Curs Integral Pensii PDF

LEGEA NR.
263/2010 PRIVIND
SISTEMUL UNITAR DE PENSII PUBLICE.
Sistemul unitar de pensii publice 2
CUPRINS
I Introducere privind drepturile sociale. ......................Error! Bookmark not defined.
I.1 Fundamentele constituționale ale drepturilor sociale ...... Error! Bookmark not defined.
I.2 Drepturile sociale și resursele bugetare ............................. Error! Bookmark not defined.
I.2.1 Suprimarea cumulului pensiei cu veniturile perofesionale ..... Error! Bookmark not
defined.
I.2.2 Reducerea cuantumului salariilor, a indemnizației de șomaj și a indemnizației
pentru creșterea copiilor ........................................................ Error! Bookmark not defined.
I.2.3 Reducerea pensiilor speciale..................................... Error! Bookmark not defined.
II Politici și sisteme de securitate socială. ......................Error! Bookmark not defined.
II.1 Noțiuni introductive privind conceptul de securitate socială Convenții OIM . Error!
Bookmark not defined.
Trăsături ale dreptului securității sociale .................................. Error! Bookmark not defined.
Izvor juridic ........................................................................... Error! Bookmark not defined.
Domeniu de aplicare .............................................................. Error! Bookmark not defined.
Ramură de drept public .......................................................... Error! Bookmark not defined.
Obiectul de reglementare ....................................................... Error! Bookmark not defined.
III Noțiuni generale privind sistemele de asigurare pentru pensii ........................ 4
IV Istoricul reglementării cotizațiilor profesionale ............................................... 10
V Impactul modificărilor fiscale asupra sistemului de asigurări sociale românesc
15
V.1 Încălcarea art. 1 alin. (3) din Constituție ................................................................. 18
V.2 Încălcarea art. 20 din Constituție ............................................................................. 21
VI SISTEMUL PUBLIC DE PENSII ..................................................................... 26
VI.1 Principiile sistemului public de pensii (art. 2) ........................................................ 26
VI.2 Categorii de persoane asigurate – Regulamentul nr. 883/2004() ........................... 26
VI.3 Persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii (art 6 alin. (1) din Legea nr.
263/2010) .................................................................................................................................. 27
VI.3.1 Salariaţii şi persoanele asimilate acestora ........................................................... 27
VI.3.2 Persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite
în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului precum și
membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti ................................. 28
VI.3.3 Persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri: ..................... 28
VI.3.4 Persoanele care desfăşoară o activitate în mod independent ..... Error! Bookmark
not defined.
VI.4 Persoane asigurate facultativ .................................................................................... 29
VI.5 Bugetul asigurărilor sociale....................................................................................... 30
VI.6 Stagiul de cotizare ...................................................................................................... 31
VI.6.1 Definiție............................................................................................................... 31
VI.6.2 Calcularea stagiului de cotizare ........................................................................... 32
VI.6.3 Perioadele asimilate stagiului de cotizare............................................................ 32
VI.6.4 Evidența stagiului de cotizare.............................................................................. 33
VI.7 Contribuabilii ............................................................................................................. 34
VI.8 Contribuția de asigurări sociale................................................................................ 34
VI.8.1 Modalitatea de stabilire a contribuției de asigurări sociale ................................. 34

VI.8.2 Sarcina suportării contribuției de asigurări sociale ............................................. 35
VI.8.3 Plata contribuțiilor de asigurări sociale ............................................................... 37
VI.9 Prestațiile ce se acordă în sistemul public de pensii ................................................ 37
VI.10 Pensia pentru limită de vârstă .............................................................................. 37
VI.10.1 Condiții de acordare ............................................................................................ 38
Câmpul de aplicare al art. 100 din Legea nr. 263/2010 ............................................. 42
Modul de aplicare al art. 100 din Legea nr. 263/2010 ............................................... 42
VI.11 Pensia anticipată .................................................................................................... 43
VI.11.1 Beneficiari ........................................................................................................... 43
VI.11.2 Cuantum .............................................................................................................. 44
VI.12 Pensia anticipată parțială...................................................................................... 44
VI.12.1 Beneficiari ........................................................................................................... 44
VI.12.2 Cuantum .............................................................................................................. 44
VI.13 Pensia de urmaș ..................................................................................................... 45
VI.13.1 Beneficiari ........................................................................................................... 45
VI.13.2 Baza de calculul a pensiei ................................................................................... 46
VI.13.3 Cuantumul pensiei ............................................................................................... 46
VI.14 Pensia de invaliditate (Art. 83-93) ........................................................................ 47
VI.14.1 Beneficiari ........................................................................................................... 47
VI.14.2 Stagiul de cotizare ............................................................................................... 47
VI.14.3 Indemnizația de însoțitor ..................................................................................... 49
VI.14.4 Revizuirea medicală ............................................................................................ 49
VI.15 Calculul pensiilor (Art. 94-102) ............................................................................ 50
VI.15.1 Algoritmul de calcul al pensiilor ......................................................................... 50
VI.16 Stabilirea și plata pensiilor ................................................................................... 51
VI.16.1 Plata pensiei......................................................................................................... 52
VI.16.2 Încetarea plății pensiei ......................................................................................... 52
VI.16.3 Suspendarea plății pensiei (Art. 114) .................................................................. 53
VI.16.4 Reluarea plății pensiei ......................................................................................... 54
VI.17 Cumulul pensiei cu veniturile profesionale ......................................................... 54
VI.18 Alte drepturi de asigurări sociale ......................................................................... 55
VI.18.1 Ajutor de deces .................................................................................................... 55
VI.19 Jurisdicția sistemului de pensii ............................................................................. 56
I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE ASIGURARE PENTRU

PENSII
În prezent, în România, funcționează 3 sisteme de asigurare pentru pensii („cei 3

piloni”):
1. SISTEMUL DE PENSII PUBLICE: presupune asigurarea publică obligatorie, iar

fondurile colectate sunt administrate de o instituție publică, i.e. ANAF/Casa
Națională de Pensii Publice (pentru venituri obținute în baza contractelor de
asigurare socială).
Acest sistem funcționează pe principiul repartiției, în sensul că toate fondurile

strânse din plata contribuțiilor se redistribuie sub forma plății prestațiilor (art. 2
lit. e) din Legea nr.263/2010).
2. SISTEMUL DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT - În cadrul acestui sistem, reglementat

prin Legea nr. 411/20041, asigurarea este obligatorie, iar fondurile colectate sunt
administrate de instituții private („administratori”) și anume societăți de pensii
private.
Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este reprezentat de

asigurarea unei pensii private, distincte, și care suplimentează pensia acordată de
sistemul public de pensii, pe baza colectării și investirii, în interesul
participanților, a unei părți din contribuția de asigurări sociale.
Acest sistem funcționează pe principiul capitalizării, în sensul că fondurile

adunate nu se redistribuie, ci se investesc. Sistemul nu este garantat direct de la
bugetul statului.
 Participanți: contribuabili asigurați în sistemul public de pensii;

obligatoriu pentru toți asigurații în vârstă de până la 35 ani și facultativ
pentru asigurații cu vârste cuprinse intre 36 și 45 ani.
 Contribuții: parte din contribuția individuală a asiguraților la sistemul
public de pensii va fi redirecționată către pilonul II. La momentul
începerii activităţii de colectare, respectiv în anul 2008, cuantumul
contribuţiei a fost de 2% din baza de calcul. În termen de 8 ani de la
începerea colectării, cota de contribuţie se majorează la 6%, cu o
creştere de 0,5 puncte procentuale pe an, începând cu data de 1
1 M.Of. nr. 482 din 18.7.2007 cu modificările și completările ulterioare.

ianuarie a fiecărui an. Pentru anul 2020, cota de contribuţie aferentă

fondurilor de pensii administrate privat este de 3,75%.
Participanții pot alege doar un singur fond de pensii. O persoană devine

participant la un fond de pensii prin semnarea unui act de aderare individual, din
proprie inițiativă, sau în urma repartizării sale de către instituția de evidență.
După aderare sau repartizare, participanții sunt obligați să contribuie la un fond
de pensii și nu se pot retrage din sistemul fondurilor de pensii administrate privat
pe toată perioada pentru care datorează contribuția de asigurări sociale la
sistemul public de pensii, până la deschiderea dreptului la pensia privată.
Funcția de control, reglementare, supraveghere și informare privind pensiile

private este exercitată de Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Banii se investesc de administratori în: instrumente ale pieței monetare (conturi,

depozite etc.), titluri de stat, obligațiuni și alte valori mobiliare emise de autorități
publice locale din România, din state membre UE sau aparținând SEE etc.
3. SISTEMUL DE PENSII FACULTATIVE –
În ceea ce privește modul de organizare și funcționare, reglementat prin Legea nr.

204/2006 2 , acesta se aseamănă cu sistemul de pensii administrat privat, însă
aderarea la un fond de pensii facultative nu este obligatorie, ci constituie o opțiune
individuală.
 Participanți: orice persoană care realizează un venit din activități
profesionale poate adera la un fond de pensii facultative, contribuind
singur sau împreună cu angajatorul, după caz.
 Contribuții: nu pot fi mai mari de 15% din venitul salarial brut sau din
venitul asimilat acestuia al persoanei care aderă la un fond de pensii
facultative.
 Contribuțiile sunt deductibile de la plata impozitului pe venit pentru
fiecare participant în limita echivalentului în lei a 400 EURO, într-un
an. Dacă angajatorul contribuie și el, se bucură de deductibilitatea
acestor contribuții la calculul profitului impozabil, în limita
echivalentului a 400 EURO anual într-un an fiscal, pentru fiecare
participant.
 Pentru obținerea unei pensii facultative, participantul, cu titlu de regulă,
trebuie să:
o Împlinească vârsta de 60 de ani, indiferent că este barbat sau
femeie și
o Să fi plătit minimum 90 de contribuții lunare (nu este
obligatoriu ca aceste contribuții să fi fost succesive).
2 Publicată în M.Of. nr. 470 din 31.5.2006 cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, în anul 2020 a fost adoptată și Legea nr. 1/2020 privind pensiile
ocupaţionale3.
Potrivit legii, fondul de pensii ocupaționale reprezintă entitatea constituită prin

contract de societate potrivit dispoziţiilor Codului civil, republicată, cu modificările
ulterioare și ale Legii, având cel puţin 100 de participanţi, denumit în continuare fond.
Pensia ocupaţională este suma plătită periodic participantului, în mod suplimentar şi

distinct de cea furnizată de sistemul public, obţinută în urma calităţii de participant
la un fond de pensii ocupaţionale.
Administrarea fondului de pensii ocupaționale se realiează pe baza unui contract de
administrare, încheiat în formă scrisă între angajator şi administrator, cu acest obiect.
Schemele de pensii ocupaționale sunt de două tipuri:
a) schemă de pensii ocupaţionale de tip contribuţii definite - schema de

pensii în baza căreia sumele ce urmează a fi plătite ca pensii ocupaţionale
rezultă din contribuţii la un fond şi din câştigurile obţinute în urma investirii
acestor contribuţii;
b) schemă de pensii ocupaţionale de tip contribuţii definite cu garanţii -
schema de pensii în baza căreia sumele ce urmează a fi plătite ca pensii
ocupaţionale rezultă din contribuţii la un fond şi din câştigurile obţinute în
urma investirii acestor contribuţii, dar nu mai puţin garanţiile prevăzute de
prospect;
Schema de pensii ocupaţionale trebuie să conţină următoarele:

a) tipul schemei de pensii ocupaţionale;
b) cuantumul şi periodicitatea contribuţiilor;
c) informaţii privind proporţiile de împărţire a contribuţiilor între angajator şi
angajat, după caz;
d) metode prin care se pot efectua plăţi ale drepturilor participanţilor, precum şi
frecvenţa, durata şi modificarea acestor plăţi;
e) modalitatea de schimbare a cuantumului contribuţiilor;
f) garanţiile oferite, după caz;
g) informaţii referitoare la vesting, după caz;
h) condiţiile de acordare a contravalorii activului personal în caz de invaliditate,
deces şi deschiderea dreptului la pensie.
Schema de pensii ocupaţionale poate fi de tip contribuţii definite sau contribuţii

