie goliciunea
sufletească alarmantă, din cauza căreia o femeie şi un bărbat, după ce
au făcut dragoste o dată sau cel mult de câteva ori, nu au efectiv ce să-
şi spună şi se separă gata de o nouă tentativă sexuală ce le va spori o
dată în plus angoasele şi nefericirea.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Genetică
Cuplul uman, dacă doreşte cu adevărat să fie fericit, are nevoie de o
concepŃie sănătoasă despre
spre rolul spiritual al sexualităŃii în viaŃa noastră,
de respectarea ei, de revenirea la „condiŃia tainei erotice” pe care acum
şi bărbaŃii şi femeile o calcă în picioare. BărbaŃii efeminaŃi, pe de o
parte, anemici şi anoşti, iar pe de altă parte femeile cu haine lipite de
trup, cu forme dând pe dinafară în mod dizgraŃios, devenite o ofertă
sexuală devalorizată vor să atingă Paradisul fiind deja leşinaŃi fizic,
impotenŃi afectiv şi majoritatea goi din punct de vedere mental.
Şansa de a fi fericiŃi în cuplu începe cu şansa de a avea cunoaşterea
reală a ceea ce un cuplu polar opus este cu adevărat în faŃa lui
Dumnezeu, a ceea ce înseamnă viaŃă erotică pentru acest cuplu, a ceea
ce au de realizat cei doi după ce au făcut dragoste. Fericirea în cuplu
înseamnă perspectivă,
erspectivă, idealuri, responsabilitate, atenŃia trează asupra
stării de împreună, asupra stării de efervescenŃă erotică, asupra stării de
dăruire necondiŃionată, asupra libertăŃii noastre în iubire. ViaŃa în doi
se învaŃă asemeni unui alfabet, dar trebuie să vrem cu adevărat asta.
Cunoaşterea există sub nasul nostru, dar vom avea acces la ea pe
măsură ce vom intra în rezonanŃă cu ea.
Spiritual – Suntem în rezonanŃă cu sferele gigantice de forŃă din
Macrocosmos atunci când ştim cu adevărat ce vrem. Asta înseamnăînse că
am pornit la drum în viaŃă animaŃi de un obiectiv clar sau de un ideal
major. Când aşa ceva s-aa structurat bine în mintea noastră, atunci
Universul (FiinŃa Macrocosmică a lui Dumnezeu) ştie cu exactitate ce
ne trebuie şi aceea ne va oferi. Acest procedeuocedeu simplu este valabil
pentru absolut orice aspect al vieŃii noastre. Drumul spre Dumnezeu
începe cu formularea clară a necesităŃilor noastre lăuntrice, cu
identificarea corectă a „cauzelor” reale ale fericirii. Tocmai de aceea, la
început de an în 2013,3, este mai mult decât necesar să ne întrebăm dacă
Dumnezeu există în viaŃa noastră, şi dacă „da”, ce loc Îi acordăm. Nu
mai putem merge înainte fără El, nu ne mai putem minŃi că El nu
există. Nu putem fi fiinŃe spirituale fără să fim conştienŃi de existenŃa
existen
Lui. Aceasta este prima urgenŃă majoră a vieŃii noastre, ea este capitală.
Fără „acceptarea” Lui suntem nişte sărmani roboŃei care vor ceda
psihic la orice apariŃie angelică, la orice manifestare a intuiŃiei, la orice
miracol din viaŃa noastră, dar care,, pentru Dumnezeu, este o stare de
normalitate. MulŃi ne spunem că, dacă am fi fost contemporani cu
Iisus, L-am fi recunoscut şi L-amam fi iubit. Dar infim de puŃini dintre noi
realizează că suntem exact în aceeaşi condiŃie ignorantă de atunci şi că
ne comportăm exact ca atunci. S-aa spus că a doua venire a lui Iisus va
fi în inimă, nu în trup. Îl vor recunoaşte doar aceia care au cu adevărat
ochi să-LL vadă şi care trăiesc cu adevărat cu Dumnezeu în suflet
Genetica şi TANTRA – secretele neuro-
neuro
hormonilor şi fericirea în cuplu
Adina Stoian – Copenhaga, Danemarca
Oamenii de ştiinŃă sunt şi ei... oameni. Se îndrăgostesc şi se
trezesc adesea, la fel ca mulŃi dintre semenii lor, în plină furtună
hormonală. Vreme îndelungată nimeni n-aa cunoscut mecanismul
unui asemenea fenomen, iar relaŃiile lor de cuplu îi lăsau şi pe ei cu
inima frântă, fără să aibă habar din ce cauză.
E
xasperaŃi şi revoltaŃi probabil de starea cu pricina, specialiştii în
biochimie şi neuroştiinŃă au purces la treabă. Şi nu s-aus lăsat
până n-au
au descoperit explicaŃia ştiinŃifică a procesului de
îndrăgostire şi a celui care duce la despărŃire, ba chiar şi-au şi pus
problema să conceapă o pastilă care să vindece suferinŃele din
dragoste.
p. 175
Concluzia lor nu e veselă deloc. Pentru individul care urmează orbeşte
impulsurile speciei nu există scăpare din mecanismul îndrăgostire –
împerechere – separare, programat genetic şi pus implacabil în practică
de cei mai puternici neurohormoni pe care îi secretă creierul nostru.
SavanŃii sunt convinşi că n-avem
avem încotro, mai devreme sau mai târziu
ne confruntăm cu întregul cortegiu de amărăciuni şi durere care
însoŃeşte de obicei despărŃirile.
De altfel, studiile arată fără dubiu că, din punct de vedere al biochimiei
şi al schimburilor hormonale de la nivel cerebral, toate relaŃiile de
cuplu în care iubiŃii nu-şi şi depăşesc condiŃia umană instictuală au o
viaŃă între 2 şi 4 ani.
TradiŃia tantrică nuanŃează această concluzie şi scoate în evidenŃă
faptul că relaŃiile secrete reuşesc să menŃină focul pasiunii chiar mai
mult de 4 ani. ExplicaŃia este legată de secretele amplificării polarizării
într-un
un cuplu prin angrenarea principiilor tantrice, aplicarea lor
concretă în viaŃa cuplului
lului (şi nu doar cunoaşterea lor formală),
angrenarea intimităŃii şi a secretului şi de asemenea prin perseverenŃa
cuplului de a practica tantra cu adevărat. De exemplu, câte cupluri sunt
foarte serioase în a realiza cu perseverenŃă efectul de avalanşă după
du ce
au făcut dragoste? Poate că de aceea se consideră că relaŃia adulterină
este mai „fierbinte” şi pasiunea în ea poate dura chiar mai mult decât
într-un
un cuplu normal... are efectul de avalanşă „inclus”, pentru că cei
doi trebuie, de obicei, să plece la casele lor după fuziunea erotică.
Romeo şi Julieta au murit tineri
Durata de viaŃă medie a unui cuplu bărbat-femeie
bărbat se referă la intervalul
de timp în care între cei doi există cu adevărat iubire intensă, atracŃie,
interes reciproc şi pasiune. De ce unele
unel cupluri aleg totuşi să rămână
împreună după această perioadă, chiar dacă focul iubirii se stinge?
Chiar dacă se instalează plictiseala şi rutina, iar cei doi ajung să nu mai
facă dragoste cu lunile, dar se autopăcălesc în continuare ce uniŃi şi
iubitori sunt ei unul faŃă de altul?
Hotărârea Ńine mai mult de opŃiuni materialiste, de ceea ce au în comun
foştii îndrăgostiŃi – maşini, case, tot felul de bunuri pe care nu vor să le
piardă şi pentru care decid să renunŃe la iubire şi libertate.
Desigur, sunt şi situaŃi când frica de a nu fi singur trage mult în balanŃă
sau faptul că au copii şi responsabilitatea de a nu răscoli viaŃa acestora
este imensă.
CredeŃi cumva că vremurile actuale sunt de vină pentru că, în mod
obişnuit, dragostea abia durează între 2 şi 4 ani?
Rata divorŃurilor a atins, într-adevăr,
adevăr, cote uluitoare, deoarece acum
sistemul social o permite, însă mecanismul îndrăgostire-împerechere-
îndrăgostire
separare caracterizează dintotdeauna specia umană. Studiile
neurologice pun în evidenŃă faptul că acest comportament
co îşi are
rădăcinile în instictele primare ale tuturor mamiferelor. Aşadar, cu
toate că ne considerăm fiinŃe evoluate pe scara mamiferelor care
populează planeta Pământ, genetica nu ne-a ne scutit de acest pattern
biologic, ba chiar l-a adâncit. Faptul
ul că în trecut cuplurile păreau mult
mai sudate şi mai longevive nu reflectă realitatea, ci condiŃionările
sociale şi religioase ale epocilor. DivorŃul nu era permis, biserica
interzicea separarea, iar dependenŃa materială a femeii de soŃ era foarte
mare până la jumătatea secolului al XX-lea.
XX Te întrebi totuşi cum au
existat Romeo şi Julieta, Tristan şi Isolda sau alte cupluri care au pus în
circulaŃie mitul iubirii totale în cultura noastră? Răspunsul e simplu –
Romeo şi Julieta şi ceilalŃi îndrăgostiŃi celebri
c au murit tineri, n-au
apucat să trăiască cei 4 ani după care saturaŃia şi rutina să pună
stăpânire pe creierul lor, iar hormonii buclucaşi să ducă la fenomenul
de respingere şi apoi la despărŃire.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Genetică
Infidelitatea e programată genetic
Nu există fericire mai mare decât să iubeşti şi să fii iubit. Povestea este
mereu aceeaşi şi veşnic nouă. El o descoperă pe ea sau ea îl descoperă
pe el, curcubee apar pe cerul senin, petale de trandafir cad din univers,
jocurile de artificii ale pasiunii şi atracŃiei irezistibile strălucesc. Marile
poveşti de dragoste ale lumii pălesc în comparaŃie cu povestea lor de
iubire.
SavanŃii nu iau în considerare transfigurarea şi spun că neurohormonii
sunt cei care trag toate sforile făcându-i pe îndrăgostiŃi să creadă cu
tărie că fiinŃa iubită este excepŃională, iar
sentimentele care înfloresc la început apar ca fiind
ideale şi eterne. Tot hormonii, dar din altă
categorie, spun specialiştii, vor distruge
implacabil acest paradis.
De fapt, hormonii care conduc în general la
despărŃirea cuplurilor sunt o dovadă că cei doi
iubiŃi nu şi-au depăşit condiŃia instinctuală, iar
dominanta conştiinŃei a rămas la nivelul primilor
trei centri de forŃă, MULADHARA,
SWADHISTHANA şi MANIPURA CHAKRA de
unde vin ataşamentele, posesivitatea, geloziile,
invidia, egoismul, tendinŃa de control şi
manipulare, şantajul emoŃional.
TradiŃia spirituală spune că dragostea e un dar de
la DUMNEZEU, pentru că DUMNEZEU este
iubire, iar atunci când doi oameni sunt ghidaŃi să
se întâlnească şi să se îndrăgostească unul de celălalt, urmează această
chemare a iubirii divine, ce are drept fundament ultim atingerea stării
androginale glorioase. În felul acesta,iubiŃii au şansa de a împlini
împreună un destin spiritual de fericire, de armonie şi bucurie. Au
şansa de a învăŃa împreună lecŃiile ce le sunt de trebuinŃă ca să
evolueze. Oamenii de ştiinŃă nu iau în considerare acest destin spiritual
şi vorbesc doar despre un fel de predestinare care se manifestă la nivel
fizic şi pe care au numit-o destinul biologic, programat genetic.
În destinul biologic se găsesc anumite scheme de comportament care la
nivel instictual sunt implacabile. De aceea, dacă nu transcendem
impulsurile speciei şi nu acŃionăm spiritual, nu putem scăpa de sub
dominaŃia neurohormonilor cu pricina.
O concluzie şocantă a studiilor arată că nici chiar continenŃa amoroasă
nu modifică simŃitor situaŃia. Cercetările au demonstrat că atingerea
stării de orgasm obişnuit chiar şi a anumitor forme de orgasm fără
ejaculare, pe fondul angrenării instinctuale (cu alte cuvinte mânaŃi doar
de impulsuri şi pasiuni sexuale, chiar dacă „îmbrăcate frumos”),
implică producerea unor seturi de neurohormoni programaŃi genetic în
aşa fel încât să inducă după o vreme cuplului respectiv starea de
saturaŃie. Iar faptul conduce frecvent la separare şi încetarea acelei
relaŃii.
A avea sau a nu avea... orgasm?
Multă vreme s-a crezut că incapacitatea de a atinge starea de orgasm
sau relaŃiile frustrante în care cei doi nu fac destul dragoste, iar femeia
nu atinge stările de împlinire necesare, duc la aceste inevitabile
frustrări şi stări de conflict.
Dar cercetările contrazic această idee. Dacă mecanismul prin care se
atinge orgasmul şi chiar configuraŃia neurohormonală pe fondul căreia
se produce respectiva stare de orgasm sunt şi rămân la nivel instinctual,
chiar dacă ejacularea nu apare, hormonii care induc senzaŃia de
saturaŃie, de saŃietate şi de respingere sunt prezenŃi. Asta în condiŃiile
în care nu respectăm indicaŃiile tantrice în ceea ce priveşte angrenarea
erotică sacră cu toŃi paşii săi foarte importanŃi, între care menŃionăm:
p. 176
starea de transfigurare, iubirea activă care te face să dăruieşti continuu
tot ce ai mai bun pentru fericirea celui iubit, sublimarea armonioasă a
energiilor la finalul întâlnirii erotice şi realizarea efectului de avalanşă,
care presupune necesitatea celor doi iubiŃi de a se separa temporar. ToŃi
aceşti paşi sunt foarte importanŃi, chiar dacă, pentru unii, ei pot apărea
deplasaŃi! (unde să te duci de-acasă, unde locuieşti cu iubita, pe la 3-4
dimineaŃa, după o noapte de amor...? – aceasta e veşnica întrebare).
SoluŃiile oferite de ştiinŃă sunt de-a dreptul pesimiste. Ori ni se spune
„asta e, împăcaŃi-vă cu situaŃia”, ori ni se oferă, ca singură posibilitate,
evitarea oricărui fel de orgasm, inclusiv cel fără descărcarea, astfel
încât să fie exclusă posibilitatea de producere a
acelor hormoni. SavanŃii neuroştiinŃei indică de
altfel aplicarea procedeului KAREZZA, care
conduce la o stare de plăcere doar până la un
anumit punct, fără să se apropie de starea nici
măcar controlată, de maxim al voluptăŃii.
Concluziile acestor studii au ajuns la un slogan
teribil – „un orgasm în plus, un pas mai aproape
de momentul despărŃirii”. Totuşi, TANTRA ne
învaŃă că starea de orgasm este acea interacŃiune
armonioasă şi puternică din punct de vedere al
polarităŃii care conduce la transcenderea naturii
individuale limitate şi chiar la transcenderea ego-
ului, aşa că nu poate ascunde un asemenea
pericol. De aceea, singura cale care ni se oferă de
fapt şi poate să ne scape de aşa-numitul blestem
genetic este spiritualizarea, sacralizarea relaŃiei
de cuplu.
Asta presupune aplicarea stăruitoare, perseverentă, cu tot entuziasmul
şi deschiderea a sfaturilor pe care le avem în ceea ce priveşte relaŃia de
cuplu, chiar dacă, aparent, asta ne lipseşte de unele bucurii mărunte.
Dacă, în loc să plecăm la distanŃă unul de altul pentru ca efectul de
amplificare a trăirilor înalte să se cristalizeze, pentru noi este mai
important să dormim împreună atunci să fim conştienŃi ce risc ne
asumăm: acela de a asocia manifestările hormonului numit prolactină
(ce apare, dacă nu s-a realizat o sublimare corespunzătoare a energiilor
la nivelul centrilor de forŃă superiori ANAHATA, VISHUDHHA,
AJNA CHAKRA şi SAHASRARA) care induce sentimentul de iritare,
saŃietate şi respingere chiar faŃă de fiinŃa iubită! În această situaŃie, cei
doi hormoni principali, oxitocina (hormonul iubirii) şi prolactina
(hormonul saturaŃiei) nu reuşesc să se echilibreze unul pe celălalt şi
inevitabil se ajunge la situaŃia în cauză.
Iubirea veşnică Ńine 3-4 ani
Cu 2000 de ani în urmă, Ovidiu a scris poemul Leacul împotriva
iubirii: „Nu mai poŃi să faci niciun pas/ pentru că gândul la ea te-
mpiedică chiar să mergi,/ îŃi apare în faŃa ochilor în fiecare clipă,/ nu
e nimic, există leac pentru aceasta:/ Fii împreună cu ea din nou şi din
nou,/ şi chiar când simŃi că ai vrea să fii singur, rămâi totuşi cu ea./ Şi
chiar când simŃi/ că ai vrea să mergi puŃim timp în altă parte,/ mai fă
încă o dată amor cu ea./ În scurt timp, repetând asta,/ o să ajungi să
simŃi/ că vrei să fugi cât se poate de departe/ şi să n-o mai vezi
niciodată.”
Fenomenul este întru totul adevărat. O prinŃesă s-a îndrăgostit foarte
tare de un servitor necioplit şi incult, şi voia cu tot dinadinsul să se
căsătorească cu el, spre ruina întregului imperiu. Marele împărat nu s-
a-mpotrivit, pentru că în acest proces în care hormonii îşi fac jocurile,
îndrăgostiŃii oricum nu ascultă de nimeni şi nimic altceva în afară de
impulsurile lor, iar dacă întâmpină rezistenŃa celorlalŃi, vor dori chiar
mai abitir acel lucru. Aşadar, pentru că era înŃelept, tatăl a zis: „Fiica
mea, sunt de acord să te căsătoreşti cu acest tânăr cu o condiŃie: să
petreceŃi împreună o lună de zile încuiaŃi într-o singură cameră. O să
aveŃi absolut tot ce doriŃi acolo şi dacă după o lună de zile încă doreşti
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Genetică
să te căsătoreşti cu el îŃi vom face nuntă şi imperiul va fi al lui.”
PrinŃesa a zis fericită: „Ce e o lună de zile, o viaŃă-ntreagă am să
locuiesc cu el.” După trei zile de locuit împreună continuu, a început să
zgârie la uşă ca pisica, după o săptămână se ruga de cei care aduceau
de mâncare, după două săptămâni orice replică pe care o spunea el o
scotea din sărite şi până la sfârşitul lunii ar fi dat orice să scape din
acea veritabilă închisoare! Când împăratul cel ÎnŃelept a descuiat uşa,
prinŃesa l-a îmbrăŃişat şi a spus: „Am înŃeles foarte bine lecŃia. Nu
doresc să mă căsătoresc cu el. De acum înainte, doresc să-Ńi ascult
mereu sfaturile.” Exemplele acestea confirmă concluziile oamenilor de
ştiinŃă. E nevoie de un efort conştient şi hotărât pentru a ne depăşi
nivelul instinctual, motivat doar de plăcerea şi satisfacŃia personală.
Altfel, acest nivel instinctual ne forŃează să rămânem în limitele
destinului biologic, iar stările trăite împreună, energiile pe care ni le
împărtăşim şi schimburile hormonale care se trezesc automat din
această trăire împreună, produc un set de hormoni care conduc la relaŃii
de cuplu scurte, încheiate nefericit.
ToŃi cei care aspirăm să evoluăm urmărim, fie individual, fie în cuplu,
să urcăm mai sus de centrul subtil al inimii. Aşadar putem fi cu
adevărat optimişti. Pentru că astfel îndeplinim automat condiŃia care
face posibilă o relaŃie de cuplu fericită, bazată pe transcenderea
instinctualităŃii, a egoismului individual, pe amorul sacru şi
transfigurator, pe iubire reciprocă, respect, înŃelegere şi bunăvoinŃă.
Astfel devine cu putinŃă o relaŃie care să dureze în timp şi, de ce nu,
chiar toată viaŃa. Desigur asta implică un efort susŃinut, continuu,
deoarece biologic nu suntem programaŃi pentru a funcŃiona în acest fel.
Creierul îndrăgostiŃilor şochează oamenii de ştiinŃă
Care este neuroanatomia unei poveşti obişnuite de dragoste? Ce se
petrece în mintea unui om atins de săgeata lui Cupidon? Cum ajunge el
să „cadă” din visul plin de curcubeie orbitoare şi petale de trandafiri în
rutina banală a cotidianului anost? De ce după un an, doi, trei, maxim
patru, culorile nu mai strălucesc aşa de intens, iar trandafirii îşi arată
spinii?
Ceea ce li se păruse îndrăgostiŃilor a fi iubirea vieŃii lor, eternă şi
intangibilă se dovedeşte la fel ca celelalte poveşti, mai mult sau mai
puŃin triste şi pline de suferinŃă, pe care le-au avut... La început
îndrăgostiŃii idealizează totul, văd totul într-o perspectivă transfigurată
şi magică. Sunt ajutaŃi din punct de vedere spiritual de energia
începutului, sunt ajutaŃi de graŃia divină care le-a oferit darul iubirii,
motivându-i să dorească acea relaŃie de cuplu. Şi în plus, studiile arată,
sunt ajutaŃi de o doză bună de hormoni euforizanŃi.
Oamenii de ştiinŃă şi-au luat în serios munca – au făcut analize, studii,
tomografii. Le-au oferit subiecŃilor imagini ale celor iubiŃi şi le-au
cerut să-i evoce, chiar să-şi autoinducă stări erotice şi uneori să se
autoerotizeze având în minte fiinŃa iubită pentru a atinge stări de
orgasm pe care le-au scanat prin rezonanŃă magnetică.
Au constatat că, începând chiar din momentul în care un îndrăgostit
evocă fiinŃa iubită, acea parte din creierul său responsabilă cu gândirea
raŃională, logică şi deductivă încetează să funcŃioneze. Scanarea arată
activitate minimă în zona cortexului, corespunzătoare acestor centri
neuronali, iar ceea ce rămâne luminos pe ecran şi indică activitate este
centrul plăcerii aflat la nivelul cerebelului.
Cerebelul este creierul atavic, ancestral, unde sunt stocate toate
instinctele care ne ajută la supravieŃuire – respiraŃia, bătăile inimii şi
funcŃiile inconştiente. La nivel instinctual această funcŃie complexă de
a susŃine viaŃa din toate punctele de vedere este comună pentru toate
mamiferele.
SavanŃii au studiat ce se manifestă la nivel hormonal în creier în timpul
îndrăgostirii, al excitării erotice şi chiar în timpul orgasmului (chiar
p. 177
dacă provocat numai prin autoerotism, în timp ce subiectul priveşte
poza fiinŃei iubite). Descoperirea a fost şocantă. Creierul unei persoane
îndrăgostite care trăieşte starea de orgasm evocând fiinŃa iubită este
inundat de hormoni euforizanŃi, la nivelul centrilor plăcerii instinctuale,
şi acest pattern este extrem de asemănător cu modul de activare a
creierului unui om aflat sub influenŃa unor droguri foarte tari, gen
cocaină sau heroină. Toate aceste cercetări s-au realizat pe subiecŃi care
nu au niciun fel de înclinaŃie sau formaŃie spirituală, oameni
îndrăgostiŃi la modul pasional, instinctual.
SuferinŃele din dragoste seamănă cu sevrajul
Unei persoane aflate sub influenŃa drogurilor, sau chiar euforizată de
alcool, nu-i poŃi cere să fie raŃională sau logică, tot la fel cum nu le poŃi
cere aşa ceva nici îndrăgostiŃilor care, din punct de vedere al activităŃii
neuronale, nu pot fi consideraŃi pe deplin „treji”. Cei care au luat
droguri prezintă o superexcitare a anumitor centri, iar creierul celor
îndrăgostiŃi trece prin acelaşi proces care duce la superactivitate,
euforie, nivel energetic ridicat, senzaŃia de atotputere.
Când eşti îndrăgostit nu-Ńi vine să dormi, nu-Ńi vine să mănânci, eşti
disponibil pentru orice efort, pentru tot felul de gesturi neobişnuite,
unele chiar iraŃionale, ilogice şi te simŃi tot timpul foarte încântat,
foarte fericit făcând pur şi simplu acele acŃiuni, chiar călătorind 2500
km doar ca să te întâlneşti o zi cu fiinŃa iubită. Fluturaşii din stomac şi
din creier sunt foarte activi şi îŃi oferă toată motivaŃia de care ai nevoie.
La fel ca şi cei care consumă droguri, îndrăgostiŃii au tendinŃa să supra-
aprecieze ceea ce li se petrece. Felul în care funcŃionează creierul lor
determină convingerea fermă că totul este special, unic, nemaipomenit
şi că iubirea pe care o trăiesc acum va Ńine o veşnicie. Neurohormonii
îndrăgostirii îi fac să creadă că relaŃia va dura pentru totdeauna, chiar
dacă nu fac nimic, ci doar se lasă în voia sorŃii.
Ce se petrece însă când îndrăgostirea dispare? De ce suferă oamenii
atât de tare şi îşi doresc fierbinte să fie iar „ca mai înainte”? Toate
aceste suferinŃe supranumite din „dragoste” se reflectă la nivelul
neurohormonilor extrem de asemănător cu sevrajul indus de droguri.
Când stimulul care excită cerebelul lipseşte, hormonii nu mai activează
respectivii centrii ai plăcerii şi oamenii experimentează aceeaşi
senzaŃie de lipsă, de dependenŃă şi de deprivare, cu întregul cortegiu de
fenomene care îi pot conduce pe unii chiar la depresii ce necesită
internare, tendinŃe suicidare sau gesturi fără întoarcere.
Natura ne vrea nemuritori, nu împliniŃi în cuplu
Oamenii de ştiinŃă s-au întrebat dacă nu cumva suntem blestemaŃi să ne
despărŃim. Descoperirile cele mai recente nu sunt roz: rasa umană, la
fel ca toate celelalte, are o programare genetică menită să asigure
perpetuarea speciei, nu armonia în cuplu stabil de lungă durată. Odată
cu înmulŃirea combinărilor de patternuri genetice posibile se multiplică
şi şansele de supravieŃuire. Iar aceste combinări cu patternuri genetice
diferite apare numai în urma combinărilor cu persoane diferite, - ceea
ce înseamnă că infidelitatea este imprimată de către legile evoluŃiei
biologice chiar în genele noastre. Natura nu este interesată să fim
fericiŃi, ci să fim nemuritori, prin transferul cu succes al
caracteristicilor biologice către eventualii urmaşi.
Neurosexualitatea este ştiinŃa care studiază influenŃa programării
genetice asupra vieŃii noastre şi felul cum ne modelează erotismul,
precum şi comportamentul nu numai în relaŃia de cuplu, ci şi în viaŃa
cotidiană, în legătură cu slujba, petrecerea timpului liber, ba chiar în
ceea ce priveşe tipul de constituŃie fizică şi gradul nostru de dinamism
şi de erotism.
Potrivit specialiştilor în psihologia cuplului, după perioada de graŃie ce
variază între 2 şi 4 ani apar aproape din senin tensiuni şi iritări care
distrug relaŃia. În general femeile devin posesive şi din ce în ce mai
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Genetică
pretenŃioase, în timp ce bărbaŃii se simt devoraŃi, sufocaŃi şi au nevoie
de independenŃă.
Genetica are o explicaŃie simplă – bărbaŃii produc cu 50% mai multă
serotonină decât femeile, serotonina este, printre altele, hormonul
mulŃumirii de sine, de aceea ei sunt pur şi simplu mulŃumiŃi şi împăcaŃi
cu majoritatea situaŃiilor în care se află.
Creierul femeilor în schimb produce cu 50% mai multă dopamină,
hormonul acŃiunii, al tendinŃei de a modifica, de a schimba, de a
improviza, de a crea şi de a acŃiona, iar asta le face dornice de
îmbunătăŃirea continuă a lucrurilor şi pretenŃioase.
Cuplurile care lasă genetica să-şi urmeze planul secret ajung, după ce
dispare sentimentul intens de îndrăgostire şi se sfârşeşte perioada de
miere, la certuri regulate, la sentimentul de stagnare, dependenŃă şi
tendinŃa reciprocă de control al celuilalt. Nimic nu rămâne
neexperimentat – şantajul emoŃional, lacrimile şi ameninŃările ca
modalităŃi de manipulare, senzaŃia că nu pot regăsi armonia şi flacăra
de la început, pesimismul, gelozia bolnăvicioasă, suspiciunea,
posesivitatea şi ataşamentul, tendinŃa de a-l face pe celălalt total
responsabil de ceea ce se petrece.
Evident apare întrebarea: „De ce?” Şi multă vreme răspunsul a fost
considerat a fi deteriorarea relaŃiei erotice însoŃită de frustrare şi de
sentimentul că eşti folosit ca o jucărie sexuală (iar la cuplurile
obişnuite se adaugă şi consecinŃele negative ale ejaculării). Atunci cum
de există totuşi suferinŃe din dragoste şi despărŃiri la cuplurile care
practică continenŃa sexuală, şi, teoretic, nu suferă de această
deteriorare?!... Cum scăpăm din închisoarea instinctelor?
Cerebelul, creierul atavic sau ancestral, este partea de creier care
începe să se dezvolte la toate mamiferele începând cu cele primitiv şi
devine din ce în ce mai complex pe măsură ce specia evoluează.
La nivelul lui se află centrul echilibrului, memoria, capacitatea de a
învăŃa, funcŃiile neuroendocrine, activităŃile autonome, supravieŃuirea
în condiŃii propice vieŃii, instinctele, emoŃiile şi sentimentele.
Aici există posibilitatea de a ne antrena să dorim lucruri binefăcătoare
care să ne placă şi să le respingem pe cele care ne fac rău. Cerebelul
poate fi antrenat să înveŃe – dar ce anume alegem Ńine de noi.
Frica, plăcerea, excitarea, sexualitatea, iubirea, fericirea, senzaŃia de
bunăstare, toate sunt experimentate la nivelul cerebelului. Trăirea
neuronală a stării de orgasm se desfăşoară tot la nivelul cerebelului,
unde se află aceşti centri ai plăcerii (de altfel, faptul că ejacularea este
coordonată de altă parte a creierului dovedeşte ceea ce TANTRA a
afirmat cu secole în urmă – orgasmul şi ejacularea sunt două activităŃi
diferite care pot fi disociate şi experimenate separat).
Hormonii produşi de cerebel sunt mesagerii creierului nostru ancestral
care îi spun trupului când să respire, cum să digere, să asimileze, când
să-i fie foame, când să-i fie sete, când să se teamă, când să simtă
plăcere. Aceste impulsuri au rolul de a ne asigura supravieŃuirea în
condiŃiile cele mai bune posibil, reglând amalgamul de instincte, emoŃii
şi sentimente.
Atâta timp cât acŃionăm instinctual – deci lăsăm la voia naturii ceea ce
experimentăm – suntem implacabil guvernaŃi de creierul nostru
ancestral, iar asta ne face să avem un comportament similar tuturo
celorlalte mamifere. Lucrul este valabil şi din punct de vedere al
sexualităŃii – dacă nu depăşim nivelul strict biologic, instinctual, cel
care reclamă „plăcerea mea cu orice preŃ”, oricât am îmbrăca-o în
haine spirituale, mai devreme sau mai târziu ne va conduce la apariŃia
fenomenului de saturaŃie şi, respectiv, separare.
p. 178
Cum se comportă mamiferele din punct de vedere sexual?
Există circa 4260 de specii cunoscute de mamifere. Mai puŃin de 20
dintre ele sunt monogame şi niciuna nu manifestă fidelitatea sexuală
absolută. Chiar dacă alcătuiesc un cuplu încă de la începutul vieŃii
sexuale, uneori se petrece că se duc şi se împerechează cu alŃi parteneri
pentru a asigura varietatea biologică necesară, genetică şi se-ntorc şi-şi
cresc puii cu partenerul cu care trăiesc împreună toată viaŃa.
Programul genetic coordonat de activitatea neuroendocrină a
cerebelului dictează majorităŃii celor 4260 de specii instinctul de
combinare a genelor cu cât mai mulŃi parteneri fertili posibili. Astfel,
orientarea
subconştientă este
spre a detecta în
permanenŃă un nou
partener potrivit.
Aşa se împlineşte
obiectivul genetic
de combinare a
genotipurilor
nefamiliare pentru
îmbunătăŃirea
zestrei genetice.
Odată găsit noul
partener potrivit,
hormonii secretaŃi
de creierul ancestral fac mamiferul să se simtă foarte tentat de noua
apariŃie, îi produc o stare de exaltare, de beŃie, care face ca acesta să
pară mai atrăgător, nu neapărat chiar să fie.
Această puternică „iluzie hormonală” este menŃinută pentru ca cei doi
parteneri să se poată împerechea o perioadă de timp suficientă din
punct de vedere genetic pentru a produce urmaşi, după care, tot de la
nivel hormonal este proiectat dezinteresul faŃă de partener, manifestat
prin scăderea dramatică a atracŃiei sexuale.
Concluzia oamenilor de ştiinŃă este că omul, ca mamifer instinctual, va
reacŃiona la fel ca toate mamiferele studiate. Natura a programat iubiŃii
care rămân la nivel instinctual (MULADHARA, SWADHISTHANA şi
MANIPURA CHAKRA) să-şi piardă după un timp interesul unul faŃă
de celălalt, indiferent ce fel de relaŃie de cuplu ar avea, şi să caute (mai
mlt sau ami puŃin conştient) să găsească pe altcineva, asigurând în felul
acesta „varietatea genetică”. În folosul acestei programări sunt folosiŃi
cei mai puternici neurohormoni umani, produşi de creierul ancestral.
În perioada îndrăgostirii, în fiinŃa umană se manifestă intens (ori direct
în creier, ori indirect la nivelul altor organe) patru hormoni principali:
Feniletamina – o monoamină alcaloidă naturală care funcŃionează
aproape ca un drog psihoactiv cu efecte stimulante. Este hormonul care
dă stările supereuforice ce-i fac pe oameni să reacŃioneze ca şi cum ar
fi „high”. FEA este produsă şi funcŃionează în sistemul nervos central
al mamiferelor ca neuromodulator. Asta înseamnă că le modulează
stările emoŃionale, reacŃiile şi comportamentul, iar ca neurotransmiŃător
transmite mesajele şi altor gland din zona trupului, în special celor
suprarenale, care produc adrenalină şi celor din zona testiculelor sau
ovarelor care produc hormoni erotici. Feniletilamina este sintetizată şi
în alte organisme, uneori sub acŃiunea anumitor substanŃe şi chiar
alimente, precum ciocolată sau cacao. Este similară amfetaminei, un
drog foarte puternic, care produce sinteza crescută de norepinefrină şi
dopamină. Supranumită drogul „ectasy” produs natural de organism,
declanşează senzaŃia de euforie extraordinară, supra-aprecierea tuturor
aspectelor, nivel energetic ridicat, bună dispoziŃie debordantă, stare
generală de bine şi confort, fericire excepŃională fără motiv.
E de dorit să învăŃăm cum să determinăm producerea constantă a
acestei feniletilamine prin activităŃi benefice care menŃin nivele ridicate
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Genetică
de dopamină, norepinefrină şi altele şi ajută balanŃa hormonală să
rămână în armonie.
Al doilea hormon prezent în cantităŃi semnificative pe perioada
îndrăgostirii se numeşte Dopamină – este hormonul răsplăŃii şi al
satisfacŃiei, al motivării prin minimalizarea neplăcerii şi sporirea
plăcerii. Este produs în cantitate mare ori de câte ori ne sunt îndeplinite
nevoile fundamentale de hrană şi odihnă, dar şi când trăim satisfacŃia
de a atinge un ideal, un Ńel ori chiar de a căpăta un anumit obiect. Acest
hormon creează dorinŃa de plăcere sub orice formă, întăreşte motivaŃia
de a dobândi plăcerea şi chiar dependenŃa de acea plăcere, printr-o
schemă rigidă de comportament compulsiv.
Dopamina este eliberată în mod natural prin procesele resimŃite ca
plăcute: hrana, băutura, sexualitatea, dar şi prin consumul de droguri
sau chiar prin activităŃi speciale, de exemplu sporturi extreme sau
experienŃe neutre care sunt asociate de noi cu plăcerea.
SecreŃia de dopamină antrenează şi secreŃia de adrenalină, un hormon
puternic ce creşte starea de excitaŃie, produs de glandele suprarenale –
la nivelul rinichilor. Aceasta ne determină să spunem că există astfel o
legătură evidentă între dopamină, adrenalină şi SWADHISTHANA
CHAKRA (principiul plăcerii care se manifestă la nivelul acestui
centru de forŃă) şi MANIPURA CHAKRA (principiul centrării plăcerii
în favoarea egoistă a individualităŃii).
Dopamina creează dependenŃă de stimulul care a produs-o şi, exact ca
drogurile psihodinamizante, creează saturaŃie şi dorinŃa de a avea mai
mult. Nu mai este suficient un pahar de alcool, trebuie două, nu mai e
suficientă o cantitate de drog, trebie unul mai puternic, nu mai e
suficientă o medalie, trebuie mai multe – pentru a resimŃi aceeaşi
satisfacŃie de la început.
Dopamina, de altfel, se administrează de foarte multe ori sportivilor
pentru a-i motiva să se antreneze, mereu nemulŃumiŃi cu ceea ce au
dobândit şi dorind mai mult.
Este asociată mai ales cu faza de dorinŃă intensă de a dobândi, de a
realiza, nu cu mecanismul de a te bucura de ceea ce ai obŃinut. Schema
de comportament bazată pe excesul de dopamină este numită motivaŃia
satisfacŃiei: lupta pentru a dobândi, consumarea experienŃei şi
dependenŃa de ea.
Scanările activităŃii cerebrale a persoanelor foarte îndrăgostite, care
prezintă un nivel foarte ridicat de FEA şi dopamină sunt aproape
identice cu ale persoanelor care se află sub influenŃa drogurilor
puternice.
Oxitocina – al treilea hormon, este secretat din fericire de glanda
pituitară. Glanda pituitară se află în legătură cu SAHASRARA, aşadar
există o legătură importantă înte centrul subtil suprem al fiinŃei şi
trezirea şi secretarea acestui hormon, supranumit şi hormonul iubirii şi
al tandreŃii. Multă vreme s-a crezut că este important numai pentru
femei, fiind asociat cu alăptarea şi contracŃiile uterine necesare naşterii,
însă studii de ultima oră demonstrează că oxitocina este produsă în
cantităŃi impresionante în timpul mângâierilor delicate, în timpul
jocului amoros, în special foarte tandru şi în timpul orgasmului, atât la
bărbaŃi, cât şi la femei. Experimentele dovedesc că oxitocina este
eliberată în sânge de perceperea mângâierii afectuoase, tandre şi non-
egoiste, de stimularea sânilor şi de alte manifestări ale iubirii.
Al patrulea hormon prezent din belşug în acest mecanism al
îndrăgostirii este testosteronul. El se manifestă prin buclă de feedback,
dopamina angrenează glandele suprarenale care produc adrenalina,
p. 179
prezenŃa acesteia activează producerea hormonului masculin activ,
testosteronul, în testicule sau în ovare, iar o cantitate mică se produce
chiar în glandele suprarenale. Testosteronul creşte excitarea, dorinŃa,
libidoul, producând şi un sentiment de atracŃie fatală faŃă de aspectul
dorit care, în cazul de faŃă, este iubitul sau iubita.
Genetica nu este impresionată de non-ejaculare
Feniletilamină, oxitocină, testosteron şi dopamină, povestea de iubire
apare puternică şi nesfârşită, viaŃa este idealizată, totul este văzut prin
ochelarii cei mai roz cu putinŃă, fiinŃa iubită este „cea mai cea”.
Momentul culminant este amorul. Într-o astfel de manifestare a
îndrăgostirii se află cheia fericirii şi a relaŃiei armonioase, stabile şi de
lungă durată. Dacă cei doi iubiŃi vor angrena o relaŃie erotică de tip
„sexualitate instinctuală” (adică subordonată programării genetice care
doreşte fertilizarea partenerului), menŃinându-se, de fapt, la nivelul
mamiferelor obişnuite, indiferent de ceea ce ei cred sau îşi doresc,
atunci atracŃia erotică, motorul energetic al relaŃiei, se va diminua şi va
dispărea într-un timp relativ scurt.
Dar dacă vor alege şi vor lucra conştient şi perseverent pentru a avea o
relaŃie tantrică spirituală reală, nu imaginară, pot depăşi blocajele
genetice şi pot clădi o relaŃie de cuplu fericită şi de lungă durată.
Chiar şi din perspectiva geneticii, sexualitatea fertilizatoare şi relaŃia
afectivă fericită de lungă durată sunt bazate pe producerea constantă a
anumitor hormoni specifici fiecăreia.
Furtuna hormonală din timpul sexualităŃii instinctuale (de fertilizare)
face ca dopamina şi testosteronul să crească foarte mult, fenietilamina,
drogul natural euforizant, şi oxitocina, hormonul iubirii, cresc şi ele,
însă nu atât de tare, până-n clipa orgasmului, cu sau fără descărcare.
Creierul arată ca sub influenŃa unei substanŃe psihodinamizante.
După starea de orgasm, dopamina scade dramatic şi aici este cheia
sevrajului, producând simptomele uzuale de deprivare. ReacŃia tinde să
fie imediată în cazul bărbaŃilor care au ejaculat (unde scade dramatic şi
testosteronul datorită epuizării testiculelor survenită în cazul
ejaculării), mai lentă în cazul femeilor care s-au descărcat, şi nu aşa
teribilă, dar semnificativă în cazul celor care au controlat ejacularea
sau descărcarea. AtenŃie! Această reacŃie de deprivare există, nu se
suspendă complet NUMAI DACĂ NU S-A PRODUS
DESCĂRCAREA, asta este ceea ce trebuie să Ńinem minte. Ea este în
legătură cu angrenarea în interacŃiunea erotică INSTINCTUALĂ.
Efectele scăderii nivelului de testosteron sunt prezente, de asemenea,
chiar şi la bărbaŃii care nu au ejaculat sau la femeile care nu s-au
descărcat şi, dacă se ajunge sub un anumit nivel fără a fi compensată de
prezenŃa altor hormoni (cum ar fi oxitocina sau endorfinele) induce o
anumită stare de iritare şi de furie care se manifestă prin aşa numita
sensibilitate masculină iraŃională, foarte mare, la observaŃiile feminine
„de după”, manifestate ca acces subit de mânie şi, în cazul femeilor,
printr-o stare de iritabilitate şi frustrare.
MulŃi bărbaŃi se plâng: „Fac dragoste cu iubita câteva ore şi încheiem
cu succes, iar la jumătate de oră, ea-i nervoasă şi pretenŃioasă, ce să mă
fac, ce mai vrea?” De ce e nervoasă? NeuroştiinŃa spune că e nervoasă
pentru că sexualitatea instinctuală determină apariŃia prolactinei şi
scăderea testosteronului şi femeia nu a compensat scăderea aceasta cu
producerea de oxitocină.
Te-ai săturat de furtuni hormonale în cascadă?
În clipa în care testosteronul şi dopamina scad, iar oxitocina (implicit şi
serotonina, hormonul mulŃumirii şi al optimismului) şi feniletilamina
(hormonul fericirii euforice) nu compensează, ceea ce e posibil dacă
sexualitatea s-a manifestat instinctual şi nu există manifestări foarte
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Genetică
Genetic
tandre, foarte afectuoase şi foarte rafinate după încheierea actului
erotic, intervine un alt hormon supranumit „frână sexuală” - prolactina.
Acesta este hormonul care semnalează trupului saŃietatea, senzaŃia că a
avut destul, şi caută să contrabalanseze efectele scăderii dopaminei
care produce totuşi excitarea sexuală, inducând o stare refractară faŃă
de erotism. În mod natural, prolactina este asociată cu scăderea
interesului sexual la femeile care alăptează. Cantitatea de prolactină
poate fi un indicator al saturaŃiei sexuale şi relaxării, însoŃit chiar de
respingere. Procentul mare de prolactină este considerat responsabil de
impotenŃă şi pierderea completă a libidoului.
Considerând toate aceste informaŃii prezentate ajungem la concluzia că
experienŃa erotică dominată de instinctul de perpetuare a speciei
reprezintă pentru creier o adevărată „furtună hormonală”, urmată de o
„mahmureală aversivă”. Sunt termenii celei mai cinstite descrieri. Iar
cercetările arată că refacerea completă la nivel hormonal astfel încât
toŃi aceşti patru hormoni (feniletilamină, dopamină, testosteron şi
oxitocină) să fie echilibraŃi şi la normal durează cam două săptămâni!
Iar iubiŃii ce fac? Când simt pe propria piele efectele erotismului
instinctual şi apare starea de nelinişte, iritare, frustrare, se gândesc:
„Dacă mai facem încă o dată amor, poate o să fie mai bine!” Dar dacă
nu modifică nimic în felul cum abordează erotismul şi lasă numai
instinctul să acŃioneze, controlând eventual doar ejacularea, asta
adânceşte furtuna hormonală. O a doua angrenare erotică în
următoarele două săptămâni realizată în aceeaşi
manieră instinctuală care nu depăşeşte
MULADHARA, SWADHISTHANA şi
MANIPURA CHAKRA, în care automat se produc
hormonii de care am vorbit, adânceşte dezechilibrul...
În momentul în care dezechilibrul se adânceşte,
producerea de prolactină va semnala cerebelului că
ceva este în neregulă. Cu cine? Şi pentru că omul
comun nu este capabil să discearnă corect, o să dea
vina inconştient pe celălalt. Sentimentele de
insatisfacŃie şi de saturaŃie vor fi proiectate asupra
persoanei iubite. Este ca şi cum subconştientul începe
să lupte împotriva cauzei nefericirii (insatisfacŃiei,
iritării), care e asociată cu iubitul/iubita. Inconştient
la început, din ce în ce mai evident şi mai pe faŃă cu
timpul, ajungând până la fenomenul de respingere
completă a celuilalt.
Actul erotic instinctual ne aruncă în caruselul
emoŃiilor
Comportamentul indus de aceste ridicări şi coborâri bruşte ale nivelului
de dopamină poate fi numit „trebuie să am asta cu orice preŃ”, obsesia
răspăŃii mult dorite. Dacă e cazul unui iubit, suntem obsedaŃi să ne
întâlnim cu el iar şi iar (chiar şi atunci când chiar nu este necesar), dacă
e cazul unui joc, suntem obsedaŃi să ne jucăm, dacă e cazul unui viciu,
suntem obsedaŃi să ne dedăm lui. Producerea dopaminei la nivelul
creierului este justificată de asigurarea supravieŃuirii, de aceea apare la
satisfacerea instinctelor primare cum ar fi foamea, setea sau
sexualitatea fertilizatoare.
În lumea mamiferelor, producerea acestui hormon este limitată, însă
societatea artificială în care trăim a dezvoltat multiple oportunităŃi de
suprastimulare a producerii de dopamină, cu toate consecinŃele nefaste
implicate: alcoolul, shopping-ul compulsiv, drogurile, jocurile de noroc
şi, foarte recent, s-au adăugat dependenŃa de televiziune, dependenŃa de
telenovele, dependenŃa de jocuri pe calculator şi dependenŃa de
internet. Toate intră la satisfacerea nivelului de dopamină.
Subliniem că nivelul exagerat de dopamină prezent în creier generează
o stare de stres, creează dependenŃă, asumarea riscurilor stranii, dorinŃe
nesănătoase, feŃişuri, anxietate, conducând chiar la schizofrenie.
p. 180
Dopamina scade întotdeauna sub nivelul normal după un act erotic
instinctual, cu sau fără ejaculare, iar asta distorsionează perspectiva
asupra vieŃii şi stârneşte sentimentul de gol lăuntric, lipsa motivaŃiei
interioare, incapacitatea de a iubi şi, mai presus de toate, dependenŃa
care implică suferinŃă şi dorinŃa disperată de a elimina acea suferinŃă.
Sexualitatea de tip instinctual produce pendularea între cele două
extreme, prea mult şi prea puŃin, prinzând omul într-un carusel
emoŃional. Ambele extreme au efecte negative intense asupra
individului şi a comportamentului său ce se reflectă negativ asupra
relaŃiei de cuplu. Ca să scape din acest carusel emoŃional, în care ba
vede totul foarte roz şi vrea cu disperare acel lucru, ba este în depresie
şi vrea cu disperare să scape de suferinŃă, creierul omului secretă
automat prolactină.
După beŃie... mahmureala hormonală
Printre alte funcŃii, prolactina domoleşte sexualitatea epuizantă atât
vital, cât şi emoŃional. Când dopamina scade îngrijorător după
erotismul instinctual (indiferent dacă orgasmul a fost cu sau fără
descărcare) şi nu este prezent un hormon de echilibrare (cum ar fi
oxitocina, serotonina sau endorfinele), producŃia de prolactină creşte în
creierul ambilor iubiŃi, activând mecanismul de saŃietate sau saturare.
Este demonstrat fără îndoială că la bărbaŃi
generează fenomenul „întoarce-te pe partea
cealaltă şi sforăie”. La femei, efectul se poate
manifesta cu întârziere, dar există.
Prolactina influenŃează comportamentul de
cuplu în general şi, la fel ca dopamina, ne
afectează profund negativ dispoziŃia interioară,
ca şi cum am vedea totul prin ochelari cu sticle
întunecate. Prolactina a fost denumită
hormonul de stres, iar în exces induce pe
termen lung sentimente de disperare,
deznădejde, descurajare, viziune pesimistă şi
resemnare.
Cercetările neuroştiinŃei demonstrează că exact
aceste sentimete, în special resemnarea şi
pesimismul, caracterirează relaŃiile de cuplu
nefericite în care unul sau ambii iubiŃi îşi
acceptă nefericirea şi frustrarea din consecinŃe
materialiste.
Excesul de prolactină declanşează pierderea
libidoului, dispoziŃie schimbătoare şi depresire, ostilitate, anxietate şi
iritabilitate la femei, impotenŃă la bărbaŃi, dureri de cap pentru ambii,
sindrom premestrual sau de menopauză pentru femei, chiar dacă
estrogenul este suficient, infertilitate şi pierderea interesului erotic la
bărbaŃi.
Când prolactina este manifestată în exces la femei şi, cu alte cuvinte, se
manifestă această frână şi saŃietate, femeile dezvoltă caractere
masculine: le creşte mustaŃa, devin ostile, anxioase, iritate, se
transformă într-un fel de mame vitrege. La bărbaŃi produce scăderea
anormală a nivelului de testosteron printr-un fel de efeminare stranie.
Ambii cresc în greutate.
Modificările comportamentale induse de beŃia şi mahmureala
hormonal, acŃiunea conjugată a prăbuşirii nivelului de dopamină şi
testosteron, combinată cu creşterea prolactinei conduc la schimbarea
radicală a perspectivei. Ceea ce mai înainte era perceput drept fiinŃa
perfectă, sufletul pereche, apare acum drept bestia nesimŃitoare, versus
isterica nemulŃumită. Defectele lui sunt subliniate arŃăgos, ea vine cu
pretenŃii, frici şi nemulŃumiri din senin, bărbatul reacŃionează, de
asemenea, excesiv şi furios, se simte îngrădit, sufocat, manipulat,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Psihologie
şantajat.
rează scandaluri, ambii vor avea tendinŃa să găsească
Suspiciunile generează
pentru o nouă proiecŃie iluzorie o altă persoană mult mai atractivă.
Perioada de sensibilitate şi refacere hormonală, când caruselul încă se
leagănă, dă sentimentul de lipsă acută, deoarece inconştient urmărim să
creştem la normal nivelul de dopamină şi să percepem bunăstarea
interioară şi satisfacŃia.
Tot instinctual, datorită faptului că sexualitatea este asociată cu o
plăcere mare, oamenii cred că dacă ar mai face încă o dată amor,
lucrurile s-ar rezolva.
olva. Este o greşeală fatală, pentru că, în realitate,
repetarea experienŃei în acelaşi fel, adicăă instinctual şi limitat, (deci nu
sunt sublimate corespunzător – aşa cum ne învaŃă TANTRA) adânceşte ad
dezechilibrul emoŃional.
Glanda pineală – o poartă spre
spr lumile
paradisiace, pe care o putem deschide
Liliana Popa – Bucureşti
Glanda pineală – unde este situată şi de ce avem nevoie de ea
G
landa pineală, numită de asemenea şi epifiză sau corpul
pineal
ineal este o glandă endocrină micuŃă care se află în
apropiere de centrul creierului, între cele două emisfere
cerebrale. Numele său provine de la forma
sa asemănătoare unui con de pin.
Taoiştii spun că glanda pineală este
localizată în Locul de Cristal, o zonă în
interiorul creierului care conŃine glanda
pituitară (hipofiza), hipotalamusul,
talamusul şi glanda pineală (epifiza). Ei
au convingrea că atunci când aceste
glande funcŃionează optim, substanŃele pe
care le produc (hormonii şi
neurotransmiŃătorii) susŃin expansiunea
conştiinŃei şi permit accesul la lumile
paralele paradisiace care există dincolo de realitatea planului fizic.
Glanda pineală este ceasul nostru intern, biologic care ajută organismul
să se integreze în ritmurile naturale ale mediului în care trăieşte.
Glanda pineală ne spune când trebuie să ne culcăm (chiar dacă noi nu
ascultăm ce zice), cum să ne adaptăm modificărilor sezoniere, când
începe pubertatea, etc. Aspecte exterioare cum ar fi temperatura şi
lumina, ca şi mesaje interne cum ar fi emoŃii, stări ghidează glanda
pineală în adaptarea biologiei organismului la mediu. În acest fel starea
de spirit, somnul, imunitatea, ritmurile sezoniere, menstruaŃia şi chiar
îmbătrânirea sunt reglate. Glanda pineală reglează integrarea
organismului
ui în ritmurile temporale prin secreŃia de serotonină şi
melatonină, şi prin comunicarea sa cu hipotalamusul. Melatonina
p. 181
susŃine ciclicitatea veghe-somn,
somn, creşte abilitatea de a ne reaminti
visele, păstrează libidoul, întăreşte sistemul imun, creşte calitatea
calita
somnului, acŃionează ca antioxidant, susŃine funcŃiile sezoniere.
Insomniile de obicei le apar între 2 şi 4 dimineaŃa, perioada de timp în
care de obicei se secretă melatonina. SecreŃia redusă de serotonină
duce la apariŃia depresiilor.
Pentru a supravieŃui
ieŃui variaŃiilor ciclice ale mediului, organismele de pe
planetă au nevoie de mecanisme nu doar pentru detectarea
modificărilor mediului în care trăiesc dar de asemenea pentru
anticiparea lor. În absenŃa unei chei explicite din mediu, organismele
au nevoiee de un semnal intern asupra schimbărilor ce urmează să apară
pentru a realiza modificările adaptative din timp la nivelul biologiei
organismului. Glanda pineală este senzorul extrem de fin pentru
detectarea acestor modificări şi iniŃierea reglajelor fiziologice
fizio necesare.
Dr. Rick Strassman, autorul unei monografii despre dimetiltriptamină
(DMT) - considerată molecula spiritului, a observat printre alte aspecte
că glanda pineală produce DMT în timpul naşterii, al morŃii, în timpul
experienŃelor spirituale, mistice, şi chiar din timpul morŃii clinice
însoŃite de fenomene NDE (near death experiences). Această
particularitate „chimică” se corelează cu ideea
susŃinută de Orient că glanda pineală este un
portal de legătură cu dimensiunile spirituale,
arătând faptul
tul că glanda pineală este implicată
nu numai în adaptarea organismului fizic la
mediu dar şi a fiinŃei umane în totalitate,
adaptarea structurilor sale la mediul subtil,
energetic şi spiritual în care trăieşte. În
momentul naşterii şi al morŃii, precum şi în
fenomenele NDE, sau în experienŃele mistice
fiinŃa respectivă suportă sau realizează o
translaŃie a conştiinŃei sale în alte planuri decât
era până atunci. Şi tocmai activitatea intensă a
glandei pineale, tradusă prin secreŃia importantă de DMT pe care o
realizează, permite adaptarea fiinŃei la noile planuri în care ajunge.
Când glanda pineală funcŃionează armonios conferă fiinŃei starea de
bine, echilibru interior, tendinŃa către spiritualitate şi atitudinea YANG
în viaŃă. Când această glandă endocrină nu funcŃionează armonios sau
este chiar blocată, apar ataşamentul exacerbat faŃă de lumea materială
şi frica de moarte.
O „diagramă emoŃionale a fost prezentată de L. Ron
diagramă a tonurilor emoŃionale”
Hubbard în anii Ү50.
50. Aceasta consta într-o
într listă de emoŃii care aveau
numere corespunzătoare fiecărei emoŃii, pentru a indica nivelul
vibraŃional specific. Ideea de bază era că o persoană tinde să rezoneze
în jurul unui anumit ton emoŃional, care ar caracteriza comportamentul
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Psihologie
său şi nivelul de însufleŃire. Dr. John Whitman Ray a realizat în anii Ү80 au observat că aceste calcificări pot apare în proporŃie de 3% la copiii
o îmbunătăŃire a acestei diagrame arătând corespondenŃa tonurilor de 1 an, 7,1% la cei de 10 ani şi 33% la adolescenŃii de 18 ani. Mult
emoŃionale cu sistemul endocrin. Partea acestei diagrame care se referă înainte ca aceste calcificări să apară în glanda pineală, anumite
la glanda pineală o redăm mai jos. convingeri devin solidificate în mintea noastră, cu alte cuvinte mintea
dobândeşte „abilitatea” de a „întări” idei, concepte, păreri. Astfel noi
Glanda pineală şi energia electromagnetică nu mai suntem capabili să vedem şi să luăm în considerare vastul
număr de posibilităŃi care există în afara viziunii noastre contractate,
Glanda pineală realizează integrarea organismului uman în ritmurile înŃepenite.
temporale, arătând că este un senzor suficient de sensibil la
modificările mediului exterior. Dar uneori o perturbare consistentă a Ne putem întreba de ce
calităŃilor mediului exterior poate afecta funcŃionalitatea acestei glande. ar apare aceste calcificări
şi la copiii mici, la care
Spre exemplu interacŃiunea glandei pineale cu energia încă nu există un sistem
electromagnetică solară – în cazul furtunilor solare, adică în cazul unei de gândire independent
cantităŃi rapid crescute de energie electromagnetică în atmosfera şi bine pus la punct?
terestră, determină un exces de melatonină, care va genera somnolenŃă Fiecare fiinŃă umană
sau dimpotrivă hiperactivitate. Efectele ulterior în cascadă ale vine cu o anumită zestre
influxului masiv de energie electromagnetică de la soare sunt în mod KARMA-ică în ceea ce
normal de scurtă durată, incluzând dureri de cap, palpitaŃii, modificări priveşte modul de a
ale dispoziŃiei, şi stare de disconfort în general. Gândirea haotică sau gândi. Iar deprinderea
confuză, şi de asemenea comportamentul imprevizibil cresc în aceste minŃii de a se împietri,
perioade. Furtunile solare pot influenŃa emoŃiile ducând la o de a se solidifica, ca
amplificare a lor, atât a celor benefice cât şi a celor mai puŃin benefice. efect al încăpăŃânării
excesive, al lipsei de flexibilitate, o luăm cu noi de-a lungul vieŃilor
Sistemele HAARP uzează şi ele de energie electromagnetică a cărei până hotărâm să ne transformăm. Efectul „calcificării” ideilor,
creştere în atmosfera terestră, în cazul utilizării acestor sisteme, va gândurilor este blocarea imaginaŃiei noastre şi a capacităŃii de a găsi
determina afectarea funcŃiei glandei pineale. Astfel, modificarea stării soluŃii şi de a crea legături între idei. Reîntoarcerea la o imaginaŃie
organismului pe care o produce acŃiunea sistemelor haarp este oarecum expansivă şi la un proces de gândire liber, lipsit de limitări ne
asemănătoare celei datorate furtunilor solare, cu diferenŃa că durerile, realiniază cu potenŃialul nelimitat al creaŃiei, dezvăluindu-ne iluzia
stările proaste sau modificările de gândire care apar durează atât timp „matrix-ului" în care trăim. Aşa cum calcificarea pinealei poate fi
cât sistemele respective sunt în funcŃiune, nu sunt de scurtă durată ca în reversată odată ce substanŃele şi hormonii necesari sunt produşi în
cazul furtunilor solare, şi că aceste sisteme nu amplifică stările/trăirile creier, modificarea sistemul nostru de credinŃe, gânduri şi emoŃii poate
benefice, ci invers. crea o „decalcifiere”, o „de-solidificare” a activităŃii minŃii, fapt care va
suŃine expansiunea conştiinŃei în acest plan şi în celelalte.
Atât lumina cât şi energia electromagnetică invizibilă scad conversia
serotoninei în melatonină. Deşi mecanismele sunt incomplet descrise, Una din substanŃele care „ajută” la apariŃia calcificărilor în glanda
alterarea în producerea de melatonină datorită luminii par a fi aceleaşi pineală este florul. Glanda pineală absoarbe mai mult flor decât orice
ca cele datorate expunerii la câmpurile electromagnetice. alt Ńesut sau organ din corp. Cum scăpăm de florul din apă? Prin filtre
cu osmoză inversă. Fierberea apei nu ajută la îndepărtarea florului, ci îi
Cauzele care determină blocarea glandei pineale
creşte concentraŃia.

Orice chist sau calcifiere care apare la nivelul glandei pineale arată că
Chimistul cercetător Charles Perkins a fost trimis de guvernul SUA
există anumite blocaje energetice la acel nivel. Studiile realizate de
pentru a certifica adevărul asupra florurării apei. Acesta a descoperit
diferiŃi cercetători au arătat că astfel de formaŃiuni – chisturi, calcificări
că: „chimiştii germani (din anii Ү30) au inventat un plan foarte ingenios
– pot apare la orice vârstă.
şi cu bătaie lungă pentru controlul maselor, plan care a fost supus
aprobării şi ulterior adoptat de Consiliul General German. Acest plan
Diferite publicaŃii afirmă că în general calcificările glandei pineale apar
era de a controla populaŃia din orice zonă prin administrarea unor
după vârsta de 12 ani sau după apariŃia pubertăŃii. Dar există studii care
p. 182 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Psihologie
substanŃe prin apa de băut… În această schemă de control al maselor,
florura de sodiu ocupa un loc important. .. Oricum, şi eu vreau să fac
aceasta să fie foarte clar, adevăratul motiv din spatele florurării apei
este de a reduce rezistenŃa maselor faŃă de dominare şi control şi
pierderea libertăŃii…Administrarea de doze repetate de cantităŃi foarte
mici de flor va conduce în timp la reducerea puterii individuale de a
rezista dominării, prin otrăvirea lentă şi narcotizarea acestei zone a
Ńesutului cerebral (glanda pineală –n.n.), şi va face persoana respectivă
supusă voinŃei celor care vor să îi guverneze… Aceste aspecte mi-au
fost dezvăluite către un chimist german care a fost unul din oficialii
marelui concern din industria chimică IG Farben şi era o figură
importantă în mişcarea nazistă la momentul acela… Spun acestea cu
toată sinceritatea şi competenŃa unui om de ştiinŃă care a petrecut 20
de ani realizând cercetări în domeniul chimiei, biochimiei, fiziologiei
şi patologiei florului… Orice persoană care bea apă florurată
artificial pentru un an sau mai mult nu va mai fi niciodată aceeaşi
persoană, din punct de vedere mental sau fizic”.
Pe lângă flor, alimente cum ar fi zahărul, produsele înalt procesate,
organismele modificate genetic, mercurul afectează puterea şi
receptivitatea glandei pineale. De aceea este extrem de important să
fim atenŃi la ceea ce mâncăm şi să nu evităm să citim toată lista de
ingrediente a produselor alimentare pe care le cumpărăm.
Un alt aspect important care poate afecta glanda pineală este deficitul
de lumină. Lumina naturală este un „aliment” important pentru
sănătate, deficitul său determinând alterări ale secreŃiei hormonilor
glandei pineale. Studiile au arătat că o lipsă a luminii naturale şi
expunerea prelungită la lumină artificială conduc la insomnie,
anxietate, depresie, agresivitate şi boli degenerative.
După studiile mai multor cercetători glanda pineală, în cazul majorităŃii
oamenilor, funcŃionează minimal sau mai bine zis doarme. Aceasta se
datorează mai multor factori, din care cei mai importanŃi sunt:
1.poluarea vizuală – televizor, lumină artificială, computer, etc.
2.expunerea la frecvenŃe electromagnetice – telefonie mobilă, sisteme
haarp, etc.
3.consumul de flor (pastă de dinŃi, apă potabilă) şi de clor (apa
potabilă)
4. mercurul existent în amalgamurile dentare, în vaccinuri (timerosalul
folosit ca agent de conservare), în carnea de peşte şi în fructele de mare
(datorită apei poluate în care trăiesc acestea)
5. anumite pesticide care sunt utilizate la creşterea legumelor şi
fructelor
6. alcoolul şi fumatul
p. 183
7. îndulcitori artificialii (aspartam, ciclamat etc.), zahărul rafinat,
diverse E-uri, deodorantele, anumite substanŃe chimice utilizate în
soluŃiile pentru curăŃat sau în spray-urile de cameră.
S-a observat că o persistenŃă a emoŃiilor negative cum ar fi frica, furia,
şi sentimentul de negare a propriei fiinŃe psihic afectează în mod
negativ glanda pineală.
Deblocarea, stimularea, hrănirea glandei pineale
Dacă glanda pineală nu funcŃionează sau funcŃionează minimal, suntem
orbi faŃă de dimensiunile spirituale ale vieŃii. Am putea spune că
suntem „tăiaŃi” de la mesajele pe care am putea să le primim din lumile
spirituale, pline de dragoste şi vindecare, atunci când această glandă nu
funcŃionează bine. Glanda pineală va produce în mod natural propriul
DMT când va fi total funcŃională.
Atunci vom fi capabili să rămânem în majoritatea timpului într-o stare
vizionară.
CurăŃirea glandei pinealei este absolut necesară pentru cei care doresc
să îşi dezvolte percepŃiile lor multidimensionale. Câteva aspecte de
bază pentru detoxifierea pinealei:
- mercurul poate fi eliminat din organism prin utilizarea zilnică de
chlorella, iarba de grâu verde şi spirulină. De asemenea,
coreandrul consumat zilnic ajută la eliminarea mercurului din creier.
- mâncarea organică care să aibă o predominanŃă raw-vegan este foarte
utilă pentru detoxifierea pinealei.
- ciocolata raw – este stimulentă şi detoxifiantă pentru glanda pineală,
şi de asemenea are o acŃiune antioxidantă puternică.
- consumul de alimente cu vibraŃie înaltă - seminŃe de cânepă (Hemp
seeds), camu camu (Myrciaria dubia), acai (Euterpe olareacea, o
specie de palmier), spirulina, chlorella şi iarba de grîu verde, susŃine
funcŃionarea normală a glandei pineale.
Există plante şi remedii care sunt menŃionate de mai mulŃi autori ca
fiind de mare ajutor pentru energizarea şi buna funcŃionare a glandei
pineale. Dintre acestea menŃionăm:
wood betony (Betonica officinalis sau Stachys officinalis),
gotu kola (Centella asiaica),
brahmi (Bacopa monnieri),
shankapushpi (Convolvulus pluricaulis),
jatamansi (Nardostachys jatamansi, nard),
gingko biloba, vacha (Acorus calamus),
santal şi uleiul esenŃial de santal,
ashwagandha (Witania somnifera),
germenii de alfalfa,
germenii de grâu,
pătrunjelul,
pepenele galben,
sucul de ananas,
uleiul de măsline,
lecitina, tămâia,
extractul sau sucul de noni crud sau extras la rece,
uleiul esenŃial de trandafir,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Psihologie
uleiul esenŃial de lavandă,
uleiul esenŃial de mir,
uleiul esenŃial de ienupăr,
uleiul esenŃial de muşeŃel albastru.
O mare parte din aceste remedii, dar mai ales gingko biloba, uleiul
esenŃial de santal şi de tămâie cresc fluxul sanguin spre/în glanda
pineală. S-a observat
servat că creşterea fluxul sanguin în această zonă, care
implică creşterea oxigenării zonei, are anumite efecte benefice asupra
întregului organism: reîntinerirea sistemului imun, îmbunătăŃirea
somnului şi a sănătăŃii sexuale, echilibru interior, eliminarea
eliminare
sindromului de oboseală cronică, atitudine pozitivă, experienŃe
spirituale înalte.
De asemenea există alimente bogate în melatonină care pot susŃine sau
suplimenta funcŃia pinealei. Printre acestea se numără:
cireşele montmorency,
iarba de grâu verde,
iarba de orz verde.
Festuca arundinacea este denumirea botanică pentru planta numită
popular păiuş înalt şi este considerată de anumiŃi autori ca având cel
mai mare conŃinut de melatonină dintre toate plantele.
Alte alimente bogate în melatonină sunt: lapte, migdale, plante
leguminoase, curmale uscate, struguri, porumb, orz, ovăz.
Punctul de reflexoterapie corespunzător glandei pineale se află situat în
mijlocul degetului mare al piciorului - chiar în mijlocul spiralei ce se
observă pe pielea degetului, iar la mână zona reflexogenă pentru
epifiză este în mjlocul spiralei pe buricul degetului mare.
MeditaŃia yoghină profundă, consumul de mâncare organică adecvată,
odihna bună, vizualizarea şi conectarea la energia pozitivă a vieŃii,
contactul cu natura, consumul de plante şi remedii care susŃin şi
energizează pineala sunt necesare pentru îmbunătăŃirea funcŃiei acestei
glande.
De asemenea, expunerea frecventă la lumină naturală, la lumina
soarelui, timp de minim 20 de minute, va ajuta la stimularea glandei.
glan
Doar să nu uitaŃi să vă scoateŃi ochelarii de soare şi, eventual, pălăria.
Atunci când este trezită, glanda pineală aduce printre altele abilitatea
de a călători în planurile astrale la voinŃă, de a explora alte dimensiuni,
de a prevedea viitorul, de a primi informaŃii de la fiinŃe din alte planuri
şi de a experimenta stări foarte profunde în meditaŃie.
p. 184
Puterea extraordinară a imaginaŃiei creatoare
Daciana Matei - Bucureşti
Motto: „Omule
Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti
aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale. Să ştii că tot ce
închipuieşti este realizabil şi se face direct proporŃional cu încrederea
ta… De ce te fereşti oare să stai de vorbă cu tine
tin însuŃi, descoperindu-
te astfel un perfect zeu?” Tudor Arghezi
„Simbolurile legile -
Simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”
Confucius
V
izualizarea mentală se bazează pe principii simple. În lucrarea
sa „Principiile psihologiei William James (1842 - 1910),
Principiile psihologiei”,
părintele psihologiei americane, a arătat că mintea
funcŃionează ca o parte a organismului şi că subconştientul ajunge să
manifeste, la un moment dat, orice imagine care a fost menŃinută şi
susŃinută cu o credinŃă fermă în minte. El afirmă: „AcŃionează
„ ca şi
când lucrul pe care Ńi-ll doreşti există deja şi el se va concretiza cu
puternică La rândul său, Joseph
siguranŃă, împlinind astfel dorinŃa ta puternică”.
Murphy scrie în cartea „Puterea
Puterea extraordinară a subconştientului tău”
tău
că „sentimentul care însoŃeşte vizualizarea
zualizarea este foarte important. De
aceea trebuie să simŃiŃi orice sugestie pe care o trimiteŃi către
realitate Subconştientul
subconştient ca şi când aceasta reprezintă o realitate”.
este sensibil la imagini mentale şi putem să îl influenŃăm deoarece
imaginile suntt cele care introduc în fiinŃa noastră o idee de durere sau
una de bucurie. Subconştientul înregistrează tot ceea ce se petrece ca şi
cum s-ar derula într-un un prezent continuu, nefăcând distincŃia dintre
trecut şi viitor. El primeşte orice informaŃie îi furnizăm
fur sub formă de
imagini sau sugestii mentale şi le stochează, asemeni unei baze de date,
din care putem ulterior să accesăm, printr-o
printr practică adecvată, datele pe
care le conŃine.
A vizualiza înseamnă a ne imagina mental un obiect, o acŃiune sau o
fiinŃă
Ńă până când această imagine capătă o puternică senzaŃie de
realitate, conducând la realizarea cât mai rapidă a ceea ce se
vizualizează. Aşadar, prin intermediul puterii noastre de imaginaŃie,
putem vizualiza în mintea noastră orice obiect sau fenomen dorimdori să se
împlinească. Dar nu întotdeauna un obiect vizualizat de cineva va avea
aceleaşi caracteristici cu acelaşi obiect văzut de altcineva, deoarece
ceea ce „văd” oamenii depinde de personalitatea lor, de starea lor de
spirit şi de ceea ce-ii interesează în î acel moment.
Joseph Murphy spune: „În În profunzimile subconştientului sălăşluiesc
înŃelepciunea nesfârşită, puterea şi bogăŃia fără limite. Toate acestea
aşteaptă să fie descoperite şi canalizate în mod corect şi benefic. Este
timpul să vă cunoaşteŃi disponibilităŃile
nibilităŃile latente, pentru ca ele să capete
o formă concretă în această lume.”
„O
O imagine clară şi bine susŃinută în minte valorează cât mii de
”, spune un proverb chinezesc. Gândirea vizuală, imaginativă a
cuvinte”,
fost folosită de către oameni chiar înainte
înai de a-şi dezvolta gândirea
verbală, raŃională. În trecutul îndepărtat, oamenii erau conectaŃi direct
la natura înconjurătoare, şi în consecinŃă apăreau în mod natural
comunicări cu elementele supranaturale, creaŃii mitologice, perceperea
divinităŃii în tot ce-ii înconjura. Cuvintele au început apoi să înlocuiască
imaginile vizuale şi astfel, de-aa lungul timpului, raŃiunea a substituit
aproape în totalitate imaginaŃia creatoare. Astfel, tot ceea ce era natural
şi în armonie cu divinitatea s-aa diminuat şi a fost înlocuit cu
raŃionamente abstracte, reci, fără consistenŃă şi valoare. Majoritatea
filosofilor regăsesc în condiŃia omului aşa-zis
aşa civilizat un handicap
major: incapacitatea acestuia de a percepe naturalul, armonia,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Psihologie
simbolismul, frumuseŃea ce sălăşluieşte în întreaga natură, eliminarea
sacrului şi a misterului din viaŃa noastră, lipsa fanteziilor şi a reveriilor.
Astfel, omul care era în permanentă comuniune cu divinul se
transformă în omul-maşină, omul dominat de tehnologie, ce
funcŃionează el însuşi ca un mecanism automat.
În vechime, când oamenii trasau o linie dreaptă, un cerc, o cruce, o
linie şerpuită reprezentau o adevărată ştiinŃă nemuritoare. Simbolurile
sacre serveau drept instrumente de adorare a divinului sau forme de
comunicare, fără a fi nevoie de cuvinte. Confucius spunea că
„simbolurile reglementează lumea, nu cuvintele sau legile”. Astfel,
înŃelegând simbolurile şi modul în care ele se manifestă în creaŃie,
putem ajunge la esenŃă. Din punctul de vedere al filosofiei hermetice,
folosirea simbolurilor sacre şi menŃinerea lor în minte atrage după sine
rezonanŃa cu energiile specifice acelui simbol sau imagine sacră.
De exemplu, YANTRA-ele şi MANDALA-ele sunt imagini sacre
utilizate în India de peste 2000 de ani de către yoghini. Prin focalizarea
fermă şi continuă a atenŃiei asupra acestor elemente simbolice se
stabileşte rezonanŃa cu energia lor subtilă specifică, obŃinându-se în
final o stare de uniune a celui care se concentrează asupra lor cu
aspectele divine reprezentate de acele forme sacre. Prin vizualizare se
obŃine această formă de identificare cu semnificaŃia esoterică a
imaginii alese şi aceasta presupune o veritabilă experienŃă interioară.
Fiecare fiinŃă devine gradat ceea ce gândeşte
„GraŃie imaginaŃiei creatoare perfect controlate, noi elaborăm
descoperiri geniale şi concepem proiecte îndrăzneŃe pe care apoi, cu
anticipaŃie, le putem vizualiza CLAR. Fără imaginaŃia creatoare, care
facilitează REZONANłA cu o mulŃime de energii subtile, benefice,
creatoare din MACROCOSMOS, oamenii ar trăi ghidaŃi numai de
dorinŃele şi impulsurile primare. Întotdeauna noi începem prin a ne
imagina, în mod creator şi benefic, o anumită transformare, apoi,
dinamizaŃi lăuntric de energiile subtile din MACROCOSOMOS cu
care intrăm în REZONANłĂ, urmărim să o realizăm cu ajutorul
capacităŃii noastre de gândire şi a inteligenŃei, după care, la un
moment dat, în cazul succesului, constatăm că totul se transformă aşa
cum noi ne-am imaginat anterior.” Pentru a avea rezultate remarcabile
în practică trebuie, pentru început, să învăŃăm să gândim pozitiv, să fim
optimişti şi deschişi spre orice transformare lăuntrică. Prin exerciŃiu,
prin practică consecventă şi perseverentă, cu răbdare vom reuşi să
realizăm chiar şi cele mai dificile posturi corporale, tehnici de
respiraŃie controlată. Cea mai bună modalitate de a reuşi aceasta este ca
atunci când realizăm o postură corporal pe care încă nu o stăpânim prea
bine din cauza lipsei de flexibilitate, de echilibru şi a rigidităŃii
structurii noastre fizice, să ne vizualizăm şi totodată să ne mentalizăm
executând perfect acea postură. În acest fel, efectele specifice acelei
posturi vor apare foarte repede şi vor fi mult amplificate.
Tehnica vizualizării creatoare constă în a ne formula o idee forŃă şi a o
percepe cu ochii minŃii ca şi când ea ar fi deja concretizată. Această
mentalizare trebuie să fie susŃinută şi menŃinută suficient de mult timp
în mintea noastră pentru a ajunge „să prindă rădăcini” şi ulterior să se
împlinească în realitate. Orice lucru pe care ni-l imaginăm în acest mod
va deveni la fel de real ca orice obiect material care se află în jurul
nostru.
Fiecare dintre noi poate să-şi modifice structura corpului, modul de a
gândi precum şi modul său de viaŃă, exact aşa cum îşi doreşte. Puterea
de care ne folosim pentru a realiza toate acestea este imaginaŃia
creatoare, la care se adaugă voinŃa de a susŃine aceste transformări şi
credinŃa în reuşita deplină. Dacă aceste elemente sunt însoŃite de
bunăvoinŃă, dragoste şi linişte interioară, atunci cu siguranŃă întreaga
viaŃă ne va fi plină de împliniri şi succese binemeritate.
Din punct de vedere al predominanŃelor energetice pe anumiŃi centri de
forŃă (CHAKRA), se ştie că fiinŃele care au centrul de forŃă
SWADHISTHANA CHAKRA activat în mod armonios prezintă o
p. 185
imaginaŃie bogată şi activă, sunt fiinŃe puternic impresionabile şi
prezintă capacitatea de a-şi transpune verbal percepŃiile. Swami
Shivananda afirmă: „Cel care se concentrează intens şi meditează
profund asupra lui SWADHISTHANA CHAKRA şi asupra energiilor
sale ascunse corespondente nu se mai teme deloc de apă. El obŃine
mari puteri psihice, imaginaŃie creatoare genială, cunoaştere intuitivă
şi se bucură de o stăpânire perfectă a funcŃiei sexuale şi a simŃurilor.
De asemenea, el cunoaşte cu uşurinŃă lumile sublime astrale. Pasiunea
înlănŃuitoare, mânia, ataşamentul, orgoliul, gelozia şi alte impurităŃi
psihice sunt uşor şi complet eliminate de el. FiinŃa în cauză îşi
regenerează corpul fizic, rămâne tânăr şi ajunge să cucerească
moartea.”
Prin intermediul vizualizării creatoare, al cărei mecanism este extrem
de eficient şi perfect realizabil, omul devine gradat ceea ce gândeşte,
aşa cum se afirmă în textele înŃelepciunii. Cu ajutorul puterii mentale
noi devenim creatorii succesului sau eşecului nostru în orice activitate
ne lansăm. ÎnŃelegem astfel că noi suntem direct şi singurii
responsabili de fericirea sau suferinŃa noastră, de libertatea sau
îngrădirea propriei noastre fiinŃe. Folosindu-ne din plin imaginaŃia
creatoare benefică şi puterea de vizualizare mentală ne putem trezi şi
dezvolta capacităŃile interioare latente şi putem deveni conştienŃi de
natura noastră divină.
ImaginaŃia creatoare ne stimulează tendinŃa spre perfecŃiune
„ImaginaŃia creatoare ne transformă gradat în fiinŃe umane benefic
gânditoare, deschise, gata mereu să iubească şi să evolueze. Ea ne
trezeşte şi ne amplifică măiestria amoroasă şi ne diversifică puterea de
a crea, oferindu-ne posibilitatea de a evada fulgerător din realitatea
individuală prin intermediul vizualizării mentale dirijate. Energia
subtilă a imaginaŃiei creatoare ne dinamizează capacitatea de a
concepe uimitoare teorii ştiinŃifice sau de a revela simbolismul ascuns,
inerent realităŃii şi ideile forŃă ale lui DUMNEZEU.”
Fiecare fiinŃă umană acŃionează, simte şi înfăptuieşte în conformitate
cu ceea ce îşi imaginează că este adevărat despre propria sa persoană şi
despre tot ceea ce o înconjoară. Acesta este un fenomen perfect
normal, un proces al funcŃionării creierului uman.
Este deja binecunoscut faptul că există diferenŃe între funcŃiile
emisferei stângi a creierului şi cele ale emisferei drepte. Emisfera
stângă controlează partea dreaptă a corpului şi este implicată în
gândirea logică, analitică, în funcŃiile verbale şi matematice, iar
emisfera dreaptă controlează partea stângă a corpului şi este
responsabilă cu orientarea în spaŃiu, dezvoltarea aptitudinilor artistice,
structurarea imaginii corporale, capacitatea de a sintetiza structura
lucrurilor fără a le analiza concret.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină
De cele mai multe ori,, majoritatea oamenilor îi privesc cu suspiciune
pe yoghini, mistici şi metafizicieni. Clarviziunea, premoniŃiile,
talentele mediumice, comuniunea extatică prin rugăciune cu Dumnezeu
şi chiar genialitatea sunt de multe ori privite ca o ameninŃare la adresa
echilibrului societăŃii. Aceşti oameni consideră că nu putem obŃine
rezultate concrete în viaŃa noastră, decât prin muncă asiduă, că numai
prin efort fizic şi intelectual susŃinut vom putea avea o viaŃă
împlinitoare, lăsând la o parte reveriile şi imaginaŃiile
imagina noastre. Această
mentalitate Ńine de o predominanŃă a emisferei stângi a creierului, în
care totul este analitic, calculat şi logic.
Cu toate acestea, în mod paradoxal, printr-oo dinamizare a jumătăŃii
drepte a creierului, aparent rigidă şi limitatoare, e, noi putem intra cu
uşurinŃă în legătură cu potenŃialul nostru lăuntric nebănuit şi, printr-o
printr
adecvată dezvoltare a capacităŃilor latente, putem avea acces la trăiri şi
experienŃe spirituale uluitoare. Prin folosirea cu succes a imaginaŃiei
creatoare, vom m putea să învingem obstacolele de tot felul pe care le
întâlnim de-aa lungul vieŃii şi de asemenea să ne bucurăm din plin de
rezultatele muncii noastre. Comparativ cu modul de acŃiune al
oamenilor la care predomină emisfera stângă a creierului, cei care au
activată predominant emisfera dreaptă vor avea reuşite mai mari şi mai
evidente în ceea ce întreprind, vor fi mai optimişti şi mai încrezători în
forŃele proprii şi mult mai senini şi destinşi decât ceilalŃi. Secretul
constă în a vizualiza ce fel de viaŃă îŃi doreşti să ai, să menŃii cu ardoare
această imagine a vieŃii tale, să te bucuri de reuşită chiar înainte de a o
avea şi să fii ferm convins că aşa se va petrece.
Sistemul nervos nu face diferenŃa dintre o experienŃă imaginată şi una
reală. În ambelele cazuri el reacŃionează automat la informaŃia pe care
creierul i-oo transmite. InformaŃiile care vin din exterior, culese de
diferitele organe de simŃ, se transmit sub forma unor impulsuri
nervoase către creier, care le descifrează, interpretează şi evaluează,
evalu
generând apoi imagini sau idei mentale. Aceste imagini sau idei care ne
apar ne fac să avem diferite convingeri sau păreri despre un fenomen
exterior şi ne determină să reacŃionăm într-un un anumit fel. Astfel, vom
acŃiona şi vom simŃi nu în conformitatee cu ceea ce sunt de fapt lucrurile
în realitate, ci în funcŃie de imaginea pe care o are mintea noastră
despre ele. Deşi acest lucru poate să pară la prima vedere o limitare, el
are valenŃe transformatoare profunde. Bazându-ne ne pe faptul că sistemul
nervos nu discerne între o experienŃă imaginată şi una reală, ne vom
putea vizualiza ca având anumite aptitudini sau calităŃi pe care dorim
să le trezim în fiinŃa noastră şi, menŃinând vie această imagine în minte,
rezultatele reale nu vor întârzia să apară. În felul acesta, imaginaŃia
creatoare ne va stimula tendinŃa spre perfecŃiune.
p. 186
ToŃi oamenii aspiră sa fie fericiŃi, dar puŃini ştiu că suntem liberi să
trăim această stare minunată oricând dorim. De cele mai multe ori,
oamenii caută reŃete complicate pentru a dobândi fericirea, neŃinând
cont că marile adevăruri ale vieŃii sunt simple, creatoare şi dinamice.
Folosindu-nene imaginaŃia creatoare, putem intra în rezonanŃă cu starea
de fericire, de bine şi cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „câte
„
sunt adevărate,, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate,
câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice
”. (Filipeni, 4:8)
laudă, la acestea să vă fie gândul”.
A dobândi mereu succesul atunci când ni-l
ni propunem înseamnă a reuşi
înn viaŃă şi a fi cu adevărat fericiŃi. Joseph Murphy afirmă:
„Experimentarea
Experimentarea continuă a acestor binefaceri constituie o părticică
din viaŃa eternă la care se referea Iisus când afirma că lucrurile cele
mai importante sunt pacea, armonia, siguranŃa, libertatea
liberta individuală
şi fericirea şi că acestea sunt intangibile, deoarece nimeni nu vi le
poate răpi. Ele provin din esenŃa divină a fiinŃei dumneavoastră. Cine
meditează asupra acestor calităŃi va intra imediat în rezonanŃă cu
sursa lor, subconştientul umplându
du-se cu ideile lor forŃă. Acestea sunt
o parte din adevăratele comori «pe care nici molia, nici rugina nu le
strică» (Matei 6: 20)”
Un erou sanitar – Dr. Vasile Andreescu
Maruca Pivniceru (Andreescu) – Bucureşti
După actele dosarului de la Institutul Medico -
Farmaceutic, reiese că s-aa născut la 26 octombrie 1850 în
comuna Farău (jud. Alba).
A
urmat 7 clase la gimnaziul greco catolic din Blaj. Cererea,
înregistrată la 30 iulie 1869, poartă aprobarea lui Carol
Davila. Devine apoi protejatul, omul de încredere şi
aghiotanul său. În anul 1873 a primit gradul de medic sublocotenent
sublo şi
a participat în 1874, la campania războiului sârbo-bulgar,
sârbo unde a
activat la o ambulanŃă. Pentru meritele sale din această campanie, a
primit ordinul
inul Takola, iar şeful său Carol Davila i-ai dat o frumoasă
trusă medicală donată apoi SocietăŃii de medicină de către fiul său, dr.
Gheorghe Andreescu, cu ocazia comemorării doctorului Vasile
Andreescu de către Societatea de Medicină. I se spunea „Falsul
Davila",
avila", purtând aceiaşi favoriŃi ca mentorul său Carol Davila, o
pictură de Petrescu Moga, reprezentând pe doctorul Vasile Andreescu,
se află la societatea de Istorie a Medicinii, depusă de familie.
A participat la Campania din 1877, în urma căreia a fost distins cu
„Ordinul Steaua României cu spadă". Medalia Apărătorilor
IndependenŃi şi alte decoraŃii.
1887 are dreptul de a se prezenta la susŃinerea tezei
Între anii 1885-1887
de doctor. Sunt interesante tezele de la doctoratele găsite la dosar,
arătând modul de examinare şi răspunsul scris care marchează
expresia cunoştinŃelor teoretice şi practice ale epocii. La puŃinii ani
care s-au
au scurs după înfiinŃarea FacultăŃii de Medicină din Bucureşti,
primeşte din partea juriului nota „Prea bine" şi i se acordă diploma de
doctor în medicină şi chirurgie (semnează Pro. Petrescu, Severin şi
Felix). Căpitanul Dr. Vasile Andrescu, împreună cu soŃa Ema
Străjescu, locuieşte la Spitalul Militar din Bucureşti, primind
conducerea serviciului dermato, preparând şi publicând un memoriu
me -
„despre recidiva sifilisului".
A continuat a servi ca medic militar până la pensionare, în anul 1909.
A fost din nou mobilizat în anul 1913 în războiul din Bulgaria, fiind
colonel medic la Orbanic, unde i s-a s dat conducerea unui lazaret de
holerici la Turak-lzvor.
lzvor. În anul 1917, în timpul campaniei din
Moldova, s- a îmbolnăvit de tifos exantematic. A murit în judeŃul
Vaslui. A fost înmormântat la Negreşti. După mulŃi ani Generalul Ion
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
Răşcanu a exhumat rămaşiŃele tuturor ostaşilor îngropaŃi acolo şi le-a conexiuni pot fi verificate din orice direcŃie, confirmând, tocmai prin
dus la Vaslui, în cimitiru l Eroilor. aceasta, caracterul lor riguros ştiinŃific.
In cartea de aur a generalului Dr. Vicol, colonelul doctor Vasile
Andreescu este citat printre eroii sanitari, împreună cu un alt erou,
generalul doctor Vereanu. Deoarece multe dintre noŃiunile fundamentale ale acestui sistem se
Istoria medicinii, prin dr. Eugen Şerbănescu, a comemorat
com la 6 martie regăsesc şi în filosofia tradiŃională
diŃională indiană, s-a
s crezut că Ayurveda nu
1966 pe dr. Vasile Andreescu, cu care ocazie au fost donate de fiul său este decât o ramură a filosofiei, astfel încât s-a s considerat că ea
Dr. Gh. Andeescu, o serie de acte, precum şi trusa dăruită de Carol reprezintă un sistem medical total diferit de cel al medicinii
Davila. occidentale. Astfel se poate explica lipsa unui limbaj comun, a cărui
imperioasă necesitate, în vederea stabilirii unor raporturi de
complementare reciprocă, începe să fie recunoscută tot mai mult în
De la bioetică la auto-etică
etică prin medicinile naturale. ultimul timp, chiar în mediile academice occidentale.
Medicina tradiŃională indiană, Ayurveda,
yurveda, între
Dacă ar fi să încadrăm medicina tradiŃională Ayurveda într-unulîntr din
tradiŃie şi ştiinŃă (II) modele propusee de Laplantine în cartea sa, La médecine populaire des
campagnes françaises aujourd’hui,, aceasta ar putea fi plasată în cadrul
celui de-al al doilea model, cel în care practicianul, sau medicul
Alina Antonia - Bucureşti ayurvedist, nu se opune bolii, ci îl asistă pe pacient în procesul
proces de
vindecare. Ayurveda consideră că boala reprezintă de fapt o
Aşa cum am arătat până acum, este fapt dovedit că medicina îndepărtare a fiinŃei de sine însăşi, ca urmare a ignorării propriei sale
ştiinŃifică şi-aa descoperit anumite limite în soluŃionarea
soluŃiona unor naturi profunde. Bolnavul nu mai este el însuşi, nu se mai recunoaşte,
probleme bioetice, mai ales atunci când intră pe tărâmul îşi este sieşi străin. Această
subiectivismului uman. îndepărtare de cunoaşterea
propriei fiinŃe are, în
concepŃia ayurvedică, mai

