Sunteți pe pagina 1din 139

NOȚIUNI GENERALE IN ABORDAREA UNEI URGENȚE

TRIAJUL ÎN PRESPITAL
• TRIAJUL este procesul de prioritizare a pacienţilor în cazurile în care numărul
victimelor este mai mare decât cel al resuselor existente.

TRIAJUL ÎN PRESPITAL se efectuează în teren şi pe parcursul transportului la


spital.
Triajul are ca scop:
o aprecierea gradului de prioritate al urgenţei,
o aprecierea numărului de resurse necesare pentru susţinerea funcţiilor vitale şi
evacuarea victimelor în timp optim.

• TRIAJUL PRIMAR la spital


 TRIAJUL START (Simple Triage and Rapid Treatment) sau
 TRIAJUL JUMP START la copilul sub 8 ani.

• TRIAJUL SECUNDAR se realizează în prespital numai în cazul în care se


organizează PMA (Punct Medical Avansat).
CATEGORIILE TRIAJULUI PRIMAR

ROŞU - IMEDIAT:
leziuni ameninţătoare de viaţă, care necesită intervenţie imediată.

GALBEN - AMÂNAT:
leziuni stabile, cu potenţial de agravare, care pot să aştepte o perioadă scurtă
până la tratament.

VERDE - MINOR:
leziuni minore care pot aştepta o perioadă mai lungă până la tratament.

NEGRU - DECEDAT

ALBASTRU - CONTAMINAT
PAŞII DE URMAT ÎN TRIAJUL PRIMAR

• Se mobilizează pacienţii care se deplasează singuri şi se direcţionează spre


o zonă stabilită în prealabil, unde vor fi preluaţi pentru evaluare şi tratament.
• Se evaluează rapid restul pacienţilor, conform algoritmului RPM
R* Respiră ?
NU- manevre de deschidere ale căii aeriene superioare; dacă nu respiră, se
declară
DECEDAT - COD NEGRU;
• Dacă îşi reia respiraţiile este încadrat în COD ROŞU;
• Dacă frecvenţa respiraţiilor (FR) este peste 30 / min - COD ROŞU;
• Dacă FR este sub 30 / min se trece la pasul următor.
P* Puls central şi periferic?
NU - se declară DECEDAT- COD NEGRU;
DA -
• Dacă timpul de reumplere capilară (TRC) este peste 2 sec sau puls periferic slab
perceptibil, se încadrează în COD ROŞU;
• Dacă TRC este sub 2 sec se trece la pasul următor.
M* Status mental? Execută comenzi simple?
*AVPU (din engl.)-A-alert/V-verbal/ P-(durere)/ U- (nu răspunde);
NU- alterat (V sau P) sau inconştient (U), se încadrează în COD ROŞU;
DA- alert (A) - se încadrează în COD GALBEN
MANEVRE PERMISE ÎN TIMPUL TRIAJULUI PRIMAR

• deschiderea CA + ventilaţie artificială;


• hemostaza prin compresiune;
• evacuarea pneumotoracelui compresiv;
EVALUAREA PACIENŢILOR IN PRESPITAL

PACIENT INSTABIL / CRITIC - pacient aflat într-o stare clinică gravă, care dacă
nu este recunoscută şi tratată prompt poate evolua spre stop respirator, cardiac
sau complicaţii neurologice severe.
PACIENT STABIL - pacient care prezintă calea aeriană permeabilă, respiraţia,
circulaţia şi statusul mental normale.

EVALUAREA PRIMARĂ presupune recunoaşterea şi tratamentul imediat al


insuficienţei respiratorii, cardio-circulatorii şi cerebrale, pentru a preveni instalarea
stopului cardio -respirator.
Se realizează conform algoritmului ABCDE:
A (airway) -CALE AERIANĂ
B (breathing) - RESPIRAŢIE
C (circulation) -CIRCULAŢIE
D (disability) - STATUS NEUROLOGIC
E (enviroment) - EXPUNERE LA FACTORII DE MEDIU
MĂSURI GENERALE:
• Stabilizare înainte de efectuarea transportului
• Reevaluare la intervale prestabilite (5-10 min)
• Monitorizarea funcţiilor vitale: puls, TA, SpO2, TRC, GCS/AVPU, glicemie,
temperatură.
Trebuie să apelam serviciile medicale de specialitate în cazul pacienţilor
COD ROŞU

MĂSURI SPECIFICE, în funcţie de patologie:


a) STOP CARDIO - RESPIRATOR (SCR):
b) SINDROM CORONARIAN ACUT (SCA):
c) INSUFICIENŢA RESPIRATORIE ACUTĂ:
d) ŞOC:
e) COMA:
f) TRAUMA:
INFORMAȚIILE NECESARE DESPRE PACIENT

• Vârsta;
• Sexul;
• Starea generală;
• Starea de conştientă (scor Glasgow) – conştient, inconştient, agitat, confuz;
• Aspectul tegumentelor şi mucoaselor;
• Statusul respirator;
• Funcţia motorie;
• Pacientul prezintă leziuni traumatice.
• Se conectează ECG-ul, pulsoximetrul şi tensiometrul la pacient;
OBSTRUCŢIA DE CALE AERIANĂ SUPERIOARĂ (CAS)

PERMEABILITATEA CAS permite transferul de gaze spre şi dinspre plămâni.

OBSTRUCŢIA PARŢIALĂ a CAS este evidențiată prin:


• Prezența fluxului de aer la nivelul căii aeriene superioare
• Efortul respirator crescut
• Prezența zgomotelor anormale:
o Respirația stertoroasă- obstrucție la nivelul faringelui
o Stridor- obstrucție la nivelul laringelui

OBSTRUCŢIA COMPLETĂ a CAS este evidențiată prin:


• Absența fluxului de aer la nivelul căii aeriene superioare
• Absența expansiunilor toracice
OBSTRUCŢIA DE CALE AERIANĂ SUPERIOARĂ (CAS)

CAUZE DE OBSTRUCŢIE A CAS:

• Scăderea tonusului muscular la nivelul faringelui şi căderea posterioară a


limbii (comă)
• Cauze infecţioase (laringită, epiglotită, traheită, abces faringian)
• Corp străin
• Traumatism / arsuri
• Anafilaxie
Atenţie! Dacă nu se intervine prompt, obstrucţia acută de CAS poate duce
la deces.

MĂSURI DE PERMEABILIZARE A CAS

• Manevre de deschidere a căilor aeriene superioare


• Îndepărtarea corpilor străini vizibili din cavitatea bucală
• Aspirarea secreţiilor din căile aeriene superioare
• Adjuvanţi simpli de permeabilizare ai căilor aeriene superioare
OBSTRUCŢIA DE CALE AERIANĂ SUPERIOARĂ (CAS)

MANEVRE DE DESCHIDERE A CAS


1. Poziţionarea capului şi ridicarea mandibulei
 La NN şi sugar - scutec rulat sub umeri care ridică toracele la nivelul
proeminenţei occipitale; în poziţia corectă capul şi toracele se găsesc în
acelaşi plan (poziţie neutră).
Atenţie! Nu se vor comprima ţesuturile moi din regiunea submentonieră (se
poate obstrua calea aeriană).

 La copil - extensia capului şi ridicarea mandibulei.


Atenţie! Nu se face hiperextensia capului la sugar şi copilul mic, deoarece se
produce obstrucţia traheei.

 La adult - hiperextensia capului şi ridicarea mandibulei asigură tracţionarea


bazei limbii şi dezobstrucţia CAS.
Atenţie! Traumatismul coloanei cervicale reprezintă o contraindicaţie pentru
manevra de hiperextensie a capului.

2. Subluxaţia mandibulei este o manevră utilizată indiferent de vârstă.


Traumatismul facial sever cu fractură de mandibulă reprezintă o contraindicaţie
pentru manevra de subluxaţie a mandibulei.
OBSTRUCŢIA DE CALE AERIANĂ SUPERIOARĂ (CAS)

ÎNDEPĂRTAREA CORPILOR STRĂINI din cavitatea bucală cu pensa Magill; se


extrag corpii străini solizi, vizibili. Pot apare complicaţii: leziuni ale limbii,
faringelui sau deplasarea corpilor străini solizi din cavitatea bucală şi faringe spre
laringe cu obstrucţia consecutivă a căii aeriene superioare.

ASPIRAREA CĂII AERIENE SUPERIOARE se realizează cu sonda rigidă


Yankauer sau sondă flexibilă (în cazul pacienţilor care au deja plasată canula
orofaringiană). Presiunea de aspiraţie nu trebuie să depăşească 100 - 200
mmHg.
o Complicaţii: hipoxie, leziuni ale limbii, faringelui, deplasarea corpilor
străini solizi din cavitatea bucală şi faringe spre laringe cu obstrucţia
CAS.
OBSTRUCŢIA DE CALE AERIANĂ SUPERIOARĂ (CAS)

CANULA ORO-FARINGIANĂ se plasează între baza limbii şi peretele posterior


al faringelui pentru a menţine deschisă calea aeriană, permiţând în acelaşi timp
aspirarea secreţiilor.

Se utilizează doar la pacientul inconştient. Se alege dimensiunea prin


plasarea gulerului canulei la nivelul incisivilor centrali şi a capătului distal al
canulei la unghiul mandibulei, de aceeaşi parte.
• La copil se introduce în poziţia definitivă, cu convexitatea în sus, utilizând un
apăsător de limbă, urmând curbura palatului până când gulerul canulei ajunge
la nivelul buzelor.
• La adult se introduce pe linia mediană, cu concavitatea în sus, se avansează
până când mijlocul concavităţii ajunge la incisivii superiori, apoi se întoarce cu
180° şi se avansează până în poziţia finală.
o Complicaţii: vărsătură şi risc de aspiraţie, leziuni ale dinţilor, părţilor moi
ale cavităţii bucale, accentuarea obstrucţiei prin împingerea limbii
posterior (canula prea scurtă), obstrucţia laringiană prin aşezarea canulei
pe epiglotă (canula prea lungă).
OBSTRUCŢIA DE CALE AERIANĂ PRIN CORP STRĂIN (OCAS)

Corpii străini sunt o cauză frecventă de obstrucţie acută a căilor aeriene, în


special la copii. Aceştia pot aspira accidental diferite obiecte mici, boabe de
fasole, seminţe, bomboane etc. La adulţi, obstrucţia acută a căilor aeriene prin
corpi străini poate fi determinată de bol alimentar, os sau obiecte.

FORME DE OCAS
• Uşoară - victima poate să tuşească şi să vorbească;
• Severă: incompletă - victima nu poate vorbi, tuşeşte fără zgomot, tegumentele
devin cianotice; completă -duce la pierderea conştientei.

MĂSURI IMEDIATE
• În obstrucţia uşoară, se apleacă victima în faţă şi se încurajează tuşea;
• În obstrucţia severă, incompletă, se vor aplica manopere de dezobstrucţie:
o La adult şi copilul peste 1 an, 5 lovituri interscapulare urmate de 5
compresiuni abdominale (Manevra Heimlich).
o La sugar, 5 lovituri interscapulare urmate de 5 compresiuni toracice.
Atenţie! Nu se efectuează compresiuni abdominale la sugar datorită
riscului de leziuni de organe interne.
• Dacă aceste manevre nu sunt eficiente sau pacientul îşi pierde cunoştinţa, se
începe protocolul RCP.
DETRESA Şl INSUFICIENŢA RESPIRATORIE ACUTA

• Funcţia respiratorie permite schimbul de gaze - oxigen şi dioxid de carbon la


nivelul
• plămânului şi se evaluează prin:
• Frecvenţa respiratorie (normală, crescută, scăzută);
• Prezenţa sau absenţa efortului respirator;
• Prezenţa sau absenţa zgomotelor respiratorii anormale;

FRECVENŢA RESPIRATORIE este un parametru dependent de vârstă, la fel


ca şi frecvenţa cardiacă sau tensiunea arterială. (Vezi tabel parametrii vitali)
Intervale de vârstă FR normală FC normală TA sistolică normală
(mmHg)

<1 an 30-40 110-160 70-90


1-2 ani 25-35 100-150 80-95
2-5 ani 25-30 95-140 80-100
5-12 ani 20-25 80-120 90-110
>12 ani 15-20 60-100 100-120
>18 ani 12-15 60-100 100-120
DETRESA RESPIRATORIE

Este definită de asocierea între:


1) Tahipnee
frecvenţa respiratorie mai mare decât valoarea normală corespunzătoare vârstei:
• La NN, peste 60 respiraţii / min;
• La copil, peste 40 respiraţii / minut;
• La adult, peste 20 respiraţii / minut;
2) Semne de efort respirator crescut
Efortul respirator este determinat de obstrucţia căilor aeriene superioare sau
inferioare; este caracterizat prin prezenţa tirajului (retracţii în inspir) inter /
subcostal, suprastemal, subclavicular; balans toraco - abdominal.
3) Zgomote respiratorii patologice
• Stertor: sunet de tonalitate joasă, asemănător sforăitului, produs prin
obstrucţia căii aeriene superioare la nivelul faringelui.
• Stridor: zgomot produs de limitarea fluxului de aer în calea aeriană
superioară, la nivelul laringelui şi traheei, de obicei este inspirator dar poate
fi şi bifazic.
• Wheezing: zgomot determinat de limitarea fluxului de aer în calea
aeriană inferioară, este un zgomot asemănător fluieratului, cu tonalitate
înaltă, audibil şi la auscultaţie.
• Geamăt: caracteristic la sugar şi copilul mic; apare în: pneumonie,
atelectazie, edem pulmonar.
INSUFICIENȚA RESPIRATORIE ACUT (IRA)

Măsuri specifice:

Pacient în poziţie semişezândă


Se adminstrează oxigen; dispozitivul se alege în funcţie de patologie:
În EPA şi criza de ASTM BRONŞIC se administrează O2 cu flux crescut 10 l/min
(mască simplă sau cu rezervor).
În BPOC se administrează O2 cu flux scăzut, 3 l/min (canulă nazală sau mască
Venturi).
În TEP sau malformaţii congenitale cardiace, SpO2 nu se corectează nici la fluxuri
crescute de oxigen
Dacă respiraţiile devin ineficiente sau statusul mental se alterează, se iniţiază
ventilaţii pe mască şi balon, cu oxigen suplimentar
Se monitorizează funcţiile vitale: status mental, FR, SpO2, TA, puls, ECG

Se administrează medicaţie specifică afecţiunii de bază:


NITROGLICERINĂ 1 tb sau 1 puf (spray), sublingual, în EPA
VENTOLIN (SALBUTAMOL) 1-2 puf (spray) sau soluţie de nebulizare, în criza de
ASTM BRONŞIC sau BPOC (2ml la adult, 0,5-1 ml la copil)
INSUFICIENŢA RESPIRATORIE ACUTĂ (IRA)

Reprezintă incapacitatea organismului de a asigura un schimb adecvat de gaze


(oxigen şi dioxid de carbon).