definite cu garanţii.
Dreptul de a propune o schemă de pensii ocupaţionale aparţine angajatorului, prin

contractul colectiv de muncă sau, în lipsa acestuia, prin contractele individuale de
3
Publicată în M. Of. nr. 8.01.2010.
muncă ale tuturor angajaţilor sau în temeiul unor rapoarte de serviciu sau acte de
numire, după caz, în baza cărora fiecare angajat îşi desfăşoară activitatea.
Toate informaţiile privind schema de pensii sunt furnizate de către angajator.
Entitățile care pot adminstra fonduri sunt:
 societăţile de pensii constituite în baza prezentei legi;

 societăţile de pensii, societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de
asigurare de viaţă care sunt autorizate să administreze fonduri de pensii
facultative şi/sau fonduri de pensii administrate privat;
 societăţile de administrare a investiţiilor şi societăţile de asigurare de viaţă,
autorizate în condiţiile prezentei legi de către A.S.F., pentru activitatea de
administrare a fondurilor.
- De asemenea, poate fi administrator orice entitate autorizată pentru această
activitate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului
Economic European.
- (Administratorii care au fost autorizaţi, avizaţi sau supuşi unei proceduri similare
în vederea funcţionării ca administrator de fonduri de pensii ocupaţionale într-un
stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European
sunt exceptaţi de la cerinţa autorizării de către A.S.F.
- Un administrator poate administra unul sau mai multe fonduri.
- Calitatea de participant poate fi dobândită de către:
a) angajatul, funcţionarul public sau persoana autorizată să desfăşoare o
activitate independentă, potrivit legii, persoana care îşi desfăşoară
activitatea în funcţii elective sau care este numită în cadrul autorităţii
executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, membrul
unei societăţi cooperative potrivit dispoziţiilor Legii nr. 1/2005 privind
organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată, cu modificările
ulterioare, precum şi altă persoană care realizează venituri asimilate
salariilor, venituri din activităţi profesionale sau agricole, care aderă la un
fond şi care contribuie sau/şi în numele căreia s-au plătit contribuţii la un
fond şi are un drept viitor la o pensie ocupaţională;
b) persoana pentru care se plătesc, în baza unor contracte de mandat sau
contracte de management, contribuţii la un fond, din care rezultă un drept
viitor la o pensie ocupaţională;
c) persoana care acţionează ca propriul său angajator, exercită o activitate
independentă sau orice asocieri între acestea şi a semnat un contract de
administrare încheiat cu un administrator.
- În categoria persoanelor fizice care exercită o activitate independentă sunt incluse
şi persoanele asigurate în alte sisteme de asigurări sociale neintegrate în sistemul
public de pensii.
Actul individual de aderare la un fond

- Actul individual de aderare la un fond este semnat de către viitorul participant şi

de către administratorul fondului.
- În situaţia în care angajatul optează să contribuie la un fond, contribuţia acestuia
se stabileşte prin actul individual de aderare.
- Înainte de semnarea actului individual de aderare, viitorii participanţi sunt
informaţi asupra:
a) prevederilor schemei de pensii ocupaţionale şi ale prospectului;
b) rezultatelor anterioare ale investiţiilor aferente fondului de pensii pe o
perioadă de minimum cinci ani sau pe toată durata de operare a fondului,
în cazul în care aceasta este mai mică de cinci ani.
- Este interzisă oferirea de beneficii colaterale unei persoane cu scopul de a o
convinge să adere sau să rămână participant la un fond.
Contribuţiile angajatorului la un fond
- Contribuţiile angajatorului la un fond se stabilesc prin schema de pensii

ocupaţionale.
- Obligaţia legală a angajatorului este limitată la valoarea cu care se hotărăşte să
contribuie, conform regulilor stabilite prin schemă, precum şi a comisionului
stabilit prin contractul de administrare încheiat cu un administrator, pentru
fiecare angajat al său care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate.
- Contribuţiile angajatorului şi ale angajatului se datorează, se colectează şi se
virează de către angajator pe baza numelui, prenumelui şi a codului numeric
personal al participantului.
Drepturile şi obligaţiile participanţilor la un fond
- Drepturile şi obligaţiile participanţilor la un fond se stabilesc conform

prospectului.
- Angajatorul poate stabili cuantumuri diferenţiate de contribuţie proprie pentru
angajaţii săi pe criterii de vechime, funcţie sau drepturi salariale.
- Încheierea unor relaţii contractuale între o persoană şi un angajator nu poate fi
condiţionată de obligarea persoanei de a contribui în nume propriu la un fond.
- Angajatorul nu poate face reţineri din veniturile pe care i le datorează
angajatului pentru contribuţiile datorate de angajat la un fond fără acordul
scris al angajatului, consemnat în actul individual de aderare la un fond sau,
ulterior, într-o notificare transmisă administratorului şi angajatorului.
Nivelul contribuţiilor plătite la un fond şi regimul fiscal al acestora
- Angajatorul reţine atât contribuţiile proprii, cât şi contribuţiile angajaţilor săi care
au calitatea de participant la un fond şi le virează odată cu contribuţiile de
asigurări sociale obligatorii.
- Administratorul este obligat să notifice angajatorului şi participantului
neîndeplinirea obligaţiei de plată faţă de fond.
- Contribuţia proprie a unui participant poate fi de maximum o treime din

veniturile sale salariale brute lunare sau din veniturile asimilate acestora fără a
depăşi, împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea, jumătate din salariile nete
lunare, respectiv din veniturile asimilate.
- Contribuţia poate fi împărţită între angajat şi angajator potrivit prevederilor
stabilite de schemă şi actul individual de aderare.
- Sumele reprezentând contribuţiile la fonduri de pensii ocupaţionale din România
sunt deductibile fiscal în conformitate cu legislaţia fiscală.
- Participanţii pot, în orice moment, să modifice, cu respectarea nivelului sus-
menționat, să suspende sau să înceteze contribuţiile proprii la un fond, fără niciun
fel de sancţiune, înştiinţând în scris administratorul şi angajatorul cu cel puţin 30
de zile calendaristice înainte de data suspendării sau încetării contribuţiilor.
- Modificarea se consideră implicită prin plata unei alte sume decât cea prevăzută
în actul individual de aderare.
- Angajatorul poate decide, în orice moment, să modifice, să suspende sau să
înceteze contribuţiile la un fond pentru angajaţii săi, înştiinţând în scris,
administratorul şi angajaţii cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data
aplicării deciziei.
Încetarea plăţii
- Dacă un participant încetează plata contribuţiei, acesta îşi păstrează drepturile,

conform regulilor prospectului şi/sau schemei de pensii ocupaţionale, cu excepţia
cazului în care a solicitat un transfer de lichidităţi băneşti către alt fond.
- Dacă un participant devine incapabil de a presta o muncă, ca urmare a invalidităţii,
acesta va avea dreptul de a primi contravaloarea activului personal, în
conformitate cu reglementările A.S.F.
- Dacă un participant decedează înainte de pensionare, contravaloarea activului
personal se distribuie moştenitorilor participanţilor, definiţi conform
prevederilor Codului civil, conform actului de succesiune.
- Participantul la un fond din România, care a fost detaşat într-o altă ţară, are
dreptul la continuarea plăţii contribuţiilor la acel fond pe durata detaşării sale.
- Participanţii la un fond au dreptul la egalitate de tratament şi în cazul schimbării
locului de muncă, domiciliului sau reşedinţei într-o altă ţară, stat membru al
Uniunii Europene sau stat aparţinând Spaţiului Economic European, aceştia
putând păstra dreptul la pensia ocupaţională câştigată în cadrul fondurilor din
România sau putându-şi transfera contravaloarea activului personal, în
cuantumul rămas după scăderea tuturor taxelor şi a cheltuielilor aferente
prevăzute în prospect.
Proprietarul activului personal
- Participantul este proprietarul activului personal din contul său, în condiţiile

prevăzute în schema de pensii ocupaţionale.
- Activul personal este insesizabil, nu poate fi gajat sau cesionat şi nu poate face
obiectul unor măsuri de executare silită sau al unor măsuri asigurătorii, sub
sancţiunea nulităţii absolute a actelor prin care se instituie.
Dreptul la pensia ocupaţională
- Dreptul la pensia ocupaţională se deschide, la cererea participantului, în condiţiile

prevăzute de schemă şi prospect şi în conformitate cu legislaţia privind plata
pensiilor private.
- Prin excepţie, la cererea participantului, dreptul la pensia ocupaţională se poate
deschide începând cu data împlinirii vârstei standard de pensionare prevăzută de
sistemul public de pensii, respectiv cu data împlinirii vârstei de pensionare
reglementată de alte acte normative, în raport cu categoria profesională din care
face parte, după caz.
- Participantul al cărui activ personal nu este suficient pentru acordarea unei pensii
ocupaţionale primeşte o plată unică sau plăţi eşalonate în rate pe o durată de
maximum 5 ani, la cerere.
Obţinerea unei pensii ocupaţionale
- Activul personal este folosit numai pentru obţinerea unei pensii ocupaţionale.
- Prin excepție, următoarele categorii de persoane care beneficiază de
contravaloarea activului personal:
a) moştenitorii participanţilor, definiţi conform prevederilor Codului civil;
b) persoanele pensionate de invaliditate pentru afecţiuni care nu mai permit
reluarea activităţii, al căror activ personal la data acordării pensiei de
invaliditate nu este suficient pentru a putea primi o pensie ocupaţională;
c) persoanele al căror activ personal la data pensionării pentru limită de
vârstă nu este suficient pentru a putea primi o pensie ocupaţională.
- În cazul decesului unui participant înainte de deschiderea dreptului la pensia
ocupaţională, contravaloarea activului personal revine moştenitorilor acestuia, în
condiţiile legii, conform actului de succesiune.
- Plata pensiilor ocupaţionale se efectuează în conformitate cu legislaţia privind
plata pensiilor private.
II ISTORICUL REGLEMENTĂRII COTIZAȚIILOR PROFESIONALE
Sistemul de asigurări sociale românesc a fost clădit pornind de la modelul dezvoltat

de către cancelarul Otto Von Bismarck, care, începând cu anul 1883, a promovat o
serie de acte normative, care au reglementat asigurările de sănătate (1883),
asigurările pentru accidente (1884), respectiv asigurările pentru bătrânețe și

dizabilitate (1889)4.
La baza sistemului de asigurări sociale dezvoltat de Bismarck au stat principiul

solidarității sociale, principiul contributivității, precum și garantarea de către stat a
acestui sistem, ce implica obligația statului de a asigura plata prestațiilor sociale, în
cazul în care veniturile sistemului (constituite din contribuțiile datorate) nu erau
suficiente pentru a acoperi cheltuielile (i.e. prestațiile sociale) acestuia.
Astfel, Bismarck a construit sistemul de asigurări sociale de sănătate pornind de la

următoarele principii:
- Inițial, asigurarea era obligatorie pentru muncitorii care obțineau un venit sub un
anumit prag, precum și unor categorii de funcționari publici;
- Sistemul era finanțat din contribuțiile sociale, care erau datorate atât de către
angajați (două treimi), cât și de către angajatori (o treime).
Prin urmare, după cum se poate observa, încă din anul 1883, sistemul de asigurări
sociale a fost construit pornind de la premisele că (i) angajatorul are obligația de
contribui la constituirea fondurilor de asigurări sociale, în calitate de beneficiar al
muncii prestate de asigurați și titular al obligației de a asigura și promova protecția
socială a lucrătorilor; (ii) fondurile sistemului de asigurări sociale nu pot fi constituie
exclusiv pe baza contribuțiilor datorate de contribuabili, motiv pentru care se impune
suplimentarea acestora cu sume provenite de la bugetele statelor.
Sistemul de asigurări sociale românesc a fost întemeiat pe aceste principii, așa cum o
ilustrează cu claritate istoricul reglementării în domeniu.
Legea pentru organizarea meseriilor din anul 1902 (Legea Missir) stabilea la pct.
56 pct. 1 obligația corporațiilor de a înființa case de asigurări sau să asigure pe
membrii corporaţiunei la societăţi de asigurare contra boalelor, accidentelor,
infirmităţilor, cazurilor de moarte.
Legea din 27 ianuarie 1912 pentru organizarea meseriilor, creditului şi