R
evenim aşadar la întrebarea: Ar putea reprezenta medicinile
multe grade de profunzime.
naturale nişte posibile surse de inspiraŃie şi complementaritate
Cu cât fiinŃa se îndepărtează
în acest sens? Medicina ştiinŃifică nu va putea răspunde
mai mult de esenŃa sa, cu
niciodată acestei întrebări, în mod onest şi imparŃial, atâta timp cât nu
atât devine mai vulnerabilă
va avea deschiderea să accepte provocarea experienŃei directe propuse
faŃă de bolile severe şi
de acestea şi înŃelegerea profundă a esenŃei lor. În loc să le reproşeze că
dificil de vindecat. În
ar folosi metode simpliste
impliste şi periculoase pentru sănătatea pacientului,
consecinŃă, adevărata
prin aşa-zisa
zisa lipsă de rigurozitate şi prin subiectivismul lor, medicina
prevenŃie şi vindecare a
ştiinŃifică actuală ar trebui să-şi şi dorească cu adevărat o abordare
bolilor presupune, în
serioasă a anumitor modalităŃi ale medicinilor tradiŃionale, dar nu
această viziune, regăsirea,
obligându-le să-şi şi convertească propriile metode la metodele ştiinŃifice
printr-o cunoaştere
occidentale, ci îndrăznind ea însăşi să pătrundă în lumea cunoaşterii pe
adecvată, a echilibrului
care medicinile naturale tradiŃionale o oferă. Această cunoaştere,
caracteristic propriei naturi,
afirmam anterior, este susceptibilă de a dezvălui o nouă paradigmă a
esenŃiale, a fiinŃei. De altfel,
sănătăŃii şi îngrijirilor medicale, diferită de cea cu care ne-a
ne obişnuit
acesta este şi motivul pentru
ştiinŃa modernă, mereu dornică să ordoneze, să aranjeze, să
care, pentru a fi cu adevărat şi rapid eficiente, tratamentele
tra ayurvedice
regularizeze totul din exterior, dintr-un un punct de vedere aşa-numit
aşa
necesită un demers de conştientizare, o asumare a procesului de
„obiectiv”.
vindecare din partea pacientului, astfel încât vindecarea să fie profundă
şi completă, la toate nivelurile. Astfel, pacientul va trebui să se
Legile şii mecanismele de funcŃionare ale medicinilor naturale obiectiveze, începând de la atitudini,
titudini, sentimente, emoŃii, până la
tradiŃionale autentice sunt, dimpotrivă, abordate dinspre interior, în mecanisme foarte subtile ale fiinŃei sale, toate acestea jucând un rol
sensul unei autodescoperiri şi autocunoaşteri profunde a fiinŃei, extrem de important în menŃinerea stării de echilibru şi sănătate. De
mergând apoi către cunoaşterea exteriorului, a Macrocosmosului, a exemplu, mânia, încrâncenarea, aroganŃa, timiditatea, complacerea,
universului şi a conexiunilor inefabile ale acestuia cu microcosmosul refularea, frica etc. constituie, la un nivel foarte profund, cauze subtile
fiinŃei umane. Pentru ca această perspectivă să devină accesibilă şi ale bolilor, materializate prin dezechilibre energetice care pot lua
medicinei convenŃionale, ea ar trebui să-şi şi modifice în primul rând diverse forme, în oricare dintre structurile fiinŃei: psihic, emoŃional,
imaginea pe care o conferă corpului uman de câtevacâte secole încoace, vital etc. În cele din urmă, acestea se manifestă
manifest la nivel fizic sub forma
aceea de simplă colecŃie de organe, cu una integratoare, holistică, a diverselor maladii: tulburări circulatorii, inflamaŃii, degenerescenŃe de
omului aflat într-oo legătură simbiotică, pe toate planurile, cu întregul tot felul etc.
Macrocosmos, cu universul.
„Este o iluzie să considerăm că prin simpla administrare a unui
Am ales pentru analiza noastră sistemul tradiŃional medical indian,indi remediu sau a altuia putem elimina cu adevărat o suferinŃă. Niciun
Ayurveda, tocmai pentru că el reprezintă un sistem de sănătate care rezultatt durabil nu va putea fi obŃinut atâta timp cât pacientul nu se va
este organizat şi funcŃionează după nişte legi la fel de riguroase ca şi transforma interior, în sensul corecŃiei, al eliminării atitudinilor,
cele ale ştiinŃelor moderne, dar care au o bază de plecare diferită. Dacă sentimentelor, gândurilor, trăirilor, în general al erorilor generatoare
medicina ştiinŃifică evită subiectivismul
smul fiinŃei umane, Ayurveda pune de boli.”
tocmai acest subiectivism pe primul loc în demersul său de
diagnosticare şi vindecare a bolilor. Ea urmăreşte însă circumscrierea
Ayurveda este o formă cultă, moştenitoare
moşteni a sistemelor medicale
lui în anumite concepte şi legi de funcŃionare, care se extind de la
străvechi, bazate pe tradiŃii scrise. În sanscrită, AYUS înseamnă viaŃă
planul fizic până la planuri
anuri din ce în ce mai subtile şi ale căror
şi VEDA înseamnă cunoaştere.. Deci Ayurveda înseamnă cunoaşterea
vieŃii sau ştiinŃa vieŃii. Abordarea ei este considerată a fi una ştiinŃifică
p. 187 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
şi recunoscută ca atare în India, unde este predată în sistemul de
învăŃământ oficial. În ultimele decenii această ştiinŃă a început să
pătrundă, de asemenea şi în diverse medii ştiinŃifice şi de învătământ
din Occident.
„Ea oferă un sistem de interpretări elementare, dar raŃionale, ale
anatomiei corpului uman, care înglobează toate manifestările somatice
şi psihice.” Guy Mazaras, Medicina tradiŃională indiană. Istorie şi
actualitate, ed. Corint, Bucureşti, 2003, p.5. TradiŃional, se consideră
că Ayurveda este o ramură (UPAVEDA) a uneia dintre cele patru
Vede, Atharva-Veda. Dar, dată fiind valoarea sa specială, ea a fost
considerată de către înŃelepŃi ca reprezentând o a cincea veda. Fiecare
modalitate de vindecare a fost minuŃios studiată şi experimentată, ceea
ce a dus, de-a lungul secolelor, la dezvoltarea specializată a opt ramuri
ale sale (ASHTANGA), conform tratatului Ashtanga Hridaya,
aparŃinând înŃeleptului Vagbhata:
- Medicină generală (KAYACIKITSA);
- Chirurgie generală (SHALYATANTRA) ;
- Oto-rino-laringologie (SHAKKYATANTRA);
- Toxicologie (AGADATATANTRA);
- Pshiatrie (BUTHAVIDYA);
- Pediatrie (KANMARABHRITYA);
- Medicină de întreŃinere (RASAYANA) ;
- Medicina afrodisiacelor (VAJIKARANA).
Modalitatea în care tradiŃia medicală a dat naştere gradat acestei ştiinŃe
medicale, Ayurveda, este consemnată în anumite paragrafe din
Atharva-Veda. Cunoaşterea medicală dobândită în perioada de început
a dezvoltării medicinii ayurvedice a fost verificată practic, în mod
sistematic şi organizată în diverse compendii. Cel mai cunoscut dintre
ele este Charaka-Samhita, care menŃionează că această ştiinŃă sacră a
fost revelată de către însuşi BRAHMA, în ipostaza sa creator al
universului (zeu al trinităŃii hinduse a CreaŃiei Brahma-Vishnu-Shiva
ce manifestă funcŃiile de creare, menŃinere şi distrugere a universului).
Un alt tratat ayurvedic celebru este Sushruta-Samhita, care susŃine, de
asemenea, că această ştiinŃă sacră a vindecării s-a născut o dată cu
naşterea universului.
De-a lungul timpului Ayurveda a dezvoltat diverse subsisteme, care
studiază şi analizează foarte pe larg anumiŃi centri energetici ai fiinŃei
umane, denumiŃi în limba sanscrită MARMAS, situaŃi la suprafaŃa sau
chiar în interiorul corpului şi aflaŃi într-o strânsă legătură cu organele şi
cu funcŃionarea acestora, printr-un sistem invizibil de canale
energetice.
Alte abordări iau în
considerare cele şapte
CHAKRA-e, centri
energetici consideraŃi
a fi guvernatorii a tot
ceea ce înseamnă
viaŃă, la diferitele
niveluri ale fiinŃei
umane; aceste niveluri
sunt din ce în ce mai
subtile şi se află într-
o corespondenŃă
axiologică inefabilă
unele cu altele, dar şi
cu toate organele şi
funcŃiile lor. Totodată, primele cinci CHAKRA-e sunt în legătură cu
cele cinci elemente ale Naturii (PRAKRITI): pământul, apa, focul,
aerul şi eterul care formează, în concepŃia ayurvedică, lumea
manifestată perceptibilă.
p. 188
Cunoaşterea corespondenŃelor pe care le propune Ayurveda poate
deveni posibilă, afirmă vedele, doar în mod practic şi specific, adică
prin experimentarea individuală, directă şi progresivă, în universul
interior al subiectului cunoscător, a tuturor acestor realităŃi. De
asemenea, acest sistem energetic complex al fiinŃei umane se găseşte,
în concepŃia Ayurvedei, într-o legătură inefabilă cu focarele energetice
gigantice din univers, în virtutea unei legi universale primordiale,
numită legea rezonanŃei. Astfel, la nivelul microcosmic al fiinŃei
umane, aceste CHAKRA-e pot vibra pe frecvenŃele specifice focarelor
analogice aflate în univers, în Macrocosmos. Prin intermediul
practicilor speciale şi sistematice de purificare şi de dinamizare, pe
care Ayurveda le pune la dispoziŃie, practicantul poate deveni capabil
să activeze această legătură şi să beneficieze în acest fel de energia
gigantică provenită din aceste surse infinite de energie din Univers, la
toate nivelurile fiinŃei sale, în virtutea legii rezonanŃei care permite
atunci schimbul energetic dintre cele două sisteme.
Conform sistemului Ayurveda există o lege cosmică universală
ordonatoare care determină atât regularitatea fenomenelor naturale cât
şi comportamentul uman. Orice abatere de la morală (săvârşită cu voia
sau fără de voia celui care o comite), apare ca o transgresare a acestei
legi, care se traduce sub forma unei dezordini în organism. Boala este
astfel strâns legată de ideea de păcat. De exemplu,
hidropizia (acumularea lichidului în cavităŃile corpului sau în Ńesuturi),
era considerată ca fiind o pedeapsă a zeului VARUNA, păzitorul
acestei legi.
Ayurveda a fost construită pe baza a şase sisteme filosofice (SHAD
DARSHAN): SAMKHYA, NYAYA, VAISHESHIKA, YOGA,
MIMAMSA ŞI VEDANTA. Filosofia SAMKHYA, prin tratatul său
clasic, SAMKHYA – KARIKA, considerat a fi fost scris de către
ISHVARA KRISHNA în jurul anilor 400-500 D.C., prezintă în cele
douăzeci şi cinci de principii ale sale modul în care a luat naştere
manifestarea, prin expansiunea conştiinŃei de la nemanifestat la lumea
manifestată, lumea materială născându-se din inteligenŃa spiritului
creator. Astfel, printr-un proces de emanaŃie ce porneşte din domeniul
lumii cauzale se ajunge la nivelurile din ce în ce mai dense ale lumii
manifestate. Elementele fundamentale care stau la baza oricărui
fenomen de manifestare sunt, în concepŃia acestei filosofii, TATTVA-
ele, constituenŃi ai lumii spirituale şi materiale, ale căror reflexii se
regăsesc pe fiecare nivel al manifestării. În cazul fiinŃei umane,
nivelul cel mai dens de manifestare este chiar corpul fizic. Sistemul
SAMKHYA susŃine că cele cinci TATTVA-e sunt în conexiune cu cele
cinci elemente, aceleaşi care vor fundamenta mai târziu şi medicina
hipocrată.
Corpul fizic nu este deci, în concepŃia Ayurvedei, decât învelişul
vizibil, manifestat la nivelul cel mai dens de materialitate, a întregului
deosebit de complex pe care-l reprezintă fiinŃa umană. El este
reflectarea fidelă, la nivel fizic, a stării de echilibru sau de dezechilibru
a tuturor elementelor care îl compun, pe diversele sale nivele de
manifestare. La fiecare nivel, prin intermediul celor cinci simŃuri, al
celor cinci organe de simŃ şi al funcŃiilor asociate lor, fiinŃa umană are
posibilitatea să experimenteze viaŃa sub absolut toate aspectele ei.
Ayurveda se revelează astfel, în lumina tuturor acestor învăŃături
milenare, ca fiind mult mai mult decât un simplu sistem medical: ea
reprezintă de fapt o cale deosebit de complexă şi practică de evoluŃie
spirituală, care ia fiinŃa de la nivelul cel mai de jos al manifestării, din
lumea materială şi o duce către nivelul ultim de conştiinŃă. Astfel,
experienŃa spirituală privită din această perspectivă, dobândeşte
semnificaŃia unei reîntoarceri a omului în conştiinŃă, printr-un proces
de resorbŃie gradată, invers procesului de emanaŃie a manifestării, care
culminează cu identificarea cu cauza subtilă primordială a manifestării
tuturor lucrurilor. Însuşi procesul de vindecare este văzut în acest
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
context ca fiind doar o etapă a acestui demers spiritual, etapă care nu
poate fi desăvârşită decât dacă fiinŃa devine conştientă de
dezechilibrele sale la diverse nivele şi acŃionează în mod conştient,
folosind mijloacele pe care Ayurveda le pune la dispoziŃie, în sensul
restabilirii echilibrului. Astfel, printr-o cunoaştere teoretică şi practică
adecvată, fiinŃa umană poate ajunge să îndepărteze cauzele subtile ale
bolilor, procesul de vindecare culminând cu eradicarea cauzei subtile
celei mai profunde, aceea care o separă de conştiinŃa identificării cu
Sinele Suprem, ATMAN. Parcurgerea acestei călătorii interioare până
la sursa ei cea mai profundă îi aduce fiinŃei umane, o dată cu eliberarea
spirituală din lanŃul naşterilor şi morŃilor succesive (SAMSKARA), o
sănătate perfectă sau, invers, atingerea conştientă a stării de sănătate
perfectă pe această cale poate aduce cu sine eliberarea spirituală.
Astfel, miracolele vindecării, susŃine Ayurveda, nu mai apar ca fiind
nişte miracole decât pentru cei ignoranŃi, care nu cunosc mecanismele
inefabile ale acestui proces.
CHARAKA-SAMHITA subliniază, de asemenea, importanŃa studiului
corelat al celor cinci elemente ale corpului fizic şi al diferitelor aspecte
ale minŃii. Fiecare organ de acŃiune şi de simŃ reprezintă sui generis
canale subtile prin care gândirea poate experimenta, respectiv poate
exprima aspectele subtile legate de funcŃiile lor caracteristice şi de
obiectele lor: „Corpul fizic şi mintea (mentalul) constitue întotdeauna
substratul, atât al bolilor, cât şi al stării de fericire (altfel spus, al
stării de sănătate perfectă)” [I, 53].
Dacă privim manifestarea umană dintr-o altă perspectivă, trebuie să
mai precizăm, în mod necesar, că Ayurveda are la bază tipologiile
constituŃionale care pleacă de la combinaŃia între cele patru elemente
manifestate: aerul, apa, focul şi pământul cât şi eterul, cel mai subtil
dintre ele, chintesenŃa lor. Ea consideră că manifestarea fizică a
oricărei fiinŃe, inclusiv forma sa fizică, cu toate caracteristicile care o
definesc, constituie o expresie a necesităŃii, în conformitate cu legea
rezonanŃei. În această perspectivă, orice iregularitate, orice
dezechilibru, orice boală, deformaŃie, malformaŃie, pe scurt, orice
deviere a manifestării considerate perfecte şi armonioase, nu reprezintă
altceva decât indiciul unor dezechilibre profunde ale fiinŃei, pe care
Ayurveda e capabilă să le identifice prin teoriile şi mijloacele ei
specifice. Mai mult, ea se dovedeşte astfel capabilă să răspundă şi unor
întrebări cărora medicina ştiinŃifică modernă a renunŃat să le mai caute
răspunsul, mulŃumindu-se cu nişte decizii şi acŃiuni medicale care nu
Ńin nicidecum cont de aceste cauze primordiale, săpând astfel şi mai
adânc prăpastia creată deja între conştiinŃă şi materie, caracteristică
societăŃii actuale.
Un alt element important în demersul său, este faptul că Ayurveda ia în
considerare teoria reîncarnării, de care medicina modernă nici nu vrea
să audă, dar care explică tocmai continuitatea lanŃului cauzelor şi
efectelor, pe care fiinŃa continuă să le poarte cu sine chiar şi după
moartea şi abandonarea corpului fizic. Corpul fizic nu mai păstrează
astfel decât însemnătatea unui înveliş temporar, provizoriu, care
rămâne totuşi o oglindă perfectă a realităŃii interioare pe care o
ascunde. O astfel de perspectivă îi oferă pacientului şansa extraordinară
de a înŃelege că identificarea cu corpul fizic actual nu este decât o
capcană a ignoranŃei care îi învăluie conştiinŃa şi o împiedică să vadă
realitatea în mod obiectiv, să recunoască în forma actuală a corpului
său şi în starea de sănătate a acestuia, o rezultantă a tuturor acŃiunilor
sale anterioare.
Ayurveda consideră că experimentând în mod conştient tot ceea ce este
necesar a fi experimentat de către fiinŃa umană în viaŃa actuală, aceasta
are şansa extraordinară de a-şi corecta greşelile trecutului şi, în
consecinŃă, de a-şi ameliora calitatea vieŃii sau a vieŃilor sale viitoare.
În lumina acestor revelaŃii, chiar şi viaŃa într-un corp bolnav sau
malformat capătă întotdeauna sens, atât pentru fiinŃa aflată în această
p. 189
situaŃie, cât şi pentru fiinŃele cu care ea interacŃionază, definindu-se
astfel ca o continuă aspiraŃie către desăvârşire.
Revenind la tipurile constituŃionale de care am amintit în treacăt mai
înainte, este important să subliniem că şi Ayurveda, la fel ca şi
medicina hipocrată, mult mai târziu, se bazează pe un sistem tipologic
foarte bine pus la punct. De fapt, se pare că sursa de inspiraŃie a
medicinii hipocrate, în această direcŃie, a constituit-o tocmai medicina
ayurvedică, de care Hipocrate nu era străin. În limba latină,
„constituere” înseamnă „a ordona într-un anumit fel”. Ayurveda
înŃelege prin „constituŃie” totalitatea aspectelor fizice, dinamice şi
psiho-mentale ale unui individ, aflate în strânsă corelaŃie între ele şi
care prezintă un anumit grad de stabilitate. Caracteristicile
constituŃionale individuale, susŃine doctrina ayurvedică, sunt cele care
diferenŃiază oamenii între ei.
Tipologiile constituŃionale sunt stabilite în funcŃie de predominanŃa
celor trei factori fundamentali de sănătate sau de boală, cunoscuŃi în
Ayurveda sub numele de DOSHA-e: VATA DOSHA, PITTA DOSHA
şi KAPHA DOSHA. În limba sanscrită, DOSHA are sensul de factor
care, atunci când este dezechilibrat, provoacă dezordinea în constituŃia
proprie unei anumite fiinŃe. Conform învăŃăturilor Ayurvedei, în
momentul în care viaŃa (AYUS) pătrunde în corpul fizic, cele trei
structuri, DOSHA-e, încep să se manifeste şi au rolul de a regla, de a
coordona şi de a controla toate funcŃiile biologice şi vitale ale acestuia.
Faptul de a menŃine o bună sănătate a fiinŃei s-ar reduce deci la
menŃinerea echilibrului perfect al celor trei DOSHA-e, aşa cum
definesc ele structura tipologică armonioasă a individului. Hipocrate a
pus şi el în evidenŃă, la rândul său, faptul că diferenŃele constituŃionale
dintre oameni, ca şi coordonarea funcŃiilor organismului, urmează
manifestările distincte a ceea ce el a numit „umori”. Cele patru umori
care definesc tipologiile hipocrate reprezintă în fond tocmai expresiile
tipologiilor constituŃionale bazate pe cele patru elemente fundamentale
manifestate, care în Ayurveda constituie baza sistemului celor trei
DOSHA-e.
Administrarea remediilor ayurvedice în vederea restabilirii echilibrului,
Ńine cont tocmai de această tipologie constituŃională a pacientului.
Tratamentul este individual, fiecare remediu acŃionând reparatoriu, în
mod specific, asupra fiecărui individ, în funcŃie de structura sa
tipologică. Un bun practician ayurvedist cunoaşte foarte bine
conexiunile existente între caracteristicile tipologiilor constituŃionale şi
caracteristicile şi efectele diverselor remedii. Acesta este motivul
pentru care consultaŃia ayurvedică este un element cheie al demersului
de vindecare pe care medicul şi pacientul urmăresc să-l realizeze
împreună. Medicul face efortul de a-l percepe pe pacient în toată
complexitatea sa, conform tuturor aspectelor pe care am urmărit să le
surprindem aici şi nu doar prin prisma bolii sau a organului afectat. De
asemenea, în funcŃie de disponibilitatea şi capacităŃile pacientului,
medicul urmăreşte să-l determine pe acesta să-şi asume şi el, la rându-i,
propriul proces de vindecare, devenind astfel un actor conştient de
cauzele propriei boli, ca şi de evoluŃia vindecării în conformitate cu
acŃiunile sale. Acesta, părăsind ipostaza de simplu spectator pasiv, cu
care medicina convenŃională l-a obişnuit până acum, va urmări să
înŃeleagă rând pe rând cauzele propriei boli şi să întreprindă acŃiunile
necesare pentru eliminarea treptată şi înlocuirea lor cu ceea ce este
adecvat fiinŃei sale şi în conformitate cu legile naturale.
Bibliografie:
1. CHOPRA Deepak, Santé parfaite. Guérir, rajeunir et vivre heureux avec la
médecine indienne, Presses du Châtelet, 2005;
2. DRAGOS Dorin et alii, Plante pentru vindecarea sufletului, Tritonic,
Bucureşti, 2002;
3. DUFRESNE Jacques, DUMONT Fernrd, MARTIN Yves (dir.), Traité
d’anthropologie médicale. L’institution de la santé et de la maladie, PU
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
Québec, PU Lyon, 1985;
4. HAMMEL Pascal, Médecins du bien-être, in « L’Express International »,
Nº2977, 24-30 juillet 2008;
5. LAPLANTINE Françoise, La médecine populaire des campagnes françaises
aujourd’hui, J.-P., Paris, 1978;
maladie Payot, 1986;
6. LAPLANTINE François, Anthropologie de la maladie,
7. LEONARD Jacques, La France médicale au XIX-ème siècle Paris,
ème siècle,
Gallimard, 1978;
8. LENOIR Frederic, Le temps de la responsabilité,, Fayard, 1991;
9. MAZARS Guy, Medicina tradiŃională indiană. Istorie şi actualitate,
actualitate Corint,
Bucureşti, 2003;
10. OPPEL Lloyd et alii, Introducing Medical students to CAM,
CAM in “Canadian
Family Physician”, vol. 50: November, 2004;
11. VERHOEF Marja et alii, Complementary and alternative medecine in
perspectives in “Canadian
undergratuate medical education. Associate dean’s perspectives,
Family Physician”, vol. 50: November, 2004.
PLANTE MEDICINALE CARE COMBAT
STRESUL
Prof. Andrei Gămulea - Bucureşti
Aşa cum este cel mai adesea definit, stresul reprezintă
răspunsul nespecific al organismului faŃă de orice solicitare
solic a sa, şi
poate fi considerat ca fiind o schimbare radicală ce are loc în
ambianŃa individului, şi care conduce la un răspuns particular al
structurii individuale a omului.
n prezent, un mare număr de oameni sunt preocupaŃi de descifrarea
Î mecanismelor
lor stresului şi de identificarea influenŃelor acestuia
asupra sistemului psihic, fizic şi fiziologic. De asemenea, există un
mare interes pentru descoperirea unor modalităŃi de depăşire a stresului
şi de contracarare a efectelor sale.
STIMULI STRESANłI
PotenŃial,
otenŃial, orice stimul extern sau intern care creşte sau scade
sub un anumit prag poate constitui un factor stresant, afectând starea
fizică şi psihică normală a unei persoane. Prin aceasta stresul,
reprezintă o măsură internă a organismului de menŃinere a unor
indicatori de echilibru funcŃional.
Astfel, de exemplu, zgomotul poate fi stresant atunci când
creşte peste un anumit nivel, dar şi atunci când scade sub un anumit
nivel, sau când lipseşte cu desăvârşire.
În general, când este vorba de realizarea unei une anumite
performanŃe, indiferent în ce domeniu, solicitările de genul excesului
sau deficitului produc un dezechilibru între reacŃiile solicitate şi
capacitatea individuală de realizare a acestora.
NoŃiunea de stres subliniază interdependenŃa organismului
organismulu ca
întreg. Stresul măsoară de fapt unitatea anatomică, biochimică,
energetică şi psihică a fiinŃei individuale, precum şi gradul de acordare
a structurii individuale cu mediul în care se află.
SITUAłII GENERATOARE DE STRES
În general situaŃiile generatoare
are de stres pot fi de natură fizică
(de exemplu, zgomot, temperatură, umiditate), psihică (de exemplu,
frică, angoasă, bucurie bruscă, tristeŃe), psihologică (de exemplu,
teamă de eşec, furie reprimată) sau socială (de exemplu neadaptare sau
excludere socială).
p. 190
ToŃi aceşti factori acŃionează convergent asupra organelor
corporale şi totodată asupra punctelor-focar
punctelor energetice ale
organismului, generând felurite procese de reglare (de tip feed-back
feed
sau feed-before),
before), care se desfăşoară simultan atât la nivel nervos,
n cât şi
endocrin, biochimic, energetic, psihic şi mental.
O altă clasă de stimuli capabili să producă stres sunt cei care
pot interveni brusc într-un
un moment sau altul al vieŃii noastre cotidiene,
producând modificări radicale. Sunt aşa-numitele
aşa evenimente din viaŃă,
reprezentând circumstanŃe de schimbare semnificativă în cursul
obişnuit al vieŃii: promovarea profesională, decesul unei persoane
apropiate, divorŃul, îmbolnăvirea, căsătoria, naşterea unui copil,
pensionarea, problemele juridice, schimbările
schimbăr ale locului de muncă,
schimbările domiciliului, conflictele sociale sau conflictele din familie.
De asemenea, activitatea profesională poate fi plină de
evenimente care pot genera stări de stres. De exemplu, situaŃiile în care
nu putem lua decizii sau cele care duc la suprasolicitarea capacităŃii
unui individ, conduc la stres. S-aa observat că cele mai predispuse la
stres profesii sunt acelea care se caracterizează printr-o
printr capacitate de
control redusă corelată cu solicitări sau cerinŃe mari.
Un rol covârşitor
ârşitor în apariŃia stărilor de stres îl are şi mediul
familial şi social în care cel în cauză îşi desfăşoară activitatea. Astfel,
performanŃele şcolare sau profesionale nu sunt atât de mult legate de
gradul de dotare al individului, ci mai ales de felul în î care acesta se
integrează în mediu.
EFECTELE STRESULUI
Stresul are un efect puternic perturbator, atât direct, cât şi
indirect, asupra integrităŃii fiziologice şi psihologice a unei persoane.
ConsecinŃele situaŃiilor stresante asupra organismului sunt foarte f
variate. Însă există mari diferenŃe între oameni în ceea ce priveşte
suportarea stresului şi răspunsul la agenŃii stresanŃi.
Din punct de vedere fiziologic în situaŃiile de stres, în
organism pot să apară stări de tensiune musculară, intensificarea
sudoraŃiei, tulburări de respiraŃie, modificări hormonale, creşterea
presiunii sanguine, insomnie, tulburări digestive, infarct. Răspunsul
fiziologic la stres este reglat de sistemul endocrin.
ReacŃiile emoŃionale la stres includ fenomene ca anxietatea,
culpabilitatea,
lpabilitatea, însingurarea. FuncŃia de cunoaştere este alterată,
generând anxietate, dificultate în concentrare, uitare,
suprasensibilitatea la critică, tulburări comportamentale, lentoare în
gândire şi vorbire.
STRESUL ŞI SĂNĂTATEA
Sănătatea fizică şi psiho-mentală
mentală a omului sunt corelate. Între
ele există o relaŃie de reciprocitate. Factorii stresanŃi reprezintă
principalii factori de risc în declanşarea atât a bolilor somatice, cât şi a
celor psihice. Răspunsul la stres depinde de tipul constituŃional şi de
temperamentul persoanei, de starea ei vitală, de specificul fazelor
ciclice ale ritmului vital, precum şi de mulŃi alŃi factori de natură
energetică. Tocmai de aceea, înŃelegerea propriilor stări de stres,
precum şi depăşirea acestora reprezintă un complex com proces de
autocunoaştere şi auto-transformare
transformare binefăcătoare.
PLANTE CU EFECT ANTISTRES
trei fraŃi pătaŃi – partea aeriană
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
soc - flori
roiniŃă – frunze
sulfină – partea aeriană
pătlagină îngustă – frunze
lofantus – frunze
captalan – frunze
ÎmbunătăŃirea imunităŃii
Cercetătorii scoŃieni au administrat unui grup de subiecŃi câte
o serie de preparate naturale însumând 3 grame de acid linoleic
conjugat zilnic, administrat în unităŃi de câte 1 gram la fiecare masă,
timp de 12 săptămâni, apoi au testat modificările survenite la nivel
imunitar. Ca urmare a acestei secvenŃe procedurale a fost observată
creşterea cu 30% a nivelului unuia dintre cei mai importanŃi markeri de
imunitate, o semnificativă creştere a capacitatatii de apărare a
organismului, precum şi o mărire considerabilă a rezistenŃei la factori
alergeni.
Un alt studiu norvegian a urmărit 157 de indivizi obezi, dar
fără alte probleme de sănătate, examinând efectele adaigarii de acid
linoleic conjugat asupra scăderii în greutate şi sănătăŃii în general.
Rezultatele studiului au dovedit o reducere a procentului de grăsime
corporală excedentara la persoanele examinate, precum şi o reducere a
nivelului de colesterol total. De asemenea, au fost observate şi alte
efecte benefice: reducerea absorbŃiei lipidelor, reducerea producerii de
cortizol şi creşterea sensibilităŃii la insulina, accelerarea metabolizării
grăsimii şi eliberarea lipidelor în circulaŃia sanguină, reducerea
lipogenezei (producerea de grăsime), reducerea apetitului excesiv,
accelerarea metabolizării grăsimilor, chiar şi pe durata somnului,
eliminarea grăsimii din organism prin eliminarea acesteia prin scaun,
creşterea producerii de căldură, optimizeazarea funcŃionarii
mitocondriilor, menŃinerea masei musculare optime, reducerea
nivelului de proteina C reactiva - marker al inflamaŃiei în organism,
reducerea nivelului de colesterol şi trigliceride, creşterea
biodisponibilitatii calciului în organism. Acidul linolenic conjugat este
un acid gras omega-6 ce joacă un rol esenŃial în reducerea durerilor
articulare, în întărirea imunităŃii şi a menŃinerii sănătăŃii pielii.
Acidul linoleic conjugat se afla în cantităŃi mari în seminŃele
oleaginoaselor şi, în cantităŃi mai mici, în organele verzi ale majorităŃii
plantelor. Se găseşte în uleiul din miez de nucă (49g/100g), în uleiul de
floarea-soarelui (35g/100g), în uleiul de soia (35g/100g), în uleiul de in
(30g/100g), în alunele de pădure (15g/100g de parte comestibilă), în
nuci (10g/100g de parte comestibilă), în seminŃele de floarea-soarelui
(8g/100g de parte comestibilă), în susan (7g/100g de parte
comestibilă), în arahide (6g/100g de parte comestibilă) şi în seminŃe de
dovleac (6g/100g de parte comestibilă). Este important ca aceste uleiuri
să fie presate la rece, întrucât tehnologia de fabricare a uleiurilor
rafinate implica temperaturi ridicate ce distrug nutrienŃii pe care îi
conŃin.
Acidul linoleic conjugat se găseşte de asemenea în lactate şi
în anumite plante medicinale. A fost dovedit de exemplu că şofrănelul
(Carthamus tinctoris) este bogat în ulei de cartamină, acesta fiind bogat
în acizi linoleici, dintre uleiurile esenŃiale şi vegetale. De asemenea,
planta de limba mielului (Borago officinalis) este bogată în
fitonutrienti, minerale şi vitamine. Se ştie că planta de limba mielului
p. 191
conŃine acizi graşi esenŃiali precum acid gama-linoleic în concentraŃie
de 17-20% şi de aceea planta este renumită pentru efectul
antiinflamator. Totodată, limba mielului conŃine o cantitate însemnată
de vitamina C (60% din doză zilnică recomandata per 100 g), vitamina
A (140% din doză zilnică recomandată), vitamina B3 (niacin), fier
(41% din doză zilnică recomandată), calciu, potasiu, cupru, magneziu,
zinc. În medicină tradiŃională, limba mielului era utilizată pentru a
reduce tusea, febră, durerile menstruale, reumatismul, eczemele.
AlimentaŃia şi sistemul imunitar
Anumite cercetări de statistică alimentară realizate recent la
nivel european au confirmat faptul că persoanele care consumă
frecvent salate proaspete şi fructe, şi care, în plus, nu sunt supuse la
stres, se confrunta mult mai rar cu boli infecŃioase decât media
populaŃiei, în timp ce persoanele care nu consuma niciodată sau foarte
rar legume şi fructe, precum şi cei care fumează şi trăiesc într-un stres
continuu, sunt mult mai expuşi la gripa sau răceli. Conform statisticilor
realizate, din numărul total al bărbaŃilor, doar 8,7% mănâncă zilnic
salată şi 14,3% legume. După studii laborioase şi îndelungate, s-a ajuns
la concluzia că hrana pe care consumam e decisivă pentru calitatea şi
durata vieŃii şi că sistemul imunitar poate fi influenŃat în bine prin
alimentaŃie. Astfel că, fiecare dintre noi ne-am putea reduce riscul
îmbolnăvirii alimentându-ne corect.
Oamenii sunt din ce în ce mai conştienŃi de cât de important
este să-şi menŃină sănătos sistemul imunitar până la o vârstă înaintată şi
acest aspect poate fi realizat mai ales prin alegerea înŃeleaptă a
alimentelor. Prin studiile moderne au fost identificate anumite
substanŃele bioactive care influenŃează benefic sistemul imunitar şi
anume vitaminele A, B6, C şi E, zincul, seleniul, cuprul, fierul şi unele
substanŃele vegetale secundare precum beta-carotenul sau lycopenul.
Decisive pentru activitatea sistemului imunitar sunt şi grăsimile.
Studiile recente confirma faptul că imunitatea organismului creşte o
dată cu eliminarea sau reducerea grăsimilor din alimentaŃie.
Recomandările specialiştilor nutriŃionişti pentru o zi sunt o porŃie de
legume crude, o porŃie de legume fierte, o dată pe zi salata, de două ori
pe zi fructe, una dintre mese putând fi înlocuită cu un pahar de suc
proaspăt de fructe. Rezultatele sunt şi mai bune dacă meniul conŃine o
varietate mare de legume şi fructe.
Ranjit Chandra, imunolog la Universitatea Carolina de Nord,
a efectuat cercetări vreme de 30 de ani pentru găsirea unui regim
alimentar care să întărească imunitatea. Cercetătorul a observat că
reducerea combativităŃii celulelor imunitare este rezultatul însumat al
câtorva factorilor de risc major şi anume stresul, alcoolul în cantităŃi
mari, nicotina, sedentarismul şi alimentaŃia incorectă. Celulele corpului
uman produc în masa substanŃe protectoare, dar pentru aceasta au
nevoie de sprijin "culinar" adecvat. "DaŃi-mi o eprubeta cu sânge
colectat de la o persoană şi pot să vă spun exact dacă aceasta consuma
o cantitate suficientă de fructe şi legume", afirma cercetătorul
american.
Cercetătorul amercican a realizat următorul test, menit să demonstreze
efectul legumelor asupra organismului: 23 de bărbaŃi nefumători, cu
greutate normală, intre 27-40 de ani au consumat vreme de două
săptămâni o hrană săracă în caroten, după care li s-au introdus, zilnic,
pe parcursul a câtorva săptămâni, fie câte 330 ml suc de roşii, fie câte
330 ml suc de morcovi, fie câte 10 g pulbere de frunze spanac. O dată
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
pe săptămână li s-a controlat sângele. Rezultatul a fost remarcabil.
Sucul de roşii a fost cel mai eficient, subiecŃii care l-au l consumat
prezentând cele mai bune valori în ceea ce priveşte antioxidanŃii. În
mod evident, lycopenul prezent în roşii s-aa dovedit a fi un "captator" de
radicali mai puternic decât beta-carotenul.
carotenul. Un pahar de suc de roşii
conŃine până la 30 mg de lycopen, în timp ce 100 g roşii nu conŃin
decât 3 mg. De fapt, organismul valorifica cel mai bine sucul de roşii.
În primul rând, pentru că celulele vegetale prelucrate oferă mai multă
lycopen decât roşia proaspătă întreaga şi, în al doilea rând, pentru că
grăsimea, de pildă o lingură de ulei de măsline adăugată la suc,
uşurează absorbŃia lycopenului de către intestin. Efectul anticancerigen
al roşiilor a fost confirmat în 19999 de şi de Edward Giovannucci,
medic la Universitatea Harvard. El a efectuat 72 de studii specifice, iar
concluzia sa este aceea că pe măsură ce consumul de roşii e mai mare,
implicit cantitatea de lycopen din sânge creşte şi în consecinŃă este
redus riscul îmbolnăvirii de cancer la pancreas,
reas, intestine, prostata sau
sân.
Interviu cu Daniel Reid, maestru Taoist
mulţi ani
American de origine, Daniel Reid s-aa stabilit de mai mulţ
în Bali, unde ţine prelegeri despre programele de detoxifiere
împreună cu soţţia sa, Snow, o vindecătoare taiwaneză, la hotelul
Bale, din zona Nusa Dua.
A
mericanul de 64 de ani, care locuieşte te acum în Australia, şi-a
petrecut copilăria în Africa şii cea mai mare parte a vieţii
vie în
Asia.
Este un pasionat al conceptului „eşti ceea ce mănânci” şi
îndeamnă oamenii să postească periodic, pentru a elimina toxinele şi
a ajunge la restabilirea sănătăţii optime.
Daniel Reid, care în anul 2006 tocmai îşii publicase ultima carte, Tao
pentru dezintoxicare, i-a acordat în acelaşii an un interviu
intervi directorului
ziarului The Bali Times, William J. Furney.
Iată câteva extrase interesante din interviul respectiv:
În prezent, cercetătorii blamează regimul alimentar ca fiind una
dintre principalele cauze ale producerii cancerului. Ce să însemne
asta? Că pe oameni îi omoară ceea ce mănâncă?
Daniel Reid:: Nu e neapărat din cauza alimentelor în sine. E vorba de
ceea ce se întâmplă în corpul nostru. În urma digerării şi metabolizării
hranei, se acumulează deşşeuri acide. Pentru că mâncăm alimente
nepotrivite cu natura noastră şii nu le eliminam corect, se creează o
acumulare de deşeuri acide.
Cauza principală a cancerului a fost descoperită în 1931 de către dr.
Otto Warburg, un om de ştiinţăă german care a primit premiul Nobel
pentru medicină. El a descoperit că apariţia ia cancerului presupune, fără
excepţie, două condiţiiii de bază: prea mult acid în ţesuturi şi insuficient
oxigen.
Ştim cu toţii ce se întâmplă cu deşeurile
eurile produse prin respiraţie:
respira se
produce arderea oxigenului, din care rezultă bioxidul de carbon. car În
procesul de metabolizare, se arde zahărul, se ard proteinele, se ard
grăsimile. Care este deşeul rezultat? Acidul.
E atât de simplu! E ştiinţă pură.
Aşadar,
adar, atunci când ingerăm alimente care produc mult prea mult acid
- zahăr, cărnuri, produse lactate, precum şii orice fel de chimicale –
conservanţi,i, pesticide, aditivi alimentari, coloranţi,
coloran medicamente,
aspartam – se produce o mare cantitate de acid. Prin urmare, devine
evident că, din cauza modului în care ne hrănim astăzi (la care putem
p. 192
adăuga şii poluarea) se produc o mulţime
mul de reziduuri acide în corpul
nostru şii nu mai absorbim o suficientă cantitate de oxigen.
Vreţţi să spuneţţi că oamenii nu ştiu ce ar trebui să mănânce pentru
a fi sănătoşşi?
Daniel Reid:: Da, pentru că nu li se spune. De fapt, fap li se spune exact
contrariul. Nu există sfaturi reale, totul e doar publicitate.
În prelegerile şi cărţile
ile mele eu tot dau vina pe companiile de produse
alimentare. Dar dacă oamenii sunt liberi de orice îngrădire să-şi să
înceapă o afacere din care să iasăă bani, ei vor face orice pentru a face
bani, îţi vor vinde şii arsenic frumos ambalat, dacă sunteţi
sunte dispuşi să
plătiţi pentru el.
Pe lângă aceşti ti producători, eu acuz în acelaşi
acela timp iresponsabilitatea
agenţiilor
iilor guvernamentale care nu protejează oamenii, ci corporaţiile.
Doar în cele din urmă îl învinuiesc pe individ. E ca atunci când te duci
la tribunal pentru încălcarea legii şi judecătorul îţi spune: „Ignoranţa
nu e o scuză când afirmi că nu ai ştiut
tiut că ceea ce ai făcut era împotriva
legii”.
Haideţi să ne întrebăm: De ce în prezent un om din trei face cancer, în
loc de unul din 100, ca în 1913?
au cheltuit multe miliarde de dolari în „războiul contra cancerului” şi
S-au
lucrurile merg tot mai rău. Niciun tratament nu merge. Chimioterapia?
Să fim serioşi!! Nu e nimic mai otrăvitor, nu exista producător mai
mare de acid decât chimioterapia, care contribuie şi mai mult la cauza
principală a cancerului.
Aşşadar, dacă un medic îi spune unui pacient cu cancer să facă
şedinţţe de chimioterapie şi el nu vrea, care
ca ar fi alternativele lui?
Daniel Reid:: Oh, Doamne! Pot să vă dau o duzină de alternative, iar
prima este dezintoxicarea.
Opţiunile
iunile sunt foarte simple: în primul rând, informaţi-vă
informa care sunt
cauzele apariţiei cancerului.
Din cauza toxicităţii acumulate în corp de-ade lungul timpului, cancerul
ajunge în faza finală. Ceea ce se întâmplă în esenţă
esen este că ţesuturile
dv. fermentează, producând o înmulţire
înmul rapidă a celulelor canceroase,
cu formare de tumori.
Cum funcţionează
ionează acest proces? La fel ca la fermentarea
ferment berii, vinului,
iaurtului, brânzei.
Puteţii întreba pe oricine care produce aceste lucruri: Cum faci? Mai
întâi, ai nevoie de un mediu acid. Cum îl obţii?ob Închizi containerul,
astfel încât să nu intre aer, oxigen. Apoi începe fermentarea.
Deci, ceea ce se întâmplă în ţesuturile
esuturile canceroase este că ai prea mult
acid şi o totală lipsă de oxigen, ţesuturile
ţ fermentând şi producând
astfel cancerul.
Cunoaşşteţţi cazuri de suferinzi de cancer care au refuzat
chimioterapia în favoarea detoxifierii şi s-au vindecat?
Daniel Reid: Absolut!
Deci, dacă detoxifierea este calea de urmat, de ce nu o urmează
toată lumea?
Daniel Reid: Să-ţi spun de ce. Statisticile arată - şi este sută la sută
adevărat, şi spun acest lucru în toate cărţcărţile mele - că oamenii care
se îmbolnăvesc de cancer şi nu fac absolut nimic să-l să trateze trăiesc
mai mult decât cei care merg la medic şi le urmează tratamentul.
Mă refer aici la fumătorii care nu se lasă de fumat, la băutorii care nu
se opresc din băut, la oamenii care mănâncă zahar zaha şi carne şi nu
renunţă la aceste alimente.
De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece tratamentul oficial al
cancerului amplifică de fapt factorii care stau la baza producerii bolii.
Temporar merge, deoarece omoară celulele canceroase, dar mai apoi
omoară şi ficatul şii orice altceva. Prin urmare, atunci când aţi
a încheiat
tratamentul, sunteţi într-oo stare chiar mai proastă.
Atunci, de ce nu procedează oamenii la detoxifiere?
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
Daniel Reid: Oamenii sunt speriaţi cu perspectiva morţii iminente de
către medicii lor. Ei merg la medicul specialist şi acesta le spune: „Într-
o lună vei muri dacă nu faci asta şi încerci altceva”.
Ce credeţţi despre creşşterea alarmantă a obezităţţii în ţări precum
Statele Unite, Marea Britanie şi Australia?
Daniel Reid: Oamenii aceştia mor de foame. Oamenii graşi mor de
foame. Vrei să ştii ce vreau să spun când afirm că mor de foame? Ei
nu-şi procură elementele nutritive adecvate organismului.
Creierul are un centru de control al apetitului. Nu-ţi este foame
neapărat când nu ai ce mânca - omul poate trăi şi 60 de zile fără să
mănânce - ţi-e foame numai atunci când corpul tău are nevoie de
anumiţi nutrienţi, deci când nu ai proteine, vitamine sau minerale, ca
să poţi funcţiona normal.
Atunci începe să-ţi fie foame şi vei începe să mănânci.
În cazul în care consumi alimente care nu au nici un fel de valoare
nutriţională (junk food: chips-uri, pâine albă, prăjiturele... toate acele
lucruri frumos ambalate) vei continua să mănânci fără încetare.
Oamenii obezi mănâncă o cantitate enormă de alimente. Te uiţi la ei şi-
ţi spui: Cum intră atâta mâncare în stomacul lor? Creierul lor însă le
spune: „Hei, nu am de ajuns din nutrienţii de bază, aşa că nu te opri din
mâncat!”.
Susţţineţţi că giganţţii producători de alimente acţţionează de capul
lor, chiar dacă produsele lor sunt dăunătoare pentru sănătatea
omului? Dacă e aşşa, cum se poate scăpa de ei? Eu ştiu că publicul e
protejat de agenţţiile guvernamentale.
Daniel Reid: Din păcate, autorităţile protejează giganţii alimentari.
Organizaţia cea mai coruptă din guvernul american este FDA (Food
and Drug Administration – Administraţia pentru Alimente şi
Medicamente).
Ei decid ce alimente vă este permis să consumaţi şi ce medicamente
trebuie să vă fie prescrise.
Ei permit ca aspartamul să fie folosit pe piaţă.
Această substanţă chimică pusă în Coca Cola dietetică este o otravă
mortală. Este cauzatoare de cancer la creier şi nu numai.
Bine, dar n-am văzut oameni să moară fiindcă au băut Diat Coke...
Daniel Reid: Ba da, mor, dar încet. Cunosc cazul a doi bărbaţi care au
murit de cancer la creier. Erau surferi în Australia. Făceau sport,
stăteau la soare în fiecare zi şi considerau că se hrănesc sănătos. Tipii
ăştia erau dependenţi de Diet Coke (beau 8-9 cutii pe zi). Chiar au
recunoscut asta şi au declarat că nu se pot opri să bea.
Dar şi Coca-Cola obişnuită are probleme: conţine 9 linguriţe de zahăr
alb la sticla de 500 de ml iar acidul fosforic e ingredientul ei de bază.
Consumul de Coca-Cola produce cel mai mult acid posibil. Prin
aceasta, se creează condiţiile fundamentale de apariţie a oricărui tip de
cancer.
Ce părere aveţţi despre regimul pe bază de carne?
Daniel Reid: Azi am recomandat la seminarii ca persoanele care nu
pot renunţa la carne să mănânce măcar un singur fel de carne, şi anume
de miel. Carnea de porc e greu de digerat şi produce foarte mult acid.
Dar, în general vorbind, problema cu carnea din ziua de azi e modul în
care e crescut animalul – cu hormoni, antibiotice, steroizi şi cu hrana
improprie care i se administrează.
Multe medii sunt poluate cu emisiile provenite de la vehicule,
centrale electrice şi alte surse, care în mod inevitabil duc la
problemele de sănătate. Dar există şi o altă formă de poluare, cea
pe care dv. o numiţţi „poluare invizibilă”: TV şi transmisii de
radio, turnuri de microunde pentru folosirea celularelor. Sunt
acestea într-adevăr atât de periculoase?
Daniel Reid: Mortale, aş putea spune. Port în permanenţă în jurul
gâtului un produs Tesla, o placă cu molecule de titan, singurul produs
p. 193
pe care l-am găsit şi care chiar te protejează (schimbă configuraţia
undelor de energie electromagnetică). Compania producătoare
(http://www.teslas.us/) face de asemenea butoane pentru telefoanele
mobile şi calculatoare. Telefoanele mobile slăbesc sistemul imunitar,
dau probleme ale sistemului nervos şi produc cancere.
Bine, dar toată lumea are azi un telefon mobil...
Daniel Reid: Eu nu.
... chiar şi în ţările în curs de dezvoltare oamenii sunt dependenţţi
de celulare...
Daniel Reid: Se sinucid lent. Oriunde unde te-ai afla la distanţă de un
metru faţă de un telefon mobil, obţii aceleaşi radiaţii, aşa că nu
contează dacă scrii un mesaj la el, dacă ai telefonul la ureche sau
foloseşti hands-free. E chiar de zece ori mai rău într-o maşină, pentru
că rama metalică acţionează ca un amplificator.
Ce fel de probleme medicale legate de celular vă aşşteptaţţi să vedeţţi
în următorii 10-15 ani?
Daniel Reid: Prevăd o explozie a cazurilor de cancer la creier.
Garantat!
Companiile de telefoane mobile vor fi acţionate în justiţie, iar poziţia
lor va fi: „Ei bine, guvernul le-a permis la momentul respectiv, iar
standardele au fost stabilite de către guvern”. Vor arăta cu degetul la
guvern, iar guvernul va arăta cu degetul la studiile care au spus că totul
e în regulă, studii finanţate chiar de industriile respective şi astfel totul
se va învârti în cerc şi oamenii vor continua să moară de cancer. Poate
că telefoanele mobile vor fi interzise. Sau le vor face să respecte
normele de siguranţă.
Să ne întoarcem la dietă. Ce mâncaţţi de obicei?
Daniel Reid: Eu am renunţat la cereale, deoarece consider că nu sunt
alimentele cele mai potrivite pentru fiinţele umane. Pentru a testa un
produs alimentar, ca să vezi dacă îi e indicat omului sau nu, trebuie să-l
mănânci crud. Nu poţi mânca orez sau grâu ca atare.
Dar sute de milioane de oameni din Asia trăiesc cu orez. Nu poate
fi aşşa de rău...
Daniel Reid: Au şi ei o mulţime de probleme de sănătate.
Când oamenii au renunţat a mai fi vânători-culegători şi nomazi şi s-au
stabilit pe un anumit teritoriu, singura modalitate de a hrăni o populaţie
numeroasă a fost cultivarea cerealelor. Dar boabele sunt necomestibile
dacă nu le găteşti.
Eu nu le recomand oamenilor să nu mănânce cereale, ţi-am răspuns
doar ce nu mănânc eu.
Am descoperit acum doi ani, după ce am făcut o dezintoxicare
puternică, că nu mai pot mânca cereale. M-au făcut să vomit. Corpul
meu nu le-a mai acceptat. De altfel, cerealele sunt mari producătoare
de acid.
Soţia mea, Snow, şi cu mine mâncăm nuci şi seminţe, în special
migdale şi seminţe de floarea soarelui.
Pe acestea nu le poţi digera uscate. Secretul de a le transforma în cel
mai bun aliment de pe planetă e să le înmoi în apă peste noapte. Devin
un alimentar viu, şi este cea mai bună mâncare din lume.
În afara de asta, mănânc legume, fructe, peşte, carne de miel şi ouă
ecologice.
Spuneţţi că postul face parte din programul dv. de dezintoxicare.
Cât timp ar trebui să postim?
Daniel Reid: Dezintoxicarea ideală prin post, pentru curăţarea
corpului este de 7 zile. Este timpul de care are nevoie corpul nostru
pentru a-şi purifica complet fluxul sanguin.
Dar pentru că majoritatea oamenilor nu au timp şi pentru că în 3 zile se
eliberează suficiente toxine, o putem face în 3 zile, cu irigaţii ale
colonului.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
Postul periodic este felul în care organismul este proiectat de natură
pentru a se curăţa şi vindeca singur.
Societăţile
ile primitive aveau ceea ce se numea casa bolnavului. Când te
îmbolnăveai, erai dus la casa bolnavului şii nu aveai voie să mănânci
până când nu te făceai bine.
Este un mecanism natural, dar oamenii de azi spun „Oh, nu pot sta nici
măcar o jumătate de zi fără mâncare” şi eu îi înţeleg.
eleg. Cu toate acestea,
cine urmează programul nostru se simte mult mai bine după
d 3 zile; iar
când vede ce iese din corpul lui, e şocat...
Ce părere aveţţi despre băuturile alcoolice? Sunteţ Sunteţi total
împotrivă?
Daniel Reid:: Eu nu sunt un puritan sau un călugăr. Îmi place să beau
puţin uneori; şi un trabuc din când în când.
Vinul roşu şii berea nu sunt bune, deoarece fermentează. Sunt mari
producătoare de acid.
Cei care spun că vinul roşu are antioxidanţii folosesc o scuză pentru a
bea vin roşu. Există mulţi alţi antioxidanţii în natură.
Ca băuturi, vi le recomand pe cele distilate: vodcă, rom, gin.
Ce spuneţţi despre cei care iau produse contra îmbătrânirii?
Această practică devine din ce în ce mai răspândită.
Oamenii folosesc hormoni de creşştere umană, injecţ injecţii cu Botox etc.
Dar despre toate celelalte metode pentru a-şşi prelungi viaţ v ţa?
Daniel Reid:: Nu există nici o metodă pentru prevenirea îmbătrânirii.
Tot ce se poate face este de a încetini procesul. Ce se întâmplă azi e
doar o cosmetizare.
Să-ţi spun despre hormonul de creştere: tere: da, este remarcabil. Bărbaţii
Bărba
de 75 de ani au brusc prietene de 20 şi le creşte te părul la loc. Plăteşti
Plăte
10.000-15.000 $ pe an pentru injecţii. Opreşti ti injecţiile,
injec te întorci
imediat înapoi, la starea în care ai fost.
Ştii ce declanşează
ează în mod natural producerea hormonului de creşterecre
în glanda pituitară? Postul! Postul este un fenomen de auto- auto
vindecare, nu numai de detoxifiere. Când te opreşti opre din mâncat,
glanda pituitară primeşte un semnal şii se activează hormonul de
creştere... gratuit.
Deci, dacă postiŃi în mod regulat, se secretă hormonul de creştere, creşte
încep să se repare toate daunele în organismul dv. şi se iniŃiază
procesul de anti-îmbătrânire.
Dar oamenii nu vor s-oo facă în acest fel. Ei vor să tragă o duşcă
du după-
amiază şii apoi să iasă la o cină de lux la un Steakhouse noaptea. Pur şi
simplu, nu vor să renunŃe la stilul lor de viaŃă.
Botox-ulul este nesănătos. Să ne uităm chiar la cuvânt: -tox. E o toxină
bacteriologică. AcŃionează prin paralizarea muşchilor.chilor. Să-Ńi
Să injectezi
faŃa cu o otravă care-Ńi paralizează muşchii, chii, asta numeşti
nume tu anti-
îmbătrânire? De fapt, îŃi scurtezi viaŃa. Şii pentru ce?
Una din învăŃăturile
ăturile Tao este aceea că femeile sunt sexual
superioare bărbaŃilor, care sunt percepuŃii ca partea slabă a
sexelor, buni doar pentru a fertiliza ovulele femeilor. Unii văd în
aceasta un paradox, x, având în vedere că bărbaŃii bărba au încercat
întotdeauna să-şii afirme superioritatea în competiŃia
competi dintre sexe.
Să fie aceasta o evaluare justă?
Daniel Reid:: Din punct de vedere sexual, e absolut corect. Natura ne-a ne
construit în acest fel: bărbatul asigură seminŃele şi ş devine dispensabil.
Femeia rămâne însărcinată, aşaa că nu mai poate face sex, iar în acest
timp bărbatul păzeşte gura peşterii de colŃii ii tigrilor. Şi apoi, dacă el
piere, nu contează; femeia a procreat deja. Asta e natura.
Femeile sunt mai puternice,
ternice, prin natura lor, deoarece ele sunt cele care
trebuie să îngrijească copiii şii să perpetueze specia.
Şii să nu uităm că, datorită hormonilor lor specifici, femeile au un
sistem imunitar mult mai bun; de aceea, de regulă, trăiesc mai mult
decât bărbaŃii.
Natura a construit femeia mai puternică. Că ele ne sunt superioare şi în
alte privinŃe - în valori sau morală - face obiectul unui alt tip de
discuŃie.
p. 194
În orice caz, dacă există bărbaŃŃi misogini, care dispreŃuiesc sau
asupresc femeile, aceasta se întâmplă
ntâmplă pentru că în subconştientul
subcon lor, ei
simt că femeile le sunt superioare.
Ce părere aveŃii despre modul în care sunt tratate femeile în Arabia
Saudită?
Daniel Reid:: Este un exemplu extrem de şovinism masculin, în care
bărbaŃii se cred superiori.
De fapt, nu sunt. BărbaŃii ii au câteva avantaje faŃă
fa de femei: sunt mai
creativi, mai inventivi. Lasă femeia să se ocupe de casă şi pune-l pe
bărbat într-oo colibă cu o grămadă de obiecte şi el va inventa aproape
orice.
ii au o capacitate remarcabilă de
BărbaŃii d a-şi concentra mintea asupra
unui singur lucru. În acest sens, sunt superiori femeilor. Ce-aş
Ce mai
putea spune e că bărbatul trebuie să înveŃe înve să respecte energia
feminină, să respecte femeile pentru ceea ce sunt şi să beneficieze de
aceasta - mai ales în timpul actului sexual.
Care sunt cele trei lucruri esenŃiale
iale pe care le-aŃi
le spune cuiva care
citeşte acest interviu şii care nu se află într-o
într perfectă stare de
sănătate?
Daniel Reid:
- Bea apă alcalină (apa îmbuteliată nu este alcalină).
- Opreşte-te din mâncat alimente care putrezesc.
- Posteşte periodic.
Articol publicat în ziarul The Bali Times
Sursa: http://www.danreid.org/daniel-reid-interviews-articles-bali-
http://www.danreid.org/daniel
times.asp
Fructele naturale şi stările benefice
Prof. Andrei Gămulea - Bucureşti
Ayurveda ne ajută să înŃelegem misterioasele efecte pe care
le are consumul de alimente naturale ce este adecvat
adecv constituŃiei şi
care este realizat la momentul potrivit.
S
pre exemplu, una sau două banane proaspete, consumate pe
stomacul gol, cu jumătate de oră înainte de masă, atunci când ne
confruntăm cu o stare de tristeŃe, de mâhnire sau de
suprasolicitare are darul de a ne readuce starea de încredere şi de a ne
alunga tristeŃea şi oboseala.
De asemenea, câteva prune dulci bine coapte consumate în
stare proaspătă, dimineaŃa înainte de masă, ne pot conferi o stare de
bunădispoziŃie şi mulŃumire. Vom putea constata după aceea, poate
surprinşi, că avem mult mai multă încredere în resursele noastre vitale
şi că putem face faŃă mult mai bine solicitărilor de peste zi.
Perele au la rândul lor anumite efecte surprinzătoare. Atunci
când suntem nervoşi, iritaŃi, nemulŃumiŃi de modul în care s-au
s produs
anumite evenimente neplăcute de peste zi, câteva pere dulci şi
zemoase, consumate proaspete ne vor reda bunadispoziŃie şi ne vor
alunga ca prin farmec nemulŃumirea, dar mai ales iritarea şi tensiunea
nervoasă acumulată.
lată. Alături de mere, perele reprezintă o minunată
sursă de vitamine ce poate fi folosită cu succes în perioada de iarnă.
Piersicile bine coapte şi dulci au darul de a alunga stările de
oboseală sau de epuizare care apar mai ales pe vreme caldă sau
fierbinte.
rbinte. Atunci când după un efort de durată (spre exemplu
examenele din sesiunea de vară) resimŃim încă tensiunea, încordarea,
stressul şi chiar o anumită senzaŃie de uscăciune şi rigiditate, dacă vom
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
consuma pentru câteva zile piersici bine coapte şi dulci dulc vom putea
constat cum starea nostră tensionată se destramă şi cum devenim
aproape pe negândite relaxaŃi, destinşi şi mai ales destresaŃi.
De asemenea, cireşele proaspete, bine coapte şi dulci ne
retrezesc starea de voioşie şi de bucurie. Prin însăşi forma,
f culoarea,
strălucirea şi netezimea lor, cireşele trezesc şi rafinează senzualitatea,
ele fiind de un real folos atunci când dorim să ne trezim şi să ne
amplificăm tandreŃa şi afectivitatea faŃă de fiinŃa iubită. Cireşele ne
atrag şi ne farmecă şi tot ele, atunci când le consumăm în stare
proapsătă, ne conferă farmecul şi atractivitatea ce le este caracteristică.
Vara, atunci când căldura soarelui ne copleşeşte, bogatul
pepene roşu ne dă posibilitatea să trăim încântarea răcorii naturale
reconfortante.
te. Consumat întotdeuna înainte de masă cu cel puŃin o
jumătate de oră, pepenele roşu ne dăruieşte din dulceaŃa şi răcoarea lui
bine ascunse sub coaja puternică şi tare, uşurând atât căldura
copleşitoare de afară, cât şi dizolvând eventualele stări de iritare,
irit furie
sau nervozitate cu care ne-am am confruntat peste zi. Câteva felii
răcoroase şi dulci de pepene roşu consumat în stare proaspătă dizolvă
ca prin minune supărarea, încordarea sau chiar furia care ne mai poate
cuprinde uneori.
Poate mai puŃin cunoscute scute de către marea majoritate a
oamenilor, fructele de cătină albă sunt foarte utile în cazurile de
devitalizare. Atunci când suntem copleşiŃi de griji, atunci când nu ne
descurcăm în noianul de solicitări ale unei zile aglomerate, atunci când
suntem obligaŃi
igaŃi să realizăm un efort mai mare şi când ne dorim să fim
mai însufleŃiŃi şi mai efcienŃi în ceea ce întreprindem, câteva bobiŃe de
fructe de cătină pot da rezultate miraculoase. Gustul lor acrişor este
stimulant şi astfel micile fructe porocalii ne pot conferii aproape
instantaneu starea de vigoare, de mobilizare şi însufleŃire de care
aveam atâta nevoie.
Întocmai ca şi fructele de cătină albă, vişinele ne pot aduce
beneficii deosebite în cazurile de depresie, moleşeală sau atunci când
ne simŃim uneorii "depăşiŃi de situaŃie". Vişinele sunt veritabile
energizante fizice dar mai ales psihice, aroma şi savoarea lor cu totul
specială având darul de a trezi disponibilităŃile noastre ascunse, de a ne
pune în valoare înzestrările naturale, de a ne amplifica puterea
p de
acŃiune, încrederea, tonusul şi de a trezi în noi optimismul debordant.
Vişinele trezesc în universul nostru psihic romantismul şi tinereŃea,
învigorându-ne mintea şi psihicul.
Valoarea biologică crescută a utilizării
terapeutice a plantelor medicinale demonstrată
prin metoda cristalizării sensibile
Dr.
r. Cristina Cîmpean, Cornel HoŃiu - Bucureşti
Cristalizarea sensibilă este o metodă calitativă pusă la
punct în anii 1930-1950
1950 de către o serie de cercetători, începând cu
biochimistul Ehrenfried Pfeiffer.
E
a a fost utilizată de-aa lungul timpului şi este folosită şi acum, cu
rezultate bune, pentru a evidenŃia calitatea biologică superioară
a plantelor medicinale şi a produselor alimentare ecologice şi
biologice
ce faŃă de produsele alimentare convenŃionale, precum şi pentru
a evalua modificările biologice pe care le suferă o plantă sau un
aliment în funcŃie de metoda de procesare aleasă sau în funcŃie de
condiŃiile de depozitare.
1.Rezumat ştiinŃific
Lucrareaa îşi propune să stabilească dacă metoda
p. 195
cristalizării sensibile poate fi folosită pentru a determina rapid şi
global, valoarea biologică a plantelor medicinale şi a medicamentelor
de sinteză. Folosim termenul de valoare biologică pentru a desemna
global proprietăŃi
roprietăŃi cum sunt prospeŃimea, nivelul de puritate,
“îmbătrânirea”, nivelul de “vitalitate”, precum şi pentru a determina
“cantitatea” de energie a vieŃii prezentă într-unîntr substrat (metoda
diferenŃiază foarte fin substanŃele organice de cele anorganice, iar în
ceea ce priveşte substanŃele organice poate determina “moartea” lor
treptată, dacă probele sunt făcute de exemplu pe frunze care au fost
culese şi apoi Ńinute mai multe zile, timp în care ele încep treptat să
moară, uscându-se).se). Un alt obiectiv a fostfo stabilirea de indicatori
specifici pentru evaluarea acestor parametri.
Un alt scop este evaluarea compatibilităŃii biologice a
plantelor şi a medicamentelor cu fiinŃa umană.
Orice substanŃă, vie sau nevie, prezintă o amprentă de
cristalizare sensibilăă cu o anumită specificitate. Studiul comparativ al
unor plante medicinale (Pausinystalia yohimbe, Hypericum
perforatum, Inula helenium, Azadirachta indica, Embelia ribes, Salix
alba, Cnicus benedictus, Spirulina platensis, Tribulus terrestris, Betula
sp.)) faŃă de medicamente de sinteză cu acŃiune terapeutică similară,
realizat cu ajutorul cristalizării sensibile, sugerează faptul că plantele
medicinale sunt mult mai compatibile din punct de vedere biologic cu
fiinŃa umană şi aşadar mai potrivite pentru uz u terapeutic.
Cuvinte cheie:: cristalizare sensibilă, calitate biologică
2. Obiectul cercetării
Prin acest studiu am urmărit să stabilim dacă putem utiliza
metoda cristalizării sensibile pentru a aprecia într-un
într mod orientativ,
global şi rapid ce substanŃe
anŃe terapeutice sunt compatibile biologic cu
fiinŃa umană. O altă întrebare la care am urmărit să răspundem a fost
dacă am putea prevedea cu ajutorul acestei metode apariŃia de efecte
secundare în cazul folosirii respectivelor substanŃe terapeutice.
Pentru
ru aceasta am realizat serii de cristalizări sensibile
pentru plante medicinale şi medicamente de sinteză care au un mod de
acŃiune similar, respectiv:
1. antiinflamatoare nesteroidiene: acid acetilsalicilic şi scoarŃă de Salix
alba (salcie);
2. antiinflamatoare
atoare nesteroidiene: indometacin şi partea aeriană de
Cnicus benedictus (schinel);
3. antibiotice cu spectru larg: metronidazol şi frunze de Azadirachta
indica (neem sau nimba);
4. antibiotice cu spectru larg, cu tropism digestiv: sulfatiazol şi fructe
de Embelia ribes (vidanga);
5. vitamine: riboflavină şi Spirulina platensis (sursă naturală de
riboflavină);
6. diuretice: furosemid şi fructe de Tribulus terrestris (colŃii babei);
7. diuretice: clortalidona şi frunze de Betula sp. (mesteacăn);
8. antidepresive:
sive: prozac şi flori de Hypericum perforatum (sunătoare);
9. antidepresive: seroxat şi rădăcină de Inula helenium (iarbă mare);
10. afrodiziace: viagra şi scoarŃă de Pausinystalia yohimbe (yohimbe).
3. Introducere
În prezent, există mijloace ştiinŃifice
ştiinŃific destul de puŃine cu
ajutorul cărora să se poată arăta într-un
într mod rapid şi sigur dacă un
medicament este cu adevărat util menŃinerii VieŃii fiinŃei umane sau nu.
Nu sunt acceptate ca fiind dovezi ştiinŃifice în acest sens, decât
laborioasele studii clinice
ce care presupun deja testarea medicamentului
pe om şi care pot fi realizate doar după realizarea studiilor fizico-
fizico
chimice şi a celor pe animale de laborator, astfel încât timpul necesar
pentru ca un medicament să fie complet testat este uneori de mărimea
zecilor de ani de zile. Cu toate acestea, adevărul despre efectul complet
al unui medicament iese la iveală într-un
într mod extrem de dureros abia
atunci când sute sau chiar mii de pacienŃi plini de speranŃă şi de
încredere, ajung să sufere de probleme de sănătate
sănă uneori mai grave
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
decât cele pe care le tratau cu respectivul medicament.
Hipocrate îşi învăŃa discipolii că: "Remediile este necesar
să fie asemeni alimentelor iar alimentele asemeni remediilor". Ce poate
însemna aceasta decât că orice remediu este necesar să fie la fel de util
omului ca şi un aliment care-i menŃine viaŃa şi că orice aliment este
necesar să fie ales după criteriul utilităŃii sale în direcŃia refacerii sau
menŃinerii stării de sănătate perfectă. Pe lângă toate substanŃele
chimice pe care le conŃine, un aliment conŃine şi ViaŃă, fiind cu atât
mai apreciat cu cât este mai proaspăt şi mai biologic, adică mai plin de
ViaŃă. Însă ViaŃa nu poate fi măsurată cu analize fizico-chimice.
În ultimele decenii, s-a conturat tot mai mult necesitatea
folosirii unor metode calitative, care să vină în completarea metodelor
analitice obişnuite (fizice şi chimice cantitative), şi să aibă astfel o
contribuŃie importantă la lărgirea conceptului de calitate, mai ales în
ceea ce priveşte utilizarea plantelor şi a altor substanŃe de către om, în
scop alimentar sau medicinal.
Alte exemple de metode calitative folosite în prezent sunt
determinarea pH-ului, determinarea potenŃialului oxido-reducător,
determinarea rezistivităŃii, determinarea gradientului electrochimic,
precum şi diversele metode organoleptice.
Din grupa metodelor calitative fac parte şi aşa-numitele
metode morfogenetice ce permit aprecierea unei calităŃi a substratului
analizat pornind de la interpretarea imaginii morfogenetice care se
formează în timpul realizării testului respectiv. Dintre metodele
calitative morfogenetice merită amintite dinamoliza capilară, testul
picăturii sensibile, precum şi analiza cristalelor de gheaŃă realizată de
către Masaru Emoto, devenită celebră în ultimii ani.
În medicină, în farmacie, în agricultură, în industria alimentară,
precum şi în industria suplimenŃilor alimentari, controlul calităŃii
produselor se face în principal cu ajutorul unor metode analitice
biochimice, adesea foarte laborioase şi costisitoare, cum sunt analizele
fizico-chimice şi microbiologice. Însă astfel de metode sunt limitate
atunci când se ridică problema aprecierii calităŃii biologice, a
determinării anticipative a evoluŃiei în timp a unui produs, sau a
comparării calitative a două produse care chimic au aceeaşi compoziŃie
dar care diferă prin aspecte calitative, mai ales de natură biologică sau
energetic-subtilă.
Din aceste motive producătorii s-au orientat spre utilizarea de
diverse metode calitative, dintre care cristalizarea sensibilă, numită şi
tesigrafie, biotesigrafie sau morfocristalizare este metoda
morfogenetică cea mai cunoscută şi mai utilizată.
Ea a fost utilizată de-a lungul timpului şi este folosită şi acum, cu
rezultate bune, pentru a evidenŃia calitatea biologică superioară a
produselor alimentare ecologice şi biologice faŃă de produsele
alimentare convenŃionale, precum şi pentru a evalua modificările
biologice pe care le suferă un aliment în funcŃie de metoda de prepare
aleasă.
Folosim termenul de valoare biologică pentru a desemna global
proprietăŃi cum sunt prospeŃimea, nivelul de puritate, “îmbătrânirea”,
nivelul de “vitalitate” (“cantitatea” de energie a vieŃii prezentă într-un
substrat analizat).
Meritul deosebit al metodei este însă acela de a diferenŃia foarte
clar substanŃele organice vii de cele moarte sau de cele anorganice, iar
în ceea ce priveşte substanŃele organice poate determina “retragerea”
treptată a energiei vieŃii, pe măsură ce se instalează moartea biologică,
dacă probele sunt făcute de exemplu pe frunze care au fost culese şi
apoi Ńinute mai multe zile, timp în care ele încep treptat să moară,
p. 196
uscându-se. Ea a fost mult folosită în studiul forŃelor morfogenetice
(forŃele care guvernează apariŃia formelor fizice vii şi nevii şi
fenomenele fiziologice vii), respectiv pentru a pune în evidenŃă tipul de
energie asociată substratului analizat, aspect imposibil de determinat
prin metode cantitative.
Originea metodei
Metoda provine din Şcoala antropozofică, şi a fost inspirată de către
Rudolf Steiner. A fost pusă la punct în anii 1930-1950 de către o serie
de cercetători, începând cu biochimistul Ehrenfried Pfeiffer (1899-
1961) care şi-a dorit să găsească o cale prin care ceva imaterial şi mai
ales specific vieŃii, ar putea fi redat printr-o metodă materială. Pentru
aceasta el a căutat, aşa cum i-a indicat Steiner, un „reactiv sensibil la
modificările formelor aşa cum turnesolul este sensibil la acizi şi la
baze”.
Pfeiffer a testat în acest scop numeroase săruri şi în 1925 definitivează
metoda cristalizării sensibile pe baza clorurii de cupru hidratate
(CuCl2x2H20), cea mai sensibilă sare la modificările forŃelor
morfogenetice în raport cu substratul adăugat. MenŃionăm că atât
Pfeiffer, cât şi alŃi cercetători cum au fost Selawry, Kolisko şi Jung au
testat şi alte săruri alcaline şi alcalino-pământoase (de sodiu, magneziu,
potasiu) precum şi săruri metalice (de fier, plumb, aur, mercur, argint,
staniu, zinc), înainte de a alege clorura de cupru hidratată.
Prima lucrare despre cristalizare a lui Pfeiffer apare în 1927: „Aus dem
naturwissenschaftlichen Forschungslabor in Dornach” („Comunicarea
laboratorului de cercetare a ştiinŃelor naturale din Dornach”). În 1930
publică „Kristalle” („Cristalele”), în 1931 „Studium von Formkraften
an Kristallisationen” („Studiu asupra forŃelor generatoare de forme în
cadrul cristalizării”), în 1935 „Empfindliche kristallisationen als
Nachweis von Formkraften im Blut” („Cristalizarea sensibilă, indicator
al forŃelor formatoare purtate de către sânge”).
InformaŃia vehiculată de apă şi clorura de cupru hidratată
Clorura de cupru hidratată are o capacitate foarte specială: este
deosebit de avidă de apă, aşadar poate fi influenŃată de informaŃia pe
care apa o vehiculează.
Numeroase cercetări ştiinŃifice realizate în ultimii ani, dintre care cele
mai populare sunt studiile lui Masaru Emoto, au arătat că de fapt apa
are o proprietate remarcabilă: ea copiază informaŃia unei substanŃe cu
care vine în contact, chiar dacă această substanŃă se află într-o cantitate
foarte mică, în raport cu apa. Apa este atât de sensibilă încât se poate
încărca şi cu energii foarte subtile şi rafinate cum ar fi de exemplu cele
atrase de realizarea unei rugăciuni, aşa cum reiese din diversele
experimente realizate de Masaru Emoto. Acest experiment deosebit şi
repetat de Dr. Masaru Emoto în mai multe rânduri a fost prelevarea şi
cristalizarea prin îngheŃare a unor eşantioane de apă, înaintea şi după
efectuarea unei rugaciuni asupra ei. Rezultatele sunt grăitoare.
Clorura de cupru se comportă de fapt doar ca un simplu revelator al
informaŃiei vehiculate de apă, aşa cum argintul este un revelator pentru
lumină în fotografie. De fapt, toate observaŃiile realizate asupra felului
în care cristalizează clorura de cupru la care se adaugă un substrat au
arătat că ea nu se combină niciodată cu substratul analizat ci doar îşi
modifică aspectul reŃelei de cristalizare.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Medicină naturistă
Putem spune că formarea imaginii de cristalizare sensibilă este medicamente etc.) imaginea de cristalizare se organizează într-un mod
analoagă felului în care pilitura de fier aşezată într-un câmp magnetic surprinzător în forme extrem de coerente, specifice substratului.
se dispune de-a lungul liniilor de câmp magnetic, oferindu-ne o sui- maginile de cristalizare realizate cu extracte biologice (provenind de la
generis „fotografie” a câmpului magnetic, care altfel rămâne invizibil plante, alimente, animale, oameni) prezintă cea mai mare organizare
cu ochiul liber. Privind lucrurile din această perspectivă, cristalizarea specifică, generând forme caracterizate de un centru de la care pleacă
sensibilă este o sui-generis „fotografie” a forŃelor morfogenetice, adică radiar o mulŃime de striuri sau raze extrem de dense şi coerente faŃă de
a forŃelor VieŃii. cristalizarea specifică clorurii de cupru pure. (Vezi imag. 2, 3, 4, 5, 6)
Fiecare substanŃă vie sau nevie are „semnătura” ei specifică, iar în plus,
Eşantion de apă din barajul Eşantion de apă din barajul Fujiwara imaginile de cristalizare, fiind capabile să pună în evidenŃă formele
Fujiwara înainte de efectuarea după efectuarea rugăciunii (Masaru
rugăciunii (Masaru Emoto) Emoto)
forŃelor generatoare ale vieŃii în plenitudinea dinamicii şi a unicităŃii lor
nu sunt niciodată identice ci doar analoage, asemănător frunzelor unui
copac, care deşi nu sunt superpozabile, sunt specifice acelei specii.

Imag. 2 –
Imagine de
cristalizare
sensibilă pentru
sânge uman

În concluzie putem spune că metoda cristalizării sensibile nu este doar

una de analiză de laborator. Ea este în primul rând o modalitate de
evidenŃiere a forŃelor morfogenetice care coordonează creşterea,
dezvoltarea şi degenerarea materiei vii. „În vârtejurile sale imobile
putem citi viaŃa şi moartea, sănătatea şi boala, puritatea şi poluarea, Imag. 3 –
energia şi entropia, ordinea şi haosul.[…] Ea ne învaŃă în modul ei Imagine de
specific despre existenŃa unor lucruri ascunse în negura timpurilor. Pe cristalizare
sensibilă pentru
zi ce trece sunt tot mai mulŃi cei care consideră că se află în faŃa uneia planta
dintre descoperirile cele mai extraordinare ale secolului XX.” (Jean- Tephrosia
Pierre Lentin) purpurea

Imaginea 1.
Cristalizarea
soluŃiei de clorură
de cupru, martor

Imag. 4 –
Imaginea nu se poate afișa. Este posibil ca computerul să nu aibă memorie suficientă pentru a deschide imaginea sau ca imagin ea să fi fost deteriorată. Reporniți computerul, apoi deschideți din nou fișierul.
Dacă tot mai apare x-ul roșu, poate fi necesar să ștergeți imaginea și să o inserați din nou.

