Sunteți pe pagina 1din 3

Amintiri povestite.

Amintiri trăite
Flavia Bălescu-Coposu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2019

Diana Filip

Biblioteca Judeţeană ”Petre Dulfu”

“Am prețuit întotdeauna oamenii


cinstiți și leali și am avut strângere
de inimă atunci când prin forța
împrejurărilor am fost obligat să
lucrez sau să fiu în preajma
lichelelor și a oamenilor fără
caracter. Am detestat pe cei care
negociază principiile, deoarece cred
că nu este îngăduit să faci
compromisuri care schimbă esența
obiectivelor pentru care militezi.
Politica nu poate fi acceptată ca
mijloc de promovare al intereselor
proprii. ” (Corneliu Coposu)

Trăind într-un secol în care egoismul, corupţia, nimicnicia sufletească sunt etaloanele
demagogilor contemporani, ne căutam modele în alte realităţi, alte timpuri, alte mentalităţi… Am
fi tentați să spunem că nu există, că orice om ajuns la un anumit nivel politic se dezumanizează,
își pierde principiile, uitând de promisiunile cu care a pornit la drum. E dureros, ca noi, tinerii
zilei de azi, să înţelegem greşit termenul de politică dat fiind exemplul negativ oferit de liderii
diverselor partide politice actuale. Câştigul ar fi imens dacă s-ar respecta adevărata doctrină
politică, aceea de a lua parte în mod activ la discutarea şi rezolvarea treburilor statului.

1
O personalitate, total atipică actualilor politicieni, este Seniorul Corneliu Coposu. În
ciuda unei vieți mult prea crude cu el, acesta a rămas un etalon politic bazat pe niște norme
morale, un patriotism desăvârșit și un refuz acerb de a nu tranzacționa principii. Un om care a
demonstrat că poți rămâne vertical în fața unei calomnii mârșave, un exemplu de bunătate și
iertare în ciuda a tot și a toate, după cum însuși afirma într-una din puținele poezii scrise în cei
17 ani de detenție, intitulată Rugă: „Răsădește, Doamne, dragostea și crinul/
În ogorul năpădit de ură/ Și așterne peste munți de zgură/ Liniștea, iertarea și seninul.”

Editura Eikon împreună cu Fundaţia Corneliu Coposu a


lansat reeditarea volumului „Amintiri povestite. Amintiri
trăite”, în ziua în care Seniorul ar fi împlinit 105 ani, pe
20 mai 2019. Prima ediţie apărând la editura Dacia XXI,
Bucureşti, în anul 2011. Un adevărat document biografic,
scris de Flavia Coposu-Bălescu, sora mai mică a liderului
politic, în care se explică calmul senioral al lui Corneliu
Coposu dar şi blândețea cu care-și trata atât amicii cât şi
adversarii politici. Această lucrare cuprinde evocarea
anilor copilăriei, „singura parte luminoasă a familiei“, „o
oază de pace şi lumină” – cum spune autoarea, la care au
recurs în vremurile de restrişte.

În prefaţa cărţii, Ana Blandiana descria această copilărie precum o după-amiază însorită
de dinaintea beznei războiului și dictaturilor care s-au succedat mai apoi, o atmosferă de căldură
familială, de iubire, înțelegere și înțelepciune. Toţi membrii familiei sunt descrişi în acea
atmosferă patriarhală, într-o familie largă, primitoare, plină de snoave, prieteni, miros de câmp
cosit și istorie. Sunt patru generații care se întrepătrund, se succedă, își moștenesc trăsăturile
sufletești, se susțin și încearcă să treacă demn și fără să se abată de la drumul drept peste toate
hopurile istoriei. Familia îi învață pe toți, fete și băieți, să fie onești, paroliști, senini, oameni
întregi iar lecțiile acestea i-au însoțit de fapt toată viața, chiar și după ce patriarhii s-au stins
demult și familia trecea prin greutăți inimaginabile, la limita supraviețuirii. 

Inițial, autoarea și-a propus să nu scrie decât despre perioada în care erau cu toții copii,
prinși în lumea mirifică a unei comunități rurale de poveste, și nu despre infernul care a urmat

2
imediat după această etapă. Încurajată de redactorul cărții Otilia Țeposu dar și de Romulus
Rusan, cel care a dat o prefață primei ediții a acestor “amintiri” cu zece ani în urmă, autoarea a
schimbat puțin conținutul actualei ediții, în care a cutezat să scrie despre de anii de pușcărie ai
fratelui cel mai mic, dar și cel mai chinuit apropiat al lui Iuliu Maniu. A amintit scrisoarea pe
care acesta le-a expediat-o imediat după ieșirea din închisoare, nemaiputând să le-o înmâneze
personal, fiind trimis printre ciulinii Bărăganului, să se descurce cum o putea. Cu jumătate din
greutatea cu care fusese înainte de pușcărie, cu sănătatea făcută praf, cu mari dificultăți de
vorbire după ce vreme de opt ani a fost ținut la izolare, într-o celulă de unul singur și eliberat a
trebuit să îşi refacă viaţa din nimic şi fără cei dragi alături. Nu a ezitat să o descrie pe Arlette
Coposu, soția Seniorului arestată și condamnată la 14 ani de pușcărie sub nerușinata acuzație că
ar fi luat parte la un complot internațional. Revăzându-și soțul, mult iubit, abia după 14 ani, timp
în care nu au știut nimic unul despre celălalt, nici măcar dacă mai erau în viață. Arlette s-a stins
la sfârșitului lui 1965, răpusă de o boală de care închisoarea se face prima vinovată.

Grație acestei descrieri, atât de precise ale Flaviei Coposu-Bălescu, amintirile copilăriei
capătă semnificații mai profunde, depășind simpla relatare a unor întâmplări și pozne copilărești,
dezvăluindu-ne înțelesuri tainice, personale ale comportamentului de mai târziu al marelui om. O
biografie extrem de ppreţioasă a celui care a fost Seniorul politicii românești.