asigurărilor muncitoreşti (Legea Nenițescu) a instituit asigurarea obligatorie
contra „boalei” (Capitolul II), pentru membrii corporațiilor. Sistemul de asigurări
contra bolilor era gestionat de Casa de asigurare în contra boalei şi pentru cheltuieli
de înmormântare, iar sistemul era finanțat, în principal, din cotizațiile asiguraților.
De asemenea, Legea Nenițescu a prevăzut și asigurarea obligatorie „în contra

accidentelor”, pentru anumite categorii de întreprinderi. Fondurile sistemului de
4Pentru mai multe detalii, a se vedea European Observatory on Health Care Systems, Health Care
Systems in Transition. Germany, 2000, disponibil la
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0010/80776/E68952.pdf (consultat la data de
11.11.2010).
asigurări pentru accidente de muncă erau constituie din contribuțiile patronilor, care,
potrivit art. 148 aveau obligația de „a participa la Asociaţiunea patronală, în scopul de
a asigura împreună pe lucrătorii lor în contra riscurilor provenite din accidente de
muncă.”
Capitolul IV al aceleiași legi reglementa și asigurarea pentru pensia de bătrâneţe,

precum şi asigurarea in contra invalidităţii din boală, stabilind că atât patronul, și
asiguratul – în mod egal -, cât şi statul vor contribui la alcătuirea fondului pensiilor de
bătrâneţe şi invaliditate. Similar reglementării actuale, Legea Nenițescu prevedea
obligația patronului de a reține și vira contribuția lucrătorilor.
În anul 1933, a fost adoptată Legea pentru unificarea asigurărilor sociale pe

întreg teritoriul național (Legea Ioanițescu), care a stabilit că sistemul de asigurări
va fi condus de stat și patron5. Totodată, potrivit actului normativ în discuție, sistemul
de asigurări sociale se întemeia pe principiul contributivității și cel al solidarității,
contribuția de asigurări sociale suportându-se în cote egale de către lucrători și
patroni. De asemenea, Legea Ioanițescu a prevăzut că sistemul de asigurări sociale
era garantat de către stat, care avea obligația de a subvenționa fondurile de asigurări
sociale în măsura în care veniturile acestuia nu erau suficiente pentru plata
prestațiilor sociale exigibile.
În perioada comunistă, a fost adoptată Legea nr. 10 din 1.01.1949 pentru

organizarea asigurărilor sociale de stat, prin care a fost extins domeniul de aplicare
personal al asigurărilor sociale față de toți salariații, iar obligația plății contribuției de
asigurări sociale a fost preluată integral de către stat.
În anul 1966 a intrat în vigoare Legea nr. 27 privind pensiile de asigurări sociale
de stat și pensia suplimentară6, care în art. 4 a stabilit că „Fondurile necesare plății
pensiilor, a ajutorului social și a celorlalte drepturi cuvenite pensionarilor și membrilor
lor de familie se realizează din contribuțiile întreprinderilor, instituțiilor, altor
organizații și ale persoanelor fizice care angajează, precum și din sumele alocate în
acest scop din bugetul de stat, fără nicio reținere din salariu.”
Separat de cele de mai sus, Legea nr. 27/1966 a reglementat și pensia suplimentară,
care se calcula ca procent din salariul tarifar utilizat la calcularea pensiei de asigurări
sociale, în funcție de numărul de ani de contribuție ai asiguratului. Așadar, fondurile
necesare pentru plata pensiei suplimentare constituiau din contribuția tuturor
angajaților, în procent de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare.
5 Pentru mai multe detalii, a se vedea, Marian Preda, Cristina Doboș, Vlad Grigoraș, Studiul nr. 9,
Sistemul de asigurări de pensii în România în perioada de tranziție: probleme majore și soluții, Institutul
European din România, București, 2004, disponibil la
http://beta.ier.ro/documente/studiideimpactPaisII_ro/Pais2_studiu_9_ro.pdf (consultat la data
de 11.11.2017).
6 Publicată în B. Of. nr. 17-18 din 1.02.1966.

Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență

socială7 prevedea, în cuprinsul art. 3, că dreptul la pensia de asigurări sociale „este
recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanentă pe baza
unui contract de muncă și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția
prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat.”
Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau

din contribuțiile datorate de unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest
scop de la bugetul de stat – sistemul de pensii fiind garantat de către stat.
Similar Legii nr. 27/1966, și Legea nr. 3/1977 reglementa pensia suplimentară,
fondurile necesare pentru acordarea acestui drept fiind constituie din contribuțiile
suplimentare pe care le plăteau asigurații, din retribuția lor tarifară (cota de
contribuții era de 2%, asigurații având posibilitatea de a plăti o cotă suplimentară de
contribuție de 2%).
După căderea regimului comunist, au fost adoptate mai multe acte normative de
modificare a legislației de asigurări sociale adoptate în perioada comunistă, precum
Decret-lege 70/1990 privind modificarea si completarea unor reglementari
referitoare la pensii, asigurări sociale și ocrotiri sociale 8 , Decret-lege 180/1990
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de
dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri9, Legea nr. 42/1990 pentru pentru cinstirea
eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi
luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 10 , Legea nr. 73/1991
privind stabilirea unor drepturi de asigurări sociale, precum şi de modificare şi
completare a unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale şi pensii11.
În anul 2000, a fost adoptată Legea nr. 19 privind sistemul public de pensii și de
asigurări sociale 12 , care a schimbat în chip radical concepția asupra sistemului
public de pensii. Astfel, cu titlu de exemplu, Legea nr. 19/2000 a reglementat expressis
verbis principiile pe care se întemeiază sistemul public de pensii, precum principiul
contributivității, principiul obligativității, principiul solidarității sociale și a extins
domeniul de aplicare personal al titularilor drepturilor de asigurări sociale în
favoarea mai multor categorii de persoane care obțineau venituri din desfășurarea
unei activități (spre deosebire de reglementările anterioare, care vizau salariații).
În legătură cu plata contribuțiilor sociale, Legea nr. 19/2000 a dat expresie

principiului solidarității sociale, stabilind că în cazul salariaților și persoanelor
7 Publicată în B.Of. nr. 82 din 6 .08.977.

8 Publicat în M. Of. nr. 24 din 9.02.1990.
10 Publicat în M.Of. nr. 147 din 19.12. 1990.
12 Publicată în M. Of. nr. 140 din 1 aprilie 2000.
asimilate acestora 13 , contribuția de asigurări sociale se împarte între angajator și

asigurați, aceștia din urmă datorând o treime din cota de contribuţie de asigurări
sociale, stabilită anual pentru condiţii normale de muncă. În schimb, contribuţia de
asigurări sociale, datorată de angajatori (și persoanele asimilate acestora), era
reprezentată de diferenţa faţă de contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată
de salariați, până la nivelul cotelor de contribuţie de asigurări sociale stabilite prin
legea anuală a bugetului de stat, în funcţie de condiţiile de muncă.
De lege lata, organizarea și funcționarea sistemului public de pensii sunt tutelate de

dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice14, care,
în esență, a urmat aliniamentele Legii nr. 19/2000.
Astfel, în termeni similari cu Legea nr. 19/2000, și Legea nr. 263/2010 stabilește că
sistemul public de pensii se întemeiază, inter alia, pe principiul contributivității și cel
al solidarității sociale (art. 2).
Potrivit Legii nr. 263/2010, în varianta aplicabilă la data de 31.12.2017, în sistemul

public de pensii, aveau calitatea de contribuabili următoarele categorii:
a. Asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;
b. Angajatorii și instituțiile care efectuează plata ajutoarelor prevăzute de lege
către cadrele militare trecute în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu
statut special din sistemul administrației penitenciare ale căror raporturi de
serviciu au încetat, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și
siguranței naționale;
c. Persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele asimilate
salariaților;
d. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă care administrează
bugetul asigurărilor pentru șomaj;
e. Persoanele care nu se află într-un raport de angajare și sunt asigurate
obligatoriu sau care încheie contract de asigurare socială.
În ce privește sarcina suportării contribuției de asigurări sociale, Legea nr. 263/2010,

stabilea că în cazul salariaților și al persoanelor asimilate lor, aceasta se partaja între
angajator și salariat, după cum urmează :
(i) Contribuția de asigurări sociale individuală - reprezenta contribuția datorată
de salariat și asimilații acestora.
(ii) Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator – reprezinta
diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite
diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, şi nivelul cotei contribuţiei
individuale de asigurări sociale.
Prin urmare, din istoricul reglementării românești a asigurărilor sociale, întemeiată
pe sistemul bismarckian, se desprinde cu claritate concluzia potrivit căreia la niciun
13 A se vedea art. 21 din Legea nr. 19/2000, în forma sa originară.

14 Publicată în M.Of. nr. 852 din 20 decembrie 2010.
moment salariații (sau persoanele asimilate acestora) nu au suportat singuri obligația

de plată a contribuțiilor de asigurări sociale.
Astfel, sistemul de asigurări sociale românesc a fost constituit, încă de la începuturile

sale, având ca fundament principiul solidarității sociale, care, în materia analizată,
presupune participarea directă a angajatorului pentru prevenirea, limitarea sau
înlăturarea riscurilor sociale, astfel cum sunt ele reglementate de lege, în calitate de
beneficiar al muncii prestate de lucrători.
Cu toate acestea, principiul sus-menționat a fost vidat într-o mare măsură de conținut
odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal15, care a reglementat transferul obligației de
a plăti contribuția de asigurări sociale și cea de asigurări sociale de sănătate în sarcina
exclusivă a salariaților și a persoanelor asimilate acestora.
III IMPACTUL MODIFICĂRILOR FISCALE ASUPRA SISTEMULUI DE

ASIGURĂRI SOCIALE ROMÂNESC
Printre modificările aduse de OUG nr. 79/2017 Codului fiscal se numără:
 Reglementarea obligației de a suporta contribuția de asigurări sociale, respectiv

contribuția de asigurări sociale de sănătate exclusiv în sarcina angajaților ( cu
excepțiile prevăzute de lege);
 Abrogarea prevederilor din Codul fiscal referitoare la contribuțiile asigurărilor
pentru șomaj, pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate,
pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și Fondul de garantare
pentru plata creanțelor salariale
 Instituirea conceptului de „contribuție asiguratorie pentru muncă”, în cotă de
2,25%, încasată la bugetul de stat, din care se va distribui lunar:
o 15% la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;
o 20% la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
o 5% la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale;
o 40% la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata
concediilor medicale;
o 20% la bugetul lunare, urmând a fi evidențiat într-un cont distinct.
Astfel, în ceea ce privește:
a. Contribuția de asigurări sociale
15 Publicată în M. Of. nr. 885 din 10.11.2017.