Imagine de
cristalizare
sensibilă pentru
miere polifloră

IModul de realizare a cristalizării sensibile

Testul cristalizării sensibile se bazează pe studiul formelor ce apar în

urma evaporării unei soluŃii apoase de clorură de cupru amestecată cu o
cantitate extrem de mică de substrat, aşezată pe o placă Petri. SoluŃia se
evaporă într-o incintă în care se asigură o temperatură şi un nivel de Imag. 5 –
Imagine de
umiditate controlat, iar pe placă rămâne desenul format de cristalele de cristalizare
clorură de cupru, desen ce constituie amprenta de cristalizare specifică sensibilă pentru
substratului adăugat. polen proaspăt
(crud) de
păpădie (polen
Dacă soluŃia este pură (martor, nu conŃine nici un substrat adăugat) cules de albine)
clorura de cupru cristalizează sub forma unor ace fine, dispuse în mici
rozete, aglomerate în special spre marginea plăcii. (vezi imaginea 1.
Cristalizarea soluŃiei de clorură de cupru, martor).

Dacă la soluŃia pusă la cristalizat se adaugă cantităŃi extrem de mici

(0,4% - 0,06%) de substrat (extract vegetal, soluŃie de sânge hemolizat,
sânge proaspăt, extracte de organe, extracte din alimente, băuturi,

p. 197 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Medicină naturistă
Imag. 6 – Domenii de utilizare a cristalizării sensibile
Imagine de
cristalizare
Agricultură:
sensibilă pentru
lăptişor de
matcă • pentru a determina amprenta specifică unei plante sau părŃi
de plantă, pentru a aprecia starea de vitalitate şi de sănătate a unei
plante sau degradarea ei, influenŃa solului şi a condiŃiilor de mediu
(climă, poluare) asupra stării plantelor: Friedrich-Vincenz von Hahn
(1962), B. Petterson (1969), Alla şi Oleg Selawry (1957-1975), Hans
Kruger (1950), Magda Engqvist (1964), Jean Leray (1973),
• valoarea biologică a alimentelor şi băuturilor precum şi
influenŃa tipului de agricultură asupra lor şi a modului de preparare a
alimentului: Alla şi Oleg Selawry (1957-1975), J. Bockenmuhl (1980),
Tot ceea ce este viu este în continuă vibraŃie, în continuă transformare, Marie-Therese Piva (1980)
Medicină umană şi veterinară:
iar cristalizarea pune în evidenŃă această mişcare specifică vieŃii, prin
formarea de imagini analoage, dar niciodată superpozabile. În mod
• modalitate de orientare a diagnosticului în orice tip de
surprinzător, imaginea substanŃelor anorganice sau foarte mult afecŃiuni, atât la om cât şi la animale, pentru precizarea terenului
prelucrate chimic, nu este centrată şi nici organizată. Această diferenŃă general, al vitalităŃii, al îmbătrânirii, etc. şi chiar pentru diagnosticarea
majoră dintre imaginea de cristalizare a viului şi cea a ne-viului precoce a cancerului. Precizia metodei este de minim 80%.
evidenŃiază tocmai prezenŃa forŃelor formatoare ale vieŃii în tot ceea ce • Modalitate de diagnostic preventiv al bolilor prin
este viu. (vezi imaginea 7 - cristalizare pentru zahăr alb rafinat, din identificarea organelor afectate de tulburările emoŃionale, înainte de
comerŃ) apariŃia primelor simptome ale bolilor
• Orientarea precoce a diagnosticului
Imaginea nu se poate afișa. Este posibil ca computerul să nu aibă memorie suficientă pentru a deschide imaginea sau ca imaginea să fi fost deteriorată. Reporniți computerul, apoi deschideți din nou fișierul. Dacă tot mai apare x-ul roșu,
poate fi necesar să ștergeți imaginea și să o inserați din nou.

Imag.7 – • Alegerea remediului compatibil cu bolnavul

Imagine de • EvidenŃierea efectului terapiei alese la nivel energetic
cristalizare (biofeedback)
sensibilă pentru • Determinarea tipului de câmp morfogenetic specific unei
zahăr alb plante medicinale, extract, remediu
rafinat
• Aprecierea valabilităŃii unui remediu
• În domeniu medical menŃionăm studiile lui Pfeiffer (1927-
1961), Begouin (1938), Pfeiffer şi Miley (1939), Trumpp şi Rascher
(1939), Seigle (1939), Isabel (1940), Selawry (1939, 1940, 1949, 1957,
1959, 1969, 1984), Rohlofs (1944), Krebs (1947), Kubina (1954),
Bourgeois (1954), Beckmann (1959), Bessenich (1960), Spielberger
(1983), Huguette şi Guille (1983), Barth (1984), Hoffmann (1985),
Knijipenga (1996).
Psihologie
Imag.8 -
Imagine de
cristalizare • Identificarea efectului energetic al tulburărilor emoŃionale
sensibilă pentru • Verificarea efectului tratamentului psihologic la nivel energetic
zahăr nerafinat Spiritualitate

• Identificarea aspectelor rezonatorii specifice

• DiferenŃierea benefic – malefic prin gradul de organizare şi
armonie al imaginii
• EvidenŃierea impactului gândirii asupra materiei

În secolul trecut a existat o divergenŃă importantă între vechii chimişti Interpretarea imaginii de cristalizare:
care susŃineau că tot ceea ce are viaŃă are ceva special, care nu poate fi
pus în evidenŃă, şi care era numit suflu sau prana sau chi, în timp ce În acest scop se urmăresc caracteristicile şi aspectul centrului de
noii chimişti, nu au acceptat această idee deoarece existenŃa acestui cristalizare, situat de obicei pe linia mediană, uşor descentrat faŃă de
suflu al vieŃii nu se putea demonstra prin analize chimice. Cristalizarea centrul plăcii, apoi aspectul razelor sau striurilor de cristalizare din
sensibilă demonstrează însă tocmai existenŃa şi prezenŃa acestei energii Zona B numită şi Zona Medie, raze care pleacă din centrul de
a vieŃii, care organizează şi coordonează apariŃia formelor şi a cristalizare şi se îndreaptă spre periferia plăcii, iar în finalul aspectul şi
structurilor fizice vii, pe care Rupert Sheldrake a numit-o forŃă mai ales lăŃimea Zonei C periferice, unde razele îşi pierd coordonarea
morfogenetică. şi direcŃia dată de centru şi devin relativ paralele între ele, formând o
bandă marginală.

p. 198 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Medicină naturistă
Ordonarea în jurul unui centru
Spre deosebire de imaginea de cristalizare a clorurii de cupru pure
care nu prezintă un centru principal ci un ansamblu de mici fascicule
de cristalizare independente unele de altele, imaginea de cristalizare
sensibilă a unui substrat viu este un ansamblu organizat, centrat, care
reflectă unitatea fiinŃei vii. (vezi figura de mai sus)
Slăbirea coordonării, reflectată în apariŃia de centri secundari de
cristalizare individualizaŃi faŃă de structura radiantă generală, apare în
caz de diminuare a forŃelor formatoare, adică de reducere a vitalităŃii –
boală, îmbătrânire, degradare.
Striurile sunt mai vag trasate, sunt mai puŃine şi mai terne în caz
de diminuare puternică a vitalităŃii, când imaginea de cristalizare tinde
să se apropie tot mai mult de imaginea specifică cristalizării clorurii
pure, arătând astfel diminuarea forŃelor specifice vieŃii în substratul
analizat. Aspectul centrului de cristalizare dă şi el informaŃii
importante despre vitalitate: absenŃa centrului indică absenŃa energiei
vieŃii, un centru slab sau chiar punctiform indică o vitalitate redusă, în
timp ce un centru bine conturat şi complex ca formă, arată un nivel
crescut de vitalitate.
Cu ajutorul acestei metode se poate aprecia degradarea treptată a
unui remediu sau a unui aliment, aşa cum reiese din următoarele
experimente.
În primul experiment au fost realizate serii de cristalizare pentru
un eşantion de polen proaspăt şi acelaşi eşantion care a fost păstrat
necorespunzător (la temperatura camerei, într-o pungă de plastic
închisă), un anumit număr de zile.
ComparaŃie între polenul de albine poliflor păstrat corespunzător
şi necorespunzător
Metoda este atât de sensibilă încât poate fi folosită şi pentru a
aprecia rapid dacă un aliment cu o înaltă valoare biologică şi plin de
ViaŃă, cum este de exemplu mierea a fost amestecat intenŃionat cu un
aliment mort din punct de vedere vital, cum este de exemplu zahărul
alb rafinat.
ComparaŃie între miere şi miere amestecată cu sirop de zahăr
Principalele obiecŃii care au fost aduse de către chimişti şi
farmacişti acestei metode au fost mai ales că ea probabil nu pune în
p. 199
evidenŃă încărcătura energetică a plantelor şi alimentelor naturale sau a
sângelui uman sau animal ci imaginea complexă şi coordonată care
apare este rezultatul complexităŃii chimice extraordinare, specifică
lumii vii. Ei au susŃinut că imaginile obŃinute pentru substanŃele
anorganice sau pentru cele izolate prin extracŃie chimică, cum este de
exemplu şi zahărul, care în imaginea de mai sus arată aproape la fel ca
şi imaginea martor (chiar un pic mai "rău" decât martorul) sunt diferite
de imaginile substanŃelor vii deoarece cele anorganice sunt substanŃe
chimic pure, în timp ce cele provenite din lumea vie sunt foarte
complexe. Acest lucru părea corect la prima vedere şi de asemenea era
foarte greu de combătut deoarece în lumea vie nu putem găsi substanŃe
chimic-pure. Sucul unui plante, sângele uman sau orice alt produs al
unei fiinŃe vii este o asociere de mai multe substanŃe chimice, chiar de
sute de substanŃe.
Cu toate acestea problema a fost depăşită şi s-a demonstrat faptul
că prin cristalizare sensibilă se poate pune în evidenŃă o încărcătură
energetică subtilă, în momentul în care au fost făcute o serie de
experienŃe prin care s-a comparat un macerat de plantă cu acelaşi
macerat binecuvântat. CompoziŃia chimică era absolut identică,
folosindu-se acelaşi macerat, însă jumătate din el a fost binecuvântat
după realizarea lui. Cele două probe au fost analizate simultan, în
aceeaşi cutie de critalizare, pentru a elimina orice alte posibile variaŃii
ale condiŃiilor de timp şi spaŃiu. Au fost realizate mai multe astfel de
serii de cristalizare, folosind mai multe plante, iar modificările prezente
pe plăcile cu macerat binecuvântat au fost aceleaşi, conducând la
următoarele concluzii:
1. efectul binecuvântării apare pe imaginea de cristalizare, cel
mai clar, în banda marginală (zona dinspre periferia plăcii, unde acele
nu mai respectă direcŃia dată de centru ci devin paralele între ele, într-
un mod uniform);
2. modificarea tipică care apare pe toate plăcile cu plante
binecuvântate este îngustarea de diverse grade a benzii marginale;
3. interpretarea acestui semn este creşterea rezonanŃei cu o energie
care amplifică manifestarea „energiei vieŃii” în planta binecuvântată.
FaŃa ascunsă a medicamentelor sau ce ne dezvăluie cristalizarea
sensibilă
Cu ajutorul acestei metode extrem de sensibile, care revelează fără
greş încărcătura energetică a substratului analizat, sau altfel spus ce se
acunde în spatele unui ambalaj frumos, putem descoperi ceva esenŃial
despre medicamentele de sinteză: unele NU AU VIAłĂ, iar altele
mimează energia vieŃii, dar fără succes. Şi ne întrebăm atunci din nou:
cum ar putea să ne redea viaŃa ceva mort ?
Bibliografie:
1. Andersen et al. - A refined biocrystallization method applied in a pictomorphological
investigation of a polymer. Elemente der Naturwissenschaft, nr.68; 1998
2. Barth J.G.(1997) - Image de cristallisation du chlorure cuivrique et Nature de l'additif.
Elemente der Naturwissenschaft nr. 66, p.16-42.
3. Cocude M., Barth JG., Bruyet B. François P. - La pneumoconiose des houilleurs et son suivi
médical. La méthode des cristallisations sensibles au banc d’essai. Industrie Minérale Décembre : 41-47,
1992.
4. Engquist, Magda – Gestatltkrafte des Lebendigen, Vittorio Klostermann, Frankfurt am Main,
5. Fleury, Vincent - Branched fractal patterns in non-equilibrium electro-chemical deposition
from oscillatory nucleation and growth, NATURE vol 390 13 Nov 97 (p 145-148) Nickel E. : Die
Reproduzierbarkeit der Sogenannten Empfindlichen Kupferchloridkristallisation. Bull Soc frib Sci Nat 57 :
65-179, 1967-68
6. Pfeiffer E. - Kristalle. Orient-Occident Verlag, Stuttgart (1930)
7. Selawry, A; Selawry, O – Die Kupferchlorid – Kristallisation in Naturwissenschaft und
Medizin, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart, 1957
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Dezbateri
8. Shibata T, Takakuwa Y., Tanaka A. et al - Doping effect of human blood on surface
microstructure of cupric chloride dendrites grown from aqueous solutions. J Crystal Growth 167 : 716-
718, 1996 Monsato, masiva corporaŃie americană producătoare de OMG, este
9. Shibata T, Shirasaka R., Ogawa T. et al - Effect of human blood addition on dendritic growth unul dintre cei mai controversaŃi producători de OMG OM deoarece
of cupric chloride crystals in aqueous solutions. J Crystal Growth 142 : 147-155,
147 1994
10. Shibata T, Takakuwa Y., Tanaka A. et al - Crystal structure
ure of blue and green hydrated cupric cercetările şi dezvoltarea tuturor produselor sale sunt protejate de
chloride grown from aqueous solutions with and without human blood addition : single crystal X-ray
diffraction analysis and differential scanning calorimetry (DSC). J. Tokyo Wom Med Univ 6-7
X
6 :358-369,
patent şi legile copyrightului. CorporaŃia este acuzată de prezentarea
1998 numai a rezultatelor favorabile a cercetărilor realizate pe produsele
11. Tesson, M.F. – Cristaux sensible – contribution theoretique et pratique a une science du lor. Există nenumărate efecte negative
nega pe care produsele le-au avut
vivant, Paris, 1998
12. Duke, J – Handbook of Medicinal Herbs,, CRC Press, London, 2002 asupra animalelor in urma testelor de laborator, dar toate acestea au
13. Selawry, A – Tipuri funcŃionale ale metalelor în psihologie şi medicină, Ed. Triade, Cluj- fost muşamalizate cu măiestrie. Monsato a investit sume enorme în
Napoca, 2008
14. Cîmpean, C; HoŃiu, C – Mierea – un aliment viu, Primul Congres de Apiterapie, Cluj Napoca, cercetare şi dezvoltare, iar pentru a-şi
a acoperi aceste cheltuieli are
2007 nevoie să-şi vândă
ndă în cantităŃi uriaşe produsele, fără ca cei care le
15. Cîmpean, C; HoŃiu, C – Cristalizarea sensibilă a polenului, Al doilea Congres de Apiterapie,
Iaşi, 2008 consuma să işi pună intrebări legate de rapoartele care au apărut în
16. Cîmpean, C; HoŃiu, C – Aprecierea nivelului de vitalitate a produselor apicole, Primul urma experimentelor de laborator pe animale hrănite cu aceste produse.
Simpozion de Apiterapie, Bucureşti, 2009

Modalitatea Monsanto de a realiza modificările genetice conduce

întotdeauna la mutaŃii impredictibile ce duc la aparitia unor noi
Deşi sunt extrem de periculoase pentru sănătatea proteine inexistente în planta nemodificată genetic! Unele dintre aceste
umană, alimentele modificate genetic sunt proteine sunt toxice sau pot produce alergii mortale! Monsanto ştie de
prezenta acestor proteine si nu-ii interesează!
intere Iata mai jos un citat dintr-
comercializate în întreaga lume o declaraŃie a purtătorului de cuvant Monsanto, Phil Angel:
”Monsato nu are datoria să garanteze siguranŃa produselor sale.
Interesul nostru este să vindem cat mai mult. Este de datoria FDA să
Dr. Dan Iosif – Bucureşti asigure aceasta.”

Sfârşitul secolului XX a fost marcat de descoperirea Unul dintre

modalităŃii de decodificare a complexului cod genetic existent in
toate structurile vii. În 1992 cercetătorii au scos pe piaŃă primul tip
de tomatătă modificată genetic. US Food And Drug Administration
(FDA, autoritatea americană în domeniu) a decis că tomata nu
prezenta nici un pericol asupra sănătăŃii şi nu era necesară nici o
etichetă care să arate că a fost modificată genetic.
n următoarele câteva luni cercetătorii au scos duzine de fructe,
ntre nenumăratele studii cu rezultate negative făcute pe
mâncarea modificată genetic a fost realizat de cercetătorul de origine
maghiară Dr. Arpad Pusztai care a hrănit şoarecii de laborator cu
cartofi modificaŃi genetic. Rezultatele cercetărilor sale au arătat
a că
şoarecii de laborator astfel hrăniŃi aveau creier, ficat şi testicule mai
mici, precum şi sistem imunitar deficient. S-a
S mai observat şi prezenŃa
unui număr ridicat de celule precanceroase în mai multe Ńesuturi ale
organismului. La două zile după publicarea rezultatelor cercetărilor
sale, Dr. Puszai a fost dat afară din postul pe care îl ocupa la Aberdeen

Î legume, cereale şi lapte modificate genetic. În 1997, 4 milioane de

hectare erau dedicate cultivării de recolte OMG (organisme
modificate genetic), iar în prezent 70% din mâncarea comercializată în
University. Echipa sa de cercetători a fost dizolvată şi au început
procese care aveau ca menire stoparea dezvăluirii a mai multe
descoperiri.
SUA include ingrediente modificate genetic.
Jeffrey Smith, renumit susŃinător al campaniei împotriva mâncării
Atuurile pe modificate genetic, susŃinea în cartea sa ”Seeds of Deception: Exposing
care Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically
producătorii Engineered Foods You're Eating”, apărută în 2003, că cercetătorii din
le atribuie FDA care şi-au au exprimat îngrijorarea cu privire la mâncarea modificată
noii genetic „au primit instrucŃiuni precise de a păstra pe viitor tăcerea
tehnologii referitor la acest subiect sau au fost eliberaŃi din funcŃie”.
sunt
impresionant Soia modificată genetic
e:
productivitate Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns în SUA în
mai mare, 1800 şi a fost încă de atunci folosită ca materie primă în industria
rezistenŃă alimentară datorită versatilităŃii sale. Aproximativ 75% din mâncarea
mărită la produsă industrial conŃine soia sau derivate din soia, inclusiv
anumite margarina, pâinea şi cerealele.
insecte şi
boli, aspectul În 1996, marele producător american de OMG, Monsato, a introdus pe
exterior mai piaŃă soia modificată genetic “RoundUp Ready”. RoundUp este un
estetic al foarte puternic erbicid produs de aceeaşi corporaŃie. Când noua soia
fructelor, rezistenŃa sporită la stocare,
tocare, intemperii ale vremii şi pesticide, modificată genetic
netic a ajuns în Europa au apărut multe îngrijorări legate
timpi de creştere reduşi şi posibilitatea de cultivare a respectivelor de efectele erbicidului asupra sănătăŃii umane, unele cercetări arătând
plante în afara mediului lor tradiŃional. Mâncarea modificată genetic că acesta are efecte dezatruoase asupra fertilităŃii şi potenŃează apariŃia
poate conŃine adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutriŃiei şi Ńesuturilor canceroase.
vaccinuri
ccinuri pentru a proteja împotriva bolilor. Şi, desigur, marele
argument este acela că aceste produse sunt soluŃia miracol impotriva În magazinele din SUA şii nu numai, soia modificată genetic este
foametei. Toate acestea sunt de natură să închidă gura celor prost amestecată cu planta naturală, FDA acceptând pretenŃiile
informaŃi şi cu un nivel cultural care lasă de dorit, deorece
de nimic din producătorului cum că nu există nici o diferenŃă între cele două şi deci
ceea ce natura a realizat atât de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu există necesitatea unei etichetări diferite. În consecinŃă, acele
nu poate imbunătăŃi într-un timp atât de scurt.

p. 200 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Dezbateri
magazine şi clienŃii lor nu au posibilitatea să aleagă ce varietate de soia
cumpără.
RoundUp omoară totul cu excepŃia plantei de soia modificată genetic,
în acest fel fermierii pot cultiva doar un singur tip de recoltă,
disponibilă doar dintr-o singură sursa care este tot Monsato. Rezultatul
este un aliment toxic cu multiple efecte negative asupra sănătăŃii.
Dezvăluiri ale doctorului Mencinicopschi despre
micro-organismele modificate genetic (OMG)
Vă prezentăm în cele ce urmează un interviu cu dr. Mencinicopschi
care explică ce sunt de fapt OMG-urile: nu sunt legume, sunt fiinŃe
transgenice.
Reporter: Modificările genetice produse în România stârnesc
îngrijorare în rândul opiniei publice. În calitatea dvs. de specialist
al problemei, credeŃi că avem a ne teme sau nu?
Dr. Mencinicopschi: Ca să înŃelegem esenŃa problemei, în primul rând
ar trebui să stabilim ce este un „organism” modificat genetic. Poate să
fie o plantă, de acord. Dar poate să fie şi un microorganism sau un
animal. De obicei, omitem acest aspect. Toată insulina care există în
lume este obŃinută dintr-un micro-organism modificat genetic.
Ca dimensiuni economice şi financiare, cred că piaŃa de insulină o
depăşeşte pe cea a produselor agricole modificate genetic. Şi pentru că
vorbim despre ele, e cazul să facem o precizare: nu este vorba despre
legumele fără gust sau miros din piaŃă.
Plantele cunoscute până acum ca fiind modificate genetic sunt
porumbul, cartoful şi soia. Despre ele vorbim în mod curent, când
spunem OMG. Prin modificare genetică, plantele au devenit rezistente
la anumite pesticide şi la unii dăunători: soia la glifosat şi glifosinat,
porumbul la viermele sfredelitor şi cartoful la gândacul de Colorado. În
principal, acestea sunt OMG. Sunt plante care modificate dau anumite
avantaje agricultorului, dar nu şi consumatorului: rezistenţa la frig, la
secetă, la boli. Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om. O fiinŃă
care nu a existat în contextul natural al fiinŃelor vii din biosfera
pământului. Ea este inventată de om.
R: La o primă vedere, când observăm un ştiulete de porumb sau
un cartof modificat genetic nu vedem, totuşi, nicio diferenŃă…
Dr. Mencinicopschi: Un cartof modificat genetic îl vedem ca pe un
cartof, dar el este o himeră. Este o fiinŃă transgenică. Chiar dacă nu
vedem cu ochiul liber asta, la nivel genetic, aşa stau lucrurile. O să vă
explic de ce. Pentru a se obŃine un OMG s-a luat material genetic, nu
de la o plantă, ci de la o bacterie, adică de la o fiinŃă foarte îndepărtată
ca structură de cartof.
S-a luat acest material genetic, care codifică o toxină de la bacilul
turingiensis, şi a fost inserată în informaŃia genetică a cartofului. În
felul ăsta, cartoful începe să producă o toxină care omoară gândacul de
Colorado. Dar una dintre cele mai tari legi ale viului este că speciile
naturale nu se pot amesteca unele cu altele. Ele pot evolua, să faci de
exemplu din cal o altă fiinŃă, dar în milioane de ani. În mod natural, nu
o să vedeŃi pe stradă om-morcov, iepure-șarpe sau altă grozăvie,
tocmai pentru că natura ne-a separat pe regnuri şi specii. Vă daŃi seama
ce ar însemna să se amestece orice cu orice? Ar fi un continuum viu.
Or, lumea vie nu este aşa! Lumea vie este făcută din specii naturale,
care nu sunt create de om şi care nu se amestecă între ele. Este ceea ce
se cheamă barieră sexuală. Or, omul, prin obŃinerea OMG, a spart
p. 201
aceasta barieră a viului, cea mai tare lege a biologicului: a amestecat
speciile, care în mod natural sunt separate prin bariera de reproducŃie,
prin bariera sexuală. În mod natural, nu ar fi apărut aşa ceva!
R: Aceste lucruri s-au obŃinut prin inginerie genetică. Nu este
normal să profităm de ultimele descoperiri ale ştiinŃei?
Dr. Mencinicopschi: Să luăm exemplul porumbului. Până acum, omul
a încrucişat mai multe varietăŃi, nici măcar specii. A încrucişat mai
multe varietăŃi de porumb şi a urmărit în interesul lui să selecteze
boabele care dau cea mai bună producŃie sau care au anumite
caracteristici: să fie mai colorate, să conŃină ceva anume, să fie
rezistente la secetă etc. Dar am făcut asta prin încercare şi selecŃie, prin
trierea lor în timp. Când vorbim de OMG, se face altfel. Vorbim de un
plan ingineresc: pun pe hârtie ce vreau să obŃin şi aceea voi obŃine.
Adică îmi pun în minte să obŃin ceea ce avem acum pe piaŃă: un
porumb rezistent la viermele sfredelitor? Proiectez planta ca pe orice
maşină sau televizor. Proiectez şi realizez. Creez fiinŃe noi. Şi facem
asta, fără să ştim ce este de fapt viaŃa. Asta este cel mai grav! Inventăm
viaŃa, fără să ştim ce este ea de fapt. Pare paradoxal, dar aşa stau
lucrurile. CredeŃi că ştiinŃa modernă ştie ce este viaŃa? Ştim ce este
viaŃa? Nu ştim. Vă dau ce vreŃi dvs., toate componentele nevii ale
vieŃii. Şi vreau să ştiu dacă sunteŃi în stare să faceŃi o singură celulă vie.
Poate cineva să facă aşa ceva pe pământul ăsta? Nu, pentru că nu ştim
ce este viaŃa. Şi dacă nu ştim ce este viaŃa, cine ne dă dreptul să
desfiinŃăm legi atât de puternice ale vieŃii, cum este neamestecul
speciilor naturale?
ŞtiinŃa a evoluat, sunt de acord, dar descoperirile ei sunt arme cu două
tăişuri. Omul cred că a făcut o greşeală aici: înainte de a cunoaşte ceva,
s-a grăbit să îl modifice.
R: Care ar putea să fie efectele utilizării OMG-urilor cu atâta
grabă?
Dr. Mencinicopschi: Din fericire, până acum nu au apărut nişte
evenimente catastrofale. Dar nimeni nu ne poate asigura că mâine sau
peste o mie de ani nu pot să apară astfel de efecte. Nu ştim. Aceste
organisme ar trebui monitorizate, urmărite, testate. Dar cine poate
monitoriza aşa ceva? Cine poate monitoriza natura? S-a spus că avem
un sistem de urmărire a traseelor OMG. Şi cu toate astea, s-au găsit
culturi ilegale. Deci, iată că nu stăpânim ceea ce dăm drumul în natură.
Şi este doar un exemplu. În acest moment, nu avem nici măcar un
singur laborator în România care să poată spune cu certitudine, pe baza
analizelor, dacă un organism, o plantă sau un aliment este sau conŃine
OMG. Cu toate astea cultivăm OMG-uri din 1998!
R: Oameni de ştiinŃă din FranŃa, Italia, Anglia au demonstrat că
OMG-urile au efecte nocive asupra omului. Cu toate astea,
autorităŃi din SUA şi Europa, printre care şi România, le acceptă
totuşi. Cum se explica această contradicŃie?
Dr. Mencinicopschi: Nu este surprinzător. Trebuie să ŃineŃi seama că
trăim într-un context istoric, social, economic şi aşa mai departe.
PersonalităŃi, decizii, declaraŃii ale statelor sunt întotdeauna modificate
de interese politice şi economice. Putem să luăm exemplul aditivilor
alimentari, celebrele E-uri. Până acum un an, s-a spus că E127 este
sigur. Acum, el nu mai figurează pe lista E-urilor, pentru că s-a
descoperit că este cancerigen şi a fost interzis.
Oamenii se pot întreba pe bună dreptate: cum e posibil să îl consumăm
10-20 de ani, să fie sigur atâta vreme şi acum să nu mai fie sigur? Aşa
se poate întâmpla şi cu OMG. Ar trebui găsiŃi responsabilii, dar nu doar
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
din ştiinŃă. Ar trebui găsiŃi şi autorii morali, politicienii şi ceilalŃi care
au sprijinit aşa ceva. Dar este foarte greu. ŞtiinŃa creează ceva, dar apoi
intră sub tutela economicului, politicului… asta e realitatea.
rea
R: OMG-urile pot provoca boli?
Dr. Mencinicopschi: Încă nu ştim sigur. Există semnalele unor
cercetători, dar OMG-urile
urile încă nu au trecut proba timpului. La fel ca
în cazul E-urilor, OMG-urile
urile nu au o toxicitate acută. Cu alte cuvinte,
nu mâncăm m acum şi imediat ni se face rău. Dar în timp, ele ar putea
provoca boli grave. Efectele se văd pe termen mediu şi lung. Nu ştim
ce ne rezervă viitorul, în ceea ce priveşte OMG-urile.
urile. Sunt cercetători
din întreaga lume care trag semnale de alarmă. Unii suntsun luaŃi în serios,
alŃii nu. FranŃa, Austria, Ungaria au interzis OMG--urile. Alte Ńări nu Ńin
cont şi plantează mai departe. Aceste lucruri ar trebui analizate şi
dezbătute. Ar trebui făcută o analiză a riscului. Politicul poate să
spună: populaŃia nu vrea OMG, deci le refuzăm. Sau, dimpotrivă, poate
spune: chiar dacă populaŃia nu
vrea, interesele mele
economice şi politice mă
obliga să fac asta, pentru că
beneficiile sunt mai
importante decât riscul. Astfel
de decizii sună cam aşa:
nivelul de risc e acceptabil
pentru mine, ca administraŃie,
om politic, partid sau guvern,
pentru că asta îmi creşte PIB-
ul sau nivelul de trai etc. Şi
mi-l asum, chiar dacă nu ştiu
ce se întâmplă. Este punctul
în care se pot întâmpla
derapaje. Mass-media ar
trebui să facă presiuni în acel
moment.
R: UE are ca principiu „dezvoltarea durabilă”. Ce consecinŃe ar
putea să aibă OMG asupra mediului şi cum se împacă prezenŃa lor
cu filosofia europeană?
Dr. Mencinicopschi: Noi nu numai că nu ştim totul despre specii, dar
nu ştim cum interacŃionează
nteracŃionează între ele în cadrul ecosistemelor. Orice
fiinŃă de pe pământul ăsta există pentru o raŃiune şi are o raŃiune de a
exista.
Dispare o umilă bacterie din tubul digestiv şi ne îmbolnăvim. Dispare
un fluture şi în biosfera se întâmplă un dezechilibru
libru care antrenează un
altul şi nu ştim care este efectul final. Or, noi inventăm noi fiinŃe, care
nu au existat niciodată, şi probabil că asta va avea efecte greu de
imaginat asupra mediului. Sunt acŃiuni incontrolabile şi noi ne jucăm
ca nişte copii iresponsabili,
esponsabili, aşa cum aŃi spus, de-a de Dumnezeu. Cât
despre noua filosofie adoptată de UE, în concepŃia mea, dezvoltare
durabilă înseamnă obligaŃia noastră de a lăsa celor ce vor veni natura
aşa cum este ea, să le lăsăm şi lor ceea ce am avut noi. Nicidecum să s ne
apucăm să distrugem, în ideea că ce urmează după noi nu ne
interesează. Trebuie să le lăsăm celor ce vor veni o şansă de a trăi la fel
ca noi. Nu cred că se poate face dezvoltare durabilă cu OMG.
Respectul faŃă de natură şi faŃă de legile ei, omenirea le-a învăŃat din
tot ceea ce a făcut greşit, de la industrializare poluantă, la agricultură
intensivă. Trebuie să ne întrebam cum vor trăi copiii noştri, nepoŃii
noştri. Dacă după mine dispare o generaŃie sau îi ştirbesc din viaŃă,
doar pentru că eu vreau să am de toate? Bioetica ar trebui să aibă un
cuvânt greu de spus în problema OMG. Se umblă brutal la viaŃă, la
esenŃa ei.
p. 202
Angajament şi iubire conştientă într-un
într cuplu
spiritual
Prof. Melania Radu - Bucureşti
„A iubi o altă fiinŃă umană: poate cea mai dificilă dintre sarcinile
noastre, testul suprem, înfăptuirea faŃă de care orice altă înfăptuire
este doar o pregătire.”
pregătire.”- Rainer Maria Rilke
„Timpul pe care nu-ll petrecem iubind este un timp pierdut.”-
pie Tasso
„Iubirea cere totul pentru că are acest drept.” - Beethoven
Momentul de început al unei relaŃii de iubire este un
moment magic în care porŃile sufletului se deschid, lăsând să se
întrevadă esenŃa divină din fiecare. Recunoscându-se
Recunoscându în acest fel,
cei doi încep să se iubească şi să-şi
să croiască împreună un drum
tocmai către acea esenŃă divină care i-a i atras, de fapt, către
Dumnezeu.
spiraŃia mai mult sau mai puŃin conştientă
a fiecăruia către desăvârşire, către starea
de întreg, către starea androginală, se
conturează tot mai clar odată cu trecerea
timpului. De aceea, relaŃiile asumate pe
termen lung, cu toate că par mai dificile
şi mai solicitante, aduc prin profunzimea
şi bogăŃia lor mai mulŃi sorŃi de izbândă
pentru împlinirea acestei aspiraŃii decât
relaŃiile de scurtă durată, trecătoare şi
superficiale.
Fiecare relaŃie este o lecŃie despre ceea ce
avem nevoie să învăŃăm la momentul
respectiv, indiferent de ceea ce credem
A
noi că ne trebuie. Ele sunt oglinzi care ne arată care parte din
noi înşine are cea mai mare nevoie de atenŃia şi de grija noastră
în acel moment. Pe măsură ce relaŃia se maturizează, cei doi au
prilejul să asimileze aspecte ale fiinŃelor lor care erau doar latente la
începutul relaŃiei.
Este nevoie de multt curaj pentru asumarea acestei căi. Moştenim multe
prejudecăŃi, neîncredere în propriile sentimente şi reprimare a lor.
Eventualele tensiuni care apar îi sperie pe unii, însă este o greşeală ca
acestea să fie confundate cu eşecul şi să fie evitate. Ele reprezintă
re
sentimente profunde şi vechi, care ies la suprafaŃă şi au nevoie sa fie
acceptate şi purificate spiritual. Acestea fac parte din calea asumată şi
modul în care ne raportăm la ele ne determină evoluŃia. Tot mai mulŃi
oameni îşi dau seama că a înlocui ui persoana iubită nu reprezintă soluŃia
problemelor de cuplu.
IntenŃie, asumare, angajament
În mod poate paradoxal, focalizarea asupra scopului dorit (ignorând
etapele care trebuie parcurse până la el) este mai puŃin eficientă decât
focalizarea asupra procesului de atingere a acestuia, asupra acŃiunilor
concrete din care este alcătuit. Scopul poate fi atins tocmai acŃionând.
Angajamentele bazate pe asumarea acŃiunii se referă la aspecte care pot
fi controlate, cum ar fi respectarea adevărului, a promisiunilor,
promisi
deschiderea sufletească faŃă de celălalt. Dacă ne asumăm angajamente
referitoare la acŃiuni, este ca şi cum am desena pe o hartă drumul exact
către scopul dorit. Acesta devine astfel o posibilitate reală.
În lucrarea The Conscious Heart (Inima conştientă),
con autorii Kathlyn şi
Gay Hendricks enumeră şapte tipuri importante de astfel de
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
angajamente, care ajută la aprofundarea unei relaŃii şi la creşterea stării
de mulŃumire sufletească. Ele pot fi exprimate în modul următor:
1. Mă angajez să-mi împlinesc
esc atât nevoia de apropiere cât şi pe cea de
separare şi autonomie, să-mi descopăr şi să-mi mi respect ritmul în care
aceste nevoi alternează şi de asemenea să descopăr şi să respect acest
ritm şi la ceilalŃi.
2. Mă angajez să mă exprim fără să las nimic la l o parte. Aceasta
înseamnă să spun adevărul despre orice, inclusiv despre sentimentele,
fanteziile şi acŃiunile mele. Mă angajez să spun adevărul în mod clar şi
de necombătut, în loc să-mimi exprim opiniile, credinŃele şi prejudecăŃile.
Mă angajez de asemenea ea să ascult fără să judec ceea ce oamenii îmi
spun.
3. Mă angajez să-mi mi asum responsabilitatea vieŃii mele, inclusiv a
fericirii personale, a stării de bine şi a scopurilor pe care le am în viaŃă.
Absolv pe oricine, în viaŃă sau nu, din prezent ori din trecut,
t de orice
influenŃă asupra sentimentelor şi acŃiunilor mele.
4. Atunci când mă voi confrunta cu alegerea între a fi fericit ori a fi
defensiv, mă angajez să aleg fericirea. Mă angajez să fac această
alegere mai ales în situaŃiile în care o atitudine defensivă (sau agresivă)
ar părea mai justificată, în care este evident că am dreptate şi că
c celălalt
greşeşte.
5. Mă angajez să învăŃ să mă iubesc şi să mă apreciez pe mine însămi şi
de asemenea şi pe cei cu care am relaŃii apropiate.
6. Mă angajez să-mi
mi exprim în totalitate creativitatea şi să-i
să inspir şi pe
cei din jurul meu să-şi
şi exprime în totalitate creativitatea.
7. Mă angajez ca starea de sărbătoare să fie dominantă în relaŃiile mele.
În special, mă angajez să celebrez esenŃa divină din mine însămi
îns şi din
ceilalŃi.
Teama, inamicul nr.1
Puterea intenŃiei şi a asumării este atât de mare încât face să apară la
suprafaŃă fricile cele mai profunde: teama de moarte, teama de a nu
pierde iubirea, teama de a nu merita iubirea, teama de a nu pierde
controlul
rolul asupra propriei vieŃi, teama de bătrâneŃe, teama de a nu fi în
stare să-Ńi porŃi de grijă, teama de a nu-Ńi
Ńi pierde creativitatea, teama de
singurătate, teama că ceva nu este în regulă cu tine.
Teama ne contractă şi ne întrerupe legătura cu propriul sine şi cu
inimile celor din jur, ne face chiar să-ii învinovăŃim pe ceilalŃi pentru
ceea ce nu înŃelegem. Uităm atunci să ne iubim şi să iubim; uităm că
alŃii ne iubesc, ei devenind în mintea noastră „inamicul”. SoluŃia este
să-Ńi dai seama ce anume îŃi provoacă
ovoacă frica şi să o exprimi cu claritate,
urmărind apoi să purifici aceste sentimente iraŃionale.
Frica are patru moduri de manifestare, fiind totodată mecanisme
ancestrale de supravieŃuire: fuga, lupta, încremenirea şi slăbiciunea
fizică.
Fuga, chiar dacă nu este o fugă fizică, presupune retragerea energetică
din relaŃie şi nu trebuie confundată cu retragerea spirituală. Cei care au
această tendinŃă trebuie să înveŃe să-ii reziste, conştientizându-şi
conştientizându
nevoile şi exprimându-le cu claritate.
Atitudinea defensivă sau agresivă este într-un
un fel înrudită cu energia
erotică şi poate fi confundată cu aceasta. De aceea este de ajutor
discernământul pentru a conştientiza şi a clarifica situaŃiile în care
apare furia datorată fricii.
p. 203
eşte nu mai pot gândi, vorbi ori acŃiona. În
Cei pe care frica îi încremeneşte
aceste cazuri, o simplă modificare a poziŃiei, o mişcare, o respiraŃie
profundă pot debloca fiinŃa din starea de paralizare şi o pot readuce la
starea sa normală.
Slăbiciunea fizică este caracterizată printr-o
printr stare de confuzie şi lipsă
de energie, ca un leşin. Cei care se confruntă cu astfel de stări pot
foarte simplu să iasă din ele şi să revină în momentul prezent prin
concentrarea asupra unei senzaŃii fizice: contractarea unui muşchi,
sărituri pe loc, genoflexiuni.
Există patru tipuri de greşeli pe care le putem comite din cauza fricii:
angajamente false, asumarea unor acŃiuni imposibil de înfăptuit,
neasumarea responsabilităŃii, promisiuni inconştiente care apoi vor fi
încălcate.
Toate ne împing într-un cercerc vicios şi ne menŃin în sfera ternă a
efemerului, a limitatului, a separării. Adică tocmai acolo de unde
iubirea ne face să evadăm, dezvăluindu-ne
dezvăluindu gradat farmecul, magia,
frumuseŃea ce există în noi şi în întregul univers. Ea ne conduce la
unitatea perfectă
ectă în care contrariile coexistă în armonie, la esenŃa
ultimă, eternă şi beatifică a fiinŃei noastre, unindu-ne
unindu cu Inima lui
Dumnezeu, însăşi sursa din care a provenit.
RelaŃiile noastre nu sunt doar cele de cuplu ori iubirile romantice; sunt
şi relaŃiilee de serviciu, relaŃiile de familie şi chiar relaŃia noastră cu
întregul macrocosmos. În toate acestea, însă, există o singură alegere
pe care o avem de făcut: aceea de a ne deschide inima în faŃa iubirii şi a
adevărului.
Iubirea ca perpetuum mobile – Secretele cuplului
longeviv
Adina şi Mihai Stoian – Copenhaga, Danemarca
Descoperirea Sinelui este o aventură fascinantă, o călătorie
plină de peripeŃii pe care o poŃi face singur sau nu... În cuplu însă
transformările
ormările spirituale sunt mult mai rapide, mai eficiente. Şi
cum toŃi căutăm să ne împlinim prin iubire, e mult mai firesc să
păşim spre piscurile desăvârşirii alături de fiinŃa iubită.
I
ubirea este darul divin pentru care trebuie să fim profund
recunoscători.
ori. Este cheia care ne deschide poarta către Absolut,
catalizatorul magic al oricărei deveniri binefăcătoare. Oricine a
practicat meditaŃia, de exemplu, pentru o perioadă mai lungă de timp
ştie cât de greu este să trăieşti stări spirituale cu minte agitată,
agitat plină de
gânduri şi stres. Dar când ne îndrăgostim, această poartă către Absolut
se deschide cu o uşurinŃă extraordinară. Pentru că iubirea este o foarte
abilă modalitate de a păcăli egoul. Fericirea celuilalt trece spontan
înaintea propriei fericiri. DorinŃele
orinŃele celuilalt, înaintea propriilor dorinŃe.
Iubirea ne face deschişi şi generoşi, iar căutarea empatică a sufletului
celuilalt ne va aduce mai aproape de propriul nostru suflet.
Acceptă diferenŃa
Datorită proceselor complexe de rezonanŃă şi polarizării,
polariz orice trăire,
orice stare, orice energie benefică are un ecou foarte amplu în cuplu.
Dacă ai făcut o meditaŃie cu cel pe care îl iubeşti – sau alte exerciŃii
spirituale – ştii că unde-ss doi puterea creşte. Şi nu aritmetic, după
banalul 1+1=2, ci uneori ri exponenŃial. Împreună, două suflete se
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
expansionează prin iubire şi se îndreaptă spre trezirea conştiinŃei de
Sine uneori mai uşor şi mai repede decât fiecare separat.
EvoluŃia în cuplu aduce şi un alt mare avantaj – obiectivarea prin
reflectarea în celălalt. Iubitul sau iubita sunt ca o oglindă. ÎŃi place ce
vezi acolo? Înseamnă că şi tu eşti bine. Nu-Ńi mai place? Atunci s-ar
putea ca tu însuŃi să nu te afli pe drumul cel bun. Într-un cuplu
spiritual, dacă ştii cum să priveşti, relaŃia îŃi va arăta întotdeauna
încotro te îndrepŃi, iar şansele să deviezi sunt mai mici. BineînŃeles,
celălalt n-o să-Ńi zică neapărat: „Ştii, meditaŃia ta de dimineaŃă a fost un
pic «patinată»... nu prea erai focalizat”. Dar viaŃa de zi cu zi, cele mai
mărunte gesturi sau acŃiuni, modul în care iubirea înfloreşte sau
dimpotrivă pare că s-a ofilit, oferă indicii despre evoluŃia spirituală.
Dacă fiinŃa iubita te fascinează, o consideri minunată, simŃi că te poŃi
deschide către ea cu toată inima, e semn că şi tu însuŃi eşti fascinant,
minunat şi demn de toată încrederea. Celălalt doar te reflectă.
Când ne îndrăgostim, vedem în oglindă încarnarea propriilor noastre
aspiraŃii. Prin transfigurare trăim senzaŃia euforică a ieşirii din propria
„închisoare” lăuntrică. Ne simŃim renăscuŃi. Totul este perfect, este
unic. Ne bucurăm că celălalt a apărut. Îl încărcăm cu toate năzuinŃele,
cu toate dorinŃele noastre. Chiar şi cu cele neconştientizate. Celălalt
este un „suport” al tuturor proiecŃiilor noastre. Dar dacă rămâne alături
de noi mai mult timp, începem încet, încet să ne revenim, fără să ne
dăm seama, la punctul de vedere iniŃial. Revenim la propriile noastre
limitări. Viziunea expansionată şi generoasă se estompează în
preocuparea pentru noi înşine, ceea ce de multe ori intră în conflict cu
interesele celuilalt. Şi astfel impasul e gata!
Din păcate, de foarte multe ori, avem tendinŃa să privim tensiunile sau
diferenŃele care apar ca pe ceva aproape ireparabil. Din start, în
momentul în care se iscă o neînŃelegere, o ceartă, o disensiune tindem
spre poziŃii finale, definitive. „Nu. Nu plec până nu-mi spui de ce-ai
făcut cutare lucru, până nu-mi explici. Dacă nu-mi mai dreptate, gata,
am terminat-o cu tine!”
Dezamăgirea că, iată, nu e cum ne imaginam, copleşeşte dorinŃa de a
face lucrurile să meargă. Această reacŃie arată că viziunea asupra
relaŃiei nu e constructivă, nu e evolutivă. Dar nimeni care simte brusc
o durere de genunchi nu-şi zice: „Ei, nu, aşa ceva nu se poate! Ori
reuşeşti asana, ori nu mai vorbesc cu tine! E inadmisibil să-mi faci una
ca asta!” În mod normal o să privim totul cu optimism. O să spunem:
„Lăsă, mă doare genunchiul acum, dar trag mai uşor şi o să se rezolve.
O să folosesc cremă şi o să treacă. Sau încerc şi diseară, când sunt şi
mai flexibil...”
Avem o altă strategie când e vorba de ceea ce considerăm că face parte
din noi înşine. Suntem toleranŃi şi acceptăm dialogul, cooperăm,
înŃelegem, uneori devenim prea indulgenŃi. Nu dăm verdicte definitive,
căutăm soluŃii. Avem tot timpul în vedere, chiar şi subconştient că vom
continua împreună până la capăt. Când suntem îndrăgostiŃi, celălalt
este una cu noi şi totul e minunat. Dar când apare prima dizarmonie la
care luăm o poziŃie radicală (ori faci ca mine, ori am terminat!) este un
indiciu sigur că iubirea arzătoare de la început s-a mai domolit şi am
ieşit din starea de unison. A renunŃa rapid de teama greutăŃilor arată
neîncrederea în potenŃialul transformator al fiinŃei prin iubire, arată, de
fapt, că asumarea în acel cuplu nu era „cu totul”. Astfel relaŃia nu-şi
împlineşte menirea de a ne conduce până la capăt.
Fă loc spontaneităŃii
RelaŃia de cuplu evoluează asemeni unui copil al celor doi. Creşte şi
are o dezvoltare a ei, de multe ori imprevizibilă. De aceea fiecare
relaŃie este unică. Copilul nu e doar al lui sau doar al ei. Este şi al lui, şi
al ei în egală măsură şi în egală... responsabilitate. RelaŃie e undeva la
p. 204
mijloc, are nevoi şi aspiraŃii proprii care înseamnă o mediere înŃeleaptă,
prin prisma iubirii, a nevoilor şi aspiraŃiilor celor doi.
Exact aşa cum părinŃii îl educă pe copil, dar nu pot totuşi să-i impună
drumul în viaŃă, relaŃia de cuplu creşte după o raŃiune proprie. Va
scoate la lumină tot ceea ce este necesar pentru ca sufletele celor doi să
înflorească. Poate că mama
vrea un pianist, iar tata vrea să
facă din el un pilot de formula
unu. Copilul îşi va urma însă
drumul său. Va deveni, să
zicem, un bun inginer
mecanic care cântă la orgă în
timpul liber. PretenŃia ca
relaŃia să se dezvolte doar
într-un fel anume şi nu
altminteri este
contraproductivă, o ucide: „E
ca mine sau eu plec”. Dar,
vorba înŃelepŃilor, „nu
contează cine are dreptate,
contează cine iubeşte”.
Din nefericire, multe cupluri
nu rezistă primei crize, primei conştientizări serioase. Ce rost are să
vorbim despre carierea sa dacă la prima gripă sau la primul puseu febril
copilul moare?! Dacă ne preocupă ca viaŃa spirituală să integreze
relaŃia de cuplu, avem o atitudine mult mai responsabilă. Şi devenim
conştienŃi că trebuie să înŃelegem mesajul acestei iubiri, să mergem
până la capăt şi s-o lăsăm să-şi îndeplinească menirea de a ne
transforma.
Hrăneşte relaŃia cu aspiraŃia spirituală
Axiomă: o adevărată relaŃie de cuplu ne transformă. Dacă nu ne
transformă, înseamnă că a pierit în faşă. Din nefericire, unii oameni nu-
şi dau seama de asta şi, într-adevăr, „trăiesc cu mortul în casă”.
ToŃi am avut ocazia să vedem relaŃii de cuplu... funerare. Şi asta pentru
că mulŃi dintre oameni se poartă exact ca nişte părinŃi care se joacă
iresponsabil cu odrasla lor, până când aceasta sucombă pentru că ei au
uitat să-i dea să mănânce! Dumnezeu ne dăruieşte iubirea, dar de noi
depinde longevitatea ei. Noi trebuie să avem grijă de ea, să-i acordăm
acea porŃie de atenŃie zilnică, acea doză de transfigurare, s-o hrănim
din noi înşine şi în felul acesta iubirea va creşte, va înflori, va rezista
intemperiilor.
Am întâlnit persoane care povesteau acelaşi lucru despre cinci, şase
relaŃii la rând. Dacă se uitau în urmă, vedeau doar un lung şir de cruci.
Şi toate relaŃiile – deces prematur! Asta se petrece când nu privim
cuplul ca pe un dar divin de care trebuie să avem grijă, cu sacrificiile
necesare, ci ca pe un bun cumpărat de pe raft. Când avem atitudine de
consumator. Rupem ambalajul – acesta e întotdeauna atrăgător, ne
uităm neatent la conŃinut şi, înainte să parcurgem măcar „manualul de
utilizare”, ne grăbim să desfacem ambalajul de la următorul pachet.
RelaŃia de cuplu înseamnă mult mai mult. Înseamnă şi responsabilitate
atunci când iubiŃii au o intensă aspiraŃie şi un Ńel spiritual bine conturat.
Astfel ei sunt pregătiŃi pentru transformare. Chiar dacă apar crize, trec
împreună peste ele, folosindu-se printre altele de ceea ce realizează
fiecare în parte în procesul devenirii lui interioare.
În plus, orice relaŃie poartă amprenta nivelului predominant la care se
află conştiinŃa noastră. Întotdeauna îi tratăm sau chiar îi privim pe
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
ceilalŃi potrivit nivelului respectiv. Ca pe nişte obiecte care să ne
asigure supravieŃuirea, în cazul primului centru energetic,
MULADHARA CHAKRA, ca pe nişte obiecte ale plăcerii noastre,
când ne situăm cu precădere pe SWADISTHANA CHAKRA sau ca pe
nişte obiecte de exploatat, asupra cărora să ne impunem autoritatea – în
cazul celui ce-al
al treilea centru energetic, MANIPURA CHAKRA. Abia
ANAHATA CHAKRA ne deschide perspectiva adevăratei iubiri,
întemeiate pe dăruire şi altruism. Abia atunci descoperim că celălalt
este şi el... om. Cu propriile lui nevoi şi aspiraŃii. De aceea nu putem
spune că iubim cu adevărat atâta vreme cât conştiinŃa noastră nu e
focalizată în cea mai mare parte a timpului măcar la nivelul centrului
energetic al afectivităŃii.
Alege continenŃa amoroasă
Energia sexuală, creatoare este fundamentul vieŃii. Cu toŃii suntem aici
datorită ei. Am apărut pe lume prin această putere. Într-un
Într cuplu, mai
mult decât oriunde,
riunde, se manifestă activ şi produce dinamismul relaŃiei.
În viziunea tantrică tocmai controlul energiei erotice în timp ce facem
dragoste, practicarea continenŃei sexuale ne ajută să înŃelegem mai bine
polarizarea în cuplu şi să ne bucurăm din plin de toate
to avantajele pe
care le aduce. O asemenea alegere, de a alchimiza sexualitatea, în loc
să renunŃăm la ea, de a o sacraliza, în loc să o condamnăm, poate face
din relaŃia noastră un minunat perpetuum mobile: iubirea şi continenŃa
sexuală asigură transformarea, area, expansiunea spirituală, iar asta
generează şi mai multă iubire şi tot aşa. Te îndrăgosteşti încontinuu de
celălalt pentru că, prin această transformare, este mereu altul, unic, mai
special, mai deosebit... Astfel scăpăm de pericolul stagnării, al blazării
bla
în cuplu şi ne asigurăm evoluŃia într-oo spirală ascendentă ameŃitoare, o
spirală beatifică.
Mai corect decât „mai multă iubire” este „menŃinerea în starea de
iubire”, pentru că în cuplu nu e vorba de un aspect cantitativ, ci
calitativ. Energia iubiriii este infinită, noi suntem sau nu în rezonanŃă cu
această energie. Astfel „mai multă iubire” obŃinem automat păstrându-
păstrându
ne destul timp în rezonanŃă cu starea de iubire! La început, îndrăgostiŃi,
ne menŃinem cu uşurinŃă. Dar cu timpul şi odată cu fel de fel de
încercări riscăm să alunecăm în afara ei.
Căutarea empatică a sufletului celuilalt ne aduce mai aproape de
propriul nostru suflet
Cum să rămânem totuşi la unison cu energia iubirii? Dacă ai mers
vreodată cu bicicleta, ştii că te poŃi păstra în echilibru
echilib doar atunci când
eşti dinamic. Cum te opreşti, cum cazi! Când continui însă drumul,
chiar dacă suprafaŃa roŃilor e foarte îngustă, este uşor să rămâi în şa.
ÎŃi aduci aminte? Pentru a învăŃa să mergi pe bicicletă faci intuitiv
mişcări stânga-dreapta ca să te echilibrezi; în starea de iubire te menŃii
la fel. Facem reajustări ale atitudinii în cuplu, facem mici transformări
de fiecare dată când trebuie. Atunci când iubim şi practicăm
transmutarea şi sublimarea energiei amoroase prin continenŃă, chiar
această
stă energie menŃine vii procesele de transformare la toate
nivelurile, iar noi ne reîndrăgostim permanent.
Îndrăgostirea ne-a dat-oo Dumnezeu. Reîndrăgostirea şi menŃinerea în
iubire sunt treaba noastră. Dacă reuşim, relaŃia de cuplu devine un
motor al evoluŃiei
uŃiei spirituale. Tocmai de aceea trebuie să oferim iubirii,
relaŃiei de cuplu locul potrivit în viaŃa noastră, locul de unde îşi pune în
mişcare toŃi caii-putere
putere şi ne propulsează cu energie, cu entuziasm, cu
rapiditate la nivelul de evoluŃie pe care îl dorim.
orim. Şi aici nu trebuie să ne
facem vreodată griji că depăşim viteza legală, ci să ne bucurăm că
atingem viteza luminii.
p. 205
Toate acestea pot fi realizate printr-o
printr practică spirituală comună, prin
SADHANA cuplului, a „copilului” celor doi iubiŃi. Vom reveni într-un
alt articol cu detalii despre acest ingredient esenŃial într-o
într relaŃie
adevărată.
Cuplul spiritual
Prof. George Bianu – Bucureşti
Motto:
1. „Spune-mi
mi cu cine te însoŃeşti ca să îŃi spun cine eşti. Cei care se
aseamănă se adună.“
2. „Fiecare efort pe care îl facem plini de iubire şi de transfigurare
pentru ca fiinŃa iubită să se transforme spiritual ne înalŃă totodată şi
pe noi înşine deasupra noastră şi ne face să avem trăiri sublime,
deschizându-nee în mod gradat către DUMNEZEU. Tot ceea ce îi
oferim (ca stare) bun fiinŃei pe care o iubim, ne oferim totodată şi
nouă înşine.“
3. „Pentru ca cei doi iubiŃi să fie fără încetare fericiŃi, fiecare dintre
ei trebuie să se gândească şi la fericirea spirituală
spiritua a celuilalt.“
A
ngrenarea, atât a femeii cât şi a bărbatului, în relaŃii amoroase
în care aspiraŃiile spirituale autentice sunt preponderente,
garantează evoluŃia spirituală a celor doi şi, totodată, pune
bazele unei relaŃii care va persista nealterată atât în această lume, cât şi
în lumea de dincolo. Cultivarea unei relaŃii amoroase bazate pe iubire
reciprocă, transfigurare şi continenŃă, în care cei doi iubiŃi manifestă
autentice aspiraŃii spirituale care sunt preponderente, echivalează cu
recunoaşterea
ea conştientă, atât de către bărbat, cât şi de către femeie, a
faptului că cei doi iubiŃi sunt înainte de toate fiinŃe umane care sunt
înzestrate cu un Spirit Suprem Nemuritor (ATMAN), al căror destin îl
constituie înainte de toate trezirea şi înflorirea spirituală.
s
BărbaŃii şi femeile care se angrenează în relaŃii amoroase, în cadrul
cărora ei cultivă în mod preponderent aspiraŃii spirituale autentice,
afirmă, totodată, în felul acesta, un adevăr esenŃial, care este capabil să
le modifice în mare măsură perspectiva
erspectiva asupra vieŃii.
Pentru a ne da cu uşurinŃă seama ce anume predomină în cazul relaŃiei
amoroase în care ne-amam angrenat, este esenŃial să descoperim printr-o
printr
analiză atentă, lucidă şi detaşată ce aspect predomină, ce anume este
preponderent în cadrul
drul relaŃiei amoroase în care ne-am
ne angrenat. Acest
bilanŃ este uşor de realizat dacă nu avem obiceiul să ne autoînşelăm.
Oferim în cele ce urmează câteva jaloane simple.
În cadrul unei relaŃii erotice, accentul este fără încetare pus numai pe
relaŃia erotică.
otică. Atunci stările erotice nu sunt privite ca nişte mijloace,
ca nişte trepte pentru a ajunge la ceva spiritual, ci ele sunt întotdeauna
doar scopuri în sine. În cazul unei relaŃii preponderent pasionale,
accentul este în mod preponderent şi fără încetare
înceta pus numai pe relaŃia
pasională. Într-oo astfel de relaŃie pasională, cei doi iubiŃi sunt subjugaŃi
unul de celălalt şi, indiferent dacă ei îşi dau sau nu seama de aceasta,
accentul este pus într-unun mod preponderent pe relaŃia lor pasională. În
cazul unei astfel de preponderenŃe, totul, sau aproape totul, gravitează
în jurul pasionalităŃii, care reprezintă fundalul predominant al acestei
relaŃii. În cazul unei relaŃii preponderent emoŃionale, accentul este pus
mai mereu, sau altfel spus, în mod preponderent,
preponderen pe relaŃia emoŃională.
Desigur, exemplele pe care le-amam oferit anterior, în care la cei doi iubiŃi
predomină un anumit aspect în cadrul relaŃiei, această preponderenŃă
fiind identică, reprezintă cazuri în care cei doi se asociază într-o
într relaŃie
amoroasăsă de cuplu tocmai pentru că sunt asemănători. Un bărbat
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
preponderent pasional se va angrena într-o relaŃie amoroasă cu o
femeie preponderent pasională. Un bărbat preponderent erotic se va
angrena într-o relaŃie amoroasă cu o femeie preponderent erotică.
Dincolo de aceasta, există însă şi unele cazuri în care cei doi iubiŃi se
asociază într-o relaŃie, dar, cu toate acestea, fiecare dintre ei prezintă o
dominantă individuală care este diferită de a celuilalt. În astfel de
cazuri, putem întâlni relaŃii în care femeia este preponderent
emoŃională, iar bărbatul este preponderent pasional. În alte situaŃii
putem întâlni cupluri în care femeia este preponderent erotică, iar
bărbatul este preponderent afectiv.
În timp ce într-o relaŃie de cuplu preponderent emoŃională, accentul
este pus în mod predominant pe relaŃia lor emoŃională, în cadrul unei
relaŃii preponderent spirituale, ceea ce contează foarte mult este
transformarea spirituală şi evoluŃia celor doi iubiŃi, care se ajută în
toate modurile posibile şi se impulsionează, susŃinându-se unul pe altul
plini de abnegaŃie şi dăruire pentru a-şi accelera, în felul acesta,
transformarea spirituală.
Un ideal comun, care îi
poate însufleŃi pe cei doi
iubiŃi care au aspiraŃii
preponderent spirituale,
este atingerea, în cadrul
relaŃiei de cuplu, a stării
androginale glorioase.
Un astfel de ideal nu
trebuie însă să rămână
teoretic, ci el implică,
înainte de toate, o
angrenare practică
susŃinută de fiecare
dintre ei.
În cazul unui astfel de
cuplu, în care predomină
aspiraŃiile spirituale
autentice, cei doi iubiŃi
vor realiza periodic
MAITHUNA şi vor
recurge la anumite
procedee secrete tantrice
care le vor uşura atingerea stării androginale glorioase.
În această direcŃie, este important să reŃinem că o relaŃie amoroasă,
chiar şi atunci când este bazată pe iubire reciprocă, transfigurare şi
continenŃă sexuală, se desfăşoară totuşi în timp, iar progresul spiritual
care apare la cei doi iubiŃi este lent. Ceea ce ei realizează într-un an, un
cuplu în care aspiraŃia spirituală este preponderentă poate să realizeze
într-o singură lună. Această comparaŃie este semnificativă şi ne face să
înŃelegem importanŃa preponderenŃei aspiraŃiei spirituale într-un cuplu
amoros bazat pe iubire reciprocă, pe transfigurare şi pe continenŃă
amoroasă.
Prin urmare, în cazul unui cuplu la care predomină, la ambii iubiŃi,
aspiraŃia spirituală autentică, transformările spirituale care apar, în
cazul lor, sunt rapide. Totodată, atunci, respectivul cuplu este sudat,
fidelitatea între cei doi iubiŃi se păstrează nealterată, chiar şi dacă ei
sunt angrenaŃi şi în alte relaŃii amoroase paralele. Accelerarea evoluŃiei
lor spirituale este evidentă şi, totodată, ei au un cuplu care evoluează în
eternitate.
În cazul unui astfel de cuplu, cei doi iubiŃi nu sunt obsedaŃi de
posesivităŃi, de gelozie, de egoism şi de tendinŃa de a se domina unul
pe celălalt. În cadrul unui astfel de cuplu, cei doi iubiŃi sunt plini de
abnegaŃie şi dăruire unul faŃă de celălalt şi se ajută reciproc, pentru a-şi
accelera creşterea şi transformarea spirituală. La un astfel de cuplu, în
p. 206
cadrul căruia există o preponderentă aspiraŃie spirituală, relaŃia lor
amoroasă are o tentă pregnant romantică şi cu toate că ea totodată, se
desfăşoară pe pământ, spaŃiul tainic al fuziunii lor spirituale este în
simultaneitate universul astral, sau altfel spus, anumite tărâmuri
paradisiace din acesta.
Când fac dragoste, cei doi iubiŃi trăiesc în simultaneitate stări trupeşti,
dar în mod preponderent, ei trăiesc intense şi copleşitoare stări de
fuziune astrală. În felul acesta, despre ei se poate spune că trăiesc în
simultaneitate 30% la nivelul trupurilor şi 70% ei fuzionează spiritual,
trăind intense stări subtile, eterice şi astrale. La un astfel de cuplu apar
în mod curent treziri ale energiei KUNDALINI şi adeseori, când ei
dorm, se dedublează şi au întâlniri comune în dimensiunile tainice
astrale. Ei realizează în acele dimensiuni fuziuni amoroase exemplare,
despre care fiecare dintre ei îşi aminteşte atunci când revine în trupul
fizic.
Aceste criterii sau jaloane pe care le-am oferit aici ne permit să
înŃelegem dacă până în prezent ne-am angrenat într-o astfel de relaŃie
amoroasă, în care există preponderente aspiraŃii spirituale autentice.
Prin urmare, este important să reŃinem că, în cazul unei astfel de relaŃii
amoroase, există o pregnantă tentă romantică, ce persistă la cei doi
iubiŃi şi, cu toate că, într-o anumită măsură, relaŃia lor se integrează şi
la nivel trupesc, spaŃiul fuziunii lor este în mod preponderent şi
pregnant Macrocosmosul, mai precis, anumite tărâmuri din universul
astral.
Un astfel de cuplu face paşi uriaşi către atingerea stării androginale
glorioase, se confruntă cu fenomene dese de sincronicitate, care sunt
profund semnificative, simte o comuniune tainică şi amplă cu unele
dintre Marile Puteri Cosmice, cu care are afinităŃi, trăieşte stări dese de
orgasm cu implozie, are stări de extaz divin SAMADHI (atunci când
fuzionează amoros), simte inspiraŃia şi ghidarea îngerilor de lumină,
trăieşte stări copleşitoare de extaz, care se prelungesc zile în şir atunci
când realizează periodic MAITHUNA, practică perfect continenŃa
sexuală şi amândoi iubiŃii reuşesc să transmute potenŃialul sexual
creator, astfel că femeia îşi suspendă pentru perioade din ce în ce mai
lungi de timp menstruaŃia, iar bărbatul îşi transmută integral potenŃialul
creator fizic în energie şi nu mai are poluŃii.
Atunci când se deplasează la distanŃă, pentru a trăi efectul de avalanşă,
cei doi iubiŃi simt cu acurateŃe şi intensitate copleşitoare stări de
comuniune şi intimitate spirituală cu totul excepŃionale. Chiar şi la
nivel fizic, cei doi iubiŃi încep să semene într-un anume fel, astfel că ei
par ca şi cum ar fi doi fraŃi. Ei se diferenŃiază de ceilalŃi prin gradul de
maturitate şi prin perseverenŃa care îi caracterizează. Atunci când
realizează TAPAS-uri, atât împreună cât şi separat, ei reuşesc să le
ducă la bun sfârşit. Atunci când se manifestă în ambianŃa socială, cei
doi iubiŃi sunt receptaŃi de ceilalŃi ca un cuplu polar, unit, iubitor, care
trezeşte o vie admiraŃie şi simpatie. Ei sunt plini de bunăvoinŃă,
iubitori, tandri unul faŃă de celălalt, buni, plini de abnegaŃie şi
manifestă un bun simŃ exemplar. Ei sunt umili şi dispuşi să se ajute
reciproc, sunt săritori şi plini de compasiune. Sunt gata să îi ajute pe
cei care merită, fiind plini de solicitudine şi bunăvoinŃă. Între ei nu se
mai manifestă stări de posesivitate şi gelozie. Ei sunt pregnant
charismatici; la femeie se trezeşte starea de SHAKTI, iar la bărbat se
trezeşte starea de VIRA. Cei care se află în această etapă se vor
recunoaşte cu uşurinŃă prin intermediul acestei descrieri.
Cei care sunt pe cale să atingă această etapă vor descoperi că au trezite
unele dintre aceste calităŃi, iar altele sunt în germene şi au început deja
să se trezească. Chiar dacă pentru oamenii obişnuiŃi un asemenea cuplu
pare a fi ceva imposibil, cu toate acestea, un astfel de cuplu exemplar
poate să apară dacă sunt întrunite condiŃiile pe care le-am descris
anterior în acest capitol.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Atunci când două fiinŃe umane de sex opus se iubesc şi se
transfigurează reciproc şi sunt animate de astfel de idealuri
preponderent spirituale, ele se ajută pline de abnegaŃie şi se adoră,
fiecare dintre ele devenind totodată catalizatorul, gardianul şi
protectorul transformării spirituale a celeilalte. Ele se ajută pline de
iubire, adoraŃie şi abnegaŃie şi în cadrul relaŃiei lor există, totodată, o
stare evidentă de prietenie. Pe lângă faptul că se respectă şi se
transfigurează reciproc, fiecare dintre ele ia în considerare sfaturile şi
intuiŃiile pe care cealaltă le are. Ele cooperează şi iau deciziile cele mai
bune, care le ajută să îşi accelereze, atât fiecare în parte, cât şi
amândouă, împreună, evoluŃia spirituală.
Dacă doriŃi să puneŃi bazele unei astfel de relaŃii de cuplu, în care
predomină aspiraŃiile spirituale autentice, vă sfătuim să vă fixaŃi
dinainte anumite Ńeluri comune şi apoi să acŃionaŃi cu perseverenŃă şi
abnegaŃie, pentru a le realiza, ajutându-vă unul pe celălalt. Pentru
realizarea stării androginale glorioase, cei doi iubiŃi se pot ajuta imens
unul pe celălalt pentru a face paşi importanŃi în această direcŃie. Fiecare
ritual MAITHUNA, cât şi anumite procedee secrete tantrice, care sunt
descrise în anumite tratate tantrice orientale, dacă sunt puse într-un
mod consecvent în practică, vor da roade neîntârziat în cazul unui
asemenea cuplu, care este animat de aspiraŃii spirituale autentice.
O primă etapă, care pune temelia unei astfel de relaŃii de cuplu, este
trezirea şi amplificarea unei stări de comuniune empatică între cei doi
iubiŃi. Pentru a ajunge aici, atât femeia, cât şi bărbatul, trebuie să fie
animaŃi unul faŃă de celălalt de un străvechi ideal tantric care a fost
enunŃat de noi anterior. Acesta este: „Cea mai mare fericire a
bărbatului este să simtă plenar şi profund fericirea pe care o trezeşte în
iubita lui.“ „Cea mai mare fericire a femeii este să trăiască plenar şi
profund fericirea pe care o trezeşte în iubitul ei.“
Trezirea şi amplificarea unei stări extraordinar de intense şi profunde
de empatie la cei doi iubiŃi este baza unei astfel de relaŃii amoroase, în
care cei doi iubiŃi sunt animaŃi de aspiraŃia de a atinge unele Ńeluri
spirituale autentice.
Într-o fază superioară, atunci când cei doi iubiŃi ating o stare exemplară
de empatie şi se simt extraordinar de bine unul pe celălalt, la scurt timp
după aceea ei vor începe să simtă că atunci când fuzionează amoros,
fac totodată dragoste într-un mod extatic, intens, profund şi inefabil la
nivel de suflete. Această experienŃă sacră, care apoi devine ceva
obişnuit pentru amândoi, va marca începutul în această aventură
spirituală, în care ei simt totodată că se angrenează odată pentru
totdeauna într-o relaŃie ce se extinde în eternitate. Apoi, vor începe să
apară celelalte realizări despre care am vorbit anterior.
Cultivarea unei relaŃii amoroase intime, bazată pe iubire, pe
transfigurare şi pe continenŃă amoroasă, care este simultan şi spirituală,
datorită aspiraŃiilor autentice ale celor doi iubiŃi, sfidează la prima
vedere mentalitatea occidentală. Căci o astfel de relaŃie, care este
preponderent spirituală, conduce la o transcendere accelerată a egoului
şi face să apară la cei doi iubiŃi salturi calitative uluitoare. O astfel de
relaŃie, care este animată de idealuri preponderent spirituale, urmăreşte
orientarea celor două fiinŃe umane, care se iubesc şi se transfigurează
reciproc, pe calea regală care conduce către realizarea accelerată de
Sine.
Atingând cu uşurinŃă aceste etape superioare, cei doi iubiŃi pot să
abordeze cu uşurinŃă revelarea Sinelui Suprem Nemuritor, ATMAN,
după ce ei ating, în prealabil, starea androginală glorioasă.
Este important să reŃinem că o astfel de relaŃie de cuplu se bazează,
totodată, pe un altruism exemplar, pe adoraŃie, pe respect reciproc, pe
p. 207
bunăvoinŃă, pe bunătate, pe umilinŃă şi implică, pentru fiecare dintre
cei doi iubiŃi, trezirea altruismului exemplar şi a spiritului de sacrificiu.
O astfel de relaŃie nu are nimic de-a face cu jocurile clasice ale egoului
care apar la multe cupluri, chiar atunci când ele se iubesc într-o
anumită măsură şi practică destul de bine continenŃa sexuală. Cuplurile
care se angrenează să realizeze o astfel de relaŃie, bazată pe aspiraŃii
spirituale autentice, trebuie, totodată, să îşi trezească la unison
generozitatea şi răbdarea. Fiecare dintre cei doi iubiŃi trebuie să vadă,
înainte de toate, în fiinŃa iubită, în celălalt, un suflet care se angrenează
plin de aspiraŃie şi perseverenŃă pe calea regăsirii de sine, pe calea
trezirii stării androginale glorioase, pe calea revelării Sinelui Suprem
Nemuritor, ATMAN. În cadrul unei astfel de relaŃii amoroase, cei doi
iubiŃi trebuie să se privească într-un mod transfigurator şi să se adore,
contemplând fiecare în celălalt, Sinele Suprem Nemuritor, ATMAN. O
asemenea viziune îi va ajuta foarte mult pe cei doi să se realizeze într-o
astfel de relaŃie privilegiată de cuplu.
Atunci când două fiinŃe umane se angrenează într-o astfel de relaŃie
amoroasă, în care ele sunt însufleŃite de idealuri preponderent
spirituale, fiecare dintre ele va sesiza în timp, din ce în ce mai
pregnant, întreaga măreŃie a fiinŃei iubite. Mai ales atunci, datorită
stării de transfigurare, fiecare gest, fiecare situaŃie, fiecare oră şi fiecare
experienŃă trăită profund şi intens alături de ea, capătă o semnificaŃie
cu totul aparte, care este inedită şi diferită.
Datorită bucuriilor, datorită stării de fericire trăite plenar în cuplu,
datorită stărilor de satisfacŃie profunde şi ample, cei doi îşi induc unul
altuia o stare de optimism şi astfel micile decepŃii de moment sau chiar
unele situaŃii mai tensionate ale existenŃei nu mai apar pentru cei doi
iubiŃi ca fiind nişte tragedii gigantice absolute, ci mai degrabă ca nişte
mici pete insignifiante, chiar dacă unele dintre ele sunt uşor iritante.
Astfel, în ansamblul existenŃei lor, cei doi iubiŃi sesizează în mod
preponderent partea minunată, stenică a existenŃei. Dată fiind
orientarea lor preponderent spirituală, ei trec cu uşurinŃă peste
aspectele penibile ale existenŃei şi descoperă că în realitate totul este o
problemă de perspectivă. Cu cât perspectiva lor asupra existenŃei este
mai înaltă, sublimă, transcendentă, aspectele dramatice ale existenŃei se
estompează ca prin farmec. Un aspect esenŃial pe care cuplul îl
descoperă atunci, mai ales datorită orientării sale preponderent
spirituale, este că orice aspect al existenŃei, orice situaŃie care apare,
atât între iubiŃi, cât şi în afara lor, se oglindeşte în universul lor interior,
mai ales în funcŃie de viziunea pe care ei o au asupra realităŃii.
Un astfel de cuplu descoperă unul dintre secretele fundamentale al
sistemului TANTRA. Acest secret fundamental poate fi definit astfel:
„Orice aspect al existenŃei, orice fiinŃă, orice obiect, orice situaŃie cu
care ne confruntăm în viaŃă, exact aşa cum o privim sau, altfel spus, în
funcŃie de viziunea noastră, după aceea ea ne apare întru totul în
conformitate cu punctul nostru de vedere“. Altfel spus, cuplul
descoperă în felul acesta că devine exact ceea ce gândeşte. Tocmai de
aceea este atât de importantă viziunea sau, altfel spus, punctul de
vedere asupra oricărui aspect al realităŃii. Prin urmare, dacă viziunea
noastră asupra realităŃii este o viziune transcendentă, spirituală, putem
fi siguri că marile probleme, care sunt mari pentru ceilalŃi, devin pentru
noi iluzorii şi ne apar ca fiind insignifiante. În lumina acestei revelaŃii,
ne putem da seama de ce este atât de important ca, în permanenŃă, să
avem un punct de vedere spiritual, sublim, divin, superior, asupra
oricărui aspect al realităŃii care ne înconjoară şi chiar asupra a tot ceea
ce Ńine de propriul nostru univers lăuntric. Tocmai de aceea, este foarte
important să nu uităm că, în concluzie, orice aspect al realităŃii, orice
problemă a existenŃei noastre ne va apare întotdeauna, fără excepŃie, în
conformitate cu punctul nostru de vedere asupra ei.
În cazul iubirii preponderent spirituale, care animă un astfel de cuplu,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
este esenŃial să reŃinem că aceasta nu exclude absolut deloc
dimensiunea psihică, mentală şi chiar fizică în cadrul acestei relaŃii.
Dincolo dee aceasta este foarte important să ne dăm seama că orientării
spirituale i se dă întotdeauna primul loc. Prin urmare, într-o
într asemenea
relaŃie de cuplu i se dă spiritualului locul I şi numai după aceea vin
celelalte locuri.
În cazul unei relaŃii de cuplu preponderent spirituale, cei doi iubiŃi sunt
perfect convinşi încă de la început că întreaga lor relaŃie şi tot ceea ce
ei fac împreună nu este niciodată un scop în sine, ci doar un mijloc sau
altfel spus un ansamblu de mijloace importante care sunt folosite folos
integral şi înŃelept, cu o mare măiestrie, pentru a-i a conduce cât mai
repede la cunoaşterea de sine şi la descoperirea lui DUMNEZEU în
propriul lor univers lăuntric. Pentru a ajunge aici, unul dintre Ńelurile
cuplului preponderent spiritual este atingerea rea stării androginale
glorioase. Este necesar ca femeia să îşi trezească, plenar şi profund,
bărbatul interior, iar bărbatul – femeia interioară. Pentru a ajunge cât
mai repede aici, cei doi iubiŃi vor folosi toate modalităŃile
fundamentale care accelerează ză trezirea stării androginale glorioase.
În orice relaŃie amoroasă, cei doi iubiŃi trebuie să ştie că unul dintre
Ńelurile esenŃiale ale oricărei relaŃii polare de cuplu este atingerea stării
androginale glorioase de către cei doi iubiŃi. Fie că cei doi iubiŃi îşi dau
sau nu foarte bine seama de aceasta, ei trebuie să fie perfect conştienŃi
că orice relaŃie amoroasă în care se angrenează un bărbat şi o femeie
are, chiar şi atunci când cei doi nu sunt conştienŃi de aceasta, un tainic
Ńel: atingerea stării androginale glorioase. În sistemul milenar
TANTRA există anumite procedee foarte secrete – pe care nu le putem
expune aici – care accelerează chiar surprinzător de mult atingerea
stării androginale glorioase. Dincolo de aceasta, o modalitate foarte
eficientă,
entă, dar lentă este şi rămâne realizarea periodică a procedeului
amoros secret MAITHUNA.
În orice relaŃie amoroasă preponderent spirituală, cei doi iubiŃi nu
numai că se iubesc şi se transfigurează reciproc, dar totodată ei se
adoră, se ajută şi fiecare dintre ei face totul pentru a fuziona plenar,
intens şi profund cu celălalt pe toate nivelurile fiinŃei. Procedând în
felul acesta şi urmărind totodată în orice fuziune amoroasă sublimarea
preponderentă a energiilor în etajele superioare ale fiinŃei, cei doi iubiŃi
reuşesc astfel, în mod gradat, ca pe lângă atingerea unei stări de
polarizare perfectă, să îşi canalizeze energiile subtile care rezultă în
urma fuziunii lor amoroase frenetice în sfera spirituală. Sublimarea
energiilor în sfera spirituală a fiinŃei
nŃei este esenŃială pentru un cuplu
preponderent spiritual. Atunci când, datorită unei sublimări
armonioase, energiile amoroase sunt în mod preponderent canalizate în
sfera spirituală a universului lor lăuntric, iubirea lor redescoperă
infinitatea ambianŃeii în care conştiinŃa lor se expansionează. Ajungând
aici, ei descoperă cu uimire şi cu încântare că iubirea este totodată o
dilatare euforică, ce îi expansionează de la finit către infinit. La un
moment dat, această dilatare euforică de la finit către infinit
infi devine
extaz divin. Atunci, cei doi iubiŃi descoperă că iubirea lor i-a
i condus la
adevărata destinaŃie. În felul acesta ei conştientizează extaziaŃi că au
ajuns ACASĂ.
Cuplurile care aspiră cu adevărat să aibă o orientare preponderent
spirituală trebuie
uie să îşi amintească, în permanenŃă, de această
dimensiune tainică fundamentală, divină a iubirii. Iubirea care există şi
se amplifică în cadrul unui cuplu preponderent spiritual face să apară şi
să radieze cu o forŃă uluitoare o tainică şi inefabilă calitate
cali luminoasă,
cristalină, pură, paradisiacă, care este capabilă să îi exalte pe cei doi
iubiŃi. Această stare de exaltare care se manifestă în şi prin fiinŃele lor
fuzionate este magică şi contaminantă. Fie că cei doi vor, fie că nu vor,
un astfel de cuplu lu devine un model fascinant, un exemplu uluitor
pentru ceilalŃi. Puterea unui asemenea cuplu spiritual care există în
ipostaza de exemplu pentru ceilalŃi este imensă şi fascinantă. Am mai
putea adăuga că, dacă o relaŃie preponderent emoŃională şi bazată pe p asupra sa apă dintr-unun fluviu sacru. Gnosticii o adorau pe SOPHIA
p. 208
transfigurare şi iubire reciprocă poate fi cu totul aparte, ea putând fi
comparată cu o bijuterie de preŃ, relaŃia preponderent spirituală este
însăşi lumina mirifică alb-strălucitoare
strălucitoare şi totodată veşnică, fără de care
această bijuterie nu ar putea străluci.
uci.
Primăvara - momentul cel tainic şi magic al
începutului
Prof. George Bianu - Bucureşti
Miracolul existenŃei umane a aprins de-a de lungul timpului
imaginaŃia multor filozofi, care au încercat
încerca zadarnic să-l explice,
însă ei nu au reuşit decât să-ll îngrădească în concepte şi teorii seci,
lipsite de viaŃă.
n realitate miracolul vieŃii nu poate fi explicat în mod direct prin
Î cuvinte. ÎnŃelepŃii au observat că viaŃa are propriile sale cicluri,
propriul său ritm, ce este foarte asemănător cu ciclul natural al
succesiunii anotimpurilor. În ciclul anual, fiecare anotimp, „curge” şi
se revarsă în următorul, prin miracolul vieŃii. În mod simbolic, dar şi
concret, viaŃa izvorăşte în anotimpul primăverii,
primăver când îşi începe
călătoria ce trece prin naştere, maturitate, procreaŃie, bătrâneŃe şi
moarte, pentru a deschide calea unei noi vieŃi.
De îndată ce primul ghiocel îşi Ńuguie frunzuliŃele străpungând
pământul negru şi fertil, el evocă pentru noi o adevărată
adevăr sărbătoare a
vieŃii. Este ca şi cum am putea auzi crescând frunzele verzi şi
viguroase ale plantelor ce dau bineŃe cerului înceŃoşat al iernii, pentru a
suspina apoi de desfătare în lumina Soarelui. Mireasma lor dulce este
plină de promisiunea unor începuturi
eputuri rodnice, iar noi aşteptăm cu
speranŃă aventura ciclului nostru de un an, nerăbdători să ne începem
călătoria spirituală.
La începutul fiecărui ciclu al vieŃii, peştii înoată către bazinele de apă
în care s-au
au născut, broaştele se întorc în locurile lor familiare să-şi
depună ouăle, iar păsările, dintre care unele au străbătut distanŃe lungi,
se întorc împreună cu perechile şi suratele lor din Ńinutul în care au
iernat, şi purced să-şi
şi repare vechile cuiburi, ce au fost afectate de
intemperiile iernii.
i. Totul este acum pregătit pentru procreaŃie, care
reînnoieşte lumea, regenerând tot ce Ńine de viaŃă. La rândul nostru,
trebuie să ne trezim şi să ieşim din iluzia că am fi separaŃi de ceilalŃi,
pentru a înŃelege că suntem cu toŃii profund conectaŃi în Spirit, S
realizând acest demers transformator la nivelul conştiinŃei spirituale,
realitatea metafizică ce reprezintă unitatea întregii CreaŃii.
Martie - Naşterea, renaşterea şi principiul feminin universal
(MAHA SHAKTI)
Primăvara este în mod tradiŃional privită
pr ca fiind anotimpul femeii,
perioada gestaŃiei şi a procreaŃiei. Imaginile caracteristice ale acestui
anotimp sunt feminine, reprezentând Spiritul creator care se află atât în
î
bărbat, cât şi în femeie. Fie că imaginea feminină este sau nu asociată
maternităŃii,
ernităŃii, prezenŃa sa atrage atenŃia asupra puterii şi importanŃei
creativităŃii feminine în viaŃa noastră. Pământul Mamă, care dă viaŃă
animalelor şi plantelor, este imaginea sa arhetipală.
Puritatea şi sacralitatea anumitor ipostaze ale feminităŃii, pe care le
regăsim dealtfel în multe culturi şi tradiŃii, indică menirea creatoare pe
care o are femeia în Manifestare. Găsim acest gen de imagini în mai
multe culturi şi tradiŃii. În hinduism, PARVATI (Regina Muntelui),
iubita lui SHIVA, zeul transformării şi ş al regenerării, dă viaŃă lui
GANESHA, zeul înŃelepciunii, care înlătură toate obstacolele din cale
aspiranŃilor săi (VINYAKARA), plămădindu-l
plămădindu din lut şi aruncând
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
(ÎnŃelepciunea), aspectul feminin al DivinităŃii lor, care putea da
naştere unei CreaŃii autonome. Pentru creştini, Fecioara Maria
întruchipează puritatea şi iubirea necondiŃionată a unei mame, în vreme
ce Maria Magdalena reprezintă iubirea senzuală şi erotismul mistic. În
budismul (tibetan) MAHAYANA, TARA cea Verde şi tânără este
considerată BODHISATTVA feminin, a cărui culoare sugerează
vigoarea şi forŃa dinamică. Musulmanii venerează rolul mamei, pentru
fecunditatea sa şi pentru grija pe care ea o poartă nou-născuŃilor. În
întreaga lume, fiinŃele umane au fost dintotdeauna martorii misterioasei
puteri a Pământului Mamă, ei atribuind proprietăŃi mistice sarcinii şi
naşterii. În toate culturile şi tradiŃiile spirituale întâlnim mituri ale
CreaŃiei.
Persefona şi Demetra
Mitul grecesc al Persefonei (Proserpina, la romani) şi al mamei sale,
Demetra (Ceres), zeiŃa pământului şi a agriculturii, explică ciclul
natural al creşterii şi al descreşterii sau
declinului căruia i se supune orice formă de
viaŃă. ZeiŃă frumoasă şi virginală,
Persefona a trezit iubirea lui Hades (Pluto),
zeul lumii subterane, care a răpit-o şi a
Ńinut-o la el, în adâncurile pământului, până
când ea a acceptat să-i devină soŃie.
Demetra, în schimb, a fost cuprinsă de
supărare şi a decis să nu mai permită să
crească şi să se dezvolte nimic în Natură,
până când fiica sa nu se va întoarce înapoi.
ConfruntaŃi cu o foamete devastatoare, zeii
au urmărit să-l convingă pe Hades să o
elibereze pe Persefona. Acesta a acceptat,
dar înainte de plecarea tinerei zeiŃe el i-a
dat să mănânce trei bobiŃe de rodie, acest
fruct fiind un simbol al căsătoriei. Hades a
declarat că prin acest gest, Persefona arăta
că şi ea dorea să fie iubita lui şi a obŃinut ca
ea să rămână cu el trei luni în fiecare an,
câte o lună pentru fiecare bobiŃă de rodie
mâncată. Astfel, în fiecare iarnă, Persefona
coboară în lumea subterană, iar pământul,
împreună cu mama ei, intră în doliu, pentru
ca primăvara, atunci când Persefona se întoarce, Demetra să permită
din nou întregii naturi să revină la viaŃă pentru încă nouă luni.
Eliberarea de tristeŃe şi de mânie
Mâncând bobiŃele de rodie, Persefona are reacŃia obişnuită a cuiva care
este prins în capcană în infernul personal al nefericirii – cu timpul, ea
se ataşează de nefericire, din obişnuinŃă, sau din teama de a alege
necunoscutul. Noi suntem adesea atraşi de lucrurile de care ne temem
sau care ne provoacă suferinŃă. În „Profetul”, Kahlil Gibran descrie
plecarea lui Almustafa din oraşul Orfalez:
„Dar pe când cobora dealul, o tristeŃe îl împresură şi el cugetă în
inima lui: Cum aş putea să plec în tihnă şi fără necaz? Nu, nu voi
putea ieşi din cetate fără să fiu vătămat.
Îndelungi zilele de frământări pătimite între zidurile sale, îndelungi
nopŃile de singurătate; şi cine şi-ar putea părăsi durerea şi
însingurarea fără părere de rău? Am presărat străzile cu atâtea
frânturi de spirit şi atâŃia copii, născuŃi din pasiunea ce am simŃit-o,
cutreieră goi aceste dealuri – nu aş putea să-i părăsesc fără să am
inima frântă şi zdrobită.
p. 209
Nu mă dezbrac de o haină doar, ci propria piele mi-o sfâşii cu mâinile.
Nu las în urma mea un gând, ci o inimă pe care foamea şi setea
îndurate de mine au frăgezit-o.”
Gibran vorbeşte de asemenea despre eliberarea de suferinŃă, pe care o
descrie ca pe o „cochilie care ne întemniŃează înŃelegerea”.
„La fel cum crusta sâmburelui trebuie să se spargă pentru a-i reda
luminii miezul său, la fel şi voi trebuie să cunoaşteŃi suferinŃa.
Şi dacă inima voastră se poate minuna de miracolele fiecărei zile din
viaŃa voastră, suferinŃa nu vă va fi mai puŃin dragă decât bucuria.
Căci trebuie să întâmpinaŃi anotimpurile inimii voastre tot aşa cum aŃi
primit întotdeauna de bunăvoie anotimpurile care se petrec peste
ogorul vostru. Şi cu seninătate, contemplaŃi iernile tristeŃilor voastre.”
Am avut de-a lungul vieŃii multe „zone” pline de fericire şi bucurie,
însă au existat şi „zone” dureroase, care ne-au marcat şi pe care le
putem compara cu Ńinutul întunecat al lui Hades, din care dorim să
ieşim – chiar dacă o mică parte din noi este
suficient de fascinată ca să mai rămână acolo.
Până când nu ne eliberăm de ceea ce ne Ńine
prizonieri, vom lupta din greu ca să înaintăm.
RenunŃarea la tristeŃea şi la mânia noastră poate
constitui un exerciŃiu plăcut de realizat în prima
lună a primăverii, pentru că este bine să pornim
de la temeiuri noi, înainte de a plonja în anul
care se iveşte. Cu noua lumină pe care acest
adevăr ne-o aduce, vom fi liberi să dăm curs
unor experienŃe noi şi să ne alegem direcŃia fără
să fim împiedicaŃi de vechi temeri sau de
resentimente.
Fata cu chimono de mătase
O povestire Zen ne vorbeşte despre doi
călugări care au străbătut o distanŃă lungă, de
la o mănăstire la alta, şi care, la o răscruce, au
întâlnit o tânără femeie frumoasă, care se afla
în încurcătură. O ploaie torenŃială făcuse
drumul noroios. Femeia trebuia să traverseze
drumul de cealaltă parte, dar dacă o făcea,
stratul gros de noroi i-ar fi stricat frumosul
chimono de mătase pe care ea îl purta. Prin urmare, unul dintre
călugări a luat-o în braŃe şi a trecut-o astfel de cealaltă parte a
drumului, lăsând-o apoi uşor jos. Femeia, foarte fericită că noroiul nu
lăsase nicio pată pe chimonoul ei, i-a mulŃumit din tot sufletul. Cei doi
călugări şi-au urmat mai departe drumul în tăcere, au ajuns la
mănăstire, s-au spălat, s-au schimbat, iar după cină, cel de-al doilea
călugăr a izbucnit: „M-ai uimit şi m-ai scandalizat! Ştii cumva că
statutul nostru nu ne permite să vorbim unei femei, nicidecum să o mai
luăm şi în braŃe! La ce Ńi-a fost capul?” Primul călugăr i-a răspuns
surâzând: „Dragul meu frate! Eu am lăsat-o jos pe femeie imediat ce
am trecut-o de cealaltă parte a drumului. Tu însă, nu...” ScrieŃi pe o
foaie de hârtie toate lucrurile care vă întristează şi care vă tulbură.
ImaginaŃi-vă că le înfăşuraŃi într-un frumos kimono de mătase. Apoi,
duceŃi-le de cealaltă parte a drumului şi lăsaŃi-le acolo.
Tehnica nr. 1 - Aplanarea şi soluŃionarea înŃeleaptă a conflictelor
Vom descrie în continuare o metodă de aplanare şi de soluŃionare
înŃeleaptă a unui conflict sau a unei dispute pe care o avem cu o
persoană, pe care o vom realiza precum călugărul din povestire, şi care
poartă numele „Semnul numărului opt”. Din punct de vedere grafic,
numărul opt este reprezentat prin două cercuri tangente, ce sugerează
armonia şi consensul. Atunci când vom reveni din acest exerciŃiu de
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
vizualizare, vom conştientiza un sentiment înnoitor de pace, de iertare
şi de eliberare.
1.Ne vom aşeza în fotoliul nostru cu spătar înalt, în postura de
meditaŃie (indicată în Introducere) şi apoi ne vom lăsa purtaŃi de
imaginaŃie dincolo de un frumos nor turcoaz sau violet, către un
spaŃiu în care ne simŃim în siguranŃă. Acesta poate fi un loc
anume unde am trăit o stare de siguranŃă, sau putem să ne
construim o astfel de încăpere în imaginaŃie.
2. Vom privi în jurul nostru până când vom găsi un loc în care
să ne aşezăm şi să ne simŃim perfect confortabil. Vom invita să se
aşeze în faŃa noastră o persoană cu care avem o problemă de
rezolvat. Trasăm semnul numărului opt în jurul nostru în aşa fel
încât să fim aşezaŃi fiecare într-unul dintre cele două cercuri
tangente.
3. Îi vom spune acestei persoane tot ce avem pe suflet, tot
ceea ce trebuie spus, oricât de dificil sau dureros ar putea
fi, iar când am încheiat, ne vom spune nouă înşine: „Da,
am acŃionat în spiritul Adevărului Divin.”
4. Apoi vom asculta la rândul nostru cealaltă persoană în
timp ce ne spune tot ce ea are să ne spună, oricât de greu
ne-ar fi să auzim sau să acceptăm, iar când am terminat
de ascultat, ne vom spune nouă înşine: „Da, am acŃionat
în spiritul Adevărului Divin.”
5. Acum că ne-am ascultat reciproc gândurile pe care
aveam să ni le împărtăşim, privim atent, ca să observăm
ce cadou Ńinem în mâini, pentru a-l oferi celeilalte
persoane. Este un obiect important atât pentru noi, cât şi
pentru cealaltă persoană, pe care este necesar să îl oferim
în dar pentru ca vindecarea rănilor emoŃionale să se
producă. Ce este acest dar? Ce reprezintă el pentru noi?
6. În timp ce oferim cadoul nostru celeilalte persoane, vom
observa darul pe care ea l-a pregătit şi care ne este
destinat nouă. Este de asemenea un obiect important
pentru amândoi şi pe care este necesar să-l primim ca să
se producă vindecarea. Ce este acest obiect? Ce
reprezintă?
7. Acum conştientizăm că există niste fire argintii foarte fine
care leagă fiinŃa noastră de fiinŃa celeilalte persoane.
Vom lua un foarfece de aur – aurul este unul dintre cele
mai pure metale – şi, după ce am tăiat fiecare fir, ne vom
spune nouă înşine: „Da, am acŃionat în spiritul
Adevărului Divin.”
8. Vizualizăm apoi cum de la pământ, pe întregul contur al
fiecăruia dintre cele două cercuri în care suntem aşezaŃi,
se ridică o lumină albastră clară, azurie (echilibrând şi
purificând culoarea roşie a mâniei şi a conflictului), până
când ea ajunge la aproximativ 50 de cm deasupra
capetelor noastre. Apoi ne vizualizăm atât pe noi, cât şi pe
cealaltă persoană în interiorul câte unui cilindru de
lumină albastră.
9. Separăm cei doi cilindri, punem deasupra fiecăruia un
capac magic şi închidem ochii, pentru ca niciunul dintre
noi să nu mai interfereze energetic cu celălalt. Suntem
amândoi liberi
10. Când suntem gata, reluăm încet priza de conştiinŃă
asupra trupului şi ne lăsăm purtaŃi de culoarea noastră
preferată înapoi în cameră. Deschidem ochii.
FrumuseŃea feminină provine într-o măsură foarte mare din
interior
„Fie că trăiesc, fie că mor, fie că sunt în orice altă stare, doar pe Tine,
o, Doamne, doresc să Te slăvesc, căci trupul Tău cuprinde Universul
întreg, preaplin de nectarul Inimii nepieritoare.”
p. 210
Utpaladeva
Feminitatea sublimă şi elevată se reflectă la nivelul trupului prin forme
frumoase şi armonioase, dar şi la nivel sufletesc printr-o bogăŃie de
trăiri minunate şi de virtuŃi excepŃionale. O femeie elevată are o stare
preponderent benefică, are un comportament armonios în relaŃiile cu
ceilalŃi şi inspiră celor din jurul ei o mare bogăŃie sufletească. Toate
acestea reprezintă frumuseŃea ei interioară.
Fiecare dintre noi are trezite anumite calităŃi sufleteşti minunate de care
e bine să fim conştiente şi să le manifestăm din plin şi armonios căci în
felul acesta ele vor spori în sufletele noastre. Putem totodată să ne
trezim şi alte virtuŃi şi stări minunate, iar pentru aceasta avem multe
metode la dispoziŃie.
Cultivarea frumuseŃii interioare, sufleteşti, ne conduce la trezirea stării
de SHAKTI şi la trezirea Sufletului. Orice virtute divină, orice calitate
sufletească minunată, poate constitui pentru o femeie înŃeleaptă, o
poartă către miezul fiinŃei ei, către Sufletul ei.
Starea de frumuseŃe lăuntrică a unei fiinŃe umane se oglindeşte cu o
mare acurateŃe pe faŃa ei, privirea ei mai mult sau mai puŃin expresivă
ne poate spune întotdeauna foarte multe dacă suntem cu adevărat
capabili să o citim sau, altfel spus, să o descifrăm. În felul acesta ne
putem da seama că ochii sunt cu adevărat oglinda sufletului. În plus,
forma caracteristică a trupului ei evidenŃiază mai ales pentru cei
iniŃiaŃi, ce sunt capabili să vadă şi chiar să intuiască dincolo de
aparenŃe, anumite disponibilităŃi benefice latente, felurite înzestrări ce
provin dintr-o încarnare anterioară sau chiar unele dificultăŃi cu care
actualmente ea se confruntă. Tocmai de aceea se spune că întotdeauna,
fără excepŃie, atât faŃa, cât şi forma trupului unei fiinŃe umane sunt şi
totodată vehiculează o expresie vie a tuturor necesităŃilor ce există în
universul ei lăuntric, fie în stare latentă, fie în stare de germene, care în
anumite cazuri au început deja să încolŃească sau chiar să înflorească..
Mai presus de frumuseŃea fizică şi de calităŃile sufleteşti se află
frumuseŃea ultimă a Sinelui nostru divin, ATMAN. Descoperirea
acestei frumuseŃi pe care DUMNEZEU TATĂL a pus-o în fiecare
dintre noi este Ńelul oricărei căi spirituale. De aceea, frumuseŃea are
mereu o enigmatică strălucire. În esenŃă, orice formă de frumuseŃe este
mistică, indiferent dacă avem de-a face cu o faŃă frumoasă, cu un trup
minunat şi armonios pe care nu-l putem uita, cu anumite momente
sublime pe care nu ni le putem şterge niciodată din memorie, sau cu o
muzică extraordinară, sublimă, ce ne umple inima de încântare şi
bucurie. FrumuseŃea ne inspiră într-un mod inefabil, ne insuflă o stare
de entuziasm, ne iluminează, ne înalŃă mintea şi ne animă sufletul.
Femeia cuprinde în fiinŃa sa Principiul Creator al Universului, cel care
pune totul în mişcare, cel care trezeşte şi manifestă. Fiecare femeie este
o reuniune particulară a tuturor aspectelor feminităŃii, astfel încât –
considerată ca individualitate separată – să fie aşa şi nu altfel, adică o
expresie extraordinară a supremei zeiŃe MAHASHAKTI.
CalităŃile unei femei perfecte, adevărata expresie beatifică a lui
SHAKTI, sunt: vitalitatea debordantă, senzualitatea rafinată, simŃul
umorului, starea permanentă de dăruire, nobleŃea interioară, capacitatea
de a iubi, intuiŃia spirituală, inteligenŃa, discernământul, armonia
lăuntrică manifestată în toate planurile (de la fizic la supramental),
raportare permanentă la Supremul Absolut, DUMNEZEU.
Prin intermediul unei superbe femei nude, în care deja a început să se
trezească starea de SHAKTI, o oarecare parte din ETERNUL
FEMININ (MAHASHAKTI) ni se dezvăluie în toată splendoarea sa
tainică şi cel mai adesea nebănuită. În cazul fiinŃelor umane ce sunt
înzestrate cu o intuiŃie pătrunzătoare aceste aspecte se revelează
fulgerător într-un mod enigmatic, tulburător şi adeseori inexprimabil.
În felul acesta se manifestă tainica fascinaŃie pe care o exercită
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
ETERNUL FEMININ prin intermediul fiecărei femei în care s-a
s trezit
într-o anumită măsură starea de SHAKTI.
„Fiecare dintre voi trebuie să vă revizuiŃi modul de a gândi, să vedeŃi
cum v-aŃi irosit vieŃile cu nevoi şi dorinŃe deşarte. Noi, femeile sădim
seminŃele SAMSARA-ei ei prin această căutare neobosită a plăcerilor
obişnuite. Indiferent cât de frumoase şi de strălucitoare sunteŃi,
frumuseŃea şi tinereŃea voastră sunt iluzorii. PuteŃi fi cu uşurinŃă
u Rezultatele cercetărilor
convinse şi amăgite de iubiŃi nepotriviŃi, care vă vor conduce către
infernuri. AŃi renunŃat la trupul şi chiar la viaŃa voastră pentru soŃul
vostru şi totuşi, după un timp, veŃi pierde controlul şi veŃi începe să vă
certaŃi fără oprire, experimentând
ând astfel o suferinŃă mai mare chiar
decât cea a locuitorilor tărâmului zeului geloziei. FrumuseŃea şi
însuşirile voastre sunt precum un curcubeu care dispare la puŃin timp
după ce a apărut pe cer. Deşi prezente acum, nu vor fi niciodată
permanente. TinereŃea
eŃea şi frumuseŃea sunt precum o floare de vară,
care nu poate îndura asaltul toamnei, adică al ofilirii şi al îmbătrânirii
şi este distrusă la primul îngheŃ. SuferinŃa bătrâneŃii este precum o
pasăre mare şi bătrână care şi-aa pierdut toate penele: tinereŃea,
tinereŃ
demnitatea şi puterea decad inevitabil. Nu există nicio altă metodă de
a evolua cu excepŃia aceleia de a acumula VIRTUłI.” (fragment din
„ViaŃa uluitoare a prinŃesei Mandarava”)
“Dezvăluiri din istoria secretă a manipulării”
-experimentele
experimentele şi planurile criminale elaborate de
Institutul Tavistock
Vlad Petreanu - Bucureşti
“Am văzut un om de afaceri echilibrat şi sigur pe el, care a
intrat în laborator zâmbind încrezător. În mai puŃin de 20 de
minute era chinuit de ticuri şi se afla în pragul unei crize de nervi.
Se tot trăgea de lobul urechilor şi îşi frângea mîinile. La un
moment dat şi-aa lăsat capul în palme şi a murmurat: Dumnezeule,
opriŃi-vă!
Şi totuşi a continuat să execute fiecare instrucŃiune a
experimentatorului şi s-aa supus până la capat.” S. Milgram, 1963
(concluzii în urma unor experimente de manipulare)
S
ubiectul conspiraŃiei planetare fascinează şi intrigă publicul larg.
Dezvăluirile făcute mai ales în ultimii ani au aruncat lumină
asupra faptului că există o gigantică şi monstruoasă conspiraŃie
care urmăreşte să ia în stăpânire întreaga planetă.
Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori
pentru a-şi
şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg.
MulŃi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraŃie pe o scară
atât de largă.
Unii cer probe, dar atunci când li se aduc le neaga existenŃa sau le
consideră irelevante.
AlŃii rămân indiferenŃi, spunând că au probleme mai importante de
rezolvat pentru a supravietui într-oo societate concurenŃială.
Vedem cum în mod paradoxal toŃi aceştia tia reacŃionează exact aşa cum
sunt programaŃi, în timp ce neagă în continuare existenŃa programării.
Bernard Levin dezvăluie în cartea sa “Time Perspective and Morale”
cum au fost şi sunt utilizate astfel de mecanisme.
Profilarea” creierelor – armaa războiului psihologic
În jargonul conspiratorilor, tehnicile de influenŃare şi manipularese
numesc “profilare”. Odată ce vom înŃelege cât de uşor de realizat este
aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice,
prin inducerea unorr reflexe condiŃionate, conspiraŃia nu va mai fi un
mister pentru nimeni.
p. 211
Profilarea este o tehnică elaborată în 1922 în Marea Britanie, la
comanda Institutului Regal pentru Afaceri InternaŃionale (RIIA). La
acel moment, maiorul John Rawlings Reese a înfiinŃat înfii în cadrul
UniversităŃii din Sussex cea mai mare instituŃie de “spălare a
creierului” din lume - Institutul Tavistock pentru RelaŃii Umane.
Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Război Psihologic
al Marii Britanii.
lor lui Reese si-au
si dovedit aplicabilitatea prin
faptul că au fost verificate pe optzeci de mii de cobai umani (soldaŃi
luaŃi prizonieri de armata britanică supuşi mai multor forme de
experiemente.
Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock
Ta de
John Rawlings Reese, populaŃia SUA a fost fo uşor de convins să
participe la al Doilea Război Mondial.
În urma acestui succes, sub îndrumarea doctorului Kurt Lewin, a fost
înfiinŃat Biroul de Servicii Strategice – OSS (Office of Strategic
Services),), predecesor al CIA (Central Intelligence Agency) considerat
ca fiind o “necesitate” pentru acele vremuri. În timpul războiului, Kurt
Lewin a devenit directorul Biroului de
Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air
Forcesă se concentreze
oncentreze asupra bombardării cartierelor
cartier muncitoreşti din
Germania, lăsând intacte Ńintele militare tactice, cum erau fabricile de
muniŃii.
Trebuie menŃionat aici că fabricile de muniŃii din ambele tabere
aparŃineau bancherilor internaŃionali, care nu aveau
ave nici un interes să-şi
vadă bunurile patrimoniale distruse.
Ideea care a stat la baza bombardării până la saturaŃie a cartierelor
muncitoreşti civile era distrugerea moralului muncitorilor germani.
Lewin şi echipa sa au stabilit o cifră Ńintă, şi anume că c dacă
bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din
locuinŃele muncitorilor germani, moralul populatiei civile avea să se
prăbuşeasca.
Documentul propriu-zis zis a fost redactat de Prudential Assurance
Company.
Royal Air Force sub comanda mareşalului
ma Arthur Travers Harris,
supranumit şi “Bombardierul” a dus la îndeplinire planurile lui Lewin,
culminând cu teroarea bombardării oraşului Dresden, în timpul căruia
au fost masacraŃi peste 125.000 de oameni, în majoritate bătrâni, femei
şi copii.
Adevărul cu privire la raidurile ororii declanşate de “Harris- “Harris
Bombardierul” asupra civililor germani a rămas un secret bine păzit şi
a fost dezvăluit după mulŃi ani de la sfârşitul celui de-al
de Doilea Război
Mondial.
Mai târziu, după sfârşitul războiului, NATO
N a ordonat UniversităŃii din
Sussex să înfiinŃeze un al doilea centru de “spălare a creierului”,
instituŃie care a fost integrată în Biroul de Război Psihologic al Marii
Britanii.
Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetărilor mai
degrabă
grabă spre aplicaŃii civile decât spre cele militare.
Aşa a apărut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit
cunoscută ca un institut al “şocurilor viitorului”, titlu atribuit aşa- aşa
numitei psihologii destinate să manipuleze grupuri mari de oameni prin p
expunerea la evenimente şocante şi schimbări foarte rapide de situaŃie,
menite să provoace panică, derută şi nesiguranŃă în rândul populaŃiei.
SPRU a fost prima dintre numeroasele instituŃii de acest gen înfiinŃate
la Tavistock.
Prin intermediul acestoror crize artificiale urmate de “administrarea” lor,
se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi
să
hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai usor de manipulat.
În cazul Statelor Unite există deja o agenŃie de administrare a crizelor –
AgenŃia Federală de Administrare a UrgenŃelor (Federal Emergency
Management Agency – FEMA). FEMA a jucat un rol important în
manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea
deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.
Crizele artificiale şi “şocurile viitorului
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
“Şocurile viitorului”cu stiri negativist /teroriste sunt descrise ca serii de
evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu
poate asimila toate schimbările de situaŃii.
ŞtiinŃa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii
schimbărilor cărora le poate face faŃă mintea omenească.
Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să
aleaga între variantele existente care i se par incerte.
În urma confruntării cu prea multe posibilităŃi ambigue, populaŃia este
astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenŃă
necugetată,determinând astfel apariŃia ucigaşilor în serie, a violatorilor
şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi
teroare.
Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerŃie şi de
indiferenŃă faŃă de orice altă schimbare.
Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele,
fără să se opună.
“Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului
Tavistock, sunt definite ca nişte “tulburări fizice şi psihice cauzate de
sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea
omenească”.
La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranŃă fuzibilă,
şi oamenilor încep să li se “ardă siguranŃele” - sindrom pe care ştiinŃa
medicală abia acum începe să-l înŃeleagă, deşi John Rawlings Reese a
efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ’20 ai secolului
trecut.
Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi
proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-Ńintă vizat era
tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai
eficientă a fost crearea “miracolului Beatles”, de fapt o invenŃie a
Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de “fragmentare -
adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon.
Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ
care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi
dezbinător în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie
schimbat împotriva propriei lui voinŃe.”
Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheŃelele de droguri (LSD-
Lysergic acid diethylamide – „Lucie in the Sky with Diamonds”)
distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei
formatii, a generat un torent de droguri care şi la ora actuală inundă
lumea.
Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de
informare, care le-au prezentat sub masca de “noi idei” şi “noi culturi”
ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii.
O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în “artă” şi
“cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul “muzicii rock”
fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât
stimuli cu înŃelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi “cool”.
„Violul mulŃimilor” prin intermediul publicităŃii şi al propagandei
politice
Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui
Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi spus: “Iată ce reflex
condiŃionat i-am creat. Când se aprinde beculeŃul îmi aduce de
mâncare.”
Pavlov a demonstrat existenŃa unui tip de reflexe condiŃionate numite
întârziate, prin care putea determina apariŃia unui anumit
comportament, în absenŃa stimulului original care crease condiŃionarea,
dar care fusese asociat cu alŃi stimuli.
Extrapolând la fiinŃa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini,
studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări
negative sunt adesea condiŃionate de dezechilibre care se instalează la
nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este
supus subiectul.
Pe baza acestui principiu se bazează si psihologia publicităŃii.
Prin intermediul publicităŃii se urmăreşte influenŃarea omului obisnuit
– numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiŃionate în
sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei.
p. 212
Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin
utilizarea unor scheme de reflexe condiŃionate abil ascunse.
Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult să
“frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice.
Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se
face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta
şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.
Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor,
speculeaza intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni
este destul de scăzut.
În consecinŃă, utilizează două principii importante: prin repetiŃia
nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităŃi ritmice obsedante,
se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la
voinŃa celui care a iniŃiat acest proiect; al doilea principiu constă în
faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaŃi să creada în lucrurile pe
care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază
nici o motivaŃie reală, ci sunt doar de factură emoŃionala.
Ne aflăm astfel în faŃa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat
viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.
Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat
semnează un decret, când un cetăŃean depune un buletin de vot în urnă,
când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte,
fără excepŃie, nu sunt altceva decât reflexe condiŃionate de diverse
grade.
Iată ce spune Serghei Ceahotin: “Ceea ce caracterizează cu adevărat
epoca în care trăim este mai degraba o descreştere a influenŃei reale a
colectivităŃii asupra vieŃii publice; ele devin mai degrabă instrumente
docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe
de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puŃin intuitivă a legilor
psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace
tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaŃi de
nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun
un popor o acŃiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil
viol psihic.
Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaŃi psihic.
E firesc ca, din când în când, să fie obligaŃi să recurgă la manifestaŃii
zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlăntuie forŃele inerente
mulŃimilor.”
Acest lucru – la care se referă Ceahotin în cartea sa “Violul mulŃimilor
prin propaganda politică” – se explică prin faptul ca dacă un reflex
condiŃionat nu este “reîmprospătat” din când în când, el îsi pierde din
eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au
fost create “şocurile viitorului-stirile negativiste”) care să determine
reapariŃia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare
pentru ca lanŃul cu care erau înainte legaŃi aceşti “sclavi psihici” să se
strângă şi mai tare.
O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este
aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înŃelege şi de
a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îsi
formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în
privinŃa tuturor problemelor societăŃii.
Reiese astfel că iraŃionalitatea este predominantă la nivelul
conştiinŃei publice.
Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi
distrage atenŃia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât
devin mai complexe problemele societăŃii industriale moderne, cu atât
este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a
ajuns în situaŃia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale
maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenŃele
unor realităŃi ştiinŃifice.
Controlul social prin intermediul mass-media
Pavlov atribuia o importanŃă extraordinară cuvântului ca stimul în
formarea reflexelor condiŃionate. InfluenŃa propagandistică se
realizează cu un succes evident folosind mass-media.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Prin intermediul “actualităŃilor” de la televiziune, al ziarelor, al
revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic
lucrurile), etc sunt aduse în casele şi minŃile oamenilor stiri negativiste,
dezarmante, ideile dorite de manipulatori.
Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a
fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel
subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanta deosebită.
Apoi procesul este repetat până când rezistenŃa publicului este învinsă
pe toate planurile.
Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un “muzician al sufletelor”, el
trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura
pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor.
El trebuie să poata provoca deliberat în mase reflexele condiŃionate, să
le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să
declanşeze noi acŃiuni.
Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă.
Printr-o informaŃie mai mult sau mai puŃin tendenŃioasă se crează o
stare emoŃională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele
condiŃionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcŃioneze pentru a-şi
atinge scopul.
O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de
televiziune live, în care un grup de experŃi promovează produsul şi /
sau ideea, sub pretextul “dezbaterilor”.
Se recrutează participanŃi pro şi contra, discutând în punct şi
contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziŃia. Când totul se
termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea
aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor.
Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o
metodă standard.
Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii
În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecŃie dintre
experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică
este cea a “sondajelor de opinie”.
Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a
modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin
conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la
televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei
publice.
Această procedură se numeşte “făurirea opiniei publice”.
Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti
în noile ştiinŃe sociale aflaŃi la discreŃia lor şi Ńinând strâns în mână
toată mass-media şi în special agenŃiile de ştiri, se pot crea NOI opinii
publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin
lume în mai puŃin de două săptămâni.
Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiŃionare socială
este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faŃă de directivele
politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este
SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele
şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia.
Ea acoperă finantele, domeniul apărării şi partidele politice de toate
culorile şi orientările.
Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi
controla, inclusiv religiile organizate ale lumii.
Oamenii sunt numiŃi “grupuri-Ńintă ale populaŃiei”, iar sondajele de
opinie măsoară de fapt rezistenŃă acestora faŃă de ceea ce apare la ştiri
– care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al
guvernului invizibil.
În funcŃie de rezultatele obŃinute prin aceste barometre de opinie se iau
anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi
manipulare adecvate abaterile grupurilor Ńintă de la direcŃia dorită.
Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaŃi, dar nu-şi dau
seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt
create în instituŃiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc
deci în locul lor).
Ei nu sunt lăsaŃi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc
să o facă sunt imediat sancŃionaŃi social.
p. 213
Şi la acest proces contribuie chiar informaŃiile oferite de mass-media şi
sondajele de opinie.
Un asemenea proces de condiŃionare este descris în termeni tehnici ca
“mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să
fie influenŃată”.
Totul face parte din elaboratul proces de influenŃare a opiniei creat la
Tavistock. Unul dintre experŃii în sondarea opiniei publice este Daniel
Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei
Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme
în faŃa studenŃilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a
opiniei publice.
Ideea nu îi aparŃine însă, ea a fost inspirată de cartea “Trend Report” a
lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma.
În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii
opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.
Oamenii de ştiinŃă angajaŃi în procesul condiŃionarii sunt numiti
pompos “ingineri sociali” sau “savanŃi ai noilor ştiinŃe sociale” şi joacă
un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim.
Inginerii sociali de “şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley
Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care
împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a
specialiştilor noii ştiinŃe de la Institutul Tavistock.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de
cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind
constiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din
S.S.
După cum stim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of
Strategic Services), a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe
metodologia nazistă a lui Heydrich.
Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult
pregătită maşinaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini
Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei
rezistenŃe slabe şi simbolice din partea omenirii. Această “maşinărie”
funcŃioneaza din 1946 şi fiecare an ce trece aduce noi şi noi
perfecŃionari ale ei.
De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război
mondial, americanii au fost condiŃionaŃi să privească Germania şi
Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriŃi cu
orice preŃ.
Pe baza informaŃiilor cu care fuseseră îndopaŃi, americanii erau
convinsi că inamicii trebuiau într-adevar să fie Germania şi Japonia,
era modul cel mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.
Mai recent, am văzut cât de bine funcŃioneaza procesul de condiŃionare
de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost
condiŃionaŃi să perceapă Irakul ca pe o ameninŃare şi pe Saddam
Hussein ca pe un duşman personal al Statelor Unite.
Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor
300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass
media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică
mondială s-a întors împotriva Irakului.
La fel stau lucrurile acum cu asmuŃirea lumii împotriva Iranului.
Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip “şoc al viitorului/stiri
teroriste”.
Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către
americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară
înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca
Japonia.
Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiŃi prin manipulare si
programare par să nu înveŃe nimic din ea.
AmeninŃarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăŃii
individuale şi colective a omenirii.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Odată
dată cu apariŃia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, tranzacŃii financiare, cunoaştere,
tere, prestigiu, relaŃii
rela de natură sexuală sau
se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acŃiune, în scopul relaŃii între cei care împărtăşesc
esc anumite credinŃe
credin comune. Neoficial,
de a-ii eradica omului din minte, trup şi suflet dorinŃa de libertate. ea este un mijloc de a clasifica, a grupa şi a supraveghea fiinŃele
Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite, umane, una din multele rotiŃee angrenate în î mecanismul diabolic
aflate în faza de elaborare, aplicate pâna acum, pe scară restrânsă, în construit cu viclenie de secta satanică a Francmasoneriei mondiale,
locuri ca Spitalul Naval Bethesda şi închisoarea Vacaville din pentru a controla în întregime populaŃia
popula acestei lumi.
California.
Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care Una dintre cele mai cunoscute astfel de reŃelere de socializare este
cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l să Facebook. Creat în februarie 2004 de Mark Zuckerberg,
Z la acea vreme
submineze. student la Harvard, Facebook a fost la început destinat studenŃilor
studen din
Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinŃe umane este atât de mare, încât campusul universităŃii
ii respective. În relativ scurt timp reŃeaua
re s-a
până în prezent, niciun sistem nu l-aa putut smulge din inima omului. extins, cunoscând de-aa lungul scurtei sale istorii o susŃinere
sus mediatică
Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Mare Britanie şi SUA, aproape fără precedent.
edent. Rar mai găseşti
găse astăzi firme respectabile care
pentru a toci şi amorŃi dorinŃa de libertate a fiintei umane, s-au
s dovedit să nu aibă încorporate în paginile lor web trimiteri la Facebook. În
până în prezent incapabile de succes. plus, pentru mai mult de 500 de milioane de oameni, câŃi câ s-au înscris
până acum în această reŃea,
ea, Facebook a devenit sinonim cu societatea
socie
însăşi.
Facebook - arma vicleană
Această dezvoltare explozivă este însă bătătoare la ochi pentru un
observator atent, inteligent şii imparŃial.
impar Studiind istoria acestei reŃele,
ce a devenit peste noapte o adevărată industrie, aflăm că la baza
dezvoltării acesteia se află organizaŃii
orga guvernamentale americane,
Prof. Paul Matei - Cluj
cunoscute pentru activitatea lor în ceea ce priveşte prive colectarea de
informaŃii
ii în numele, spun ei cu un tupeu nemăsurat, securităŃii securită
La ora actuală puŃini ştiu că, dincolo de aparenŃe, această mondiale. Sursa iniŃialăială de fonduri a fost cofondatorul reŃelei re şi
reŃea de socializare este în realitate o metodă perfidă de totodată prietenul confident
ident al lui Zuckerberg, Eduardo Saverin, care,
supraveghere şi colectare de date în care a fost integrată de curând pentru participarea sa financiară, urma să primească 30% din venituri.
până şi recunoaşterea facială digitală. A fost însă literalmente înşelat elat de Zuckerberg şi scos de pe lista
fondatorilor Facebook. Cel care a „pompat” masiv în contul reŃelei re
(500.000
0.000 de dolari), contribuind substanŃial
substan la dezvoltarea acesteia a