SIMPTOME Şl SEMNE
• Sindromul de detresă respiratorie (tahipnee, efort respirator, zgomote
respiratorii);
• Cianoză;
• Sp02 < 92% (saturaţia oxigenului în sângele periferic, măsurată pulsoximetric);

MĂSURI IMEDIATE
• Se solicită ajutor (se anunţă 112):
• Pacientul este lăsat în poziţia pe care o adoptă singur, poziţia în care calea
aeriană are calibrul maxim; sugarul este poziţionat cu extremitatea cefalică
ridicată la 30-45° şi sul sub umeri.
• Monitorizare:FR, SpO2, PP, AV, ECG, TRC, TA, T°C.
• Măsuri de permeabilizare a căii aeriene; să menţină deschisă CA.
• Asigurarea oxigenării adecvate ( O2 cu flux crescut, pe mască cu rezervor, peste
10 I / min.
• Abord vascular.
• Se administrează medicaţie, la indicaţia MEDICULUI.
EDEMUL PULMONAR ACUT (EPA)

Se caracterizează prin acumularea de lichide în interstiţiul pulmonar şi spaţiul


alveolar.
Edemul pumonar acut cardiogen
-Este determinat de creşterea presiunii în capilarele pulmonare datorită disfuncţiei
pompei cardiace în diferite condiţii patologice (de ex. insuficienţa ventriculară
stângă, ischemia / necroza miocardică, valvulopatii, cardiomiopatii, tahiaritmii, etc.)

Edemul pulmonar necardiogen


-Se produce prin lezarea membranei alveolo-capilare, cu extravazarea de lichide în
spaţiul alveolar ( de ex. şoc, sepsis, politrauma, pneumonie, aspiraţie de conţinut
gastric, inhalare de toxine, etc.)
EDEMUL PULMONAR ACUT (EPA)

SIMPTOME Şl SEMNE
• Debut acut, cu agravare rapidă
• Dispnee, ortopnee, tahipnee, uneori wheezing; este necesar diagnosticul
diferenţial cu criza de astm bronşic sau BPOC acutizat)
• Raluri crepitante ("zgomot de porumbar")
• Tuse cu expectoraţie aerată, rozacee / sangvinolentă
• Tegumente umede, reci
• Anxietate, agitaţie psiho-motorie
• Cianoză generalizată (hipoxemie severă)
• TA↑ sau ↓; Modificări ECG (ischemie / necroză miocardică)
EDEMUL PULMONAR ACUT (EPA)

MĂSURI IMEDIATE
• Se solicită ajutor (se anunţă 112).
• Poziţie semişezândă, cu excepţia pacienţilor hipotensivi sau cu status mental
alterat, care vor fi poziţionaţi în decubit dorsal.
• Monitorizarea continuă a funcţiilor vitale: status mental (GCS), pulsoximetrie
(Sp02), frecvenţa respiratorie (FR), frecvenţa cardiacă (FC), tensiunea arterială
(TA).
• Măsuri de permeabilizare a căii aeriene; să menţină deschisă CA:
• Asigurarea oxigenării adecvate (O2 cu flux crescut, pe mască cu rezervor, peste
10 I / min; Abord venos periferic ( cel puţin 2 linii venoase de calibru mare); se
poate administra NTG sublingual, repetat de max. 3 ori;
• Se administrează la indicaţia MEDICULUI,
o FUROSEMID (diuretic) 20 - 40 mg (1-2 fiole) IV/IM;
Atenţie! TA trebuie menţinută la > 100 mm Hg;
BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ (BPOC)

BPOC este o afecţiune cronică, cu perioade de exacerbare, caracterizată


prin inflamaţia ireversibilă a mucoasei şi hipersecreţia de mucus, ce determină
îngustarea lumenului bronşiilor (obstrucţie). Rezultatul este reprezentat de
tulburări de oxigenare a sângelui şi de eliminare a dioxidului de carbon
(hipoxemie şi hipercapnie).

SIMPTOME Şl SEMNE
• Dispnee mixtă, tahipnee / bradipnee, uneori wheezing (când se asociază şi
bronhospasm)
• Auscultaţie: raluri bronşice în expir (obstrucţie uşoară), în inspir şi expir
(obstrucţie severă), absente sau silenţiu respirator (obstrucţie gravă)
• Tegumente reci, umede
• Cianoza extremităţilor (hipoxemie)
• Anxietate, agitaţie sau alterarea stării de conştientă (hipoxemie şi
hipercapnie)
• Semne de insuficienţă cardiacă dreaptă: jugulare turgescente,
hepatomegalie, edeme ale membrelor inferioare (stază venoasă periferică)
BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ (BPOC)

MĂSURI IMEDIATE:
• Se solicită ajutor (se anunţă 112).
• Poziţie semişezândă.
• Administrare de O2 2 - 3 I / min, utilizând canula nazală sau masca Venturi, cu
menţinerea SpO2 88-92%.
• Administrarea de VENTOLIN (Salbutamol - bronhodilatator), soluţie de
nebulizare 5 mg / 2 ml la ADULT şi 1,25-2,5 mg / 0,5-1 ml la COPIL sau MDI
(spray) 2-4 puf.
• Se montează abord venos.
• Se administrează HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT (HHC, antiinflamator)
iv, 200 mg la adult şi 3-5 mg / kg la copil, la indicaţia MEDICULUI.
CRIZA DE ASTM BRONŞIC

Este o afecţiune respiratorie cronică, cu perioade de exacerbare, caracterizată prin


reducerea generalizată, variabilă şi reversibilă a calibrului bronşiilor mici şi
bronsiolelor, datorită edemului, spasmului musculaturii bronşice şi hipersecreţiei de
mucus.

SIMPTOME Şl SEMNE
• Crize paroxistice de dispnee expiratorie cu ortopnee
• Wheezingsau expir prelungit
• Raluri sibilante, cu următoarele caractere generale:
o Prezente mai ales în expir
o Intensitate mare
o Tonalitate înaltă
o Timbru de "şuierat"
o Nemodificate de tuse
• Tuse cu spută în cantitate mică, de aspect perlat
• Tahipnee/bradipnee
• Anxietate, agitaţie psiho - motorie
CRIZA DE ASTM BRONŞIC

MĂSURI IMEDIATE
Se solicită ajutor (se anunţă 112).
Poziţie semişezândă.
Administrare de O2 cu debit mare ( peste 8 - 10 I / min), prin mască cu rezervor.
Se administrează VENTOLIN (salbutamol, bronhodilatator) soluţie de nebulizare
2,5 - 5 mg (1 - 2 ml); la COPIL sub 2 ani 1,25 mg/0,5 ml sau MDI (spray) 2-4 puf.
Se montează abord venos.
Se pregăteşte medicaţia şi se administrează HHC (antiinflamator) i.v., 200 mg la
adult şi 3 -5 mg / kg la copil, la indicaţia MEDICULUI.
TROMBEMBOLISMUL PULMONAR (TEP)

Reprezintă obstrucţia circulaţiei arteriale pulmonare printr-un tromb format în


sistemul venos sau inima dreaptă sau, mai rar, embol (grăsime, aer sau lichid
amniotic).

SIMPTOME Şl SEMNE
• Debut brusc, uneori cu sincopă
• Durere toracică violentă, cu caracter de junghi toracic
• Dispnee severă, peristentă, tahipnee
• Tuse, hemoptizie
• Agitaţie psiho-motorie
• Cianoză, mai ales în în jumătatea superioară a corpului, determinate de
hipoxemia severă (SpO2 < 92 %), care nu se ameliorează la administrare de O2
• Factori de risc asociaţi: tromboflebită venoasă profundă, intervenţii pe abdomen,
micul bazin şi membre inferioare, imobilizarea prelungită la pat, sarcina şi
perioada postpartum, contraceptive orale la femei fumătoare, obezitatea
• Pe ECG, aspect de cord pulmonar acut.
Atenţie! Nu întotdeauna TEP poate fi diferenţiat de (Sindrom Coronarian Acut)
SCA.
TROMBEMBOLISMUL PULMONAR (TEP)

MĂSURI IMEDIATE
• Se solicită ajutor (se anunţă 112).
• Se administrează O2 cu flux crescut, pe mască cu rezervor.
• Se montează linii venoase; cel puţin 2 catetere venoase cu lumen mare G20, G18
• Se pregăteşte medicaţia antialgică pentru administrarea i.v., la indicaţia
MEDICULUI.

Atenţie! Administrarea de fluide impune multă prudenţă, poate agrava


disfuncţia cardiacă;
ŞOCUL

Reprezintă insuficienţa circulatorie acută, ce creează un dezechilibru între cererea


şi oferta de oxigen la nivel celular.

Măsuri specifice:
• Pacient în DD
• Se monitorizează parametri vitali: RP, puls, TA, Sp02, T, TRC, ECG În 12 derivaţii
• Se montează 2 linii venoase de calibru mare (cel puţin 16 G) şi se începe
resuscitarea volemică cu bolusuri de SER FIZIOLOGIC (500 -1000 ml la adult;
10 - 20 ml / kg la copil)
• Dacă apar semne de hiperhidratare: dispnee, edeme, hepatomegalie, se opreşte
administrarea de fluide
• În cazul hemoragiilor externe se efectuează hemostază prin compresiune
• Se administrează O2 dacă SpO2 este sub 94%
• Se combate hipertermia (antitermice, răcire externă) şi hipotermia (încălzire
externă şi internă)
ŞOCUL

CLASIFICARE

• HIPOVOLEMIC - volum circulant neadecvat.


• CARDIOGENIC - insuficienţă de pompă.
• OBSTRUCTIV - obstrucţia fluxului sangvin spre şi de la cord.
• DISTRIBUTIV - maldistribuţie a volumului circulant - septic, anafilactic, neurogen.
ŞOCUL
CAUZE
 ŞOC HIPOVOLEMIC
• Pierderi de apă şi electroliţi
o Gastro-intestinale: vărsături, diaree, sondă nazo - gastrică
o Renale: exces de diuretice, diabet zaharat, diabet insipid
o Tegumentare: febră, insolaţie, transpiraţie excesivă, arsuri
• Pancreatită, ocluzie intestinală
• Aport lichidian insuficient
Hemoragie (ŞOC HEMORAGIC):
o Traumă: fracturi multiple, leziuni ale organelor parenchimatoase
intraabdominale (ficat, splină), leziuni ale vaselor mari
o Hemoragii intracraniene (în special nou-născuţi)
o Hemoragii gastro - intestinale
o Intervenţii chirurgicale
Clasificarea socului hemoragie
o Stadiul I -750 ml sânge pierdut, < 14-20 respiraţii /min;
o Stadiul II - 750 - 1500 ml sânge pierdut, 20 - 30 respiraţii / min, 100
bătăi /min;
o Stadiul III - 1500 - 2000 ml sânge pierdut, 30 - 40 respiraţii / min, 120
bătăi /min;
o Stadiul IV- > 2000 ml, 40 respiraţii / min, 140 bătăi / min.
ŞOCUL
CAUZE

 ŞOC CARDIOGENIC
• Cardiopatie ischemică
• Miocardite
• Cardiomiopatii
• Coarctaţie de aortă
• Aritmii

 ŞOC OBSTRUCTIV
• Pneumotorace sufocant
• Tamponadă cardiacă
• Embolism pulmonar

 ŞOC DISTRIBUTIV:
• Sepsis (şoc septic)
• Anafilaxie (şoc anafilactic)
• Leziuni medulare (şoc neurogen)
ŞOCUL

SEMNE Şl SIMPTOME GENERALE


• Paloare, transpiraţii, tegumente reci
• Agitaţie, letargie, somnolenţă
• Tahicardie
• Tahipnee
• Pulsfiliform
• TRC > 2 sec
• Hipotensiune.
Atenţie! TA normală nu exclude şocul.
ŞOCUL

Evaluarea parametrilor hemodinamici presupune cunoaşterea valorilor de referinţă ale


acestora, corespunzătoare vârstei.