- Potrivit pct. 42 din OUG nr. 79/2017, „art. 138 se modifică şi va avea următorul
cuprins16:
Art. 138. — Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care
există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de
angajatori sau sunt asimilate acestora;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în

Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori
sau sunt asimilate acestora17."
16 În trecut, art. 138 din Codul fiscal stabilea următoarele:

„Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:
a)26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 15,8%
pentru contribuţia datorată de angajator;
b)31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 20,8%
pentru contribuţia datorată de angajator;
c)36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă astfel cum sunt prevăzute în
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare,
din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia datorată de angajator.”
17 Pe același aliniament, au fost modificate și dispozițiile art. 139, 140 și 141 din Codul fiscal, după cum
urmează:
Articolul 139 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 139. — (1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care
realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câştigul brut realizat din salarii şi
venituri asimilate salariilor, în ţară şi în alte state, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială
la care România este parte, care include:
(...)
(4) Sumele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi f) intră în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări
sociale, indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiaşi entităţi ori din afara ei, pensionari
sau angajaţi cu contract individual de muncă.”
Articolul 140 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoane asimilate
acestora
Art. 140. — Pentru persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora,
baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale o reprezintă suma câştigurilor brute
prevăzute la art. 139, realizate de persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor
asupra cărora se datorează contribuţia, pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale sau
în alte condiţii de muncă."
La articolul 141, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în sisteme
proprii de asigurări sociale, din activităţi pentru care există obligaţia asigurării în aceste sisteme potrivit
legii;".
b. Contribuția de asigurări sociale de sănătate
În ce privește contribuția de asigurări sociale de sănătate, pct. 69 din OUG nr. 79/2017
stabilește că art. 156 se modifică și va avea următorul cuprins: „Cota de contribuţie de
asigurări sociale de sănătate este de 10% şi se datorează de către persoanele fizice care
au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.18”
c. Abrogarea capitolelor referitoare la celelalte contribuții sociale obligatorii

și reglementarea contribuției asigurătoare pentru muncă
Prin pct. 87-91 din OUG nr. 79/2017 au fost abrogate capitolele IV – VII din cuprinsul
Titlului V al Codului fiscal („Contribuții sociale obligatorii”), care reglementau:
 Contribuţiile asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru

şomaj;
 Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate;
 Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
 Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată
de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator.
Totodată, în scopul de asigura continuarea finanțării bugetelor din care se suportau

indemnizațiile de șomaj, de asigurări sociale de sănătate, pentru accidente de muncă
și boli profesionale, precum și creanțele salariale în cazul insolvenței angajatorului, a
fost introdusă contribuția asiguratorie pentru muncă, a cărei fizionomie juridică este
conturată de următoarele elemente:
(i) Contribuabilii obligația la plata contribuției asiguratorii pentru muncă sunt,

după caz19:
o Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt

asimilate acestora20,
o Persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe
perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, şi
care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la
angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene
18 În reglementarea în vigoare de lege lata, art. 156 are următorul cuprins:

„Art. 156: Cotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate
Cotele de contribuţii de asigurări sociale de sănătate sunt următoarele:
a)5,5% pentru contribuţia individuală;
b)5,2% pentru contribuţia datorată de angajator.”
19 A se vedea art. 2201 din OUG nr. 79/2017.
20 Pentru cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau reşedinţa în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în

domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care
România este parte;
aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind

sistemele de securitate socială la care România este parte.
(ii) Categoriile de venituri pentru care se datorează contribuția asiguratorie pentru

muncă sunt veniturile din salarii și asimilate salariilor, astfel cum sunt acestea
definite de art. 76 alin. (1)-(3) din Codul fiscal21.
(iii) Cota contribuției asiguratoare pentru muncă este de 2,25%22.
(iv) Baza de calcul a contribuției asiguratorii pentru muncă o reprezintă suma
câștigurilor brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară
și în străinătate23.
(v) Stabilirea și plata contribuției asiguratoare pentru muncă se va realiza de
către categoriile de persoane care au calitatea de contribuabili24. Așa cum
arătat în cele ce preced, din cota de contribuție asiguratoare pentru muncă, de
2,25%, se va distribui lunar o cotă de25:
o 15% la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale;

o 20% la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
o 5% la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli
profesionale;
o 40% la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata
concediilor medicale;
o 20% la bugetul de stat, urmând a fi evidențiat într-un cont distinct.
Din analiza prevederilor legale sus-menționate rezultă că intenția de netăgăduit a

legiuitorului a fost aceea de a modifica fundamental „eșafodajul” sistemului de
asigurări sociale românesc, prin „transferul” integral al obligației de plată a celor mai
importante contribuții sociale, atât din punct de vedere al riscului pe care vizează să
îl asigure, cât și al cuantumului lor, i.e. contribuția de asigurări sociale, respectiv
contribuția de asigurări sociale de sănătate, în sarcina angajaților.
Așa cum vom arăta în cele ce urmează, măsurile legislative adoptate prin OUG nr.
79/1017, pe lângă faptul că ignoră istoricul reglementării cotizațiilor profesionale în
România, nesocotește și fundamentele pe care acestea s-au sprijinit, și totodată,
contravine legii fundamentale 26 , precum și tratatelor internaționale privind
drepturile omului, ratificate de România.
III.1 ÎNCĂLCAREA ART . 1 ALIN. (3) DIN CONSTITUȚIE

22 A se vedea art. 2203 din Codul fiscal.
2323 Pentru elementele care se includ în baza lunară de calcul a contribuției asiguratorii pentru muncă,
a se vedea art. 2204 din OUG nr. 79/2017.

25 Art.
26 Publicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.
Art. 1 alin. (3), Constituție prevede că „România este stat de drept, democratic şi social,
în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în
spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din
decembrie 1989, şi sunt garantate.”
Încadrarea statului român în categoria celor care funcționează după regulile statului
de drept este fundamentat pe principii democratice și garantează drepturile
fundamentale – inclusiv pe cele sociale – ale omului.
Caracterul social al statului român rezultă din natura și funcțiile sale 27 , i.e. de
protector al categoriilor sociale dezavantajate și, totodată, debitor al obligației de a
întreprinde măsurile necesare pentru a asigura bunăstarea cetățenilor săi.
Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale române 28 , „statul social, ca valoare

constituţională, include şi ideea solidarităţii sociale şi a politicii de securitate socială. În
acest sens, statul social trebuie să asigure protecţia socială a muncii şi un nivel de trai
decent”. Solidaritatea socială se exprimă, inter alia, prin reținerea din veniturile
obținute a unor sume cu titlu de contribuții sociale și redistribuirea lor sub formă de
prestații de asigurare socială (e.g. pensii) sau de asistență socială (e.g. ajutoarele
sociale) 29.
Totodată, referitor la posibilitatea legiuitorului de a interveni în domeniul

asigurărilor sociale, Curtea Constituțională a arătat că, în materia drepturilor de
asigurare socială reglementate de Constituție marja de apreciere a acestuia este
limitată.
Astfel, de pildă, așa cum am arătat, Curtea Constituțională a declarat

neconstituționale 30 dispozițiile cuprinse în proiectul Legii nr. 118/2010 privind
unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar care prevedeau,
inter alia, reducerea cuantumului pensiilor cu 15% în anul 2010, arătând că dreptul
la pensie este reglementat prin Constituție, cu titlu de drept fundamental. Potrivit
Curții Constituționale, dreptul la pensie este preconstituit în perioada activă a vieţii
individului, care are obligația de a contribui la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Astfel, corelativ, se naşte obligaţia statului de plată a pensiei, al cărei cuantum este
guvernat de principiul contributivităţii. Pe cale de consecință, diminuarea pensiei nu
poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar, întrucât într-o asemenea situație
s-ar afecta substanţa dreptului la pensie.
27 Coordonatori Ioan Muraru, Simina Elena Tănăsescu, Constituția României. Comentariu pe articole,
Ed. C.H. Beck, București, 2008.
28 Decizia Curții Constituționale nr. 25/2003 publicată în M. Of. nr. 73 din 25.02.2003.
29 Decizia Curții Constituționale nr.149/2001 publicată în M.Of. nr. 456 din 10.08.2001. A se vedea și
Decizia Curții Constituționale 847/2011 publicată în M.Of. nr. 635 din 6.09.2011.
30 Decizia Curții Constituționale nr. 872/2010, publicată în M. Of. nr. 433 din 28.06.2010.
Așa fiind, din cele ce preced, se desprinde cu claritate concluzia potrivit căreia dreptul
la pensie – ca drept fundamental al omului – este garantat de Constituție, reglementat
prin lege și „amenajat” în conținutul prerogativelor sale, cât și în modalitățile de
realizare.
Pe cale de consecință, este în prerogativa statului și responsabilitate publică

garantarea prin recunoaștere și acordare a drepturilor de asigurări sociale.
Totodată, în acest context facem mențiunea că atributul constituțional al statului

român de a fi un stat social este pus în operă inclusiv prin caracterul public al
sistemului de pensii.
De lege lata, caracterul public al sistemului de pensii este ilustrat atât prin aspectele
de ordin formal – denumirea dată de lege asigurărilor sociale, inclusiv de pensii, cât
și prin elemente de fond, constând în modul de finanțare – statul garantează plata
pensiilor, prin subvenționarea deficitelor bugetare ale fondului de pensii – pe de o
parte – pe de altă parte, susține prin garanții de drept substanțial recunoașterea și
exercitarea dreptului la pensie, prin organizarea gestiunii publice a sistemului de
pensii și amenajarea principiilor pe care acesta se întemeiază.
În lumina acestei interpretări, desigur, „aglutinând” și matricea legislativă decurgând

din legislația primară de domeniu (i.e. Legea nr. 263/2010), putem susține fără
rezerve sau nuanțări că actualul sistem de pensii din România este public, întrucât:
 Dreptul la pensie este reglementat exclusiv prin lege cu caracter organic;

 Dreptul la pensie este inclus explicit în rândul drepturilor și libertăților
fundamentale;
 Administrarea prestațiilor de pensie se realizează prin instituții publice
subordonate executivului;
 Susținerea sistemului de pensii este realizată pe calea subvențiilor transferate
de la bugetul de stat;
 Este pus în operă un sistem jurisdicțional pentru soluționarea litigiilor în
materia asigurărilor sociale.
Sub toate aspectele sus-amintite, rezultă în mod neîndoios că prin sintagma „stat
social” pe care Constituția o atribuie statului român se are în vedere și faptul că
sistemul de pensii este în România un sistem public, antrenând, urmare a acestei
calificări constituționale, participarea statului la „alimentarea” (i.e. finanțarea) și la
garantarea (i.e. controlul aplicării legislației în domeniu, asigurarea unei jurisdicții
specializate în soluționarea litigiilor cu acest obiect).
Așadar, nicio formulă de finanțare exclusivă din partea angajatului nu se poate

încadra în tiparul „statului social” și ar reprezenta un „derapaj” sancționabil în ordine
constituțională, prin calificarea unui atare demers ca intrând în coliziune cu legea
fundamentală.
„Transferul” contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator la angajat, ignoră cu

desăvârșire caracterul de stat social al României, așa cum a fost acesta dezvoltat în
jurisprudența Curții Constituționale, dar și principiile pe care se întemeiază sistemul
de asigurări sociale, care au dobândit valențe constituționale, precum principiul
solidarității sociale, care, potrivit Curții Constituționale, are obiectivul principal de a
garanta drepturile de asigurări sociale.
III.2 ÎNCĂLCAREA ART . 20 DIN CONSTITUȚIE

Potrivit art. 20 din Constituție, „(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi
libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este
parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate
reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile.”
În interpretarea textelor constituționale sus-citate, Curtea Constituțională a statuat

că prevederile din tratatele internaționale în materia drepturilor omului au caracter
obligatoriu. Totodată, făcând referiri concrete la efectele ratificării de către statul
român a Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale31, instanța constituțională a statuat următoarele: „ratificarea de către
România a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale prin Legea nr. 30/199432 a făcut ca această convenţie să facă parte din
dreptul intern, situaţie în care raportarea la oricare dintre textele sale este supusă
aceluiaşi regim cu cel aplicabil raportărilor la dispoziţiile din Legea fundamentală.
Curtea constată, de asemenea, că această interpretare este în deplin acord cu
dispoziţiile art. 20 din Constituţie (…)33”.
Mutatis mutandis, același raționament este aplicabil și în cazul Cartei Sociale