F
iecare om apreciază viteza şi eficienŃaa pe care o oferă internetul
atunci când doreşte să obŃină informaŃiile iile de care are nevoie.
Putem acum să citim presa, să aflăm prognoza meteo, să ne
achităm facturile, să facem cumpărăturile, să „vizităm” cele mai
îndepărtate colŃuri ale lumii şi, bineînŃeles,
eles, să comunicăm cu prietenii
noştri care se află la distanŃă,
ă, doar stând confortabil în faŃa
fa monitorului.
Dacă acum câŃiva
câ ani
trebuia să aşteptăm
a Din paginile site-ului respectiv, ştimtim că există mai multe tehnologii în
uneori chiar şi o
săptămână pentru a
primi o scrisoare de la
un prieten din
străinătate, acum
putem comunica în
timp real cu el,
indiferent dacă
distan care ne separă
distanŃa
este de ordinul miilor
de kilometri.
Totul doar din câteva
„click-uri”
uri” de mouse. Epoca scrisorilor a murit! Trăiască internetul –
am putea spune. Însă, aşa cum ne-am am convins poate şi cu alte ocazii,
plusul de confort îşi are preŃul ul său. Am devenit prea ocupaŃi
ocupa cu
navigarea pe internet pentru a mai putea vedea ce se află în jurul
nostru, pentru a mai trăi în lumea reală. InteracŃiunea
Interac fizică a fost
înlocuită treptat cu cea virtuală. Acum putem
utem să ne întâlnim on-line
on cu
prietenii noştri,
tri, ba chiar să ne facem „prieteni” noi, pe care este posibil
să nu-ii întâlnim însă niciodată. Este ieftin, confortabil şi „cool”, mai
ales după apariŃia reŃelelor de socializare.
Ce este o reŃea de socializare? Conform definiŃiei
iei generale oficiale, ea
este definită ca o structură socială formată din indivizi sau organizaŃii,
organiza
numite „noduri”, care sunt conectate prin una sau mai multe tipuri
specifice de interese, cum ar fi prietenie, înrudire, interese comune,
p. 214
fost cofondatorul şii fostul director al Paypal, Peter Thiel, cunoscut
membru al grupului conservator radical VanguardPAC şi totodată
membru consultant al unei firme numite Singularity Institute Inst for
Artificial Intelligence. De pe pagina web a acesteia, aflăm că
„Singularitatea” este creaŃiaia tehnologică a unei inteligenŃe
inteligen supraumane.
Nu vă grăbiŃi să credeŃii că este vorba despre un grup care caută să
demonstreze existenŃaa lui DUMNEZEU sau originea ori divină a omului.
această direcŃie: inteligenŃăă artificială, interfeŃe
interfe directe creier-computer,
inginerie genetică şii diferite alte tehnologii, care, dacă vor atinge un
anumit grad ad de sofisticare, vor permite crearea unei inteligenŃe inteligen
supraumane.
O astfel de perspectivă halucinantă dezvăluie intenŃiile
inten reale ale acestui
Thiel, care admite că urmăreşte te să distrugă lumea reală, pe care el o
numeştete „natura”, pentru a instala în locullocu ei o lume virtuală, iar în
acest context descoperim interesul său pentru Facebook, care se
dovedeşte a fi aşadar
adar un experiment global de manipulare în masă.
A doua rundă de fonduri (12,7 milioane de dolari) a venit din partea
companiei Accel Partners, all cărei director, James Breyer (devenit al
treilea membru al consiliului de administraŃie
administra Facebook, alături de
Zuckerberg şi Thiel), a fost preşedinte
edinte al National Venture Capital
Association (AsociaŃia NaŃională
ională de InvestiŃii),
Investi membru al consiliului
de conducere
ducere al BBN Technologies, una dintre firmele care au
contribuit la dezvoltarea internetului, şi totodată coleg în consiliul de
administraŃie al In-Q-Tel
Tel (companie fondată în 1999 de CIA) cu
Gilman Louie, preşedintele
edintele de atunci al acesteia. Una dintre
preocupările cheie ale In-Q-Tel Tel este dezvoltarea „tehnologiilor de
colectare a datelor”, sarcină pe care, se pare, o realizează cu succes,
profitând de pe urma credulităŃii
ii unor fiinŃe
fiin naive care îşi încredinŃează
practic viaŃa acestor monştri
tri fără scrupule.
Contractul de confidenŃialitate
ialitate al Facebook, pe care fiecare membru al
reŃelei
elei îl acceptă atunci când se înscrie în această adevărată maşină
ma de
colectare de date, prevede următoarele: „Putem folosi informaŃii
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
despre dumneavoastră pe care le adunăm din alte surse, inclusiv (dar
nelimitându-ne la ele) din ziare, pagini de internet cum ar fi bloguri,
servicii de mesagerie instant (!) şi de la alŃi utilizatori Facebook,
pentru a completa profilul dumneavoastră. Prin utilizarea Facebook,
sunteŃi de acord ca datele dumneavoastră personale să fie transferate
şi procesate în Statele Unite ale Americii.” Cu această declaraŃie,
Facebook îşi revelează adevăratele intenŃii mascate abil de
dezvoltatorii săi: oferă un serviciu contra obŃinerii de informaŃii.
În octombie 2004, Anita Jones se alătură lui Breyer în consiliul de
conducere al BBN Technologies. Este interesantă însă experienŃa lui
Jones înainte de BBN. Ea a făcut parte din consiliul de conducere al In-
Q-Tel şi a fost directorul Departamentului de Cercetare şi Inginerie din
cadrul Ministerului Apărării al Statelor Unite. A fost totodată unul
dintre consilierii Secretarului Apărării şi a monitorizat activitatea
Defence Advanced Research Projects Agency, DARPA (AgenŃia de
Cercetare a Proiectelor Avansate din cadrul Apărării), organism care se
ocupă cu dezvoltarea tehnologiilor avansate. Însă lucrurile nu se opresc
aici. În spatele DARPA se află Information Awareness Office, IAO
(Biroul de Prelucrare a InformaŃiilor). Scopul declarat al IAO este
„colectarea şi centralizarea a cât mai multe informaŃii posibile despre
toate persoanele, pentru a fi studiate cu atenŃie de către guvernul
Statelor Unite ale Americii, cum ar fi (deşi nelimitând-se la) activitatea
pe internet, lista cu cumpărăturile realizate on-line, bilete de avion,
închirieri de autovehicule, înregistrări medicale, pregătire
educaŃională, carnete de conducere, facturi de întreŃinere, taxe şi orice
altă informaŃie disponibilă.”
Cea mai recentă rundă de fonduri a fost asigurată de compania
Greylock Venture Capital (27,5 milioane de dolari), al cărei membru-
senior este Howard Cox, un alt fost preşedinte al National Venture
Capital Association (NVCA), ce se află de asemenea în consiliul de
administraŃie al In-Q-Tel, alături de Breyer.
Lucrurile par să capete contur, nu-i aşa? Mai
adăugăm că CIA are o pagină de Facebook prin
care racolează studenŃi pentru ceea ce se numeşte
National Clandestine Service (Serviciul NaŃional
Clandestin), care la ora actuală numără câteva
mii de membri. De altfel, se ştie că AgenŃia
vizitează campusurile pentru a găsi recruŃi
promiŃători printre studenŃii de colegiu. Cu
Facebook acest lucru devine foarte uşor,
recrutarea devenind o simplă formalitate. Ar fi
simplist să credem însă că acesta este singurul
motiv.
Sandeep Parwaga, un student indian în vârstă de
22 de ani, care studiază în Marea Britanie, admite că are un cont
Facebook pe care îl foloseşte pentru a Ńine legătura cu prietenii săi. El a
devenit conştient însă de faptul că cei care frecventează reŃeaua (e
valabil pentru toate reŃelele de socializare) îşi vând literalmente viaŃa
pe nimic. „De fiecare dată văd oameni care dezvăluie tot felul de
lucruri din viaŃa lor, până în cele mai mici detalii, negândindu-se la
consecinŃe sau, hai să spunem lucrurilor pe nume, nefiind destul de
isteŃi şi precauŃi să le pese măcar de acest aspect. Dictatura
tehnologică a făcut o treabă «bună» în ceea ce priveşte spălarea
creierelor şi manipularea maselor. Nu vă lăsaŃi păcăliŃi de această
minciună... Zuckerberg nu ar fi reuşit niciodată să obŃină un atât de
mare succes fără ajutorul CIA sau NSA”.
Sub semnul unei permanente preocupări, chipurile, pentru a satisface
nevoile utilizatorilor săi, Facebook a adus de-a lungul timpului
anumite îmbunătăŃiri platformei sale. În 6 noiembrie 2006, Zuckerberg
p. 215
lansează Facebook Beacon, aplicaŃie ce notifica utilizatorilor reŃelei
despre achiziŃiile on-line ale prietenilor lor. Serviciul a fost închis după
ce 46.000 de utilizatori au reclamat această încălcare a intimităŃii, însă,
surpriză: el a fost reintrodus în mai 2011, „nou şi îmbunătăŃit”.
În februarie 2009, Facebook anunŃă în acordul de utilizare a reŃelei:
„Avem dreptul să facem tot ceea ce dorim cu contul dumneavoastră şi
conŃinutul acestuia. Pentru totdeauna.”
În mai 2010, Facebook revine asupra anumitor setări ale normelor
privind securitatea datelor utilizatorilor. Surse care scriau pentru Wall
Street Journal au dezvăluit în 2010 că aplicaŃiile Facebook transmit
informaŃii despre utilizatorii săi (numele acestora şi ale prieteni lor lor)
către o mulŃime de companii de publicitate şi de urmărire a activităŃii
pe internet. În replică, Facebook răspunde cu viclenie: „Am luat
imediat măsuri pentru a dezinstala toate aplicaŃiile care violează
termenii din acordul de utilizare Facebook.” Însă acordul de
confidenŃialitate a fost modificat în permanenŃă de către staff-ul
reŃelei. De pildă, în 2005, acordul prevedea că „nicio informaŃie
personală pe care o trimiteŃi către Facebook nu va fi disponibilă
pentru vreunul dintre utilizatorii reŃelei care nu aparŃine cel puŃin
unuia dintre grupurile specificate de dvs. în setările de siguranŃă”. În
2011, acordul prevede: „Pentru materiale protejate de drepturi de
autor, cum ar fi fotografii, filme video, ne acordaŃi în mod expres
următoarea permisiune, sub rezerva setărilor de confidenŃialitate pe
care le faceŃi (care se schimbă adesea, fără ca utilizatorul să fie
anunŃat – n. red.): dreptul nonexclusiv, transferabil, sublicenŃiabil,
neimputabil de a folosi orice material pesonal pe care îl postaŃi pe
internet în cadrul reŃelei sau în legătură cu reŃeaua. Această licenŃă se
încheie în momentul când veŃi şterge materialul sau contul, doar dacă
acesta (materialul respectiv) nu se află în posesia vreunui alt utilizator
care nu l-a şters.” Cei naivi pot crede în continuare în bunele intenŃii
ale celor care se află în spatele acestui mecanism gigantic de urmărire a
oamenilor.
În decembrie 2010, Facebook lansează aplicaŃia
de recunoaştere facială, pe care, în aprilie 2011 o
setează ca implicită pentru toŃi utilizatorii săi. De
altfel, Facebook a modificat de multe ori aceste
setări, care sunt în mod intenŃionat foarte
stufoase, nu pentru a-şi proteja utilizatorii, ci
pentru a-i descuraja să le utilizeze, aceştia
preferând de cele mai multe ori să le accepte pe
cele implicite.
Sistemul de recunoaştere facială permite
identificarea automată din diverse fotografii care
pot apărea în ziare, reviste sau oriunde pe
internet, a persoanelor care figurează pe acest site. După o etapă de
testare ce a avut loc anul trecut în Statele Unite, dispozitivul este deja
disponibil în aproape toate Ńările în care a fost implantat Facebook.
Este suficient acum ca o singură fotografie de-a voastră să fie
„adnotată” (identificată), pentru ca orice altă fotografie în care apăreŃi,
de pe orice reŃea socială, să poată fi asociată cu această identificare,
deci cu numele vostru.
O sută de milioane de imagini sunt adnotate astfel în fiecare zi,
anunțând dispariția anonimatului pe internet. Funcția este activată
implicit („by default”) pentru toate profilurile utilizatorilor de pe
rețeaua socială. Dezactivarea sa de către utilizator necesită nişte
modificări complexe ale parametrilor de confidențialitate, pe care
puțini utilizatori de internet le cunosc.
Dezvoltarea acestei tehnologii dă frisoane și suscită neliniști legitime,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
în special printre asociațiile de protecție a vieții private, cum ar fi
Electronic Privacy Information Center (EPIC), care se teme că
informațiile personale ale utilizatorilor, precum și adresele lor de mail
și numerele de telefon ar putea fi adnotate fotografiilor din bazele de
date ale Facebook.
Prin această inovație tehnică ce speculează dorința de recunoaștere și
de exhibiționism a contemporanilor noștri, Facebook pune bazele unui
sistem de îndosariere de o amploare fără precedent, reducând la nivel
de amatorism desuet tradiționalele bănci de date polițienești și
judiciare. Nu vă mirați dacă nu ați auzit până acum aceste informații
cutremurătoare; mass-media s-a ferit să vă informeze asupra existenței
acestora. Cel mai îngrijorător este faptul că suntem pe cale să pierdem
complet controlul asupra propriei imagini, și aceasta, chiar dacă nu
suntem utilizatori Facebook. Orice persoană – coleg, părinte, fostă
soție, prieten, cunoștință îndepărtată – poate să ne indice numele în
legătură cu fotografiile lor personale în care apărem, divulgându-ne în
felul acesta identitatea în fața milioanelor de utilizatori de internet.
Astfel, dacă vreodată vom apărea într-o fotografie făcută la o
manifestație sau un miting politic, va fi suficient să se treacă mausul
peste chipul nostru din fotografia respectivă pentru a fi identificați.
Facebook a declarat în mod răspicat război confidențialității. În
apărarea modificărilor normelor de securitate pe care le-a făcut în
ianuarie 2011, Zuckerberg declară cu un tupeu uimitor, insultând
inteligența tuturor ființelor umane de pe această planetă: „Oamenii se
simt bine nu numai împărtășind diferite tipuri de informații, dar sunt
mai deschiși și față de alți oameni. Acea normă socială (intimitatea –
n. red.) a evoluat de-a lungul timpului.” Într-un alt interviu mai recent
el a dat de înțeles că era intimității s-a încheiat, iar cuvântul-cheie este
„social”. Altfel spus, aceasta înseamnă că Facebook nu numai că vrea
să știe totul despre oricine și să îndosarieze datele respective, ci să le și
facă publice tuturor.
Randi Zuckerberg, director de marketing la
Facebook și sora fondatorului companiei,
susține răspicat că „oamenii trebuie opriți să
acționeze în mediul on-line fără să aibă
numele real afișat”. Astfel, Facebook este unul
dintre puținele site-uri care le cer membri lor
săi să-și folosească numele și adresele de email
reale la înregistrare. „Mulți oameni cred că
numele reale vor rezolva problema hărțuirii pe
internet, dar nu o vor rezolva. În plus, această
politică ar putea pune în pericol libertatea de
exprimare și dialogul pe anumite teme
importante.”, crede Matthew Ingram, de la portalul de știri GigaOM.
Există oare vreo limită în ceea ce privește subiectele de discuție pe
Facebook? Putem discuta fără rezerve orice, sub pretextul libertății de
exprimare? Se pare că nu. Este foarte posibil ca în curând opozanții
regimului fascist promovat de secta satanică a Francmasoneriei
mondiale să fie înregistrați ca atare: Rezerva Federală a statului New
York, cea mai mare dintre băncile regionale care compun Rezerva
Federală a SUA (FED), a lansat o ofertă pentru realizarea unui program
software care să monitorizeze ce se discută despre instituție în rețelele
de socializare, precum Facebook și Twitter. „Ceea ce vor să facă este
să strângă informații despre toți cei care au opinii negative privind
Rezerva Federală. Nu se știe cum vor să foloseacă această informație
odată ce o vor obține.”, se afirmă în blogul Economic Collapse (vezi
http://www.realitatea.net/rezerva-federala-vrea-sa-monitorizeze-
criticile-primite-pe-Facebook-si-twitter_874912.html).
În cazul în care nu am reușit să vă convingem de reaua-credință a celor
care stau în spatele Facebook, este bine să știți că ștergerea reală a
p. 216
contului este în mod intenționat o operațiune extrem de confuză. În
pagina de setări există opțiunea de dezactivare a contului, ceea ce, se
pare, nu este același lucru cu ștergerea sa. Dezactivarea presupune încă
să fiți identificați în fotografii și să fiți bombardați cu emailuri de către
Facebook (va trebui să selectați opțiunea de a nu mai primi emailuri:
un detaliu foarte ușor de trecut cu vederea, de vreme ce sunteți
convinși că ștergeți contul, nu-i așa?). Următorul pas pe Caricatura lui
Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook-ului, pe care trebuie să-l faceți
este să găsiți un link care se află bine ascuns în documentația on-line a
rețelei și care vă va duce la butonul de ștergere a contului. Este
obligatoriu ca după aceea să nu mai încercați să intrați în Facebook sub
nicio formă timp de două săptămâni, altfel veți reveni ca și când nimic
nu s-ar fi petrecut. De fapt, nu este nicio diferență față de cazul în care
nu v-ați mai conectat la rețea de o bună bucată de vreme. Prin această
șmecherie, Facebook încearcă să-și păcălească utilizatorii pentru a
putea să le păstreze datele chiar și atunci când aceștia sunt convinși că
și-au șters contul. De altfel, nici chiar dacă ați reușit să duceți la bun
sfârșit toți pașii necesari pentru ștergerea definitivă a contului nu
există certitudinea că informațiile și materialele pe care le-ați postat
de-a lungul timpului în cadrul rețelei vor fi șterse la modul real.
Dificultatea ștergerii contului de Facebook ar trebui să nască
suspiciuni, însă foarte puțini utilizatori își pun această problemă. Din
păcate, chiar dacă află aceste informații, majoritatea celor care folosesc
Facebook nu realizează dimensiunea reală a pericolului și se
mulțumesc să spună ridicând din umeri: „Și ce dacă?” Unii consideră
că nu au nimic de ascuns, iar alții susțin că sunt prudenți. Este bine să
reflectăm însă cu luciditate și bun-simț asupra faptului că, oricât de
atenți am fi atunci când utilizăm Facebook sau nu contează ce altă
rețea de socializare, ne obișnuim încetul cu încetul să fim parte dintr-o
societate în care dreptul la intimitate se restrânge din ce în ce mai mult,
și aceasta, cu acordul și sprijinul nostru. Poate
că va veni o vreme în care ne vom dori să nu fi
făcut parte dintre cei care au ajutat, prin
numărul mare de utilizatori, la creșterea
acțiunilor companiei și la un volum foarte
mare de publicitate (ceea ce aduce cu sine
multă popularitate și totodată mulți bani), la
poziționarea lui Mark Zuckerberg drept cel mai
influent om din industria media în anul 2011,
la ideea înființării unui grup de acțiune politică
(Facebook Political Action Commitee), ce-și
va face simțită prezența în cadrul procesului
politic, prin susținerea candidaților care
împărtășesc aceleași valori precum Facebook.
După cum putem constata cu toții, influența și rolul Facebook în cadrul
societății noastre depășește nivelul aparent inofensiv al unei simple
aplicații ce permite comunicarea dintre două sau mai multe persoane.
Tentaculele ascunse ale acestei mașinării diabolice au început să iasă la
iveală, iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare.
În presa românească a apărut un articol intitulat: „O aplicație
îngrozește internauții. 10 mlioane de oameni i-au căzut deja victime”.
Cineva a inventat o aplicație care a infricoșat utilizatorii Facebook,
fără a se folosi în vreun fel de violență explicită, ci numai prin
accesarea temerilor profunde ale omului și a imaginației. În aplicație
apare un individ care se află într-un subsol întunecat, în fața unui
calculator.
În timp ce imaginea se apropie de ecran, utilizatorul observă că
individul îi vizualizează profilul lui de Facebook. „Fotografii
personale, discuțiile private sau publice, lista de prieteni, muzica
preferată, comentariile, domiciliul, totul este studiat cu atenție de
către personajul cel slinos, cu ochi de nebun. Apoi, folosindu-se de
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
serviciul Googlee Map, individul caută adresa de domiciliu a conștientiza consecințeleele pe care acțiunile
ac personale le au în lumea
utilizatorului. O găsește.
te. Devine din ce în ce mai agitat și îl privește reală. Concluzia îi aparține ine baronesei Susan Greenfield, o reputată
direct în ochi, cu privirea celui satisfăcut de propriile-i
propriile gânduri cercetătoare britanică în domeniul fiziologiei creierului, care a
necurate.” Deși aplicația în sine ridică veșnica
nica întrebare legată de participat recent la un seminar intitulat „Inovațiile media, rețelele
siguranța și confidențialitatea
ialitatea datelor personale ale utilizatorilor pe sociale și conștiința omului”,, desfășurat
desfă recent, scrie RIA-Novosti.
rețelele de socializare, autorul ei spune că n-aa vrut decât să facă un Potrivit specialistei, care predă la Facultatea de Farmacologie din
„cadou” simplu, de Halloween. „Şi totuși, ce-ar ar fi dacă un asemenea cadrul Colegiului „Herriot-Watt”
Watt” din Edinburgh, membrii unei rețele re
individ chiar ar exista?” – se întreabă, pe bună nă dreptate, autoarea de socializare ajung să nu mai distingă binele de rău în tot ceea ce fac.
articolului. „Practic, fiecare acțiune
iune virtuală pe care o realizează un utilizator al
rețelelor
elelor de socializare poate fi corectată. De aceea omul încetează să
Totuși,
i, din fericire, nu toată lumea este abonată la Facebook. La conștientizeze consecințele acțiunilor
iunilor sale în lumea reală. Ca urmare,
începutul lunii august 2011, o comisie juridică din orașul ora german el nu are capacitatea de a interpreta corect informațiile
informa pe care le
Hamburg a acuzat rețeaua eaua de practici ce vizează încălcarea vieții vie primește din exterior.”,, a explicat Greenfield.
private a utilizatorilor
or săi din Germania. Comisia a stabilit că Petrecându-șii foarte mult timp în mediul virtual, „internauții”
„int ajung să
tehnologia folosită pentru a identifica automat fețele
fe utilizatorilor în nu mai interacționeze cu ceilalții semeni ai lor în viața via de zi cu zi.
fotografiile postate pe site colectează informații
informa biometrice fără Lumea virtuală oferă un nivel ridicat de emoție
emo și plăcere (superficială
consimțământul acestora, autoritățileile germane fiind îngrijorate că și inferioară), însă oamenii nu învațță să stabilească legături autentice în
rețeaua socială construiește te o bază de date imensă cu fețele fe lumea reală și își pierd deprinderile sociale, susține
sus specialista. În urma
utilizatorilor. Dacă adăugăm aici informațiile
iile oferite de bunăvoie de cercetărilor pe care le-aa făcut, Susan Greenfield a ajuns la concluzia că
fiecare utilizator, plus informațiile
iile colectate de la prieteni sau persoanele mai active pe rețelele elele de socializare sunt cu atât mai
cunoștințe,
e, vom observa că inclusiv „furtul de identitate” (care unora li singuratice în viațaa de zi cu zi. În cadrul aceluiași aceluia eveniment,
s-ar părea de domeniul ficțiunii)iunii) poate deveni foarte posibil.posibil baroneasa a ținut
inut să precizeze că, în ultimii treizeci de ani, oamenii de
științăă au remarcat o scădere a capacității
capacită de a empatiza a oamenilor. În
Facebook știe ce faceți pe internet și după ce ieșșiți din rețea, întrucât ultimii zece ani, ritmul scăderii empatiei s-a s accelerat semnificativ,
cookie-urile ce urmăresc activitățile on-lineline ale utilizatorilor rețelei
re aspect pe care Greenfield îl corelează cu dezvoltarea rețelelor re de
rămân active și continuă să culeagă informații ii (un cookie – în limba socializare pe internet.
română, „prăjitură” – este un fișier
ier trimis de fiecare site accesat. Acesta Potrivit expertului britanic, cei mai vulnerabili membri ai erei
se activează doar în momentul accesării site-ului respectiv, având drept socializării virtuale sunt copiii. Pentru a preîntâmpina situația
situa în care
scop înlesnirea navigării pe site, șii devin inactive, în mod normal, la aceștia
tia ajung să manifeste sindromul deficitului de atenție at și al
ieșirea de pe site-ul respectiv). hiperactivității,
ii, este necesar să li se prezinte lumea reală din
perspectiva unor aspecte benefice. Creierul uman se adaptează
Una dintre strategiile „forte” ale Facebook, pe care acesta o folosește
folose permanent mediului înconjurător. În consecință,
consecin dacă un copil folosește
pentru tot mai mulți simpatizanți, i, este sexul. Pe pagina de intrare calculatorul în exces, mai ales navigând pe rețeleler de socializare,
există o imagine ce sugerează, chipurile, conexiunea care există între creierul lui se va adapta acestei lumi artificiale în care trăiește,
trăie susține
utilizatorii rețelei. Deslușim
im câteva figuri stilizate, asemenea pionilor baroneasa Susan Greenfield.
din jocul de șah,
ah, ce sunt legate unele de celelalte prin linii punctate. Ea precizează în continuare că prieteniile pe internet, la fel ca și
Dacă vom uni aceste figuri între ele, respectând o anumită ordine, jocurile pe calculator, ar putea dăuna creierului, putând duce la „un
vom obțineine cuvântul „sex” (vezi figura de mai jos),
jos care, deși nu este nivel scăzut de concentrare, o nevoie de satisfacție
satisfac imediată, și poate
lizibil, este perceput cu ușurință de subconștientul
tientul utilizatorului care afecta aptitudinile nonverbale, cum ar fi menținerea
men contactului vizual
accesează pagina respectivă. în timpul unei conversații”.
Mai mult, un studiu realizat de organizația ia americană National
Religious Broadcasters (NRB) precizează că Facebook promovează
homosexualitatea și afișează
ează programe speciale de autoconștientizare
autocon a Pericolele la care sunt expuşi copiii pe Facebook
homosexualității.ii. Zuckerberg a făcut un parteneriat cu activiștii
activi
homosexuali pentru blocarea afișării ării de materiale cu conținut
con
„antihomosexual”. De asemenea, autorii studiului menționează
men că
Facebook restricționează inclusiv mesajele anti-avort.
avort.
Maria Neagu – Bucureşti
Dincolo de popularitatea dubioasă a acestei mașinăriiinării infernale, se pare
că, din fericire, lumea a început să deschidă ochii. Pe la jumătatea
anului trecut, în presă apăruse știrea tirea că foarte mulți
mul utilizatori ai Specialiştii în protecŃia copilului îi sfătuiesc pe părinŃi să
Facebook își șterg
terg conturile. Se pare că, printre cei care „au încercat, monitorizeze cu atenŃie activitatea online a copiilor
copiilo lor, pentru a-i
au gustat și care acum renunță” (conform site-ului ului money.ro), se află proteja de pericolele la care sunt expuşi minorii care deŃin un cont
destul de mulți oameni dezamăgiții de iluziile lumii virtuale, care mai de Facebook, potrivit Daily Mail.
țin încă la intimitatea lor. Așadar,
adar, acesta este modul și locul în care

unele ființe umane naive aleg să-șii povestească viața, via să-și
împărtășească gândurile cele mai intime, speranțele ele și aspirațiile cele
mai profunde, locul în care se refugiază de agitația agita societății
contemporane,, sperând, în forul lor interior, că încă mai dețin de
controlul. Un control fragil, care se poate destrăma dintr-un
dintr moment
într-altul. Studiile au arătat că rețelele
elele de socializare, precum Twitter și
Facebook au o influențăă negativă asupra utilizatorilor. În timp, acestea
reduc abilitatea ființelor
elor umane de a empatiza cu alți al oameni și de a
P
eter Davies, consilierul pe probleme legate de minori al
premierului britanic, susŃine că părinŃii trebuie să insiste să
citească mesajele
ajele şi fişierele pe care copiii le trimit între ei prin
intermediul internetului. În urma declaraŃiilor sale au apărut foarte
mulŃi specialişti care încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra
gravitaŃii pericolelor care-ii pândesc pe copii pe Facebook şi ş pe alte
site-uri de socializare.

p. 217 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Dezbateri
"Odată ce o fotografie este postata în mediul online, ea poate ajunge de ricoşat pe cea de-a 7-aa sa coastă… La sfârşitul celui de-al
de doilea
la colegii de clasă până la străini", afirma specialista Sue Berelowitz mandat la Casa Albă, avea 77 de ani.
pentru sursa citată.
Henry Longfellow (1807-1882),
1882), unul dintre marii poeŃi englezi şi-aşi
Aceasta face referire şi la un studiu realizat de Universitatea
Uni din
obŃinut diploma la 18 ani, s-aa căsătorit 18 ani mai târziu, a scris 18
Birmingham, Marea Britanie, care demonstrează că minorii ai căror
volume de poezii, a predat la Harvard timp de 18 ani şi a murit în 18
părinŃi se implica foarte puŃin în activităŃile copiilor lor prezintă un risc
martie.
mai ridicat de a deveni victime ale capcanelor de pe internet.
Serviciile de protecŃie a copiilor din Marea Britanie se plâng că au Albert Einstein şi Otto Hahn s-au
au născut amândoi în data de 14 martie
primit din ce în ce mai multe reclamaŃii de abuz sexual, pedofilii 1879. Amândoi au devenit mari fizicieni şi amândoi au obŃinut premiul
atrăgându-şi victimele prin intermediul site-urilor
urilor de socializare şi prin Nobel.
camerele video.
CoincidenŃele nu sunt decât partea vizibilă a aisbergului
au înregistrat 1.145 de plângeri legate de incidente petrecute
În 2012 s-au
online, în medie trei pe zi. Raportul vizează condamnarea a doi fraŃi
Pentru biologul austriac Paul
din Kuweit, care în luna decembrie au urmărit activitatea a 110 copii
Kammerer, legile serialităŃii sunt
din lumea întreagă, inclusiv 78 de copii din Marea Britanie, pe care i-i
la fel de importante ca şi legile
au forŃat să întreŃină acte sexualee online, prin intermediul camerelor
fundamentale ale fizicii,
video.
coincidenŃele izolate sau în serie
"Nu putem interzice internetul, dar putem educa tinerii şi putem nefiind decât precum părŃile
discuta cu ei despre cum să se ferească de capcanele aflate online, aşa vizibile ale unui aisberg. El
cum le vorbim şi despre necunoscuŃi sau droguri", afirma Claire Lilly, consideră că acestea reprezintă
de la ProtecŃia Copilului. manifestări ale unui principiu
universal al Naturii care operează
„independent de cauzalitatea
Hazardul nu există fizică”. Acest principiu
funcŃionează în afara legilor
CoincidenŃe remarcabile cunoscute ale fizicii şi produce
evenimente concurente legate
prin afinităŃi. Seriile sunt
Victor Ionescu - Suceava considerate procese ciclice care
se propagă întocmai ca nişte
Se pot considera drept coincidenŃe numeroasele cazuri în care unde pe axa temporală a
visăm sau ne gândim la o anumită persoană pe care nu am mai continuumului spaŃio-temporal.
văzut-oo de mult timp şi apoi o întâlnim sau primim veşti despre ea în După cum afirmă chiar el:
cursul orelor sau zilelor următoare. Chiar şi raŃionaliştii cei mai „Serialitatea
erialitatea este omniprezentă şi continuă în viaŃă, în natură şi în
înverşunaŃi mărturisesc că au trăit asemenea experienŃe, pe care le cosmos! Ea este cordonul ombilical care uneşte gândirea,
atribuie purei „întâmplări”. sentimentele, ştiinŃa şi arta cu intimitatea Universului care le-a
le dat
naştere”.

D
icŃionarul enciclopedic dă următoarea definiŃie a
„coincidenŃei”: „evenimente care se petrec la întâmplare”.
Totuşi, aceste „întâmplări” sunt adeseori prea semnificative
pentru a nu fi remarcabile. Anumite cifre pot juca un rol semnificativ
semn
în evenimentele importante care jalonează viaŃa multor oameni. De
exemplu, cifra 3 se regăseşte de-aa lungul vieŃii lui Thomas Jefferson, al
3-lea
lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. El s-a s născut la 13
aprilie 1743 şi a fost al 3-lea copil din familie şi al 3-lea
3 care se numea
Thomas. A început redactarea DeclaraŃiei de IndependenŃă la vârsta de
33 de ani, a cumpărat Louisiana de la FranŃa în luna mai 1803, şi a fost
învins în alegeri cu o diferenŃă de 3 voturi.
Aceeaşi cifră a jucat un rol primordial în viaŃa cancelarului german
Bismarck, care a studiat la 3 şcoli, a fost ambasador în 3 Ńări, a servit
sub 3 regi, a luptat în 3 războaie, a semnat 3 tratate de pace şi a avut 3
copii. Blazonul său reprezenta un trifoi cu 3 foi şi 3 frunze de stejar.
s Filozoful
Cât despre cifra 7, ea a jucat un rol similar în viaŃa lui Ronald Reagan.
În decursul celor 7 ani cât a fost membru al corpului de pompieri-pompieri
salvatori publici ai statului Illinois, a salvat 77 de persoane. A debutat
la cinema în 1937 şi a devenit preşedinte
eşedinte al organizaŃiei actorilor în
1947. A preluat mandatul de guvernator al statului California în 1967 şi
a fost reales în 1970. A fost ales de către republicani pentru a candida
la alegerile prezidenŃiale în ziua a 17-aa a lunii a 7-a7 din 1980. Şi-a
sărbătorit a 70-aa aniversare la 17 zile după învestitură, şi a fost victima
unei tentative de asasinat în a 70-aa zi după preluarea puterii. GlonŃul a
bătă 11 august 1985, Karen Dawn Southwick, în vârstă
În ziua de sâmbătă
de 22 de ani, s-aa căsătorit la biserica din Tettenhall în Wolverhampton,
în Anglia. Tatăl său, Alfred, a condus-o
condus la altar. Trei ore mai târziu,
Karen Dawn Southwick, în vârstă de 22 de ani, s-a s căsătorit în aceeaşi
biserică, fiind condusă la altar de tatăl său, Alfred. Nu este nicidecum
un caz de bigamie ci este vorba despre două persoane diferite, purtând
exact acelaşi nume şi care s-au au căsătorit în aceeaşi zi, în aceeaşi
biserică. Cele două familii nu se cunoaşteau.
Celebrul cotidian The New York Herald relatează că în data de 16
noiembrie 1911, Sir Edmundbury Godfrey a fost asasinat în mod
sălbatic într-un
un loc numit Greenberry Hill. Asasinii au fost descoperiŃi;
ei se numeau Green, Berry şi Hill.
ilozoful Arthur Schopenhauer, care a exercitat o influenŃă
considerabilă asupra lui Freud şi a lui Jung, definea coincidenŃa drept:
„ApariŃia
ApariŃia simultană a unor evenimente nelegate în mod cauzal. Dacă
ne imaginăm că fiecare înlănŃuire cauzală avansează în timp ca un
meridian pe glob, putem reprezenta evenimentele simultane ca
paralelele care dau latitudinea. Toate evenimentele unei vieŃi umane se
regăsesc deci în astfel de conexiuni a celor două coordonate
fundamental diferite”.
Geoffrey Kenihan şi soŃia sa Kerry au intrat într-un
într restaurant din
Leningrad în data de 2 august 1971, pentru a servi cina. Pe când se

p. 218 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Dezbateri
îndreptau spre singura masă rămasă liberă, un alt cuplu, Roger şi Alice,
făcea acelaşi lucru. Până la urmă au acceptat să împartă această singură
masă vacantă şi au petrecut împreună o seară excelentă, după care s-au
despărŃit, convinşi că nu se vor mai revedea vreodată. Anul următor, tot
pe data de 2 august, aceeaşi aventură s-a repetat pentru cele două
cupluri la hotelul Oberoi din Singapore, la mii de kilometri distanŃă de
domiciliile lor repective. Din nou, ei au împărŃit singura masă rămasă
liberă. Aceste conexiuni ilustrează „simpatia tuturor lucrurilor” a lui
Hipocrate, unitatea care leagă fiecare creatură cu toate celelalte
proclamată de Pico de la Mirandola în perioada Renaşterii şi non-
separabilitatea Universului fizicienilor moderni.
Bazându-se în principal pe experienŃele sale personale, Carl Gustav
Jung a elaborat teoria sincronicităŃii, în
colaborare şi cu fizicianul Wolfgang Pauli,
părintele „Principiului Excluziunii” (unul dintre
conceptele-cheie ale fizicii moderne). Jung
afirma: „Noi putem să credem că ne urmăm
propriul drum şi să nu descoperim niciodată că
suntem, în mare măsură, nişte actori pe scena
teatrului vieŃii. Există factori care, deşi ne rămân
necunoscuŃi, ne influenŃează viaŃa, în special
atunci când rămân inconştienŃi. Am întâlnit
deseori fenomenele respective, şi m-am putut
convinge de importanŃa acestor experienŃe. În
majoritatea cazurilor, sunt lucruri despre care nu
se vorbeşte de teama de a nu le expune ironiei
celor ce refuză să gândească. Am fost uimit să
constat câŃi oameni au trăit experienŃe de acest
gen, şi cu câte precauŃii păstrează secretul asupra
lor.”
SalvaŃi de multiple coincidenŃe
Revista Life relata în martie 1950 cum 15 persoane care aveau repetiŃie
la cor la ora 19 şi 15 minute la biserica din oraşul Beatrice, în statul
american Nebraska, au fost reŃinute toate pentru diferite motive, toate
perfect întemeiate. Unele uitaseră ora, altele nu şi-au putut porni
maşina, altele au fost reŃinute de evenimente exterioare. Dar, la ora 19
şi 25 de minute, biserica a fost distrusă de o explozie. Şansele ca toate
persoanele să întârzie au fost calculate la una la un milion. Şi totuşi,
aşa au stat lucrurile şi nimeni nu a fost nici măcar rănit.
Jung adăuga: „Pe lângă numeroase cazuri de premoniŃie spontană, de
percepŃii non spaŃiale şi de alte cazuri similare, printre care se numără
şi exemple trăite chiar de mine, ele aduc dovada că uneori psihicul
funcŃionează dincolo de legea cauzală a spaŃiului şi a timpului; rezultă
că reprezentările noastre despre spaŃiu, timp şi cauzalitate sunt
incomplete. O imagine totală asupra Universului necesită, ca să mă
exprim astfel, o nouă dimensiune; numai atunci va fi posibil să se ofere
o explicaŃie omogenă pentru totalitatea fenomenelor. De aceea, chiar
şi astăzi, raŃionaliştii persistă în a crede că experienŃele
parapsihologice nu există; ele s-ar dovedi fatale pentru propria lor
concepŃie asupra universului.”
Există serii norocoase, precum cele ale numerelor câştigătoare care
reapar la jocurile de noroc, dar anumite serii sunt uneori catastrofale.
Fost preşedinte al SocietăŃii franceze de Psihologie Analitică, doctorul
Pierre Solié a scris numeroase lucrări despre raporturile dintre
psihologie şi biologie asupra medicinei psihosomatice. El a trăit un
fenomen semnificativ de telepatie în care sincronicitatea a funcŃionat
într-un mod remarcabil. Într-o zi, primul pacient al dimineŃii îi povesti
visul său din noaptea precedentă. Nu mică fu surprinderea terapeutului
când al doilea pacient îi povesti aproximativ acelaşi vis. Surprinderea
se schimbă în stupefacŃie atunci când al treilea pacient, fapt remarcabil
- tot bărbat! – îi relată, către amiază, un vis a cărei schemă era identică
p. 219
cu cea a viselor pacienŃilor precedenŃi. Zăpăcit de această sincronicitate
flagrantă, Pierre Solié verifică data vizitelor precedente ale pacienŃilor
săi, constatând că toŃi veniseră în aceeaşi zi şi că în acea zi el însuşi era
foarte preocupat de o problemă personală căreia nu reuşea să-i
găsească soluŃia. La începutul după-amiezii, un al patrulea pacient, tot
bărbat, vru să înceapă să-i povestească: - Am avut un vis ciudat
noaptea trecută…- Am să vă povestesc eu visul dumneavoastră, îl
întrerupse psihanalistul. Convins că visul era identic cu cel al celor trei
pacienŃi anteriori, el îi povesti visul pacientului întins pe divan.
Stupefiat de justeŃea detaliilor şi de precizia relatării, pacientului nu-i
venea să creadă că doctorul Solié nu poseda un extraordinar dar al
clarviziunii! Aceste patru personaje i-au adus lui Pierre Solié, în
aceeaşi zi, răspunsul la întrebările sale şi un avertisment asupra
modului în care trebuia să acŃioneze. Aceste patru
vise identice care nu-i vizau în mod direct pe cei
care le visaseră reprezentau un răspuns la
problemele lui Pierre Solié.
În 1953, Irving Kupcinet, jurnalist la Chicago Sun
Times, rezervă o cameră la hotelul Savoy din
Londra, pentru a face un reportaj despre
încoronarea reginei Elisabeth. În sertarul noptierei
din camera sa, descoperi o cravată uitată de un
client precedent şi marcată cu numele
proprietarului său. Kupcinet fu stupefiat să
constate că cravata îi aparŃinea prietenului său
Harry Hannin. Dar cel mai extraordinar fapt l-a
constituit primirea, două zile mai târziu, a unei
scrisori de la acest prieten, expediată de la hotelul
Meurice din Paris, în care scria: „Nu mă vei crede
dacă îŃi spun că, deschizând sertarul noptierei din
camera mea, am găsit o cravată care îŃi aparŃine”.
Kupcinet locuise la acel hotel cu câteva luni
înainte.
Rămâne totuşi dificil de trasat graniŃa dintre coincidenŃele care pot fi
explicate prin teoria probabilităŃilor şi cele care par a face parte dintr-
un plan şi a Ńine de o inteligenŃă superioară. Pentru a complica şi mai
mult lucrurile, unele dintre aceste coincidenŃe au uneori o importanŃă
vitală pentru cel care le percepe, pe când altele sunt lipsite de sens şi
par a Ńine doar de un „spirit pus pe şotii”. Dat fiind faptul că ele nu au
atunci nici o importanŃă în viaŃa subiectului, ne putem întreba dacă
„forŃele” invizibile nu sunt dotate cu un anumit simŃ al umorului şi nu
caută uneori să ne amuze sau pur şi simplu să ne atragă atenŃia.
Nu există întâmplare
În 1992, Jeanette Ellis, din Cobbs Creek, statul Virginia, s-a urcat în
Fordul condus de soŃul ei pentru a merge la clinica unde trebuia să
aducă pe lume al doilea său copil, un băiat. Dar nu au avut timp să
ajungă şi copilul s-a născut în maşină, la ora 6 şi 40 de minute
dimineaŃa. Placa de înmatriculare a maşinii era BOY 640 (BOY = băiat
– l. engl.).
Încă din secolul trecut, Schiller constata: „Hazardul nu există; ceea ce
considerăm ca o întâmplare oarbă provine, de fapt, din sursa cea mai
profundă dintre toate”. Această „sursă profundă” este foarte puŃin
accesibilă oamenilor obişnuiŃi şi ridică o problemă deosebit de
importantă. Sincronicitatea apare ca o manifestare naturală a ordinii
subiacente a naturii şi pare a se propaga întocmai precum undele pe
suprafaŃa unui lac.
În 1971, autorul George Feifer i-a împrumutat unui prieten manuscrisul
corectat de mână al cărŃii sale „Fiica lui Petrovka”. Acest prieten l-a
pierdut în săptămâna următoare. În 1973, Feifer a mers la Viena unde
aveau loc filmările la filmul bazat pe cartea sa. Acolo l-a întâlnit pe
actorul principal, Anthony Hopkins, care i-a povestit că, după
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
semnarea contractului, a încercat în zadar să cumpere romanul. Pe când
se întorcea acasă dezamăgit de încercarea sa infructuoasă, a zărit o
carte abandonată pe o bancă de metrou în Leicester Square. Era chiar
manuscrisul romanului pe care îl căutase zadarnic în librăriile
londoneze. Actorul a fost foarte surprins să afle că acest manuscris era
tocmai cel pe care autorul îl pierduse cu doi ani înainte!

În 1974, într-un un interviu publicat de ziarul Daily Mail, Brian

Josephson, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1973, declara:
„Ne
Ne aflăm pe pragul unor descoperiri importante pentru fizică. Avem
de-aa face cu o nouă formă de energie. Această forŃă trebuie să aibă şi
ea legile sale. Eu cred că metodele curentee de investigaŃie ştiinŃifică ne
vor învăŃa enorm de multe lucruri despre fenomenele psihice. Ele sunt
misterioase, dar nu mai misterioase decât multe alte lucruri din fizică.
În trecut, oamenii de ştiinŃă „respectabili” nu vroiau să ştie nimic
despre cercetarea
etarea psihică. Chiar şi azi, mulŃi dintre ei rămân pe
Dar atunci ce a fost cu expolozia? Dat fiind că această explozie a fost
aceeaşi poziŃie. Eu cred că aceşti savanŃi „respectabili” riscă să
extrem de puternică, aproximativ
mativ de 30 de ori mai puternică decât cea
„rămână de căruŃă”! Trecând de la materie la energie, fizica şi-a şi
de la Hiroshima (conform unor estimări ale specialiştilor), rezultă că în
deplasat cercetarea înspre procese extrem de subtile şi de inteligente.
inteligen
nici-un
un caz nu putea fi vorba de un simplu meteorit... pentru că dacă ar
După ce a pus în evidenŃă ordinea care există în univers, ea ar trebui
fi fost un meteorit, el ar fi trebuit să fie de mari dimensiuni (calculat
(c
să atingă în curând un nivel de înŃelegere superior”.
superior
după forŃa exploziei), caz în care ar fi trebuit să fie detectat fără
probleme, în avans, de către NASA şi ESA. Şi din acest punct de
vedere este acum evident că obiectul a fost un OZN de mari
Explozia din Rusia: aşa-zisul
zisul "meteorit" a fost, de dimensiuni, posibil cu un diametru de câteva zeci de metri,
me sau chiar
fapt, un OZN sute de metri!
Oficialii ruşi au declarat la doar câteva ore că nu s-a s găsit nici-o
rămăşiŃă a "obiectului" în zona din jur, asta ca să fie clar pentru toată
lumea să nu cumva să caute "artefacte" prin zonă... măcar până sunt
Prof. Paul Matei – Cluj
trimise trupele militare şi specialiştii care să "cureŃe" zona de orice
urmă de obiecte sau cadavre care ar fi trădat adevărul în acest caz.
Un "meteorit" s-aa abătut asupra regiunii Urali din
Rusia, conform explicaŃiilor oficiale în legătură cu puternica
explozie aeriană, aceasta fiind chiar filmată de către amatori:

D
eja autorităŃile ruse au trimis la faŃa locului o echipă formată
din 20.000 de oameni. Oficial, misiunea celor 20.000 este să
ajute la operaŃiunile de salvare.

Aproximativ 1.100 de persoane au fost ranite de explozia obiectului

care a străbătut cerul Siberiei, emiŃând o lumină pu
puternică şi un bubuit
pătrunzător.