Valorile de referinţă ale


Valorile de referinţă ale frecvenţei
tensiunii arteriale sistolice (TAS),
cardiace (FC), în funcţie de vârstă
în funcţie de vârstă

Vârsta TA sistolică mmHg Vârsta Bradicardie Tahicardie


bătăi/min Bătăi/min
Nou-născut < 60 mmHg
Nou- <80 >200
0-1 an <70 mmHg născut
0-1 an <80 >180
1-10 ani <70 + 2xvârsta (ani)
1-8 ani <80 >180
> 10 ani şi adult < 90 mmHg >8ani şi <60 >160
adult
ŞOCUL

MĂSURI GENERALE

Obiectivul imediat este asigurarea perfuziei ţesuturilor (circulaţia sângelui la nivelul


ţesuturilor şi organelor)
• Poziţie - decubit dorsal
• Se monitorizează funcţiile vitale;
• Transmiterea de date. Anunţarea dispeceratului!!!
• Se administrează O2 cu flux crescut
• Se efectuează hemostază prin compresiune directă;
• Se montează linii venoase (2 - 3) de calibru cât mai mare;
• Se administrează: SER FIZIOLOGIC, în bolus (20 - 30 minute), 500 -1000 ml la
adult şi 10 -20 ml / kg la copil;
• Se pregăteşte şi se administrează medicaţie i.v., la indicaţia MEDICULUI
ŞOCUL

MĂSURI SPECIFICE
Dacă se suspicionează:
 ŞOC CARDIOGENIC, lichidele se administrează cu prudenţă. Se opreşte
administrarea serului fiziologic dacă pacientul prezintă dispnee.

 ŞOC NEUROGENIC la pacientul cu traumă, care prezintă hipotensiune şi


bradicardie. Se administrează ser fiziologic pentru umplerea patului vascular
dilatat (vasodilataţie = şoc distributiv).

 ŞOC ANAFILACTIC atunci când semnele de şoc se asociază cu semne de


obstrucţie de căi aeriene (disfonie, tuse, stridor, wheezing) determinate prin
angioedem şi semne cutanate (urticarie, eritem, prurit).
o Se administrează: ADRENALINĂ –
adult: 0,5 mg IM (0,5 ml din fiola 1 / 1000);
copii 6 -12 ani: 0,30 mg (0,30 ml);
copii < 6 ani: 0,15 mg (0,15 ml) şi
SER FIZIOLOGIC, bolus 500 ml la adult şi 10 ml / kg la copil.
ŞOCUL

MĂSURI SPECIFICE
Dacă se suspicionează:

 ŞOC OBSTRUCTIV-TEP, dacă pacientul prezintă hipoxie cu cianoză, care nu


cedează la administrare de 02, dispnee severă , semne de TVP. Vezi măsurile
amintite la "TROMBEMBOLISMUL PULMONAR„

 ŞOC SEPTIC dacă există febră şi / sau semne de infecţie. Se administrează


lichide şi antitermice (paracetamol, algocalmin).
SINDROM CORONARIAN ACUT (SCA)

Este definit prin semne şi simptome determinate de reducerea fluxului


sanguin (dezechilibrul dintre necesarul şi aportul de 02) la nivelul
miocardului, rezultând ischemia, leziunea sau necroza miocardică.

Măsuri specifice:
• Pacient în repaus - decubit dorsal (DD) / semişezând
• Se monitorizează parametrii vitali: puls, TA, Sp02, T", TRC, glicemie
• ECG în 12 derivaţii + transmisie de date
• Se montează 2 linii venoase
• Se administrează O2 dacă SpO2 este sub 94%
• Se administrează medicaţie: ASPIRINĂ 300 mg masticabil;
NITROGLICERINĂ (NTG) 1 tb sau 1 puf (Spray), sublingual

Atenţie! NU, dacă TA sistolică < 90 mmHg


SINDROM CORONARIAN ACUT (SCA)

SIMPTOME Şl SEMNE
• Durere toracică anterioară cu caracter de arsură, presiune sau constricţie, cu
durata de câteva minute sau chiar mai mult - < 20 min - Angina pectoral (A.P.), >
20 min IMA
• Iradierea durerii - umăr şi braţul superior stâng, mandibulă, cervical sau abdomen
superior
• Greţuri şi vărsături
• Dispnee cu ortopnee
• Transpiraţii, paloare
• Agitaţie
• Sincopă
SINDROM CORONARIAN ACUT (SCA)

MĂSURI IMEDIATE:
• Anunța 112.
• Se administrează oxigen doar dacă este necesar, cu menţinerea SpO2 94%
(sau 88-92% la BPOC);
• Abord vascular.
• Monitorizare: TA, frecvenţă cardiacă, ECG, SpO2, frecvenţă respiratorie, glicemie.
• NITROGLICERINĂ sublingual la fiecare 5 min, maxim 3 doze;
Atenţie! Nu se administrează, dacă TAS este sub 90 mmHg;

• ASPIRINĂ 150 - 300 mg masticabil.


• Se consideră administrarea de alte antiagregante, la indicaţia MEDICULUI.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Sindrom caracterizat prin creşterea constantă a presiunii arteriale peste valorile de


referinţă corespunzătoare vârstei.
La adult valorile maxime de referinţă ale presiunii SISTOLICE sunt 140 mmHg iar
ale presiunii DIASTOLICE 90 mmHg.

Hipertensiune arterială poate fi primară (esenţială) sau secundară:


• Endocrină (feocromocitom, hipertiroidism);
• Renală (insuficienţă renală, stenoza arterei renale);
• Cardio - vasculară (coarctaţia aortei, BAV complet);
• Neurogenă (hipertensiune intracraniană);
• Medicamentoasă (anticoncepţionale, corticosteroizi);
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

CRIZA HIPERTENSIVĂ
• Este o urgenţă care necesită intervenţie imediată şi se manifestă clinic prin:
• Insuficienţă cardiacă stângă acută (EPA);
• Encefalopatie hipertensivă;
• AVC ischemic sau hemoragie;
• Hemoragie subarahnoidiană;
• Disecţie de aortă;
• Hemoragie postoperatorie;
• Sindrom coronarian acut;

SIMPTOME ŞI SEMNE
• Cefalee, vertij, acufene (zgomote la nivelul urechii)
• Scotoame (pierderea vederii pe o porţiune limitată a câmpului vizual)
• Diplopie (perceperea dublă a imaginii unui obiect)
• Tulburări de vorbire ( dizartrie, afazie), tulburări de echilibru
• Greţuri, vărsături
• Hemiplegii/hemipareze
• Durere toracică / dispnee / palpitaţii
• Alterarea statusului mental, comă, convulsii
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

MĂSURI IMEDIATE
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Se efectuează ECG.
• Anunţa 112.
• Se montează o linie venoasă.
• Se administrează O2, dacă este necesar.
• Se administrează antihipertensive: NITROGLICERINĂ tb / puf sl, CAPTOPRIL
tb sl.
• Se pregăteşte şi se administrează medicaţia i.v. la indicaţia MEDICULUI.

Atenţie! Nu se scade TA cu mai mult de 25 % din valoarea iniţială în prima oră


- risc de hipoperfuzie cerebrală şi infarct cerebral.
INSUFICIENȚA CARDIACĂ

Este un sindrom clinic, care se caracterizează prin incapacitatea inimii de a îndeplini


în mod adecvat funcţia de pompă, ceea ce determină pe de o parte un aport
inadecvat de oxigen şi substanţe nutritive la ţesuturi, iar pe de altă parte stagnarea
sângelui în diverse organe.

CAUZE: CI, IMA, HTA, valvulopatii, cardiomiopatii, aritmii, boli cardiace congenitale.

SIMPTOME
• Oboseala, astenia
• Dispneea
• Tuşea
• Edemele
• Anasarca
INSUFICIENȚA CARDIACĂ

CLASIFICARE

 Insuficienţa cardiacă cronică (ICC), atunci când simptomele evoluează


lent în timp.
 Insuficienţa cardiacă acută, atunci când simptomele apar brusc sau într-un
timp scurt. Poate fi o acutizare a insuficienţei cardiace cronice în condiţii
specifice (anemie, tulburări de ritm, nerespectarea tratamentului,
hipertiroidism, infecţii respiratorii acute) sau poate să apară pentru prima
dată în sindromul coronarian acut, tromboembolismul pulmonar sau criza
hipertensivă.
 Insuficienţa cardiacă dreaptă (cord pulmonar): când ventriculul drept este
afectat, cauzele fiind cel mai adesea pulmonare; produce congestie
sistemică (stază venoasă periferică, cu hepatomegalie şi edeme ale
membrelor inferioare).
 Insuficienţa cardiacă stângă: când ventriculul stâng este afectat. Produce
congestie pulmonară (acumulare de lichid în plămâni sau edem pulmonar);
în formele prelungite şi grave apare şi congestia sistemică.
INSUFICIENȚA CARDIACĂ

MĂSURI IMEDIATE
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Poziţie semişezândă.
• Se efectuează ECG.
• Anunţa 112.
• Se montează o linie venoasă.
• Se administrează O2 cu flux crescut (pe mască cu rezervor), dacă SpO2 95%

Atenţie! în BPOC asociat SpO2 < 90%

• Se administrează NITROGLICERINĂ sl, în caz de hipertensiune arterial.


• Se pregăteşte şi se administrează medicaţia iv, la indicaţia MEDICULUI.
ISCHEMIA ARTERIALĂ PERIFERICĂ ACUTĂ

Sindrom clinic caracterizat prin întreruperea bruscă a fluxului arterial cu ischemia


teritoriului tributar vasului afectat. Reprezintă o urgenţă majoră, orice întârziere a
intervenţiei medicale specializate duce la pierderea membrului afectat.
CAUZE: contuzii şi plăgi arteriale, tromboembolism

SIMPTOME Şi SEMNE
• Durerea bruscă, violentă, la nivelul membrului afectat
• Tulburări de sensibilitate, senzaţia de membru permanent rece, parestezii
• Tegumente palide, reci, ulterior cianotice
• Absenţa pulsului periferic
• Mers şchiopătat sau imposibil (pareză)

MĂSURI IMEDIATE
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Membrul afectat în poziţie declivă.
• Anunţa 112.
• Se montează o linie venoasă.
• Se administrează antialgice, la indicaţia MEDICULUI (algocalmin, paracetamol).
TROMBOZA / TROMBOFLEBITA VENOASĂ PROFUNDĂ (TVP)

Constă în blocarea totală sau parţială a unei vene profunde printr-un tromb. Apare în
special după imobilizări prelungite la pat.
Riscul major al TVP este mobilizarea tromboembolului în circulaţia venoasă, care
ajuns la nivelul plămânului poate bloca circulaţia în artera pulmonară (embolia
pulmonară).

SIMPTOME Şl SEMNE
• Mărirea în volum a membrului afectat
• Durere spontană la palpare sau în momentul flexiei / extensiei membrului afectat
• Temperatura crescută şi coloraţia violacee a tegumentului

MĂSURI IMEDIATE
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Membrul afectat în poziţie ridicată.
• Se montează o linie venoasă.
• Se administrează antialgice, la indicaţia MEDICULUI(algocalmin, paracetamol).
EVALUAREA NEUROLOGICA IN URGENTA
ABORDAREA PACIENTULUI ÎN COMĂ

Tratamentul comei implică:


•identificarea etiologiei insuficienţei cerebrale
•iniţierea tratamentului specific cauzei
•Stabilizarea pacientului şi asigurarea căilor aeriene, respiraţiei şi circulaţiei are
prioritate
•Atenţia trebuie îndreptată spre cauzele reversibile de comă, cum ar fi hipoglicemia,
intoxicaţia cu opioide sau alcool
•Administrarea de rutină a „cocktail-ului de comă” la toţi pacienţii comatoşi a fost
pusă sub ?
•Hipoglicemia este frecventă,(administrarea empirică de glucoză nu este
întotdeauna necesară).
•Administrarea de tiamină(Vit.B1) înainte de glucoză este indicată în caz de
alcoolism sau malnutriţie.
•Trebuie stabilit rapid dacă coma este cauzata de o leziuni structurale sau
traumatice sau dacă este de o cauză toxic-metabolică
•Istoricul şi examenul fizic permite clasificarea celor mai mulţi pacienţi
ABORDAREA PACIENTULUI ÎN COMĂ

Tratamentul comei implică:


•Dacă este HIC  măsuri de scăderea sau împiedicarea oricărei creşteri
ulterioare a presiunii PIC
•La pacienţilor intubaţi, hiperventilaţia cu scăderea PaCO2 va reduce volumul
sanguin cerebral şi va scădea temporar PIC
•Atentie la stimul dureros creşte PIC
•Diureticele osmotice (Manitol 0,5-1 g/kg) scad tranzitor PIC
•În edem cerebral, administrarea de steroizi – dexametazona - va reduce edemul
în interval de câteva ore
COMA

Sindrom determinat de o disfuncţie majoră a creierului şi caracterizat prin:


Alterarea conştientei;
Alterarea motilităţii, sensibilităţii, reflexelor;
Alterarea funcţiilor vegetative: respiraţia, circulaţia, termoreglarea;

Măsuri specifice:
• Pacientul în poziţie laterală de siguranţă sau DD cu extremitatea cefalică ridicată
la 30'
• Se aspiră secreţiile (sonda Yankauer); la aceşti pacienţi există risc crescut de
pneumonie de aspiraţie
• Se asigură permeabilitatea căii aeriene cu ajutorul canulei orofaringiane. Atenţie!
Canula orofaringiană sau pipa Guedel se montează doar la pacienţii inconştienţi,
care respiră spontan
• Dacă pacientul nu respiră sau respiră ineficient se iniţiază ventilaţii pe mască şi
balon
• Se monitorizează parametri vitali: GCS / AVPU, glicemie, TAP P, ECG, SpO2, T",
TRC, RR
• Se montează cel puţin 2 linii venoase şi se administrează medicaţie la indicaţia
MEDICULUI
• În caz de convulsii se administrează DESITINE intrarectal
COMA

EVALUAREA NIVELULUI DE CONŞTIENTĂ


• Sistemul AVPU
A= "awake"- conştient (nu obligatoriu orientat); deschide ochii spontan, răspunde
cu voce
la stimul verbal (deşi poate fi confuz), are mişcări spontane.
V= "verbal"- prezintă un tip de răspuns la stimul verbal (deschide ochii, grimasă,
geamăt, mişcări ale membrelor).
P= "pain"- prezintă un tip de răspuns la stimulare dureroasă: pacientul
conştient
localizează durerea şi îndepărtează stimulul dureros; pacientul comatos poate
prezenta
refracţie la durere sau flexie / extensie involuntară a membrelor.
U= "unresponsive"- inconştient; nu răspunde deloc la stimuli dureroşi.
COMA

EVALUAREA NIVELULUI DE CONŞTIENTĂ


• Scala Glasgow (GCS): Adult şi copil > 5 ani, Glasgow Coma Scale.