Europene, tratat regional în domeniul drepturilor omului, ratificată de România prin
Legea nr. 74/1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene34, motiv pentru care se
impune aplicarea prioritară a prevederilor sale în materia dreptului la securitate
socială35.
31 Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptată la Roma, în

anul 1950.
32 Lege nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la această convenţie, publicată în M.Of. nr. 135 din
31.5.1994.
33 Decizia Curții Constituționale nr. 146/2000, publicată în M. Of. nr. 566 din 15.11.2000.
35 Pentru mai multe detalii, a se vedea Matti Mikola, Social Human Rights of Europe, Ed. Karelactio,
2010, p.51.
În acest sens, facem precizarea că potrivit art. 12 pct. 1-3- din Carta Socială
Europeană 36 , ratificată de România, „În vederea exercitării efective a dreptului la
securitate socială, părţile se angajează:
1. Să stabilească sau să menţină un regim de securitate socială;

2. Să menţină regimul de securitate socială la un nivel satisfăcător cel puţin egal cu cel
necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socială;
3. Să depună eforturi pentru a aduce treptat regimul de securitate socială la un nivel
mai ridicat;”
În interpretarea acestor prevederi, Comitetul European pentru Drepturi Sociale a

statuat că statele au obligația de a garanta dreptul la securitate socială prin
reglementarea prin lege a unui sistem de securitate socială, care să fie funcțional în
practică. Deși Comitetul a statuat că finalitatea Cartei sociale europene nu este aceea
de a armoniza sistemele de securitate socială37, totuși acesta a fixat condițiile necesar
a fi îndeplinite pentru ca un sistem de securitate socială să fie conform prevederilor
Cartei38, și anume:
 Sistemele de securitate socială ar trebui să reglementeze riscurile tradiționale

și să prevadă următoarele tipuri de prestații: asistență medicală, prestații de
boală, șomaj, limită de vârstă, accidente de muncă, precum și prestații familiale
și de maternitate39;
 Sistemele de securitate socială ar trebui să fie finanțate colectiv, fie prin
contribuții ale angajaților și angajatorilor și/sau prin bugetul de stat. În
legătură cu finanțarea colectivă a sistemelor de securitate, Comitetul a arătat
că finanțarea colectivă reprezintă o trăsătură esențială a sistemelor de
securitate socială, întrucât asigură împărțirea riscurilor de către toți membrii
societății, inclusiv angajatori, într-o manieră echitabilă și caracterizată prin
eficiență economică, contribuind totodată la asigurarea principiului egalității
de tratament față de persoanele vulnerabile40;
 Sistemele de securitate socială trebuie să acopere o parte semnificativă a
populației în ce privește asigurările de sănătate și prestațiile familiale, precum
și o parte semnificativă a populației active în ce privește prestațiile de
maternitate, boală, șomaj, limită de vârstă, accidente de muncă și boli
profesionale41.
Privite lucrurile din acest unghi, rezultă că prevederile criticate din cuprinsul OUG nr.
79/2017 contravin art. 20 din legea fundamentală, care dau prioritate reglementării
36 Carta socială europeană (revizuită), adoptată la Starsbourg, la 3 mai 1996.

37 Concluzii XIII-4, Observații interpretative ale art. 12, p. 36.
38 Conclusions XVI-1, Observații interpretative ale art. 12, p. 10.
39 Concluzii 2006, Bulgaria, p. 116.
40 Concluzii 2006, Olanda.
41 Ibidem.
internaționale, i.e. Carta socială europeană, și, pe cale de consecință, se impune

constatarea neconstituționalității acestora.
În sprijinul argumentelor noastre pledează și jurisprudența Curții Constituționale42,

care, cu ocazia analizării constituționalității prevederilor art. 86 alin. (6) din Legea nr.
85/2006 privind procedura insolvenţei43 a statuat că prin enumerarea realizată în
cuprinsul art. 41 din Constituție legiuitorul constituant „a dorit ca elementele
esenţiale, componente ale dreptului la protecție socială, inclusiv dreptul la pensie
(n.n), să se bucure de un standard adecvat de protecție”, cu consecința că
finanțarea principalelor prestații de asigurări sociale nu poate fi lăsată exclusiv
în sarcina angajaților.
În același context ideatic, Curtea a statuat că este obligatorie interpretarea

drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în concordanţă cu tratatele internaţionale la care
România este parte, legea fundamentală impunând, prin art. 20, un nivel de protecţie
constituţională a drepturilor şi libertăţilor fundamentale cel puţin la nivelul celui
prevăzut în actele internaţionale.
Prin urmare, instanța constituțională a constatat neconformitatea art. 86 alin. (6) din
Legea nr. 85/2006, care excludea aplicarea procedurii concedierii colective în cazul
insolvenței angajatorului, cu dispozițiile legii fundamentale arătând că dreptul la
informare și consultare al angajaților, astfel cum este consacrat în Carta socială
europeană revizuită – tratat internațional cu privire la drepturile omului - este
inerent conținutului normativ al dreptului fundamental la măsuri de protecție socială
a muncii. Prin urmare, „reglementarea unei măsuri de protecție socială a muncii într-
un tratat internațional, coroborată cu importanța și amplitudinea sa socială, are drept
rezultat conferirea dreptului sau libertății prevăzute în cuprinsul Constituției a unei
interpretări în consonanță cu tratatul internațional”44.
Prin urmare, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 86 alin. (6)

din Legea nr. 85/2006, întrucât, inter alia, era neconform ei socială europene
revizuite.
Mergând pe aceeași linie de gândire și având în vedere că în concepția Cartei Sociale

Europene, așa cum a fost interpretată în jurisprudența Comitetului European de
Drepturi Sociale, finanțarea colectivă este de esența sistemelor de securitate socială,
bazându-se pe conceptul de „solidaritate socială”, care presupune suportarea
partajată a contribuțiilor sociale (angajat/angajat și/sau stat), se poate argumenta că
42 A se vedea cu titlu de exemplu Decizia Curții Constituționale nr. 64/2015, publicat în M. Of. nr. 286
din 28.04.2015.
43 Publicată în M. Of. nr. 359 din 21 aprilie 2006 cu modificările și completările ulterioare, în prezent
abrogată.
44 A se vedea și Decizia nr. Curții Constituționale nr. 513/2006, publicată în M. Of. nr. 598 din 11 iulie
2006.
măsurile legislative transpuse prin OUG 79/2017 sunt neconstituționale,

contravenind dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală.
Astfel, în absența finanțării colective, nu se mai poate vorbi despre solidaritate, ci

despre „solitudine”, în acest caz salariatul putând cere să se transforme formula de
calcul a pensiei pe sistemul privat de capitalizare, întrucât din contribuția de asigurări
sociale nu se justifică susținerea financiară a pensiilor altor persoane (i.e. principiul
repartiției) .
Formula triadică angajator-angajat-stat care definește sistemul de asigurări sociale și

concretizează rolul statului ca finanțator și garant al sistemului de securitate socială
este inseparabil legată, așa cum am arătat în cele ce preced, de asumarea prin legea
fundamentală al caracterului de stat social al României.
Unica alternativă, consonantă și cu dispozițiile Cartei sociale europene în materie, ar

fi preluarea în întregime a sarcinii finanțării pensiilor de către stat (sistem de
fiscalizare, cu abandonarea celui al cotizațiilor profesionale).
Suplimentar față de cele de mai sus, sunt de amintit și dispozițiile art. 70 pct. 1 și 2
din Codul european de securitate socială, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964,
intrat în vigoare la 17 martie 1968 și ratificat de România prin Legea nr. 116/200945,
potrivit cărora „Costul prestaţiilor acordate conform prezentului cod şi cheltuielile de
administrare a acestor prestaţii trebuie să fie finanţate în mod colectiv, prin cotizaţii şi
impozite sau prin ambele modalităţi, astfel încât să se evite ca persoanele cu resurse
reduse să suporte o contribuţie prea mare şi care să ţină cont de situaţia economică a
părţii contractante şi a categoriilor de persoane protejate.
Totalul cotizaţiilor de asigurare care intră în obligaţia salariaţilor protejaţi nu
trebuie să depăsească 50% din totalul resurselor alocate protecţiei salariaţilor,
soţiilor şi copiilor lor. Pentru a stabili dacă această condiţie este îndeplinită, toate
prestaţiile acordate de o parte contractantă care aplică prezentul cod vor putea fi
considerate împreună, cu excepţia prestaţiilor familiale şi a prestaţiilor în caz de
accidente de muncă şi de boli profesionale, dacă acestea din urmă sunt acordate de o
ramură specială.”
În interpretarea prevederilor sus-amintite 46 , s-a arătat că „partea contractantă 47

trebuie să se asigure că impozitarea sau contribuțiile trebuie stabilite la un nivel care
să „evite îngreunarea situației pentru persoanele cu resurse reduse", fapt ce
accentuează elementul de solidaritate al idealului de finanțare colectivă.”
45 Publicat în M. Of. 331 din data de 19.05.2009.
46 European Code of Social Security. A short guide, Council of Europe Publishing, 2002, p. 71, disponibil
la https://www.coe.int/t/dg3/socialpolicies/source/socialsecurity/shortguide_en.pdf
(consultat la data de 14.11.2017).
47 Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Codului de Securitate Socială
De asemenea, Codul impune stabilirea unor standarde minime privind distribuirea

responsabilității de finanțare între angajatori și angajați. Totodată, „Codul prevede
obligația părții contractante de a accepta răspunderea generală pentru plata
prestațiilor și menținerea echilibrului financiar al sistemelor lor de securitate socială.
Întrucât „contribuțiile de asigurări sociale ale angajatorilor sunt deseori văzute ca niște
costuri ascunse ale forței de muncă și există temerea că statele vor reduce contribuțiile
angajatorilor și vor crește contribuțiile angajaților pentru a fi mai competitive pe piața
internațională. Din acest motiv, Codul prevede că angajații nu trebuie să plătească
mai mult de 50% din totalul resurselor de finanțare necesare pentru fiecare sau
toate contingentele 48, cu excepția prestațiilor familiale și a prestațiilor pentru
accidente de muncă.”
Or, prin stabilirea obligației de plată a contribuțiilor de asigurări sociale, respectiv de

asigurări sociale de sănătate exclusiv în sarcina angajaților, reiese fără echivoc că
România și-a încălcat obligațiile asumate prin tratate internaționale, cu nesocotirea
prevederilor art. 20 din Constituție.
48 Contingent – componenta a sistemului de securitate socială

IV SISTEMUL PUBLIC DE PENSII
IV.1 PRINCIPIILE SISTEMULUI PUBLIC DE PENSII (ART. 2)

1. Principiul unicităţii - potrivit căruia statul organizează și garantează sistemul
public de pensii bazat pe aceleași norme de drept, pentru toţi participanţii la
sistem.
2. Principiul egalităţii - prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul
public de pensii, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în
ceea ce priveşte drepturile și obligaţiile prevăzute de lege.
3. Principiul solidarităţii sociale - conform căruia participanţii la sistemul public
îşi asumă reciproc obligaţii și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea
sau inlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege.
Exemplu: anumite categorii (asimilate) care nu contribuie la sistem, dar care sunt
considerate ca având stagiu de cotizare (art. 49 din Legea nr. 263/2010).
4. Principiul obligativităţii - potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform
legii, obligaţia de a participa la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări
sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor. Destinatarii
reglementaţi : asiguraţii și contribuabilii angajatori.
5. Principiul contributivităţii - conform căruia fondurile de asigurări sociale se
constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice și juridice,
participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale
cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale datorate / plătite;
6. Principiul repartiţiei - pe baza căruia fondurile realizate se redistribuie pentru
plata obligaţiilor ce revin sistemului public în acel moment, conform legii;
7. Principiul autonomiei - bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului
public de pensii, conform legii. În prezent, sistemul funcţionează independent de
orice alte instituţii, fiind administrat de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP).
8. Principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
9. Principiul incesibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total
sau parţial.
IV.2 CATEGORII DE PERSOANE ASIGURATE – REGULAMENTUL NR. 883/2004()

 În sistemul public de pensii din România, pot avea calitatea de asigurați cetățenii
români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii,
domiciliul sau reședința pe teritoriul României49.
 De asemenea, pot fi asigurați ai sistemului public de pensii și cetățenii români,
cetățenii altor state și apatrizii care nu au domiciliul sau reședința pe teritoriul
României, în condițiile prevăzute de instrumentele juridice cu caracter
internațional la care România este parte.
49 Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