Armata rusă s-aa alăturat imediat operaŃiunilor de salvare. UnităŃile de

protecŃie biologică, chimică şi anti-radiaŃii
radiaŃii se află în alertă ridicată,
făcând verificări şi măsurători pe o suprafaŃă mare.
Fosta zonă de productie radioactivă
Centrul de prelucrare şi depozitare a deşeurilor nucleare, "Maiak", este
situat în apropiere de Ozersk, oraş din regiunea Celiabinsk. Dacă ne
amintim şi faptul că OZN-urile
urile au fost mereu semnalate în zonele cu
pericol radioactiv, atunci toată
tă această poveste capătă un cu totul alt
sens...
Mobilizarea nemaiîntâlnită de efective militare şi personal
specializat format din unităŃi de protecŃie biologică (şi, probabil, alte
tipuri de specialişti) arată faptul că este foarte probabil ca acel ac
"meteorit" să fi fost, de fapt, un OZN. Mai ales şi datorită faptului că
"meteoritul" nu a fost semnalat anterior nici de către NASA şi nici de
către ESA, agenŃiile americană şi europeană pentru spaŃiul cosmic!
Acest OZN a fost pur şi simplu detectat prea ea târziu pentru a fi emisă o
"alertă" oficială NASA/ESA, şi este extrem de probabil ca el să fi
apărut pe cerul Rusiei brusc, fără să fi parcurs intrarea în atmosfera
Terrei venind din spaŃiul extra-planetar,
planetar, prin cunoscutul procedeu de
materializare, aşa cum o fac majoritatea OZN-urilor urilor care se află în
dimensiunile superioare 4D/5D. Practic, OZN-ul OZN a apărut (s-a
materializat) instantaneu pe cerul Rusiei.
Graba cu care s-aa pus în aplicare tot acest plan de acŃiuni arată fără
îndoială că în acest caz a fost vorba de un OZN, nicidecum
nicidecu de un
simplu meteorit. A fost un OZN de mari dimensiuni!
Desigur, rămâne întrebarea: ce a cauzat explozia care a făcut atâtea
victime omeneşti şi pagube imense? Unii spun că armata rusă a torpilat
obiectul cu o rachetă specială, dar este posibil ca OZN-ul
OZN să fi explodat
accidental, acesta nefiind deloc unicul caz de acest fel de până acum.
Tolec (de la Consiliul Andromeda) a dezvăluit pentru prima dată, într-o
într
emisiune pentru vorbitorii de limbă franceză transmisa online în
ianuarie 2013, că un astfel de eveniment a avut loc pe teritoriul SUA
într-oo zonă deşertica, în timpul nopŃii (orele 3 a.m.), ceea ce a permis
ca echipajele specializate americane să recupereze toate cadavrele
extraterestre şi să "cureŃe" întreaga zonă, înainte ca publicul să îşi dea
seama
eama de ceva. În acest caz a fost vorba de un OZN cu diametru de 100
m, conform afirmaŃiilor lui Tolec, şi 105 cadavre, după declaraŃiile
unor cercetători ufologi americani, care au avut acces
acce la unele rapoarte
clasificate.
Celiabinsk - Zona morŃii
Centrull "Maiak" nu mai produce plutoniu, dar şi astăzi tot ce se
întâmplă în jur este clasat ca secret miltar. Pentru că şi acum, producŃia

p. 220 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Dezbateri
civila şi cea militară sunt strâns legate. "La noi nu există producŃie fost la îndemana lor deoarece dispun de o vastă reŃea de sateliŃi care
civilă. În toată Uniunea Sovietică, niciodata nu a existat producŃie pur supraveghează atent Pământul.
civilă. Pe acea vreme până şi avioanele de pasageri erau construite în
asemenea fel încât, în câteva ceasuri, să poată fi transformate în Membrii Academiei Ruse de ŞtiinŃe au declarat că au intrat în cele din
avioane de luptă. Industria era pusă în serviciul militar"
mi a declarat un urma în posesia unor bucăŃi, duminică, şi în urma testelor au conchis că
localnic. sunt de origine extra-terestră.
terestră. Acestea au fost descoperite pe marginea
lacului, îngropate în zăpadă. "Confirmam că particulele unei substanŃe
subs
O oră petrecută în sud-vestul
vestul regiunii Celiabinsk din Rusia ar putea găsite de expediŃia noastră lângă lac au într-adevăr
într compoziŃia unui
omorî un om (înregistrându-sese radiaŃii de 600 de roentgeni). Zona este meteorit", a declarat un membru al Academiei,
Ac Viktor Grohovsky.
cel mai poluat loc de pe Pământ, acolo aflandu-sese lacul Karachay, unde Asta ca să stăm "liniştiŃi".
au fost depozitate deşeuri radioactive. Lacul Karachay se găseşte în
apropierea uneia dintre cele mai mari fabrici de arme nucleare de la
Mayak, din fosta Uniune Sovietica, în zona Celiabinsk. ExistenŃa OZN-urilor
urilor este un fenomen real şi din
În septembrie 1957 s-aa produs o explozie care a avut forŃa echivalentă ce în ce mai actual
cu 85 de tone de TNT, răspândind în regiune circa circ 70 de tone de
deşeuri radioactive. Norul de izotopi de cesiu şi stronŃiu s-a
s împrăştiat
pe o suprafaŃă de peste 23.000 de kilometri pătrati, afectând 270.000 de
persoane. Ing. Mugur Atudorei - Bucureşti

AutorităŃile din acea vreme au decis să direcŃioneze fluxul radioactiv în Conform unui sondaj de opinie recent realizat de către National
lacul Karachay.
rachay. Însă din cauza vremii călduroase, lacul a început să Geographic Society (organizaŃie ştiinŃifică din SUA), se estimează că
sece şi sedimentele radioactive au apărut în albia sa. 79% din populaţia ia americană este de părere că Guvernul
Guvernu Statelor Unite
are informaţii despre OZN-uri, uri, însă le ţine ascunse faţă de public. Deşi
Există indicaŃii că in Uniunea Sovietică, între anii 1947 şi 1956, au fost din punct de vedere oficial OZN-urile urile au fost prezentate de-a
de lungul
multe accidente cu mari pierderi de viaŃă şi evacuări masive ale al timpului drept „obiecte zburătoare neidentificate” iar subiectul a fost
populaŃiei din jurul localităŃilor în care s-au
au petrecut, însă fiind la est de deseori aruncat în derizoriu,
riu, în ultima vreme, unii oficiali
munŃii Urali, şi in zone în care nici măcar cetăŃenii sovietici nu se guvernamentali de pe planeta noastră au recunoscut că fenomenul OZN
puteau deplasa, autorităŃile comuniste au reuşit să Ńină aceste accidente este autentic.
în total secret. Potrivit unui raport al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, din anul 1947
până în prezent, mai mult de 150 milioane de oameni au fost martori la
Primul accident nt nuclear sovietic, care poate fi verificat din mai multe apariŃia OZN-urilor. Cel puţin in câteva sute de mii de apariţii
apari au fost
surse, a avut loc în noiembrie 1957, la uzinele Mayak, de lângă consemnate oficial în ultimii 50 de ani, dar pentru că în realitate, doar
Celiabinsk. Înainte de acea dată, hărŃile sovietice militare aveau, în acel un mic procent din numărul celor care sunt martorii unui asemenea
loc, trei orăşele: Kashli, Kastom şi Predgorno. fenomen îl și raportează autorităţilor,
ilor, se estimează că numărul total al
acestor apariţii
ii din ultimii 50 de ani, se ridică la câteva milioane. Rata
Toate hărŃile
rŃile compilate după 1957 omit complet aceste orăşele, ca înregistrării fenomenelor OZN a crescut cu 67% în ultimii trei ani,
inexistente. Adevărul este că au fost "rase de pe faŃa pământului" de o conform datelor statistice
explozie nucleară la uzina Mayak, unde se rafina plutoniu. publicate de organizaţia
MUFON (Mutual UFO
Deşeurile radioactive se aruncau într-oo mină părăsită, unde, după o Network).
anumită perioada de timp, sedimentându-se se la baza cavităŃii, au atins
masa critică. În principiu, a fost o explozie atomică subterană Conform miilor de
necontrolată, care a ucis peste 50.000 de persoane (evaluările agenŃiilor mărturii care au parvenit
de specialitate din SUA) distrugând complet, vreo 5 sau 6 localităŃi de în ultimii ani de la
diverse mărimi. numeroase persoane de pe
întreg globul pământesc,
Celiabinsk - un adevărat "studiu de caz" pentru extratereştri care au filmat sau
fotografiat spontan
Avem toate motivele să credem că zona Celiabinsk atrage "ca un apariŃiile strălucitoare şi
magnet" pe extratereştrii care doresc, pe bună dreptate, să studieze un jucăuşe ale OZN-urilor,
astfel de caz de incredibilă iresponsabilitate umană, care a dus la putem concluziona că
explozia nucleară din anul 1957, şi ale carei efecte încă se manifestă şi misteriosul fenomen al
astăzi. obiectelor zburătoare
neidentificate a încetat să mai fie un mit şi se transformă într-o
într realitate
Iată deci că toate aceste detalii coroborate ne îndreptăŃesc să credem că din ce în ce mai evidentă.
asa-zisul "meteorit" din zona Celiabinsk a fost, st, de fapt, un OZN de Uneori, ele apar sau dispar din senin, viteza lor depăşeşte cu mult pe
mari dimensiuni care a explodat (natural, printr-un
printr accident, sau cea a aparatelor de zbor inventate de oameni, zboară în unghiuri ce
deliberat, fiind doborât de armata rusă). sfidează legile fizicii, îșii modifică forma sau culoarea sau se disociază
în mai multe componente. OZN-urile urile apar singure sau grupate în
Completare 18 feb. 2013, ora 13.30: formaŃii, zboară şi se aliniază pe cer în diverse moduri care surprind
privitorii prin precizia matematica a acestor jocuri
jo aeriene. Sunt
AgenŃia France24 persistă însă în a afirma că "uriaşa bucată de piatră semnificative cazurile în care unele OZN-uri
OZN au survolat mari oraşe de
spaŃială s-a spart
rt în bucăŃi la intrarea în atmosferă", deşi nici NASA şi pe mapamond cum ar fi Rio de Jainero, Moscova, New York sau Roma
nici ESA nu au anunŃat dinainte acest "obiect" cosmic... fapt ce ar fi staŃionând pe cer mai mult timp astfel încât să poată fi reperate de către
sute de mii de persoane.
p. 221 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Modul de a se mişca pe cer al acestor OZN-uri este atât de spectaculos
încât nu pot fi confundate cu niciun aparat de zbor cunoscut pe planeta
noastră. Dincolo de aceasta, cercurile oculte de interes care conduc din
umbră planeta pământ nu vor ca existenŃa OZN-urilor să fie
recunoscută oficial, astfel încât, obiectele zburătoare neidentificate sunt
adeasea clasate ca fiind „baloane meteorologice sau sateliŃi”.
Dincolo de aceasta, merită să amintim că la sfârşitul celui de-al Doilea
Război Mondial şi în prima perioadă a „Războiului rece”, armata SUA
s-a confruntat cu două apariŃii OZN foarte mediatizate la vremea aceea,
care ne confirmă într-un mod evident că încă din anii '40-'50 Guvernele
SUA aveau dovezi zdrobitoare asupra fenomenului OZN, dar pe care,
în mod ciudat, nu au vrut să le facă publice.
Două exemple celebre de apariŃii OZN
din prima jumătate a secolului XX
La data de 25 februarie 1942, un obiect
zburător neidentificat a apărut în California
deasupra metropolei Los Angeles. Fiind în
timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi
presupunând că era un bombardier inamic
sau un avion de supraveghere, soldaţii
americani l-au interceptat drept o prezenŃă
ostilă necunoscută şi au primit ordine să îl
doboare. În mod uimitor şi şocant pentru
acei militari, avionul trimis pentru a ataca
OZN-ul părea că nu se poate apropia nicicum de el. În acel moment
militarii americani au declansat atacul de la sol. Totuşi, deşi artileria
antiaeriană a tras peste 10.000 de proiectile, OZN-ul nu a putut fi
doborât. Există fotografii clare în care se poate observa muniţia
explodând în jurul aeronavei. În pofida atacului îndârjit, OZN-ul a
rămas pe poziŃii, fără să răspundă la atac iar după o vreme a dispărut
pur și simplu. Amploarea atacului a fost înţeleasă abia în ziua
următoare, când numeroşi civili au descoperit la sol o cantitate foarte
mare de resturi de la proiectilele explodate. Ziarele din acea perioada
au descris evenimentul pe prima pagină. La început, armata a
recunoscut că alarma a fost reală și că, într-adevăr, a fost ceva pe cer,
dar au evitat sa foloseasca denumirea de OZN. Oficialii au declarat ca
era „ceva” dar ca ei „nu pot preciza” ce anume.
Ulterior însă, în efortul de a salva aparenţele și de a păstra secret faptul
că nu au reușit să doboare acel OZN, oficialii armatei au afirmat fusese
doar un balon meteorologic. Aceasta a fost una dintre primele
mistificări oficiale a unei apariţii OZN care totuşi se petrecuse în mod
evident iar sute de persoane fuseseră martore.
Un eveniment semnificativ al apariŃiei mai multor OZN-uri, a avut loc
în Washington, capitala SUA. În luna iulie a anului 1952, multe dintre
din publicaŃiile jurnalistice de renume de pe mapamond semnalau
observarea de către sute de martori oculari a zeci de aeronave
neidentificate, sferice, luminoase, deasupra clădirii Capitoliului din
Washington.
Imediat ce OZN-urile respective au fost detectate pe radar, din cauza
importanţei strategice a poziţiei pe care o traversau, armata a primit
ordin de la Casa Albă ca avioane cu reacţie F-94 să decoleze pentru a
le intercepta. Planurile lor au fost însă evitate cu ușurinţă de către
OZN-uri, care păreau că se joacă. Enigmaticele OZN-uri au rămas în
zonă mai multe ore în acea noapte, fiind capabile să apară și să dispară
brusc. Au fost făcute numeroase fotografii, dar și câteva filmări. Vă
prezentăm un scurt material video despre acest caz, material ce conţine
și o mărturie a fostului președinte american, Harry Truman, care a
recunoscut la acea dată existenŃa OZN-urilor, afirmând că această
problemă este discutată la toate congresele militare de interes naţional.
p. 222
Un exemplu extraordinar, mai recent, este cel al apariţiei OZN de la
Jocurile Olimpice din iulie 2012.
Videoclipul care urmează a fost postat pe Internet de celebrul ziar
britanic The Telegraph. Numeroşi martori oculari care au observat
extraordinara apariŃie s-au grăbit să imortalizeze momentul
excepŃional, astfel că oricine doreşte se poate convinge că OZN-ul este
adevărat. În această direcŃie, pe internet se găsesc numeroase postări în
imagini ale respectivului OZN apărut pe cerul Londrei. Datorită
filmărilor din mai multe unghiuri a zborului OZN-ului, filmarea merită
văzută şi studiată atât de către cei interesaŃi de astfel de apariŃii
enigmatice cât şi de către cei sceptici care
astfel s-ar putea convinge cu siguranŃă de
autenticitatea fenomenului OZN.
ApariŃii ale OZN-urilor deasupra unor
aeroporturi internationale
La data data de 7 iulie 2010, aeroportul
internaţional din Hangzhou (China) a fost
blocat din cauza unui obiect zburător
neidentificat. OZN-ul s-a oprit parcă
intenŃionat deasupra pistei de aterizări şi astfel
timp de o oră activitatea acelui aeroport a fost
oprită. Enigmaticul fenomen OZN a zdruncinat
semnificativ activitatea zborurilor, peste 2000
de pasageri fiind nevoiŃi să aştepte. Fiind puse în faŃa unei apariŃii atât
de concludente, oficialităŃile nu au mai avut nicio scuză, fiind nevoite
să recunoască oficial prezenŃa respectivului OZN deasupra aeroportului
chinez.
„IntervenŃia” OZN s-a repetat două săptămâni mai târziu, când un alt
obiect neidentificat a efectuat unele manevre de zbor în zona
aeroportului.
În luna septembrie a anului 2011, aeroportul din oraşul chinez Baotou
a fost survolat de un obiect zburător neidentificat, fapt care a dus la
blocarea activităŃilor din cadrul aeroportului, timp de o oră.
La data de 24 martie 2011 apariŃia unui OZN a determinat sistarea
activităŃilor din cadrul aeroportului InternaŃional Gardermoen din
capitala Norvegiei, Oslo, pentru 90 de minute.
Având în vedere că aceste OZN-uri au apărut deasupra unor
aeroporturi internaŃionale în condiŃii de deplină vizibilitate şi la ore de
vârf, sistând pentru perioade considerabile de timp traficul aerian, ar fi
naiv să considerăm că cei care le pilotează au făcut asta întâmplător şi
neintenŃionat. Oare ce au vrut misterioşii piloŃi ai acestor aeronave
extraterestre să ne transmită? Deocamdată, enigmaticul „limbaj”
extraterestru pare să scape inŃelegerii umane limitate.
De ce işi fac OZN-urile apariŃia deasupra marilor oraşe ale lumii?
Până acum doi trei ani, cele mai multe OZN-uri apăreau în locuri
nepopulate şi pentru perioade scurte de timp astfel că nu erau niciodată
suficiente fiinŃe umane care să aducă mărturii asupra faptului că
planeta noastră este, totuşi, vizitată din spaŃiul cosmic, în ciuda
declaraŃiilor mincinoase ale oficialităŃilor.
Dincolo de aceasta, în prezent, datorită „valului” de apariŃii ale OZN-
urilor deasupra unor zone intens populate de pe pământ, cum ar fi mari
centre turistice sau capitale ale lumii, am putea spune că cei care
pilotează aceste nave misterioase au într-adevăr intenŃia de a se face
cunoscuŃi şi de a capta atenŃia pământenilor. În acest caz, putem afirma
că acest eveniment de excepŃie este unic în istoria ultimilor 2000 de ani
ai omenirii şi merită să fie cercetat îndeaproape.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Dezbateri
Vă prezentăm în continuare câteva din miile de apariŃii extraordinare Deşi, deocamdată, omenirea se complace în ignoranŃă, totuşi, există
ale unor nave extraterestre, deasupra marilor oraşe ale lumii: În luna unele fiinŃe umane cum ar fi doctorul american Steven Greer, care sunt
iunie 2004, sute de nave globulare şi-auau făcut apariŃia pe cer, în plină capabile să comunice cu misterioşii vizitatori din spaŃiul cosmic.
cosm
zi, deasupra metropoleiei Guadalahara din Mexic, cu o populaŃie de peste Deasemenea, sunt realizate de către mii de fiinŃe umane, unele
patru milioane de locuitori. Cu acea ocazie, sute de OZN-uri
OZN au realizat exemplificări spirituale excepŃionale de comuniune şi contactare a
o „demonstraŃie aeriană” calmă, paşnică șii plină de bucurie. Cerul s-a s fiinŃelor extraterestre foarte evoluate
luate spiritual care vor să ajute
umplut de obiecte sferice luminoase grupate într-oo formaŃie imensă,
im umanitatea în această perioadă plină de transformări extrordinare.
care se mişca la unison. Între ele se afla o navă mai mare, cu formă de
disc, care părea să le conducă. Alte apariţiiii spectaculoase au avut loc în
anul 2010 în SUA, Columbia, Taiwan, Mexico, Japonia, iar în anul
2011, au fost înregistrate unele apariŃii
Ńii cu totul excepŃionale ale OZN-
OZN Bază extraterestră pe Lună, fotografiată în
urilor, în Australia, SUA şi Rusia. detaliu șii alte dovezi clare ale unor OZN-uri
OZN
Extraordinarul cerc de lumină care a apărut pe cerul Moscovei la data
prezentate de NASA
de 8 octombrie 2009, a fost urmărit cu entuziasm şi încântare de către
sute de mii de cetăŃeni ruşi. Datorită formei sale armonioase şi spaŃiale,
enigmatica apariŃie i-aa făcut pe mulŃi să se gândească că cercul Unul dintre cetăŃenii americani, care sunt foarte pasionaŃi
respectiv ar fi putut fi, de fapt, o navă extraterestră care se oprise de astronomie, a salvat de-aa lungul ultimilor 15 ani un volum uriaş
deasupra Moscovei în acea zi de toamnă. Deşi nu putem afirma cu de fotografii ale NASA, aşa cum au fost ele publicate iniŃial. La o
certitudine că misteriosul cerc de lumină de pe cerul Moscovei a fost privire atentă, câteva dintre acestea revelează nişte adevăruri
cu adevărat un OZN, merită să amintim faptul că în ultimii doi ani,
tulburătoare, care nu pot fi negate şi nici ignorate.
datorită transformărilor extraordinare prin care trece planeta noastră, au
fost raportate numeroase fenomene misterioase şi surprinzătoare (cum

N
ar fi sunetele puternice şi cu totul inexplicabile pe care le emite ASA fie a eliminat mai târziu unele fotografii din cele care au
pământul şi atmosfera sa) care sunt nişte suis generis „semne divine” fost expuse, fie le-aa păstrat, dar la o rezoluŃie mult mai slabă,
ce vestesc intrarea omenirii într-oo noua eră a lumii şi a păcii. astfel încât detaliile să nu mai poată fi observate. Acesta a fost
şi cazul cu o fotografie ce surprinde o bază extraterestră pe Lună, lângă
Pe data de 28 ianuarie 2011, un obiect neidentificat luminos a coborât craterul Bessel, la nord de zona numită Mara Serenitatis:
lin deasupra oraşului Ierusalim, apoi, după ce a strălucit orbitor, s-a
s
ridicat vertical cu o incredibilă viteză. Cu acea ocazie, unii martori au
realizat mai multe filmări simultane, din patru unghiuri și locaţii
diferite, ceea ce exclude un fals.

Un alt caz care a rămas celebru este cel petrecut în oraşul Phoenix din
Arizona, în seara zilei de 13 martie 1997, când un imens obiect în
formă de „V” a zburat extrem de lent timp de aproape trei ore pe o
distanţă de 300 mile, putând fi astfel fotografiat șii filmat de mii de
martori. Diametrul navei a fost estimat la cel puţinin 1,6 kilometri.
Uriașul obiect, care era perfect silenţios șii nu putea fi detectat de
radare, a putut fi văzut simultan din cinci orașee diferite. Nava acoperea
stelele, dar reflecta luminile orașului.
ului. Atunci când trei avioane F16 s-s
au apropiat, gigantica navă s-a înălţat brusc șii a dispărut.

Dincolo de misterul care se ascunde în spatele fenomenului OZN şi a

vizitatorilor care pilotează navele spaŃiale uimitoare pe care din ce în
ce mai mulŃi pământeni sunt încântaŃi să le poată observa pe cerul
planetei noastre, merită să ne punem întrebarea de ce, deocamdată, nu
au fost făcute publice niciun fel de declaraŃii care să confirme ceea ce
deja se petrece sub ochii noştrii?
Ca şi în cazul altor adevăruri ultrazguduitoare şi de o importanŃă vitală
pentru omenire (cum ar fi cel de-al trei-lea
lea secret de la Fatima), care
sunt Ńinute ascunse pe motivul că noi, oamenii acestei planete nu am fi
în stare să le înŃelegem, fenomenul OZN estee şi el exact în acelşi mod
ocultat, astfel că pentru marea majoritate a fiinŃelor umane civilizaŃiile
extraterestre rămân deocamdată doar un mit sau un scenariu de film
ştiinŃifico-fantastic.
Pentru orice om înzestrat cu bun simŃ şi care este capabil să observe
o cu
Link-ul
ul prezentat de NASA pentru această fotografie este:
luciditate declinul cumplit al omenirii în urma acŃiunilor criminale ale
elitei satanice, devine evident că vizitele armonioase şi pline de pace http://www.lpi.usra.edu/resources/apollo/frame/?AS15-87-11697.
http://www.lpi.usra.edu/resources/apollo/frame/?AS15
ale unor civilizaŃii extraterestre foarte evoluate, nu au cum să fie Pe de altă parte, link-ul
ul pentru fotografia de mare rezoluție,
rezolu așa cum a
agreate de aşa zişii „iluminaŃi” care vor un al treilea Război Mondial şi fost ea stocată în arhiva astronomului particular american, este:
subjugarea umanităŃii prin ceea ce ei îşi închipuie că va reprezenta aşa-
aşa http://keithlaney.net/ApolloOrbitalimages/AS15/h/AS15
http://keithlaney.net/ApolloOrbitalimages/AS15/h/AS15-87-11697.jpg
zisa Nouă Ordine Mondială.

p. 223 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Dezbateri
NASA ne surprinde însă cu unele fotografii ce au fost postate, după
ce au fost făcute de astronauŃii trimişi în spaŃiu, care arătă cu claritate
nave extraterestre în zbor (OZN-uri). Dr. Franklin Roach afirma că,
după ce a analizat cu atenŃie fotografiile şi filmările pe această temă ce
i-au fost puse la dispoziŃie, şi-a prezentat concluziile în cartea sa Studiu
ştiinŃific asupra Obiectelor Zburătoare Neidentificate, arătând că atunci
când s-au aflat pe orbită astronauŃii au realizat, în calitate de martori,
observaŃii foarte detaliate, clare şi precise, ale unor nave extraterestre
în spaŃiu. Mai apoi NASA a negat toate acestea, explicând că de fapt
apariŃiile respective nu erau decât nişte „resturi” şi „fragmente” care
pluteau prin spaŃiu. Această „explicaŃie” a fost însă în mod repetat
exclusă de către numeroşi experŃi în diverse domenii de activitate.
Din multitudinea de dovezi ce au fost strânse de-a lungul timpului,
menŃionăm relatarea echipajului misiunii STS-48 al navetei spaŃiale
Discovery, care, pe 15 septembrie 1991, a raportat că a văzut o
străfulgerare de lumină, iar apoi mai multe obiecte zburătoare
neidentificate roind în zbor evident controlat în jurul navetei lor.
NASA a explicat acele „obiecte” ca fiind particule de gheaŃă. Alte
câteva fotografii edificatoare pot fi urmărite aici, însoŃite de un
comentariu adecvat: În timpul misiunii STS-75, astronauŃii de pe
naveta Columbia au fost martorii a sute de OZN-uri care au zburat în
jurul nevetei lor. Ei au fotografiat şi filmat acel eveniment în detaliu.
Incidentul a fost clasificat de NASA la categoria „necunoscut” şi
„secret”, iar filmările repective nu au fost niciodată prezentate până
acum pentru a fi studiate.
Foarte interesantă este de asemenea şi filmarea realizată de pilotul
Daniel Araya deasupra Costa Rica, pe 23 ianuarie 2013, ce înfăŃişează
zborul evident al unui OZN pe sub acel avion: Daniel Araya are mai
mult de 500 de ore de zbor la activ şi a realizat filmarea respectivă cu
ajutorul telefonului său mobil. Înregistrarea a fost prezentată spre
analiză lui Jose Villalobos, care este astronom şi cercetător ufolog.
Analizând cadrele respective, Villalobos a estimat că OZN-ul avea un
diametru între 7 şi 10 metri, iar viteza de deplasare era de aproximativ
3600 km/h, adică de şapte ori mai mare decât viteza avionului din care
a fost făcută filmarea respectivă.
p. 224
Sursa: Editura Daksha
Agenţţia Europeană a Spaţţiului susţţine că Luna
marţţiană Phobos este artificial
Prestigioasa
European Space
Agency (Agenţia
Europeană a
Spaţiului - ESA)
a declarat că
Phobos,
misterioasa Lună
marţiană, este
artificială. Cel
puţin o treime din
ea este goală (în
interior), și originea ei nu este naturală, ci una extraterestră. ESA este
contrapartea europeană a NASA. Ar putea această revelaţie să
motiveze NASA să dezvăluie secretul pe care îl cunoaște despre
Phobos? Nu vă bazaţi pe asta… deoarece dacă această Lună este
artificială, numai o civilizaţie extraterestră o putea plasa acolo.
Faimosul astrofizician dr. Iosif Samuilovich Shklovsky a fost primul
care a ajuns la concluzia că Phobos este artificială, după ce i-a calculat
mișcarea orbitală, susţinând că Luna marţiană este goală în interior, ca
o navă spaţială imensă.
La începutul secolului XX, atronomul rus, dr. Cherman Struve, a
petrecut luni de zile pentru a calcula, cu o foarte mare precizie, orbitele
celor două luni marţiene. Studiind notiţele astronomului, Shklovsky a
realizat, peste zeci de ani, că velocitatea și poziţia orbitală a lui Phobos
nu se mai potrivesc cu poziţia prezisă în mod matematic de Struve.
După o studiere îndelungată a forţelor fluxului, a forţelor
gravitaţionale și magnetice, Shklovsky a ajuns la concluzia fermă că
„Nicio cazuă naturală nu ar fi putut fi la originea celor două Luni
bizare sau a comportamentului lor neobișnuit, în special în ceea ce
privește Luna Phobos. Lunile sunt artificiale. Deci ele au fost
construite de cineva sau de ceva.”
În timpul unui interviu despre misterioasa Lună marţiană, Shklovsky a
explicat: „Există o singură modalitate în care cerinţele de coerenţă,
constanţa formei lui Phobos și densitatea sa extrem de mică în medie,
pot forma împreună un tot coerent. Trebuie să presupunem că Phobos
este un corp gol, asemănător unei căni goale de metal.”
Timp de decenii, o mare parte a știinţei a ignorat munca și
descoperirea revoluţionară a lui Shklovsky, până când ESA a început
să arunce o privire mai atentă la bizara Lună mică.
Studiile ESA afirmă că Phobos nu este o Lună naturală
Studiul de prezentare al ESA care a apărut în Geophysical Research
Letters (Scrisorile de cercetare geofizică) revelează faptul că Phobos
nu este – așa cum mulţi astrofizicieni și astronomi au crezut de
generaţii – un asteroid captiv.
„Raportăm rezultate independente de la două subgrupuri din cadrul
echipei Mars Express Radio Science (MaRS) care au analizat
independent datele radio de urmărire Mars Express (MEX) cu scopul
de a determina atracţia gravitaţională a Lunii Phobos faţă de nava
spaţială MEX, determinând astfel masa lui Phobos. Noile valori pentru
parametrii gravitaţionali (GM=0.7127 ± 0.0021 x 10-³ km³/s²) și de
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
densitate ai lui Phobos (1876 ± 20 kg/m³) crează noi condiţii condi zburător ciudat. Mișcările
cările sale erau bruște,
bru neobișnuite pentru o navă
semnificative referitoare la gama corespondentă a porozităţii
porozită corpului cosmică. Se oprea, staţiona
iona câteva secunde și pornea subit, schim-
ceresc (30% ± 5%), oferind o bază pentru o interpretare mai bună a bându-și traiectoria iniţială. L-am
am strigat pe colegul
co meu, inginerul
structurii sale interne. Am ajuns la concluzia că interiorul lui Phobos Viktor Savinîh, să aducă repede aparatul de filmat. Dar exact când
conţine
ine goluri mari. Aplicate diverselor ipoteze legate de originea acesta se pregătea să filmeze,, obiectul a explodat, lăsând în urma lui
Lunii marţiene,
iene, aceste rezultate sunt incompatibile cu afirmaţia
afirma că doar un nor de fum, care s-aa divizat în două părţi,
păr unite între ele.
Phobos este un asteroid captiv.” Forma lui era de halteră. Imediat am luat legătura
le cu Centrul de control
și am raportat evenimentul.
Casey Kazan a scris legat de Luna marţiană iană 'artificială' Phobos că
„…site-ul oficial ESA Phobos conţine date știin tiinţifice explicite, din După câteva ore a venit șii lămurirea. Chipurile,
C experţii înregistraseră
multiple perspective, care sprijină cu putere ideea că astfel ar arăta exact la ora la care raportasem
portasem noi explozia
ex o emisie puternică de ra-
ecourile radar ce se întorc din interiorul iorul unei 'nave spaţiale
spa diaţii.
ii. Nici eu, nici colegul meu nu am crezut explicaţia.
expli Nu știu ce s-a
…geometrice... imense șii goală în interior'. De fapt, acestea au fost întâmplat
plat în realitate în acea zi, dar, în mod categoric, acel obiect nun a
sursa primară a semnăturii radar 'interne, 3-DD cu aspect geometric'. fost rodul imaginaţiei iei noastre”. “Dosarul albastru” conţine
con sute de ase-
Concurenţaa acestor 3 experimente independente Mars Express - menea mărturii, făcutecute nu de oameni obișnuiţi,
obi fără pregătire specială,
imagine, distribuirea internă a masei, (urmărirea) și imaginea internă ci de cosmonauţi, piloţi și militari,
litari, oameni cu experienţă,
ex care pot face
pe radar, au condus la aceeași concluzie: Phobos este parţial
par goală, cu distincţie între un obiect
biect zburător ciudat și orice alt fenomen natural.
'viduri' geometrice în interior. Ceea ce înseamnă că Phobos este
artificială.” După căderea
derea cortinei de fier, toate materialele
ma faimosului dosar au
intrat în posesia cosmonautului Pavel Popovici, general-maior
general al avia-
ţiei sovietice, fost președinte
edinte de onoare
onoa al Academiei de Ufologie
Cu alte cuvinte, Phobos nu este un satelit natural, nu este un „asteroid
„ Aplicată din Moscova.
cova. În urmă cu câţiva
câ ani, astronautul rus a
captiv” șii este goală în interior. Exact ceea ce a descoperit și dr. dezvăluit un fapt cu mult mai tulburător: vânătoarea de OZN-uri
OZN era
Shklovsky în anii 1960. Phobos a fost, deci, construită artificial și una dintre misiunile armatei sovietice.
tice.
plasată pe orbita lui Marte de către... cine?
Vânătoarea de OZN-uri
Primul incident grav care a determinat armata sovieticăso să acorde
OZN – DOSARUL ALBASTRU - atenţie specială problemei OZN-urilor
urilor a fost cel care a pus în primejdie
capitala rusă. Totul s-aa petrecut în vara anului 1961, lângă localitatea
Arhivele ruseșști se deschid Rîbinsk, aflată la mai puţinin de 100 de kilometri de Moscova.
Mos Potrivit
declaraţiilor consemnate
semnate de militari, un obiect de mari dimensiuni,
însoţit de câteva aparate neidentificate
identificate mai mici, a apărut
apă deodată
Top secret. Întâlniri intergalactice deasupra orașului, la o înălţime
ime de aproximativ
apro 20 de kilometri.

15 august 1978.

Oficial, în complexul orbital “Saliut-6 – Soiuz-29”, totul se

desfășșura conform planului,
lui, fără evenimente deosebite. Neoficial
însă, comandantul staţţiei, cosmonautul Vladimir Kovalionok, lua
legătura
ura cu Centrul de control al misiunii de pe Pământ:
Pă “În
dreapta luminatorului am observat un obiect foarte luminos, alb,
de formă circulară.

A
staţionat o perioadă lângă staţie, apoi s--a rotit lent de câteva
ori în jurul nostru, ca și cum ne-ar ar fi studiat.
studi După care a
dispărut în mare viteză”. În jurnalul de bord, pilotul
Kovalionok a desenat o schiţăă a ciudatului obiect, descriindu-i
descriindu
mișcările neobișnuite. În aceleașii pagini, se găsește
găse și mărturia cole-
gului său, cosmonautul Alexandr Ivancenkov. La întoarcerea lor pe
Pământ, toate aceste date au fost preluate
luate de către o comisie specială și
secretizate, iar cosmonauţilor li s-aa interzis să vorbească despre acest
subiect. Chiar și astăzi, după 30 de ani, autorităţile
ile în drept din Rusia Imagini din „Dosarul albastru”
albastru
evită să facă comentarii asupra comunicării cării emise de cosmonauţi
cosmonau în
acea zi, despre bizara întâlnire. La Comandamentul militar central tral din Moscova s-a
s dat alarma. Ofiţerii
de la centura de apărare antiaeriană din jurul capitalei au primit ordinul
or
de a lansa o salvă de proiectile împotriva formaţiunilor
forma neidentificate și
Generalul Vladimir Kovalionok, declarat de două ori erou al Uniunii nesemnalate pe ecranele-radar. r. Dar toate rachetele lansate explodau
Sovietice, cel care a petrecut peste 200 de zile în spaţiulspa cosmic, înainte de a-și atinge ţinta,
inta, la o distanţă
dis de trei kilometri. Ofiţerii au
susţine că toţi astronauţii care au fost lansaţii în cosmos au avut parte realizat, cu stupoare, că sistemul
mul electronic de ghidare și control de la
de experienţee similare. Din anumite motive însă, aceștia
ace continuă să sol al rachetelor
chetelor fusese neutralizat și preluat de către OZN-urile mai
păstreze tăcerea. “Eu, personal, am văzut mai multe OZN-uri
OZN în spaţiu, mici. “Jocul” periculos s-a oprit șii legătura cu rachetele
ra s-a restabilit
de diverse forme și dimensiuni. În cel de-al al treilea zbor în spaţiul
spa abia când modulele ansamblului neidentificat au dispărut de pe cer, cu
cosmic, efectuat
tuat din 12 martie până pe 26 mai 1981, la bordul navei o viteză colosală. Incidentul de la Rîbinsk este similar celui petrecut în
«Soiuz T 4», am fost martorul unui eveniment ce pare incredibil. septembrie 1964 în Statele Unite,
nite, când racheta Atlas a fost distrusă de
Priveam prin geamul luminatorului, când, deodată, am văzut un obiect un obiect neidentificat. Lansată pentru
pen un zbor de testare de la Baza
p. 225 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
aeriană Vandenberg, din California, racheta străpungea cerul cu o
viteză de peste 20.000 km/oră când, deodată, un obiect misterios ce
semăna cu un OZN a început să se învârtă în jurul ei. Aparatul de zbor
de origine necunoscută a emis raze luminoase, lovind racheta de mai
multe ori. Apoi, ciudatul obiect a dispărut la fel de brusc cum apăruse.
Grav avariată, racheta Atlas nu a mai răspuns la comenzi și s-a prăbușit
în largul Oceanului Pacific. La câteva zile, locotenentul Robert Jacobs,
cel care supraveghease misiunea, a fost chemat la Comandamentul
central al bazei. I s-a ordonat să îi instruiască pe toţi membrii echipei
sale să păstreze tăcerea și toate dovezile să fie strânse și predate. Abia
după 20 de ani, locotenentul Jacobs a îndrăznit să relateze incidentul.
După asemenea “ciocniri” neplăcute, petrecute nu numai în spaţiul
aerian sovietic, dar și în alte ţări, armata rusă nu mai putea ignora exis-
tenţa obiectelor zburătoare de origine necunoscută, care se arătau tot
mai des. La Statul Major de la Kremlin soseau periodic zeci de
rapoarte, atât ale ofiţerilor flotei și aviaţiei, cât și ale cosmonauţilor, în
care se susţinea că astfel de întâlniri puteau periclita chiar siguranţa
naţională. În 1978, premierul sovietic Alexei Kosîghin propunea în-
fiinţarea unei grupări speciale pentru studierea fenomenului OZN.
Astfel, a fost creată organizaţia cu numele de cod “Setka” (Năvodul),
al cărei program a fost împărţit în două direcţii paralele. “Setka știin-
ţifică” se ocupa cu studiul fenomenelor atmosferice și cosmice neo-
bișnuite, iar “Setka de apărare” avea ca misiune studiul impactului
acestor fenomene necunoscute asupra funcţionării echipamentelor
militare și asupra personalului din Ministerul Apărării. Conform
afirmaţiilor generalului Pavel Popovici, cel care a studiat arhiva
“Dosarului albastru”, dincolo de scopul știinţific se afla, de fapt, un
interes mult mai pragmatic: capturarea și studierea armelor
eventualelor civilizaţii extraterestre, în faţa cărora mașina sovietică de
război se dovedea neputincioasă. “Deși denumirea oficială a
organizaţiei se schimba periodic, în mod strategic, din «Setka» în
«Orizont» sau “Galactika”, obiectivul ei rămânea același: capturarea
OZN-urilor. Dar de fiecare dată, aceste tentative se soldau cu un eșec”,
susţine generalul rus.
În pragul unui război nuclear
În anul 1982, un caz de o gravitate maximă a pus în stare de alertă
întreaga conducere de la Kremlin. Ziua de 28 octombrie putea deveni
începutul unui război nuclear. Incidentul s-a produs în apropiere de
graniţa cu Polonia, într-o regiune militară de o importanţă strategică
maximă. Deasupra bazei sovietice de rachete nucleare, situată în
regiunea Munţilor Carpaţi (astăzi în Ucraina de Vest), deodată au
apărut opt obiecte luminoase. Se roteau în jurul punctului de comandă,
coborau la o înălţime foarte joasă și se ridicau brusc, cu o viteză
incredibilă. Printr-o metodă necunoscută, obiectele zburătoare
neidentificate au pus stăpânire pe întreg sistemul de control și ghidare,
dând comanda de lansare a rachetelor nucleare. Pe panoul tehnic,
butonul de începere a operaţiunii s-a aprins, declanșând deschiderea
trapelor de acoperire a puţurilor subterane în care erau poziţionate
rachetele. Ultimul pas pentru declanșarea lansării era introducerea unui
cod ultrasecret. O depeșă de maximă urgenţă a fost transmisă către
Statul Major General al Armatei. Peste câteva minute, de pe aero-
dromul militar din Ujgorod din Ucraina au decolat cinci avioane
supersonice de interceptare MIG-21, dotate cu rachete aer-aer. Dar
până ce avioanele să ajungă la destinaţie, obiectele zburătoare
neidentificate au abandonat operaţiunea, nereușind să decodifice parola
de acces și au dispărut de pe cer cu o viteză fantastică.
Incidentul, considerat de forţă majoră, a fost relatat de 36 de ofiţeri ai
bazei de rachete nucleare. Mărturiile lor stau drept dovadă în dosarul ce
a ajuns pe biroul comandantului Statului Major General al armatei
p. 226
sovietice.
În urma acestor incidente, experţii organizaţiei “Setka” au ajuns la o
concluzie îngrijorătoare: nu ei erau cei care studiau aceste fenomene i-
nexplicabile, ci, mai degrabă, ei erau cei studiaţi. Aceasta a fost una
dintre ipotezele emise recent de către colonelul Alexandr Plaksin, ex-
pert știinţific în cadrul programului “Setka”, în perioada 1979-1991.
“Deși, la vremea respectivă, existau mai multe teorii despre originea
OZN-urilor, după mai bine de 30 de ani, am ajuns la concluzia că
aceste apariţii sunt rezultatul activităţii unei civilizaţii nepământene
extrem de avansate. Fie pe planeta noastră există și o altă inteligenţă,
într-o lume paralelă, fie de undeva, din cosmos, cineva ne urmărește
atent”.
Triunghiul rusesc al Bermudelor
Regiunea Voronej este una dintre cele mai enigmatice zone din Rusia,
denumită de specialiștii în ufologie “Triunghiul rusesc al Bermudelor”.
Încă din anii ’70, de aici se raportau cele mai multe apariţii ale unor
obiecte zburătoare neidentificate, ale unor fenomene inexplicabile, care
înspăimântau populaţia. Bineînţeles, declaraţiile martorilor erau clasi-
ficate și secretizate, la televiziune sau în presă subiectele referitoare la
posibilitatea existenţei unor forme de viaţă extraterestră fiind cu desă-
vârșire interzise. Și totuși, în 1982, un caz șocant a scăpat exerciţiului
de control al cenzurii mass-media și a fost publicat în revista “Știinţă și
tehnică pentru tineret”.
Gen. Pavel Popovici
Totul s-a petrecut în tabăra de vară pentru copii “Mesteacănul”, nu
departe de orașul Borisoglebsk. Într-una din zile, un grup de băieţi în-
soţiţi de doi profesori, au plecat în drumeţie pe unul din dealurile aflate
la câţiva kilometri distanţă de cabană. Nu mai aveau mult până să
ajungă pe culme când, deodată, au zărit pe cer un obiect rotund, roșia-
tic, care a trecut cu mare viteză peste capetele lor, dispărând după deal.
După câteva minute, în faţa lor, la o distanţă de aproximativ 50 de
metri, a apărut un grup de patru “oameni” foarte ciudaţi. Statura lor era
gigantică, de trei-patru metri, cu o constituţie firavă. Se deplasau foarte
ușor, ca și cum ar fi plutit deasupra pământului. După spusele
martorilor, fiinţele aveau trei ochi, unul dispus deasupra celorlalţi doi.
Mâinile lor erau foarte lungi și umerii aplecaţi în faţă. Copiii au ţipat
îngroziţi și au rupt-o la fugă la vale, către cabană. Întorcând capul, au
văzut că fiinţele nu au pornit în urmărirea lor, ci, din contră, s-au întors
și s-au îndreptat către direcţia de unde veniseră.
Uluitoarea întâlnire a fost confirmată și de cei doi adulţi, însă povestea
a fost primită cu neîncredere și zâmbete. Și poate că totul ar fi fost dat
uitării, dacă în aceeași după-amiază câţiva profesori nu ar fi văzut cu
ochii lor, nu departe de cabană, un obiect zburător straniu. Stătea
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
nemișcat la o înălţime de câţiva metri deasupra solului, părând a
urmări mișcările din interiorul taberei. Contrariaţi, profesorii s-au
îndreptat către ciudatul aparat, dar nu au apucat să facă câţiva pași, că
OZN-ul a început să lanseze niște raze strălucitoare în direcţia lor.
Totuși, era clar că intenţia nu era de a-i lovi ci mai mult de a-i avertiza.
Apoi obiectul s-a înălţat cu viteză și a dispărut în văzduh. Profesorii au
descoperit că locul în care loviseră razele era complet ars.
După trei ani, în Statele Unite apărea cartea celebrului astronom și
ufolog Jacques Vallée, “Cronicile OZN-urilor din Uniunea Sovietică:
Samizdatul cosmic”, în al cărei cuprins se afla și incidentul din tabăra
de copii din Voronej.
Ca o confirmare a straniilor apariţii din tabăra “Mesteacănul”, recent,
colonelul de aviaţie Alexandr Kopeikin a relatat că, în același an, lângă
aerodromul militar Borisoglebsk, piloţii sovietici s-au confruntat cu
fenomene similare. “Timp de peste 30 de ani, despre acest eveniment
s-a vorbit ca despre un accident. De fapt, a fost un atac. Un atac
extraterestru.
În ziua de 20 august, pilotul instructor, locotenentul Ivanov, în timpul
zborului de antrenament alături de cursantul Saijin, a raportat: «Pe
direcţia nord-vest, la altitudinea de 2000 de metri, în faţa noastră, se
vede un obiect strălucitor». Locotenentul nu a mai așteptat răspunsul
ofiţerului de la turnul de control și a pornit cu toată viteza în urmărirea
ciudatului aparat. Când avionul MIG 21 s-a apropiat de obiectul
neidentificat, piloţilor li s-a părut că OZN-ul zboară foarte încet. Dar,
deodată, viteza sa a crescut uluitor, îndreptându-se ţintă către sol, ca un
kamikaze. În acel moment, când locotenentul Ivanov relata ce se
petrece, legătura radio s-a întrerupt. Am sărit de la biroul de recepţie
radio și am fugit afară, pe pistă. Alături de mine, cu ochii ţintă pe cer,
mai erau încă șase ofiţeri. Am văzut cum aparatul nostru de zbor se
pregătește, în mod straniu, de aterizare. A coborât trenul de aterizare, a
realizat un viraj lin pentru a se putea încadra pe pista care se desfășura
la aproximativ un kilometru distanţă. S-a aplecat pe una din aripi și,
brusc, viteza a scăzut peste normal și avionul s-a prăbușit pe câmpul de
lângă aerodrom. A fost ca și cum o forţă teribilă l-a oprit, ca și cum ci-
neva l-ar fi apucat de coadă, deși în spatele lui nu se zărea nimic”.
Cosmonauţii Kovalionok și Savinih
Cei doi piloţi de la bordul aparatului MIG-21, instructorul și cursantul,
au murit pe loc. Imediat, la locul “accidentului” au sosit echipele de
intervenţie și salvare. După câteva ore, locul era deja înţesat de echi-
pele speciale ale organizaţiei “Setka”, care strângeau cu maximă
atenţie toate dovezile. “Deși accesul în zonă fusese limitat, urmăream
întreaga scenă de pe pistele aerodromului. Deodată, la o distanţă de
150-200 de metri depărtare de locul prăbușirii, am văzut o fiinţă de o
înălţime incredibilă, de aproximativ patru metri. Se uita în direcţia
«accidentului». Echipa «Setka» a luat-o la fugă, pe câmp, către ciudata
fiinţă, care s-a întors încet și, în câteva clipe, a dispărut. Evenimentul
acelei zile pentru mine a rămas un mister. Cert este însă că pilotul Iva-
nov și cursantul Saijin au fost victimele unui atac al unei nave de
origine nepământeană. Într-adevăr, probabil că cei doi piloţi ar fi fost
și astăzi în viaţă dacă nu ar fi pornit în urmărirea OZN-ului. Am văzut
p. 227
de multe ori asemenea aparate neidentificate și pot spune că, doar
atunci când sunt provocate, ripostează”, a declarat colonelul Alexandr
Kopeikin. Afirmaţiile sale sunt susţinute de mărturiile mai multor
ofiţeri de aviaţie, declaraţii care astăzi se găsesc în același “Dosar
albastru”.
Norul ucigașș
După straniul accident, Ministerul Apărării a emis un ordin în care
cerea tuturor piloţilor care decolau de pe pistele aerodromului de la
Borisoglebsk să întocmească un raport detaliat al fiecărui zbor efectuat.
Activitatea din zona Voronej era atent monitorizată de către
cercetătorii și militarii organizaţiei “Setka”. Cu toate acestea, nici
straniul fenomen ce urma să se petreacă în toamna anului 1984 nu a
putut fi explicat. Sau, dacă au existat ipoteze care ar fi putut clarifica
ceva în “Dosarul albastru”, acestea nu au fost făcute publice.
9 septembrie 1984
La ora 16 și 10 minute, de la sol se putea observa, cu ochiul liber, un
obiect imens, ca un nor negru, ce stătea nemișcat, suspendat deasupra
aerodromului Borisoglebsk. S-a stabilit că “norul” se afla la o
altitudine de aproximativ 7000 de metri. Pe ecranele radarului de
scanare circulară au apărut două obiecte, aparent două avioane. Când
operatorul radio a încercat să raporteze evenimentul, transmisia radio a
fost perturbată de semnale parazite cu aceeași frecvenţă. Ulterior, lo-
cuitorii zonei au declarat că atât posturile radio de pe undele medii și
lungi, cât și echipamentele de telefonie au fost bruiate de un zgomot
puternic. Având în vedere caracterul neobișnuit al situaţiei și pericolul
în care se puteau afla cele două avioane observate pe radar,
comandantul aerodromului, Alexandr Kopeikin, fără a mai aștepta per-
misiunea superiorilor, a trimis pentru interceptare un avion la bordul
căruia se aflau doi piloţi. Ajungând la aproximativ același nivel cu
ciudatul nor negru, piloţii au raportat că dimensiunea lui este mult mai
mare decât se putea observa de la sol. Avea o înălţime de aproximativ
400 de metri și o lungime de peste un kilometru.
Col. Alexandr Plaksin
Deși au cercetat întreaga zonă în căutarea celor două avioane, piloţii nu
au reușit să dea de urma lor. Hotărându-se să străbată norul pe
verticală, piloţii au ridicat avionul la o altitudine de 7500 de metri.
Dedesubt nimic periculos nu părea să se petreacă. Au început picajul
direct în nor. Dar de îndată ce au pătruns în ceaţa densă și neagră,
piloţii au fost asurziţi de un ţiuit îngrozitor, ca o sirenă, provocându-le
dureri de cap insuportabile. “De 18 ani zbor, am traversat, în cursele
mele, furtuni teribile, dar o asemenea experienţă nu am mai trăit”,
relata pilotul Garbunov în mărturia sa ulterioară. “Un vârtej extrem de
puternic ne atrăgea ca un magnet, zdruncinând cumplit avionul. Am
crezut că aparatul nu va rezista și se va rupe în bucăţi, odată cu mine.
Capul mi se lovea de cabină. Cu eforturi uriașe, am reușit să întoarcem
avionul și să ieșim din nor. Și de îndată ce am părăsit zona aceea
nebuloasă, totul s-a oprit. Și vântul puternic, și ţiuitul asurzitor. Sunt
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
convins că acel nor nu era o manifestare a unui fenomen
nomen natural atmos-
atmos să umble pe uscat, totușii aici avem o dovadă evidentă că o persoană ce
feric, ci, poate,
te, un fel de armă meteorologică a unei alte civilizaţii,
civi cu a purtat un pantof a strivit la vremea aceea un trilobit sub călcâi. Tocul
siguranţă nepământene”. imprimării fosilizate are vizibile chiar anumite cusături similare cu cele
găsite pe un pantof de piele modern.
modern Urmele de mai sus au fost
Oficial, în 1991, după destrămarea Uniunii Sovietice,
So organizaţia examinate cu microscopul electronic, stabilindu-se
stabilindu clar că ele au fost
“Setka” și-a încetat activitatea. Sau poate și-aa schimbat doar numele. presate la vremea respectivă în patul de nisip, care ulterior s-a s
Deși parte din informaŃiileiile cuprinse în “Dosarul albastru” au fost pietrificat. Specialiștii
tii au confirmat că aceste urme nu au fost scobite,
desecretizate, ar fi totui naiv să credem că ofiŃerii ruşi au povestit tot ca în cazul unei eventuale contrafaceri. Ulterior în zonă au fost
ceea ce ştiau. Cert este că “jocurile” armatei
tei sovietice
sovietic cu fenomenele şi descoperite şi alte urme similare.
obiectele necunoscute s-au doveditvedit a fi foarte periculoase. Şi
Ş asta
pentru că, undeva în Univers, există o civilizaŃie,
ie, probabil superioară
supe În alte descoperiri ce au rămas total neexplicate, atât arheologii, cât şi
celei umane, care nu se lasă observată, studiată şi, cu atât mai puŃin,
puŃ paleontologii sau chiar simplii amatori, au găsit urme de dinozauri
manipulată. încrustate în piatră, însă alături de urme umane! Cel mai renumit site
de genul acesta este Paluxy, aflat în apropiere de Glen Rose-Texas.
Rose
Aici, alături de urme vechi de aproape 100 de milioane de ani ale
O scurtă incursiune în istoria mai
m puŃin dinozaurilor, se regăsesc urme cât se poate de clare ale unui om.
Controversele
cunoscută a omenirii (2)
(2 sunt cu atât mai
aprinse cu cât,
din datele pe care
Ing. Mugur Atudorei - Bucureşti le știam, era
considerat
imposibil ca un
Continuăm prezentarea începută în articolul anterior a
om să fi trăit în
„artefactelor-anomalii”
anomalii” (Out Of Place Artefacts – OOPARTS), ce
perioada uriaşelor
atestă existenŃa unor civilizaŃi avansate în perioade ce depăşesc cu
reptile
mult ca vechime reperele istorice oficiale.
dinozauriene. Aşa
cum am mai

S
avanţii au constatat că pentru ca organism se fosilizează este
menŃionat, conform istoriei oficiale, oamenii au apărut acum circa
nevoie să treacă literalmente
mente milioane de ani. De exemplu, au
200.000 de ani, în vreme ce ultimii dinozauri şi-au
şi dat sfârşitul în urmă
fost adeseori găsite fosile de trilobiţi.
i. TrilobiŃii au fost organisme
cu aproape 65 de milioane de ani. Şi totuşi, cum se pot explica astfel de
marine primitive, asemănătoare cu crustaceele, care au trăit în
urme? Ei bine, oamenii de ştiinŃă nici nu vor să discute posibilitatea
era paleozoică, mai exact în Cambrian șii Devonian, adică acum circa
unei astfel de coexistenŃe umano
umano-dinozauriene.
300-600 milioanee de ani. Fosilizarea este un fel de proces de
pietrificare ce se
Decât să-șii revizuiască teoriile, ei preferă să considere că totul este o
produce fie prin
farsă bine pusă la punct, şi asta în ciuda faptului că urme identice au
încastrarea într-o
fost descoperite şi în siturile de la Antelope Spring-Nevada
Spring şi Stinnet-
rocă – ce a fost la
Texas. De asemenea, la începutul anilor 1930 au fost găsite, imprimate
origine doar un
în stâncile de lângă Berea (Kentucky), urme de paşi de om. La unii paşi
gen de nisip moale
se vedeau chiar urmele degetelor şi ale călcâiului. Fără niciun dubiu
sau mâl – a
însă, urmele au o vechime de 250 milioane de ani. O amprentă palmară
respectivului
a fost găsită într-un
un strat de piatră calcaroasă având circa 110 milioane
organism, fie prin
ani, în localitatea Glen Rose (Texas).
impregnarea
minerală ulterioară
Într-oo altă descoperire uimitoare, un grup de lucrători la o carieră de
a acestuia. Ce
calcar de lângă Londra, Anglia, a dat în 1786 peste un artefact extrem
spuneţi însă de
de neobişnuit, ce era plasat într-un
un pat de nisip subteran, la aproximativ
faptul că au fost
50 de metri sub nivelul solului. În stratul de nisip au găsit cioturi de
descoperiţi câţiva
piloni de piatră șii fragmente de rocă pe jumătate lucrată, iar după ce au
trilobiţi încastraţi
săpat ceva mai adânc, au descoperit mânere de lemn pietrificat, precum
în urme clare de pantofi? Ei bine, în iunie 1968, William J. Meister a
și bucăţii ale unor unelte de mână ce fuseseră confecţionate
confec din lemn,
despicat cu ciocanul o lespede de piatră de cinci centimetri grosime în
dar care erau acum pietrificate. Nisipul în care a fost făcută
Antelope Springs-Utah. Piatra a căzut deschizându ându-se „ca o carte”,
descoperirea se afla sub un strat de calcar care a fost datat la o vechime
dezvăluind o urmă de pantof imprimată în piatră, care avea însă într-o într
de cel puţin 300 de milioanee de ani. Această descoperire senzaţională
senza
parte un trilobit. Acest artefact este extrem de neobişnuit, deoarece aici
este extrem de dificil de explicat de către arheologi deoarece deși de
nu este nici măcar vorba de o amprentă de picior în sol, e o imprimare
exteriorul mânerului de lemn a fost împietrit, în interiorul acestuia s-a s
fosilizată de pantof!
ntof! Cealaltă jumătate a planşeului de piatră, la rândul
descoperit un conţinut
inut de cărbune poros.
său, a arătat un mulaj perfect al imprimării fosile din prima jumătate.
Nu există nicio modalitate știinţifică
ifică de a pune un astfel de lucru pe
seama unui fals. Pentru a explica, procesul de pietrificare se produce
Urma de pantof are aproximativ 26 cm lungime și 8 cm lăţime,
atunci când lemnul sau alte obiecte organice sunt îngropate în nămol,
călcâiul este indentat ușor
or (ca cel al unui pantof modern) și pare să fi
iar atunci când se întâmplă acest lucru, silicaţii
silica impregnează acel
strivit un trilobit viu.
material,
rial, care se dizolvă încet, înlocuind astfel oxigenul și hidrogenul
care existaseră acolo. Cărbunele, pe de cealaltă parte, este format din
Problema evidentă pe care o creează acest artefact este aceea că, deșide
lemn carbonizat, care a fost în mare măsură comprimat sub tone de
trilobiţii au trăit cam între 300 șii 600 de milioane de ani în urmă când,
pământ. Cele două procese nu ar putea fi mai diferite,
dife dar în acest caz
după câte știam
tiam noi, în acea perioadă nu existau pe Pământ vietăŃi care
se pare că fiecare proces trebuie să fi avut loc practic simultan sau într-
într
p. 228 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
o succesiune extrem de scurtă. În ceea ce privește oamenii de știinţă,
aceștia nu sunt în măsură să explice prin nicio teorie modernă cum s-ar
fi putut obţine lemn pietrificat care conţine cărbune poros. Pe de altă
parte însă, existenţa însăși a unui asemenea artefact neagă orice
posibilitate ca el să constituie un fals. Dar nu a fost găsit doar atât. De
atunci au avut loc și alte descoperiri mult mai recente de unelte
pietrificate.
Astfel, în iunie 1934, într-o mină de lignit din apropierea localităŃii
London (din Kimble County, Texas, SUA), a fost scos la lumină un
ciocan de fier cu totul neobișnuit. Aflat la lucru, minerul Max Hahn a
observat un ciudat obiect răsărind dintr-un perete. Cum era încrustat
într-o rocă, Hahn a tăiat bucata cu totul şi a transportat-o acasă.
Spărgând-o, a scos la iveală un soi de ciocan de fier, lung de aproape
15 centimetri, nealterat de trecerea timpului. Familia Hahn decide să-l
păstreze ca pe o curiozitate, dar după cinci decenii, îl vinde omului de
ştiinŃă Carl E. Baugh. Analiza efectuată de acesta în 1983 provoacă
stupoare: roca formată în jurul ciocanului data din perioada geologică
numită Ordovician, adică acum circa 500 de milioane de ani! Cercetări
ulterioare au contestat această estimare, oprind „acul ceasului” la
„doar” 150-300 de milioane de ani în urmă, ceea ce depăşeşte oricum
cu mult vechimea de numai 6 milioane de ani a celor mai „bătrâne”
fosile hominide cunoscute (cele de Sahelantrhopus Tchadensis).
Aceasta fără a mai pune la socoteală (reamintim) că, potrivit
antropologilor, Homo Sapiens şi-a făcut apariŃia în Africa abia acum
200.000 de ani.
Aşadar, cine să fi folosit fierul cu milioane bune de ani înaintea lui
Homo Sapiens? Nimeni nu poate da un răspuns, cum nu s-a putut
explica nici de ce obiectul n-a oxidat deloc de la descoperirea sa şi
până astăzi. Geologul american Joe Cole a încercat să susŃină că, de
fapt, unealta a fost pierdută de un miner din sec. XIX, iar rocile care s-
au dizolvat în timp s-au întărit din nou în jurul obiectului, dând
aparenŃa unei vechimi uluitoare. Testele cu Carbon14 s-au dovedit
neconcludente, întrucât lemnul ciocanului se transformase în cărbune.
Însă analiza metalului, efectuată la Laboratoarele Batelle din
Columbus-Ohio, a arătat o compoziŃie nemaiîntâlnită: 96,6% fier, 2,6%
clorină şi 0,74% sulf, combinaŃie imposibil de realizat chiar şi cu
ajutorul tehnologiei moderne. PuteŃi urmări mai jos o succintă
prezentare video a acestui artefact, prezentare realizată de Doug
Newton.
Iată acum o altă
descoperire
asemănătoare: în
1912, în mina
Wilburton de lângă
Oklahoma, doi
angajaţi săpau cu
lopata după
cărbune pentru
cuptoarele de la
„Municipal
Electric” din
Oklahoma când,
spre surprinderea
lor, o oală de fier a
căzut dintr-o bucată mai mare de cărbune. Mai mulţi experţi au
examinat ulterior oala de fier și au declarat că este autentică. Amprenta
vasului putea încă să fie văzută cu claritate în bucăţile de cărbune care
l-au îmbrăcat. Potrivit unui geolog pe nume Robert O. Fay de la
institutul „Geological Survey Oklahoma”, minereul de cărbuni în care
potul a fost găsit are aproximativ 300 milioane ani vechime. Iată din
nou un fragment din conferinŃa profesorului Doug Newton.
p. 229
Într-o serie de descoperiri și mai bizare, care sunt încă în curs de
desfășurare în ultimii 60 de ani, au fost găsite de către un grup de
mineri din Africa de Sud sute de sfere metalice de origine necunoscută,
unele destul de adânc în subteran. O parte dintre ele au trei caneluri
perfect paralele în jurul liniei de circumferinţă. Sferele, care au circa 3-
5 cm în diametru, par a fi de două tipuri: fie dintr-un metal solid
albăstrui ce are pete albe pe el, fie sunt goale, cu un centru dintr-un fel
de material spongios.
Directorul muzeului din Klerksdorp, Africa de Sud, unde au fost aduse
multe dintre aceste sfere, profesorul Marx Roelf, le descrie astfel:
„Sferele sunt un mister total. Ele sunt indubitabil artificiale, totuși
după istoria pe care o știm noi, la acea perioadă în care ele au ajuns
încastrate în această rocă, pe Pământ nu exista încă viaţă inteligentă!
Nu am mai văzut nimic de genul acesta vreodată”.
Domnul Roelf Marx a scris o scrisoare în data de 12 septembrie 1984
care conţine mai multe informaţii cu privire la acele sfere. În această
scrisoare el a scris: „Nu există nimic ştiinŃific publicat despre globuri,
dar faptele sunt următoarele: ele au fost găsite în pirofilit, în niște
mine din apropierea orășelului Ottosdal. Acest pirofilit (Al2Si4O10
(OH) 2) este un mineral secundar destul de moale, cu un indice de
duritate de doar 3 pe scara Mohs și a fost format prin sedimentare.
Partea cea mai bizară este că acest strat de rocă din care au fost
extrase sferele datează din precambrian, vechimea lui fiind estimată la
aproximativ 2.8 miliarde de ani!”.
Cu toate acestea, ca și cum simpla existenţă a acestor sfere de metal nu
ar fi fost suficientă, există încă și alte proprietăţi uimitoare ale
acestora, ce au captat atenŃia profesorului John Hund din Pittsburgh,
acum aproximativ cincisprezece ani. Într-o zi, în timp ce se juca cu
unul dintre aceste obiecte pe suprafaţa plană a unei mese, domnul
Hund a observat că sfera părea să fie deosebit de bine echilibrată, astfel
că a decis să o testeze la Institutul „California Space” de la
Universitatea din California, pentru a determina exact cât de bine
echilibrată era ea de fapt. Rezultatele testelor au fost surprinzătoare :
ele au arătat, că sfera era, de fapt, perfect și exact echilibrată.
Echilibrul sferei era, de fapt, atât de exact, încât acesta a depășit
limitele oricărui criteriu tehnologic de măsură folosit la institutele
spaţiale – și aceștia sunt oamenii care fac giroscoape pentru NASA!
John Hund îl citează pe un om de știinţă de la NASA, care a afirmat că
ei nu au o tehnologie capabilă de o echilibrare atât de bună și că
singurul mod în care probabil s-ar putea realiza așa ceva ar fi
construirea unor asemenea sfere într-un spaţiu cu gravitaţie zero.
Pe de altă parte, deși au fost găsite în acel strat de pirofilit extrem de
vechi, care este mai degrabă moale din punct de vedere al consistenţei,
globurile sunt foarte dure și nu pot fi zgâriate, nici măcar de oŃel.
Având în vedere toate acestea, misterioasele sfere de metal au suscitat
un deosebit interes din partea mai multor organizaţii și instituţii.
Astfel, au fost realizate investigaţii de către grupuri de cercetare din
cadrul Universităţii din Florida, The Society for Physic Advancement
(S.A), Kokkolan Kaupunchi (Finlanda), Esotera (Germania),
Geologisches Institut der Universiteit Pleicherwall (Germania), The
Department of Philosophy UICC (Chicago), Danfoss (Danemarca),
Illustreret Videnskab (Copenhaga), Louisiana Geological Survey, Gale
Research Company (Michigan), precum și din partea altor organizaţii
din Canada, Elveţia, Danemarca, Germania, Anglia, Statele Unite ale
Americii, Norvegia, Franţa și Botswana. Rezultatele acestor cercetări –
cel puţin cele publicate – sunt însă foarte controversate, mergând de la
teoria că sferele au fost aduse pe Pământ de către o civilizaţie
extraterestră, până la aceea că nu este de fapt nimic neobișnuit la aceste
obiecte, ele căpătând aceste proprietăţi pe o cale absolut naturală, ceea
ce este destul de neverosimil.
După cum am văzut din toate aceste exemple, tabloul realităŃii care se
prefigurează este total diferit de ceea ce eram obişnuiŃi să credem. Aşa
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
cum arăta profesorul Doug Newton în conferinŃa din care am prezentat 5. S-a făcut tot
ot posibilul să se împiedice realizarea studiilor
mai sus câteva fragmente video, „Dacă ar fi vorba doar despre un care trebuiau să arate siguranŃa vaccinurilor.
singur obiect de acest
est gen, aceasta nu ar dovedi nimic. Dar este vorba
de o preponderenŃă a evidenŃelor. Dacă ar fi existat doar un singur
element, doar o singură urmă, doar un singur exemplu din ceea ce vă În aceste stenograme este vorba de vaccinuri care sunt utilizate şi
spun aici, aŃi putea spune că poate e o interpretare greşită, sau poate
po în cazul copiilor din SUA şi din multe alte Ńări, fiind obligatorii.
un fals, sau altceva. Dar sunt atât de multe asemenea exemple, iar noi Pentru a avea o imagine clară asupra drumului care există între
aici doar dacă întrezărim – ca să zic aşa – vârful icebergului…” producerea unui vaccin şi administrarea sa persoanei care are nevoie de
el, menŃionăm că există trei
Exemplele sunt atât de multe, din diferite categorii, încât aceasta verigi importante: 1)
conduce la anumite concluzii atât de radicale,, desfiinţând
desfiin complet compania farmaceutică care
istoria convenţional
ional acceptată, ceea ce majoritatea oficialilor nu sunt produce vaccinul, 2)
dispușii să facă. De aceea, aceste descoperiri sunt foarte rar menţionate
men autorităŃile medicale care
public și ca urmare cei mai mulţii dintre oameni nici măcar nu au auzit aprobă vaccinul pentru a
despre ele. Motivull este evident: dacă măcar unul singur dintre aceste putea fi folosit şi 3) „cuplul”
medic - persoana care va fi
artefacte ar fi acceptat oficial așaa cum o indică datele descoperirii sale,
vaccinată. Dar acest drum, în
atunci întregul eșafodaj al teoriilor actuale s-ar ar dărâma. E vorba de
loc să fie unul plin de bune
prestigiu, putere și bani. Mai mult, așaa cum am menţionat
men anterior,
intenŃii, care vizează
aceasta ar fi împotriva intereselor de dominare mondială pe care „elita”
prevenirea îmbolnăvirii
francmasonică a Noii Ordini Mondiale dorește te cu încrâncenare să le
oamenilor prin producerea de
instaureze. Este cu mult mai uşor pentru guvernanŃii din umbră să
vaccinuri de bună calitate şi
menŃină populaŃia sub control dacă în rândul
ândul maselor de oameni nu iau
sigure, a devenit un drum al
amploare preocupări „non-conformiste”
conformiste” legate de trecutul spiritual şi
înavuŃirii şi al profitului
chiar tehnologic pe care umanitatea se pare că l--a avut cândva, la un
financiar prin orice mijloace
nivel mult mai ridicat decât am fost educaŃi să credem.
în detrimentul fiinŃei umane care va fi vaccinată.
Dincolo de toate acestea, nu putem să nu remarcăm faptul că datările
tuturor acestor artefacte neobișnuite pe care le-amam adus în discuŃie aici
sunt în perfectă concordanŃă cu vechile scrieri ale unor tradiţii tradi Astfel:
spirituale ale omenirii, cum ar fi cele mayașe, e, vedice, sau sumeriene, 1. Companiile farmaceutice susŃin eficacitatea şi siguranŃa vaccinurilor
care afirmă la unison că pe Pământ au existat mai multe cicluri de produse prezentând autorităŃilor studii false şi conving populaŃia, prin
civilizaţie ce au apărut, s-au dezvoltat șii apoi au dispărut încă de acum intermediul mass-media,
media, că vaccinurile respective sunt bune (există
multe milioane de ani. Este de asemenea foarte plauzibil să luăm în legături clare între companiile farmaceutice şi mass-media),
mass pentru a
considerare şi ipoteza că Pământul a fost încă din timpuri imemoriale vinde cât mai multe vaccinuri
vizitat de către fiinŃe extraterestre ce posedau un foarte avansat nivel
tehnologic. Vom prezenta câteva aspecte semnificative în acest sens în 2. AutorităŃile nu au rigoarea necesară pentru a verifica cu atenŃie
ate
articolul următor. studiile de eficacitate şi siguranŃă – care, de fapt, nu există sau sunt
măsluite – prezentate de companiile farmaceutice şi, datorită
Stenogramele guvernamentale din Marea Britanie presiunilor realizate de aceste companii, nici nu mai cer studii asupra
vaccinurilor respective care să fie realizate
realizat de cercetători independenŃi.
arată că vaccinarea este de fapt o afacere
3. Medicul promovează vaccinarea pentru că crede în „mitul”
vaccinării şi nu are cunoştinŃă de lipsa studiilor reale asupra
Alex Ionescu - Bucureşti vaccinurilor, iar persoana vaccinată este şi ea convinsă că trebuie să se
vaccineze datorită insistenŃelor
Ńelor medicului şi a reclamelor care abundă
În martie 2011 în revista de specialitate British Society for în mass-media
media şi care sunt plătite de companiile farmaceutice.
Ecological Medicine (Societatea Britanică de Medicină Ecologică) a Cine iese cel mai prost din acest lanŃ fatidic? Persoana care se
apărut un raport extraordinar realizat de Lucija Tomljenovic – vaccinează, care mai şi plăteşte, prin intermediul asigurărilor medicale,
medic, cercetător de investigaŃie, pe baza studierii stenogramelor răul care i se face! Cine iese cel mai bine? Compania farmaceutică,
oficiale înregistrate pe durata a 30 de ani, ale întâlnirilor dintre care se bucură de considerabile profituri financiare.
reprezentanŃii Ministerului SănătăŃii şi cei ai Comitetului pentru
pen
Vaccinare şi Imunizare din Marea Britanie. AutorităŃile care reglementează vaccinurile ce pot fi administrate
populaŃiei, înainte de a le aproba, au obligaţia
obliga să se asigure că acestea

A
cest medic din Marea Britanie a obţinut,
inut, prin legea ce permite
dreptul la informare, dezvăluirea a 30 de ani de secrete
guvernamentale care demonstrează că experŃii medicali din
guvern au cunoştinŃă de faptul că:
1.Vaccinurile nu sunt eficiente;
2. Vaccinurile cauzează bolile pe care ar trebui să le prevină;
3. Vaccinurile prezintă un risc considerabil pentru copii;
4. S-aa complotat în vederea păcălirii publicului pentru
acceptarea vaccinării;
p. 230
au fost supuse unor evaluări ştiinŃifice riguroase. Aceeași Aceea
responsibilitate o au şi companiile farmaceutice care promovează
vaccinurile, fiind obligate să realizeze acele studii riguroase privind pe
de o parte eficacitatea vaccinului şi pe de altă parte siguranŃa
sig acestuia.
În plus, vaccinarea este o intervenŃie medicală şi ea ar trebui să aibă loc
numai cu acordul deplin al părŃii căreia i se va face vaccinul. Aceasta
înseamnă o prezentare obiectivă a avantajelor, precum şi a riscurilor
posibile celui care urmează să fie vaccinat sau părinŃilor acestuia, în
cazul copiilor vaccinarea trebuind să fie făcută numai cu acordul
părinŃilor. Ascunderea deliberată a informaŃiilor faŃă de părinŃi, în
scopul de a-ii determina să se conformeze agendei „oficiale” de
vaccinare,
inare, ar putea fi considerată o formă de încălcare a codului etic
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
sau o abatere gravă. Documentele oficiale obŃinute de la Ministerul
SănătăŃii al Marii Britanii şi de la Comitetul de Vaccinare şi Imunizare
dezvăluie faptul că autorităŃile britanice de sănătate au fost implicate în
astfel de practici de mai bine de 30 de ani, cu scopul de a proteja
programul naŃional de vaccinare.
Ca rezultat al politicii de vaccinare promovată de Ministerul SănătăŃii
din Marea Britanie, mulŃi copii au fost vaccinaŃi fără ca părinŃilor lor să
li se dea toate informaŃiile privind riscurile dovedite în ceea ce priveşte
efectele adverse serioase ale vaccinurilor, aspecte pe care Comitetul de
Vaccinare şi Imunizare le cunoștea foarte bine. Făcând acest lucru, atât
Comitetul cât şi Ministerul SănătăŃii nu numai că au încălcat Ghidurile
InternaŃionale pentru Etică Medicală, cum ar fi DeclaraŃia de la
Helsinki şi Codul InternaŃional de Etică Medicală, dar au încălcat şi
Codul de bază al practicii Medicale.
Stenogramele întâlnirilor Comitetului de Vaccinare şi Imunizare arată,
de asemenea, că unii membri ai acestui comitet deŃin strânse legături cu
companiile farmaceutice şi că acest comitet a cooperat în mod frecvent
cu fabricanŃii de vaccinuri pentru crearea de strategii necesare
creşterii ratei de vaccinare. CredeŃi că pentru binele oamenilor? Nu!
Pentru propriile lor buzunare! Unele stenograme care prezintă astfel de
subiecte ce au fost puse în discuţie nu trebuia să fie făcute publice, însă
ele au fost dezvăluite mai târziu, prin Legea privind Libertatea de
Informare (Freedom of Information Act – FOIA). Aceste şedinŃe sunt
denumite în stenograme ca având „confidenŃialitate comercială” şi
revelează o clară şi uluitoare lipsă de transparenţă, întrucât unele
informaŃii au fost şterse înainte ca stenogramele să fie eliberate în baza
Legii prin care se asigură Libertatea de Informare. Aşa s-a procedat, de
exemplu, cu stenograma ȘedinŃei referitoare la ReacŃiile Adverse care
au fost depistate între 1986-1992, în care numele participanŃilor au fost
şterse.
În rezumat, stenogramele şedinŃelor dintre Ministerul SănătăŃii şi
Comitetul de Vaccinare şi Imunizare din perioada 1983 până în 2010
arată că:
1) În loc să reacŃioneze adecvat şi să reexamineze politicile curente de
vaccinare în ceea ce priveşte unele motive de îngrijorare identificate
chiar de proprii investigatori, Comitetul de Vaccinare şi Imunizare nu a
luat nicio atitudine, ba dimpotrivă, a diminuat sau a şters informaŃiile
nefavorabile despre siguranŃa vaccinurilor, făcând eforturi intense de a
convinge atât publicul, cât şi autorităŃile că vaccinurile respective sunt
sigure.
2) S-au redus în mod semnificativ criteriile contraindicaŃiilor la
vaccinare, în scopul măririi ratei de vaccinare, în ciuda problemelor
rămase nerezolvate în ceea ce priveşte siguranŃa acestora.
3) În mai multe ocazii li s-a cerut fabricanŃilor de vaccinuri să facă
modificări specifice pe fişele tehnice, atunci când acestea erau în
conflict cu directivele oficiale în privinţa imunizării, făcute de
Comitetul de Vaccinare şi Imunizare.
4) Pentru promovarea politicilor de vaccinare s-a pus accentul pe studii
metodologice dubioase, subvenŃionate de firmele producătoare, în timp
ce studiile independente au fost respinse.
5) S-a ignorat în mod constant problematica siguranŃei vaccinurilor, în
timp ce beneficiile acestora au fost crescute în mod exagerat.
6) S-au promovat şi elaborat planuri de introducere în schemele
naŃionale de vaccinare pediatrică a unor noi vaccinuri care nu erau încă
sigure din punct de vedere al siguranŃei şi eficacităţii lor.
p. 231
7) Cercetările în ceea ce privește siguranţa vaccinurilor au fost
subminate în mod activ.
8) S-a profitat în mod deliberat de încrederea şi lipsa de cunoaştere
aprofundată a părinŃilor în ceea ce privește vaccinarea, în scopul de a
promova un „program de imunizare” nesusŃinut ştiinŃific, fapt care ar
putea expune anumiŃi copii la riscul de a dezvolta afecŃiuni neurologice
severe şi de lungă durată.
Dr. Tomljenovic explică, de exemplu, cum Comitetul de Vaccinare şi
Imunizare cunoştea încă din anul 1981 faptul că vaccinul împotriva
pojarului – care face parte din programul oficial guvernamental de
vaccinare – poate avea ca efecte secundare afecŃiuni neurologice de
lungă durată şi chiar moartea. De asemenea, dr. Tomljenovic arată,
având toate dovezile în acest sens, că acest Comitet de Vaccinare şi
Imunizare cunoştea de foarte mult timp faptul că multe dintre
vaccinurile existente în schemele de vaccinare cauzează la copii
afectări permanente ale creierului și, cu toate acestea, au continuat în
mod criminal să promoveze aceste vaccinuri.
Se afirmă de către cei care susŃin vaccinurile că ele sunt un miracol al
medicinii moderne. Acesta este de fapt un mit creat de industria
farmaceutică, o mare şi diabolică minciună ce a fost servită populaţiei
numai și numai în scopul obţinerii de profituri financiare uriașe, în
condiţiile în care vaccinurile conţin printre altele metale grele,
substanŃe neurotoxice şi imunotoxice, viruşi, micoplasme, materii
fecale, fragmente de ADN de la alte specii etc.
Dezvăluirea informaŃiilor cuprinse în aceste stenograme arată că
vaccinarea este de fapt o afacere, nu o modalitate de prevenŃie din
cadrul sistemului sanitar. Chiar dacă ceea ce se spune despre vaccinuri
intră în această categorie, a prevenirii bolilor, prin substanŃele nocive
pe care le conŃin şi prin modul mârşav în care sunt aprobate
vaccinurile, promovarea acestora se dovedeşte a fi doar suportul pentru
obŃinerea de mari profituri financiare.
Piers Morgan îșși injectează în direct un vaccin de
la Dr. Oz şi apoi se îmbolnăveşte!
Într-o recentă şmecherie publicitară eşuată în mod teribil, Piers Morgan, infama
personalitate CNN şi jurnalist britanic ale cărui vederi neconstituŃionale asupra
controlului armelor de foc au declanşat petiŃii pentru deportarea lui, a fost de
acord să îşi facă primul lui vaccin antigripal în direct la show-ul Dr. Oz care a
fost difuzat pe 11 ian. 2013. Însă, ca o ironie a sorţii, doar 10 zile mai târziu,
Morgan, care promisese ca „va veni după el, Oz”, dacă va face gripă după ce a
făcut vaccinul respectiv, chiar a căzut la pat cu simptome de gripă, care l-au
slăbit atât de mult, încât nu a putut să-și mai prezinte propriul show TV Piers
Morgan Tonight.
Într-un complot evident pentru a potoli atât neîncrederea crescândă privind
vaccinul antigripal, cât şi pentru a pleda pentru pretinsa siguranŃă şi eficacitate a
acestui vaccin, Morgan a fost de acord să fie cobaiul mediatic de anul acesta
pentru a primi o injecŃie antigripală direct de la suporterul vaccinului, dr.
Mehmet Oz, un susŃinător fervent al vaccinărilor.
În faŃa audienŃei, Morgan şi-a suflecat mâneca şi a primit injecŃia pentru a
spulbera „mitul” că injecŃiile antigripale ar fi în vreun fel periculoase...
PuteŃi viziona aici videoclipul cu Morgan primind injecŃia antigripală de la dr.
Oz în direct (în limba engleză):
Câteva zile mai târziu, Piers a început să dezvolte simptome similare gripei care
i-au afectat în mod clar capacitatea de a vorbi. Simptomele s-au înrăutăŃit rapid,
făcându-l să publice un mesaj „tweet” pe 23 ianuarie, la 1 1 zile după ce își
făcuse vaccinul, explicând că datorită faptului că gripa i-a afectat serios
vocea nu va putea, probabil, să-și prezinte show-ul din acea seară.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Iată că, printr-o misterioasă și totodată necesară sară „intervenţie”
„interven a sorţii, o varietate de cancere estrogen-dependente.
dependente. Ca un comentariu la acest
emisiune care intenţionaiona să promoveze siguranŃa şi eficacitatea injecŃiilor material, editorul şef al revistei de specialitate în care s-as publicat
antigripale şi să valideze pretenŃia Dr.-ului
ului Oz că injecŃiile antigripale nu pot studiul, The FASEB Journal, dr. Gerald Weissman, a spus:
cauza gripă, s-a dovedit a fi exact groapa pe care acești ti promotori ai crimelor „Înfricoşătoarea
Înfricoşătoarea sticlă cu BPA a sugarului poate fi doar d vârful
împotriva umanităţii au săpat-oo oamenilor, căzând chiar ei în ea. Aşa după cum
s-aa văzut, sănătatea lui Morgan a început rapid să se deterioreze imediat după ce
icebergului. Să ne reamintim cum dietilstilbestrolul a cauzat defecte
a primit injecŃia antigripală de la Dr. Oz. Morgan însuşi a afirmat, câteva zile de naştere şi
maiai târziu, în timpul unui interviu, că injecŃia antigripală primită a fost cancere la
responsabilă pentru declanşarea bolii. femeile tinere ale
căror mame au
PuteŃi viziona aici interviul respectiv (în limba engleză): luat aceşti
hormoni în
timpul sarcinii.
Milioane de americani, au văzut în direct că injecŃiile antigripale îi pot
îmbolnăvi!
Mai bine ne-am
Iată că ceea ce se dorea a fi o propagandă în favoarea vaccinurilor, s-a s feri de BPA, care
transformat în opuslul ei, exact ca o palmă a sorţii ii peste obrazul celor care au pare a purta
orchestrat-o: milioane de oameni știu tiu acum cu certitudine că injecŃiile riscuri
antigripale sunt periculoase şi pot într-adevăr
adevăr să cauzeze simptome similare epigenetice
gripei şi alte deteriorări ale sănătăŃii. similare de-a
Acestea fiind spuse, am putea să-ii mulŃumim, de fapt, lui Piers Morgan pentru lungul
că, fără să intenţioneze aceasta, a bătut ceea ce sperăm să fie ultimul cui în î generaŃiilor”. În
coşciugul înşelătoriei cu vaccinul antigripal.
luna martie
2012, o echipă
de cercetători de la universitatea Washington a demonstrat că sunt mai
SubstanŃele toxice din mediu afectează nu numai multe toxine de mediu care pot avea efect negativ nu numai pentru
organismul expus ci şi urmaşii fiinŃei respective, animalele expuse ci şi pentru următoarele trei generaŃii de urmaşi
ur ai
acestora. Era pentru prima dată când se arăta că o mare varietate de
prin moştenire epigenetică trans-generaŃională
generaŃională substanŃe toxice – dioxină, substanŃe folosite la confecŃionarea de
materiale plastice (BPA şi ftalaŃi), pesticide, permetrină, o mixtură de
hidrocarburi (JP8 şi eşapament de la combustibilul
c de avioane) –
Cristina
stina Georgescu - Bucureşti determină boli trans-generaŃionale
generaŃionale prin modificări epigenetice în
celulele reproducătoare. „Nu
Nu ne aşteptam deloc să existe un efect trans-
trans
generaŃie, dar toate aceste subtanŃe l-au l avut”, a spus Michael
În ultimii ani au existat foarte multe studii referitoare la Skinner, conducătorul echipeiei de cercetare.
modul în care toxinele din mediul înconjurător afectează
sănătatea.
În mai 2012 cercetătorii, investingând o altă serie de substanŃe toxice
de mediu, au descoperit că boala ovariană poate apare ca urmare a

D
escoperirile recente ale cercetătorilor ne arată însă ceva foarte expunerii la o gamă largă de substanŃe chimice prezente în mediu şi
alarmant: aceste toxine
oxine nu afectează doar generaŃia prezentă, poate fi moştenită de generaŃiile viitoare. Astfel, cercetătorii de la
expusă la ele, ci şi urmaşii acesteia! Vă redăm pe scurt în universitatea de stat Washington, printre care Michael Skinner, Eric
continuare rezultatele unor astfel de studii, iar apoi o explicaŃie asupra Nilsson şi Carlos Guerrero-Bosagna,
Bosagna, au arătat că mixturile de
mecanismului prin care se produce îmbolnăvirea generaŃiilor fungicide, pesticide, substanŃe plastice, dioxină şi hidrocarburi
următoare. afectează progeniturile
le de femelă-şobolan
femelă gestantă pe mai multe
generaŃii. Ei au observat că generaŃiile următoare „primesc” boala
ii ştiinŃifice care arată pericolul substanŃelor toxice din mediu
Studii ovariană prin moştenire epigenetică trans
trans-generaŃională.
asupra sănătăŃii generaŃiilor viitoare Skinner spunea în urma acestui studiu: „substanŃele la care a fost
expusă stră-străbunica
nica ta când a fost însărcinată pot să-Ńi
să producă o
În mai 2008 cercetătorii au observat că prin administrarea unor boală ovariană, şi tu eşti pe cale să o transmiŃi nepoŃilor tăi”. „Bolile
pesticide la femele şobolan gestante, efectele nocive nu apar doar la ovariane au crescut ca frecvenŃă în ultimele decenii, afectând mai mult
nou-născuŃii acestora
stora ci şi la generaŃia următoare, la „nepoŃii” de 10% din populaŃia feminină, iar epigenetica conexă cu mediul m
femelelor respective. înconjurător poate susŃine un motiv pentru această creştere”.
creştere