PARAMETRII SCALA SCOR


Deschide ochii Spontan 4
La stimuli verbali La stimuli dureroşi 3
Fără răspuns 2
1
Răspuns verbal Orientat 5
Confuz 4
Cuvinte neinteligibile 3
Sunete 2
Fără răspuns 1
Răspuns motor La stimuli verbali 6
Localizează durerea 5
Flexie normală 4
Flexie anormală 3
Extensie 2
Fără răspuns 1
Scorul total Minim 3 / 15 - maxim 15 / 15
COMA
EVALUAREA NIVELULUI DE CONŞTIENTĂ
• Scala Glasgow (GCS): Copil ≤ 5 ani, Pediatric Coma Scale.
PARAMETRII SCALA SCOR
Deschide ochii Spontan 4

La voce 3
La durere 2
Fără răspuns 1
Răspuns verbal Orientat/ interacţionează / urmăreşte cu privirea / 5
zâmbeşte / gângureşte
Confuz/consolabil 4
Cuvinte neinteligibile/ bolboroseli 3
Sunete/ iritabil / neconsolabil 2
Fără răspuns 1
Răspuns motor La stimuli verbali sau spontan 6
Localizează durerea/ retrage la atingere 5
Retrage la durere 4
Flexie la durere 3
Extensie la durere 2
Fără răspuns 1
Scorul total Minim 3 / 15 - maxim 15 / 15
COMA

EVALUAREA PUPILELOR
• Dimensiuni:
o Midriază (pupile dilatate)
o Mioză (pupile contractate)
o Pupile intermediare
o Anizocorie (inegalitate pupilară)
• Reflexul fotomotor (răspuns la lumină):
o Fără răspuns (pupile fixe) = leziuni ireversibile de trunchi cerebral
o Răspuns minim, simetric = comă toxico - metabolică
COMA

POSTURA
• Decorticare = leziuni corticale
o Membrele superioare în flexie
o Membrele inferioare în extensie
• Decerebrare = leziuni la nivelul trunchiului cerebral
o Membrele superioare în extensie şi pronaţie
o Membrele inferioare în extensie
• Flască = leziuni pontine, medulare

SEMNE NEUROLOGICE DE FOCAR


• Hemipareză / plegie
• Reflexe patologice (semn Babinski)

SEMNE MENINGEENE
• Redoarea cefei
• Semne Kernig şi Brudzinski pozitive
COMA
CAUZE
 Structurale
o AVC
o Traumatisme
o Tumori
o Neuroinfecţii
o Hidrocefalie

 Toxico - metabolice
o Hiper şi hipoglicemie
o Insuficienţa renală
o Insuficienţa hepatică
o Insuficienţa respiratorie
o Hipo şi hipertermia
o Intoxicaţii
COMA

COMA VASCULARĂ
• Frecvent bolnav cronic cunoscut: HTA, DZ, fumător
• Semne neurologice prodromale: cefalee, parestezii, tulburări de vorbire, tulburări
de vedere, hemipareză / plegie

COMA TRAUMATICĂ
• Există un episod traumatic
• Există marcă traumatică: echimoze, fracturi

COMA TUMORALĂ
• Evoluţie de luni sau ani
• Semne de focar
• Semne de hipertensiune intracraniană

COMA INFECŢIOASĂ
• Debut brusc
• Febră
• Redoare de ceafă
• Convulsii
COMA
HIDROCEFALIE
• Frecventă la sugar
• Debut şi evoluţie lentă
• Capul mare cu fontanela anterioară în tensiune

COMA HIPOGLICEMICĂ
• Diabetic cunoscut, etilic
• Tegumente umede, reci
• Simptome prodromale: nelinişte, halucinaţii, delir
Atenţie! La orice pacient cu comă se măsoară rapid glicemia (cu glucometrul)

COMA DIABETICĂ
Piele uscată
Miros de acetonă
Respiraţia amplă (Kussmaul)
COMA
COMA TOXICĂ
• Există istoric concludent (aparţinători, anturaj)
• Există sursa intoxicaţiei (toxicul)

COMA UREMICĂ
• Poate apare în cursul nefropatiilor acute sau cronice
• Mirosul amoniacal al aerului expirat, tegumente palide - gălbui, oligo-anurie

COMA HEPATICĂ:
• Poate apare în cursul unei ciroze sau a unei hepatite
• Se însoţeşte de icter, ascită, respiraţie fetidă, uneori hemoragie digestivă
superioară
COMA
MĂSURI IMEDIATE
• Dacă pacientul respiră spontan, se aşează în poziţie laterală de siguranţă
(PLS).
• Dacă pacientul nu respiră sau respiră ineficient, se efectuează manopere de
deschidere a căii aeriene, se aspiră secreţiile din cavitatea bucală şi se
ventilează pe mască şi balon.
Atenţie! Se evită folosirea pipei Guedel la pacienţii cu stomac plin!
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Se anunța 112.
• Se administrează O2 cu flux crescut.
• Se montează o linie venoasă.
• Se combate hipertermia prin administrarea de antitermice (algocalmin,
paracetamol), se combate hipotermia.
• Dacă există hipoglicemie, se administrează GLUCOZA 33 % şi / sau
GLUCOZA 10 % i.v.
• Dacă există hipotensiune arterială (TAS : 90 mmHg), se administrează SER
FIZIOLOGIC.
• Transportul la SPITAL.
HIPERTENSIUNEA INTRACRANIANĂ (HIC)

Este un sindrom clinic determinat de creşterea presiunii intracraniene.

SIMPTOME Şl SEMNE
• Triada Cushing
o HTA
o Bradicardie
o Bradipnee + hipopnee sau apnee
• La sugar: dehiscenţa suturilor, bombarea fontanelei, ochi în "apus de soare"
• La copil şi adult: cefalee, vărsături, alterarea statusului mental

MĂSURI IMEDIATE
• Poziţia capului ridicată la 30 grade.
• Se asigură permeabilitatea căii aeriene ( poziţionare, manopere de
dezobstrucţie, aspirare).
• Se administrează oxigen cu flux crescut; la nevoie ventilaţie pe mască şi balon;
• Se montează linii venoase.
• Se corectează hipoglicemia prin administrarea de glucoza.
• Se combate hipo/ hipertermia.
• Se pregăteşte si se administrează medicatia, la indicaţia MEDICULUI.
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

CONVULSIILE sunt contracţii involuntare bruşte, tonice, clonice sau tonico - clonice
ale unuia sau mai multor grupe de muşchi, care apar brusc şi sunt însoţite sau nu
de pierderea cunoştinţei. Convulsiile sunt o formă de manifestare şi nu o boală.

EPILEPSIA este o suferinţă cerebrală cronică, caracterizată prin crize recurente


care se manifestă motor, senzitiv, senzorial, comportamental, însoţite de
modificarea stării de conştientă.
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

CLASIFICAREA CONVULSIILOR
1. Tonico - clonice (tipice sau grand mal):

A. Faza tonică
• Se instalează brusc, cu pierderea cunoştinţei
• Înainte sau concomitent apare contractură tonică generalizată (rigiditate
generalizată)
o Faciesul devine palid, ochii "plafonează" - "dă ochii peste cap"
o Capul în hiperextensie, maxilarele sunt "încleştate" (trismus),
o Membrele sunt rigide, antebraţele flectate, pumnii strânşi, coapsele şi
gambele
o în extensie
o Toracele este rigid (nu participă la mişcările respiratorii), apare apneea şi
cianoza.
• Dacă este surprins în ortostatism, pacientul cade.
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

CLASIFICAREA CONVULSIILOR
1. Tonico - clonice (tipice sau grand mal):

B. Faza clonică
• Capul se mişcă ritmic, lateral sau în flexie / extensie
• Musculatura feţei se contractă ritmic
• Globii oculari cu mişcări în toate direcţiile, bătaia pleoapelor
• Pupile midriatice
• Maxilarul inferior se mişcă anterior însoţit de scrâşnetul dinţilor
• Limba are mişcări de propulsie şi poate fi muşcată
• Secreţii la nivelul orificiului bucal, care devin sanguinolente când limba este rănită
• Membrele execută mişcări bruşte de flexie şi extensie
• Respiraţia este sacadată, neregulată, zgomotoasă
• Pulsul este accelerat şi slab
• Facies cianotic
• Uneori, există emisie involuntară de urină şi materii fecale.
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

CLASIFICAREA CONVULSIILOR
1. Tonico - clonice (tipice sau grand mal):

C. Faza de remisie sau postcritică


• Contracturile încetează
• Respiraţia devine normală
• Faciesul se recolorează
• Statusul mental poate fi alterat: comă sau stare de somn de câteva ore
• La trezire - comportament normal, uneori stare de oboseală şi confuzie
• După crize prelungite pot să apară modificări neurologice trecătoare (pareze,
semnul Babinski pozitiv).
• Criza poate fi precedată de semne prodromale (aura):
o Cefalee
o Astenie
o Halucinaţii auditive şi / sau vizuale
• De cele mai multe ori crizele sunt autolimitate, cu durata de maxim 5 minute.
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

CLASIFICAREA CONVULSIILOR
2. Tonice
3. Clonice
4. Parţiale (cuprind numai una din jumătăţile corpului)
5. Localizate (crizele jacksoniene)

Convulsiile la nou-născut sunt de foarte multe ori atipice şi se manifestă prin:


• Tremurături prelungite şi ritmice
• Mişcări pendulare ale membrelor superioare sau de pedalare a membrelor
inferioare
• Opistotonus
• Crize de apnee şi cianoză
• Mioclonii
• Plafonarea globilor oculari, clipit paroxistic
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

CAUZE
• Febra - convulsii febrile - apar la copiii între 6 luni şi 5 ani fără
antecedente neurologice şi se caracterizează prin:
o Temperatura peste 38-, în primele 24 de ore de la ascensiunea
termică
o Durata sub 5 minute
o Tonico-clonice generalizate
• Tulburări metabolice: hipocalcemie; hipomagnezemie; hipo sau
hipernatermie; hipoglicemie (sub 0,2 g %o la nou născut; sub 0,4 g %o
la sugar şi copilul mare); hiperkaliemie; alcaloză; deficit de piridoxină -
vit. B6);
• Neuroinfecţii (meningite, encefalite);
• Hemoragie intracraniană, hemoragie subarahnoidiană;
• Abces cerebral, tumori, malformaţii cerebrale, boli congenitale
(hidrocefalia congenitală, encefalopatie infantilă hipoxic-ischemică);
• Intoxicaţii acute: miofilin, efedrina, atropină, organofosforice, alcool,
salicilat, oxid de carbon.
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

MĂSURI IMEDIATE ÎN TIMPUL CRIZEI CONVULSIVE


• Se asigură protecţia pacientului pentru a preveni traumatismele prin cădere.
Atenţie! Criza convulsivă autolimitata, cu durata sub 5 minute, nu necesită
tratament specific!
• În convulsiile febrile se administrează antipiretice intrarectal (paracetamol,
algocalmin).
• În faza postcritică, dacă statusul mental este alterat, se asigură protecţia căii
aeriene (poziţie laterală de siguranţă, manopere de dezobstrucţie, aspirarea
secreţiilor), se administrează oxigen, se monitorizează funcţiile vitale, se
montează linie venoasă.
• Se transportă la SPITAL.
CRIZA Şl STATUSUL CONVULSIV

STATUSUL CONVULSIV
Activitate convulsivanta generalizată, cu durata de peste 5 minute, continuă,
sau două sau mai multe crize distincte fără redobândirea completă a
conştientei, cu durata de peste 5 minute.
Atenţie! Este o urgenţă majoră, necesită intervenţie imediată.

MĂSURI IMEDIATE ÎN STATUSUL CONVULSIV


• Se asigură protecţia pacientului pentru a preveni traumatismele prin cădere.
• Dezobstrucţia căii aeriene, aspiraţie.
Atenţie! Nu se forţează deschiderea gurii.
• Se administrează oxigen cu flux mare.
• Se administrează DESITINE IR 5 mg / 2,5ml la sugar şi copil; 10 mg / 5ml
la adult; se poate repeta o singură dată, după 5 minute.
• Se montează abord venos periferic.
• Se recoltează glicemie - test rapid pe glucometru. Dacă există hipoglicemie
se administrează GLUCOZA 10 %, 2,5 ml / kg.
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Se pregăteşte şi se administrează medicaţie iv, la indicaţia MEDICULUI.
ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (AVC)

ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL este este un sindrom clinic determinat de


pierderea acută a perfuziei sanguine în teritoriul uneia dintre arterele cerebrale
(carotidă sau artera vertebro -bazilară).