 În această materie sunt relevante prevederile Regulamentului (CE) nr. 883/2004

al Parlamentului European și al Consiliului 50, care conțin reguli de coordonare a
sistemelor de securitate socială, în funcție de care se poate determina legislația
aplicabilă persoanelor care își exercită dreptul la liberă circulație pe teritoriul
Uniunii Europene.
 Mai mult, regulile de coordonare garantează dreptul persoanelor care se
deplasează pe teritoriul Uniunii Europene, precum și persoanelor aflate în
întreținere și urmașilor acestora, la păstrarea drepturilor și avantajelor dobândite
și în curs de a fi dobândite51. Conform art. 6 din Regulamentul nr. 883/2004/CE,
instituția competentă a unui stat membru a cărui legislație condiționează
dobândirea, menținerea, durata sau recuperarea dreptului la prestații de
realizarea perioadelor de asigurare, este ținută să ia în considerare perioadele de
asigurare, realizate în temeiul legislației altui stat membru.
 Cetățenii români, cetățenii altor state sau apatrizii care nu sunt acoperiți de
prevederile Regulamentului nr. 883/2004/CE pot dobândi calitatea de asigurat în
sistemul de pensii din România în condițiile prevăzute de alte instrumente
juridice cu caracter internațional la care România este parte.
 Utilizând o formulare normativă similară cu cea cuprinsă în Regulamentul nr.
883/2004/CE, și Legea nr. 263/2010 consacră principiul totalizării perioadelor
de asigurare, stabilind52 că la determinarea drepturilor de asigurări sociale „se
iau în considerare stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii din
România, precum și perioadele de asigurare realizate sau recunoscute ca atare în
alte țări, în condițiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter
internațional la care România este parte”.
 În plus, beneficiarii prestațiilor de asigurare socială care nu au domiciliul sau
reședința pe teritoriul României, pot opta pentru transferul acestora în
străinătate.53
 În sistemul public de pensii din România, există două categorii de persoane
asigurate, și anume persoanele care sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii,
și persoanele care se pot asigura prin încheierea unui contract de asigurare
socială.
IV.3 PERSOANELE ASIGURATE OBLIGATORIU , PRIN EFECTUL LEGII (ART 6 ALIN. (1)
DIN LEGEA NR. 263/2010)
IV.3.1 SALARIAŢII ŞI PERSOANELE ASIMILATE ACESTORA

 Persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de
muncă;
 Funcţionarii publici;
50 Regulamentul nr. 883/2004/CE privind coodonarea sistemelor de securitate socială, publicat în J. O.

L 166 din 30 aprilie 2004.
51Considerentul (13) din Regulamentul nr. 883/2004/CE privind coodonarea sistemelor de securitate
socială.
52 Art. 19 din Legea nr. 263/2010.
53 Art. 111 alin.(1) din Legea nr. 263/2010.
 Alte persoane care realizează venituri asimilate salariilor pentru care

se datorează contribuţie de asigurări sociale (e.g.: administratori,
manageri, directori), potrivit prevederilor Codului fiscal.
IV.3.2 PERSOANELE CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ÎN FUNCŢII ELECTIVE SAU CARE SUNT
NUMITE ÎN CADRUL AUTORITĂŢII EXECUTIVE , LEGISLATIVE ORI JUDECĂTOREŞTI , PE
DURATA MANDATULUI PRECUM ȘI MEMBRII COOPERATORI DINTR -O ORGANIZAŢIE A
COOPERAŢIEI MEŞTEŞUGĂREŞTI
IV.3.3 PERSOANELE CARE BENEFICIAZĂ DE DREPTURI BĂNEŞTI LUNARE, CE SE ASIGURĂ DIN
BUGETUL ASIGURĂRILOR PENTRU ŞOMAJ , ÎN CONDIŢIILE LEGII , DENUMITE ÎN
CONTINUARE ŞOMERI
IV.3.4 PERSOANELE CARE REALIZEAZĂ VENITURI DIN ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE ŞI /SAU DIN
DREPTURI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ , PENTRU CARE SE DATOREAZĂ CONTRIBUŢIE
DE ASIGURĂRI SOCIALE
Persoanele care realizează venituri din activităţi independente, respectiv din drepturi
de proprietate intelectuală, pentru care se datorează contribuţie de asigurări sociale,
conform prevederilor Codului fiscal - i.e. acele persoane care obțin într-un an
calendaristic un venit brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară
(n.b.: pentru a dobândi calitatea de asigurați obligatoriu în sistemul public de pensii
nu este necesar ca în fiecare lună a anului calendaristic să obțină venituri cel puțin
egale cu salariul de bază minim brut pe țară, ci ca veniturile cumulate în cursul unui
an, împărțite la 12, să fie cel puțin egale cu salariul de bază minim brut pe țară.)
 Aceste persoane sunt obligate să se asigure pe baza declarației individuale de

asigurare54.
 Totuși, persoanele care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală,
sunt asigurate în baza declarației nominale de asigurare 55 (ceea ce înseamnă că
plata contribuțiilor se va realiza prin reținere la sursă, de către plătitorii de
venituri), dacă sunt întrunite următoarele condiții:
o Plătitorii de venit sunt persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia
de a conduce evidenţă contabilă;
 persoanele fizice care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală
pentru care impozitul se reţine la sursă:
54 Potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, declarația individuală de asigurare
reprezintă declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea veniturilor care reprezintă baza de
calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi
independente sau din drepturi de proprietate intelectuală pentru care există obligaţia depunerii
acesteia şi care constituie documentul pe baza căruia se stabileşte, în sistemul public de pensii, stagiul
de cotizare şi punctajul lunar, anual şi mediu anual.
55 Potrivit art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 263/2010, declarația nominală de asigurare reprezintă
declaraţia fiscală pe baza căreia se realizează declararea veniturilor care reprezintă baza lunară de
calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din salarii şi
asimilate salariilor, precum şi în cazul persoanelor care realizează venituri din drepturi de proprietate
intelectuală, altele decât cele prevăzute la lit. e), care constituie documentul pe baza căruia se stabileşte
stagiul de cotizare şi punctajul lunar, anual şi mediu anual.
o obţin de la un singur plătitor de venit venituri din drepturi de

proprietate intelectuală, iar nivelul net estimat al acestor venituri
este cel puţin egal cu 12 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul
pentru care se datorează contribuţia (în acest caz, plătitorul de venit are
obligaţia să calculeze, să reţină, să plătească contribuţia de asigurări
sociale);
o obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală din mai multe
surse (i.e. de la mai mulți plătitori de venit), iar veniturile nete
estimate a se realiza de la cel puţin un plătitor de venit sunt egale sau
mai mari decât nivelul a 12 salarii minime brute pe ţară în vigoare în
anul pentru care se datorează contribuţia. În acest caz, beneficiarul
veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală desemnează prin
contractul încheiat între părţi plătitorul de venit de la care venitul realizat
este cel puţin egal cu 12 salarii minime brute pe ţară, care va avea obligaţia
să calculeze, să reţină şi să plătească contribuţia.
În cazul în care nivelul venitului net din drepturi de proprietate
intelectuală estimat a se realiza pe fiecare sursă de venit este sub nivelul a
12 salarii minime brute pe ţară în vigoare în anul pentru care se datorează
contribuţia sau în situaţia în care venitul cumulat din aceste surse (iar nu
cele obținute de la un singur plătitor de venit) este cel puţin egal cu 12
salarii minime brute pe ţară, regulile de mai sus nu se aplică.
Nota bene:
 Venitul lunar asigurat pentru persoanele care desfășoară activități
independente nu poate fi mai mic decât suma reprezentând salariul de
bază minim brut pe țară.
 Nu sunt obligate să depună declarația individuală de asigurare
persoanele care desfășoară activități independente dacă beneficiază de
una din categoriile de pensii prevăzute de Legea nr. 263/2010 sau sunt
asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale (e.g.: avocații).
 De asemenea, persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi
asimilate salariilor nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru
veniturile obținute din drepturi de proprietate intelectuală.
 Contribuţia pentru pensii este de 25%, aplicabilă unui venit ales de
către contribuabil, cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară.
OBSERVAȚII
 Persoanele fizice sau juridice la care își desfășoară activitatea asigurații (i.e.
angajatorii și persoanele asimilate acestora) și instituțiile care efectuează plata
drepturilor de șomaj sunt obligate să întocmească și să depună declarația
nominală de asigurare (art. 7 din Legea nr. 263/2010), pe care o vor depune la
organul fiscal central.
IV.4 PERSOANE ASIGURATE FACULTATIV

 În prezent, orice persoană fizică se poate asigura pe bază de contract cu Casa

Teritorială de Pensii Publice, în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau
reședința, în vederea obținerii unei pensii pentru limită de vârstă, iar raporturile
de asigurare vor fi reglementate de contractul respectiv.
 Contractul astfel încheiat se numește contract de asigurare socială. Acesta trebuie
să îmbrace forma scrisă și produce efecte de la data înregistrării sale la casa
teritorială de pensii (art. 12 din Legea nr. 263/2010).
 Contractul de asigurare socială se reziliază din iniţiativa casei teritoriale de pensii,
în cazul neplăţii contribuţiei de asigurări sociale pentru o perioadă de 6 luni
consecutive.
 Astfel, se pot asigura:
 Persoanele care nu realizează venituri în una din formele menționate
pentru persoanele asigurate obligatoriu și care doresc să se asigure;
 Persoanele care realizează venituri într-una din formele de mai sus, dar
care doresc să-și completeze venitul asigurat;
 Avocații, personalul clerical și cel asimilat din cadrul cultelor
recunoscute prin lege, neintegrate în sistemul public.
 Venitul asigurat înscris în contractul de asigurare socială în baza căruia se

calculează contribuţia de asigurări sociale se modifică, din iniţiativa
asiguratorului, respectiv a casei teritoriale de pensii, prin notificarea
asiguratului, ori de câte ori venitul lunar asigurat este mai mic decât nivelul
minim prevăzut de lege
 Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale pentru asiguraţii voluntar
o constituie venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială, dar
nu mai puţin decât valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat
în plată.

IV.5 BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE

 Bugetul asigurărilor sociale de stat cuprinde veniturile și cheltuielile sistemului
public de pensii. CNPP înaintează anual Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale
propunerile pentru elaborarea proiectului legii bugetului asigurărilor sociale de
stat pentru partea de cheltuieli.
 CNPP are calitatea de creditor bugetar numai pentru veniturile bugetare pe care
le administrează, reprezentând contribuţii sociale datorate de persoanele fizice
asigurate pe bază de contract de asigurare socială, precum şi alte venituri ale
bugetului asigurărilor sociale de stat, conform legii.
 În cazul în care legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu a fost adoptată cu
cel puțin 3 zile înainte de expirarea exercițiului bugetar, se vor aplica în
continuare prevederile legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul
precedent, până la momentul adoptării noului buget.
 Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din următoarele surse:
 Contribuții de asigurări sociale, dobânzi și penalități de întârziere, precum
și din alte venituri;
 Sume alocate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului

asigurărilor sociale de stat, care se aprobă prin legile bugetare anuale.
Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale acoperă:
 Contravaloarea prestațiilor de asigurări sociale din sistemul public de
pensii;
 Cheltuielile privind organizarea și funcționarea sistemului public de
pensii;
 Finanțarea unor investiții proprii etc.
FONDUL DE REZERVĂ
 Fondul de rezervă se constituie prin prelevarea anuală a unui procent de până la
3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale, dacă sunt întrunite următoarele
condiții:
 Bugetul asigurărilor sociale de stat este excedentar;
 În anul în care se constituie fondul de rezervă nu sunt alocate sume de la
bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
 Anterior prelevării procentului de până la 3% din veniturile bugetului
asigurărilor sociale de stat, să fi fost acoperit deficitul din anii precedenți.
 Fondul de rezervă cumulat nu poate depăși nivelul cheltuielilor prevăzute pentru
anul bugetar respectiv. Acesta se utilizează pentru acoperirea prestațiilor de
asigurări sociale, în situații temeinic motivate, sau a altor cheltuieli ale sistemului
public de pensii, precum acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de
stat, ce au fost aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
 În cazul în care deficitul din anii precedenți și din anul curent al bugetului
asigurărilor sociale de stat nu a putut fi acoperit prin utilizarea fondului de
rezervă, acesta se finanțează din disponibilitățile contului curent general al
Trezoreriei Statului. Prin excepție, în situații motivate, pentru acoperirea
deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, după epuizarea fondului de
rezervă, veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat se completează cu sume
care se alocă de la bugetul de stat.
 Fondul de rezervă nu poate fi utilizat în primii 3 ani de la constituirea sa.
IV.6 STAGIUL DE COTIZARE