În februarie 2010 cercetări realizate prin expunerea animalelor de
laborator la bisfenol A (BPA) au arătat că aceasta poate conduce la
apariŃia unor probleme permanente de reproducere la urmaşii femelelor
respective. BPA este un compus comun al substanŃelor plastice din
care se realizează recipienŃi pentru depozitarea hranei, cum ar fi de
exemplu sticlele pentru apă, sticlele pentru sugari, rezinele pentru
căptuşirea conserverlor de mâncare,
ncare, precum şi unele materiale dentare.
Studiul realizat arată că expunerea la BPA afectează permanent uterul
prin afectarea reglării expresiei genelor, proces apărut prin acŃiunea
unor mecanisme epigenetice (termenul se va explica ulterior).
Sensibilitatea
tea la estrogen, astfel indusă prin apariŃia modificărilor
epigenetice ca urmare a expunerii la substanŃele respective, poate
conduce la probleme de fertilitate, pubertate precoce, dezvoltare
mamară alterată, probleme ale funcŃiei reproducătoare, precum şi la o
p. 232
În septembrie 2012 acelaşi grup de cercetători a publicat rezultatele
unui nou studiu realizat cu dioxină, unul din ingredientele agentului
Orange. Dioxina administrată la femelele şobolan
şobola gestante a condus la
apariŃia de probleme ale reproducerii şi boli la generaŃiile următoare.
Prima generaŃie de şobolani avea multe afectări ale sănătăŃii: boală
prostatică, ovar polichistic şi foliculi ovarieni (structurile care conŃin
ovulele) în număr mai mic decât normal. Spre surpriza lui Skinner şi a
colegilor săi a treia generaŃie după cea expusă la dioxină a avut un
număr de cazuri de boală ovariană mult mai mare, iar la şobolanii
masculi s-aa observat o frecvenŃă mult crescută a bolii renale. DarD chiar
dacă toată dioxina ar fi eliminată de pe planetă, au spus cercetătorii de
la universitate, efectele sale vor persista prin modul în care inhibă sau
activează anumite gene la descendenŃii celor care au fost expuşi la
dioxină în ultima jumătate de secol!
ecol! Din 1960, când agentul Orange a
fost utilizat pe larg în Vietnam, grupuri militare, industriale şi de mediu
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
au dezbătut toxicitatea unuia din ingredientele sale, dioxina, şi cum
anume poate fi atenuată sau pot fi reduse efectele acesteia. După
rezultatele cercetărilor din ultimul an se pare că efectele produse de
această substanŃă nu pot fi atenuate şi aceasta nu numai pentru
generaŃia în curs ci pentru încă câteva generaŃii!
În prima lună a anului 2013 cercetătorii de la universitatea de stat
Washington au mărit lista de afecŃiuni care se pot transmite trans-
generaŃional. Pe lângă bolile în sfera reproductivă şi cele renale care se
transmit generaŃiilor următoare datorită expunerii indivizilor din
generaŃia prezentă la diferite substanŃe toxice, se pare că şi obezitatea
se poate transmite în acest mod. Cercetătorii conduşi de Michael
Skinner au raportat că expunerea separată a unor femele şobolan
gestante la BPA, ftalaŃi şi la o mixtură de hidrocarburi determină nu
numai boală reproductivă la descendenŃi ci şi obezitate. Studiile sunt
primele de tipul lor care observă obezitatea apărând prin procesul
moşternirii epigenetice trans-generaŃionale.
Unul din cercetătorii care a condus cele mai multe din aceste studii în
ultima vreme, Michael Skinner, este profesor de biologia reproducerii
şi epigenetică corelată cu factorii de mediu, la universitatea de stat
Washington.
Studiile au deschis un nou domeniu asupra modului în care bolile se
pot dezvolta. În timp ce, în general, cercetătorii se focalizează asupra
efectelor care apar la animalele de laborator expuse la un anumit
compus munca lui Skinner merge mai departe demonstrând că bolile ce
apar ca urmare a substanŃelor toxice din mediu se pot transmite
generaŃiilor viitoare, chiar dacă acestea nu vor fi expuse la aceeaşi
substanŃă. De asemenea ne putem gândi că pot de asemenea să apară
astfel de boli la generaŃia prezentă ca urmare a unor expuneri vechi, ale
generaŃiilor anterioare, prin transferarea modificărilor epigenetice ce
au avut loc în celulele reproducătoare.
Din fericire pentru generaŃia actuală, nu se poate spune că în trecut au
existat atât de multe deversări şi infestări ale solului, apelor şi aerului
cu substanŃe poluante, puternic toxice aşa cum are loc începând cu
secolul XX, mai ales după a doua jumătate a lui, când industria chimică
a luat un puternic avânt. Aşadar, după cum au arătat cercetătorii,
generaŃiile viitoare este posibil să sufere de anumite boli ca urmare a
expunerii generaŃiei prezente la diferite substaŃe toxice de mediu. Şi
acesta este doar începutul cercetărilor în această direcŃie… cum s-ar
spune, vârful icebergului!
Epigenetica şi moştenirea trans-generaŃională
Am învăŃat cu toŃii în clasele de gimnaziu şi apoi la liceu despre
transmiterea genetică a trăsăturilor în cadrul speciilor. Genomul unei
fiinŃe este totalitatea genelor moştenite de la părinŃii săi şi este prezent
în fiecare celulă a organismului respectiv. Această moştenire genetică
este considerată răspunzătoare de funcŃionalitatea şi trăsăturile pe care
fiinŃa le are în viaŃă. Dar biologia dezvoltării organismelor, şi în special
a organismului uman, a arătat că existenŃa codului genetic în toată
complexitatea sa, nu poate explica la modul concret cum se
diferenŃiază celulele pe parcursul dezvoltării fătului pe parcursul celor
nouă luni, cum este posibil ca grupuri de celule care au acelaşi genom
(celulele întregului organism au acelaşi set de gene!) să funcŃioneze
diferit, unele dintre gene fiind activate în anumite celule, altele nu.
Teoria câmpurilor morfice, a cărei apariŃie datează de la începutul
secolului XX (1910), a fost utilizată din ce în ce mai mult în ultimele
decenii de către biologii cercetători în domeniul biologiei dezvoltării
organismelor pentru a explica modul de formare a organismelor
diferitelor specii şi modalitatea de funcŃionare diferită a Ńesuturilor şi
organelor chiar dacă toate celulele prezentau acelaşi genom. Dar încă
p. 233
nu apărea explicaŃia concretă, fizică a modului în care aceasta era
posibil. Ca urmare a răspunsurilor pe care le căutau oamenii de ştiinŃă
la această problemă, în ultimele două decenii s-a conturat un domeniu
aparte în studiul biologiei organismelor vii – epigenetica. Acest
domeniu se ocupă de studierea modificărilor în exprimarea genelor
sau a fenotipului celulelor. Deci epigenetica nu studiază modificarea
genelor, ci modificarea exprimării genelor. Aceasta se realizează prin
nişte mecanisme aparte, numite mecanisme epigenetice, care fac ca
anumite gene să fie activate în anumite Ńesuturi şi organe, iar altele nu,
în funcŃie de rolul celulelor respective în organism.
Pentru a înŃelege
mai uşor cum se
poate petrece
aceasta, ne putem
gândi că genomul
uman este
claviatura unui
pian. Fiecare
clapă, o genă.
Clapa scoate un
anumit sunet când
este apăsată. Gena
produce o anumită
moleculă când
este activată. De
cele mai multe ori „sunetele” „pianului” sunt mai puternice sau mai
intense, sau nu sunt deloc audibile – adică aceleaşi molecule sunt
secretate în cantităŃi mai mari, mai mici sau deloc, în funcŃie de tipul
fiecărei celule. Descoperirea proceselor epigenetice a condus la
înŃelegerea modului în care are loc exprimarea nuanŃată a genelor.
Ceea ce apare la nivelul celulelor, ca urmare a intervenŃiei
mecanismelor epigenetice, este precum o aliniere de „arii simfonice”
care rezultă prin interpretarea simultană a „partiturilor” (epigenetice)
specifice diferitelor tipuri de celule. Pe toată perioada de timp cât are
loc formarea organismului uman, pe parcursul celor nouă luni, putem
spune că asistăm la o adevărată „simfonie” ale cărei părŃi se desfăşoară
exact în ordinea şi succesiunea temporală şi spaŃială care sunt cele
necesare, aflate într-un deplin acord cu rostul fiinŃei umane care se va
naşte în această lume.
În organismul adult se menŃin „partiturile” epigenetice corespunzătoare
pentru fiecare tip celular în parte şi apar „partituri” noi în urma
interacŃiunii organismului cu mediul înconjurător. AlimentaŃia,
substanŃele poluante din aer, factorii de stres, etc. ajung să determine
anumite modificări la nivel epigenetic ca răspuns al organismului la
mediul înconjurător, iar unele din aceste modificări – cele care au loc
în celulele reproducătoare, ovulele sau spermatozoizii, se transmit
generaŃiilor următoare. Aceasta este moştenirea epigenetică trans-
generaŃională pe care cercetătorii au pus-o în evidenŃă în cazul studiilor
precizate la începutul articolului. Acest nou domeniu apărut,
epigenetica, pune în evidenŃă faptul că funcŃionalitatea proprie şi forma
corespunzătoare fiecărei celule, dar şi integrarea acŃiunilor mediului
exterior asupra organismului în fiziologia proprie, sunt procese care nu
Ńin de secvenŃele ADN sau de succesiunea genelor moştenite de la
părinŃi, ci de modul în care genele existente în fiecare celulă se
exprimă.
Noul domeniu al biologiei, epigenetica, cu metodele specifice de
investigare, a arătat cum substanŃele poluante din mediul înconjurător
pot afecta generaŃiile viitoare. Este un prim început al cercetărilor de
accest gen iar acest început ne aduce dovezi concrete despre rezultatele
nefaste ale acŃiunilor criminale de poluare inconştientă sau voită a
mediului înconjurător. Putem spera că aceste studii vor fi citite sau vor
ajunge şi pe biroul organismelor de resort. Dar cel mai bine este să ne
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Dezbateri
ferim să consumăm sau să inhalăm astfel de substanŃe,
substanŃe nu numai pentru
a ne proteja pe noi însine, dar şi generaŃiile viitoare.
Sursa: Science Daily.
Fumatul, într-oo confruntare pe tema prostiei
omeneşti
Eva Dan şii Bogdan Andrei - Bucureşti
Motto:
„Nu este prost acela care nu înŃelege ceva ci acela care deşi înŃelege
un lucru, procedează de parcă nu l-ar fi înŃeles”
(Charles Richet)
„Cei care cultivă neştiinŃa intră în întunericul orb; într-unul
într şi mai
mare intră însă cei care sunt mulŃumiŃi cu ştiinŃa lor parŃială şi
efemeră”
Trăim vremuri stranii, în caree firescul a fost înlocuit de «normal»,
«normal
iar nefirescul a devenit atât de obişnuit încât multe fiinŃe umane
nici nu mai pot să discearnă între ce le face bine şi ce nu.
N e întrebăm de ce nu se vorbeşte în aceiaşi termeni denigratori
despre una dintre cele mai mari ameninŃări la adresa sănătăŃii
fiinŃei umane şi chiar la adresa evoluŃiei sale spirituale:
consumul de tutun. De ce nu se întreabă
nimeni care sunt capacităŃile şi problemele
psihice reale ale fumătorilor. Acest viciu
stă sub semnul mereu uimitoarei prostii
omeneşti, şi aici poate mai mult ca în alte
părŃi este evident preŃul plătit pentru
prostie. Ceea ce este cel mai grav este
rezonanŃa acestor fiinŃe cu Satana, căci nu
întâmplător înŃelepciunea populară
numeşte tutunul „iarba diavolului”.
Cei care nu fumează se întreabă deseori,
pe bună dreptate : “Oare ce îi îndeamnă pe
fumători să plătească, şi la propriu şi la figurat, un preŃ atât de mare
pentru a se intoxica singuri?”. Unul dintre cele mai surprinzătoare
răspunsuri pe care le-amam primit la această întrebare a fost: “ Oricum
toŃi prietenii mei sunt fumători şi ca să nu mai inhalez fumul lor, m-am
m pentru ateroscleroză în general şi pentru coronaropatie în special. În
apucat şi eu de fumat”. Din nou, prostie! Să ne mai mirăm atunci că în
multe instituŃii care se respectă sunt amenajate spaŃii speciale pentru ca
fumătorii să aibă tot confortul?
Fumatul, o moarte lentă
Dintre adversarii mai vechi sau mai noi ai sănătăŃii, fumatul candidează
la primele locuri, prin efectele sale deosebit de nocive asupra
organismului şi prin gravele dezechilibre funcŃionale şi biologice pe
care le generează.
Este îngrijorător faptul că deşi efectele nefaste al fumatului se cunosc
de multă vreme şi multe cercetări ştiinŃifice au confirmat
con impactul
tutunului asupra unei game tot mai largi de afecŃiuni, numărul
fumătorilor şi al producŃiei de Ńigări se menŃine în cele mai multe Ńări la
un nivel incredibil de ridicat.
p. 234
Dacă la baza încurajării consumului de tutun se află printre altele
manipularea
anipularea din interese financiare, ceea ce face ca această proastă
obişnuinŃă să persiste este dependenŃa de efectele pe care nicotina le
produce în corpul uman, făcând din fumat o toxicomanie acceptată
tacit.
Printre numeroasele substanŃe nocive identificabile,
identif în tutun există 46
de substanŃe chimice cancerigene. Cercetările recente au arătat că
fumul de Ńigară se combină cu aerul şi formează compuşi cancerigeni,
aşa numitele nitrozamine, care reprezintă un mare pericol şi pentru
nefumători.
Printre multiplele
tiplele efecte toxice ale tutunului este şi afectarea sistemului
imunitar, ducând la scăderea producerii de anticorpi. Radioactivitatea
fumului de Ńigară a fost la rândul ei găsită responsabilă de multele
complicaŃii ce apar la fumători, inclusiv de cancer.
cancer Razele alfa la care
se expune un fumător care consumă un pachet şi jumătate de Ńigări pe
zi, echivalează cu radiaŃia provocată de 300 de radiografii consecutive!
Până în prezent s-au
au izolat 1350 de constituenŃi ai fumului de Ńigară şi
se pare că numărul lor este mult mai mare. În fumul de Ńigară se
regăsesc 481 de substanŃe cancerigene. Cei mai toxici compuşi sunt
nicotina, gudroanele şi monoxidul de carbon.
Legătura dintre fumat şi cancer este demonstrată indiscutabil. În afară
de substanŃele conŃinute în tutun care au efect cancerigen prin ele
însele (gudron, etc.), există altele care favorizează dezvoltarea
cancerului. AcŃiunea lor nocivă se exercită atât la nivelul căilor aero-
aero
digestive, cât şi asupra organismului în general. Fumatul este implicat
în deteminarea a numeroase forme de cancer: bronho-pulmonar,
bronho
buze, limbă, faringe, laringe, esofag, stomac, vezică urinară, etc. Fumul
de tutun reduce capacitatea de apărare a
la
organismului, riscul fumătorului de a
contracta afecŃiuni mai multe şi cu evoluŃie
evolu
mai severă fiind mult mai mare. Fumatul
dăunează gravidităŃii şi noului născut,
produce avorturi, malformaŃii, naşteri de
copii morŃi, debili sau distrofici.
La această listă se adăugă şi alte boli legate
de fumat cum ar fi cele ale sistemului
nervos, (congestiile cerebrale sunt de două
ori mai frecvente la fumători), cele
endocrine precum şi scăderea acuităŃii
vizuale şi auditive. Cât priveşte relaŃia dintre
obezitate şi fumat, nocivitatea tutunului pentru vasele coronare este tot
aşa de recunoscută, caa şi aceea a obezităŃii. Cu alte cuvinte, obezul,
dacă este şi fumător, adaugă un risc suplimentar unanim recunoscut
afara complicaŃiilor multiple şi grave ce apar la consumatorii direcŃi
direc de
Ńigări, fumul de Ńigară constituie şi o veritabilă agresiune împotriva
întregii colectivităŃi. Aşadar, pe lângă fumătorii voluntari există
„fumători involuntari” sau „la mâna a doua”, victime inocente ale
fumatului cum le numeşte foarte plastic, într-o
într publicaŃie, un medic.
Alte dovezi ale agresiunii fumului de tutun pentru ambianŃă sunt
prezenŃa nicotinei în urina nefumătorilor din preajma fumătorilor. Cele
menŃionate demonstrează clar că viciul fumatului nu mai poate fi
considerat o problemă strict personală a fumătorului întrucât ea are
implicaŃii deosebit de serioase asupra ambianŃei, deci asupra întregii
societăŃi.
De ce proprietarii afacerilor cu Ńigări nu fumează?
Un caz celebru din 2001 de încercare de manipulare demoniacă a
maselor s-a petrecut
cut în Republica Cehă, când un producător important
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
al industriei de Ńigări (80% din piaŃa cehă de atunci) a înmânat un 666. Momentul de început al
raport guvernului acestei Ńări în paginile căruia scotea în summitului a coincis şi cu
evidenŃă „beneficiile” fumatului asupra economiei naŃionale, mai ales aniversarea "Zilei Z": în data de 6
asupra fondului de pensii! Asta pentru că fumătorii mor mai repede iunie 1944 la ora 6 (deci tot 666)
decât nefumătorii şi statul nu va mai trebui să plătească pensii. Un a fost declanşată debarcarea
cinism dincolo de orice limite. AliaŃilor în Normandia – punct de
răscruce pentru cel de-al doilea
Raportul este făcut de Phillip Morris, din care reiese că: „raportul război mondial. Un moment
financiar din Republica Cehă din 1999 privind efectele fumatului marcat de moartea a sute de mii
asupra populaŃiei a ieşit pozitiv, fiind estimat la 5.815 mil. CZK (194 de oameni (doar într-o singură zi
mil EUR)”. Acest raport a fost realizat de Phillip Morris împreună cu au murit aproximativ 200.000 de
Arthur D. Little pentru a cuantifica efectele fumatului asupra balanŃei soldaŃi). Aceleaşi super-puteri
financiare.
inanciare. Această estimare se bazează pe datele obŃinute de la Oficiul care au reprezentant atunci
de Statistică, Ministerul Muncii şi a ProtecŃiei Sociale din Republica principalele părŃi beligerante:
Cehă: „Principala noastră descoperire este aceea că efectele financiare Axa şi AliaŃii, care se războiau
negative ale fumatului (ca de pildă creşterea
erea costurilor pentru păstrarea atunci între ele, sunt reunite acum în G8 şi decid problemele de
sănătăŃii) sunt compensate de efectele financiare pozitive (de exemplu securitate la nivel mondial.
taxele şi TVA-ulul adunate de producătorii de tabac)”.
G8 – grupul celor 8 masonerii?
G8 este numele prescurtat rtat al Grupului celor mai puternic
„Economia fondului de pensii făcută pe baza mortalităŃii se estimează de la 147 mil. CZK la 196 mil.m CZK,
cu estimare reală de 196 mil. CZK. Estimarea se bazează pe următoarele ipoteze: industrializate state din lume care reprezintă împreună 65% din
• Media pensiilor normale lunare în Republica Cehă este de 5,724 CZK în 1999; economia mondială: Marea Britanie, FranŃa, SUA, Canada, Italia,
• CotizaŃia de asigurare lunară plătită de către stat pentru fiecare pensionar este de 419
4 CZK;
• Au fost 22,000 de decese datorită fumatului în Republica Cehă în 1999; Germania, Japonia şi Rusia
• 33% dintre fumători au murit încă în perioada lor de viaŃă productivă( încă puteau să lucreze...); (potrivit Aparent, litera G din numele „G8” reprezintă prima literă a cuvântului
cuvâ
unor surse această estimare poate să se ridice şi la 50%)
• cu 3.1 de ani se micşorează viața fumătorilor pensionari.” grup. Dar dacă Ńinem cont de faptul că litera G simbolizează
masoneria, aşa cum se vede pe toate emblemele masonice, descoperim
un al doilea sens, ocultat al acestui nume. G8 semnifică din această
Urmând această „logică”, fumatul trebuie încurajat căci guvernul nu va
perspectivă şi "Cele 8 masonerii", cele mai puternice
puternic şi influente din
mai avea cui să plătească pensii, de vreme ce persoanele în cauză vor
lume. Francmasonii se folosesc de regulă de un astfel de limbaj dublu –
muri mai repede. Şi când te gândeşti că existau vremuri în care bătrânii
jocurile de cuvinte, anagramele sau abrevierile pe care le utilizează au
erau respectaŃi şi înŃelepciunea lor considerată foarte preŃioasă...
un sens comun, de faŃadă, gata să mulŃumească pe cei naivi şi un altul
secret, ce poate fi descifrat
escifrat doar de cei ce le cunosc simbolismul.
Cunoscând toate relele pe care le aduce fumatul, ni se pare justificată După cum se ştie, în istoria masoneriei se vorbeşte de două linii de
afirmaŃia lui Arnolde din 1977: „DacăDacă folosirea tutunului ar fi de bază: cea franceză - Marele Orient al FranŃei cu sediul la Paris şi cea
apariŃie recentă, ne întrebăm dacăă această iarbă nu ar fi pusă sub britanică – Ritul de York cu sediul la Londra. Prima dintre ele a dat d
aceeaşi interdicŃie ca şi marijuana! Ar merita în orice caz”!
caz naştere masoneriilor de pe continent, generând astfel două importante
linii secundare care la rândul lor s-au
s individualizat şi au generat alte
loji naŃionale în Ńările Europei: masoneria italiană şi cea germană. A
doua linie principală, cea născută în insulele britanice – numită şi
G8 - unul din cele mai puternice instrumente ale masoneria albastră a generat lojile de peste ocean sau din afara
globalizării continentului: SUA, Canada şi Japonia (pentru a controla Extremul
Orient). Masoneria rusă are un statut aparte, la constituirea ei
contribuind ambele rituri, şi cel francez şi cel englez – ceea ce explică
Mihai Vasilescu - Bucureşti poate şi statul aparte al Rusiei în cadrul G8. Dacă tragem linie rezultă
astfel chiar cele 8 Ńări membre ale G8: Marea Britanie, SUA, Canada,
Politica mondială este stabilită şi dirijată de către organisme Japonia, Germania, FranŃa, Italia şi Rusia.
supranaŃionale G8 a luat naştere la începutul
eputul anilor 70. Între 1973 şi 1975 miniştrii de
finanŃe ai FranŃei, Germaniei, Marii Britanii şi Statelor Unite ale
"UitaŃi-vă
vă ce se petrece în America de Nord. Este o oroare: torturi, Americii s-auau întâlnit de mai multe ori în biblioteca de la Casa Albă.
oameni fără adăpost, Guantanamo, detenŃii fără proces şi fără Cum întâlnirile lor erau secrete, cei patru erau numiŃi conspirativ
anchetă. "Grupul de la Bibliotecă". La scurtă vreme li s-a s alăturat şi Japonia.
UitaŃi-vă ce se petrece şi în Europa: violenŃe împotriva Astfel a luat naştere Grupul celor cinci. Întâlnirile au continuat să fie
manifestanŃilor, folosirea gloanŃelor de cauciuc, gaze lacrimogene informale şi se desfăşurau în secret, la ele începând să participe şi
într-oo capitală, asasinarea manifestanŃilor în alta" guvernatorii băncilor naŃionale.
Vladimir Putin, preşedintele Rusiei - într-un
un interviu acordat în timpul Cu ocazia
azia "ConferinŃei pentru securitate şi cooperare în Europa" care a
întâlnirii G8 de anul acesta, făcândd aluzie la reprimările violente ale avut loc în 1975 la Helsinki, preşedinŃii şi miniştrii de externe ai
manifestanŃilor anti-globalizare FranŃei, Germaniei, Marii Britanii, SUA şi Japoniei au avut o întâlnire
secretă la Ambasada Marii Britanii şi au decis să s se reunească în
În perioada 6-88 iunie, în staŃiunea balneară Heiligendamm, situată în fiecare an. Prima conferinŃă a avut loc câteva luni mai târziu la
nordul Germaniei, a avut loc întâlnirea "Grupului celor mai puternic Rambouillet în FranŃa. Pe lângă cele cinci Ńări a participat şi Italia,
industrializate state din lume", numit pe scurt
urt G8. IntenŃiile malefice reprezentată de preşedintele Consiliului de miniştri, Aldo Moro, şi
ale acestui organism supranaŃional – pilon de bază al Noii Ordini astfel a luat naştere G6.
Mondiale în ceea ce priveşte globalizarea – sunt demascate chiar de În 1976, grupului i s-aa alăturat şi Canada. Astfel s-a
s născut G7. De-abia
momentul ales pentru începerea reuniunii. Cea de-a
de 33-a întâlnire G8 odată cu venirea Rusiei în acest grup, în 1998, după conferinŃa de la
(33 are o mare importanŃă în francmasonerie) a început la ora 6 seara în Birmingham, putem vorbi de G8. De fapt şi astăzi G8 este definit ca
data de 6 iunie, plasând evenimentul sub semnul numărului malefic grupul celor şapte state puternic industrializate
industrializat - plus Rusia. De anul

p. 235 Lohanul nr. 25, martie 2013

acesta vedem că de fapt G8 tinde să se trasnforme în G9 – în multe din
fotografiile pe care presa le-a putut face în afara întâlnirilor apărând nu
8, ci 9 persoane.
O organizaŃie masonică supranaŃională
În articolele de propagandă pro-masonică întâlnim deseori afirmaŃii de
genul celor de mai jos, care imprimă în mintea cititorului neavizat
ideea că masoneria este doar o organizaŃie cu semnificaŃie istorică,
oarecum învechită şi depăşită, lipsită de eficienŃă în ziua de azi. Cităm
dintr-un articol publicat în cotidianul România liberă în noiembrie
2006: "În mentalul colectiv, masoneria este asimilată unei forŃe globale
ce manipulează şi conduce lumea. Lucrurile nu stau aşa. Dincolo de
aportul masoneriei la democratizarea vieŃii politice începând cu secolul
18 ("Libertate, Egalitate..."), impunând votul egal în sisteme electorale
consacrate, viteza de adaptare a masoneriei la era post-modernă a
scăzut mult. Multa lume crede azi în existenŃa unui "Guvern mondial"
şi vede aceasta în masonerie, dar această impresie este departe de
realitate. În fiecare an, în ianuarie are loc conferinŃa de la Davos (cu
mii de participanŃi), în iunie - întâlnirea grupului Bilderberg (cam 100
de persoane, cele mai influente din lume), iar în iulie, summit-ul G8, cu
şefii de stat ai celor mai dezvoltate Ńări din lume. În foarte mică
măsură, personalităŃile din aceste structuri sunt şi masoni, dar ele
dictează astăzi direcŃiile de dezvoltare a lumii."
Vom vedea în continuare că lucrurile nu stau deloc aşa. Din contră, în
structuri supranaŃionale precum G8 sau Bilderberg pot ajunge doar
masoni cu grad înalt. Puterea economică şi politică pe care aceştia o
deŃin se datorează propulsării şi susŃinerii lor pe aceste poziŃii de
interesele unor grupări masonice sau paramasonice, pe care le
reprezintă.
Iată cine sunt membrii fondatori ai G8:
Gerald Ford (foto în Ńinută masonică) – preşedintele SUA. Ford a fost
iniŃiat în masonerie în 1949 în cadrul lojei Malta din Michigan şi avea
în 1975 gradul 33. Era membru Shriner – o grupare secretă
paramasonică din New York ai cărei membrii trebuie să fie obligatoriu
şi masoni, membru activ în Consiliul internaŃional suprem al Ordinului
DeMolay şi Mare maestru al acestui ordin. Iată ce spunea acest mason
de grad înalt, ajuns preşedinte al SUA şi fondator al G8: “Un guvern
suficient de mare ca să îŃi dea tot ceea ce vrei este şi suficient de mare
şi ca să îŃi ia tot ceea ce ai".
Henry Kissinger – la vremea aceea secretar de stat al SUA, fost
consilier pe probleme de securitate naŃională şi secretar de stat în
administraŃia Nixon, implicat în războiul din Vietnam şi în
bombardarea Cambodgiei de către SUA, care a contribuit la un
sângeros război civil. Membru CFR, participant la ritualurile satanice
de la Bohemian Grove, membru Shriner, deci implicit şi mason.
Kissinger este cel care a spus: "nu poate fi nici o criză săptămâna
viitoare, agenda mea este deja plină" – cuvinte ilustrative pentru modul
în care masonii crează probleme pe care apoi tot ei se oferă să le
rezolve.
Harold Wilson – primul ministru al Marii Britanii, membru
Bilderberg, membru al societăŃii secrete "Cercul".
James Callaghan – secretar pentru afaceri externe al Marii Britanii,
preşedinte asociat al
RIIA – Institul Regal pentru afaceri externe, cunoscut drept al doilea
braŃ prin care organizaŃia secretă Masa rotundă operează în politica
externă, alături de CRE - Consiliul RelaŃiilor Externe (în limba engleză
Council on Foreign Relations - CFR).
Helmut Schmidt – cancelarul Germaniei la acea vreme. În
autobiografia sa Helmut Schmidt recunoaşte că este membru CRE ,
Bilderberg şi al Comisiei Trilaterale. În imaginea alăturată (una din
puŃinele făcute la Bohemian Grove, locul unde personalităŃi din lumea
politică participă la ritualuri satanice cu sacrificii umane) îl putem
vedea pe Helmut Schmidt Ńinând un discurs. În aceeaşi carte
autobiografică: "Men and Powers, a Political Retrospective" el declară
că se implică activ în guvernul mondial şi vorbeşte despre întâlnirile
anuale de la Bohemian Grove şi de existenŃa unor locuri similare în
Germania unde a participat la astfel de ritualuri.
p. 236
Valery Giscard d’Estaing - preşedintele FranŃei, mason de grad înalt,
membru Bilderberg, membru în Comisia Trilaterală, membru CRE ,
principalul autor al constituŃiei masonice europene.
DiscuŃii de interes public purtate în cel mai mare secret
Valery Giscard d’Estaing preşedintele francez caracteriza prima
întâlnire de la Rambouillet drept "o conversaŃie între prieteni la gura
sobei". Ce fel de prietenii îi uneau pe cei prezenŃi am văzut mai sus.
La început subiectele discutate vizau aspecte economice: inflaŃia, rata
şomajului, rezervele de petrol şi creşterea economică. Apoi au început
să fie tot mai mult discutate probleme politice sau de securitate
internaŃională. Agenda oficială este acum făcută publică, însă nu şi
conŃinutul discuŃiilor, deşi subiectele sunt de interes public şi de
importanŃă mondială.
Găsim aici aceeaşi secretomanie întâlnită şi la conferinŃele Bilderberg:
"culisele reuniunilor G7 au şi ele ceva specific, spune Robert Fauver,
fost consilier al preşedintelui SUA. Este important să se ştie că
reuniunile la nivel înalt G7 nu se desfăşoară sub ochii presei. Nu există
microfoane de înregistrare în sala de discuŃii, nu există camere de luat
vederi. Singura mărturie pentru istorie sunt notele de mână luate de
fiecare dintre “şerpaşii” demnitarilor, cei care stau în spatele lor la
masa reuniunii. Imaginea a ceea ce s-a petrecut în sală depinde de cine
şi cum a scris notele respective. Ele dau o imagine palidă a ceea ce se
petrece înăuntru, o istorie reală a acestor întruniri este greu de
reconstituit,” scria Sorina Man într-un articol publicat pe siteul
Altermedia.
"De mult timp, tacit ori explicit, se recunoaşte faptul că ideile
convenite pe liniile strategice acceptate în cadrul G8 sunt, practic,
elementele "structurii de rezistenta" pe care ulterior se edifica intreaga
constructie economica, si se configurează fizionomia finala geopolitica
planetara. Rezultatele summitului G8, se impun, voit sau nu (chiar daca
ele contravin unor interese regionale ori nationale, fortate apoi prin
constrangeri de natura economica, energetica si comerciala sa urmeze
cursul convenit). In contextul globalizarii accentuate, G8 a devenit
forul dominant, care, prin forta sa prevalent economica, surclaseaza
oricare organizatie fondata pe rationamentele si principiile dreptului
international postbelic" scrie ziarul Ziua pe 9 iunie 2007.
În 2005 spre exemplu s-a decis la summitul G8 ştergerea din bazele de
date ale unor bănci a unor datorii de 40 de miliarde de dolari pe care le
aveau Ńări slab dezvoltate şi exportul de industrie şi hi tech în aceste
Ńări. La acea vreme aceasta a fost catalogată drept "cea mai importantă
decizie politică după sfîrşitul colonialismului în anii ‘60"
Anul acesta s-au discutat subiecte fierbinŃi: încălzirea globală, lupta
impotriva bolilor, educaŃia în statele sărace, rezolvarea crizelor militare
din Kosovo, Liban, Afganistan şi Irak, precum şi aspecte legate de
scutul american antirachetă plasat în Europa care irită tot mai mult
Rusia.
ViolenŃe pentru a preîntâmpina violenŃele
În declaraŃia de constituire G8 se autodefineşte drept “un forum
informal care ia în discuŃie marile probleme economice si financiare
ale lumii, apărător al unei societăŃi deschise, democratice, profund
ataşat de libertatea individuală şi progresul social”. Multe dintre
acestea sunt doar nişte vorbe goale: mărturie stau violenŃele la care
recurg forŃele de ordine doar pentru a preîntâmpina eventuale violenŃe
ale manifestanŃilor – după acelaşi principiu al "războiului preventiv"
practicat acum de SUA. Rezultatele se pot vedea: bătăi de stradă
soldate cu răniŃi şi uneori morŃi, urmate de acuzaŃii reciproce legate de
cine a început. Şi un număr tot mai mare de protestatari.
Cele mai violente evenimente au fost cele din 2001 de la Genova.
După ce mii de persoane au demonstrat paşnic, au intrat în scenă un
grup de anarhişti cunoscuŃi sub denumierea generică de "Black Bloc"
(Blocul Negru). Nu este vorba de o organizaŃie ca atare ci mai degrabă
de un mod specific de a protesta: Black Bloc se fac remarcaŃi prin
faptul că poartă haine şi măşti negre şi de regulă recurg la acte de
vandalism. Este chiar posibil ca prezenŃa lor în masele de manifestanŃi
să facă parte dintr-o strategie de a genera pretexte pentru intervenŃia
forŃelor de ordine.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
În 2001 la Genova s-au au luat măsuri de securitate excepŃionale: garduri „inocente”. Dar trebuie să fim conştienŃi că nimic din ceea ce fac ei nu
înalte de patru metri protejau zona în care se aflau săile de conferinŃe, este inocent.
iar preşedinŃii de state au fost cazaŃi pe vase de croazieră ancorate în
port. Locuitorilor din preajma zonei în care se desfăşura summitul li s-as Cine sunt conspiratorii care servesc marele şi atotputernicul Comitet al
interzis să primească vizitatori, şi trăgători de elită au fost plasaŃi pe celor Trei Sute, şi care este scopul lor final?
acoperişuri. Traficul aerian şi feroviar a fost întrerupt şi autostrăzile Cei mai bine informaŃi
blocate, la fel ca şi transportulul în comun. De ce se tem atât de tare dintre concetăŃenii noştri
membrii G8 dacă se reunesc pentru a discuta şi găsi soluŃii în folosul sunt conştienŃi că există o
tuturor? Şi de ce oamenii ai căror interese zic ei că le reprezintă sunt în conspiraŃie care
număr tot mai mare împotriva acestor reuniuni, catalogate drept funcŃionează sub diverse
expresii ale totalitarismului? denumiri, cum ar fi
La Genova au participat 300.000 de protestatari, 10.000 de poliŃişti şi IluminaŃii,
5000 de luptători ai forŃelor speciale italiene. În data de 20 iulie, chiar Francmasoneria, Masa
în prima zi a summitului, unul din manifestanŃi, Carlo Giuliani a fost Rotundă, Grupul Milner...
împuşcat mortal rtal de un poliŃist. Acesta a fost evenimentul care a
declanşat veritabile lupte de stradă în urma cărora peste 200 de Problema este aceea că
persoane au fost rănite grav. Pagubele au fost de 50 milioane de euro, informaŃiile cu adevărat
practic centrul oraşului a fost devastat arătând ca după război. Ulterior
U importante despre
zeci de mii de persoane au protestat împotriva violenŃei autorităŃilor. A activităŃile trădătoare ale
avut loc chiar un proces în timpul căruia a reieşit că 300 de poliştişti au membrilor guvernului
pătruns în forŃă în timpul nopŃii în două şcoli în care erau cazaŃi invizibil sunt foarte greu
manifestanŃii. Conform martorilor lor peste 1000 de protestatari au fost de găsit. Ceea ce face
bătuŃi, unii dintre ei ajungând în comă. AlŃii au fost arestaŃi, bătuŃi în Comitetul să fie ocultat
arest, ŃinuŃi în încăperi cu gaz asfixiant şi obligaŃi să cânte cântece pro-
pro este incredibila
fasciste. În urma procesului o mare parte dintre poliŃişti au fost găsiŃi secretomanie care
vinovaŃi, dar în cele din urmă au scăpat pedepsei în urma unor domneşte în jurul lui.
modificări ale legii făcute de parlamentul italian. Nici un organ mass-media n-aa menŃionat vreodată această ierarhie a
conspiratorilor; prin urmare, aşa cum e de aşteptat, oamenii se îndoiesc
Bibliografie: de existenŃa lui.
Conspiracy encyclopedia, the encyclopdia of conspiracy theories, Chamberlain Books, 2005
Michele Fratianni: New Perspectives
rspectives On Global Governance: Why America Needs The G8, Ashgate
Publishing, 2005 Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere organizată din
Jonathan Neale: You Are G8, We Are 6 Billion: The Truth Behind the Genoa Protests, Vision, 2002 lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi
By Freytag, Andreas, John J. Kirton, Joseph P. Daniels: Guiding Global Order:
Ord G8 Governance in the
Twenty-First Century, Ashgate, 2001 de siguri pe sine s-ar
ar crede. Acesta acoperă finanŃele, domeniul apărării
şi partidele politice de toate coloraturile şi orientările. Nu există nici o
Comitetul celor 300: dezvăluiri despre ierarhia entitate pe care Comitetul să n-oo poată depista şi controla, inclusiv
religiile organizate ale lumii. Iar Coroana Britanică este punctul său de
conspiratorilor control.

Scopul lor final este acela de a contopi toate Ńările într-o

Vlad Petreanu - Bucureşti
Auzim adesea că „ei” fac asta, aia sau ailaltă. „Ei” par
literalmente capabili să scape nepedepsiŃi chiar şi după cele mai
odioase crime. „Ei” măresc impozitele, ne trimit fiii şi fiicele să moară
în războaie care nu aduc nici un câştig, par intangibili,
intangib invizibili,
frustrant de nebuloşi atunci când trebuie să se ia măsuri la adresa
„lor”. Nimeni nu pare capabil să-ii identifice clar pe „ei”.
Cu siguranŃă, un număr apreciabil dintre noi sunt conştienŃi
că oamenii care ne guvernează nu sunt ceiei aflaŃi cu adevărat la
comanda problemelor politice şi economice…
într Nouă Ordine
Mondială fără nici un Dumnezeu,eu, cu un Guvern Unic Mondial, care va
împinge lumea înapoi, în condiŃii mult mai grele decât cele din Evul
Mediu.
Cu mult timp în urmă, Comitetul celor 300 a decretat că va exista o
lume mai mică – mult mai mică – şi mai bună, adică ideea lor despre
ceeaa ce ar constitui o lume mai bună. Miriadele de consumatori inutili
care devorează resursele naturale sărăcite trebuie să fie decimate.
Progresul industrial susŃine creşterea demografică. Prin urmare,
porunca de a creşte şi a ne înmulŃi pentru a stăpâni Pământul,
Pă găsită în
Geneză, a trebuit să fie desconsiderată.
Această măsură a presupus un atac împotriva creştinismului,

F
aptul că e vorba de o reală conspiraŃie deschisă împotriva lui dezintegrarea lentă, dar sigură, a naŃiunilor-state
naŃiunilor industrializate,
Dumnezeu şi a omului, care include înrobirea majorităŃii distrugerea a sute de milioane de oameni, denumiŃi de Comitetul celor
c
fiinŃelor omeneşti rămase pe acest pământ după ce au fost 300 „surplus demografic” şi înlăturarea oricărui lider care îndrăznea să
exterminate
erminate de războaie, epidemii şi genocid, nu e foarte bine ascuns. stea în calea planificării globale a Comitetului pentru atingerea
În comunitatea informativă se învaŃă că modul cel mai sigur de a obiectivelor asumate.
ascunde un lucru este acela de a-l pune la vedere.
Există cel puŃin 40 de „birouri de ramură” cunoscute ale Comitetului
Guvernul paralel secret de la nivel superior nu acŃionează din pivniŃe celor 300. Odată cee vom studia acest sistem, ne va fi mai uşor să
igrasioase şi camere subterane secrete. Aceşti oameni acŃionează în înŃelegem cum poate acŃiona cu atâta succes un singur corp conspirativ
văzul tuturor. Ei sunt slujbaşii Guvernului Unic al Lumii în Noua central şi de ce nici o putere de pe Pământ nu-i
nu poate respinge atacul
Ordine Mondială. La fel ca violatorul care opreşte maşina ca să-şi să ia contra celor mai elementare baze ale unei lumi civilizate şi progresiste,
progr
victima de pe marginea şoselei, nici ei nu par nişte
nişt monştri, deşi asta bazată pe libertatea individului.
sunt. AdevăraŃii monştri poartă costume la două rânduri şi se duc cu
limuzinele la serviciu. Ei apar adesea la televizor în ipostazele cele mai

p. 237 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Dezbateri
Scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi
subjugarea lumii
Pentru a ne forma o părere despre amploarea şi omniprezenŃa
conspiraŃiilor care conduc destinele popoarelor lumii, să enumerăm
scopurile stabilite de Comitetul celor 300 pentru cucerirea şi
subjugarea lumii. Acest grup de elită, care îşi mai spune şi “olimpienii”
(ei cred cu adevărat că sunt egali ca putere şi statură cu zeii legendari ai
Olimpului), plănuieşte să implementeze următoarele:
1. Un Guvern Mondial Unic / O Nouă Ordine Mondială, cu o biserică
unificată şi un sistem monetar unitar, toate aflate sub controlul lor.
PuŃini oameni sunt conştienŃi că Guvernul Mondial Unic a început să-şi
înfiinŃeze „biserica” în anii 1920-1930, dându-şi seama că nevoia de o
credinŃă religioasă, inerentă umanităŃii, trebuia să aibă un debuşeu; prin
urmare, au conceput un corp „bisericesc” care să canalizeze acea
credinŃă în direcŃia pe care ei o doreau.
2. Distrugerea completă a oricărei identităŃi şi mândrii naŃionale.
3. Distrugerea religiei şi, mai cu seamă, a celei creştine, cu o singură
excepŃie: propria lor creaŃie, menŃionată mai sus.
4. DominaŃia asupra absolut tuturor persoanelor, prin mijloacele de
control al minŃii şi cu ajutorul a ceea ce Brezinzski numea
„tehnotronică”, spre a crea roboŃi umani şi un sistem dictatorial pe
lângă care Teroarea Roşie a lui Felix Dzerzinski va părea un joc de
copii.
5. Stoparea oricărei industrializări şi a producerii de energie electrică
generată nuclear, în „societatea post-industrială cu creştere zero” cum o
numesc ei. Vor face excepŃie industriile computerelor şi serviciilor.
Industriile rămase în Statele Unite vor fi exportate în Ńări ca Mexicul -
unde se găseşte din abundenŃă mână de lucru de tip sclavagist. Indivizii
neangajabili în urma distrugerii celorlalte industrii ar deveni
dependenŃi de opiu, heroină sau cocaină în procesul de eliminare pe
care-l cunoaştem azi sub denumirea de Global 2000.
6. Legalizarea drogurilor şi a pornografiei.
7. Depopularea marilor oraşe, conform experimentului executat de
regimul lui Pol-Pot în Cambodgia. E interesant de observat că planurile
genocide ale lui Pol-Pot au fost concepute în Statele-Unite, de către
una dintre fundaŃiile de cercetare ale Clubului de la Roma. La fel de
interesant este că în prezent Comitetul încearcă să-i readucă la putere
în Cambodgia pe măcelarii lui Pol-Pot.
8. Suprimarea oricărei dezvoltări ştiinŃifice, cu excepŃia celor
considerate oportune de către Comitet. O atenŃie specială este acordată
stopării utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice. Experimentele
cu fuziunea nucleară sunt deosebit de înfierate, dispreŃuite şi
ridiculizate actualmente de Comitet şi de şacalii presei. Dezvoltarea
flăcării de fuziune ar spulbera în cele patru vânturi concepŃia de
„limitare a resurselor naturale” inventată de Comitet. O flacără de
fuziune folosită corect poate crea resurse naturale nelimitate, din cele
mai banale substanŃe. ÎntrebuinŃările flăcării de fuziune sunt
nenumărate şi ar aduce câştig omenirii într-o manieră pe care
deocamdată publicul nu poate nici măcar s-o conceapă.
9. Prin intermediul războaielor controlate, în Ńările avansate, şi prin
foamete şi epidemii în statele Lumii a Treia, s-ar crea posibilitatea
suprimării unui număr de trei miliarde de oameni – aşa-numiŃii
„mâncători inutili”. Comitetul celor 300 l-a angajat pe Cyrus Vance să
scrie o lucrare pe această temă, căutând cea mai eficientă cale de
producere a unui asemenea genocid. Textul a fost predat sub titlul
„Raportul Global 2000”, fiind apoi acceptat şi aprobat pentru punerea
p. 238
în aplicare, de către Preşedintele Carter, pentru şi în folosul guvernului
Statelor-Unite, ca şi de către Edwin Muskie, pe atunci Secretar de Stat.
Conform termenilor Raportului Global 2000, populaŃia Statelor Unite
se va reduce până în anul 2050, cu o sută de milioane de oameni.
10. Demoralizarea lucrătorilor din clasa muncitoare, prin provocarea
şomajului în masă. Pe măsură ce locurile de muncă se împuŃinează, din
cauza politicii post-industriale de creştere zero introdusă de Consiliul
de la Roma, muncitorii demoralizaŃi şi descurajaŃi vor recurge la alcool
şi droguri. Tineretul va fi încurajat, cu ajutorul muzicii rock şi al
drogurilor, să se revolte împotriva stării de fapt, astfel subminând şi în
cele din urmă distrugând unitatea familială. În această privinŃă,
Comitetul celor 300 a însărcinat Institutul Tavistock să pregătească un
plan de punere în aplicare a acestei strategii. Tavistock, prin Centrul de
Cercetări Stanford, a dus proiectul la îndeplinire, sub direcŃia
profesorului Willis Harmon. Ulterior, acest proiect a ajuns să fie
cunoscut sub denumirea de „ConspiraŃia Acvatică”.
11. Împiedicarea oamenilor de pretutindeni să-şi hotărască singuri
destinele, cu ajutorul crizelor artificiale succesive, urmate de
„administrarea” lor. Acest fenomen va deruta şi va demoraliza
populaŃia, în măsura în care, de pe urma confruntării cu prea multe
posibilităŃi ambigue, va rezulta o stare de apatie pe scară generalizată.
În cazul Statelor Unite există deja o agenŃie de administrare a crizelor.
Se numeşte Federal Emergency Management Agency (FEMA) –
AgenŃia Federală de Administrare a UrgenŃelor.
12. Introducerea de noi culte şi stimularea în continuare a celor
existente, inclusiv gangsterii „muzicii” rock, ca scârboasa şi degenerata
formaŃie „Rolling Stones” a lui Mick Jagger (o bandă de gangsteri
foarte dragă Nobilimii Negre europene) şi a tuturor grupurilor rock
create de Tavistock, începând cu „The Beatles”.
13. Continuarea construirii cultului fundamentalismului creştin fondat
de Darby, sluga Companiei Britanice din India de Est, în detrimentul
creştinismului.
14. InsistenŃa pentru răspândirea cultelor religioase, ca FrăŃia
Musulmană, Fundamentalismul Islamic, Sikh şi desfăşurarea de
experimente din categoria crimelor lui Jim Jones şi a „ Fiului lui Sam”.
Merită să remarcăm că răposatul Ayatollah Khomeini a fost o creaŃie a
Diviziei a VI de InformaŃii Militare din Intelligence Service, cunoscută
ca MI6.
15. Exportarea ideilor de „eliberare religioasă” în întreaga lume, pentru
a submina toate religiile existente, dar în special religia creştină.
Aceasta a început cu „Teologia Iezuită de Eliberare” care a dus la
căderea familiei Somoza în Nicaragua, apoi cu „războiul civil”de
douăzeci şi cinci de ani din El Salvador, apoi alte astfel de acŃiuni în
Costa Rica, Honduras, etc.
În aşa-zisa teologie a eliberării e implicată foarte activ Misiunea Mary
Knoll, de orientare comunistă. Aşa se explică atenŃia mediatică
extensivă acordată uciderii a patru dintre aşa-numitele călugăriŃe ale lui
Mary Knoll în El Salvador, acum câŃiva ani. Cele patru călugăriŃe erau
agente subversive comuniste, iar activităŃile lor fuseseră dovedite cu
documente de guvernul statului El Salvador. Mass-media audio-vizuale
din Statele-Unite au refuzat să acorde spaŃiu de tipar sau de emisie
multitudinii de documente aflate în posesia guvernului salvadorian,
documente ce dovedeau ce anume făceau călugăriŃele Misiunii Mary
Knoll în acea Ńară. Mary Knoll acŃionează în multe Ńări şi joacă un rol
hotărâtor în aducerea comunismului la putere în Rhodesia, Mozambic,
Angola şi Africa de Sud.
16. Provocarea unui colaps complet al economiilor mondiale şi
generarea haosului politic total.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
17. Preluarea controlului asupra tuturorr politicilor interne şi externe ale
Statelor Unite.
18. Sprijinirea la maximum a instituŃiilor supranaŃionale, ca
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite (ONU), Fondul Monetar InternaŃional
(FMI), Banca de Acorduri InternaŃionale (BAI), Curtea Mondială şi, în
măsura
ra posibilului, reducerea eficienŃei instituŃiilor naŃionale şi locale,
prin eliminarea lor treptată sau prin aducerea lor sub umbrela
NaŃiunilor Unite.
19. Penetrarea şi subminarea tuturor guvernelor, acŃionând, în
continuare, din interiorul lor, pentru a distruge suveranitatea naŃională
şi integritatea naŃiunilor pe care le reprezintă.
20. Organizarea unui aparat terorist de amplitudine mondială şi
negocierea cu teroriştii ori de câte ori au loc acŃiuni teroriste. Să ne
reamintim că Bettino Craxi a fost
ost cel care a convins guvernele italian şi
american să negocieze cu răpitorii din Brigăzile Roşii ai primului
ministru Aldo-Moro
Moro şi ai Generalului Dozier. Ca un apropo, Generalul
Dozier a primit ordine să nu vorbească despre ceea ce i s-as întâmplat.
Dacă rupe tăcerea, şi din el se va face „un exemplu îngrozitor”, la fel
cum a procedat Kissinger cu Aldo Moro, Ali Bhutto şi Generalul Zia ul
Haq.
21. Preluarea sub control a învăŃământului, cu intenŃia şi scopul de a-l
a că acŃionează în mod subversiv şi concertat pentru a provoca revoluŃii,
distruge complet şi definitiv.
În mod alarmant, o mare parte dintre aceste planuri globale ale
conspiratorilor au fost deja realizate ori sunt pe cale să se
îndeplinească. Cu fonduri nelimitate, cu câteva sute de grupuri de
gândire şi mii de ingineri sociali, cu controlul asupra mass-media,
mass
băncilor
ăncilor şi majorităŃii guvernelor devenit aproape o realitate, putem
vedea că ne confruntăm cu o problemă de proporŃii imense.
Bibiliografie
• What Really Happened in Iran (Ce s-aa întâmplat de fapt în Iran) de John
Coleman, 1985
• The New Conspiracy
onspiracy Reader de Al Hidell şi Joan d’Arc, Citadel Press,
Hensigton Publishing Corporation, 1999
• ConspiraŃii, asasinate şi atentate celebre, de Victor DuŃă, editura Ştefan,
2005
• Mâna lungă a conspiraŃiei, Wilhelm von Angelsdorf, editura Antet,
Ant 2005
• The 60 Greatest Conspiracies of All Time (Cele mai mari 60 de cosnpiraŃii
ale tuturor timpurilor), de Jonathan Vankin şi John Wahlen, 1996.
1996
p. 239
„Prin
Prin haos la ordine”
Paul Iosif - Cluj
Oricât de mult am dori să manifestăm o atitudine de
„corectitudine politică”, trebuie să remarcăm că invaziile
armate şi răsturnarea prin violenŃă a guvernelor unor Ńări
cu resurse economice majore care au avut av loc în ultimii ani
lasă loc unei singure concluzii, oricât de greu de înŃeles şi de
acceptat ar părea ea pentru cei sceptici şi obtuzi: cei care se
află în vârful piramidei puterii politice şi economice vor ca
în lume să existe cât mai mult haos şi cât mai multă
tulburare cu putinŃă.
E
ste deja evident pentru tot mai multă lume că majoritatea
conducătorilor aleşi – în mod aşa-zis
aşa democratic – ai Ńărilor
lumii, mânaŃi de propriile lor interese meschine, preferă să
menŃină în Ńările lor o stare de dezbinare
dezbina şi de criză perpetuă
care le procură o mulŃime de privilegii şi o viaŃă de lux la care cei mai
mulŃi dintre noi am putea doar să visăm. Faptul că ei sunt adesea prinşi
crize economicece şi războaie locale sau mondiale poate părea nefiresc,
cel puŃin pentru mintea unui om animat de bun-simŃ bun şi inteligenŃă,
pentru că astfel, ei îşi pun în pericol chiar propria lor poziŃi
Dar poate aici greşeala de logică este a celor care vor să analizeze
analize
normal, raŃional şi cu bunăvoinŃă aceste situaŃii ieşite din comun. Ei
tind să uite că, deloc întâmplător, persoanle de la vârf – care sunt
adesea înregimentate în secta satanică a francmasoneriei şi sunt
subordonate faŃă de capii acesteia prin jurăminte
jurămint cumplite de credinŃă –
gândesc, simt şi acŃionează diferit de noi, ceilalŃi, care formăm restul
de 99%. Atunci când un individ are drept unică motivaŃie în viaŃă
dorinŃa de înavuŃire cu orice preŃ şi manifestă o sete de putere
nelimitată, nu mai rămâne prearea mult loc pentru respectul semenilor şi
aceştia ajung să fie văzuŃi ca nişte simple animale cu faŃă umană, bune
de pus la jug.
Sperietoarea fanatismului musulman
AŃi auzit probabil de reclama unui film american intitulat în mod
insinuant The Innocence of Muslims (InocenŃa musulmanilor), apărută
pe YouTube şi care îl prezintă pe profetul Mahomed ca pe un asasin
pedofil. Acest film este considerat de către unii naivi ca fiind cauza
unor revolte şi manifestaŃii care au avut loc în toamna anului trecut în
lumea
umea musulmană împotriva Statelor Unite şi care au condus la
moartea, printre alŃii, a lui Chris Stevens, ambasadorul american în
Libia.
Să semnalăm în primul rând că această pseudo-explicaŃie
pseudo simplistă nu
pune la socoteală deceniile de intervenŃie de-ade dreptul imperialistă a
Statelor Unite în Orientul Mijlociu, fie în mod indirect, fie în mod
direct, prin intervenŃiile militare în Irak, Libia şi mai recent în Siria,
prin sprijinul acordat de Statele Unite atât dictatorilor, cât şi guvernelor
din regiune, cunoscute în lume pentru violarea drepturilor omului
(Israel şi Arabia Saudită, de exemplu) şi prin demonizarea arabilor şi a
musulmanilor în general.
Această pseudo-explicaŃie
explicaŃie ignoră de asemenea nivelul substanŃial mai
scăzut al vieŃii economice din Orientul
entul Mijlociu – dar şi dintr-o mare
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
parte a restului lumii – care este un rezultat direct al „gestionării”
discreŃionare şi tiranice, de către factori de putere financiar-bancari din
S.U.A., a zonelor de influenŃă.
Acest context politico-economic şi social este, în mod straniu, cu totul
trecut cu vederea de către mass-media, iar publicul occidental,
dezinformat în mod sistematic, este împins să concluzioneze în mod
pripit că musulmanii sunt cu toŃii nişte extremişti lipsiŃi de orice
raŃiune. Să luăm, de exemplu, Yemenul, unde ambasada americană a
fost asediată în timpul unor recente manifestaŃii. ŞtiaŃi că 10 milioane
de yemeniŃi suferă de foame datorită crizei alimentare, în vreme ce
267.000 de copii suferă de malnutriŃie severă? Guvernul Statelor Unite
prezintă în mod aberant acest popor înfometat ca fiind foarte
ameninŃător pentru securitatea sa, în timp ce armata S.U.A. îl atacă în
mod sistematic cu drone, conform conceptului halucinant al „atacului
preventiv” pe care l-au născocit eminenŃele cenuşii ale administraŃiei
americane pentru a justifica invaziile şi războaiele de cucerire. Acest
gen de acŃiune constituie totodată o provocare, pentru ca apoi, dacă cei
atacaŃi ripostează cumva, să existe un pretext pentru linşajul mediatic şi
defăimarea agresorilor înfometaŃi şi, în ultimă instanŃă, pentru
intervenŃia militară.
Deci, dacă un filmuleŃ de pe YouTube are vreo legătură cu revoltele, el
nu este, la rândul lui, decât un pretext – picătura care umple paharul –
şi nu cauza reală a acestor nemulŃumiri. Cei care sperau să-i provoace
pe musulmani şi-au văzut speranŃele împlinite. Mânia mocnea şi fusese
stârnită deja, mai mult sau mai puŃin artificial, în timpul aşa-zisei
„Primăveri arabe”, în cadrul căreia tiranii locali au fost eliminaŃi –
ironia sorŃii – chiar de către cei care i-au instalat, cu decenii în urmă, la
putere. De data aceasta, mânia protestatarilor era dirijată împotriva
păpuşarilor acestor tirani.
Să luăm acum în considerare filmuleŃul însuşi. Este vorba despre o
producŃie americană, dar nimeni nu ştie dacă filmul căruia pretindea
să-i facă reclamă există într-adevăr. Dacă el nu există, se confirmă
astfel că reclama a fost creată numai cu scopul de a provoca şi de a
oferi un scenariu comod şi simplist pentru mass-media. Nimeni nu pare
să cunoască adevăratul nume al realizatorului. Conform anumitor
informaŃii, această reclamă filmată a fost realizată de Sam Bacile, agent
imobiliar californian, cetăţean israelian şi american.
Alte versiuni îl indică pe Terry Jones, un „pastor” care a comis în
trecut gesturi antiislamice şi despre care se spune că are legături cu
CIA şi cu Mossadul. Ultima versiune arată că adevăratul nume al lui
Sam Bacile este Nakoula Basseley Nakoula şi că nu este realizator, ci
producător. Adevăratul regizor, spun unii, este Alain Roberts, despre
care se ştie că a realizat filme erotice şi al cărui nume real este fie
Robert Brownell, fie Robert Brown.
Mass-media a creat astfel piste false cu privire la sursa reclamei, pentru
ca nimeni să nu-i poată determina adevărata origine. Nu putem spune
decât că niciodată nu iese fum fără foc şi că pentru aflarea adevărului,
răspunsul la întrebarea „Cine sunt cei care beneficiază de pe urma
acestei acŃiuni?” poate fi un indiciu foarte bun. Suspect este şi faptul că
un anume filmuleŃ de pe YouTube a reuşit să se distingă de altele şi să
se facă suficient de cunoscut într-un timp atât de scurt, pentru a aŃâŃa
mânia populaŃiei din numeroase Ńări. Nu de alta, dar există în mod
evident pe YouTube mii de filmuleŃe al căror scop este acela de a răni
sensibilitatea vreunei naŃii de pe planetă, dar care totuşi nu au declanşat
revolte în masă. În plus, ca întotdeauna în astfel de situaŃii, există
indicii că impulsul iniŃial din spatele revoltelor nu a fost deloc unul
spontan.
p. 240
Un oficial în domeniul „antiterorismului” din S.U.A. a declarat că
violenŃele din Benghazi, Libia, erau „mult prea coordonate, chiar în
mod profesionist organizate” pentru a fi spontane. Oficialul a declarat
toate acestea sub protecŃia anonimatului, pentru că nu era autorizat să
vorbească despre aceste incidente în public. Purtătorul de cuvânt al
Parlamentului sudanez, Omar el-Houmidan, a sugerat că se poate ca
atacul să fi fost planificat şi ca răzvrătiŃii să aibă legături cu străinătatea
– aluzie la cercurile oculte ale puterii financiare. „Nu suntem siguri.
Orice este posibil”, a spus el.
O sursă de informaŃii de la faŃa locului, din Libia, a relatat pentru Fox
News că nu a existat nicio manifestaŃie în faŃa consulatului american
din Benghazi înaintea atacului recent – contrazicând afirmaŃiile
administraŃiei Obama, conform cărora agresiunile s-au iscat dintr-un
protest „spontan” împotriva unui film cu caracter antiislamic. „Nu a
fost nicio manifestaŃie şi atacurile nu au fost spontane”, a arătat sursa,
adăugând că atacul „a fost planificat şi nu avea nicio legătură cu
filmul”. Sursa a indicat că asaltul a fost lansat fără niciun avertisment,
în jurul orei 21:35, ora locală, şi a constat din două salve de tir de RPG
(lansatoare de rachete) şi mortiere provenind din două locuri diferite.
Preşedintele Libiei a declarat, de asemenea, că atacul fusese dinainte
planificat. MulŃi analişti şi-au exprimat suspiciunea că reclama face
parte dintr-o operaŃiune psihologică (psy-op) şi că atacul din Benghazi
a fost iniŃiat de agenŃi provocatori, lăsând totuşi deschisă posibilitatea
ca tulburările care au urmat să aibă la bază unele nemulŃumiri legitime
de natură socială, economică şi politică.
Presupunând că acesta ar fi adevărul, se pune atunci întrebarea: de ce,
totuşi, cei de la putere ar risca să atragă în mod deliberat necazurile
asupra lor? Nu cumva intenŃia lor este tocmai aceea de a trece lumea
prin foc şi sabie?
Promotorii regimului satanic al Noii Ordini Mondiale doresc
adoptarea unor legi tiranice pentru a-i subjuga pe ceilalŃi oameni
O posibilă explicaŃie pentru această provocare voită a haosului de către
membrii clicii satanice care se erijează actualmente în elită politico-
economică mondială ar fi pur şi simplu aceea că aceşti psihopaŃi nu-şi
dau seama, în demenŃa lor, că suferinŃa şi distrugerea pe care ei le
provoacă celorlalŃi îi vor afecta, în final, şi pe ei înşişi. Aceşti
plutocraŃi sunt precum germenii patogeni, care parazitează fără să ştie
că vor fi arşi de vii sau îngropaŃi adânc în pământ împreună cu trupul
fiinŃei a cărei moarte au provocat-o.
O altă explicaŃie posibilă – care o completează pe cea de mai sus – este
aceea că plutocraŃii folosesc revoltele, războaiele şi conflictele
provocate chiar de ei ca pe nişte pretexte perfecte pentru a reacŃiona
apoi cu mână de fier în faŃa „haosului”, cu intenŃia de a pune în
aplicare planul lor ascuns de a subjuga apoi întreaga planetă,
instaurând Noua Ordine Mondială a statului fascist unic planetar.
Forma de acŃiune folosită este cea a metodei de şoc masonice: mai întâi
se creează în mod artificial o problemă pentru a obŃine o anumită
reacŃie din partea maselor, iar apoi se impune fără mari proteste
„soluŃia” care este, de fapt, dinainte stabilită. Aşa-zisul „război contra
terorismului” a fost legiferat exact după acest scenariu: mai întâi s-a
pus la cale, chiar de către agenŃii aşa-zişilor „iluminaŃi” din guvernul
american, un atac distrugător asupra turnurilor gemene, apoi atacul a
fost pus în spinarea „teroriştilor internaŃionali” şi în final, sub
acoperirea conceptului de „atac preventiv”, s-a trecut la impunerea
„soluŃiei” dinainte vizate: regimul de teroare, suspendarea drepturilor
civile şi invazia armată a Ńărilor cu guvernanŃi neobedienŃi şi incomozi.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
De unde să începem, având în vedere toate aceste schimbări ale legilor
şi procedurilor care au transformat numeroase Ńări din Occident în state
poliŃieneşti? Printre cele mai recente exemple: Regatul Unit, unde
autorităŃile municipale şi poliŃia au dobândit puteri extraordinare din
motive de „securitate” în timpul Jocurilor Olimpice şi acum nu mai
sunt dispuse să renunŃe la ele. Apoi, Statele Unite, unde Casa Albă a
făcut apel la un judecător federal pentru a fi
imediat reconfirmată puterea preşedintelui
de a menŃine în detenŃie pe termen nelimitat
oricare cetăŃean american, fără ca acesta să
fie acuzat de vreun delict. În cazul Statelor
Unite, este vorba despre trista lege National
Defense Authorization Act [Legea pentru
autorizarea apărării naŃionale] care conferă
guvernului puterea de a aresta în mod
discreŃionar cetăŃenii care sunt doar
suspectaŃi de a avea legături cu teroriştii... şi
de a-i menŃine în detenŃie fără procedura
legală firească. „Suspectat” este aici
cuvântul cheie. Or, dacă oamenii ar fi
închişi pe baza unor simple bănuieli şi
suspiciuni, în scurt timp nu ar mai exista
nimeni care să închidă poarta pe dinafară.
Este genul de demenŃă promovat de Obama,
care în imaginaŃia multora (în mod
inexplicabil) mai face încă parte dintre „cei
buni”.
Să adăugăm la toate acestea acel National Defense Resources
Preparedness Executive Order (ordin executiv referitor la Pregătirea
Resurselor Apărării NaŃionale) de pe 16 martie 2012, lansat de Obama
şi care conferă guvernului puterea de a impune legea marŃială. Noul
decret prezidenŃial statuează că:
– Preşedintele şi miniştrii săi au dreptul de a rechiziŃiona toate
resursele interioare americane, inclusiv alimentele şi apa, cât şi de a
administra întreaga energie şi infrastructurile de transport din interiorul
Statelor Unite. Guvernul poate, de asemenea, să înroleze cu forŃa
cetăŃeni americani în armată şi să-i oblige pe cetăŃenii americani să
realizeze „sarcini necesare” pentru „apărarea naŃională”. Nu a fost
autorizată o supervizare din partea Congresului, cu excepŃia şedinŃelor
de informare. În cazul NDAA, numai preşedintele avea puterea de a
anula libertăŃile legitime ale cetăŃenilor americani. Ceea ce este
extraordinar în noul decret este faptul că această putere supremă este
acordată de preşedinte şi miniştrii care conduc guvernul.
– Secretarul Apărării are autoritate asupra tuturor resurselor acvatice;
– Ministrul ComerŃului are autoritate asupra tuturor serviciilor şi
instalaŃiilor materiale, inclusiv asupra materialelor de construcŃii;
– Ministrul Transporturilor are autoritate asupra tuturor formelor de
transport civil;
– Ministrul Agriculturii are autoritate asupra resurselor şi exploatărilor
alimentare, resurselor fitosanitare, cât şi asupra distribuirii naŃionale a
produselor agricole;
– Ministrul SănătăŃii şi al Serviciilor sociale are autoritate asupra
tuturor resurselor sanitare;
-Ministrul Energiei are autoritate asupra tuturor formelor de energie.
p. 241
Cunoscând faptul că „elitele” politice şi economice ne gestionează deja
viaŃa după bunul lor plac, în vreme ce fac totul ca masele să creadă că
mai au, cel puŃin într-o anumită măsură, libertăŃi individuale – chiar
dacă este vorba doar de anemica „libertate” de a alege între Apple şi
Windows sau între Coca-Cola şi Pepsi – este totuşi descumpănitor să
vezi ce mai rămâne din drepturile civice, nu numai în Orientul Mijlociu
sau în Ńările în curs de dezvoltare, ci chiar în
S.U.A., în inima imperiului.
Ne putem pune deja întrebarea: ce situaŃie mai
vor plutocraŃii să însceneze, pentru ca apoi să
aibă pretextul pentru a lua acele măsuri
definitive pentru a înlănŃui întreaga lume?
Descoperim, în această direcŃie, un indiciu
semnificativ într-un articol politic semnat
slugarnic de zeci de oameni de ştiinŃă şi
publicat în revista Science din 15 martie 2012.
Articolul susŃine că singura posibilitate de a
combate aşa-zisa „încălzire climatică
antropică” este aceea de a impune un guvern
mondial, care ar trebui să aibă „o mână fermă
în ceea ce priveşte puterile sale executive
transnaŃionale.” Pretinsa „încălzire climatică”
este, în mod evident, doar un aspect al
fenomenului mai vast de modificare climatică
ce ar putea antrena, de exemplu, exact
contrariul, adică o eră glaciară. În plus, argumentele aduse de feluriŃi
indivizi din spectrul politic în favoarea încălzirii climatice de origine
antropică sunt, în cel mai bun caz, fructul necopt al unei ştiinŃe
încropite în pripă, iar în cel mai rău caz constituie o gigantică
înşelăciune. Dar ceea ce pare interesant în articolul din Science este
ideea că ceva din afara planetei, care depăşeşte de departe capacitatea
de control a fiinŃelor umane, ar ameninŃa viaŃa pe glob şi că din această
cauză avem nevoie, vezi Doamne, tocmai de un guvern unic mondial
care să ne conducă cu mână de fier pentru a face faŃă acestui pericol
iminent.
De ce se grăbesc agenŃii aşa-zişilor „iluminaŃi” să provoace
dezbinare şi haos
Cum putem înŃelege faptul că majoritatea guvernanŃilor se comportă ca
nişte simple marionete ale aşa-zişilor „iluminaŃi” şi că acŃionează în
ultimul timp într-un mod atât de distructiv şi de autodistructiv totodată,
semănând germenii războiului, ai revoltei şi ai nemulŃumirilor în
întreaga lume?
La o primă vedere, acesta ar putea fi pur şi simplu rezultatul naturii lor
psihopate sau al complicităŃii lor la un complot care vizează să impună
o „Nouă Ordine Mondială” globală tiranică, prin provocarea într-o
primă etapă a haosului general. Dar acestea nu explică de ce fac
eforturi atât de mari în această direcŃie tocmai în perioada actuală, şi de
ce par atât de presaŃi să realizeze ce şi-au propus. Motivul grabei este,
cred unii, că aceşti psihopaŃi sunt conştienŃi (într-o anumită măsură) de
incapacitatea lor de a gestiona simultan ameninŃarea unui posibil
cataclism cosmic şi trezirea tot mai amplă a conştiinŃei oamenilor de pe
această planetă, confruntaŃi cu crizele financiare şi alimentare
provocate artificial, care sunt tot mai greu de suportat. Adevărul este că
planurile lor satanice se năruie unul câte unul şi aceasta îi face să
acŃioneze cu disperare, în speranŃa nebunească de a reuşi totuşi, într-un
fel sau altul.
Ultimii ani ne-au făcut martorii a numeroase fenomene catastrofice,
care chiar dacă nu indică o modificare climatică majoră, aşa cum
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
afirmă unii, în orice caz întregesc un scenariu de-a dreptul apocaliptic:
ploi torenŃiale şi inundaŃii, secete cum nu au mai fost vreodată şi
incendii în păduri, furtuni violente şi uragane, viscole care apar în mod
inexplicabil, tornade care se formează în locuri unde nu ar avea de ce
să o facă, creşterea frecvenŃei cutremurelor de pământ şi a erupŃiilor
vulcanice... este suficient să aruncăm o privire la rubrica Earth
Changes (Modificări Terestre) pe site-ul www.sott.net şi ne vom
edifica. Deşi criza alimentară provine în mare parte direct din
intenŃionata gestionare dezastruoasă a economiei de către elitele
financiare, ea este, în parte, provocată şi de climă. Statele Unite sunt
cel mai mare exportator de produse alimentare din lume, şi totuşi
suferă de cea mai cumplită secetă de jumătate de secol.
Producătorii de porumb au trebuit să abandoneze cultivarea unor
câmpuri de mărimea Belgiei sau a Luxemburgului. Acest fapt a avut un
impact direct asupra preŃurilor alimentelor şi va conduce la penurie de
produse alimentare în anul următor. Balcanii au suferit, de asemenea,
de pe urma celei mai cumplite secete din ultimii 50 de ani, rezultatul
urmând să se vadă în preŃurile alimentelor. De fapt, toate acestea s-au
petrecut pretutindeni în lume: au fost întocmite rapoarte care trag un
semnal de alarmă în privinŃa gravelor riscuri de lipsă a apei, în timp ce
organizaŃia Oxfam şi ONU se pregătesc pentru eventualitatea unei a
doua crize alimentare mondiale în următorii cinci ani.
PreŃul alimentelor de bază precum porumbul şi grâul a crescut cu
aproape 50% pe pieŃele internaŃionale începând din iunie, fenomen în
parte provocat artificial şi în parte declanşat de secetele severe din
Statele Unite şi Rusia şi de ploile musonice slabe din Asia. Mai mult
de 18 milioane de oameni se confruntă deja cu o gravă penurie
alimentară în Sahel. Oxfam a avertizat că creşterea bruscă a preŃurilor
va avea un impact devastator asupra Ńărilor în curs de dezvoltare,
printre care mai multe regiuni din America Latină, Africa de Nord şi
Orientul Mijlociu, care depind în mare măsură de importurile
alimentare. Penuriile alimentare din 2008 au condus la tulburări civile
în 28 de Ńări.
Revoltele şi tulburările civile care urmează după creşterea preŃurilor la
produsele alimentare sunt inevitabile. Ele sunt prevăzute să apară cu o
certitudine matematică. Chiar dacă nu Ńinem seama de alte catastrofe
naturale potenŃiale, cum ar putea să nu ne afecteze criza alimentară? De
fapt, ea a început deja.
Putem spune că nivelul nebuniei din lume a crescut de la începutul lui
septembrie 2012, având în vedere faptele pe care le-am descris aici. Ca
o coincidenŃă semnificativă, în această perioadă au apărut mai multe
semne indicând evenimente cosmice neobişnuite. Mai precis, a existat
un flash pe Jupiter, care ar putea corespunde foarte probabil unui
asteroid sau impactului cu o cometă. Deşi anumite ştiri au urmărit să
minimalizeze evenimentul, afirmând că era vorba despre un „mic”
asteroid sau că acesta nu a lăsat nicio urmă la impactul cu Jupiter, spre
deosebire de cometa Shoemaker-Levy din urmă cu aproape două
decenii, fapt este că flash-ul a fost major, astfel că indiferent ce obiect
cosmic a fost responsabil pentru acest impact, el ar fi distrus civilizaŃia
umană dacă s-ar fi ciocnit cu planeta noastră.
Un fragment de cometă a explodat, de asemenea, pe cerul sud-vestic al
Americii, deşi explicaŃia aberantă care a fost oferită de mass-media
este că ar fi fost vorba despre un „proiectil”. De ce guvernul american
ar vrea să ascundă un eveniment natural precum acesta? Probabil
pentru a împiedica populaŃia să conştientizeze faptul că frecvenŃa unor
asemenea impacturi este tot mai mare. De fapt, în toamna aceasta ne-au
atins uşor doi asteroizi din apropierea Pământului (Near Earth
Objects/NEO) ce au dat naştere următoarelor comentarii dintr-un
comunicat al lui Bob Berman, colaborator la serviciul telescopului
p. 242
robot Slooh şi editorialist la Astronomy Magazine: „Obiectele NEO ne
tot lovesc în ultimul timp şi nu sunt detectate decât atunci când sunt
practic deasupra noastră. Acest fapt ilustrează necesitatea unei
supravegheri continue şi mai performante, pentru siguranŃa propriului
nostru viitor... Nu se pune problema să aflăm dacă, ci mai degrabă
când ne va lovi un asemenea obiect şi care vor fi dimensiunea şi viteza
sa.”
Lipsa informaŃiilor statistice disponibile public face dificilă evaluarea
exactă a frecvenŃei tot mai mari cu care întâlnim asemenea corpuri din
spaŃiu, dar avem indicii suplimentare datorită creşterii norilor
noctilucenŃi. NASA a recunoscut recent că unul dintre elementele-
cheie ale acestor nori care strălucesc în noapte ar fi „fumul” sau praful
lăsat de un meteorit sau de fragmente de cometă care intră arzând în
atmosfera terestră.
În ultimul timp, norii noctilucenŃi au devenit mai luminoşi şi pot fi
observaŃi la diverse latitudini pornind de la Poli. Chiar dacă ni se spune
că ei reprezintă „un mister”, nu este nevoie să fii un geniu pentru a
înŃelege că vizibila minge de foc dezvăluie o creştere a numărului de
fragmente de meteoriŃi sau comete care ne bombardează planeta, ceea
ce arată că planeta noastră şi chiar sistemul solar însuşi sunt pe cale să
traverseze o regiune spaŃială caracterizată de o densitate mai mare de
„resturi” cosmice.
Probabil că există o lipsă de informaŃii statistice disponibile public
despre aceste obiecte din spaŃiu, dar este evident că elita politico-
financiară a mandatat persoane pentru a urmări acest gen de fenomene.
Cei care conduc din umbră planeta sunt conştienŃi de această
ameninŃare din spaŃiu şi sunt în gardă cu privire la posibilitatea unei
catastrofe ce s-ar datora în acelaşi timp câmpului de „mine cosmice” pe
care Terra este pe punctul de a-l traversa şi prăbuşirii socio-economice
care ar putea urma atunci când oamenii vor descoperi că ne aflăm în
faŃa tirului cosmic?
Cu siguranŃă, membrii clicii de la vârful francmasoneriei mondiale au
calculat că masele nu vor mai înghiŃi la nesfârşit minciunile lor, o dată
ce vor fi confruntate cu o situaŃie extremă, pe viaŃă şi pe moarte. Se
pare că ei au tras concluzia că orchestrând instabilitatea socială şi
semănând haosul prin intermediul războaielor, revoltelor şi crizelor
economice, pot deturna atenŃia oamenilor şi le pot secătui resursele, în
vreme ce „strâng şurubul“ folosind politica paşilor mici şi menŃin
situaŃia sub control, chiar şi în eventualitatea unei confruntări
catastrofale cu realitatea cosmică. Ceea ce uită ei este că, chiar dacă ei
sunt orbiŃi de patima puterii şi posesiunii, Dumnezeu totuşi există şi...
nepătrunse sunt căile Domnului!
În ultima vreme, şi tobele de război s-au auzit mult mai insistent:
Statele Unite şi Israelul au ameninŃat, amândouă, că vor lansa un atac
împotriva Iranului, ale cărui consecinŃe vor fi dezastruoase. Drept
răspuns, comandantul ForŃei Aeriene din Corpul Gardienilor RevoluŃiei
Islamice (CGRI), generalul Amir Ali Hajizadeh, a avertizat că un atac
militar al Statelor Unite şi Israelului împotriva Iranului ar declanşa,
fără îndoială, datorită amplorii contraatacului, un al Treilea Război
Mondial: „Vedem că Statele Unite şi regimul sionist se sprijină
reciproc şi nici nu ne putem imagina că regimul sionist ar iniŃia un
război fără susŃinerea Statelor Unite. Din acest motiv, dacă ar izbucni
un război, vom lupta cu ambele părŃi şi vom ataca şi bazele americane.
Dacă s-ar petrece astfel, vor avea loc o serie de incidente neprevăzute
ce ar putea scăpa de sub control şi un asemenea război s-ar putea
transforma într-un al Treilea Război Mondial. Aceasta înseamnă,
desigur, că anumite Ńări ar putea intra în război alături de sau
împotriva Iranului.”
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Dacă ar fi atacat, Iranul ar viza simultan Ńinte americane şi israeliene,
inclusiv baze militare ale Statelor Unite situate în Ńările vecine (de
exemplu în Irak, Afghanistan, Pakistan şi în statele din Golf).
Pregătirea activă a unui război împotriva Iranului este în desfăşurare de
opt ani. Din 2005, Statele Unite şi aliaŃii lor, printre care partenerii
NATO şi Israelul, sunt implicate în desfăşurarea masivă şi depozitarea
unor sisteme de arme avansate. Este vorba despre un efort coordonat al
Pentagonului, al NATO şi al forŃelor militare israeliene de „apărare”
împotriva Iranului. Mai multe state partenere care nu sunt membre ale
NATO, printre care statele arabe limitrofe, sunt de asemenea implicate
(membrii „dialogului mediteranean” al NATO şi ai IniŃiativei de
Cooperare de la Istanbul). Un fapt foarte straniu: departe de a fi
prezentat opiniei publice ca o ameninŃare la adresa umanităŃii, războiul
împotriva Iranului este înfăŃişat în mod diabolic în presă ca o acŃiune
aşa-zis „umanitară”. Dezinformarea mediatică a atins apogeul şi
mijloacele mass-media occidentale cheamă în mod deschis la război!
Cuvântul de ordine pare a fi „eliminarea” Republicii Islamice.
Iranul deŃine resurse militare semnificative şi represaliile lui împotriva
Ńărilor apropiate de frontierele sale, mai ales Israelul, ar putea fi
devastatoare. Generalul-maior Mohammad Ali Jafari, comandantul şef
al CGRI, a afirmat: „Este posibil să izbucnească războiul, dar dacă
sioniştii întreprind ceva, acesta va fi începutul anihilării lor şi punctul
final al istoriei lor.” Adjunctul său, generalul de brigadă Hossein
Salami, a avertizat că orice atac al regimului sionist împotriva
Republicii Islamice Iran ar oferi Teheranului o ocazie de a-l şterge de
pe faŃa pământului: „Dacă sioniştii se angajează într-o luptă împotriva
Iranului, aceasta va oferi o ocazie istorică Republicii islamice de a-i
şterge de pe harta lumii. AmeninŃările regimului sionist nu ne
îngrijorează. Cum vrea el să reprezinte o ameninŃare pentru Republica
Islamică a Iranului? Puterea noastră defensivă se bazează pe strategia
noastră de apărare, care porneşte de la premisa că ne angajăm într-o
luptă gigantică împotriva unei coaliŃii conduse de Statele Unite.”
La rândul lui, comandantul-şef al forŃelor armate iraniene, generalul
maior Seyed Hassan Firouzabadi a avertizat şi el că Teheranul va
riposta la orice atac împotriva Ńării sale printr-o reacŃie „imediată” şi
„continuă”: „Nu ne simŃim ameninŃaŃi de mascarada declaraŃiilor
făcute de conducătorii sionişti, pentru că ei sunt nişte creaturi teribil
de speriate, care vorbesc într-una doar pentru că ştiu că reacŃia
Iranului la ameninŃări va fi imediată şi neîntreruptă. De altfel, oficialii
regimului sionist au declarat în estimările lor că Israelul nu poate
conduce operaŃiunile militare împotriva Iranului şi nici nu este
necesar.”
În ultimele luni, declaraŃiile războinice ale Israelului au răsunat mai
răspicat decât de obicei, vizând Iranul şi alte câteva obiective de pe
lista neagră a Israelului, precum Hezbollah-ul, Libanul şi Siria.
Israelului îi place, se pare, să provoace la război de două ori pe
săptămână. A fi ameninŃat şi a ameninŃa face parte din identitatea sa,
iar a înspăimânta masele a devenit un fel de sport naŃional al
politicienilor israelieni. Problema este că uneori ei chiar vorbesc serios,
iar cu această ocazie, ameninŃările lui Benjamin Netanyahu şi Ehud
Barak au fost mai vehemente decât de obicei, ceea ce a trezit anumite
nelinişti. De altfel, dacă luăm în considerare modul în care au acŃionat
până acum, aceşti politicieni nici nu par a fi indivizi prea paşnici.
De cele mai multe ori, guvernul israelian face tot ce poate pentru a nu
se implica în mod direct în aceste războaie, pe care cel mai adesea
Statele Unite le poartă în locul său, în afara cazului când este vorba de
un război împotriva unor duşmani care nu au tancuri, elicoptere sau
rachete, sau care sunt, în cea mai mare parte, înarmaŃi cu rachete
artizanale şi... pietre, ca în Gaza sau Cisiordania. În ceea ce priveşte
Iranul, conducătorii israelieni nu-şi doresc nimic mai mult decât să-i
p. 243
vadă pe americani mergând la război în locul lor, în timp ce ei fac
aranjamente de culise.
Totuşi, Barack Obama a fost mai degrabă preocupat de alegerile
prezidenŃiale şi a preferat să nu se implice într-o nouă aventură
militară. Ca dovadă a faptului că potentaŃii din administraŃia SUA încă
aşteaptă un moment favorabil pentru războiul cu Iranul, recent a fost
redusă anvergura unui exerciŃiu militar programat să se desfăşoare
împreună cu Israelul. Pe de o parte, în niciunul dintre discursurile
oficialilor din Statelor Unite sau Israel despre programul nuclear
iranian nu se afirmă existenŃa unor dovezi că acest program ar fi altfel
decât paşnic. Pe de altă parte, chiar dacă programul nuclear iranian ar
avea scopuri militare, nici Israelul şi nici Statele Unite nu au autoritatea
morală de a-l critica, date fiind acŃiunile militare agresive ale celor
două state.
De remarcat că discursul israelian susŃine că de această dată, Israelul
este gata să acŃioneze chiar de unul singur dacă este necesar. Fie că
această ameninŃare este doar praf în ochi, fie că liderii israelieni chiar
au intenŃia să o facă, acesta este un alt exemplu semnificativ despre
modul în care cei care conduc lumea caută producerea haosului, chiar
cu riscul propriei distrugeri.
În mod retoric şi ironic totodată, unii analişti se întrebau dacă
Netanyahu nu îşi dă seama că, deşi are la dispoziŃie armata cea mai
puternică din Orientul Mijlociu, micul său stat rămâne totuşi foarte
vulnerabil. Nu există prea multe locuri în care să te poŃi refugia într-un
stat de mărimea oraşului New Jersey. Câte atacuri cu bombe poate
suporta teritoriul Israelului? Oricare ar fi dimensiunea pagubelor pe
care Israelul le poate provoca altora, un război de amploare ar fi pentru
el un act sinucigaş.
„Facilitarea cantitativă” (Quantitative Easing) sau apocalipsa
măsurilor financiare disperate ale aşa-zişilor „iluminaŃi”
Agentul aşa-zişilor „iluminaŃi”, Ben Bernanke, a declarat la 13
septembrie 2012 că Banca Rezervei Federale va tipări atâŃia bani câŃi
va considera că sunt necesari, pornind din acel moment. Banca
Rezervei Federale a anunŃat recent că va cumpăra titluri de credit în
valoare de 40 de miliarde de dolari pe lună, fără limită în timp.
Expresia „Quantitative Easing 3” („Facilitare cantitativă 3”) nu
înseamnă nimic pentru neiniŃiaŃi. Pe scurt, este vorba despre tipărirea
suplimentară, am putea spune la rotativă, a unei imense cantităŃi de
dolari fără nicio acoperire şi fără valoare, în încercarea disperată de a-şi
acoperi cheltuielile. Deci stăpânii Băncii Rezervei Federale vor emite
dolari ex nihilo, folosind „maşina de tipărit bilete de bancă”. Este, de
altfel, a treia operaŃiune de acest gen după 2008. În timpul QE1
(Quantitative Easing 1), din 2008, Banca Rezervei Federale a emis 2
milioane de miliarde de dolari americani (2x1015). Banca Angliei: 375
miliarde de lire sterline (375x109). Banca Japoniei: 55 de miliarde de
yeni (55x109). Banca Centrală Europeană (BCE): 60 de miliarde de
euro (6x1010). Acestea sunt nişte cifre astronomice, apărute din neant
şi introduse în sistemul bancar. Aceeaşi operaŃiune a mai fost realizată
şi în 2010, prin QE2, în timpul căreia Banca Rezervei Federale a emis
600 de miliarde de miliarde de dolari americani suplimentari (6x1020).
După cum a anunŃat Banca Rezervei Federale, QE3 este un program de
emitere monetară permanentă, şi aceasta până în momentul când
economia S.U.A. „iese din criză“. Putem decela aici un punct de
convergenŃă cu situaŃia din Zona Euro. De fapt, statutele Mecanismului
European de Stabilitate (MES) sunt antidemocratice, pentru că obligă
statele din zona euro să finanŃeze sistemul de „stabilitate” la iniŃiativa
exclusivă a MES şi să scoată din buzunar în 15 zile suma decisă cu
uşile închise de agenŃii stăpânilor din umbră ai lumii, fără ca nici
guvernele, nici parlamentele să aibă vreun cuvânt de spus. Acesta este
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
un adevărat puci al instituŃiilor or financiare cu consimŃământul şi al boabelor de soia, care sunt esenŃiale pentru hrana
hran a milioane de
ansamblului guvernelor din zona euro! SituaŃia a scăpat oricărui oameni, a început să crească. Tipărind mai mulŃi bani, Banca Rezervei
control democratic, atât în S.U.A., cât şi în Europa, şi ne plasează de Federale subminează de asemenea valoarea dolarului pe pieŃele
facto în mâinile şi la bunul plac al unor plutocraŃi fără scrupule şi fără monetare, ceea ce va avea un impact semnificativ în Europa, Ńinând
DUMNEZEU, dornici rnici să facă din locuitorii planetei nişte sclavi. cont de creşterea euro. Aceasta va antrena
antren tot mai multe reduceri ale
exportului şi o creştere a şomajului, în timp ce firmele vor face faŃă din
Astăzi, tentaŃia aşa-zişilor
zişilor „iluminaŃi” de a pune în funcŃiune maşina de ce în ce mai greu concurenŃei.
tipărit bani este cu atât mai mare, cu cât China şi Arabia Saudită au
fonduri suverane enorme în dolari, iar S.U.A. şi Europa au datorii Planul de acŃiune al bancherilor internaŃionali este unul disperat şi
enorme. Această spirală infernală va acŃiona ca o gaură neagră totodată demonic: parazitismul asociat cu jefuirea sistematică şi
înfometată! De fapt, „nevoia de recapitalizare bancară” a băncilor sărăcirea populaŃiei.
centrale nu semnifică decât un singur lucru: sistemul bancar este pe
moarte, se află sub perfuzie şi are nevoie de afluxuri
uxuri neîncetate de bani
proaspăt creaŃi pentru a continua să supravieŃuiască. Datorită acestei
inflaŃii monetare, valoarea principalelor monede este în cădere liberă Feudalism...Capitalism...
exponenŃială în raport cu valori tangibile ca aurul şi argintul. Lovitura Noua Ordine Mondială!
de stat mondialăă este deci pe cale să devină permanentă şi intrăm într-o
într
fază al cărei rezultat, din punct de vedere istoric, a fost întotdeauna
războiul.
Angela Anghel - Bucureşti

Parazitismul financiar şi jaful sunt „noua armă”, veche de când
lumea, a bancherilor
Decizia anunŃată de Consiliul dee supraveghere al băncii centrale a
Statelor Unite (Banca Rezervei Federale) de a furniza o susŃinere
nedefinită pieŃelor financiare printr-un
un al treilea plan de Quantitative
Easing (QE3), alături de o decizie anterioară a Băncii Centrale
Europene (BCE) de a interveni pe pieŃele de obligaŃiuni, marchează o
nouă etapă în prăbuşirea economiei capitaliste mondiale, care a debutat
cu prăbuşirea băncii Lehman Brothers. Deciziile luate de principalele
bănci centrale de a introduce mai mulŃi bani în sistemul financiar
finan
mondial înseamnă că la patru ani după ce pieŃele financiare s-aus aflat
pe marginea prăpastiei în 2008, nu mai există nicio altă perspectivă de
Sociologul american Immanuel Wallerstein anunŃă trecerea la
un nou sistem de organizare socială, economică şi politică a omenirii,
comparând actuala criză financiară cu momentul prăbuşirii
feudalismului şi instaurarea capitalismului. Într-un
Într interviu acordat
ziarului Le Monde, el demonstrează că acest moment era prevăzut
prevă şi
cunoscut, însă a fost amânat în mod forŃat de cei care guvernează
lumea. În acelaşi context, el arată că în realitate „progresul continuu
economic” de care fac atâta paradă guvernanŃii nu este real. Fără a o
numi explicit Noua Ordine Mondială, Immanuel
Imman Wallerstein prevede
instaurarea unui „sistem de exploatare şi mai violent decât
capitalismul”, o nouă ordine socială.