FORME CLINICE
• AVC ischemic: Accident ischemic tranzitor; Accident vascular ischemic constituit;
• AVC hemoragie;

CAUZE
• Tromboză vasculară;
• Embolie vasculară;
• Hipoperfuzie cerebrală;
• Ruperea unui vas de sânge intracerebral;
ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (AVC)

SIMPTOME Şl SEMNE

• Debut brusc
• Variază în funcţie de teritoriul lezat prin afectarea arterei care îl deserveşte
(artera carotidă internă, anterioară, medie sau posterioară şi artera vertebro -
bazilară):
o Pareză / paralizie facială, membre, hemipareză; parestezii, hipoestezii
unilaterale
o Afazie, cecitate tranzitorie (carotidian), ochii deviaţi de partea opusă
hemicorpului
o afectat (ochii privesc emisferul lezat)
o Semnul Babinski (bilateral -> afectarea ambelor emisfere)
o Anizocorie (dilatarea pupilei de partea hemoragiei)
o Vertij, tulburări de echilibru, tulburări de vedere (vertebro - bazilar);
o Alterarea statusului mental (comă);
ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (AVC)

ATACUL ISCHEMIC TRANZITOR (AIT)


Constă în instalarea bruscă a unui deficit neurologic de focar, ce dispare complet în
24 ore, determinat de ischemia tranzitorie a ţesutului cerebral.

ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC CONSTITUIT


• Reprezintă necroza ţesutului cerebral determinată de tulburările de irigaţie
produse prin obliterarea unui vas cerebral cu un embol sau tromb.
• Se caracterizează prin deficite neurologice cu durata mai mare de 24 ore.

ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL HEMORAGIC


• Constă în ruperea unui vas cerebral cu revărsarea sângelui în parenchimul
cerebral şi uneori, în spaţiul subarahnoidian (hemoragia cerebromeningee/
subarahnoidiană) sau în ventriculi (hemoragie ventriculară).
• Poate fi precedat de semne premonitorii: cefalee, vărsături, ameţeli, redoare de
ceafă.
ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL (AVC)

ATACUL ISCHEMIC TRANZITOR (AIT)


ACCIDENTUL VASCULAR ISCHEMIC CONSTITUIT
ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL HEMORAGIC
MĂSURI IMEDIATE
• Poziţia capului ridicată la 30 grade.
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Se menţine permeabilitatea căii aeriene.
• Se administrează O2 dacă SpO2< 95% (în BPOC : 90%).
• Se montează abord venos periferic.
• Se anunţa 112.
• Se administrează SER FIZIOLOGIC, dacă TAS < 90 mmHg.
• Se administrează soluţii de glucoza, numai dacă glicemia •: 60 mg / dl.
• Se administrează medicaţie antihipertensivă CAPTOPRIL 25 mg SL, numai dacă
este necesar (HTA).
Atenţiei Nu se scade TA brusc - risc de agravare şi extindere a ischemiei
cerebrale. Nu se scade TA mai mult de 25% în prima oră şi nu sub 160 mm Hg.
• Se administrează DESITINE IR, dacă există convulsii.
• Se combate hipertermia cu antipiretice-ALGOCALMIN/PARACETAMOL.
• Timpul de la debut până la preluare în SPITAL trebuie să fie sub 3 ore pentru a
putea evalua oportunitatea tratamentului trombolitic.
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ
Reprezintă un revărsat hemoragie în spaţiul subarahnoidian produs de ruptura
vaselor meningeene (cauză primară) sau secundar unei hemoragii
intraparenchimatoase.

SIMPTOME Şl SEMNE
Semnele prodromale preced cu 1-2 săptămâni debutul: cefalee, hemipareze şi
parestezii tranzitorii, ameţeli, fatigabilitate, tulburări de vorbire tranzitorii;
• Debut:
o Supraacut: comă, tulburări respiratorii;
o Acut: cefalee violentă urmată de vărsături, ameţeli, pierderea conştientei şi
o intrare în comă medie sau superficială;
o Subacut: cefalee accentuată progresiv şi apoi obnubilare în câteva ore;
• Manifestări clinice:
o Cefalee brutală localizată / generalizată + greţuri, vărsături;
o Redoarea cefei;
o Semn Babinski bilateral;
o ROT abolite;
o Agitaţie psihomotorie;
o Tulburări de ritm (bradicardie), HTA, modificări ECG (ischemie);
o Se poate întâlni: pareze tranzitorii ale membrelor, hemipareză facio-
brahială, hemoragii retiniene, afazie, cefalee persistentă, crize convulsive;
HEMORAGIA SUBARAHNOIDIANĂ

MĂSURI IMEDIATE
• Poziţia capului ridicată la 30 grade.
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Se menţine permeabilitatea căii aeriene.
• Se administrează O2.
• Se montează linie venoasă.
• Nu se scade TA mai mult de 25 % în prima oră şi nu sub 160 mmHg.
• Se administrează DESITINE IR, dacă există convulsii.
• Se combate hipertermia cu antipiretice-ALGOCALMIN / PARACETAMOL
• Se transportă la SPITAL.
CEFALEE

Cefaleea severa
• Hemoragia subarahnoidiana
• Tratament de urgenta
o Resuscitarea pacientilor instabili - ABC-ul
o Hiperventilatie
o Consult neurochirurgical de urgenta

Glaucomul acut cu unghi inchis


• Tratament
o Reducerea presiunii
o Agenti IV - Acetazolamida, Manitol
o Consult oftalmologic

Intoxicatia cu monoxid de carbon


•Poate fi normal la pacientii cu intoxicatie severa tratati cu O2 100%
•Nu se va intirzia tratamentul cu O2 100%
CEFALEE

• Preeclampsia
• Encefalopatia hipertensiva
• Meningite
• Arterita temporala
• Tromboza de sinus cavernos
• Leziuni cu efect de masa
• Tumori cerebrale
AMETELILE SI VERTIJUL
MIGRENA
•Tratament:
•Atacul acut -> analgezice neopioide
PRESINCOPA de investigat cauze cardiace
AMETELI PSIHOGENE: necesită consiliere psihologica

VERTIJUL PERIFERIC
• VERTIJUL BENIGN PAROXISTIC DE POZITIE:
o Benzodiazepine iv/po la indicația MEDICULUI
o Antihistaminice si antiemetice
OTITA MEDIE: – antibioterapie
NEURONITA VESTIBULARA: Repaus la pat
TRAUMA CRANIANA / COL.CERVICALA: Se rezolva spontan dupa câteva zile/
saptamani

VERTIJUL CENTRAL
• INSUFICIENTA VERTEBRO-BAZILARA:
o Tratament:
o Reducerea factorilor de risc cardio-vasculari
SINCOPA Şl LIPOTIMIA

Sincopa
Este un simptom (nu un diagnostic), caracterizat prin pierderea bruscă, de scurtă
durată, a
stării de conştientă, determinată de o hipoperfuzie cerebrală globală.

CAUZE
Atenţie! Unele dintre cauzele de sincopă pot fi ameninţătoare de viaţă!
• Cardiace - stenoza aortică, stenoza mitrală, insuficienţa mitrală, infarctul
miocardic, cardiopatii congenitale cianogene (Tetralogia Fallot), tulburări de ritm
cardiac, blocuri atrio - ventriculare, cardiomiopatia obstructivă;
• Cerebrale - accidentul vascular cerebral (AVC);
• Respiratorii - bronhopneumopatii obstructive;
• Reflexe - emoţii puternice, dureri intense, compresiuni pe sinusul carotidian,
tuse, strănut, efort intens;
• Hipotensiune ortostatica la pacienţi cu diabet zaharat, neuropatie alcoolică,
leziuni ale măduvei spinării, boala Parkinson, după repaus prelungit la pat;
• Pierderi de lichide / volum sanguin: deshidratare severă, anemie, vărsături,
diaree, febră prelungită, dializă renală, hemoragie acută;
SINCOPA Şl LIPOTIMIA

Sincopa

CARACTERISTICI
• Pierderea bruscă a cunoştiţei, cu cădere şi posibilă traumă secundară;
• Uneori, simptome de „alarmă", care preced pierderea de cunoştinţă: ameţeli,
vedere tulbure, slăbiciune generalizată;
• Se asociază cu paloare accentuată, puls slab perceptibil, respiraţie
superficială;
• Păstrează controlul sfincterian (nu există pierderi de urină) - diferenţiere de
criza convulsivă;
• Pupile midriatice (dilatate);
Revenirea este completă, după câteva secunde - minute.
SINCOPA Şl LIPOTIMIA

LIPOTIMIA (LEŞINUL) este considerată o stare de rău general, fără pierderea


completă a stării de conştientă, care apare la emoţii puternice sau spaţii închise şi
supraaglomerate.

CARACTERISTICI
• Starea de conştientă nu este pierdută în totalitate - obnubilare;
• Funcţii vitale prezente;
• TA măsurabilă;
• Precedată de ameţeli, transpiraţii reci, tulburări vizuale, pacientul se aşează
înainte să se prăbuşească;
• Durează câteva minute sau mai mult şi se termină progresiv;
SINCOPA Şl LIPOTIMIA

MĂSURI IMEDIATE
• Se asigură poziţie de decubit dorsal sau PLS.
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Se montează abord venos periferic.
• Se transportă la SPITAL.
SINDROMUL DUREROS ABDOMINAL

CAUZE

Extra-abdominale
• Boli ale unor organe din afara abdomenului care se pot manifesta prin durere care
iradiază în zonele abdominale: pneumonia, pleurezia, infarctul miocardic;
• Boli sistemice cu afectare abdominală secundară: diabet, intoxicaţii,
hipertiroidism, porfirie;
Abdominale
• Patologia peretelui abdominal;
• Boli ale organelor abdominale ( cavitare sau parenchimatoase);

CARACTERISTICI
• Debutul: brusc sau progresiv;
• Sediul: localizată sau difuză;
• Iradierea;
• Caracterul: continuă sau paroxistică intermitentă (colicativă)
• Tipul: jenă, arsură, înţepătură;
• Intensitatea: scale de evaluare a durerii ( numerică la adult)
• Factori agravanţi: mişcare, tuse, strănut;
• Poziţie antalgică;
SINDROMUL DUREROS ABDOMINAL

SIMPTOME Şl SEMNE ASOCIATE


• Greaţă, vărsătură
• Inapetenţă, anorexie
• Balonare, flatulenţă
• Icter, paloare, cianoză
• Febră, frisoane
• Tulburări ale stării de conştientă
• Hematurie, rectoragie, metroragie
• Hematemeză / melena
• Peteşii, purpură
• Edeme
• Constipaţie /diaree, oprirea tranzitului intestinal
• Sughiţ (iritaţie frenică), disfagie
SINDROMUL DUREROS ABDOMINAL

ABDOMENUL ACUT (AA): reprezintă un sindrom clinic care include o multitudine


de afecţiuni ale organelor abdominale cu grad de severitate variabil.

• Chirurgical - boli chirurgicale evidente (apendicita acută, colecistita acută, ulcer


perforat
gastro - duodenal, ocluzie intestinală, traumatism abdominal);

• Medical - boli care nu necesită intervenţii chirurgicale şi sunt rezolvate prin


tratament medical (colica biliară, colica intestinală, colica renală);

• Medico - chirurgical - afecţiunile care pot trece din forma de abdomen acut
medical în cea de abdomen acut chirurgical (pancreatita necrotico - hemoragică,
colita ulceroasă);
SINDROMUL DUREROS ABDOMINAL

FORME CLINICE DE ABDOMENUL ACUT (AA) CHIRURGICAL


Abdomenul acut peritonitic
• Determinat de inflamaţia / iritaţia peritoneului;
• Se manifestă prin durere abdominală localizată sau generalizată, de intensitate
mare, contractura peretelui abdominal, imobil la respiraţii, apărare musculară la
palpare;
• Cele mai frecvente cauze sunt: perforaţia ulceroasă, perforaţia diverticulară şi
cea apendiculară;
Abdomenul acut ocluziv
• Determinat de un obstacol la nivelul intestinului;
• Caracterizat prin oprirea tranzitului intestinal pentru gaze şi fecale, distensie
abdominală;
• Cele mai frecvente cauze sunt: ocluzia intestinală, invaginaţia şi volvusul la copil;
SINDROMUL DUREROS ABDOMINAL

FORME CLINICE DE ABDOMENUL ACUT (AA) CHIRURGICAL

Abdomenul acut hemoragic


• Afecţiuni care evoluează cu hemoragie internă;
• Acumularea sângelui în cavitatea peritoneală după ruperea unui vas sau organ
abdominal, cel mai adesea parenchimatos (ficat, splină, sarcină extrauterină
ruptă); se manifestă prin tabloul clinic de şoc hemoragie: paloarea
tegumentelor, agitaţie psihomotorie, tahicardie, hipotensiune;
• Hemoragia se produce în lumenul digestiv şi se exteriorizează prin
hematemeză, melenă sau rectoragie;

Abdomenul acut ischemic este determinat de:


• Torsiunea de organ - răsucirea unui organ abdominal mobil (ovar, trompă
uterină, tumoră uterină pediculată, stomac, intestin subţire, colon sigmoid) în
jurul axului său, cu ştrangularea pediculului vascular şi întreruperea circulaţiei
sanguine (iniţial venoase şi apoi arteriale) la nivelul organului torsionat, urmată
de necroză şi perforaţie.
• Infarctul entero - mezenteric - întreruperea circulaţiei prin ocluzia bruscă a unui
vas mezenteric de către un trombo - embol; apare ischemia şi necroza
intestinului.
SINDROMUL DUREROS ABDOMINAL

ABDOMENUL ACUT (AA) CHIRURGICAL

MĂSURI IMEDIATE
• Se lasă pacientul în poziţia pe care o adoptă singur (antalgică).
• Se monitorizează funcţiile vitale.
• Se administrează oxigen cu flux crescut.
• Se monitorizează funcţiile vitale. Obligatoriu ECG în 12 derivaţii - excludere IMA.
• Se montează abord venos periferic.
• Se administrează perfuzii cu SER FIZIOLOGIC, dacă există semne de şoc.
• Nu se administrează alimente, lichide sau medicamente per os.
• Se pregăteşte şi se administrează medicaţia iv, la indicaţia MEDICULUI.
Atentie! Analgezicele şi antispasticele administrate fără discernământ
modifică tabloul clinic şi întârzie diagnosticul.
• Se transportă la SPITAL.
Se menţine TAM {TAM = (TAS - TAD)/3 + TAD) la valoarea de peste 60 mm Hg;
HEMORAGIA DIGESTIVA SUPERIOARA

• Conduita de urgență în prespital


o Evaluare, monitorizare funcţii vitale, ABC
o Transport în decubit dorsal sau lateral
o Se interzice orice efort fizic (repausul se menţine încă 3 zile după oprirea
hemoragiei)
o Bunga cu gheața pe zona epigastrului
o Oxigenoterapie 6-8l/min
o Abord venos, administrare de soluţii cristaloide, coloide, sânge
Atenție! ”Nimic sub cap, nimic pe gura”

• Conduita în spital
o Internarea într-un serviciu complex cu terapie intensivă, endoscopie, chirurgie
o Accesul iv 1 sau 2 linii , eventual cateter venos central
o Obligatoriu: hemoleucogramă, uree, electroliţi, teste funcţionale hepatice, grup
sanguin, Rh, TP, IP
o Resuscitare cu restabilirea TA şi volumului intravascular (sol
cristaloide,coloide şi/sau sânge integral )
o Monitorizarea funcţiilor vitale (TA, FC, respiraţii, PVC, diureză, sângerare pe
sonda nasogastrică)
o Sonda de aspirație nazo-gastrică
HEMORAGIA DIGESTIVA INFERIOARA

• Management
o Monitorizare cardiaca
o Oxigenoterapie
o Resuscitare volemica cu solutii cristaloide prin linii venoase cu diametru mare
o Administrare de sange in functie de semnele clinice de depletie volemica si
sangerare continua
o Sonda nazogastrica la toti pacientii cu HD semnificativa indiferent de sursa
presupusa a sangerarii
o Administrare de hemostatice – etamsilat, venostat, fitomenadion
INFECŢIILE TRACTULUI URINAR (ITU)
Cistita acută,
• Pielonefrita acută,
• Uretrite la bărbaţi(chlamydia, gonococ)
Transport la spital pentru:
• Diabetici,
• vârstnici cu alterarea stării generale: deshidratare, hipotensiune, tahicardie
asociată cu disurie, polakiurie
ITU
• Joase cu debut sub 48 de ore terapie orală timp de 3 zile:
o Biseptol, Cipro/norfloxacin, Augmentin
• Joasă recurentă sau la pacienţi cu risc:
o Terapie antibiotică 10 – 14 zile
o Administrare de lichide: 1,5 -2 l/zi
o Acidifiere urină prin administrare de vit. C sau fructe ce conţin vitamina C
• Înaltă –
 Pielonefrita acută
o Terapie antibiotică IV 10 – 14 zile
o Terapie de reechilibrare hidroelectrolitică,
o Terapie antipiretică, antialgică
La gravide:
o Cefalosporine - terapie de 10 -14 zile
o Supraveghere în caz de disgravidie
o Se tratează şi bacteriuria asimptomatică
COLICA RENALĂ

Tratament
•Hidratare şi diureză forţată
• restricţie lichidiană în colică
•apoi hidratare 2 -3 l
•Analgetic
•Indicaţia de spitalizare
•Antispastice
•Scobutil iv, No-spa iv,Piafen (combinatie de antispastic + analgezic)
•Analgezice - antiinflamatoare nesteroidiene: Paracetamol iv, Algocalmin iv,
Ketorolac im/iv, Ketoprofen iv
Administrare orală dacă nu sunt prezente vărsăturile
•Ibrupofen, Meloxicam
•Analgezice majore:
•Indicaţia de spitalizare
•Analgeticele administrate oral nu pot calma durerea
HEMATURIA
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia:
• Simptomatologiei de tract urinar inferior
• Hematuriei vizibile
• Proteinuriei semnificative/în creştere
• Deteriorării progresive a funcţiei renale (scăderea RFG estimate)
RETENŢIA ACUTĂ DE URINĂ

TRATAMENTUL
• Pentru evitarea complicaţiilor, tratamentul trebuie efectuat în primele 5 ore de la
debutul simptomatologiei!
o Analgetice majore (opiacee)
o Metode conservative de stimulare a micţiunii: asigurarea intimităţii, sunet de
apă curgând, poziţie în ortostatism.
o Tratamentul cauzei retenţiei acute de urină.
RETENŢIA ACUTĂ DE URINĂ

TRATAMENTUL
• Cateterizarea uretrală
 Introducerea cateterului se realizează în condiţii de asepsie strictă (se
efectuează toaleta locală a penisului şi glandului/ vulvei)
o Se introduce în uretră gel lubrificant cu anestezic (1%xilină,
0,25%clorhexidină), se aşteaptă câteva minute pt. instalarea anesteziei
apoi se introduce cateterul în uretră; exteriorizarea de urină prin cateter
semnifică pătrunderea lui în VU
o Se umflă balonaşul distal şi se conectează cateterul la punga colectoare
 La bărbat, se recalotează glandul pentru a evita apariţia parafimozei
 Imposibilitatea introducerii cateterului poate semnifica prezenţa unei stricturi/
compresii uretrale

 Contraindicaţii relative:
o Imposibilitatea decalotării glandului
o Prostatectomie în antecedente
o Strictură uretrală cunoscută
o Suspiciune de leziune uretrală
INSUFICIENŢA RENALĂ CRONICĂ

HIPOTENSIUNEA DE DIALIZĂ
• TRATAMENT
o Poziţie Trendelenburg
o Ser fiziologic 100-200 ml iv
o Oprirea hemodializei
•DEZECHILIBRUL DE DIALIZĂ
• TRATAMENT
o Oprirea dializei
o Manitol iv (creşte osmolaritatea serică)
•EMBOLIA GAZOASĂ
• TRATAMENT
o Poziţia Trendelenburg cu partea stîngă mai jos pentru a favoriza prinderea
aerului în VD (anecdotic)
o Oxigen 100% pe mască ( ajută la resorbţia aerului) sau oxigen hiperbar
o Steroizi iv
INSUFICIENŢA RENALĂ CRONICĂ

DISELECTROLITEMIILE

HIPOGLICEMIA
• Cauze: indusă medicamentos, malnutriţia, sepsisul
o Tratamentul: glucoză

INFECŢIA ACCESULUI VASCULAR


o Tratamentul cu AB
o Internarea este obligatorie

•HEMORAGIA ACCESULUI VASCULAR


INTOXICAŢII

GENERALITĂŢI
Reprezintă absorbţia în organism a unei cantităţi anormale dintr-un produs de
origine biologică (ciuperci), chimică (agenţi corozivi) sau farmaceutică
(medicamente) cu afectarea funcţiei unuia sau mai multor organe sau sisteme.
Intoxicaţiile pot fi accidentale ( ocupaţionale, de mediu, recreaţionale sau iatrogene)
sau voluntare.

CĂILE DE PĂTRUNDERE ale toxicului în organism sunt:


• Ingestia;
• Inhalarea de gaz ( monoxid de carbon, clor), fum ( incendii, marihuana), praf (
talc, cocaină), vapori( mercur);
• Expunerea tegumentului sau mucoaselor;
• Injecţii intravenoase, intramusculare, subcutanate, înţepături, muşcături de
animale sau plante veninoase;
INTOXICAŢII

SIGURANŢA victimei şi salvatorului este esenţială:


• Se evaluează riscurile la care poate fi expus salvatorul sau victima (substanţe
toxice, fum, praf, incendiu, risc de explozie) şi se iau măsuri de protecţie:
mască, mănuşi, ochelari, halat sau salopetă.
• Se solicită ajutor din partea echipelor de specialitate: poliţie, pompieri, apărare
civilă. Victima va fi scoasă cât mai repede din zona de pericol şi va fi plasată
într-un mediu sigur şi protejat.
• Nu se efectuează respiraţie artificială gură la gură dacă există suspiciunea de
intoxicaţie cu: sodă caustică, acizi corozivi, hidrocarburi, cianuri,
organofosforice.
• Se păstrează toate recipientele sau cutiile şi se predau la echipajul medical
sosit pentru preluarea pacientuli sau la SPITAL .
ATENŢIE! la contactul cu pacientul - risc de intoxicaţie a salvatorului;
INTOXICAŢII

EVALUAREA INIŢIALĂ
• Se suspectează o intoxicaţie la pacienţii cu: probleme psihiatrice,
traumă, comă de etiologie neprecizată, aritmii fără istoric de patologie
cardiacă, victimele incendiilor, copii cu status neurologic alterat sau alte
manifestări clinice instalate brusc, semne şi simptome multiple,
nesistematizate;
• Se identifică tipul de intoxicaţie: substanţa, calea de pătrundere în
organism;
• Se identifică cantitatea / doza şi timpul scurs de la expunere / ingestie;
• Semne şi simptome sugestive: tulburări ale conştientei, comportament
anormal, convulsii, vărsături, diaree, tulburări de respiraţie, tegumente
palide sau cianotice, halenă;
INTOXICAŢII

MĂSURI GENERALE
• Se susţin funcţiile vitale (respiraţie, circulaţie).
• Se administrează oxigen, dacă este necesar (SpO2 sub 94%).
• Se efectuează testul rapid de măsurare a glicemiei şi se administrează
GLUCOZA 10% în caz de hipoglicemie.
• Se asigură încălzirea în caz de hipotermie şi se administrează antitermice în caz
de hipertermie.
• Se administrează DESITINE ir, în caz de convulsii.
• Se montează abord venos periferic şi se administrează SER FIZIOLOGIC
(bolusuri în caz de şoc).
Transport de urgenţă la SPITAL pentru diagnostic şi tratament.
INTOXICAŢII

MĂSURI DE DECONTAMINARE

a) Decontaminare externă
Cele mai frecvente substanţe care produc intoxicaţii prin absorbţie
tegumentară sunt:
pesticidele organofosforice şi carbamice, înnălbitorii pe bază de clor, acidul din
bateriile automobilelor, soda caustică, gazele iritante.
Pentru a preveni expunerea secundară persoanele care acordă primul ajutor şi
asistenţă medicală pacientului intoxicat cu substanţe care se absorb tegumentar
trebuie să poarte echipament de protecţie de preferinţă din cauciuc sau plastic:
halat sau salopetă, mască, mănuşi, ochelari.
INTOXICAŢII

MĂSURI DE DECONTAMINARE

a) Decontaminare externă
I. Principiile generale ale decontaminării externe sunt:
• Se scoate victima din mediul toxic;
• Se îndepărtează hainele victimei şi se depozitează într-un sac de
plastic închis;
• Se spală victima cu săpun şi apă din abundenţă minimum 10 minute;
• Nu se încearcă neutralizarea acizilor cu baze şi invers. Reacţia care se
produce generează căldură care agravează leziunile deja existente;
• Nu se aplică creme sau unguente pe tegumentul lezat. Acestea menţin
toxicul în contact cu pielea, fiind mai greu de îndepărtat;
• Se spală ochii abundent cu jet de apă sau ser fiziologic timp de 15-20
min;
INTOXICAŢII

MĂSURI DE DECONTAMINARE

b) Decontaminare internă, gastrointestinală


Atenţie! Provocarea vărsăturilor este contraindicată.
• Evacuarea şi lavajul gastric este recomandată în prima oră de la ingestie.
• Este contraindicată dacă:
• Substanţa are toxicitate redusă, indiferent de doză;
• Cantitatea ingerată este sub doza toxică;
• Peste 6 ore de la ingestie şi semne minime de toxicitate;
• Comă, dacă pacientul nu este intubat;
• Substanţe caustice;
• Ingestie de corp solid;
• Toxice volatile - risc de aspiraţie;
• Risc de hemoragie sau perforaţie digestivă (ex. ulcer gastroduodenal,
varice esofagiene).
INTOXICAŢII

MĂSURI DE DECONTAMINARE

b) Decontaminare internă, gastrointestinală


Atenţie! Provocarea vărsăturilor este contraindicată.
Lavajul se face prin introducerea printr-o sondă nazo - gastrică cu dimensiuni
potrivite a 250 ml SER FIZIOLOGIC la adult (10 - 15 ml / kg la copil), la
temperatura camerei, apoi se aspiră; se repetă până la cantitatea totală de 2 - 3 I la
adult (0,5 - II la copil) sau până când lichidul aspirat este limpede.
Incidente: inserţia accidentală a sondei în calea aeriană, leziuni ale esofagului,
stomacului, pneumonie de aspiraţie.