F
ost preşedinte al AsociaŃiei InternaŃionale de Sociologie,
revenire la ceea ce altădată era considerat a constitui aşa-numitele
aşa
profesor universitar la Universitatea Binghamton şi cercetător la
„condiŃii normale”.
Universitatea Yale, Immanuel Wallerstein este cunoscut la nivel
mondial drept un analist al evenimentelor sociale, politice şi economice
cŃiunea Băncii Rezervei Federale va reduce
Conform teoriei, acŃiunea la scară globală, mondială. În 2005 a fondat Centrul Fernand Braudel
dobânzile la toate nivelurile, făcând tentativa de a investi mai pentru studiul Economiei, Sistemelor Istorice şi CivilizaŃiei.
Civi Iată ce
atrăgătoare pentru corporaŃii şi conducând atât la o creştere economică, dezvăluie el într-un
un interviu acordat ziarului Le Monde pe 12 octombrie
cât şi la o creştere a numărului locurilor de muncă. Dar, aşa cum ştiu 2008:
foarte
te bine Bernanke şi stăpânii săi din umbră, în realitate aceste
promisiuni deşarte sunt doar pentru amăgirea populaŃiei, nefiind
„Fernand Braudel spunea că istoria omenirii se împarte în «cicluri
realizabile.
temporale de lungă durată», dominate de anumite sisteme de
organizare socială, cum sunt spre exemplu feudalismul sau
InstituŃiile financiare continuă să acumuleze profituri care nu servesc la capitalismul. Acestea se împart la rândul lor în faze mai scurte, numite
finanŃarea unor noi investiŃii productive,
ive, ci sunt canalizate spre vaste de Braudel «cicluri temporale conjuncturale», descrise de economişti
rezerve de lichidităŃi destinate speculaŃiilor. Mai mult, tăierea precum Nicolas Kondratieff şi Joseph Schumpeter.
cheltuielilor guvernamentale atât în Europa, cât şi în Statele Unite, va
conduce la reducerea salariilor şi la creşterea şomajului. BCE a impus
În mod clar, astăzi ne aflăm în faza B a unui astfel de ciclu, exact aşa
condiŃia prealabilă
realabilă ca guvernele de la care ea cumpără obligaŃiuni să
cum a fost el descris de Kondratieff. Această fază a început acum mai
introducă în schimb măsuri de austeritate vizând reducerea cheltuielilor
bine de 25 de ani, şi a urmat evident unei faze A, care a durat din 1945
şi creşterea şomajului. Decizia Băncii Rezervei Federale nu are deloc
până în 1975 şi a fost considerată cea mai lungă de acest tip, din cei
drept scop „relansarea” în vreun fel a economiei. Aplicarea
Ap sa pe piaŃă
500 de ani
ni de istorie a sistemului capitalist.
vizează mai degrabă creşterea cursului acŃiunilor şi al titlurilor
garantate cu active, făcând să crească profiturile corporaŃiilor, în
primul rând ale băncilor şi instituŃiilor financiare. În faza A este generat profit prin producŃie materială, industrială sau de
alt tip. În faza B, capitalismul este nevoit, pentru a continua, să
genereze profit (ceea ce în mod obişnuit se numeşte creştere
Pe plan mondial, efectele vor fi cât se poatee de nefavorabile atât asupra
economică), să mute accentul de pe aspectele de producŃie pe cele
condiŃiilor sociale şi economice ale muncitorilor, cât şi asupra săracilor
financiare şi să se refugieze în speculaŃii. De peste 30 de ani, statele
lumii. Imediat după ce decizia a fost anunŃată, cursul petrolului şi al
lumii se îndatorează masiv. În prezent, parcurgem ultima porŃiune a
aurului au crescut brusc, semnalând o nouă serie de speculaŃii asupra
unui faze B, perioadă în care declinul virtual devine real. Toate T
produselor.
r. Aceasta va influenŃa preŃurile carburanŃilor pentru
aspectele muşamalizate până acum ies la iveală şi explodează unul
transport, dar şi pentru bucătărie şi încălzire şi va provoca inflaŃia în
după altul, asemeni unor bulgări de zăpadă care au devenit imenşi pe
cazul produselor alimentare de bază. Deja preŃul porumbului, al grâului
măsură ce se rostogoleau şi ajungând la baza pantei mătură totul în
p. 244 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
cale. Asistăm la falimente în lanŃ, la o creşteree a şomajului şi la o
cădere economică sensibilă.
Însă astăzi acest moment de final al fazei B coincide cu o perioadă de
tranziŃie între două sisteme de lungă durată «cicluri temporale de lungă
durată» cum le numeşte Braudel), lucru care agravează
fenomenul. Cred că am intrat de vreo 30 de ani în faza de încheiere a
sistemului capitalist. Ceea ce diferenŃiază în mod fundamental această
fază de succesiunea neîntreruptă de cicluri conjuncturale anterioare
este faptul că sistemul capitalist nu mai reuşeşte să îşi menŃină
stabilitatea, condiŃie indispensabilă pentru ca un sistem să existe.
Spun sistem în sensul dat acestui termen de fizicianul şi chimistul Ilya
Prigogine. Când un sistem, de orice tip ar fi el, biologic, chimic sau
social deviază prea des şi prea mult de la starea sa de stabilitate, el nu
mai reuşeşte să îşi regăsească echilibrul şi asistăm atunci la o scindare.
SituaŃia devine haotică, incontrolabilă pentru forŃele care o dominau
până atunci şi apare conflictul. În acest caz însă lupta nu se dă între
susŃinătorii şi adversarii sistemului, ci între părŃile care îl compun,
fiecare încercând să determine forma care va urma. O astfel de
perioadă poate fi cel mai bine descrisă prin cuvântul criză. Ei bine, da.
Suntem în criză. Capitalismul a ajuns la final.
Ne-am
am putea întreba de ce nu are loc o nouă mutaŃie a capitalismului,
aşa cum a fost până acum când s-aa trecut de la capitalismul de piaŃă la
capitalismul industrial şi apoi de la capitalismul industrial la cel
financiar. Capitalismul este omnivor,
ivor, el se hrăneşte cu profit, dar
înghite mai ales profitul care la un moment dat este cel mai mare şi cel
mai important. Nu se mulŃumeşte cu mizilicuri, cu profiturile
marginale, din contră, pe acestea caută să le maximizeze construind
monopoluri. Eu consider
nsider că posibilităŃile reale de acumulare ale acestui
sistem şi-au
au atins limitele. Încă de la naşterea sa în a doua jumătate a
secolului al XVI-lea capitalismul s-aa hrănit cu diferenŃa de bogăŃie
dintre un Centru, unde erau colectate profiturile şi periferiile
perif acestuia
(nu neapărat geografice) care deveneau din ce în ce mai sărace.
Din acest punct de vedere, revenirea economică a Asiei de Est, Indiei şi
Americii latine (periferiile) constituie o provocarea de netrecut pentru
genul de economie creat de Occident
cident (Centrul), care nu mai reuşeşte
acum să controleze costurile acumulării. Cele trei grafice mondiale ale
costului mâinii de lucru, costului materiilor prime şi al impozitelor au
fost în continuă creştere în ultimele decenii, şi este vorba de o creştere
creşte
puternică. Scurta perioadă neoliberală care este pe cale să se încheie a
creat o aparentă inversare a acestei tendinŃe, căci dacă comparăm
graficele, reiese că aceste costuri erau într-adevăr
adevăr mai scăzute în 1990
decât în 1970, dar cu mult mai mari decât cele din 1945.
De fapt, ultima perioadă de acumulare a Centrului, «cei treizeci de ani
de creştere economică glorioasă» a fost posibilă doar pentru că statele
keynesiene (n.n. un nou concept creat de economistul John Maynard
Keynes) şi-au pus forŃele în serviciul
erviciul capitalului. Dar şi aici, s-a
s ajuns
la o limită. În istoria omenirii există multe exemple de cest gen, contrar
poveştii propagate în secolul al XIX-lea lea a unui progres continuu şi
inevitabil. Prefer să adopt teza progresului posibil, decât pe cea a
progresului ineluctabil. BineînŃeles nu neagă nimeni că dintre toate,
sistemul capitalist a ştiut să producă într-unun mod cu totul extraordinar
şi remarcabil cele mai multe bogăŃii şi bunuri. Atunci când se vorbeşte
despre acestea, nu se pune însă şi problema ema pierderilor pe care acest
proces el le-aa provocat. Vorbim mai ales de pierderi pentru mediu şi
pentru oameni. Singurul Bine este cel care e bun pentru un număr cât
mai mare de oameni,
i, dacă nu chiar pentru toŃi.
Acestea fiind spuse, recenta criză seamănă nă cel mai bine cu prăbuşirea
sistemului feudal din Europa de la sfârşitul secolului al XV-lea XV şi
începutul secolului al XVI-lea lea şi înlocuirea acestuia cu sistemul
p. 245
capitalist. Această perioadă, care a culminat cu războaiele religioase, a
văzut prăbuşindu-see puterea autorităŃii senioriale asupra comunităŃilor
Ńărăneşti şi a oraşelor. În sânul acestora au apărut însă, mai întâi prin
tatonări, apoi la scară tot mai largă, soluŃiile care în final au dus la
constituirea unei noi ordini sociale şi economice: capitalismul.
capi
Perioada de distrugerea a valorilor vechiului sistem care încheie o fază
B a unui ciclu Kondratieff durează în general între doi şi cinci ani. În
momentul în care se poate obŃine din nou un profit real se intră într-o
într
nouă fază A a unui nou ciclu.u. Însă acum, această trecere coincide şi cu
o criză a sistemului de organizare socio-economică,
socio lucru care a făcut
să intrăm într-oo perioadă de haos pe care actorii principali, cei din
fruntea statelor şi a marilor corporaŃii declară că vor face tot ce le
l este
în putinŃă pentru a o rezolva şi a restabili echilibrul. Este însă foarte
probabil că nu vor reuşi aceasta.
Unii dintre ei ştiu deja că trebuie pus în loc ceva complet nou.
Traversăm o perioadă unică, în care criza îi face pe cei puternici
neputincioşi
incioşi şi lasă loc manifestării liberului arbitru al fiecăruia. Există
acum un anumit interval de timp în care fiecăruia dintre noi i se oferă
ocazia de a influenŃa viitorul prin acŃiunile sale. Câtă vreme acest viitor
este dat de suma unor acŃiuni individuale
indivi imprevizibile, este imposibil
să prevedem ce model se va impune în final (n.n. de aceea guvernul din
umbră încearcă să obŃină un cât mai mare control şi o cât mai mare
standardizare). După cum merg însă lucrurile, eu consider că este
foarte posibil săă vedem instalându-se
instalându un sistem de exploatare şi mai
violent decât capitalismul. Istoria ne arată că Centrul a avut tendinŃa să
migreze către Vest, din bazinul mediteranean către coasta Atlantică a
Europei şi apoi spre SUA. Continuând în aceeaşi direcŃie, mă întreb
dacă noul sistem nu va avea cumva centrul în China.
În aşteptare, consecinŃele crizei actuale vor fi enorme, în măsura în
care stăpânii sistemului vor încerca să se folosească de prăbuşirea
hegemoniei lor. Mă gândesc că majoritatea americanilor nu vor accepta
ceea ce e pe cale să se petreacă, aşa că ne aşteptăm să apară conflicte
interne în SUA, aşa cum au apărut mereu în astfel de situaŃii, iar SUA
să devină una din Ńările cele mai instabile social şi politic.”
Transformarea Uniunii Europene într-un
î stat
supranaŃional, un pas crucial în instaurarea Noii
Ordini Mondiale
Mihaela Gheorghiu - Bucureşti
Site-ul www.eurosceptic.ro îl citează pe profesorul
pro emerit de
ştiinŃe sociale, Anthony Coughlan, de la Trinity College din Dublin.
Acesta prezintă, într-un
un articol intitulat „VeŃi fi călcaŃi în picioare”
(These boots gonna walk all over you), modul în care se încearcă
transformarea Uniunii Europene într-un stat supranaŃional, prin
impunerea Tratatului de la Lisabona împotriva voinŃei europenilor.
F
ederaŃia Europeană
„Toate statele federale clasice, scrie Anthony Coughlan,
care s-au
au format prin transferul puterii de la state
constituente mici către o autoritate federală superioară, s-
au dezvoltat într-oo manieră treptată, aşa cum se întâmplă
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
astăzi şi cu Uniunea Europeană. Germania federală, SUA, URSS,
Canada si Australia secolului XIX sunt exemple clasice. Uniunea
Europeană a dobândit însă puteri mult mai repede decât oricare dintre
aceste state federale.
Principala diferenŃă dintre aceste federaŃii clasice şi noua Uniune este
faptul că în acele state, popoarele vorbeau aceeaşi limbă şi împărtăşeau
aceeaşi istorie, cultură şi solidaritate naŃională, care le-au oferit o bază
democratică şi au conferit legitimitate autorităŃilor superioare. Toate
statele stabile sunt întemeiate pe comunităŃi în care oamenii vorbesc
aceeaşi limbă şi se identifică unul cu altul drept un singur popor –
„noi”. Pe de altă parte, în Uniunea Europeană nu există niciun popor
„european”. Tratatul de la Lisabona reprezintă o încercare de a construi
în mod artificial o federaŃie europeană foarte centralizată, pornind de
sus în jos, pe baza popoarelor Europei, fără informarea şi
consimŃământul liber exprimat al acestora.
Dacă am fi avut o FederaŃie europeană democratică şi acceptabilă,
cerinŃa constituŃională minimă pentru ea ar fi
fost ca legile ei să fie iniŃiate şi aprobate de
către reprezentanŃii direct aleşi ai poporului,
fie în Parlamentul unional, fie în cele
naŃionale. Din nefericire, nici Tratatul de la
Lisabona şi nici ConstituŃia unională nu
prevăd aşa ceva.
Conferind mai degrabă indirect o constituŃie
noii Uniuni, Tratatul de la Lisabona
reprezintă ceea ce premierul belgian Guy
Verhofstadt numea „cheia de boltă a unui
stat federal european”. Pentru elitele politice euro-federaliste, care au
instrumentat vreme de decenii acest proces, aceasta reprezintă o
împlinire a ceea ce DeclaraŃia Schuman din 1950, care întemeia
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, declara a fi “primul
pas în FederaŃia Europei”.
Cele zece aspecte-cheie semnalate de Anthony Coughlan
1. Pentru a se masca amploarea schimbărilor, se va păstra numele
de Uniunea Europeană, dar Tratatul de la Lisabona modifică
fundamental natura Uniunii. CetăŃenilor le este ascunsă astfel
importanŃa modificărilor. Acestea se vor realiza în trei trepte:
• Acordarea unei personalităŃi juridice Uniunii Europene,
• Noua Uniune va înlocui atribuŃiile şi instituŃiile actualei ComunităŃi
europene, din domeniile politicii externe, justitiŃiei şi afacerilor interne,
• Europenii vor deveni efectiv cetăŃeni UE, statut care va prevala
asupra cetăŃeniei naŃionale.
2. Prin acordarea UE a unei personalităŃi juridice, se crează un stat
supranaŃional, o uniune federală, cu cetăŃeni unionali, în care statele
membre sunt reduse la statutul de provincii sau regiuni.
3. Tratatul de la Lisabona permite noii Uniuni să acŃioneze ca un stat în
relaŃia cu alte state şi cu proprii cetăŃeni. Statele membre îsi vor păstra
constituŃiile naŃionale, dar acestea vor fi subordonate noii
ConstituŃii UE, exact ca în fosta URSS.
p. 246
4. Tratatul de la Lisabona transformă statutul actual de cetăŃean al UE,
care este complementar cetăŃeniei naŃionale, într-un statut suplimentar
cetăŃeniei naŃionale, ceea ce înseamnă că toŃi cei 500 de milioane de
europeni vor avea automat o nouă cetăŃenie, separată de cea naŃională,
cu drepturi şi obligaŃii superioare acesteia.
5. Ca semn al transformării într-o uniune federală, se creează un
Parlament unional pentru cetăŃenii noii Uniuni. Actualii “reprezentanŃi
ai popoarelor statelor membre” devin “reprezentanŃi ai cetăŃenilor
Uniunii”.
6. Se creează un cabinet de miniştri pentru noul stat. Conform noului
cadru constituŃional, aceştia vor trebui „să promoveze valorile Uniunii,
să sprijine obiectivele ei şi să servească intereselor ei”.
7. Se creează functia de preşedinte al Uniunii.
8. Se creează un cod de drepturi civile pentru
cetăŃenii noii Uniuni. Acestea vor fi stabilite la
nivelul CurŃii unionale de justiŃie şi vor fi
impuse pe tot teritoriul Uniunii, astfel încât
dacă, la un moment dat Uniunea va decide, spre
exemplu, legalizarea „căsătoriilor” între
homosexuali (există deja o propunere în acest
sens) aceasta va deveni automat obligatiorie, pe
tot cuprinsul Uniunii.
9. Parlamentele naŃionale devin subordonate
noii Uniuni. Deja Parlamentele naŃionale şi-au
pierdut o mare parte din putere, legislaŃiile fiind
„recomandate” de Uniune, adică cetăŃenii care
aleg aceste Parlamente şi-au pierdut dreptul de a decide cine le
stabileşte legile.
10. Noua Uniune are dreptul să-şi acorde noi puteri.
Profesorul Coughlan concluzionează: „Odată ratificat Tratatul de la
Lisabona, nu văd nicio funcŃie statală majoră, pe care să nu o aibă şi
noua Uniune. Aceasta va putea să oblige statele membre să participe la
războaie împotriva voinŃei lor. Tratatul nu prevede că Uniunea ar putea
merge la război, în timp ce statele membre s-ar putea abŃine.
Totuşi, noua Uniune va avea propriul guvern, cu ramuri legislative,
executive şi juridice, propriul preşedinte, proprii cetăŃeni şi cetăŃenie,
propriul cod al drepturilor omului, propria monedă, politici economice
şi fiscale, posibilitatea de a încheia tratate internaŃionale, propriul
ministru de externe, corp diplomatic şi reprezentant la ONU, propriul
cod penal şi un procuror general. Deja are simbolurile unui stat
naŃional, cum ar fi drapelul, imnul, motto-ul şi sărbătoarea anuală
oficială.”
Noua «Migraţţie» - Cauza globalizării?!
Se deschid noi perspective din care trebuie privită goana
furibundă spre globalizare. În ce priveșște Europa noastră, o
singură armată, o singură forţţă poliţţienească, ambele dirijate de
un guvern unic-marionetă și un parlament-fantomă a democraţţiei,
sunt, se pare, soluţţia unică, identificată de plutocraţţia mondială,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
grefată deasupra structurilor statale care se vor dovedi a fi
«perimate»!
E
i au lumea lor, iar „în jos" trebuie să fie ordine. Ordinea nu se
menţine democratic, iar o varietate de sisteme politice rezistente
în ţările componente ale Europei nu sunt de natură a gestiona
ceea ce se prefigurează.
Puternicii lumii, care au început ofensiva cotropitoare purtată sub
semnul crucii, nu gândeau la un posibil reflux semnat de semilună.
Istoric este demonstrat că s-a omis, sau s-a trecut cu nonșalanţă peste
știinţa și cultura islamică, de multe
ori superioare celor creștine. S-a
preluat, sau s-a furat, cât s-a putut,
ignorându-se viitorul, și s-a
considerat suficientă izolarea, peste
mări și ţări, a popoarelor musulmane.
Emanciparea progresivă a individului
a expandat și concepţiile despre rasă,
religii, origini etc. S-a dovedit a fi
necesitate istorică, având cauze
economice și sociale, aducerea unor
contingente de populaţii orientale și
folosirea lor la îndeletniciri
considerate înjositoare. Iată că
obiceiul sclavagist, perpetuat sub alt
chip în secolul XX, a adus mulţime de turci în Germania, magrebieni
în Franţa, musulmani și hinduși în Anglia. Dintre ei, majoritatea
desfășoară activităţi desconsiderate în grila muncii, iar restul a devenit
ca un stup de albine ce se umple continuu.
Toate așa-zisele soluţii de reglementare socială și economică, cipurile
de identificare - conţinute, deocamdată, de cardurile de sănătate,
bancare, comerciale, de socializare (cluburi) etc. și prefigurate pentru
stăpânirea totală a mișcărilor individului - sunt viitoare arme de control
și distrugere în masă! În trecut, războiul, epidemia și sora mai mare
pandemia, epizootia, crizele economice și financiare au părut a fi
soluţiile ideale pentru reașezări sociale și politice.
Prin logica istorică, evoluţia își creează instrumente violente pentru
marcarea fiecărui pas spre viitor! Nimic nu mai poate fi readus în
obroc, teoria lui Malthus își dovedește valabilitatea, iar partizanii
eugeniei, care au pierdut pasul în confruntarea cu realitatea, au nevoie
de măsuri drastice pentru controlul viitor.
Experienţa fascisto-nazistă înlesnește proiectul de plan, iar viziunea
unui Goebbels, Himmler sau Hitler este perfecţionată de artizanii UE
în vederea aducerii la îndeplinire a unor hotărâri malefice. Gândirea
globalizatoare nu este a noastră, a oamenilor, ci a văduviţilor de
umanism, a celor situaţi deasupra gândurilor și intereselor noastre.
Sub pretextul protecţiei viitoare, suntem aruncaţi în malaxorul gândirii
mecaniciste a celor lipsiţi de sentimente omenești. Libertatea și
drepturile cetăţenești vor constitui literatură subversivă!
Proiectele guvernamentale secrete din cadrul aşa-
numitelor OPERAłIUNI NEGRE (BLACK OPS.)
Secretele energiei libere (free energy), programul spațial secret
și adevărata față a guvernelor lumii și a „păpușarilor” care
coordonează din umbră instaurarea Noii Ordini Mondiale.
p. 247
A
şa cum deja tot mai mulŃi oameni au început să realizeze,
mass-media aflată încă în cea mai mare parte a ei sub
controlul „elitei” malefice globale (aceasta fiind valabil
inclusiv pentru canalele de televiziune Discovery, care adesea
manipulează considerabil) are foarte mare grijă să nu „transpire” niciun
cuvânt despre anumite tehnologii revoluţionare deja existente,
tehnologii care ar putea scoate omenirea nu doar din criza actuală, ci
din însăși era utilizării combustibililor fosili, și care ar putea furniza
energie în mod gratuit întregii omeniri, permiţându-se astfel realizarea
unui salt enorm în evoluţia civilizaţiei actuale.
Pentru a realiza dimensiunea uriașă a impactului pe care aplicarea pe
scară largă a acestor tehnologii l-ar putea avea atât asupra economiei
mondiale, cât și în creșterea semnificativă a calităţii vieţii pentru
întreaga umanitate, oferim în cele ce urmează o succintă trecere în
revistă a unor proiecte americane de acest gen, care au fost
desecretizate fără voia guvernului american. O bună parte dintre aceste
informaţii au fost divulgate de către William (Bill) Cooper, redactor al
unui post de radio și autorul unei cărţi devenite în scurt timp de la
apariţia ei un best-seller mondial (Behold a Pale Horse – Iată un cal
alb). După ce și-a dedicat zeci de ani demascării și demontării
minciunilor liderilor politici actuali (atrăgându-și în acest fel cu
prisosinţă mânia acestora), Bill Cooper a fost asasinat în noiembrie
2001, la cinci luni după ce publicase, cu aproape patru luni înainte de
evenimentele din 11 septembrie 2001 (care au zguduit nu numai Statele
Unite ale Americii, ci întreaga planetă), un raport în care dezvăluia
faptul că un atac terorist major va fi comis în SUA și că vina pentru
acest atac terorist fără precedent va fi dată, „de ochii lumii”, pe un
relativ necunoscut cu numele de Osama bin Laden!
În ultimele luni ale activităţii sale de jurnalist, Cooper a publicat și un
raport în care afirma că multe dintre conferinţele despre OZN-uri și
despre extratereștri (ET) sunt de multă vreme infiltrate de diverse
agenţii guvernamentale de contrainformaţii şi prin informaŃiile false pe
care le oferă au rolul de a dezinforma. Din această cauză, aceste
subiecte - OZN și ET - au devenit printre cele mai greu de divulgat și
de desecretizat.
Unele dintre aceste măsuri guvernamentale oculte de denaturare și de
scădere a credibilităŃii informaţiilor de acest gen au început să iasă mai
mult la lumină începând cu luna octombrie a anului 2012, ca urmare a
declaraŃiilor unui „insider”, pe nume Daniel, ce a dezvăluit faptul că a
făcut parte din faimosul Proiect Montauk (care mai târziu s-a
transformat în Proiectele Phoenix I, II și III).
Proiectele Montauk/Phoenix fac parte din numeroasele operaţiuni
ultrasecrete cunoscute global sub numele de „Operaţiuni Negre”
(Black Ops.) și care sunt ascunse cu grijă de ochii opiniei publice.
Unul dintre obiectivele principale al acestor proiecte a fost testarea și
dezvoltarea anumitor tehnologii bazate pe descoperirile lui Nikola
Tesla, pe fuziunea nucleară la rece (sau reacţia nucleară de energie
joasă) ce a fost descoperită de cercetătorii Pons și Fleischmann, pe
diferitele sisteme de propulsie bazate pe antimaterie (îndeosebi pe
antihidrogen) și altele. Dezvoltarea acestor tehnologii a condus printre
altele la crearea unui program spaţial secret, complet independent de
cele coordonate de NASA, precum și la descoperirea unor informaţii
uluitoare referitoare la natura profundă a universului.
Multe dintre aceste proiecte oculte sunt finanţate din așa-numitul
„buget negru” cu sume enorme (inclusiv cu mari cantităţi de metale
preţioase care au fost colectate în timpul secolului 20 de către cartelul
bancar mondial, ca o parte din deturnarea conturilor globale colaterale
– cu privire la acest subiect, sunt foarte importante dezvăluirile
jurnalistului Benjamin Fullford referitoare la fondurile uriașe și la
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
miile de tone de aur din statele asiatice care au fost deturnate de elita
bancară occidentală imediat după sfârșitul celui de-al doilea război
mondial).
Una dintre cele mai uimitoare informaţii privind existenŃa acestui
program spaţial secret provine din mărturia britanicului Gary
McKinnon. Povestea lui este extraordinară: din februarie 2001 și până
în luna martie 2002, McKinnon, ca administrator independent de
sisteme de calculatoare, a reușit să obţină accesul la anumite
documente clasificate, extrem de secrete din reţelele de calculatoare ale
Pentagonului. Referitor la aceasta, guvernul SUA pretinde că
McKinnon a încălcat legislaţia de operare în cadrul sistemului
informatic al Ministerului Apărării, ceea ce a reprezentat „o
ameninţare la adresa securităţii naţionale [a SUA]”. În consecinţă,
guvernul american l-a etichetat pe McKinnon ca „hacker” și „terorist
cibernetic” și, vreme de mulţi ani, guvernul SUA a cerut extrădarea lui
McKinnon din Anglia. Cu toate acestea în planurile lor a apărut în cele
din urmă o mare problemă: dacă McKinnon ar fi fost extrădat, el ar fi
avut atunci în mod automat dreptul legal să apară în faţa unui tribunal
și exista astfel riscul de a fi deconspirată public adevărata natură a
informaţiilor din fișierele calculatoarelor Pentagonului, în primul rând
conŃinutul unei anumite părŃi a programului spaţial secret american, ce
avea numele de cod „Solar Warden” (Administratorul [sau Gardianul]
Solar).
Într-adevăr, numele de cod „Solar Warden” este aplicat, potrivit
declaraţiilor lui McKinnon, programului spaţial secret al flotei
aeronavelor interstelare americane, aeronave care depăşesc cu mult
limitele tehnologiei pe care NASA o dezvăluie publicului larg. Într-
adevăr, mica flotă învechită (datând din anii ’40-’50 ) a NASA cu
navete propulsate cu rachete nu este decât un „paravan” pentru o flotă
de nave spaţiale mult mai avansate tehnologic, ce nu este supusă
controlului prezidenţial și al Congresului SUA.
McKinnon a declarat, în timpul interviurilor care i-au fost transmise în
direct, că acuzaţiile guvernului SUA împotriva sa sunt fabricate și că el
nu a cauzat niciun rău sistemelor de operare digitală ale Pentagonului.
Este însă cel puţin straniu faptul că, odată ce guvernul SUA a aflat care
este adevărata natură a informaţiilor la care a avut acces McKinnon, a
retras acuzaţiile aduse împotriva lui, în ciuda faptului că încă îl
consideră un terorist cibernetic. Pentru mai multe detalii oferim adresa
la care poate fi vizionat online un interviu edificator cu Gary
McKinnon: http://www.youtube.com/watch?v=_fNsah-0vpY. La fel,
un articol foarte interesant cu privire la tehnologiile antigravitaţionale
și la proiectul „Solar Warden” (chiar dacă acestea sunt negate oficial)
poate fi citit online aici: http://www.examiner.com/article/nasa-
decline-and-antigravity-space-fleet.
La sfârșitul anului 2012, cercetătorii independenţi Kerry Cassidy și
Bill Ryan au realizat un film numit Shadow Ops. (Operaţiunile din
umbră), film ce este promovat și difuzat în momentul de faţă numai
prin intermediul portalului independent de știri intitulat Proiectul
Camelot (http://projectcamelotportal.com/). Acest film este foarte
diferit de filmele de până acum care au avut ca subiect apariţiile OZN
și fiinţele extraterestre (ET). El se bazează pe informaţiile ce au fost
difuzate de-a lungul timpului în cadrul așa-numitului Proiect al
Dezvăluirii (Revelării) – Disclosure Project –, întemeiat de Dr. Steven
Greer (care este și autorul cărţii Adevărul ascuns – Informaţii interzise,
ce a fost publicată recent și în România). Filmul Operaţiunile din
umbră (Shadow Ops.) conţine circa 4 ore de material video cu
interviuri și informaţii secrete ce provin de la o gamă variată de
militari din interiorul sistemului (de la amirali de 5 stele până la
generali de brigadă și alţi ofiţeri superiori) și care dezvăluie adevărul
(ce a fost ţinut în cel mai mare secret timp de aproape 100 de ani),
p. 248
referitor la fenomenul OZN și ET. Acest film cu durată de 60 de
minute este de fapt o anchetă fără niciun fel de menajamente cu privire
la mușamalizarea programului spaţial secret care se desfășoară în baze
subterane ultrasecrete atât în SUA, cât și în alte ţări. Totodată, această
parte a filmului se concentrează și pe mărturiile unor „oameni din
interior” care, cu riscul propriei lor siguranţe, au dezvăluit unele
aspecte ale participării lor active la crearea și dezvoltarea unui program
spaţial secret ce avea ca obiect crearea unor colonii umane pe planeta
Marte. Această serie de dezvăluiri poate fi vizionată online la această
adresă: http://www.youtube.com/watch?v=jYlskaysAvA.
În sfârșit, o perspectivă foarte interesantă și totodată sintetică a acestor
dezvăluiri din filmul Operaţiuniledin umbră (Shadow Ops.) o face și
insider-ul „Daniel”, pe care l-am menţionat în partea de început acestui
articol (anterior), care precizează printre altele că cercetătorul
independent Valdamar (Val) Valerian (alias John Grace) este autorul
unei importante serii de lucrări știinţifice și de dezvăluiri ale unor
tehnologii și proiecte secrete de înalt nivel tehnic, cea mai cunoscută
dintre acestea fiind intitulată The Matrix. Cartea The Matrix a apărut în
anul 1987 și, împreună cu întreaga serie de cărţi publicate de Val
Valerian, a servit ca sursă de inspiraţie celebrului film cu același nume,
deși acesta din urmă prezintă lucrurile într-un mod adesea manipulator
și distorsionat faţă de modul real în care ele sunt prezentate în lucrările
lui Valerian.
Ceea ce reiese din mărturiile tuturor acestor oameni curajoși ce apar în
filmul Shadow Ops. și în cadrul acŃiunii Disclosure Project și care, în
ciuda diferitelor ameninţări și pericole la care sunt supuși, aleg să
spună adevărul, este faptul că în societatea actuală există o structură de
putere paralelă, secretă, ce deţine în realitate integral puterea (ea fiind
situată deasupra așa-numiţilor „lideri din birouri” ce sunt aleși prin vot
popular atât în SUA, cât și în ţările din Uniunea Europeană) și
influenţează profund aproape toate evenimentele mondiale. Cei care
fac parte din această structură ocultă a puterii politice, economice și
mediatice, se consideră, cu o imensă trufie (și totodată dispreţ faţă de
restul oamenilor) a fi o „elită” ce este mai presus de masele de oameni
care populează această planetă.
În plus, unul
dintre principalele
motive pentru care
acest program a
fost atât de
secretizat este că
tehnologiile care
au fost dezvoltate
în cadrul
„operaţiunilor
negre” reprezintă
cu adevărat o
paradigmă complet
nouă referitoare la
energie. Dacă
aceste tehnologii
secrete ar fi făcute
publice în întreaga
lume și dacă ele ar fi finanţate corespunzător, atunci într-o singură
generaţie sau poate chiar mai puţin am asista la sfârșitul utilizării
combustibililor fosili, a petrolului, cărbunelui, gazelor naturale și chiar
al energiei nucleare, deoarece toate acestea ar putea fi înlocuite, de
exemplu, de electromagnetismul Tesla, de fuziunea nucleară la rece, de
antigravitaţie, de sistemele cu antihidrogen etc. Accesul la aceste surse
inepuizabile de energie ar elibera efectiv întreaga planetă și ar elimina
radical și definitiv războaiele cauzate de goana după resursele actuale
de energie. Am intra de asemeni într-o nouă eră a călătoriilor spaţiale,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
eră în care vom reuşi să trecem dincolo de limitele planetare și ale
sistemului nostru solar, pentru a cunoaște și a comunica fructuos cu
alte civilizaţii ce există în Univers. Având însă în vedere implicaţiile
majore ale acestor posibilităţi pentru cei care deţin puterea în prezent
(societăţi secrete, bancheri, companii petroliere, etc.) și pentru
controlul lor asupra planetei, este lesne de înţeles că aceste structuri
malefice ale puterii actuale vor depune toate eforturile pentru ca aceste
tehnologii să nu fie puse niciodată la dispoziţia maselor, iar
informaţiile privind adevărata natură a realităţii să rămână mai departe
un secret bine păzit.
Dintre proiecte guvernamentale secrete mai vechi, care sunt în prezent
dezvăluite parŃial putem menţiona:
- Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spaţiale
interstelare);
- Proiectul Pegasus (care a vizat realizarea unor experimente de
călătorie în timp);
- Experimentul Philadelphia (care iniţial a fost dezvoltat pentru
obţinerea invizibilităţii optice și pe radar a navelor americane, pe baza
unui dispozitiv Tesla de creare a unui câmp electromagnetic foarte
puternic, de natură să distorsioneze continuumul spaţio-temporal
terestru);
- Proiectul Montauk/Phoenix I, II şi III (în care, cu ajutorul unei
tehnologii electronice secrete instalate în orășelul Montauk din insula
Long Island, SUA, s-a urmărit să se realizeze călătoria în timp);
- Proiectul Looking Glass (care a implicat unele experimente de
teleportare – atât de obiecte, cât și de fiinţe umane – în spaţiu și timp;
pe această cale s-ar fi construit chiar anumite baze secrete pe Lună și
Marte, așa cum se menţionează de exemplu în următorul documentar
realizat tot în cadrul portalului de știri necenzurate Proiectul Camelot:
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=nkIIBnI
uXHM#);
- Proiectul Blue Book (care a inclus analizarea tuturor datelor cu privire
la apariţiile OZN și la contactele dintre fiinţele extraterestre și oameni;
în realitate însă, acest proiect a fost iniţiat cu scopul de a induce în
eroare opinia publică referitor la aceste evenimente);
- Proiectul Grudge (acesta a fost precursorul proiectului Blue Book);
- Proiectul Blue Beam (care viza proiecţia pe cer, la momente bine
stabilite, a unor imagini holografice tridimensionale cu Iisus și cu
Fecioara Maria în vederea manipulării oamenilor, pentru ca aceștia să
creadă că ar fi vorba de „cea de-a doua venire”, în glorie, a lui Iisus,
așa cum este ea anunţată profetic în Biblie);
Există însă și în prezent alte programe secrete în derulare, despre care
știu extrem de puţini, dar care prin eforturile constante ale unor astfel
de cercetători plini de curaj au început să iasă puţin câte puţin la
iveală. Spre exemplu, unul din secretele cele mai bine păzite de
guvernul american timp de aproape 20 de ani este realizarea așa-
numitei aeronave TR-3B, care are o formă triunghiulară și un sistem de
propulsie complet diferit de tot ce s-a folosit până acum.
Aeronava TR-3B sau secretul „OZN-urilor triunghiulare”
În ultimii ani, nenumărate persoane au relatat că au văzut obiecte
zburătoare de forme ciudate (inclusiv triunghiulare) și având traiectorii
p. 249
spectaculoase. Fără a contesta câtuși de puțin existența OZN-urilor de
origine extraterestră, trebuie să facem precizarea că unele dintre
asemenea aeronave sunt în realitate deținute și utilizate în cel mai mare
secret de guvernul american. Numai prin curajul extraordinar al unor
oameni care au lucrat în diferite baze militare secrete, adevărul
referitor la aceste aparate de zbor a putut să iasă la iveală, aceasta fiind
poate de natură să grăbească viitoarea lor utilizare în cadrul societății
civile, în folosul întregii omeniri. Este vorba aici nu doar de utilizarea
aeronavelor în sine, ci în primul rând despre tehnologia care stă la baza
sistemului lor de propulsie – tehnologie care mai este numită și
„tehnologia neagră” și care, aşa cum menționează Steven Greer în
lucrarea sa Adevărul ascuns, Informații interzise, este cu circa 10.000
de ani mai avansată decât tehnologia spațială utilizată la scară largă în
momentul de față pe glob.
În acest sens, este foarte interesantă relatarea unui specialist american
care a lucrat într-o bază militară secretă de pe lângă Groom Lake City
cu privire la o tehnologie aviatică de neimaginat pentru publicul larg,
pe care o dețin deja americanii. Întrucât această relatare, care inițial a
fost publicată online la adresa
http://www.darkgovernment.com/news/tr-3b/ nu mai este accesibilă în
prezent la adresa respectivă, o oferim în cele ce urmează:
„Un prieten mi-a spus la un moment dat că nu va uita niciodată
imaginea aeronavei TR-3B din baza Papoose, care arată exact ca una
extraterestră. Neagră ca smoala, de formă triunghiulară, TR-3B a fost
rareori menționată (iar aceasta doar în șoaptă) în Groom Lake, unde
el a lucrat. La un moment dat, aeronava a zburat peste pista Groom
Lake într-o tăcere deplină și, ca prin farmec, ea s-a oprit brusc
deasupra zonei S-4. Ea a plutit în tăcere în aceeași poziție timp de
aproximativ 10 minute, după care s-a lăsat lin pe asfaltul pistei.
Uneori, o coroană strălucitoare de culoare albastru-argintiu înconjura
circumferința masivă a TR-3B. Modelul operațional este de
aproximativ 183 de metri în diametru.Aparatul de zbor TR-3B mai are
și numele de cod ASTRA. Primul zbor operațional de recunoaștere
tactică a avut loc la începutul anilor ’90. Platforma nucleară
triunghiulară a aeronavei a fost realizată în cel mai mare secret în
cadrul Programului AURORA, ea fiind finanțată cu bani din „bugetul
negru” (au fost investiți în acest proiect cel puțin 3 miliarde de
dolari). „Aurora” este și acum cel mai secretizat program aerospațial
american iar TR-3B este cel mai „exotic” vehicul care a fost creat în
cadrul Programului Aurora, care este finanțat și coordonat de către
NSA (Agenția Națională de Securitate), NRO (Oficiul Național de
Recunoaștere) și CIA (Agenția Centrală de Informații).
FuncŃionalitatea navei triunghiulare TR-3B nu este deloc o ficțiune, ea
a fost construită cu o tehnologie ce era deja disponibilă pe la
jumătatea anilor ’80. Așadar, nu orice OZN reperat este neapărat de
origine extraterestră.
Materialul cu care este acoperită pe exterior aeronava TR-3B este un
polimer reactiv la semnalele electrice de tip radar, care își poate
schimba reflectivitatea, absorbția radar și culoarea. Acest polimer,
atunci când este folosit în combinație cu anumite sisteme electronice
interne ale lui TR-3B, îi pot da vehiculului un asemenea aspect astfel
încât să arate pe ecranul radarului precum o navă de mici dimensiuni
sau un cilindru zburător. Un inel circular, umplut cu plasmă de
accelerație, care poartă numele de Întrerupătorul Câmpului Magnetic
(Magnetic Field Disruptor - MFD), înconjoară compartimentul rotativ
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
al echipajului și depăseşte orice tehnologie actuală cunoscută.
Laboratoarele Sandia și Livermore au dezvoltat această tehnologie
secretă, iar guvernul [american] va face totul ca să o protejeze.
Plasma generată de aducerea mercurului la 250.000 de atmosfere și la
o temperatură de -123 grade Celsius, dacă este accelerată la 50.000
de rotații/min, devine o plasmă supraconductoare, rezultatul final al
acestui proces fiind anularea gravitației (levitația). Mai exact, prin
generarea acestui câmp magnetic rotitor, este neutralizat efectul
atracției gravitaționale asupra navei într-o proporție de 89 %. Altfel
spus, greutatea acceleratorului circular, precum și toată greutatea din
accelerator – capsula echipajului, avionica (aparatura și dispozitivele
de navigație și funcționare), combustibilii, sistemele de mediu ale
echipajului și reactorul nuclear etc. – sunt reduse cu 89%. Aceasta
face ca vehiculul să fie extrem de ușor și să aibă capacitatea de a
depăși cu mult performanțele și posibilitățile de manevră ale oricăror
aeronave construite până acum (exceptând desigur OZN-urile).
Aeronava TR-3B evoluează la mare altitudine, într-un mod
nedetectabil (folosind tehnologia STEALTH), oferind astfel o
platformă de recunoaștere cu timp de zbor nedeterminat. Odată ce
ajunge (cu o mare viteză) la acea altitudine, nu-i mai trebuie decât
foarte puțină forță de propulsie pentru a-și menține altitudinea. În
plus, îmi amintesc că la baza secretă din Groom Lake existau zvonuri
legate de un element nou, care ar acționa ca un catalizator pentru
plasmă. Având greutatea redusă cu 89%, vehiculul se poate deplasa cu
o viteză de 9 Mach [de 9 ori viteza sunetului: aprox. 10.000 km/oră],
atât pe verticală, cât și pe orizontală. Sursele mele spun că
performanța este îngrădită doar de limitările biologice ale piloților –
care sunt multe, având în vedere faptul că forța gravitațională este
redusă cu 89%.
Propulsia aeronavei TR-3B este asigurată de 3 propulsoare multimod,
ce sunt montate în fiecare colț din partea de jos a platformei
triunghiulare (vezi fig...). TR-3B se deplasează cu o viteză de până la 9
Mach (Mach este o unitate de măsură folosită în aerodinamică pentru
a exprima viteza unui corp care se deplasează într-un fluid: proiectil,
avion, rachetă etc. Viteza Mach 1 este egală cu viteza sunetului în
fluidul respectiv; în condiții standard Mach 1 este egal cu 1224 km/h
(sau 340 m/s)) până urcă la altitudinea de 120.000 de metri (120 Km),
apoi Dumnezeu știe cât de repede se poate deplasa. Cele 3 motoare de
rachetă multimod care sunt montate sub fiecare colț al platformei
folosesc hidrogen sau metan și oxigen pentru propulsie.
Într-un sistem rachetă care folosește hidrogen și oxigen lichid, 85%
din propulsie o asigură oxigenul. Motorul nuclear de rachetă folosește
un propulsor termic pe bază de hidrogen lichid și oxigen pentru putere
suplimentară. Reactorul încălzește hidrogenul lichid și injectează
oxigen lichid prin duze supersonice, astfel încât hidrogenul
combustionează în același timp cu oxigenul lichid. Sistemul de
propulsie multimod poate opera în atmosferă cu propulsia oferită de
reactorul nuclear, în atmosfera superioară cu propulsia pe bază de
hidrogen, iar pe orbita circumterestră cu propulsie combinată
(hidrogen/oxigen).
Ceea ce trebuie să aveți în vedere este că cele 3 motoare de rachetă
propulsează de fapt doar 11% din masa aeronavei Top Secret TR-3B.
Motoarele sunt construite de compania Rockwell. Prin urmare, atunci
când sunt consemnate apariții de OZN-uri triunghiulare, aceasta nu
înseamnă neapărat că ele sunt de origine extraterestră, putând fi vorba
și de aparate de zbor ultrasecrete, de genul TR-3B.
Agenția Națională de Securitate (NSA), Oficiul Național de
p. 250
Recunoaștere (NRO), CIA și Forța Aeriană a Statelor Unite (USAF) au
creat intenționat o anumită ambiguitate legată de numele acestor
aeronave: ele au creat TR-3, care a fost modificat în TR-3A, TR3-B,
plus alte 2, 3 sau 4 sufixe care desemnează însă în realitate aeronave
complet diferite. Astfel, modelul TR3-B este la fel de diferit față de
TR3-A cum este de pildă banana față de struguri. Unele dintre acestea
sunt proiectate pentru a avea echipaj uman, altele sunt concepute să
funcționeze fără pilot.”
Jurnaliştii independenŃi care dezvăluie, cu mult curaj, toate aceste
informaŃii secrete nutresc speranŃa că apariŃia acestora pe tot mai multe
canale mediatice va ajuta considerabil la „trezirea” în masă a oamenilor
faŃă de aceste realităŃi oculte şi vor conduce astfel la utilizarea lor
pentru binele întregii omeniri. Pe de altă parte, divulgarea în presă a
acestor informaŃii va împiedica şi va demonta complet diferitele
manipulări despre o eventuală invazie extraterestră sau alte zvonuri
similare, care sunt făcute cu scopul de a escamota „operaŃiunile negre”
ale „elitei” aşa-numiŃilor „iluminaŃi”.
Suntem OTRĂVIłI încetul cu încetul. Dezvăluirile
unei anchete impresionante în piaŃa alimentară în
Bucureşti, marca "În Premieră" la TV
Echipa TV a emisiunii "În Premieră" a prezentat o anchetă în
piaŃa alimentară şi în zona afacerilor ascunse care pun în pericol
sănătatea noastră.
Romana PuiuleŃ a plecat prin Ńară, ca să vadă cât de curat e businessul
cu ferme de animale, de unde se livrează carne şi lapte în pieŃe şi în
magazine.
A descoperit cu groază că, de fapt, nu avem idee ce punem pe masă şi
că există o conspiraŃie la nivel mare, privind modul în care se vând, în
farmaciile veterinare, tratamentele pentru animale.
Aceste substanŃe, care se injectează ilegal şi cu acceptul tacit al unor
personaje aflate în conflict de interese, ajung în alimentaŃie şi au urmări
pe termen lung, povesteşte Carmen Avram. AngajaŃii unui laborator
din Bucureşti au descoperit, anul trecut, în carnea şi laptele pe care
reporterii "În Premieră" le-au dus la testare antibiotic şi două
tipuri periculoase de pesticid.
La momentul acela, reporterii au fost acuzaŃi că au injectat chiar ei
antibioticul pentru a produce panică. Pentru a demonstra cât de gravă
este situaŃia, echipa "În Premieră" a demarat o anchetă de
proporŃii, cu scopul de a afla care sunt afacerile ascunse care se fac cu
sănătatea noastră.
În România, rar poŃi găsi o fermă în care animalele să nu fie îndopate
toată viaŃa cu medicamente. Carnea lor cu reziduuri de substanŃe
nocive ajunge în abator, apoi în magazine şi în final în organismul
nostru, otrăvindu-ne încetul cu încetul.
Se întâmplă chiar ca, din cauza condiŃiilor care nu respectă legea,
porcii să devină extrem de violenŃi şi să se mănânce între ei.
CâŃiva investigatori occidentali au surprins, anul trecut, într-o fermă
din Germania, imagini de coşmar cu ceea ce se poate întâmpla, pe
timpul nopŃii, între animale stresate.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Au găsit acolo porci cu răni infectate şi bucăŃi din corp mâncate de dezactivează receptorii limfocitelor T, scăzând astfel rezistenţa
rezisten
ceilalŃi.
eilalŃi. Mai mult, au găsit cadavre abandonate printre animalele vii. organismului faţă de diferiţii agenŃi cauzatori de boli.

Un imens scandal a izbucnit în Germania, acolo unde ferma respectivă Acest război biologic secret este o modalitate criminală eficientă a
exporta porcii trataŃi cu antibiotic şi antidepresive pentru calmare. elitei satanice a aşa-zişilor
zişilor „iluminaŃi“ pentru a-și
a duce la îndeplinire
sinistrele planuri de reducere în masă a populaţiei
popula globului.

Rezervoare de chemtrails fotografiate în După distrugerea bazelor reptiliene de pe planeta noastră, datorită
destabilizării structurilor de vârf ale puterilor oculte ce ne conduc
condu din
interiorul
nteriorul unui avion umbră, s-a semnalat în unele ţări ări dispariţia
dispari de pe cer, pentru anumite
perioade de timp, a dârelor morţii.mor Noua conjunctură energetică
planetară nu va mai permite, probabil, prea multă vreme, datorită
Alesia Lucescu - Bucureşti creșterii nivelului de vibraţie,ie, desfășurarea
desfă unor astfel de acţiuni
criminale. Până atunci însă, este necesar să ne protejăm cât mai bine de
În ultima perioadă, adevărul zguduitor despre dârele morţ morţii aceste „atacuri aeriene” criminale ce ne pot pune serios în pericol
suprafaţă.
(chemtrails) a început să iasă din ce în ce mai mult la suprafaţ sănătatea.
Imaginea
nea alăturată prezintă în premieră rezervoarele speciale din
interiorul unui avion ce sunt folosite pentru răspândirea
chemtrails-urilor. morţii
Alte dovezi cutremurătoare despre dârele morţ

A
lături de mărturiile unor angajaţii din cadrul companiilor
aeriene comerciale ce răspândesc dârele morţii,mor această În anii ’50 - ’60, Armata SUA a folositfol pe post de cobai populaţia
fotografie
otografie reprezintă o dovadă de necontestat a faptului că elita orașului St. Louis și din alte orașee pentru a studia efectele chemtrails-
satanică mondială ce conduce din umbră această planetă a pus urilor asupra oamenilor. Oamenii supuși supu acestor teste criminale
la cale un genocid planetar pentru a reduce drastic numărul oamenilor inhalau, fără să știe, zi șii noapte, compuși
compu chimici extrem de toxici,
de pe această planetă. pentru ca guvernul ul SUA să poată măsura efectele acestora asupra
organismului uman.
Dovezi incontestabile pe care sociologul Lisa Martino Taylor le-a le
Pe lângă mărturiile adunat de-a lungul timpului şi apoi le-a făcut publice, dezvăluie, testele
angajaţilor criminale pe care guvernul SUA le realizează asupra
asu propriilor cetăŃeni
companiilor pentru a-şi
şi atinge scopurile malefice.
aeriene care au Internetul abundă de dovezi din ce în ce mai elocvente care atestă, cu
descoperit și apoi dovezi de netăgăduit, conspiraţiaia odioasă a celor care se află la putere,
au dezvăluit faptul împotriva vieţiiii oamenilor acestei planete.
că avioanele Filmul What in the World Are They Spraying? (fără subtitrare în limba
comerciale au fost română) care a fost postat pe youtube vorbește vorbe pe larg despre
echipate cu mașinaţiunile
iunile la care recurge elita satanică pentru a otrăvi în masă
sisteme speciale populaţia
ia globului, prin răspândirea dârelor morţii.
mor
pentru a împrăștia
în aer chimicale
extrem de nocive
pentru om, au Cum
um să ne protejăm, fiecare dintre noi,
existat chiar și împotriva efectelor nocive ale dârelor morŃii
unii politicieni
care au recunoscut public faptul că chemtrails--urile sunt substanţe
(chemtrails
(chemtrails-uri)
foarte toxice ce pun în pericol sănătatea oamenilor. Cu toate că acest
fenomen îngijorător este cunoscut de majoritatea guvernelor,
politicienii se tem să vorbească public despre aceasta și astfel, în frunte Prof. George Bianu - Bucureşti
cu SUA, mai multe guverne ale lumii îșii continuă nestingherite
acţiunile criminale împotriva propriilor cetăţeni.
Vindecarea naturală, purificarea organismului şi fortificarea
sistemului imunitar
În urma analizelor realizate în laborator asupra substanŃelor ce provin
din chemtrails-uri au fost descoperiţii germeni patogeni extrem de

C
ea mai bună strategie de a ne proteja organismul faŃă de efectele
toxici, printree care şi mycroplasma fermentans (incognitus). Este foarte
nocive ale dârelor morŃii începe prin adoptarea unei alimentaŃii
semnificativ şi faptul că aceşti germeni patogeni s-au s descoperit la
naturale, echilibrate şi sănătoase. Este important să urmărim să
aproximativ 45% dintre foştii soldaŃi care suferă de misterioasa şi
devenim din ce în ce mai conştienŃi de natura şi calitatea a ceea ce
vlăguitoarea maladie numită Sindromul Războiului din Golf. În Î plus, s-
mâncăm. În ceea ce priveşte alimentele pe care le procurăm din
a constatat că în zonele în care au fost răspândite o anumită perioadă de
comerŃ, este necesar să fim atenŃi să citim întotdeauna ce conŃin
timp chemtrails-uriuri oamenii suferă de deficienŃe respiratorii şi prezintă
acestea, mai cu seamă cele produse industrial.
simptome ciudate, asemănătoare celor de răceală, acuzând uneori după
aceea stări de împrăştiere și de confuzie mentală.
O modalitate foarte eficientă de a purifica din punct de vedere subtil
Chemtrails-urile
urile conŃin de asemenea bariu şi aluminiu. Pulverizat sub
energetic alimentele pe care le consumăm, mai ales acelea a căror
forma particulelor foarte fine, bariul este foarte toxic pentru oameni,
provenienŃă nu ne este cunoscută îndeajuns, este aceea de a le
slăbindu-le sistemul imunitar șii generând efecte dezastruoase, care în
binecuvânta. În acest caz alimentele vor fi infuzate cu o energie subtilă
plus sunt recurente; introdus în organism sub această formă, bariul
purificatoare, cu multă iubire şi dominanta lor energetică vibratorie se
va armoniza, fiind eliminate astfel anumite vibraŃii subtile
p. 251 Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
perturbatoare, care ar putea fi transferate în trupul nostru dacă noi am
consuma acele alimente fără a le binecuvânta în prealabil. Pentru a
îmbunătăŃi starea energetică a unor alimente putem de asemenea să
folosim anumite aparate care au proprietatea de a anula efectele
undelor electrice sau magnetice nocive.
Desigur, este esenŃial să urmărim totodată să ne fortificăm sistemul
imunitar, prin intermediul unor mijloace naturale. Însă, înainte de a
începe un astfel de demers armonizator este important să realizăm o
acŃiune prealabilă de purificare a trupului şi să urmărim să ne
dezintoxicăm
periodic, într-un
mod cât mai
eficient
organismul.
Există numeroase
plante medicinale
care ne pot ajuta
în această direcŃie.
Întrucât prin
aceste dâre ale
morŃii
(chemtrails-uri) sunt răspândite în atmosferă microorganisme patogene
(bacterii, virusuri etc.) şi substanŃe toxice este necesar să ne protejăm
de efectele nocive ale acestora cu ajutorul plantelor de leac şi al
remediilor naturale ce stimulează în mod natural imunitatea şi care
totodată ajută la eliminarea din organism a substanŃelor toxice, nocive,
ce au fost acumulate.
Plante şi alimente cu proprietăŃi depurative şi detoxifiante
Dintre plantele autohtone româneşti care prezintă proprietăŃi
depurative, detoxifiante şi neutralizatoare ale anumitor substanŃe
toxice, acŃionând astfel eficient în direcŃia purificării organismului,
enumerăm următoarele:
Anghinare (Cynara scolymus) – frunze, Boz (Sambucus ebulus) –
frunze, Brusture (Arctium lappa) – rădăcină, Căpşun (Fragaria
moschata) – frunze, Captalan (Petasites hybridus) – frunze, Cătină
(Hippophae rhamnoides) – fructe, Cicoare (Cichorium intybus) –
partea aeriană, Coada calului (Equisetum arvense) – partea aeriană,
Coada-şoricelului (Achillea millefolium) – flori, Creson (Lepidium
sativum) – partea aeriană, FumariŃă (Fumaria officinalis) – partea
aeriană, GenŃiană (Gentiana lutea) – rădăcină, Iarba-şarpelui (Echium
vulgare) – partea aeriană, Lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) –
frunze, LinariŃă (Linaria officinalis) – partea aeriană, Lipicioasă
(Galium aparine) – partea aeriană, Măceş (Rosa canina) – fructe,
Măslin (Olea europaea) – frunze, MuşeŃel (Matricaria chamomilla) –
partea aeriană, Nuc (Juglans regia) – frunze, Osul-iepurelui (Ononis
spinosa) – rădăcină şi partea aeriană, Păpădie (Taraxacum officinale) –
frunze, Pelin (Artemisia absinthium) – partea aeriană, Rocoină
(Stellaria media) – partea aeriană, Salvie (Salvia officinalis) – partea
aeriană, Schinduf (Trigonella foenum-graecum) – seminŃe, Soc
(Sambucus nigra) – flori, Sovârv (Origanum vulgare) – partea aeriană,
Trei fraŃi-pătaŃi (Viola tricolor) – partea aeriană, Trifoi roşu (Trifolium
pratense) – flori, Urzică mare (Urtica dioica) – frunze, ViŃă-de-vie
(Vitis vinifera) – frunze, Volbură (Convolvulus arvensis) – partea
aeriană, ZămoşiŃă (Hibiscus trionum) – partea aeriană.
Această listă poate fi completată cu unele plante tradiŃionale indiene,
care sunt folosite de mii de ani în cadrul sistemului AYURVEDA
pentru purificarea organismului: Ashwagandha (Withania somnifera) –
frunze, Bhringaraj (Eclipta alba) – partea aeriană, Cardamom
(Elettaria cardamomum) – seminŃe, Guggul (Commiphora mukul) –
p. 252
răşină, Katurohini (Picrorrhiza kurroa) – rădăcină, Neem (Azadirachta
indica) – frunze, Manjistha (Rubia cordifolia) – rădăcină, Sigru
(Moringa oleifera) – rădăcină.
Planta Aloe (Aloe vera) – frunzele proaspete, inclusiv gelul conŃinut în
ele, precum şi Ceaiul verde (Camellia sinensis) – frunze, sunt de
asemenea foarte bune depurative. Frunzele de Aloe pot fi consumate
proaspete, eventual combinate cu puŃină miere naturală, iar frunzele de
Ceai verde pot fi utilizate atât sub formă de macerat, cât şi mestecate ca
atare.
Pentru a putea beneficia de un efect purificator cât mai eficient este
bine să urmărim să folosim în alimentaŃia noastră următoarele legume
cu efect depurativ: Ovăzul (Avena sativa), Andivele (Cichorium
intybus), Ridichea neagră (Raphanus sativus var. niger), Fasolea verde
(Phaseolus vulgaris), Morcovul (Daucus carota), Sfecla roşie (Beta
vulgaris var. conditiva), łelina (Apium graveolens), Sparanghelul
(Asparagus officinalis), Ceapa (Allium cepa), Usturoiul (Allium
sativum), Castravetele (Cucumis sativus), Salata (Lactuca sativa),
Gulia (Brassica oleracea subsp. caulotrapa var. gongylodes),
Pătrunjelul (Petroselinum sativum). Cele mai indicate fructe cu efecte
depurative sunt: Pepenele verde (Citrullus lanatus), Piersicile (Persica
vulgaris), Lămâile (Citrus limon), Portocalele (Citrus sinensis),
Grapefruitul (Citrus paradisii) şi Ananasul (Ananas sativus).
Fortificarea sistemului imunitar
După realizarea unei perioade de purificare a trupului cu ajutorul
plantelor medicinale cu proprietăŃi depurative este necesar să urmărim
să folosim plante care fortifică sistemul imunitar. Dintre plantele
autohtone româneşti care fortifică sistemul imunitar enumerăm
următoarele: Afin (Vaccinium myrtillus) – fructe şi frunze, Angelică
(Angelica archangelica) – rădăcină, Armurariu (Silybum marianum) –
fructe, Bătrâniş (Erigeron canadensis) – partea aeriană, Brusture
(Arctium lappa) – rădăcină, Busuioc (Ocimum basilicum) – frunze,
CălŃunaşi (Tropaeolum majus) – frunze şi flori, Cefalofora
(Cephalophora aromatica) – partea aeriană, CerenŃel (Geum urbanum)
– rădăcină, Cimbrişor (Thymus serpyllum) – partea aeriană înflorită,
Cimbru de grădină (Satureja hortensis) – partea aeriană, Cimbru de
munte (Satureja montana) – partea aeriană, CreŃuşcă (Filipendula
ulmaria) – partea aeriană, Echinacea (Echinacea purpurea) – flori,
Gălbenele (Calendula officinalis) – partea aeriană, Iarbă-mare (Inula
helenium) – rădăcină, Lichen de piatră (Cetraria islandica) – tal,
Măslin (Olea europaea) – frunze, Mentă (Mentha piperita) – partea
aeriană, Nalbă mare (Althaea officinalis) – rădăcină, Obligeană
(Acorus calamus) – rădăcină, Pelin (Artemisia absinthium) – partea
aeriană, Plop negru (Populus nigra) – muguri, Răchitan (Lithrum
salicaria) – partea aeriană, Sânziene galbene (Galium verum) – partea
aeriană înflorită, Soc (Sambucus nigra) – flori, Sovârv (Origanum
vulgare) – partea aeriană, SplinuŃă (Solidago virgaurea) – vârfuri
înflorite, Tuia (Thuja occidentalis) – frunze.
Putem adăuga la această listă şi unele plante care sunt folosite în mod
tradiŃional în cadrul sistemului milenar AYURVEDA şi care, fiind
studiate în prezent, s-a dovedit că au certe proprietăŃi imunostimulente:
Amalaki (Phyllanthus emblica) – fructe, Ashwagandha (Withania
somnifera) – rădăcină, Atmagupta (Mucuna pruriens) – seminŃe şi
rădăcină, Bala (Sida cordifolia) – rădăcină, Ghimbir (Zingiber
officinalis) – rădăcină, Ginseng (Panax ginseng) – rădăcină, Guggul
(Commiphora mukul) – răşină, Haritaki (Terminalia chebula) – fructe,
Manjistha (Rubia cordifolia) – rădăcină, Momordica (Momordica
charantia) – fructe, Neem (Azadirachta indica) – frunze, Pippali
(Piper longum) – seminŃe, Tejapata (Cinnamomum tamala) – scoarŃă,
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Tulsi (Ocimum sanctum) – frunze, Turmeric (Curcuma longa) –
rădăcină.
Un puternic efect de fortifiere a sistemului imunitar au şi următoarele
ciuperci alimentare şi terapeutice: Ciuperca de larvă chinezească
(Cordyceps sinensis), Ciuperca tremurătoare aurie (Tremella
mesenterica), Reishi (Ganoderma lucidum), Maitake (Grifola
frondosa), Sang-hwang (Phellinus linteus), Shiitake (Lentinula
edodes). De asemenea, băutura naturală preparată cu ajutorul ciupercii
Kombucha şi al unor plante medicinale dintre cele enumerate anterior
(atât cele cu proprietăŃi depurative, cât şi cele cu proprietăŃi
imunostimulente) poate fi utilizată cu succes pentru efectele ei tonice şi
protectoare.
Toate acestea (atât plantele, cât şi ciupercile cu efecte terapeutice) este
bine să fie folosite sub formă de pulbere uscată, ce va fi administrată
sublingual, de preferinŃă câte un gram de pulbere de patru ori pe zi.
Este preferabil ca aceste plante să fie folosite în combinaŃii de minim
zece plante. La modul general, cea mai bună modalitate practică de
asociere a plantelor este cea în care, în amestecul respectiv să se
regăsească atât plante cu proprietăŃi depurative, cât şi plante cu
proprietăŃi imunostimulente, într-o proporŃie pe cât posibil egală.
Un efect fortifiant foarte bun asupra sistemului imunitar au şi produsele
apicole cum ar fi polenul, propolisul şi lăptişorul de matcă.
În ceea ce priveşte alimentaŃia naturală cu rol echilibrant şi protector,
consumul zilnic de fructe şi legume proaspete, cultivate în condiŃii
ecologice, precum şi consumul altor categorii de alimente naturale ce
au un bogat conŃinut în vitamine şi minerale, are un efect profund
benefic asupra sistemului imunitar.
Metode naturale de dezintoxicare
Pentru a realiza o acŃiune cât mai eficientă de purificare naturală a
organismului este necesar să avem mai mereu la dispoziŃie cărbune
vegetal activ. În cazurile de ingestie accidentală a unor substanŃe
nocive sau în situaŃiile de intoxicaŃie alimentară ori chimică, este bine
să ştim că putem fi ajutaŃi de cărbunele vegetal activ, care are
proprietatea de a absorbi elementele periculoase, nocive, din organism
şi de a le elimina apoi pe cale intestinală, în mod natural. Cărbunele
vegetal poate fi folosit şi în unele situaŃii de urgenŃă, în caz de ingerare
accidentală a unor substanŃe toxice, imediat după efectuarea unei
spălături stomacale. În unele zone există tipuri rare de pământ, vechi de
milioane de ani. Acestea sunt compuse din anumite tipuri de argilă, cu
un conŃinut mare de minerale, deosebit de folositoare pentru
menŃinerea echilibrului trupului uman. Unele tipuri de argilă conŃin
fosile de diatomee (alge unicelulare microscopice, de apă dulce sau
sărată, al căror înveliş exterior s-a transformat în siliciu sau în cuarŃ).
Acest element permite absorbirea metalelor grele (mercur, plumb) şi a
altor elemente, cum ar fi aluminiul sau fluorul în exces. Prafurile de
argilă de acest tip sau altele similare lor sunt utile celor care suferă de
ulcer gastric sau de leziuni ale tractului digestiv. Argila, sub formă de
pulbere uscată, poate fi dizolvată în puŃină apă, obŃinându-se astfel o
pastă ce poate fi aplicată pe piele, în strat subŃire, întocmai ca o cremă.
Aplicarea periodică pe piele a unei paste de argilă albă, de exemplu,
poate produce efecte benefice multiple, mai ales datorită absorbŃiei
toxinelor şi a impurităŃilor, precum şi datorită neutralizării acizilor ori a
deşeurilor chimice ce se pot acumula în unele Ńesuturi.
Usturoiul
Usturoiul este un aliment cu numeroase proprietăŃi curative. El este un
excelent vermifug, este bogat în vitamina C şi datorită ingredientului
p. 253
său activ, alicina, este un excelent potenŃator al activităŃii sistemului
imunitar, fiind tocmai de aceea foarte indicat să-l utilizăm mai mereu.
Uleiurile din răşină de conifer
Atât uleiul de pin, cât şi cel de brad asigură bunăstarea alveolelor
pulmonare şi ambele permit descongestionarea plămânilor. Aceste
uleiuri contribuie în mod eficient la dizolvarea anumitor depuneri
toxice care pot să apară la nivelul sistemului respirator datorită fumului
de Ńigară inspirat fie voluntar (în cazul fumătorilor), fie involuntar (în
cazul celor care sunt în nefericita ipostază de „fumători pasivi”) sau
datorită inhalării unor substanŃe nocive, poluante, care pot să existe în
aerul pe care noi îl respirăm zilnic.
Pasta din frunze de coriandru
Coriandrul proaspăt poate dizolva într-un interval scurt de timp unele
depuneri dăunătoare de metale ce pot să se producă în organismul
nostru. Următoarea reŃetă simplă pe care o prezentăm în continuare are
un puternic efect de purificare a Ńesuturilor. Se prepară sub forma unei
paste proaspete, din frunze de coriandru şi este excelentă ca aliment ce
poate fi consumat eventual cu pâine prăjită, cu cartofi la cuptor sau cu
paste integrale. Folosirea a cel puŃin două linguriŃe pe zi din această
pastă, timp de trei săptămâni, este suficientă pentru eliminarea din
sânge a unor metale toxice cum ar fi mercurul, plumbul şi aluminiul.
Este util să realizăm o astfel de cură timp de aproximativ 3 săptămâni
şi apoi vom face o pauză. Putem repeta această cură cel puŃin de trei ori
pe an. Pentru prepararea pastei se folosesc 4 căŃei de usturoi, care se
zdrobesc mărunt, 1/3 ceaşcă de nucă de Brazilia (care conŃine seleniu),
1/3 ceaşcă de seminŃe de floarea-soarelui, care conŃin cisteină, 2 ceşti
de frunze proaspete de coriandru, fără tulpini. Se mai pot adăuga
frunze de pătrunjel proaspăt, pentru conŃinutul lor de vitamina C. Dat
fiind faptul că această pastă se conservă bine prin refrigerare, este
preferabil să ne procurăm din timp frunzele de coriandru proaspăt,
atunci când el apare, şi să facem o cantitate suficientă de pastă pentru
tot anul. În continuare, mai adăugăm 2/3 ceaşcă de ulei de in (inul este
indicat în caz de tuse, astm, rujeolă, constipaŃie, gastrite, pecingine,
abcese; are proprietăŃi emoliente, laxative şi antiinflamatorii), 4 linguri
de suc de lămâie proaspăt (conŃine vitamina C) şi eventual două
linguriŃe de miso, produs specific japonez, obŃinut în principal din soia.
Pentru prepararea acestei paste punem frunzele de coriandru împreună
cu cele de pătrunjel în mixer, adăugăm uleiul de in şi le mixăm până
când obŃinem o pastă omogenă. Adăugăm apoi usturoiul pisat, nuca de
Brazilia mărunŃită fin, seminŃele de floarea-soarelui zdrobite, sucul de
lămâie şi miso-ul. Amestecăm din nou totul foarte bine, până se
omogenizează. Pasta obŃinută se păstrează la frigider.
Băile calde cu efect purificator
Apa şi căldura au efecte de purificare şi de relaxare care diminuează
stresul şi curăŃă totodată pielea. Pentru a potenŃa efectul purificator
putem să adăugăm în apa din cada de baie sare de mare, alte săruri
minerale (de exemplu sulfatul de magneziu, care tonifică muşchii),
uleiuri esenŃiale cu acŃiune purificatoare şi tonifiantă (ulei de
bergamotă, ulei de mentă, ulei de roiniŃă, ulei de camfor etc.), pulbere
de frunze de arin sau frunze de arin proaspăt culese (care au un
puternic efect antiinflamator), frunze de mesteacăn (cu efecte
purificatoare şi febrifuge), ace de pin (ce sunt utile pentru
îmbunătăŃirea stării sistemului respirator) sau pulberi din plante
aromate (salvie, mentă, roiniŃă, busuioc, isop, lavandă, iarba Sfântului
Ion, mătăciune etc.).
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Purificarea aerului ambient
Este indicat să folosim, atât acasă, cât şi în locul în care lucrăm un
aparat de purificare a aerului. Generatoarele de ioni negativi sunt
ideale, mai ales dacă locuim în oraş. Dat fiind faptul că suntem
înconjuraŃi de televizoare, monitoare de calculator şi alte aparate
electrice, suntem neîncetat bombardaŃi cu ioni pozitivi, care contribuie
la creşterea nivelului de tensiune şi de iritare nervoasă. Este foarte
bine, prin urmare, să putem beneficia de surse generatoare de ioni
negativi, pentru a ne reface echilibrul energetic. Desigur, dacă locuim
aproape de o cădere de apă sau în înaltul munŃilor, suntem nişte
privilegiaŃi. Anumite locuinŃe au un sistem central de purificare a
aerului, cu filtre bune, care pot elimina mareare parte din praful nociv şi
alte particule dăunătoare. Dacă nu dispunem de un astfel de sistem,
putem alege să cultivăm în propria locuinŃă unele plante ornamentale,
care pot contribui la îmbunătăŃirea calităŃii aerului.
Necesitatea purificării apei de băut
Ar fi foarte înŃelept să urmărim să nu mai consumăm apă de la robinet,
fără să ştim ce conŃine aceasta. Unii ar replica imediat că apa din oraşul
lor este curată, datorită clorului sau fluorului cu care este tratată! Ce nu
ştiu cei mai mulŃi este că în realitate clorul nu ucide numai bacteriile
„rele“ din trupul uman, ci şi pe cele „bune“. Cine a socotit, oare, cât
clor a înghiŃit pe termen lung, zi după zi, an după an? Ar fi bine, în
orice caz, să lăsăm apa din pahar să se „aşeze“ înainte să o bem. Pe cât
posibil, se recomandă să folosim o sticlă de apă pe care să o lăsăm la
aer, protejată cu un filtru uşor. Apa distilată poate fi o modalitate
excelentă de eliminare din trup a mineralelor, a metalelor grele şi a
altor toxine. Cu toate acestea, trebuie să fim atenŃi să nu ne perturbăm
echilibrul mineral. Pulberea de argilă sau de pământ fosil poate fi şi ea
utilă în această direcŃie. Există numeroase tipuri de aparate pentru
purificarea apei. Putem folosi şi un astfel de aparat. Însă, dincolo de
toate acestea,
estea, din punct de vedere practic este foarte important să
urmărim să fim conştienŃi de calitatea apei pe care o consumăm zi de
zi.
Grădinile cu legume
Citind până aici acest articol, ne putem pune întrebarea cum să
procedăm în cazul grădinilor în care cultivăm
ltivăm legume sau flori? Cum
să semănăm şi să cultivăm legume sub cerul liber, în astfel de condiŃii
ostile?
O posibilă soluŃie practică este aceea de a urmări să acoperim grădina
de legume cu o folie transparentă, la 1,5 m de sol şi să udăm pământul
cu apă pe care o extragem dintr-oo fântână de exemplu, pentru a ne feri
de situaŃia în care apa de ploaie ar putea să fie contaminată. O altă
soluŃie practică ar fi să cultivăm legumele într-oo seră. Şi de asemenea,
este indicat să le udăm printr-un sistem autonom
om de irigaŃii, care să fie
alimentat cu apă purificată printr-un
un sistem ecologic, natural.
Însă, în afara aplicării acestor soluŃii particulare pentru grădina noastră,
foarte important este să cerem cu fermitate forurilor responsabile să
înceteze să ne maii pulverizeze în cap toate aceste substanŃe ucigătoare.
Este imperios necesar să urmărim să ne mobilizăm, cât mai mulŃi
oameni conştienŃi de aceste pericole, pentru a cere la unison stoparea
acestor acŃiuni malefice.
În funcŃie de răspunsul care ni se va daa în urma unei astfel de solicitări
colective, vom putea să ne continuăm demersurile, solicitând ca aceia
care nu-şişi fac datoria în mod corect să fie destituiŃi din funcŃie! Putem
fi siguri că nu vom rezolva aceste probleme rămânând aşezaŃi comod în
p. 254
fotoliu,
u, aşteptând ca alŃii să facă ceva. Mai mult decât atât, putem face
noi înşine cercetări, ne putem informa şi de asemenea putem să
transmitem şi altora ceea ce am aflat despre acest subiect. În prezent,
cerul este adeseori acoperit de aceste dâre ale morŃii
morŃi (chemtrails-uri).
Dârele paralele din văzduh sunt rezultatul flagrant al acŃiunii turbinelor
de pulverizare. Aceasta nu este absolut deloc normal, iar noi va trebui
să urmărim să devenim conştienŃi de aceasta şi, de asemenea, să
acŃionăm în mod eficient şi cu înŃelepciune mai departe.
Unele idei ce sunt demne de reŃinut
• Pentru a ne proteja împotriva efectelor nocive ale substanŃelor
împrăştiate în mod intenŃionat în atmosferă, este important să urmărim
să avem o alimentaŃie corectă, să ne întărim sistemul
sistem imunitar prin
mijloace naturale (de exemplu folosind mai ales pulberea de
echinaceea), să ne purificăm organismul (de exemplu, cu ajutorul
plantelor depurative, al cărbunelui vegetal activ, al argilei şi al
usturoiului).
• Dârele morŃii (chemtrails-uri) sunt folosite de către cei rău
intenŃionaŃi în diverse scopuri malefice: acela de a ne îmbolnăvi, de a
ne slăbi sistemul imunitar, de a ne manipula psihicul şi voinŃa; acela de
a realiza diverse experienŃe biologice şi chimice asupra mediului
înconjurător şi mai ales asupra oamenilor; acela de a-i a împiedica pe
oameni să-şişi atingă potenŃialul lor divin şi să-şi
să dezvolte capacităŃile,
înzestrările, talentul şi aptitudinile; acela de a controla coridoarele
aeriene şi ionosfera; acela de a controla climatul, viaŃa
v vegetală şi
animală de pe Pământ, şi tot ceea ce poate fi folosit ca hrană. Cea mai
sigură şi eficientă cale de a ne proteja împotriva tuturor încercărilor de
manipulare de acest gen este să urmărim să devenim cât mai conştienŃi,
atât de noi înşine, câtât şi de universul care ne înconjoară şi apoi să
acŃionăm în mod înŃelept.
Războiul 2013-2014,
2014, război psihotronic, cu puls
electromagnetic şi nuclear
Prof. Paul Matei - Cluj
În prezentt se acorda atenŃie dezvoltării intense a
tehnologiilor armelor cu puls electromagnetic(EMP), Silent Sound
Spread (SSSS , poreclit, de asemenea, S-quad
S sau "Squad", în
jargonul militar), dispozitive acustice lungi Range (LRADs)
utilizate pentru controlul mulţţimii şi nu în ultimul rând celebra
tehnologie HAARP.GWEN lucrează împreună cu transmiţ transmiţătorul
HAARP și Woodpecker Rusesc, care este similar cu HAARP.
R
ușii
ii comercializează în mod deschis o versiune mică a lor, de
schimbare a vremii , sistem numit Elate,
Elate care poate fi un-tun
meteorologice pe o zonă de 200 mile și face același lucruri cu
unitatea Gwen. "O companie rusă numită" Elate Intelligent
Technologies, Inc, "vinde echipament meteo de control utilizând
sloganul publicitar," Vremea făcute la comandă ". " Acest motto este
chiar pe cardurile lor de afaceri! Directorul comercial al Elate, Igor
Pirogoff, a declarat că "Elate este capabil să modifice starea
meteorologică pe o zonă de 200 mile pătrate pentru 200$ US pe zi".
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
O staţie de GWEN transmite într-un cerc de 360 de grade până la 300
de km, semnalul scade brusc cu distanţa.
Deja aceste tehnologii au fost folosite în teatrele de operaŃiuni.AveŃi
doar câteva exemple:
1. Rusia şi alte state ale lumii deŃin arme psihotronice care-i pot
transforma pe inamici într-o adunătură de zombie. Armata SUA ar
avea şi ea în dotare arma telepatica neletală care e capabilă să inducă
stări de frica şi spaimă. Generalul rus în rezerva Boris Ratnikov a
declarat recent jurnaliştilor publicaŃiei Pravda , citată de descoperă.ro,
că atât Rusia cât şi alte state ale lumii deŃin arme psihotronice
performante care pot transforma soldaŃii trupelor inamice într-o
adunătură de zombie uşor manipulabili.În 1979 Uniunea Sovietică a
adăugat o listă a unor tipuri de arme de distrugere în masă potenţiale:
a. Armele radiologice (cu materiale radioactive) care ar putea produce
efecte dăunătoare similare cu cele ale unei explozii nucleare
b. Arme cu fascicul de particule, pe bază de particule încărcate sau
neutre, capabile să afecteze obiectivele biologice
c. Arme acustice cu radiaŃii infrasonice.
d. Arme electromagnetice care funcţionează la anumite radiaţii de
radio-frecvenţă, care ar putea avea efecte prejudiciabile asupra
organelor umane.
2. Silent Sound Spread (SSSS sau sunetul tăcerii) Această tehnologie a
fost folosită inpotriva trupelor irakiene fortificate din buncărele
subterane de adâncime din Kuweit și Irak, în primul război din Golf, în
ianuarie 1991. Efectele fizice, emoŃionale, şi psihologice ale acestei
tehnologii au fost atât de grave că sute de mii de soldaţi irakieni s-au
predat în masă fără a trage măcar un singur glonŃ împotriva forţelor
coaliţiei conduse de SUA. Cifrele raportate în știri au fost uimitoare:
75 000 apoi 125 000 (sau mai mulŃi) de soldaŃi dintrupele irakiene au
ieşit din buncărele din deşert fluturând steaguri albe căzând în
genunchi înaintea trupelor americane şi sărutând literalmente cizmele
sau mâinile lor.
3. În zonele de conflict precum Irak și Afganistan, "Proiectul Sheriff"
este folosit pentru a da "trupelor care lucrează în mediul urban mai
multe opţiuni pe teren" împotriva combatanţilor și noncombatanţi
deopotrivă.Transportoare blindate de personal au fost modernizate cu
arme neletale, inclusiv raze durereroase cu microunde-cuptor(PEP) şi
cu un sistem (Denial activ LRADs) dispozitiv acustic gama cu raza
lungă care emite sunete earsplitting.
Proiectilele cu impulsuri de energie (PEP) pot călători aproape cu
viteza luminii. Cu mare acurateŃe, acestea emit impulsuri cu raze laser
invizibile, radiaţii electromagnetice, obiectivele fiind neutralizate,,
paralizând-le în durere. Cu toate acestea efectele, lor pe termen lung,
nu sunt cunoscute, inclusiv pe creier.
Dispozitive acustice Long Range (LRADs) sunt utilizate pentru
controlul mulţimii. Ele produc valuri acustice de 150-decibeli ",
concepute pentru a comunica cu autoritatea și inteligibilitate ridicată
într-un mod excepţional faza 15 - 30 grade" Acestea emit provocări
verbale pe distanţe dincolo de 500 de metri, cu tonuri de avertizare
p. 255
pentru a influenţa comportamentul. Ele pot provoca, de asemenea,
daune fizice pot manipula mintea, și pot provoca dacă sunt folosite în
mod intens moartea.
4. HAARP frecvenţe ELF și VHF sunt transmise în afara ionosferei
Pământului la turnuri diferite din întreaga lume Gwen. Evident,
guvernul Statelor Unite neagă acest lucru, spunând celor care
controlează mass-media că turnurile sunt doar Gwen(turnuri)de telefon
mobil privat și prin urmare, oricine crede altfel este o nebunie
Gwen (reŃea de urgenŃă la sol) sunt emiţătoare plasate la 200 mile
distanŃă pe tot teritoriul Statele Unite ale Americii şi permit frecvenţe
specifice care urmează să fie adaptate la puterea câmpului
geomagnetic-în fiecare zonă, permiţând câmpul magnetic să fie
modificat. Ele funcţionează în gama LF, cu transmisii între LF 150 și
175 KHz. Acestea emit, de asemenea, valuri de frecvenŃe ridicate VHF
UHF gama inferioară de 225 - 400 MHz. Semnalele LF sunt transmise
cu valuri la nivelul solului, mai mult decât radiază în atmosferă. O
staţie de GWEN transmite într-un cerc de 360 de grade până la 300 de
km, semnalul scade brusc cu distanţa. Întregul sistem format din
GWEN, 360 emiţătoare răspândite în Statele Unite ale Americii,
fiecare cu un turn de 299-500 de metri înălŃime , 360 fire de cupru, care
interacţionează cu pământul, ca un dirijor subţire, radiind valuri de
energie radio pentru distanţe foarte lungi prin pământ.
Statele Unite ale Americii este scăldată în acest câmp magnetic, care se
poate ridica de la sol până la 500 de metri, dar merge în jos, în
subsoluri, astfel încât oricine poate fi afectat și mintea-controlata.
Întregul sistem radio se întinde peste Statele Unite ale Americii ca o
reŃea web Producerea și difuzarea de frecvenţe prin intermediul
inteligenţăei artificiale (AI Cray) calculatoare care pot acum
"Personaliza" telepatia, starea de spirit / emoŃia / instrucţiuni de control
personalizat al mintii-confecţionate după specificaţiile ADN individual
aplicabil fiecărei case în parte. (Acest lucru va necesita o analiză
detaliată a ADN-ului pe calculator din baza de date a fiecărui fiecare
cetăţean ). Și acest lucru se va întâmpla în curând în colaborare cu
guvernul , televiziunea şi televizoarele digitale împreună cu acele cutii
negre (convertorul digital) în cele mai multe case americane apoi
europene
Noua tehnologie a semnalelor digitale în bandă largă permite toate
aceste frecvenţe care urmează să fie difuzat simultan. Nu e de mirare
albinele săracele au un astfel de moment greu să găsească drumul lor
înapoi la stup!
Pe acest subiect, dr. Persinger scrie: Stimularea "lobului temporal poate
evoca sentimentul unei prezenţe, dezorientare, și nereguli perceptuale.
Puteţi activa imagini stocate în memorie, inclusiv coşmaruri şi monştri,
care în mod normal sunt suprimate. Neurologia contemporană
sugerează existenţa unor algoritmi fundamentali prin care toate
transducţia senzorială este tradusa într-un cod intrinsec specific
creierului. Stimularea directă a acestor coduri în cortexul limbic uman
său temporal de modele electromagnetice aplicate pot necesita nivele
energetice care sunt în intervalul de activitate geomagnetic și a
reţelelor de comunicaţii contemporane. Un proces care este cuplat la
banda îngustă a temperaturii creierului poate permite afectarea tuturor
creierelor umane normale de un nivel sub-armonic al cărui interval de
frecvenţă în jurul valorii de 10 Hz variază în funcţie doar cu 0,1 hertzi.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
" Fluorul şi seleniul permite oamenilor să "audă voci".SubstanŃele sunt
împrăştiate din avion.
Mai jos sunt prezentate câteva frecvente pe baza cărora au fost
dezvoltate aceste arme:
a. Delta 0,5-4Hz, somn fără vise adânc
b. Teta4-7,5Hz stare de vise,stare hipnotică
c. Alpha 7.5-14Hz, meditaţie și somn uşor
d. Beta 14-30Hz este prezent în conștiinţa trează normală și de stres
e. Gama peste 30 Hz
f. 6,6 Hz ("Frecvenţa Iadului", adică), care determină "depresie
profundă și sentimente de inutilitate şi gânduri de sinucidere."
g. Nivelul optim pentru vizualizarea de frontieră este Alpha-Theta de
la 7-8Hz. . Acesta este poarta de acces la subconştientul tău.
h. 7.83 Hz (rata pulsului pământului) ar provoca o persoană să "se
simtă bine peste tot", și ar anula efectele nocive ale altor frecvenţe
i.10 Hz, cortexul controlului motrice- coordonarea impulsurilor motorii
j. 10.80 Hz cauzează un comportament riotiousprovoacă "furie extremă
și ostilitate care să conducă la acţiuni turbulente și violente
k. 15 Hz, cortexul auzului- sunete care traversează (eludează) urechea
internă
l. 18-19Hz sistemul senzorial somatic (vinovată pentru multe din
apariŃiile fantomelor)
m. 20 Hz centrul gândirii(gânduri induse în subconştient)
n. 25 Hz, cortexul visual- Imagini transmise creierului eludând ochii
(halucinaŃii)
o. Nobel Sir Francis Crick și alţi oameni de știinţă cred că frecvenţa de
40 Hz beta poate fi cheia pentru actul de cunoaștere.
Armonici de 410-420 MHz reprezintă "frecvenţa fereastră a conştiinŃei
umane", ca un întreg:Emiterea acestor frecvente poate bloca mintea
umană.
Este foarte interesant de remarcat faptul că emoţia identificată ca
dragostea unei mame pentru copilul ei este practic identică cu
rezonanŃa Schuman, modulata la 783 Hz. Această "iubire" de frecvenţă
este în mod clar esenţială pentru creierul copilului și dezvoltarea
sistemului nervos central, fie uman sau altfel. Studiile au arătat că acei
copii care sunt abandonaţi la o vârstă fragedă de mamele lor, și care nu
au confort fizic şi psihic, dezvolta handicapuri emoŃionale şi mentale și
sunt mult mai sensibi la boli , de asemenea progresează foarte greu. Pe
scurt, ei au fost privaţi de frecvenţa Schumann foarte importantă adică
armonica de 783 Hz.
EEG (electroencefalograf) măsoară undele cerebrale de frecvenţe
diferite în creier. Ritmicitatea în EEG este o variabilă cheie în
p. 256
coordonarea activităţii corticale. Electrozii sunt plasaŃi pe anumite
zone de pe scalp pentru a detecta și înregistra impulsurile electrice în
creier amplitudinea şi frecvenţa reprezintă puterea impulsurilor
electrice generate de creier.. Volumul sau intensitatea din creier, valul
de activitate se măsoară în microvolţi. FrecvenŃa este numărul de valuri
care se repetă într-o secundă. Acesta poate fi comparat cu frecvenŃele
de pe un aparat de radio.Pe baza acestor date au luat naştere aceste
arme noi.
Transmisie de sunete audio cu microunde US Patent 4877027
Contol mental - stări de conștiinţă indusă - Brevet de invenŃie 5356368
O jucărie de control al minţii US8157609
Un sistem de comunicare silenŃios Sunet Silent, US Patent 5159703
Mai sus sunt patru din patentele care confirmă că mintea umană poate
fi controlată.
O fotografie, un videoclip, un sunet și orice poat fi manipulate digital
pentru a arăta ceva care nu este cu adevărat acolo. Acest lucru ne
conduce la tema de ce , Statele Unite ale Americii au făcut trecerea
tuturor emisiunilor TVde la analogic la digital.
Fluorura dezactivează secţiunea voinŃă a creierului, afecta lobul stâng
occipital. Atât fluor şi seleniu (în cantităŃi suplimentare) poate produce
efecte ciudate; un simptom comun este auzirea de diverse voci.
Stimulente ingerate la nivel global de la cafeina, plante modificate
genetic, poate avea, de asemenea, un impact asupra "creierului-global",
în ionosferă, care este în strânsă corelare cu undele noastre cerebrale.
Cuvinte subliminale (în în corelare cu, câmpul electromagnetic și
adaptate la creierul uman), care exprima conştiinŃa umană poate intra
minŃile noastre, la un nivel de subconștient. Aparent, modelelul noastru
de activitate a creierului poate fi măsurată și stocată pe super-
calculatoare. În cazul în care o victimă trebuie să aibă gânduri
subliminale implantate, tot ce este necesar este de a capta ca model
activitatea creierului, (salvate pe un mega-computer) și apoi folosit
când situaŃia o impune..
Persoanei vizate sau specificate ai sunt trimise apoi mesaje subliminale
de joasă frecvenţă pe care ea de fapt crede că sunt propriile lor gânduri.
Cercetătorul Majix spune: creierele noastre sunt atât de sensibile, încât
ele sunt ca un cristal lichid, care răspunnde la componenta magnetică a
pământului. Suntem sensibili la schimbările magnetice ale pământului,
schimbări în cavitatea ionosferică și rezonam cu aceste frecvenţe noi
înșine. Suntem entităţi incredibil de complexe, dincolo de înţelegerea
laică. Creierele noastre sunt într-adevăr un tip de traductor bio-cosmic.
Vialls a crezut că vor manipula răspunsul publicului prin obŃinerea
culorii corecte în locuri aleatorii pe ecran, și a murit înainte de a se
face trecerea forŃată la televiziunea digitală. După cum să dovedit în
realitate, dacă te uiţi atent la orice zona de la mijlocul tonului de
culoare de pe ecran (o zonă care nu este în totalitate alb sau negru , iar
acest lucru se va muta în jurul valorii de ecran în funcţie de scenă), veţi
observa un efect de zăpadă, care, în medie, face o imagine perfectă, dar
imaginea în sine este de fapt, de fapt, subtil modulată "furtună de
zăpadă", în cazul în care "zăpada" întotdeauna indiferent de culoare a
imaginii ar trebui să fie în acelaşi loc. Zonele gri sunt de departe cel
mai bun loc pentru a căuta acest lucru. Zăpada va fi în mișcare și
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
modularea ciclică la frecvenţa care declanșează sentimentul ce ei
doresc ca tu să-l ai, pentru tot ceea ce este pe ecran.
Ea nu este în toate emisiunile.
Cum observăm ecranul
Efectul nu este evident, trebuie să ajungi într.-o anumită poziŃie l să-l
vezi. Deci, du-te lângă televizor, până foarte aproape de el, la un unghi
unde imaginea nu arată bine{de jos în sus) şi atunci vei vedea zăpadă.
Computerele vor face schimbare de culoare, de asemenea. Luaţi (LCD)
ecranul computerului, înainte de a încerca pe un televizor LCD mare ,
și să inclinaŃi ecranul în spate până când veţi vedea o schimbare în
modul în care culorile sunt afișate. Mulţi dintre voi au observat deja
acest unghi dar trebuie să te uiŃi la televizor, de jos în sus și nu din
lateral. Acest lucru nu va funcţiona pe un TV cu plasmă,(CRT) dar, pe
un televizor LCD, veţi vedea despre ce vorbesc. La calculatoare acest
efect ciudat a apărut doar cu Windows 7.Țineţi cont de faptul că acest
sabotaj a coincis exact cu lansarea Windows 7 și trecerea forţata la
televiziunea digitală, care a fost complet ilegală în modul în care a fost
efectuată.
Și este interesant că noile calculatoare Mac nu o fac, doar calculatoare
PC o fac. De ce? Întreabă Microsoft.
În zilele noastre, Windows Update ar putea fi nimic altceva decât un
nou algoritm de cuantizare psihologică.
Pentru cei care un au încă televiziune digitală se folosesc pe fondul
undelor radio sau sunetelor din anumite emisiuni TV anumite frecvente
care să producă anumite stări nocive pentru organism.
Antene HAARP pentru transmisie se afla montate la ConstanŃa.
Până acum am discutat doar de mici modalităŃi de tehnici de luptă
urbana şi control al populaŃiei. Arma supremă o constituie de fapt
tehnologia HAARP.
łările care dezvoltă în prezent generatoare Haarp sunt: SUA, Rusia,
China, India şi alte câteva state.
Din 2013 apare cartea de identitate cu CIP, ce va
conŃine şi SEMNĂTURA ELECTRONICĂ
E oficial: din 2013 ne vom face carte electronică de identitate.
Va conŃine date biometrice şi semnătura electronică
Din 2013, vom călători în statele Uniunii Europene cu carte
electronică de identitate, potrivit unei OrdonanŃe de UrgenŃă care a
fost publicată miercuri în Monitorul Oficial. Cartea electonică e un
document distinct de cartea de identitate şi va conŃine, printre altele,
date biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile
impresiunilor papilare a două degete.
Este vorba de OrdonanŃă de urgenŃă nr. 82/2012 - pentru modificarea şi
completarea unor acte normative privind evidenŃa persoanelor, actele
de identitate ale cetăŃenilor români, precum şi actele de rezidenŃă ale
cetăŃenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi SpaŃiului
Economic European rezidenŃi în România. OrdonanŃa de UrgenŃă e
aplicabilă din 12 ianuarie 2012 (ziua în care a fost publicată în M. Of.).
p. 257
Cartea electronică de identitate este de tip smart card şi va conŃine
date în format tipărit sau în format inscripŃionat prin tehnologie laser şi
în format electronic, precum şi elemente de particularizare şi de
siguranŃă!!!
Cartea electronică de identitate va conŃine datele cu caracter
personal din cartea din identitate, adică: numele şi prenumele
titularului, sexul, cetăŃenia titularului, data şi locul naşterii titularului,
fotografia titularului, C.N.P, adresa de domiciliu a titularului.
Pe lângă acestea, cartea electronică de identitate va conŃine
informaŃii noi despre titular.
Punctual, cartea electronică de identitate va mai conŃine
prenumele părinŃilor titularului, certificate digitale, date
biometrice ale titularului, constând în imaginea facială şi imaginile
impresiunilor papilare a două degete.
Imaginile impresiunilor papilare se colectează numai cu acordul
expres al solicitantului cărŃii electronice de identitate sau, în cazul
minorilor şi al incapabililor, numai cu acordul expres al părinŃilor sau,
după caz, al părintelui care exercită autoritatea părintească ori al
reprezentantului legal, se arată în alineatul 1 al articolului 17 (2) din
OrdonanŃa de UrgenŃă.
Imaginile impresiunilor papilare colectate la momentul depunerii
cererii de eliberare a cărŃii electronice de identitate se şterg prin
procedură automată imediat după personalizarea acestui
document.
Datele biometrice din cartea electronică de identitate
Datele biometrice se înscriu în cartea electronică de identitate
pentru verificarea autenticităŃii acesteia şi identităŃii titularului,
potrivit alineatului 2 din articolul 17 (2) din OrdonanŃă.
Verificarea identităŃii titularului cărŃii electronice de identitate se
stabileşte prin compararea directă a datelor biometrice preluate de
la titularul acesteia, cu ocazia verificării, cu datele înscrise în
cartea electronică de identitate, confom alineatului 3 din acelaşi
articol al OrdonanŃei.
Procedurile de preluare a datelor biometrice pentru emiterea cărŃii
electronice de identitate se vor stabili prin hotărâre a Guvernului.
Precizare importantă
După personalizarea cărŃii electronice de identitate, respectiv a cărŃii de
identitate şi transmiterea acestora la autoritatea competentă să le
elibereze, toate datele stocate în bazele de date de producŃie se şterg
prin procedură automată.
Cartea electronică de identitate permite titularului utilizarea
semnăturii electronice calificate.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Despre certificatele digitale din cartea electronică de identitate intră până la gât în argilă moale. El este lăsat acolo pe parcursul a două
zile, izolat, fără hrană, în întuneric.
tuneric. S-a
S constatat că în unul din două
Certificatele digitale se emit şi se înscriu de către c Ministerul
cazuri, bolnavul se vindecă.
AdministraŃiei şi Internelor iar certificatul digital calificat va fi emis de
un furnizor de servicii de certificare, acreditat.
Certificatul digital calificat se înscrie în cartea electronică de identitate Persoanele rămase captive sau izolate sub pământ în urma unor
după ce a fost produs cardul, la solicitarea titularului. titularului alunecări de teren au revenit la suprafaŃă într-o
într stare mai bună de
Certificatul digital calificat se poate elibera doar persoanelor sănătate decât înainte! Dagmar Fernsfield, un savant american
a care a
având capacitate deplină de exerciŃiu,, potrivit alineatului 3 din efectuat un studiu asupra sportivilor și speologilor, a ajuns la aceeași
articolul 17(1) din OrdonanŃa de UrgenŃă. concluzie. Persoanele rămase captive sub pământ şi deci izolate de
lume în urma unei alunecări de teren au revenit la suprafaţă
suprafa într-o stare
“În sensul prezenŃei ordonanŃe de urgenŃă, prin act de identitate
i se de sănătate mai bună decât înainte. Problemele osoase, de circulaţie
circula
înŃelege cartea de identitate, cartea electronică de identitate, cartea de sanguină dispar ca prin farmec. Speologul englez Waltham a scăpat, de
identitate provizorie şi buletinul de identitate,, aflate în termen de exemplu, de un reumatism articular de origine infecţioasă. infec
valabilitate”, se arătă în documentul citat.
Conform cercetărilor lui Fernsfield, ţesuturile musculare și osoase ale
În preambulul OUG, Guvernul menŃionează că aceasta măsură m este sportivilor care erau șii speologi prezentau mai puţine
pu semne de
necesară întrucât se impune producerea unor acte de identitate sigure!!! îmbătrânire.
Dar tradiţiile antice merg șii mai departe: uneori , curgerea timpului
OUG nr. 82/2012 stabileşte inclusiv un calendar al preschimbărilor
este pur șii simplu oprită în profunzimile peșterilor
pe Pământului. Să
actelor de identitate în cărŃi electronice de identitate, Concret, actul
trecem în revistă câteva astfel de mărturii.
normativ stabileşte că toate actele ele de identitate eliberate până la
punerea în circulaŃie a cărŃii electronice de identitate se vor preschimba
în funcŃie de anul naşterii, pe o perioadă de 3 ani, după cum urmează: După anticul
icul Pausanias, Epimenide din Creta a intrat într-o
într zi într-o
grotă pentru a dormi. Nu s-aa mai trezit decât… 40 de ani mai târziu!
• actele de identitate eliberate persoanelor născute după data
de 1 ianuarie 1981 se preschimbă în perioada 1 iulie 2013-
2013
Versiunea lui Diogene Laertius din „Vie„ ţile și doctrinele filosofilor“ (I,
30 iunie 2014;
109) despre acelașii eveniment este chiar mai uimitoare. uim
• actele de identitate eliberate persoanelor născute în perioada Epimenide a fost trimis
1 ianuarie 1966-31 31 decembrie 1980 se preschimbă în într-o zi pe câmp de
perioada 1 iulie 2014-30 iunie 2015; către tatăl său, pentru a
găsi o oaie pierdută. Pe
• actele de identitate eliberate persoanelor născute
n în perioada la prânz, el s-a abătut de
1 iulie 1946-31 decembrie 1965 se preschimbă în perioada 1 la căutarea sa și s-a
iulie 2015-30 iunie 2016; adăpostit într-o grotă,
• actele de identitate eliberate persoanelor născute până la unde a adormit timp de
data de 31 decembrie 1945 se preschimbă în perioada 1 57 de ani! Trezindu-se,
iulie 2016-31 decembrie 2016. el a continuat să caute
oaia, crezând că a dormit
doar puţin. Negăsind-o,
a mers la ogorul familiei,
Pentru fiinŃele umane ce se află la adâncime în cu intenţia de a-l găsi pe
tatăl său. Mare i-a fost
peşteri survin anumite anomalii temporal uimirea descoperind că
totul se schimbase și că
pământul tatălui său
Prof. George Bianu - Bucureşti aparţinea acum altcuiva!
El s-a întors în cetate într-oo stare de perplexitate. Acolo, intrând în
locuinţa familiei, a găsit niștete oameni necunoscuŃi, care l-au
l întrebat
cine era. Abia atunci l-aa recunoscut pe fratele său mai mic, care acum
Un fapt deja recunoscut în lumea știinţtiinţifică este acela era deja bătrân, şi a aflat de la acesta despre lunga sa dispariţie.
dispari Apoi a
că percepţţia timpului este diferită în măruntaiele fost recunoscut șii de mai mulŃi locuitori din orașul
ora său pe care-i lăsase
Pământului. Pe măsură ce pătrundem mai adânc, kilometru copilandri şi care îmbătrâniseră foarte mult. Vestea s-a s răspândit în
după kilometru, spre centrul planetei noastre, funcţ funcţiile întreaga Grecie, iar Epimenide a fost considerat de toŃi ca fiind grecul
influenţa astrelor care
vitale ale organismului încetinesc, iar influenţ cel mai iubit de către zei.
ne ritmează orele și zilele se atenuează și ea.
Povestea celor şapte adormiŃi

A
ceasta este șii opinia savantului Michel Siffre. El consideră că
metabolismul uman este în mod cert influenţat
influen pe parcursul
unei zile petrecute în adâncul Pământului, căci acolo timpul
curge mai încet decât la suprafaţă. ă. Este de netăgăduit că, în
adâncul Pământului, așa cum multe tradiţii ii ne confirmă, se produc
diverse miracole. Astfel, dualașii, ii, un trib african, cred că peșterile
pe
proprietatea de a regenera trupul uman. Etnologul Paul Chantenet a
asistat la mai multe expediţii ii subterane ale acestui trib. Bolnavul,
Bol
uneori chiar muribundul, este dus de-aa lungul galeriilor mustind de apă,
în profunzimile Pământului, până la o încăpere subterană, unde acesta
p. 258
În anul 250, în timpul unui val de persecuţii
persecu asupra creștinilor, șapte
tineri s-au refugiat într-o peșteră,
teră, aproape de Efes. Ei au dormit acolo
un somn profund timp de... 200 de ani! Sub domnia lui Teodosius, în
anul 450, ei s-au trezit, crezând că tot ce au făcut a fost să doarmă
au foarte bine. Dar, intrând în Efes, au observat numeroasele schimbări
care afectaseră orașul. Uimiţi,i, punând întrebări în stânga și în dreapta
ca să afle şi să înŃeleagă ce se petrecuse, vizitatorii cei stranii au fost
rapid remarcaţii de locuitorii din Efes. Aceștia
Ace au fost duși în faţa
episcopului.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Dezbateri
Cei șapte tineri, care nu îmbătrâniseră deloc din momentul în care au
adormit în peşteră, i-au povestit aventura patriarhului, apoi împăratului,
lăsându-i cu gura căscată pe toţi cei care îi ascultau. Chiar și Coranul,
în sura a XVII-a, intitulată Peștera, amintește de această întâmplare.
Dar în acest text sacru, cei șapte tineri au petrecut 309 ani în peșteră.
Coranul precizează că aceștia au adormit adânc şi că „Dacă, pe
neașteptate, i-ai vedea în această stare, te-ai întoarce și ai fugi, fiind
cuprins de spaimă” (Coran, XVII, 17).
Accelerarea timpului
Am văzut că, pentru personaje ca Epimenide și cei 7 adormiţi, timpul
s-a oprit. Mai aproape de zilele noastre, să vedem un caz în care, din
contră, timpul s-a accelerat. Americo Centeno era un ţăran cubanez din
valea Vinales, care, în anul 1931 avea vârsta de 20 de ani. În luna
februarie a anului respectiv, împreună cu cei doi fraţi ai săi, Evaristo și
Menelao, recolta guano (excremente de lilieci, ce se foloseau ca
îngrășământ în zona respectivă) dintr-o peșteră. După două săptămâni
de recoltare în peștera Maja, guano era pe terminate. Americo a decis
să meargă mai adânc în interiorul peșterii, sperând că va găsi acolo un
alt depozit din preţiosul îngrășământ. Cei doi fraţi ai săi și ceilalţi
săteni l-au văzut intrând într-o galerie, cu o torţă. Și… nu s-a mai
întors.
L-au căutat timp de o săptămână în labirintul de galerii și săli din
interiorul peșterii, dar fără niciun rezultat, până într-o zi în care a
reapărut, foarte straniu, în luna august 1954! Părea a fi un sălbatic, un
om al pădurii, un „om-lup”, cu părul și barba foarte lungi. Scotea
sunete guturale, aproape mugete. Printre cei care l-au descoperit se
găsea și fratele său, Evaristo. În ciuda surprizei sale, acesta nu a avut
niciun dubiu asupra identităţii personajului. Lui Americo îi lipsea
degetul mic de la mâna stângă, la fel ca și fratelui său Evaristo.
Sălbaticul descoperit avea, de asemenea, același semn pe tâmpla stângă
ca și fratele său, Evaristo.
Mai târziu, unchiul său, Manuel, l-a recunoscut și el, graţie unei
cicatrici de pe coapsa dreaptă: când era mic, Americo căzuse de pe cal
în prezenţa unchiului său; în cădere, se lovise de un gard de sârmă
ghimpată, ţepii intrându-i adânc în carne în locul respectiv.
Deși rudele sale îl recunoscuseră, toţi ezitau asupra unui lucru
important: individul găsit părea mult mai în vârstă decât tânărul care
dispăruse în urmă cu 23 de ani. La prima vedere, părea să aibă în jur de
70 de ani, în timp ce Americo nu ar fi trebuit să aibă decât vreo 43 de
ani în anul 1954.
Au încercat să închege un dialog cu el, dar a fost o pierdere de timp. Se
aflau în faţa unui specimen de sălbatic care nu vorbea deloc, era
incapabil să articuleze un singur sunet inteligibil și părea că nu
recunoaște pe nimeni. Internat pentru observaţii la spitalul din Pinar
del Rio, acesta se va sinucide în ziua următoare, aruncându-se pe
fereastră de la etajul trei. Medicii au decis să efectueze o autopsie.
Atunci a apărut marea surpriză! În căderea sa, Americo se rănise la cap
și se putea distinge, în rana respectivă, o bucată de plastic verde!
Autopsia va revela că nefericitul suferise o trepanaţie pe creier și că
bucata de plastic verde servise la înlocuirea unei părţi din cutia
craniană. Această bucată de plastic dur înlocuise perfect partea lipsă a
osului cranian și părea bine sudată. Cicatricea rezultată în urma
trepanaţiei abia se vedea.
Unde trăise Americo în acești 23 de ani? Cine îi făcuse acea intervenţie
chirurgicală? De ce a îmbătrânit prematur? Multe întrebări, la care însă
anchetatorii cubanezi au fost incapabili să răspundă.
p. 259
Un fenomen invers pare să se fi produs într-o peșșteră din Marea
Britanie
Grotele din Penzance, ţinutul Cornwall, sunt subiectul unor povestiri
aparent incredibile, spuse pe şoptite de locuitorii din această regiune.
Vom cita doar două dintre ele.
Prima implică un cuplu de tineri căsătoriţi, care se aflau în excursie în
apropiere de Penzance, în anul 1960. Aceștia s-au așezat câteva minute
să se odihnească în faţa intrării uneia dintre aceste peșteri. Când s-au
ridicat pentru a-și continua plimbarea, au avut dezagreabila surpriză să
nu-și găsească obiectele pe care le aveau cu ei. Erau siguri totuși că
nimeni nu se apropiase de acel loc. Dorind să depună plângere, s-au
dus la cel mai apropiat post de poliţie. Acolo, spre bucuria lor, cuplul
și-a găsit toate obiectele pierdute. Însă plăcuta lor surpriză a fost
dublată de o stare de perplexitate atunci când au aflat de la poliţistul de
serviciu că aceste obiecte fuseseră depuse la secţie în ajun! Cu alte
cuvinte, chiar în seara dinaintea zilei în care ei făcuseră excursia la
peșteră!
Cea de a doua povestire referitoare la peșterile din Penzance are un
deznodământ tragic. Un soldat american, deși fusese avertizat de
locuitorii regiunii, s-a aventurat să exploreze o peșteră care avea o
reputaţie proastă: mai multe persoane care intraseră acolo dispăruseră
fără urmă. Și soldatul american s-a „evaporat” la rândul său, fără a mai
reveni vreodată. Câteva luni mai târziu însă, cercetând grota, poliţia a
descoperit scheletul unui copil de cinci sau șase ani, îmbrăcat în
zdrenţele uniformei soldatului dispărut…
Ce este atât de misterios în profunzimile Pământului? Timpul care se
accelerează într-o peșteră cubaneză, timpul care curge înapoi într-o
grotă englezească… ne putem, pe bună dreptate, întreba: Ce există, atât
de misterios, în profunzimile Pământului? Lumea zeilor? O altă
civilizaţie, subterană? Putem lua în considerare aceste două piste după
ce vom lectura istorioarele următoare. Un autor antic, Calistene, în
lucrarea sa Viaţa lui Alexandru Macedon, a scris că faimosul cuceritor
a ajuns într-o zi în faŃa unei peșteri numite „Lăcașul zeilor”. El a
efectuat acolo un sacrificiu și libaţii. Apoi a intrat în peșteră însoŃit de
câţiva soldaţi. Acolo, a perceput un fel de ceaţă luminoasă. A
remarcat, în acest nor de raze, niște siluete și a auzit un murmur
înfundat. Alexandru a distins câteva personaje care se odihneau,
întinse. Privirile lor străluceau, luminoase. Alexandru s-a apropiat şi a
intrat în dialog cu acele fiinŃe deosebite. După Calistene, el a întrebat
despre zeul Sarapis și despre regele Sesonchosis, stăpânul lumii, aflând
că acesta trăia în lumea zeilor. FiinŃele luminoase i-au prevestit lui
Alexandru destinul care-l aștepta.
Anomalii temporale în Evul Mediu
O întâmplare la fel de stranie, din Evul Mediu, ne este povestită de
Gervais de Tilbury: istoria unui porcar care a văzut intratereștri. În
Marea Britanie exista, la vremea respectivă, castelul Peak, o fortăreaţă
situată în Derbyshire, clădită pe un promontoriu stâncos străbătut de
caverne. Gervais de Tilbury a auzit o povestioară din gura unui
localnic. În perioada în care William Peverel stăpânea acest castel,
porcarul său a pierdut într-o zi o purcea de rasă. Căutând-o, acesta s-a
aventurat într-o peșteră care nu fusese explorată până atunci. După ce a
mers o bucată bună de vreme prin întuneric, porcarul a ajuns, uluit,
într-un loc luminat, descoperind acolo... o câmpie întinsă. Înaintând pe
un ogor vast, cultivat, acesta a văzut niște secerători care recoltau grâul
și a recunoscut, printre snopii grei, purceaua care îi lipsea, dar care era
înconjurată de numeroși purcei. Porcarul, rămas fără grai, dar totodată
foarte mulţumit că și-a găsit animalul, și-a luat pur şi simplu purceaua
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Spiritualitate
și, bucuros, fără să-şi
şi pună prea multe întrebări, s-a
s întors la turma sa, inconştientuluii colectiv şi că s-a s format un fel de arhetip al
în ţinutul său, unde domnea încă frigul iernii. experienŃelor de moarte clinică. Cu alte cuvinte, există anumite
structuri psiho-fiziologice
fiziologice formate înainte de naşterea noastră, pe care
Sub picioarele noastre se petrec lucruri bizare! Să fie oare adevărată se grefează trăsături specifice propriei noastre personalităŃi.
ştirea
tirea conform căreia ar exista, în adâncurile Pământului, o civilizaţie
civiliza Cazuistica
istica acestui fenomen dispune de mai puŃine mărturii ale unor
avansată care stăpâneștete tehnologii necunoscute nouă, locuitorilor de la copii decât ale unor adulŃi. Cu toate acestea, nu se poate spune că
experienŃele de moarte clinică ale copiilor sunt mai rare, ci din contră.
suprafaţă?
ă? MulŃi spun că în interiorul muntelui Shasta din SUA ar
Într-adevăr,
adevăr, în ceea ce priveşte relatările copiilor,
copiil trebuie întotdeauna
exista o comunitate de fiinŃe, necunoscută umanităanităţii, despre care unii
să Ńinem cont de bariera impusă de părinŃii lor: noi nu putem afla
cred că s-ar afla la originea misterioaselor apariţii
ii ale OZN-urilor.
OZN Este
despre aceste trăiri decât în măsura în care copiii îndrăznesc să le
adevărat că, peste tot în lume, au fost descoperite orașe ora subterane.
relateze părinŃilor, prietenilor sau psihologilor. De aceea, modul în care
Astfel, în anul 1963, s-aa descoperit încă unul în Anatolia (Turcia).
vor integra experienŃaa depinde de deschiderea celor apropiaŃi faŃă de
existenŃa planurilor subtile.
Un orașș subpământean
ExperienŃa lui Emanulelle: „divizare” şi „teletransport”
Într-oo zi, Orner Demir a observat o găină dispărând sub pământ.
Căutând-o,o, a descoperit o galerie foarte abruptă care ducea în subteran. Sarah Mercier a avut ocazia să întâlnească
Cercetătoarea Evelyne-Sarah
Înarmat cu o torţă, acesta a intrat șii a găsit poteci, pasaje, nișe
ni tăiate în părinŃi care, deşi nu credeau în existenŃa planurilor subtile ale
piatră și guri de aerisire. Mai târziu,
ârziu, ample săpături arheologice au manifestării, erau totuşi suficient de deschişi pentru a-şi
a lăsa copiii să
făcut posibilă descoperirea unui întreg oraș subpământean. În situl se exprime liber. Astfel, ea a avut ocazia de a discuta cu Emmanuelle,
arheologic Derinkuyu au fost descoperite 13 niveluri de locuire, cel o fetiŃă de 12 ani, la 2 ani şi jumătate după producerea accidentului
mai adânc situându-se se la 85 de metri sub pământ, dar fără îndoială care i-a declanşat o experienŃă
enŃă de moarte clinică. Relatarea a apărut
există și altele.
e. Conform unei estimări, în acel oraș ora ar fi putut locui brusc, într-oo atmosferă destinsă, pe când Emanuelle făcea baie iar
20.000 de persoane. În afara spaţiilor iilor amenajate pentru locuinţe,
locuin mama ei, Elisabeth, se spăla pe dinŃi. Atunci, deodată, Emanuelle i-ai
existau acolo, pe o întindere de 4 kilometri pătraţi,
pătra depozite, pivniţe spus mamei sale:
pentru vin, pieţe, un locaș de cult șii săli gigantice cu tavanul
tava boltit, ce - Mămico, ştii, când eram în comă, am zburat prin aer. M-am M întors
serveau probabil ca locuri de adunare publică sau ca școli. Este vorba, pentru că ştiam că tu mă iubeşti.
fără îndoială, în acest caz, despre o populaţie ie care se adăpostea de - Cum adică te-ai întors? a
război și persecuţii.
ii. Nu au fost găsite nici acolo, nici în altă parte, în spus Elisabeth uluită.
- Păi, dacă aş fi vrut, aş fi
vreo altă peșteră ce a fost st locuită, dovezi care să indice faptul că ne
putut să nu mă întorc, adică
găsim faţă în faţăă cu „rasa care va veni“, cum o numea Bulwer-Lytton,
Bulwer
să mor.
și care stăpâneşte o energie secretă șii redutabilă în orașele ora sale
subterane.
La vârsta de 10 ani,
Emmanuelle a avut un
Misterul rămâne încă de nepătruns, căci amplitudinea și diversitatea accident de maşină în
anomaliilor temporale care se manifestă în anumite peșteri pe este momentul în care a încercat să
deconcertantă. Totul se petrece ca șii când în aceste locuri timpul, aşa traverseze strada în fugă
cum noi îl cunoaștem,
tem, ar fi suspendat, nu ar exista deloc, ca și când pentru a o întâlni pe mama sa.
peștera respectivă ar fi o sui generis sferă
ră de atemporalitate, în care Urmările accidentului au fost
concepţia
ia noastră rigidă despre timp este anulată. Dar este oare vorba foarte grave: traumatism
despre un fenomen natural? Sau acesta este efectul unei tehnologii cranian, comă de gradul II,
anume? În acest din urmă caz, ne putem pune următoarea întrebare: internare la secŃia de
reanimare. Apoi s-a constatat
Cine o stăpâneşte? că micuŃa intrase într-oo stare de comă de gradul III. Şase zile
zil mai
târziu, ea a fost supusă unei intervenŃii neurochirurgicale.

Emanuelle este o fetiŃă foarte simplă, puŃin timidă, care nu înfloreşte

La hotarul dintre viaŃă şi moarte. Copiii lucrurile. Vorbele sale, stranii dar pline de candoare, au un farmec
povestesc despre lumea de dincolo aparte, care te face să izbucneşti în râs. Ea nu
n spune decât ceea ce crede
cu adevărat. Râsul este singura sa replică faŃă de aparenta enormitate a
afirmaŃiilor sale, dacă le evaluăm în spiritul raŃionalist predominant în
zilele noastre.
Octavian CreŃ - Bucureşti

Faptul că unii copii, chiar foarte mici, au experienŃe de Mama sa, Elisabeth, este psiholog. Ea i-a i sugerat să aştearnă în scris
moarte clinică zdruncină foarte serios scepticismul materialiştilor. povestea experienŃei sale. Emmanuelle şi-aşi redactat cu grijă amintirile
Într-adevăr, ar fi absurd să-ii acuzăm pe copii de proiecŃii într-un caiet pe care şi-ar
ar fi dorit să-l
să publice. El este dedicat „tuturor
imaginative condiŃionate de mediul social sau de delir indus de celor care au putut cunoaşte lumina”.
traume timpurii.
Iată câteva extrase din acest caiet: „În interiorul tuturor celor
c care mă

D
e altfel, studiile au arătat cât este de redusă influenŃa
convingerilor
ilor existente în familie asupra conŃinutului
experienŃelor de moarte clinică ale copiilor. Se pare că există
un nucleu comun tuturor experienŃelor de moarte clinică, ceea ce ne
permite să presupunem că apare o puternică influenŃă din partea
priveau era întuneric beznă; cât despre mine, ce să mai vorbim! Zilele
treceau, iar eu eram în continuare adormită, închisă. Mă trezeam
încetul cu încetul, iar medicii se simŃeau mai puŃin stresaŃi. Atunci,
parcă m-am «divizat», m-am am înălŃat şi
ş m-am dus la capul patului meu,
rămânând în continuare întinsă. În acele clipe, lumina mă însoŃea.

p. 260 Lohanul nr. 25, martie 2013

 Spiritualitate
Deşi am rămas în patul meu, m-am «divizat» şi am străbătut întregul
spital: am trecut prin holuri, am coborât scările, am trecut prin faŃa
chioşcului de jucării. Am ieşit chiar şi până afară. Pare absurd, dar
este adevărat! Este un noroc (dacă se poate spune aşa ceva) să fii în
comă, pentru că atunci ştii tot ce gândesc oamenii şi te simŃi protejată
în coconul alb de lumină. La şcoală, lumea îşi bate joc de mine şi mă
face nebună din cauza acestui accident. Dacă credeŃi acelaşi lucru
despre mine, atunci închideŃi acest caiet. Sper ca toŃi oamenii care vor
citi acest caiet să trăiască ce am trăit şi eu (şi să scape cu viaŃă,
bineînŃeles). MulŃumesc pentru răbdarea de a citi aceste rânduri şi de
a reflecta la fiecare frază cu multă atenŃie.”
Emmanuelle s-a întors pentru că ştia că astfel i-ar fi făcut plăcere
mamei sale. Acum nu se mai teme de moarte, pentru că ştie că se va
întâlni din nou „cu iepuraşul ei, cu bunica şi cu toŃi cei dispăruŃi”. Ea
nu se mai simte a fi aceeaşi, deoarece „a cunoscut viaŃa adevărată”,
iar acum „ghiceşte la ce se gândesc oamenii”.
Lumina nu se mai află la capătul unui tunel, ci în apropierea sa: „este
un fel de lumină care vine nu se ştie de unde şi este foarte puternică,
întocmai ca un soare, foarte frumos; ea mă ajută să mă trezesc, să
merg pe calea cea bună. Am văzut-o înaintea ieşirii mele din corp. Era
lângă mine, dar pleca din când în când.”
În explicaŃiile sale referitoare la decorporalizare, se simte influenŃa
condiŃionărilor, dar din când în când se manifestă şi lipsa de
surprindere faŃă de câte o situaŃie inedită: „M-am ridicat din pat aşa
cum fac în fiecare dimineaŃă, şi l-am împins pe un medic, făcându-l
imbecil, căci ar fi putut să mă evite. Îmi spuneam în sinea mea: Nici
măcar nu m-a băgat în seamă! Am traversat câŃiva medici fără să simt
nimic! Mi se pare normal să-i traversez! Când am ieşit din cameră, în
lift, am văzut nişte medici cu o targă. Mi s-a făcut frică pentru că ei nu
mă puteau vedea. Nici în stradă oamenii nu mă
vedeau, am crezut că sunt debili mintali. Apoi
am înŃeles că nu ei erau de vină, ci eu nu eram
acolo, nu era decât conştiinŃa mea. Nici acum nu
reuşesc să-mi explic cum s-au petrecut lucrurile.
M-am întors pentru că mi-a fost teamă să nu
mor, simŃeam că dacă m-aş fi îndepărtat prea
mult, aş fi murit. Revenirea în corp a fost
brutală, dintr-o dată. În această stare, eşti ca un
fel de abur, dar totuşi, ai impresia de a avea un
corp, ca o umbră. În avionul care mă transporta
la Paris m-am «teletransportat» până în cabina
de pilotaj.”
Despre starea de comă: „era cea mai completă
seninătate; eşti liniştit şi fericit. Totul este
perfect, ai scăpat de toate problemele. Ai
impresia că ai putea face orice, chiar şi să sari
pe fereastră. Eşti normal şi anormal în acelaşi
timp.”
Emmanuelle a avut anumite viziuni
premonitorii: în timpul comei sale, survenite în
oraşul Annecy, ea a ajuns într-o încăpere mobilată într-un fel foarte
aparte. Această încăpere era cea în care, trei săptămâni mai târziu, la
Paris, avea să urmeze o şedinŃă de reeducare funcŃională.
În timpul în care a rămas în comă, ea a asistat la scene din Cartea
egipteană a morŃilor, pe care le-a recunoscut, mai târziu, la şcoală:
cântărirea sufletelor, monstrul care devora inima condamnaŃilor etc.
Convingerile sale actuale sunt uneori identice cu cele ale altor subiecŃi
care au trăit acelaşi gen de experienŃe: „războiul este o prostie – eu
visez o lume a întrajutorării; viaŃa este o minune, nu trebuie să o
distrugem; după moarte rămâi aşa cum eşti, sufletul continuă să
trăiască, nu mori niciodată, eşti veşnic; moartea este viaŃă, iar viaŃa
este moarte; dacă la naştere sufletul se agaŃă de învelişul trupesc, la
moarte el părăseşte un înveliş uzat; sufletul seamănă cu primele
imagini ecografice ale unui fetus – este ca un desen cu marker-ul pe un
p. 261
zid: spălările succesive îl vor atenua, dar nu-l vor putea şterge
niciodată.”
Este greu de decelat cât din actualele convingeri ale fetiŃei au fost
moştenite din mediul familial. La 4 ani, ea avea deja vise premonitorii
şi credea în lumile invizibile. Însă mama sa, Elisabeth, nu i-a spus
nimic special în legătură cu moartea. Este remarcabilă originalitatea
anumitor imagini, sau a unor expresii, precum şi încadrarea lor într-un
fond cultural comun. La fel ca şi în cazul altor mărturii, aici nu ne
putem baza decât pe propria intuiŃie spirituală.
ReacŃiile copiilor faŃă de experienŃele de moarte clinică
După ce a intervievat-o pe Emmanuelle, Evelyne-Sarah Mercier s-a
îmbolnăvit grav şi timp de şase luni nu a mai putut comunica cu ea.
Foarte dezamăgită, Emmanuelle şi-a rupt caietul, pe care doamna
Mercier apucase totuşi să-l xerocopieze. Acest incident arată cât de
sensibili sunt experimentatorii în privinŃa atitudinii celorlalŃi faŃă de
relatarea lor. A povesti înseamnă a-Ńi deschide inima, este o dovadă de
încredere, o situaŃie delicată. Dacă persoana respectivă simte cea mai
mică umbră de neîncredere sau de scepticism din partea
interlocutorului, acest fapt îi poate cauza răni sufleteşti profunde.
În funcŃie de personalitatea sa, copilul poate adopta mai multe atitudini
faŃă de anturajul său:
- să tacă, dar să-şi păstreze convingerea interioară, dacă nu este destul
de sigur şi dacă simte că familia nu va accepta relatarea sa
- să vorbească spontan despre ea şi să simtă fie că este ascultat cu
interes, fie că i se impune o interpretare reducŃionistă
- să accepte în universul său lăuntric convingerile
celor apropiaŃi şi să-şi refuleze experienŃa
- este de asemenea posibil cazul contrar, în care
copilul să influenŃeze, printr-un fel de propagare
în exterior a experienŃei sale, întregul anturaj,
părinŃii, prietenii, care încep să manifeste o mai
mare deschidere spirituală.
Un caz de posibilă refulare este cel al lui Tony,
care a trecut printr-o experienŃă asemănătoare la
vârsta de 3 ani. La întoarcerea sa de la spital el a
povestit printre altele, că s-a întâlnit cu bunicul
lui, care murise înainte de naşterea sa. În urma
unor dificultăŃi şcolare, a fost dat pe mâna unui
psiholog care, auzind această poveste, i-a ordonat
să o uite, argumentând că Ńinea de trecut, deci că
luase sfârşit. Acum, micuŃul nu-şi mai aduce
aminte despre acea experienŃă.
Din mărturiile culese se desprinde destul de clar
concluzia că, în general, copiii care au avut experienŃe de moarte
clinică preferă să nu vorbească despre ele. Instinctiv, copilul urmăreşte
să-şi protejeze integritatea. La fel ca şi în cazul înzestrărilor de factură
paranormală, copilul înŃelege că este preferabil să „rămână normal”.
Adeseori, copiii reuşesc fie să transpună în cuvinte (dacă sunt prea mici
sau prea inhibaŃi), fie să recunoască faptul că au trăit o experienŃă de
moarte clinică, de-abia cu ocazia unor lecturi sau discuŃii pe această
temă sau auzind relatarea unei experienŃe similare.
De exemplu, o femeie care a fost foarte bolnăvicioasă în copilărie,
având stări frecvente de leşin, îşi aminteşte de o experienŃă pe care a
trăit-o la vârsta de 6 ani: după ce a trecut printr-un fel de puŃ, a avut
senzaŃia că se află în apă, fără a fi însă deranjată de aceasta, după care a
ajuns într-un peisaj neobişnuit de frumos, cu tot felul de obiecte
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Spiritualitate
insolite. Se simŃea „nespus de fericită”. După ce a revenit, a devenit un
obicei pentru ea să îşi examineze spatele în oglindă, aşteptându-se să
vadă aripi crescându-i. În mod indirect, prin acest simbol al zborului,
înŃelegem că fetiŃa a trăit o stare de decorporalizare. A fost necesară
apariŃia a două evenimente pentru ca ea să înŃeleagă ce i s-a petrecut: o
nouă experienŃă de moarte clinică la vârsta maturităŃii şi lectura cărŃilor
lui Raymond Moody.
Katie, fetiŃa care a vorbit cu DUMNEZEU
Pediatrul Melvin Morse, un binecunoscut cercetător al experienŃelor de
moarte clinică ale copiilor, menŃionează un caz interesant.
Katie, în vârstă de 9 ani, s-a zbătut timp de 3 zile între viaŃă şi moarte,
după ce a căzut în piscină. Când orice speranŃă părea a fi pierdută, ea s-
a trezit parcă dintr-un somn profund şi, în doar 24 de ore, şi-a
redobândit toate facultăŃile. Cazul ei rămâne un mister pentru
medicină.
Pentru a şti ce tratament să-i prescrie lui Katie, Melvin Morse a dorit să
afle condiŃiile în care se produsese accidentul. Încă de la prima lor
întâlnire, Katie l-a recunoscut imediat pe doctorul Morse, a luat-o drept
martor pe mama ei şi a descris acŃiunile realizate de medici în timpul
stării sale de comă, fapt confirmat de dr. Morse. Apoi, la o întrebare
vagă pe care i-a adresat-o medicul, referitor la amintirile ei din
perioada în care se afla în apă, ea a răspuns: „Adică atunci când l-am
văzut pe Tatăl Ceresc?”
Uimit, dar deschis, dr. Morse a rugat-o să continue. Ea nu-şi aminteşte
de senzaŃia de înec, ci mai întâi de o obscuritate şi de o anumită
senzaŃie de greutate. Nu se mai putea mişca. Apoi a ajuns într-un tunel
şi din acel tunel a ieşit o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată,
numită Elisabeth. Înaltă, surâzătoare şi binevoitoare, cu părul auriu şi
îmbrăcată în alb, ea a însoŃit-o pe Katie în tunel şi a condus-o la
bunicul ei decedat, precum şi la doi băieŃei necunoscuŃi, Andy şi Mark,
care erau suflete în aşteptarea încarnării. S-au împrietenit şi s-au jucat
împreună. În acea etapă a aventurii sale, lui Katie i s-a „dat voie” să-şi
viziteze părinŃii. Ea a raportat un număr mare de detalii precise,
verificate ulterior, referitoare la preocupările părinŃilor săi în timp ce ea
se afla în spital: locul unde stătea fiecare în camere, ce haine purtau, ce
gătea mama ei…
Apoi, Elisabeth a condus-o în faŃa lui DUMNEZEU TATĂL şi a lui
Iisus. Dumnezeu i-a propus să rămână cu el şi Iisus a întrebat-o dacă
vrea să îşi revadă mama. La răspunsul ei afirmativ, s-a trezit imediat în
patul de la spital. Imediat după trezire şi în timpul convalescenŃei a
cerut în mod repetat să-i vadă pe Mark şi pe Andy. Pentru ea, toată
această călătorie nu fusese decât un episod amuzant al vieŃii sale de
copil.
ExplicaŃii ştiinŃifice
Melvin Morse a publicat, împreună cu alŃi patru cercetători, un articol
ştiinŃific despre experienŃele de moarte clinică trăite de copii, în revista
ştiinŃifică americană The American Journal of Children’s diseases, din
noiembrie 1986, vol. 140. Concluziile sale sunt mai prudente decât cele
publicate în alte reviste, dar ipotezele sale sunt foarte interesante.
Potrivit lui Morse, experienŃele de moarte clinică ale copiilor sunt mai
simple decât cele ale adulŃilor, mai concrete, mai puŃin mistice. Spre
deosebire de adulŃi, copii se întâlnesc cu persoane apropiate care sunt
în viaŃă: colegi de clasă, profesori etc.
Există un nucleu comun al experienŃei: decorporalizarea, viziunea
propriului corp fizic, obscuritatea, tunelul, revenirea în corpul fizic la
voinŃă. În general, lipsesc aspectele de transcendere a individualităŃii:
trecerea în revistă a propriei vieŃi, modificarea percepŃiei timpului,
senzaŃia de detaşare.
Melvin Morse a verificat convingerile familiale ale acestor copii în
ceea ce priveşte moartea şi religia şi nu a constatat corelaŃii
p. 262
semnificative. De aici, el a ajuns la concluzia că există un „nucleu”
invariabil al experienŃei de moarte clinică care apare la copii şi un
proces concomitent sau secundar care se dezvoltă la adulŃi –
transcenderea individualităŃii limitate. El a înaintat ipoteza potrivit
căreia fenomenul de moarte clinică ar fi consecinŃa activării
conexiunilor neuronale ale lobului temporal. Generată ca un răspuns
faŃă de tensiunea indusă de iminenŃa morŃii, el afirmă că experienŃa-
nucleu este apoi impregnată de diverse elemente personale, proprii
trecutului experimentatorului, aceste elemente secundare fiind
halucinatorii, însă necesare pentru a conferi sens experienŃei.
Aceste explicaŃii pot fi considerate mult prea reducŃioniste şi simpliste
faŃă de complexitatea şi de impactul extrem de profund al fenomenului
asupra conştiinŃei subiecŃilor. Într-adevăr, este dificil de acceptat faptul
că simple procese de natură chimică pot genera trăiri atât de nuanŃate
precum cele relatate de experimentatorii morŃii clinice.
De pildă, americanul Goran Grip a trăit la vârsta de 5 ani o experienŃă
de moarte clinică completă, care nu are nimic patologic şi nu Ńine de
domeniul psihiatriei: comunicarea cu un punct de lumină care urmărea
să afle tot despre el şi de care ar fi dorit să scape, experienŃa iubirii
copleşitoare, sentimentul de a se situa în afara spaŃiului şi timpului,
învăŃături despre consecinŃele faptelor sale etc. În urma acestei
experienŃe, el a ajuns să ştie, dincolo de cuvinte, tot ce gândesc şi
percep ceilalŃi oameni, chiar şi la modul inconştient.
Didier Dumas, un psihanalist care lucrează foarte mult cu copiii,
consideră că dacă la ora actuală copiii nu mai sunt atât de reprimaŃi în
privinŃa sexualităŃii, în schimb lucrurile nu stau la fel în ceea ce
priveşte spiritualitatea lor. El afirmă că spiritualitatea copiilor, deşi este
în mod firesc mult mai „vie”, este adeseori inhibată de mediul lor
familial, datorită îndepărtării societăŃii actuale de valorile spirituale
autentice, ceea ce face ca mulŃi copii să refuze să-şi împărtăşească
experienŃele de moarte clinică, pentru a nu pierde afecŃiunea celor
apropiaŃi.
Specialiştii au realizat cât de important este studiul fenomenelor de
moarte clinică la copii şi îi încurajează să relateze cât mai liber şi
deschis cele trăite. Într-adevăr, dacă am primi încă de mici o educaŃia
în acest sens, am înŃelege ce este de fapt moartea, faptul că nu este o
anihilare ci o translaŃie a sufletului într-o altă lume. Am reuşi să
înŃelegem şi să trăim viaŃa dintr-o perspectivă mai vastă, spirituală şi cu
siguranŃă că, în felul acesta, o mare parte din răul care există în lume ar
muri.
ExperienŃa morŃii şi lumea de dincolo
Ce vom vedea când vom muri... şi după
Există, în momentul de faŃă, mii de relatări făcute de
oameni de diferite religii, clase sociale şi naŃionalităŃi, privind
experienŃele din preajma morŃii.
A
cestea ne pot ajuta să aruncăm o privire, fie ea şi sumară,
dincolo de limetele acestei lumi, pentru a înŃelege ce este
misterioasa Lume de Dincolo. Sunt oare aceste relatări doar
simple viziuni ascunse şi indiscrete furate unei realităŃi care nu ne este
accesibilă până în pragul morŃii?
Aflându-se în pragul morŃii, dar reuşind să se salveze, fie printr-un
miracol, fie datorită tehnicilor de reanimare moderne, aceşti „reveniŃi”
– care au trăit experienŃa morŃii iminente – întorcându-se, nu cu o
viziune a neantului, cum ar putea crede materialiştii, ci a unui Altceva,
clar întrevăzut şi descris ca o călătorie în altă lume – au văzut oare,
precum Orfeu, intrarea în regatul morŃii?
Tunelul luminii
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Spiritualitate
Acest caz tipic este relatat în primul buletin al AsociaŃiei InternaŃionale
pentru studiul stărilor ce apar în preajma morŃii.
Domnul Chouraki, aprod în justiŃie, a fost foarte grav accidentat pe o
autostradă, în clipa în care îşi pornea în mod imprudent maşina ce
rămăsese în pană. Ca urmare a acestui şoc el a rămas şapte ore în comă,
trăind o experienŃă uluitoare. Iată ce a povestit mai târziu: „Am avut o
veritabilă viziune a morŃii, simŃind la început o separare de propriul
meu trup.
Mi-am văzut corpul inert... apoi un fel de tunel în care eram atras fără a
mă putea opune. La capătul acestui tunel strălucea o lumină foarte
vie... Mi-am văzut viaŃa, derulându-se în întregime în faŃa ochilor, în
secvenŃe extrem de rapide şi am simŃit dorinŃa foarte intensă de a mă
agăŃa de ea. Îmi este foarte clar acum că numai astfel am putut reveni
din comă.”
O experienŃă trăită de opt milioane de oameni
Aceste mărturisiri, rezervate altădată doar revistelor medicale
specializate, ar fi rămas necunoscute marelui public fără opera
doctorului Raymond Moody. Ele au fost prezentate într-o carte
publicată în 1975, carte ce s-a bucurat de un imens succes. Publicată
într-un tiraj de 3,5 milioane de exemplare şi vândută în întreaga lume,
cartea sa „ViaŃa de după moarte” a jucat rolul unui revelator; reacŃiile
au fost atât de intense şi de numeroase încât s-a aflat astfel că o
proporŃie deloc neglijabilă a populaŃiei fusese se confruntase cu
asemenea experienŃe tulburătoare (conform unui sondaj realizat în
America, în 1988, este vorba de 8 milioane de oameni).
În plus, această experienŃă are un caracter general uman, indienii din
Amazonia fiind şi ei incluşi în sondaj; este de remarcat şi independenŃa
de cultură, de nivel social, de inteligenŃă şi religie, a persoanei care
trăieşte experienŃa.
Algoritmul morŃii
Iată cum prezintă doctorul Moody fazele caracteristice fiecărei
experienŃe, faze care apar cel mai adesea în relatările celor ce au trecut
la un pas de moarte.
1) Apare mai întâi un sentiment incredibil că ai murit. După un timp
oarecare de confuzie, de cele mai multe ori însoŃit de teamă, rănitul sau
bolnavul realizează că este mort şi imediat starea de teamă se
transformă într-o fericire inexplicabilă.
2) Pacea şi absenŃa durerii; chiar dacă a fost precedată de o durere,
experienŃa aceasta este total nedureroasă.
3) „Mortul” are impresia că şi-a părăsit corpul şi că îl priveşte acum
din exterior, ca pe un lucru abandonat (fenomen cunoscut în
parapsihologie şi sub denumirea de autoscopie).
4) Traversarea tunelului întunecat. Experimentatorul simte că străbate
un tunel cufundat în obscuritate, la capătul căruia se află însă o lumină
orbitoare. Acolo îl aşteptă fiinŃă de lumină ce iradiază în jurul lor pace
şi bunăvoinŃă; aceştia sunt prietenii sau părinŃii decedaŃi.
5) Întâlnirea cu însăşi FiinŃa Supremă, sursă nesfârşită de iubire,
compasiune şi înŃelegere.
6) BilanŃul vieŃii: înainte de întoarcerea la viaŃa obişnuită, i se
proiectează ca într-o străfulgerare, într-o succesiune accelerată, în
secvenŃe viu colorate şi tridimensionale, tot ceea ce a trăit încă de la
naştere, ca şi cum s-ar reactualiza într-o clipă toate experienŃele
esenŃiale trăite într-o viaŃă, spre a nu mai fi uitate niciodată.
7) Urcarea rapidă la cer; ea se realizează în unele cazuri încă de la
intrarea în tunel, fără derularea firului vieŃii. Este o senzaŃie de
ascensiune rapidă către o dimensiune superioară.
p. 263
8) Întoarcerea în corpul fizic, adesea împotriva propriei dorinŃe.
ExperienŃa „începutului de moarte” este atât de fascinantă şi de
beatifică la unele fiinŃe (mai ales la cele care au trăit o viaŃă pură), încât
ele nu mai doresc reîntoarcerea în planul fizic.
Concluziile ştiinŃei
Dacă doctorul Moody a făcut cunoscute întregii lumi experienŃele
empirice trăite în preajma morŃii, doctorul Keneth Ringh, profesor de
psihologie la Universitatea din Connecticut, a fost primul care a
întreprins o cercetare ştiinŃifică aprofundată a acestora. Dincolo de
diferenŃele ce apar uneori în descrierea fenomenelor produse în timpul
agoniei, acestea exprimă întotdeauna pentru cel ce le trăieşte aşa-
numita „experienŃă a substratului”.
În primul rând, Ringh confirmă descoperirile lui Moody, subliniind
extraordinara similitudine între descoperirile celor două cercetări.
Pornind de la relatările a 102 persoane, cu privire la stările trăite de
acestea în agonie, dintre care 52 de bolnavi, 26 de accidentaŃi şi 24 cu
tentative de sinucidere, el recapitulează diferitele stadii ale tranziŃiei în
„Lumea de Dincolo”, ce cuprind: o senzaŃie de bine adesea extatică,
dedublarea, perceperea uneia sau mai multor prezenŃe, o retrospectivă
vizuală rapidă şi clară a vieŃii trăite până atunci, apoi „întoarcerea”,
deci reintegrarea în corpul fizic, ce se realizează uneori pătrunzând prin
cap, alteori prin ombilic sau piept.
Vedem deci că, în termeni uşor diferiŃi, de data aceasta ştiinŃifici,
aparŃinând domeniului psihologiei, sunt prezentate aceleaşi trăiri.
Nu suntem cu toŃii egali în faŃa morŃii?
Continuând cercetările, Ringh obŃine în studiul său rezultate
inedite. Conjuncturile şi cauza care determină agonia ar putea schimba
oare cu ceva scenariul trăirilor în preajma morŃii?
Este totuşi cert că accidentaŃii trăiesc mai intens acea experienŃă a
bilanŃului vieŃii, şi că pentru sinucigaşi „nu există tunel, nici lumină
strălucitoare, nici prezenŃe benefice, nici pătrunderea într-o lume
transcendentă de o frumuseŃe supranaturală, doar perceperea unei lumi
întunecate, ostile, o lume de coşmar”. Concluzia este evidentă şi ea
aparŃine tuturor religiilor: sinuciderea este cel mai mare păcat; ea nu
pune capăt suferinŃei, ci măreşte agonia deznădejdi după actul criminal.
Continuându-şi cercetările, Ringh ajunge la concluzia că nu există
clase de indivizi privilegiate, înclinate predominant către aceste
experienŃe. Nici culoarea pielii, nici starea civilă nu influenŃează în
vreun fel experienŃa; ea poate surveni la orice vârstă şi rămâne total
independentă de credinŃa religioasă sau de cunoaşterea prealabilă a
fenomenului.
În statisticile efectuate în ultimii ani se evidenŃiază faptul că cei care
trăiesc aceste experienŃe extraordinare sunt în marea lor majoritate
printre aceia care nu au auzit niciodată de doctorul Moody. Acesta este
un fapt explicabil căci, în ciuda succesului considerabil al cărŃilor sale,
există încă foarte mulŃi oameni care ignoră total acest subiect.
O mare parte a studiilor este consacrată consecinŃelor, repercusiunilor
intime pe care o asemenea experienŃă le exercită asupra celui care a
trăit-o. Mai întâi, „întrezărirea morŃii”, deşi poate părea curios, îl
„cheamă la viaŃă” pe cel ce a ajuns dincolo. Concluzia este totuşi
relativă, deoarece putem presupune că şi cei care părăsesc definitiv
planul fizic trec printr-o experienŃă asemănătoare şi cu toate acestea nu
se mai întorc, setea de viaŃă stingându-li-se.
Un fapt sigur este însă acela că tuturor celor ce revin li se
transformă fundamental modul de a privi viaŃa. Un astfel de om devine
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Spiritualitate
din ce în ce mai înŃelegător cu ceilalŃi, iar atitudinea sa în faŃa religiei
se modifică radical. Chiar şi cei mai sceptici se conving de existenŃa
unei RealităŃi EsenŃiale ce poate fi numită Dumnezeu. Dispare total şi
sentimentul apartenenŃei la o religie anumită, însă credinŃa în
Dumnezeu devine mult mai fermă. Sentimentul „fricii de Dumnezeu”
este sublimat într-o beatifică stare de recunoştinŃă. În conştiinŃa omului
survin mult mai clar întrebările fundamentale ale existenŃei: De unde
venim? Unde ne ducem? Cine suntem noi cu adevărat? Întrebări la care
încep să întrezărească răspunsuri.
Apare totodată o vădită detaşare faŃă de preocupările materialiste, faŃă
de dorinŃa de a acumula bani sau bunuri. Gândurile unei fiinŃe care a
trăit o astfel de experienŃă devin mult mai elevate, cu o tendinŃă
permanentă de generalizare şi universalizare. RelaŃiile cu ceilalŃi devin
dominate de un spirit fratern şi de compasiunea celui ce a văzut şi
dincolo de ceea ce ochii obişnuiŃi pot să vadă.
Acesta este rezultatul unei evoluŃii spirituale „cosmice” mult accelerate
şi nu al unei banale schimbări a religiei. În orice caz, experienŃa „vieŃii
de după moarte” este cel mai puternic antidot împotriva fricii de
moarte. Ea poate fi asimilată, într-o oarecare măsură, unui vaccin
psihologic.
Cei ce trec printr-o astfel de experienŃă capătă cel mai adesea
certitudinea că viaŃa se continuă după moarte şi, mai mult decât atât, ea
continuă într-un mod extraordinar de frumos, fascinant, beatific. „Eu
nu mai percep moartea ca pe o anulare, ci ca pe o renaştere,” a spus
unul dintre ei. „Moartea fizică îŃi permite să renaşti pentru a cunoaşte o
viaŃă mai senină.” Aceasta nu înseamnă, în nici un caz, că experienŃa ar
trebui încercată în mod deliberat, prin sinucidere! Aşa cum am arătat,
consecinŃele ar fi dezastruoase.
Singura deosebire, în raport cu concluziile lui Moody, este că nici una
dintre persoanele consultate de Ringh nu a relatat că a întâlnit FiinŃa de
Lumină. Ringh a conchis că această experienŃă post-mortem trebuie să
fie cu totul excepŃională şi că nu orice fiinŃă poate avea acces la ea. De
altfel, studii ulterioare au demonstrat că aceasta este o fază foarte
avansată în procesul desprinderii de planul fizic şi de aceea oamenii se
întorc adesea înainte de a o trăi.
Există şi experienŃe infernale?
Nici Ringh nici Moody nu au vorbit niciodată despre experienŃele
infernale ce le-au fost relatate. Cardiologul M. Rawlings a cules însă şi
mărturii în acest sens. Pentru unii, „tunelul” s-ar sfârşi într-un teren
tenebros şi incert unde colcăie „personaje groteşti Ńesute în umbră şi
adunate pe malul unui lac de foc”.
În ceea ce priveşte ipotezele posibile ale stării de agonie, descrierile
relatate de dr. Ringh în urma cercetărilor sale, sunt printre cele mai
frumoase pagini scrise vreodată referitoare la moarte şi la această
prelungire semi sau supra-conştientă a sa.
O simplă halucinaŃie?
Dr. Susan Blackmorede la Universitatea din Bristol, una dintre cele
mai aprige contestatare a ideilor şi experimentelor pe care vi le-am
prezentat, consideră experienŃele din preajma morŃii ca nefiind altceva
decât rezultatul unei activităŃi a creierului. În anumite circumstanŃe,
legate de apropierea morŃii, creierul ar fi supus unor halucinaŃii,
generând aceste senzaŃii post-mortem. Moyes şi Kletti au avansat ideea
că bilanŃul panoramic al vieŃii ar putea să se datoreze „descărcărilor
neuronice de natură epileptică în lobul temporal”.
Savantul Carl Sang, supranumit de către unii confraŃi ai săi domnul
„Eu ştiu tot”, a găsit de cuviinŃă să se pronunŃe şi asupra acestui subiect
p. 264
„transcendent”. Pentru a nu-şi periclita reputaŃia, Sagan speculează că
senzaŃia de tunel urmată de linişte, pace, fericire este legată de
fenomenul de reamintire a experienŃei naşterii, şi anume faptul că la
venirea pe lume noi traversăm un astfel de „tunel” la capătul căruia ne
aşteptă lumina orbitoare a sălii de operaŃie şi fiinŃele „atotputernice”,
medicii! Această analogie se loveşte însă de faptul că totuşi asemenea
experienŃe au trăit şi oamenii născuŃi prin cezariană, dar aici, savantul
Sagan se închide definitiv în tăcere.
Lucrarea lui Blakmore, pe care ea a numit-o „Cartea sufletului care
moare” nu este totuşi lipsită de interes. Când moartea este iminentă,
afirmă ea, creierul nu mai are oxigen şi suferă de anoxie, stare
susceptibilă să declanşeze o dezinhibare, provocând descărcarea rapidă
şi dezordonată a neuronilor. Aceasta ne duce cu gândul la efectele
mescalinei sau ale LSD-ului. Faptul că există mai mulŃi neuroni
centrali, în procesul viziuni, ar induce iluzia că există un tunel iluminat
în mijlocul său.
Endorfinele, substanŃe naturale cu efecte identice cu ale morfinei, care
sunt produse de creier, ar reduce durerea şi ar induce o stare de euforie
foarte eficientă împotriva stresului, având efecte secundare aceste
viziuni şi lumini strălucitoare.
Opinia doctorului Ringh este însă alta. El afirmă că interpretările
psihologice şi fiziologice sunt „inadecvate şi inadmisibile” şi aduce
numeroase argumente împotriva lor. Totuşi el nu respinge ideea că
lipsa de oxigen a creierului ar putea provoca o „stare modificată de
conştiinŃă” care, la rândul său ar activa „matrici inconştiente”,
compunând astfel elementele unei experienŃe din preajma morŃii. De
aici rezultă ideea unui „program integrat” care s-ar pune în mişcare în
momentul morŃii aparente. Cum s-ar explica în această situaŃie faptul
că în timpul experienŃei, aparatele medicale conectate la bolnav arată
totuşi activitate cerebrală nulă?
Iată însă ideea de bază a teoriei holografo-psihologice a Dr. Ringh:
„Problemele ridicate de aceste experienŃe sunt imposibil de interpretat,
fără a le confrunta cu spiritualitatea.” În acest context, el propune un
concept care se inspiră din bazele ocultismului şi ale tehnicii de
avangardă a holografiei.
ŞtiinŃă şi spiritualitate
„Teoria holografică mi se pare o speranŃă reală pentru a furniza
o fundamentare ştiinŃifică pentru înŃelegerea "substratului", a
acelei realităŃi fundamentale a lumii” – continuă Dr.
Ringh. „Mă gândesc că există un univers, frecvent cunoscut sub
numele de plan astral, creat de interacŃiunile structurii trăirilor
emoŃionale şi gândurilor.” După părerea sa, tot ceea ce noi ştim
din parapsihologie şi din holografie „poate să justifice virtual
fiecare din aspectele profunde ale acestor experienŃe uimitoare.”
Ringh adoptă, prin aceasta, modelul neurochirurgului Karl
Pribram, care a descoperit un posibil mod de funcŃionare de tip
holografic al creierului, în care reŃelele de neuroni funcŃionează
într-un spaŃiu fără timp „codând şi decodând holograme”,
veritabile creaŃii născute în mintea noastră, având ca bază un
univers mai abstract, sintetic.
Pentru a se crea o imagine holografică este necesară o
hologramă, suport al unor franje de interferenŃă şi o lumină
coerentă: laserul. Analogic vorbind, holograma universului e
înscrisă în mintea fiecăruia dintre noi, iar lumina conştiinŃei
noastre, a Sinelui, este precum lumina laserului ce dă viaŃă
imaginii.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Spiritualitate
Procesul experienŃelor din preajma morŃii ar putea fi decodarea
unei astfel de holograme, încrustate în mintea noastră încă de la
naştere sau dinainte şi care s-ar declanşa în apropierea morŃii. În
plus, conform principiului holografiei „programul integrat” ar
proveni de la un spaŃiu fără timp unde totul este cuprins şi
oglindit în fiecare parte. Este una din caracteristicile
interferenŃei undelor laser, care stau la baza creierii luminii
holografice, descoperită de Denis Gabor în 1948.
După moarte rămânem noi înşine, însă simŃim mai clar că
facem parte dintr-un TOT, din Dumnezeu, într-un „Dincolo” pe
care creierul nostru nu-l poate concepe acum, şi în care timpul
se deformează treptat până într-un punct în care dispare.
Spre OMEGA
Dacă imaginaŃia noastră cu privire la ceea ce se poate întâmpla
după moarte este limitată, aceasta se datorează în mod cert
faptului că trăim în plan fizic, cu alte cuvinte că ceea ce trăim
acum pare a fi pentru fiecare dintre noi singura realitate
posibilă.
Doctorului Ringh îi place să vadă în amploarea actuală a
„experienŃelor substratului”, datorate ameliorării constante a
tehnicilor de reanimare, indiciul faptului că suntem pe pragul
unei noi etape evolutive în care s-ar putea declanşa un fel de
desprindere a conştiinŃei umane ataşată până acum doar
creierului şi lumii materiale, făcând-o capabilă să sesizeze şi să
integreze realitatea superioară.
Prin căutările sale de natură spirituală putem spune că dr. Ringh
a plecat el însuşi „În drum spre Omega” – titlul ultimei sale
cărŃi. Textual, el se întrebă: „ExperienŃele din preajma morŃii ar
putea oare să fie un mecanism evolutiv, care să aibă ca efect un
salt al indivizilor şi o translaŃie în noul stadiu de dezvoltare
umană, neogeneza lui Theilhard de Chardin sau supramentalul
lui Sri Aurobindo – deblocându-le oamenilor facultăŃile
spirituale adormite până atunci? Şi tot el răspunde: „O nouă rasă
de fiinŃe umane evoluate spiritual, homo noeticus, a lui John
Wite, este pe cale să se nască, rasă ce ar putea să transforme
planeta”.
Perspectivă cu adevărat fascinantă. Însă datoria noastră de
oameni conştienŃi este să căutăm în permanenŃă să ne apropiem
de această cunoaştere de ordin spiritual şi nu să aşteptăm pasiv
eventualitatea unei experienŃe în pragul morŃii. De altfel,
experienŃele astrale ale ocultiştilor nu sunt altceva decât replica,
în condiŃii normale de sănătate, a trăirilor din preajma morŃii.
GÂNDUL ESTE CEL CARE ATRAGE BINELE SAU
RĂUL
ÎN EXISTENłA NOASTRĂ
Serghei Nikolaevici Lazarev
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică
forŃă creatoare din întregul univers. Gândul este cel
care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul
este cel care atrage binele sau răul în existenŃa noastră.
p. 265
Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine
ameninŃătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs.
O gândire sau o acŃiune negativă este resimŃită dureros de
mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a
ştiinŃei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi
nouă înşine. De aceea străduinŃa de a ierta duşmanii şi de
a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire
constituie un act protector pentru noi.
Dacă deslănŃuiŃi în voi ceea ce aveŃi mai rău, este normal
să vină asupra voastră numai ce-i rău. Dacă veŃi dărui
iubire şi lumină, atunci asta se va întoarce însutit.
Întotdeauna primeşti înapoi ceea ce emiŃi. Toate se
întorc la noi aşa cum le-am împrăştiat în mediul nostru
înconjurător.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în
atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe,
dorinŃe, fapte, semntimente etc. se întorc la noi producănd
efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic. De aceea
nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De
aceea oricând aveŃi gânduri negative despre o persoană să
vă rugaŃi în permanenŃă pentru sănătatea ei.
Tu eşti unica fiinŃă ce-Ńi cauzezi (produci) întâmplările
şi nimeni sau nimic nu pot fi răspunzători de producerea
lor.
Gândurile noastre creează realitatea noastră
Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte
energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea,
orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce
un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne
omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără
să ne dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură,
afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât
sieşi cât şi unui alt om.
Cănd vă gândiŃi că vi se poate întâmpla ceva
rău, dvs. atrageŃi nenorocirile. Şi cu cât vi le
reprezentaŃi într-un mod mai real, cu atât este mai
mare răul pe care îl provocaŃi. Dacă veŃi gândi că
vă veŃi îmbolnăvi, aveŃi toate şansele să vă
îmbolnăviŃi. Dacă vă gândiŃi că va veni cineva şi
vă va jigni acest lucru se va petrece în realitate.
ImaginaŃia are puterea de a crea realitatea.
Cea mai mică supărare pe cineva, aduce prejudicii
sănătăŃii şi destinului persoanei pe care ne supărăm.
Agresivitatea faŃă de un om reprezintă un program de
distrugere a tuturor rudelor şi a copiilor săi. Această
influenŃă negativă se reîntoarce împotriva agresorului şi
a rudelor acestuia. La nivelul biocâmpurilor omul este
într-o conexiune directă cu toate rudele sale, cu copii săi,,
astfel încât lovitura traversează întregul lanŃ al rudeniei, şi
ca recul vine pedeapsa împotriva agresorului şi a familiei
acestuia.
Lohanul nr. 25, martie 2013
 Spiritualitate
Spiritualitate
Dacă omul atacă individual, el plăteşte individual, iar
dacă atacă în calitate de reprezentant al societăŃii
plăteşte întreaga societate. De aceea să fim atenŃi să nu
facem rău nici măcar cu gândul.
Bârfa şi calomnia produc un rău nemăsurat
Deci prin puterea gândurilor noastre îi afectăm pe ceilalŃi.
Depinde de noi dacă influenŃa este malefică sau benefică.
Bârfa ne scurtează viaŃa, ne distruge fizic şi spiritual, ne
influenŃează longevitatea. Murim devreme fiindcă în
permanenŃă ne autodistrugem. Ne ruinăm în permanenŃă
trupul şi sufletul.
Majoritatea oamenilor nu fac decât să critice şi să-i
blameze pe aceia care ne guvernează. Atunci aceştia, fiind
torturaŃi de aceste gânduri negative şi răufăcătoare, sunt
nevoiŃi să ia decizii greşite pentru Ńară şi greşelile lor cad
asupra întregului popor.
Dacă te uiŃi la un om şi-Ńi spui în gând: mutra acestui om
cere palme, i-ai introdus un program agresiv în
subconştient. În el se cripsează ceva şi în ziua aceea el va
înjura, va violenta pe cineva, fără să ştie cauza.
Nu emiteŃi nicioidată pretenŃii faŃă de nimeni şi nimic, nu
faceŃi nici un reproş nimănui. Nu reproşaŃi nimic nici
destinului, nici trecutului, nici oamenilor. Nu uitaŃi că
orce reproş al dvs. reprezintă un program de distrugere al
aceluia căruia î-l adresaŃi.
La om şi sufletul se deschide prin spate. Tot ce vei rosti în
urma omului totul se va împlini. Vorba noastră este ca o
piatră aruncată în apă, de la care pornesc în toate direcŃiile
zeci şi sute de cercuri. Săvârşind o faptă oarecare, noi
continuăm să o săvârşim de sute şi de mii de ori în
subcoştient. Această rezonanŃă atrage acŃiuni similare. De
aceea, dacă aŃi rostit în urma cuiva un blestem veŃi
continua în subconştient să rostiŃi acest blestem oricărei
persoane care v-a întors spatele, inclusiv propriilor dvs.
copii. De aceea, la toŃi cei care pleacă de la noi să le
transmitem numai lumină, iubire şi armonie. Dacă nu
facem acest lucru prin subconştient vom transmite
dezaprobare, supărare sau iritare.
Vorbirea de rău a unui om otrăveşte mintea celui care
vorbeşte, după care produce perturbări în câmpul său
energetic. Să nu salutaŃi niciodată pe cineva dimineaŃa cu
un vas gol, deoarece îi aduceŃi vid pentru toată ziua.
Într-o noapte nişte jefuitori au pătruns într-o locuinŃă şi
sub ameninŃarea pistoalelor au cerut toate lucrurile de preŃ
din locuinŃă. Unul dintre soŃi a început să se roage astfel:
Doamne, dacă ei ne vor ucide acum, îşi vor pierde
sufletele. Doamne salvează-le sufletele, nu lăsa să se
verse sânge. Şi ceva s-a întâmplat. Ei au plecat imediat
fără să mai ceară nimic. Dacă cei doi soŃi se rugau pentru
salvarea vieŃilor lor erau jefuiŃi şi poate omorâŃi de
p. 266
atacatorii respectivi. Rugăciunea făcută în gând i-a salvat
de la moarte. Aceasta este puterea gândului.
Psalmul 90
Cel ce locuieşte mereu numai cu ajutorul Celui
Preaînalt, care este Dumnezeu Tatăl, sub
acoperământul Dumnezeului cerului va sălăşlui.
El va zice Domnului Dumnezeu: “Tu eşti
sprijinitorul meu, Tu eşti mântuirea mea, spre
Tine, Dumnezeul meu, voi nădăjdui mereu.”
Puterea lui Dumnezeu te va izbăvi din cursa
vânătorilor celor răi şi de cuvântul tulburător.
Cu spatele Său te va umbri pe tine şi sub aripile Lui
tu vei nădăjdui; ca o armă de neînvins te va
înconjura atunci adevărul Lui.
Cu puterea lui Dumnezeu mereu în tine, nu te vei
teme de frica de noapte şi nici de săgeata ce zboară
ziua.
Tu nu te vei speria de toate cele care umblă în
întuneric şi nici de molima ce bântuie întru amiază.
Cădea-vor seceraŃi din imediata ta apropiere o mie,
şi zece mii vor cădea de-a dreapta ta, dar de tine
nimic rău nu se va apropia.
Mereu calm şi fericit cu ochii tăi vei privi, şi
răsplătirea păcătoşilor după faptele lor o vei vedea.
Pentru că tu doar pe Domnul Dumnezeu, care este
mereu nădejdea ta şi Cel Preaînalt, L-ai pus
scăpare Ńie.
Nu vor veni niciodată spre tine relele, şi violenŃa
nicicând nu se va apropia de locaşul tău, căci
îngerilor Săi de lumină, Domnul Dumnezeu le va
porunci ca pe tine să te păzească mereu în toate
acŃiunile şi căile tale.
Pe mâini şi pe aripi te vor înălŃa pe tine îngerii
Domnului, ca nu cumva să împiedici de vreo piatră
piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc tu vei păşi şi vei
călca triumfător peste leu şi peste balaur. Căci de
va nădăjdui către Mine, Eu îl voi izbăvi pe el, zice
Domnul Dumnezeu şi Îl voi ocroti pe el, căci a
cunoscut şi a crezut cu tărie în numele Meu.
Striga-va când va avea nevoie către Mine, şi atunci
Eu îl voi auzi pe el; alături de el Voi fi mereu la
necaz şi Îl voi salva pe el şi-l voi face să urce către
Mine.
Cu multe zile fericite Îl voi umple pe el şi Îi voi
arăta lui mântuirea şi slava Mea”.
Lohanul nr. 25, martie 2013
p. 267 Lohanul nr. 25, martie 2013
p. 268 Lohanul nr. 25, martie 2013