c) Administrarea de cărbune activat


Recomandările actuale pentru doza de cărbune activat sunt de
**(1g/kg la adult şi 0,5-2g/kg la copil, administrat la 1 - 2 ore de la ingestie).
Contraindicaţii: intoxicaţii cu acizi, baze, hidrocarburi, fier, plumb.
INTOXICAŢII

MĂSURI DE DECONTAMINARE

ANTIDOTURI

ANTIDOT INDICAŢII
N acetilcisteina Acetaminofen (paracetamol), tetraclorura de carbon
Atropină Inhibitori de colinesterază (fizostigmina)
Nitriţi şi tiosulfat de sodiu Cianaţi
Deferoxamina Fier
Dimercaprol, EDTA, D Plumb, aur, nichel, arsen
penicilamina
Anticorpi antidigoxină (Fab) Digitalice
Glucagon Betablocante
Albastru de metil Methemoglobineminizante (nitriţi, nitraţi)
Naloxon Opioide
Rzostigmina Anticolinergice
INTOXICAŢII

MĂSURI DE DECONTAMINARE

ANTIDOTURI
ANTIDOT INDICAŢII
Pralidoxima, obidoxima Inhibitori de colinesterază (organofosforice)
Piridoxina (vit B6) Izoniazidă
Flumazenil Benzodiazepine
Calciu gluconic Blocante de calciu, acid oxalic, cadmiu, fluor
Fitomenadion (vit K) Anticoagulante cumarinice
Etanol Metanol, etilenglicol
Sulfat de protamină Heparină
Glucoza 33% Antidiabetice orale, insulina
Acid ascorbic (vit C) Nitriţi, nitraţi, anilină
Oxigen hiperbar Monoxid de carbon
Acid folinic Metotrexat, trimetoprim
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU ALCOOL ETILIC (Etanol)


Alcoolul etilic se absoarbe rapid pe tot traiectul digestiv. Se elimină prin plămâni,
urină, transpiraţie. Este metabolizat în ficat. Este depresor al SNC, inhibitor al
activităţii neuronale. Doza letală este de 3 g / kg.
SIMPTOME Şl SEMNE
• Faza de excitaţie (alcoolemie 0,5 -1,5 g / I): euforie, logoree, vorbire
incoerentă, tulburări de vedere, extremităţi calde, transpirate, hipotermie
• Faza de beţie (alcoolemie 1,5 - 2,5 g / I): mers ebrios, ataxie, dizartrie,
confuzie, agresivitate, vărsături, somnolenţă
• Coma (alcoolemie peste 2,5 g /1): liniştită, cu durata de 6 -12 ore, hipotermie,
midriaza, bradicardie, respiraţie stertoroasă, insuficienţă respiratorie acută
• Deces (alcoolemie peste 4 g /1): apnee, insuficienţă circulatorie
Atenţie! La intoxicaţiile cu alţi alcooli: izopropilic, metilic, etilenglicol.
MĂSURI IMEDIATE
• Măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
• Administrare de fluide: SER FIZIOLOGIC şi corectarea glicemiei cu
GLUCOZA 10%.
• Supraveghere până când pacientul devine conştient şi orientat temporo-spaţial.
• Nu necesită lavaj gastric sau administrarea de cărbune (absorbţie rapidă a
etanolului).
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU BENZODIAZEPINE (diazepam, midazolam)


Se absorb în tubul digestiv şi au durată scurtă / medie de acţiune. Sunt
metabolizate în ficat.

SIMPTOME Şl SEMNE
• Manifestări neurologice: cefalee, somnolenţă, vorbire neclară, confuzie, lipsa de
coordonare, reacţii paradoxale ( excitaţie, anxietate, agresiune, furie, delir),
mişcări involuntare
• Manifestări digestive: greţuri,vărsături, diaree
• Depresie respiratorie la administrare rapidă i.v.
• Hipotensiune

MĂSURI IMEDIATE
• Susţinerea funcţiilor vitale.
• Lavaj gastric şi administrare de cărbune activ.
• Antidot: Flumazenil - se administrează numai la indicaţia MEDICULUI.
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU MONOXID DE CARBON


Intoxicaţia se produce prin inhalarea gazelor rezultate din arderea
incompletă. Debutul simptomelor poate surveni până la 4 - 5 ore de la expunere.
SIMPTOME Şl SEMNE
• Manifestări:
o Neurologice: cefalee, ameţeli, astenie, acufene, vedere înceţoşată,
agitaţie, alterarea stării de conştientă (confuzie, comă), convulsii
o Cardio-vasculare: aritmii, hipotensiune arterială, durere toracică,
infarct miocardic
o Respiratorii: edem pulmonar acut noncardiogen (toxic), tulburări ale
frecvenţei şi amplitudinii respiraţiilor
o Digestive: greaţă, vărsături, dureri abdominale
o Cutanate: culoarea zmeurie a feţei şi palmelor (rar), flictene la punctele de
presiune sau placard eritematos
Gradele de severitate se stabilesc pe baza concentraţiei de
carboxihemoglobina din sângele arterial. Determinarea gazelor sanguine
(ASTRUP) este obligatorie.
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU MONOXID DE CARBON

MĂSURI IMEDIATE
• Scoaterea victimei din mediul toxic (atenţie la măsurile de protecţie ale
salvatorilor).
• Monitorizarea funcţiilor vitale.
• Oxigenoterapie cu 02 100 % cu debit crescut 10 -15 I / min.
• Antialgice PO sau IR (algocalmin / paracetamol).
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU PARACETAMOL (acetaminofen)


După ingestie este absorbit rapid în tractul digestiv (30 min - 2 h). Produce
necroză hepatică.
 Doza toxică este de 140 mg / kg.

SIMPTOME Şl SEMNE
• Stadiul I ( primele 24 ore): anorexie, greaţă, vărsături, paloare, indispoziţie
• Stadiul II ( zilele 2-3): dureri în hipocondrul drept, icter
• Stadiul III ( zilele 3-4): agitaţie, comă, hemoragii, anurie, icter

MĂSURI IMEDIATE
Susţinerea funcţiilor vitale.
Decontaminare intestinală: lavaj gastric, administrare de cărbune activ.
 Antidot: N- ACETILCISTEINA po sau iv (140 -150 mg / kg), la
indicaţia MEDICULUI.
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU ORGANOFOSFORICE
Insecticidele organofosforice sunt toxice pentru sistemul nervos. Intoxicaţia se
produce prin ingestie, inhalare sau expunerea tegumentelor. Unii agenţi sunt folosiţi
ca arme chimice (Soman, Sarin, Tabun, VX), au acţiune rapidă, decesul se
instalează la câteva minute după inhalare sau expunere directă.
SIMPTOME Şl SEMNE
 Se instalează în primele 8-24 ore
 Efecte neurologice centrale: anxietate, agitaţie, labilitate emoţională, tremor,
cefalee, confuzie, delir, halucinaţii, convulsii, comă cu depresia centrilor
respiratori şi circulatori
 Efecte muscarinice: salivaţie, lăcrimare, transpiraţii, incontinenţă urinară,
diaree, vărsături, bradicardie, bronhospasm, bronhoree, mioză, tulburări de
vedere
 Efecte nicotinice: transpiraţii, tahicardie, hipertensiune, fasciculaţii, areflexie,
paralizie musculară, (paralizia muşchilor respiratori cu insuficienţă
respiratorie)
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU ORGANOFOSFORICE

MĂSURI IMEDIATE
• Măsuri de stabilizare şi susţinere a funcţiilor vitale.
• Decontaminare externă prin îndepărtarea îmbrăcămintei şi încălţămintei; se
spală cu apă
şi săpun întregul corp timp de 15 - 20 min (atenţie la măsurile de protecţie ale
personalului medical).
• Decontaminare internă: spălătură gastrică cu ser fiziologic, administrare de
cărbune activat.
 Antidot: ATROPINĂ, OBIDOXIMĂ (Toxogonin) iv, la indicaţia
MEDICULUI.
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU CIUPERCI
Există o multitudine de specii de ciuperci care pot produce intoxicaţii. în funcţie
de debutul simptomatologiei, intoxicaţiile pot fi cu:
• Perioadă lungă de incubaţie, peste 12-24 ore de la ingestie, cu evoluţie de
cele mai multe ori letală, specia reprezentativă pentru acest tip de intoxicaţie
fiind Amanita phaloides.
• Perioadă scurtă de incubaţie, 3-6 ore de la ingestie, cu evoluţie severă,
adeseori letală în cazul Amanitei muscaria sau panterina. Unele specii pot
determina forme moderate de intoxicaţie, cu manifestări digestive
importante. Există şi specii de ciuperci care au efecte halucinogene.
INTOXICAŢII

INTOXICAŢIA CU CIUPERCI
Amanita Phaloides
Simptomele se instalează progresiv:
• Faza asimptomatică (6-40 ore)
• Faza de debut (2 - 5 zile greaţă, vărsături, diaree; apoasă / hemoragică, dureri
abdominale, astenie, crampe musculare, hipotensiune arterială, tahicardie, anurie
• Agravarea semnelor digestive, hepatomegalie, icter, semne de insuficienţă
hepatică (hepatită acută toxică), insuficienţă renală acută (nefrită acută
interstiţială), convulsii

Amanita muscaria sau panterina


Simptomatologia debutează la 2 - 4 ore de la ingestie cu dureri abdominale,
midriaza, transpiraţii, mucoase uscate, parestezii, confuzie, halucinaţii, convulsii,
agitaţie, obnubilare, comă (sindrom atropinic).

MĂSURI IMEDIATE
• Stabilizarea şi susţinerea funcţiilor vitale.
• Administrarea de fluide - SER FIZIOLOGIC.
• Decontaminare gastro-intestinală: lavaj gastric, cărbune activat.
FEBRA

Se defineşte prin creşterea temperaturii corporale peste 38 °C. în funcţie de


valorile temperaturii există:
o Subfebrilitate (37-38°C)
o Febra moderată (38-39°C)
o Febra înaltă (39-40°C)
o Hiperpirexie (peste 40 C)

Cauze
• Infecţioase: sepsis, meningoencefalită; infecţii respiratorii (bronşită,
pneumonie, etc); infecţii ORL (faringoamigdalite, otite); infecţii cardiace
(endocardită, miocardită, pericardita); infecţii abdominale (apendicită,
peritonită, colecistită); infecţii urinare (pielonefrită, glomerulonefrită);
infecţii ginecologice (endometrită, anexită); infecţii cutanate (celulita,
erizipel)
• Boli contagioase (rujeolă, rubeolă, scarlatină, varicelă)
• Neinfecţioase: infarct miocardic, tromboembolism, tumori, accident
vascular, boli autoimune, diabet zaharat, incompatibilitate de grup
sanguin, droguri (barbiturice, cocaina, amfetamine, etc).
FEBRA

SIMPTOME Şl SEMNE ASOCIATE


• Transpiraţii, frisoane
• Artralgii, mialgii
• Eritem cutanat
• Status mental alterat
• Convulsii (la copilul sub 5 ani)

MĂSURI IMEDIATE
• Administrare de antipiretice: Ibuprofen, Paracetamol, Algocalmin, po sau ir
• Administrare de lichide reci
• Transport la SPITAL.
HIPERTERMIA

Reprezintă creşterea temperaturii centrale peste 40,6 °C.

CAUZE
• Căldura radiantă din mediu; evoluează în etape succesive, la final se produce
decesul;
• Expunerea la anestezice volatile şi relaxante musculare, intoxicaţia cu droguri
(amfetamine şi metamfetamine), sindromul de sevraj, sindromul serotoninic,
sindromul neuroleptic malign, sepsisul, neuroinfecţii, criza tireotoxică,
feocromocitomul;

FORME CLINICE Şl SIMPTOME


• Crampe de căldură: spasme musculare dureroase, de obicei asociate cu
efortul
• Sincopa de căldură (prin hipovolemie):
o Astenie, greaţă, vărsături, ameţeli
o Tahicardie, hipotensiune
o Temperatura normală sau crescută
• Şoc termic
o Hiperpirexie şi simptome neurologice
o Tulburări hepatice, hematologice, şi renale
o Morbiditate si mortalitate ridicată
HIPERTERMIA

MĂSURI IMEDIATE
• Plasarea victimei într-un mediu cu expunere la curenţi de aer şi îndepărtarea
hainelor.
• Monitorizarea funcţiilor vitale.
• Montarea de abord venos şi administrarea de SER FIZIOLOGIC rece.
• Măsuri de răcire internă şi externă.

Toţi pacienţii cu hipertermie se transportă la SPITAL.


SANGERARI VAGINALE

Atitudine
•Stabilizare ABC
•Considerare variante de tratament pentru oprirea sangerarii
•Chiuretaj de urgenta
•Tratamentul ulterior depinde de suspiciunea dg.

Sangerarea uterina disfunctionala


•Sangerare anovulatorie
•Menoragie
Tratament :ABC (resuscitare, transfuzii daca e necesar)
•Medical
SANGERARI VAGINALE

IN SARCINA – TRIM I
• Avortul spontan
• Boala trofoblastica gestationala
• Corpul galben hemoragic
• Uter incarcerat
o Netratat – retentie de urina, avort spontan

SARCINA ECTOPICA RUPTA


• Rupta – interventie chirurgicala de urgenta
o Tratamentul socului hemoragic
• Nerupta
SANGERARI VAGINALE

IN ULTIMUL TRIMESTRU DE SARCINA


• PLACENTA PRAEVIA
o Tratament
 Șocului hemoragic daca e cazul + Cezariana de urgenta
 Hemoragii mici si repetate – repaus, tocolitice etc.
 Consult obstetrica

• DECOLAREA DE PLACENTA
o Tratament
 Stabilizare ABC
 Semne de suferinta fetala – interventie imediata
 Complicatii: CID, sensibilizarea mamei Rh neg.
SANGERARI VAGINALE

IN ULTIMUL TRIMESTRU DE SARCINA


• RUPTURA UTERINA
o Tratament
 Resuscitare
 Interventie chirurgicala de urgenta
 Mortalitate materna si fetala mare

• EMBOLIA CU LICHID AMNIOTIC


o Clinic: dispnee brusc instalata, hipotensiune, stop cardio-respirator
o Tratamentul
 Oxigenoterapie cu debit mare
 Resuscitare volemica agresiva , mentinerea DC
 Monitorizare hemodinamica invaziva
 Corectarea tulburarilor de coagulare, ALS
NAŞTEREA

Reprezintă totalitatea fenomenelor mecanice şi fiziologice care duc la expulzia fătului


şi anexelor sale în afara căilor materne.
Naşterea poate fi:
• Naturală (vaginală) - spontană sau cu manevre şi intervenţii obstetricale
• Artificială (chirurgicală) - prin cezariană
sau
• Eutocică (fiziologică)
• Distocică (patologică)
NAŞTEREA LA TERMEN se produce între săptămâna 38 şi 42 de amenoree.
NAŞTEREA PREMATURĂ este considerată între săptămâna 28 şi a 37 de amenoree.

TRAVALIUL este caracterizat prin:


• Contracţii uterine involuntare, regulate, la intervale progresiv diminuate, de
intensitate treptat crescută
• Durere lombară şi abdominală
• Dilataţia colului uterin
TRAVALIUL FALS este caracterizat de contracţii neregulate şi de intensitate variabilă,
durere în abdomenul inferior şi lipsa dilataţiei colului uterin.
NAŞTEREA

PERIOADELE TRAVALIULUI

1) DILATAŢIA începe cu instalarea unor contracţii uterine regulate şi se termină cu


dilataţia cervicală completă.
Se caracterizează prin:
• Pierderea dopului de mucus care obstruează colul uterin cu eliminarea unor
secreţii albicioase mucoase cu striuri sangvinolente (glere);
• Ruptura membranelor cu scurgere de lichid amniotic este spontană, imprevizibilă
şi nedureroasă;
• Contracţiile uterine sunt regulate, se produc la intervale progresiv mai scurte,
sunt mai intense şi dureroase şi nu se mai opresc până la naşterea copilului. Ca
regulă generală, ritmul contracţiilor se accelerează treptat la 20, 15, 10 şi 5
minute, dar se întâmplă ca ele să se producă dintr-o dată la fiecare 5 minute;
• Colul uterin se înmoaie, se micşorează şi se şterge sub efectul contracţiilor. El se
dilată apoi la fiecare contracţie până la un diametru de aproximativ 10 centimetri
(dilataţie completă).
NAŞTEREA

PERIOADELE TRAVALIULUI
2) EXPULZIA este faza a doua a naşterii, are durata de 50 - 60 minute (maximum
3 ore) la primipară şi 15 - 20 minute (maximum 1 oră) la multipară. Reprezintă
succesiunea modificărilor necesare trecerii fătului prin canalul de naştere.

o Angajarea reprezintă trecerea capului prin bazinul osos (format din cele
două oase coxale, osul sacru şi coccis) - poate avea loc în timpul ultimelor
săptămâni de sarcină sau la începutul travaliului.
o Coborârea reprezintă trecerea capului prin perineul matern datorită
presiunii exercitate de lichidul amniotic şi fundului uterin asupra pelvisului,
dar şi prin contracţia muşchilor abdominali materni şi tonusul fetal. Craniul
fetal va rota cu occiputul anterior, sub simfiză (mai rar posterior, către
sacrum).
o Degajarea începe din momentul în care craniul este coborât iar occiputul
este fixat sub simfiza pubiană. Craniul este expulzat prin apariţia succesivă
a occiputului, frunţii, nasului, gurii şi mentonului. Imediat după expulzie
craniul "cade" iar bărbia este în contact cu regiunea anală maternă. Rotaţia
craniului în poziţie oblică spre stânga urmată de completarea rotaţiei -
craniu în poziţie transversă facilitează naşterea umerilor, întâi anterior apoi
posterior.
NAŞTEREA

PERIOADELE TRAVALIULUI
3) DELIVRENŢA - este faza a treia a naşterii, cu durata de 15 - 30 min, în
timpul căreia placenta şi membranele sunt dezlipite şi expulzate prin
contracţii, la 5 până la 30 de minute de la expulzia fătului. După expulzia
fătului contracţiile uterine dispar (o perioadă de 10 -15 min) după care
reapar, la interval de 3 - 4 minute, fără a crea disconfort mamei şi mai puţin
dureroase decât cele din perioada de expulzie.
NAŞTEREA

EVALUAREA MAMEI Şl FĂTULUI


• Manevrele Leopold
• Auscultaţia BCF
• Tuşeul vaginal
NAŞTEREA

ASISTENŢA LA NAŞTERE
 Asistarea mamei
 Monitorizarea parametrilor vitali, a stării generale, a cantităţii de sânge
pierdut.
 Monitorizarea contracţiilor uterine; acestea cresc în intensitate şi frecvenţă
(5-6/10 min), dar nu în durată (60 - 90 sec).
 Monitorizarea eficacităţii contracţiilor - coborârea craniului fetal.
 Coordonarea eforturilor de expulzie ale mamei cu contracţiile uterine. Se
realizează o serie de 3 eforturi expulzive după expir profund în expir
reţinut. între contracţii mama se odihneşte şi primeşte oxigen pe mască.
 Se monitorizează statusul perineal, elasticitatea şi rezistenta sa. Uneori
este necesară epiziotomia pentru a preveni ruptura perineala. După
terminarea naşterii se va face epiziorafie.
 Se va apăsa fundului uterului cu mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă
se va exercita o tracţiune în sus asupra cordonului pentru evacuarea
placentei.
 După expulzia placentei se va monitoriza: TA, puls, înălţimea fundului
uterin - la 10 -15 min (normal, fundul uterin la 2 cm sub ombilic; creşterea
înălţimii fundului uterin poate indica o atonie uterină), pierderea fiziologică
de sânge la naşterea pe cale vaginală 300 -500 ml; orice cantitate de
sânge mai mare de 500 ml este considerată patologică.
NAŞTEREA

ASISTENŢA LA NAŞTERE
 Asistarea fătului:
 BCF la fiecare 15 minute (la 5 minute în cazul sarcinii cu risc sau
anomaliilor) în timpul şi după o contracţie uterină. Bradicardia persistentă,
sub 90 b / min este semn de suferinţă fetală.
 Controlul expulziei capului se realizează de la o deschidere vulvo - vaginală
de 5 cm, prin presiunea anterogradă cu o mână (cu o aleza) a mentonului
fetal, transperineal, anterior de coccis, în timp ce cealaltă mână presează
occiputul păstrându-i flexia (manevra Ritgen); craniul este expulzat treptat
între cele două mâini, ca o prelungire a canalului de naştere.
 Circulara de cordon trebuie căutată cu un deget înaintea sau după expulzia
umărului anterior. Dacă există şi este largă,circulara se rezolvă prin
alunecarea cordonului peste craniul fetal; în cazul circularei strânse,
cordonul este secţionat intre două pense şi expulzia urgentată.
NAŞTEREA

ASISTENŢA LA NAŞTERE
 Asistarea fătului:
 Expulzia umerilor este facilitată prin exagerarea rotaţiei externe a capului. Cel
care asistă naşterea trage uşor spre posterior umărul anterior sub simfiză şi
apoi trage uşor anterior umărul posterior.
 Expulzia restului corpului fetal este scurtată prin tracţiune moderată asupra
craniului. Este urmată frecvent de un val de lichid amniotic, de obicei
sanghinolent.
 Dezobstruarea / aspiraţia naso-faringiană / orală pentru evitarea aspiraţiei de
lichid amniotic/sânge.
 Clamparea cordonului este realizată (dacă nu deja efectuată pentru circulară
strânsă) cu două cleme, una la 10 cm de tegumentul NN, iar cealaltă la 10
cm de prima;
NAŞTEREA

COMPLICAŢIILE NAŞTERII
• Prolabarea cordonului ombilical
• Distocia umărului (blocarea)
• Prezentaţia transversă
• Naşterea prematură
• Rupturile de părţi moi

*Atenţie! Sună 112.


*Atenţie! Dacă, după 1 oră de contracţii uterine optime / eforturi
expulzive materne, craniul nu coboară, este indicată extracţia fătului
- pe cale vaginală sau abdominală.
PREECLAMPSIA Şl ECLAMPSIA

 PREECLAMPSIA
Este o tulburare ce apare în trimestrul trei de sarcină şi se caracterizează prin:
• HTA,
• edeme şi
• proteinurie.
Creşterea bruscă a TA (criza hipertensivă) poate duce la complicaţii:
o Encefalopatie hipertensivă,
o AVC,
o Insuficienţă cardiacă acută, cu risc vital pentru mamă şi făt.
 ECLAMPSIA
Este definită de convulsiile apărute la o gravidă cunoscută sau nu cu manifestări
de preeclampsie.
Se poate instala înainte, în timpul sau după naştere.
• Crizele sunt de tip tonico - clonic şi, de obicei, sunt autolimitate, cu durata de
aproximativ un minut.
o Există şi situaţii în care crizele convulsive nu se remit sau se repetă la
intervale scurte de timp.
Atenţie! Eclampsia este o urgenţă majoră, cu risc vital imediat pentru mamă
şi făt.
PREECLAMPSIA Şl ECLAMPSIA

MĂSURI IMEDIATE
• Singurul tratament eficient al eclampsiei este acela de declanşare a naşterii
sau operaţie cezariană de urgenţă;
• Se anunţa 112 + transport la cel mai apropiat spital cu gardă de obstetrică;

Tratamentul convulsiilor
***Singurul medicament eficient este SULFATUL DE MAGNEZIU iv, care se
administrează la indicaţia MEDICULUI.
• Pentru combaterea convulsiilor se poate utiliza DIAZEPAM (DESITINE) 10 mg
ir, administrarea iv fiind, permisă numai la indicaţia MEDICULUI.
• Se corectează hipoglicemia.
PREECLAMPSIA Şl ECLAMPSIA

MĂSURI IMEDIATE
• După remiterea convulsiilor se vor iniţia măsuri de stabilizare:
o Poziţia de semidecubit lateral stâng pentru decomprimarea venei cave
o inferioare şi amelioarea circulaţiei venoase
o Permeabilizarea căii aeriene: manopere, aspiraţie (atenţie la sânge
prin plăgi
o ale limbii, lichid de vărsătură - risc înalt de aspiraţie), dispozitive
supraglotice.
Atenţie! A se evita pipa Guedel - risc de vărsătură!
o Combaterea hipoxiei prin administrarea de oxigen suplimentar. în
cazul în care pacienta nu respiră sau prezintă bradipnee se asigură
ventilaţie pe mască şi balon;
Tratamentul HTA se face NUMAI cu NIFEDIPINĂ sl, la indicaţia MEDICULUI.
Atenţie! Nu sunt recomandate: Nitroglicerină, Captopril, Enalapril,
Furosemid sau Metoprolol.
EPISTAXISUL
Hemoragie ce provine de la nivelul narinelor, cavitatii nazale sau nazofaringelui.
Poate fi de:

1. Cauze locale:
• Traumatisme nazale (cauza principala la copil):
o Accidentale
o Chirurgicale:
o Polip sangerand al septului nazal
o Papiloame
o Meningocel endonazal
o Tumori maligne: granulom malign mediofacial
2. Cauze generale
• Boli infectioase
• Cardiace (HTA, Stenoza mitrala, Insuficienta mitrala, Miocardita)
EPISTAXISUL

ATITUDINEA DE URGENTA
In epistaxisul benign:
o Bolnavul va fi asezat pe scaun, va fi eliberat de orice compresiune (cravata,
guler, Centura) si i se va cere sa respire linistit cu gura deschisa
o Se vor aplica masuri de hemostaza locala
o Compresiunea digitala pe aripa nasului care sangereaza timp de 10 minute
o Aplicarea de comprese reci sau gheata pe regiunea frontala -nazala
o Tampoane narinare imbibate cu solutii hemostatice (apa oxigenata, solutie de
antipirina 10%, trombina),adrenalina 1 °/oo, gelaspon
o Tamponamentui naza! anterior care va fi mentinut 24-48 ore
o Administrarea de antibiotice in cazul in care durata tratamentului depaseste
24de ore
o Administrarea de hemostatice pe cale generala : Adrenostazin, Vit. K
Venostat , Calciu
In epistaxisul grav:
o Pana la intemarea in spital se aplica aceleasi masuri ca in epistaxisul benign
o Hemostaza locala: compresiunea narinei, tampoane narinare, tamponament
nazal anterior
o Hemostatice generate
o Transportul pacientului cu epistaxis se va face in pozitia semisezanda sau
culcat cu capul putin ridicat.
Tehnică de lucru
în echipă

Evaluare Orientarea,
iniţială ierarhizarea,standardizarea Evaluare primară
corectă a omogenitatea, continuitatea şi
scenei MANAGEMENTULUI secundară corectă

Fundamentare teoretică