IV.6.1 DEFINIȚIE
 Sistemul public de pensii are la bază principiul contributivității. Astfel, dreptul la
pensie poate fi accesat doar dacă se îndeplinește condiția contribuției la un sistem
de asigurări sociale pentru o anumită perioadă de timp, perioadă care reprezintă
stagiu de cotizare.
 Constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care s-au datorat
contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și cea pentru
care asigurații care au încheiat contract de asigurare socială au datorat și au
plătit contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
IV.6.2 CALCULAREA STAGIULUI DE COTIZARE

 În prezent, stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru
care:
i. Fie s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii
(indiferent dacă s-a plătit sau nu contribuția); acest sistem de calcul se aplică
în cazul salariaților și persoanelor asimilate acestora, precum și persoanelor
care obțin venituri din activități independente sau din drepturi de
proprietate intelectuală (art. 6 pct. I, II, III, IV din Legea nr. 263/2010);
ii. Fie s-au datorat și plătit aceste contribuții (condiții cumulative); acest
sistem de calcul se aplică în cazul persoanelor care se asigură voluntar în
sistemul public de pensii.
iii. În situaţia asiguraţilor care obțin venituri din activități independente care
au depus declaraţia individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului
fiscal se constată că venitul net/brut anual realizat la sfârşitul anului este
mai mic decât 12 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată şi
aceştia au plătit contribuţie de asigurări sociale, stagiul de cotizare se
determină prin raportarea venitului la care s-a achitat contribuţia de
asigurări sociale la salariul minim brut pe ţară garantat în plată (prin
urmare, contribuția de asigurări sociale nu se restituie, iar aceștia vor avea
un stagiu de cotizare mai mic, întrucât nu au plătit contribuții cel puțin la
nivelul salariului de bază minim brut pe țară).
IV.6.3 PERIOADELE ASIMILATE STAGIULUI DE COTIZARE

 Legea prevede și anumite situații când, deși nu se plătesc contribuții, respectivele
perioade se iau în considerare la calculul stagiului de cotizare („perioade
asimilate”).
 Reglementarea anterioară viza concediile și indemnizația de maternitate,
concediile și indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă, precum și
concediile și indemnizaţiile pentru creșterea copilului și îngrijirea copilului
bolnav.
 În prezent, Legea nr. 263/2010 califică perioadele în care asigurații au beneficiat
de indemnizații de asigurări sociale acordate potrivit legii, concediu pentru
incapacitate temporara de munca cauzată de accident de muncă și boli
profesionale, concediu pentru creșterea copilului drept perioade asimilate numai
raportat la momentul în care acestea erau asimilate expres stagiului de cotizare.
IV.6.3.1 P ERIOADA ÎN CARE ASIGURAȚII AU BENEFICIAT DE PENSIE DE INVALIDITATE

 La stabilirea punctajului lunar pentru perioadele în care asiguratul a beneficiat de
pensie de invaliditate se va lua în calcul cuantumul pensiei de invaliditate.
 De asemenea, în strânsă conexiune cu acest aspect, se impune a fi avut în vedere
faptul că în cazul asiguraților care beneficiază de pensie de invalidate de
gradul III și care, în aceeași perioadă, obțin venituri pentru care se datorează
contribuția de asigurări sociale, la calculul punctajului lunar al asiguraților în
discuție se iau în considerare, prin cumulare, aceste venituri și cele stabilite
pentru perioadele asimilate.
IV.6.3.2 P ERIOADA ÎN CARE ASIGURAȚII AU URMAT CURSURILE DE ZI ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

UNIVERSITAR ORGANIZAT POTRIVIT LEGII , PE DURATA NORMALĂ A STUDIILOR
RESPECTIVE , CU CONDIȚIA ABSOLVIRII ACESTORA CU DIPLOMĂ
 Intră în categoria învățământului universitar atât învățământul public cât și cel
particular, buget sau taxă, luându-se în considerare și doctoratul, spre deosebire
de sistemul anterior, când doctoratul erau considerate studii postuniversitare și
nu studii universitare normale.
 În cazul absolvirii mai multor instituții universitare, se asimilează ca stagiu de
cotizare o singură perioadă de studii, la alegerea asiguratului.
 La stabilirea punctajului lunar pentru perioadele în care asiguratul a urmat
cursurile la zi ale învățământului superior se va utiliza 25% din câștigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
IV.6.3.3 P ERIOADA ÎN CARE ASIGURAȚII AU SATISFACUT SERVICIUL MILITAR , CA MILITAR ÎN

TERMEN SAU MILITAR CU TERMEN REDUS , A FOST CONCENTRAT , MOBILIZAT SAU ÎN
PRIZONIERAT
 Perioada în care asiguratul a fost elev al unei școli militare/școli de agenți de
poliție sau student al unei instituții de învățământ din sistemul de apărare
națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor militare,
polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciare, cu excepția liceului militar.
 La stabilirea punctajului lunar pentru aceste perioade se va utiliza 25% din
câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor
sociale de stat.
IV.6.3.4 P ERIOADA ÎN CARE , ÎNCEPÂND CU DATA DE 1 IANUARIE 2006, ASIGURATUL A

BENEFICIAT DE CONCEDIU PENTRU CREȘTEREA COPILULUI ÎN VÂRSTĂ DE PÂNĂ LA 1 AN ,
2 ANI SAU 3 ANI ÎN CAZUL COPILULUI CU HANDICAP .
 La stabilirea punctajului lunar pentru perioadele în care asiguratul a beneficiat de
concediu pentru creșterea copilului se va utiliza 25% din câștigul salarial mediu
brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
OBSERVAȚIE
1. Perioadele menționate mai sus sunt asimilate stagiului de cotizare dacă în acest
timp, persoanele în cauză nu au realizat stagii de cotizare prin plata de contribuții
(sau datorarea lor).
2. Perioadele asimilate, în care asiguratul (i) a urmat cursurile la zi ale
învățământului superior, a beneficiat de pensie de invaliditate, a satisfăcut stagiul
militar, nu sunt luate în calcul pentru obținerea pensiei anticipate sau a pensiei
anticipate parțiale.
IV.6.4 EVIDENȚA STAGIULUI DE COTIZARE

 Evidenta drepturilor și obligatiilor de asigurări sociale se realizează pe baza

codului numeric personal al asiguratului.
IV.7 CONTRIBUABILII
În sistemul public de pensii, au calitatea de contribuabili (i.e. persoanele care plătesc
contribuția de asigurări sociale) următoarele categorii:
a. Asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale;
b. Angajatorii;
c. Persoanele juridice la care își desfășoară activitatea persoanele asimilate
salariaților;
d. Agentia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă care administrează
bugetul asigurărilor pentru șomaj;
e. Persoanele care nu se află într-un raport de angajare și sunt asigurate
obligatoriu (desfășoară activități independente) sau care încheie contract
de asigurare socială.
IV.8 CONTRIBUȚIA DE ASIGURĂRI SOCIALE

IV.8.1 MODALITATEA DE STABILIRE A CONTRIBUȚIEI DE ASIGURĂRI SOCIALE
 Cotele de contribuție se stabilesc diferențiat, în funcție de condițiile de muncă:
1. Condiții normale;
2. Condiții deosebite;
3. Condiții speciale.
 Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt prevăzute în Codul fiscal.
IV.8.1.1 C ONDIȚII DEOSEBITE :

 Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă unde gradul de expunere la
factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii
publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la
îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe
asupra sănătății și securității în muncă a asiguraților.
 Condițiile deosebite de muncă sunt stabilite în baza criteriilor și metodologiei
prevăzute de legislația în vigoare la data încadrarii acestora.
 Condițiile deosebite dau dreptul la:
i. Sporuri la salariu;
ii. Echipamente de protecție;
iii. Pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.
IV.8.1.2 C ONDIȚII SPECIALE

 Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă unde gradul de expunere la
factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii
publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în
timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu
consecințe asupra sănătății și securității în muncă a asiguraților.
 Legea enumeră expres categoriile de locuri de muncă în condiții speciale:
 În unitățile miniere – pentru personalul care își desfășoară activitatea în
subteran cel puțin 50% din timpul normal de lucru în luna respectivă;
 Activități de cercetare, explorare, exploatare, prelucrare a materiilor prime
nucleare în zonele I și II de expunere la radiații;
 Activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței
naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat;
 Aviația civilă – pentru personalul navigant prevăzut în Anexa la Lege (piloți,
instructori de zbor, insoțitori de zbor etc);
 Activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în Anexa la lege –
clovni și acrobați, cântareții de operă și operetă, cei care suflă în cadrul
orchestrei, etc;
 Anumite activități și unități prevăzute în Anexele legii – acestea sunt supuse
periodic, din 2 în 2 ani, procedurii de reevaluare a încadrarii în condiții
speciale. Procedura de reevaluare se stabilește prin hotărâre a Guvernului.
Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în
care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în
concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă
cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în
astfel de condiții de muncă.
IV.8.2 SARCINA SUPORTĂRII CONTRIBUȚIEI DE ASIGURĂRI SOCIALE

 În anul 2020, cotele de contribuţie de asigurări sociale sunt:
 25% pentru condiţii normale de muncă, datorată exclusiv de către asigurat;
 29% pentru condiţii deosebite de muncă, din care, 4% reprezintă contribuţia
datorată de angajator, aferentă condițiilor deosebite de muncă;
 33% pentru condiţii speciale de muncă 8% reprezintă pentru contribuţia
datorată de angajator, corespunzătoare condițiilor speciale de muncă în care
sunt încadrați asigurații.
 Prin urmare, contribuţia de asigurări sociale datorată de angajator reprezintă
diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite
diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă, şi nivelul cotei contribuţiei de
asigurări sociale pentru condiții normale de muncă.
Calculul și plata contribuției datorată atât de asigurat, cât și de angajator, se

realizează lunar de către angajator.
 În cazul ȘOMERILOR, contribuția se datorează și se plătește de către instituţia care
administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite
pentru condiții normale de muncă.
 Baza de calcul a contribuției este reprezentată de cuantumul drepturilor ce se

suportă din bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj. În situaţia în care totalul
veniturilor prevăzute este mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial
mediu brut, contribuţia de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon.
Câştigul salarial mediu brut este cel utilizat la fundamentarea bugetului
asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat.
În cazul PERSOANELOR CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA ÎN MOD
INDEPENDENT ȘI AL PERSOANELOR ASIGURATE PE BAZĂ DE CONTRACT DE
ASIGURARE , contribuția se datorează și se plătește de către asigurat, la nivelul
cotei de contribuție corespunzătoare condițiilor normale de muncă. Plata
contribuției de către persoanele asigurate pe bază de contract de asigurare se
poate face și anticipat, pe o perioadă de 12 luni (pentru cei care obțin venituri din
drepturi de proprietate intelectuală, a se vedea pct. VI.3.4. de mai sus).
Categoria de Condiții normale Condiții Condiții speciale

asigurați deosebite
I (Salariați și 25%, datorată de 29%, din care: 33%, din care:
persoane salariați și persoane Contribuția Contribuția
asimilate) asimilate acestora salariatului – 25% salariatului – 25%
Contribuția Contribuția
datorată de datorată de
angajator: angajator:
4% 8%
Contribuția se reține din câștigul lunar brut realizat din activități
dependente (din care 3,75% este direcționat, ca regulă, la
asigurările private) și se plătește de către angajator.
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de
asiguraţii din această categorie şi de angajatorii acestora se fac
lunar de către angajatori. Angajatorul calculează și virează lunar,
la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia,
contribuția de asigurări sociale pe care o datorează bugetului
asigurărilor sociale de stat împreună cu contribuțiile individuale
reținute de la asigurați.
II (Someri) Regula: cota unică: 25%,
Cota de contribuție se aplică asupra cuantumului drepturilor
bănești lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru
șomaj.
Calculul și plata se efectuează lunar de către instituţia care
administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj (ANOFM).
IV.8.3 PLATA CONTRIBUȚIILOR DE ASIGURĂRI SOCIALE

 Angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale.
 Perioadele în care persoanele asigurate pe bază de contract de asigurare nu au
achitat contribuţia de asigurări sociale datorată nu se valorifică la stabilirea
pensiilor până la achitarea acesteia, inclusiv a dobânzilor şi penalităţilor aferente.
IV.9 PRESTAȚIILE CE SE ACORDĂ ÎN SISTEMUL PUBLIC DE PENSII
În sistemul public, prestațiile de asigurări sociale reprezintă venituri de înlocuire

pentru pierderea totală sau parțială a veniturilor asigurate, ca urmare a bătrâneții,
invalidității sau decesului.
Prestațiile de asigurări sociale se acordă sub formă de pensii, ajutoare și alte tipuri de
prestații prevăzute de lege, și anume:
1. Pensia pentru limită de vârstă;
2. Pensia anticipată;
3. Pensia anticipată parțială;
4. Pensia de urmaș;
5. Pensia de invaliditate;
6. Ajutorul de deces.
IV.10 PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ
Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la

data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de
cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru

femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de
pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010.
Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare,
conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010.
Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare,
conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 din Legea nr. 263/2010.
Comentariu
Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la

data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim
de cotizare, după caz, prevăzute de lege.
IV.10.1 CONDIȚII DE ACORDARE

VÂRSTA STANDARD DE PENSIONARE
 Vârsta standard de pensionare este de 63 de ani pentru femei și 65 de ani
pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza prin
creștere a vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în
anexa la Legea nr. 263/2010.
 Prevederile legale care stabilesc vârste standard de pensionare diferite pentru
femei și bărbați au fost atacate în repetate rânduri la Curtea Constituțională56, pe
motiv că încalcă principiul egalității în fața legii, consacrat în art. 16 din
Constituția României, contravenind totodată și dispozițiilor cuprinse în Directiva
2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind punerea în
aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi
şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă57.
 Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate, statuând că
legea fundamentală are în vedere numai discriminările prohibite, nu și pe cele
admisibile, al căror scop este acela de a realiza „o justiție distributivă, pentru a
anula sau pentru a diminua inegalităţile obiective”.
 Referitor la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia
reglementarea unor vârste diferite de pensionare contravine Directivei 2006/54
CE, instanța constituțională a arătat că dispozițiile acesteia (n.n. ale Directivei) se
aplică doar sistemelor profesionale de securitate socială, în timp ce sistemele
legale de securitate socială sunt reglementate prin Directiva Consiliului 79/7/CEE
privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi
femei în domeniul securităţii sociale58, care permite statelor membre să excludă
din domeniul său de aplicare stabilirea vârstei de pensionare în scopul acordării
pensiei pentru limită de vârstă şi posibilele consecinţe ale acesteia pentru alte
prestaţii.
 Apreciem că prevederile legale cuprinse în Legea nr. 263/2010, care stabilesc
vârste diferite de pensionare pentru bărbați și femei, încalcă principiul
constituțional al egalității în fața legii, mai ales în condițiile în care stagiul minim
și cel complet de cotizare sunt identice, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.
 Astfel, deși fixarea unor vârste diferite de pensionare pentru bărbați și femei a
avut drept scop declarat favorizarea femeilor, ale căror responsabilități familiale
sunt, de regulă, mai mari prin comparație cu cele ale bărbaților, în fapt,
reglementarea în discuție creează o situație mai dezavantajoasă femeilor, care
sunt obligate să se încadreze în muncă cu 2 ani mai devreme decât bărbații pentru
a realiza stagiul minim sau complet de cotizare.
56 E.g.: Decizia Curții Constituționale nr. 888/2006 publicată în M. Of. nr. 54 din 24 ianuarie 2007;
Decizia Curții Constituționale nr. 93/2008 publicată în M. Of. nr. 154 din 28 februarie 2008.
57 Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților europene L 204 din 26 iulie 2006.
58 Publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților europene L 6 din 10 ianuarie 1979.
 Așa fiind, considerăm că în măsura în care legiuitorul ar fi dorit să asigure o

protecție sporită femeilor, ar fi trebuit să adopte alte tipuri de măsuri, precum (i)
reducerea atât a vârstei standard de pensionare, cât și a stagiului minim, respectiv
complet de cotizare sau (ii) egalizarea vârstelor de pensionare, cu acordarea
dreptului femeilor de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă anterior
împlinirii vârstei standard de pensionare ( de exemplu, la împlinirea vârstei de 63
de ani, în condițiile în care vârsta standard de pensionare este de 65 de ani), sub
condiția realizării stagiului minim de cotizare.
 În acest context, este de amintit că instanța constituțională a admis, pe 5 iunie
2018, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.56 alin.(1) lit. c) teza
întâ i din Legea nr.53/2003 - Codul muncii ș i a constatat că acestea sunt
constituționale în mă sura în care sintagma „condiții de vâ rstă standard” este
interpretată în sensul în care nu exclude posibilitatea femeii de a solicita
continuarea execută rii contractului individual de muncă , în condiții identice cu
bă rbatul, respectiv pâ nă la împlinirea vâ rstei de 65 de ani.
STAGIUL MINIM DE COTIZARE

 Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât și pentru bărbați este de 15 ani.
Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza conform
eșalonarii prevăzute în anexa la Legea nr. 263/2010.
STAGIUL COMPLET DE COTIZARE

 Legea reglementează și stagiul complet de cotizare, care dă dreptul asiguratului
la reducerea vârstei standard de pensionare, în anumite condiții prevăzute
de lege
 Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru
bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza conform eșalonării
prevăzute în anexa la Legea nr. 263/2010.
REDUCEREA VÂRSTEI STANDARD DE PENSIONARE

 Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie
pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
 Pensia pentru limita de vârstă poate fi obținută și în alte condiții decât cele
prevăzute mai sus referitor la vârsta standard de pensionare, în următoarele
situații:
1. Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de
handicap, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea
stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare, astfel (art 58 din
Legea nr. 263/2010)59:
59Prin Decizia nr. 632/2018, publicată în M. Of. nr. 995 din 26.11.2018, Curtea Constituțională a
admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „preexistent calității de asigurat”
cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice este
neconstituțională.
 Cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel

puțin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap
grav;
 Cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel
puțin două treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap
accentuat;
 Cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat
stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.
2. Asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent
de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet
de cotizare prevăzut de lege.
3. Asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat
activitatea integral sau parțial în grupa I de muncă, potrivit legislației
anterioare datei de 1 aprilie 2001, în condiții de muncă deosebite,
speciale au dreptul la pensie pentru limită de vârsta, cu reducerea vârstelor
standard de pensionare, conform tabelelor prevăzute de lege (a se vedea art.
55 din Legea nr. 263/2010).
4. Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții
speciale din unitățile miniere60 și care au realizat un stagiu de cotizare de
cel puțin 20 ani în aceste condiții speciale sau 15 ani, în cazul în care
activitatea minieră încetează ca urmare a obligaţiilor pe care şi le asumă
statul român în negocierile cu Comisia Europeană, pentru care
reducerea vârstei standard de pensionare este de 20 de ani, beneficiază
de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei de pensionare cu 20 de
ani. Vârsta astfel redusă nu poate fi mai mică de 45 ani.
Nota bene: Stagiul complet de cotizare pentru aceste persoane este de 20 de
ani.
5. Salariații care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale în activități
artistice și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani,
beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu o reducere de 15 ani a
vârstelor de pensionare. Vârsta astfel redusă nu poate fi mai mică de 50 de ani,
cu excepția balerinilor și acrobaților pentru care vârsta de pensionare nu
poate fi mai mică de 40 de ani pentru femei și 45 de ani pentru bărbați.
Nota bene: Stagiul complet de cotizare pentru aceste persoane este de 30 de
ani, pentru persoanele care au realizat cel puţin 20 de ani în locuri de muncă
menționate mai sus.
6. Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în activitățile de
cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime
În motivarea soluției, Curtea Constituțională a statuat că sintagma „preexistent calității de asigurat”

cuprinsă în art. 58 din Legea nr. 263/2010 încalcă articolul 16 alin. (1) din Constituție referitor la
egalitatea în fața legii și a autorităților publice, întrucât nu permite și persoanelor care au realizat un
stagiu de cotizare în condiții de handicap ulterior calității de asigurat să beneficieze de reducerea
vârstelor standard de pensionare, în funcție de gradul de handicap.
60 Pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de
lucru într-o lună.

nucleare și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona

I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații
beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Nota bene: Stagiul complet de cotizare pentru aceste persoane este de 15 ani,
în cazul celor care au desfășurat activitate în zona I de expunere la radiații,
respectiv de 17 ani, în cazul celor care au desfășurat activitate în zona a II-a de
expunere la radiații.
7. De asemenea, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea
vârstei standard de pensionare cu 20 de ani, persoanele care au realizat un
stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în activităţi miniere, în subteran, în
domeniul prospecţiunii, explorării, dezvoltării, exploatării, preparării sau
prelucrării, concentrării, conservării şi închiderii minelor, din cadrul unităţilor
de prospecţiuni şi explorări geologice. Vârsta standard de pensionare redusă
nu poate fi mai mică de 45 de ani. Stagiul complet de cotizare utilizat la
determinarea punctajului mediu anual pentru această categorie de persoane
este de 20 de ani.
IV.10.1.1 O BSERVAȚII CU PRIVIRE LA MAJORAREA PUNCTAJELOR LUNARE 61

1. Art. 100 din Legea nr. 263/2010
Potrivit art. 100 din Legea nr. 263/2010, „Persoanele care au desfăşurat activităţi în
locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare
datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate
în condiţii deosebite sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de majorarea
punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:
a)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa
a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de
muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit legii;
b)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa
I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau în locuri de muncă
încadrate în condiţii speciale, potrivit legii.”
 În acest context, trebuie precizat faptul că art. 100 se aplică numai pentru viitor,
respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 62. Soluția se impune,
întrucât textul de lege menționat este cuprins în corpul normativ al legii ca
dispoziție nouă, și nu în cadrul Capitolului IX – Dispoziții tranzitorii - din
Legea nr. 263/201063 .
61 Prezenta secțiune este preluată din studiul publicat în Curierul Judiciar nr. 2/2015: Alexandru
Athanasiu, Ana-Maria Vlăsceanu, Unele considerații în legătură cu interpretarea art. 169 și art. 100 din
Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în Curierul Judiciar nr. 2/2015, p. 83-87.
62 Publicată în M. Of. nr. 852 din 20.12.2010 cu modificările și completările ulterioare.
63 Art. 54 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, republicată în M. Of. nr. 260 din 21.04.2010 stabilește următoarele: „(1) Dispoziţiile
tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul
vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.”
C ÂMPUL DE APLICARE AL ART . 100 DIN L EGEA NR . 263/2010
 În lumina dispozițiilor Legii nr. 263/2010, art. 100 se aplică:

 Persoanelor care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în
grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie
2001;
 Persoanelor care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în
condiții deosebite, condiții speciale64.
M ODUL DE APLICARE AL ART . 100 DIN L EGEA NR . 263/2010
 Persoanele cărora le sunt aplicabile prevederile art. 100 din Legea nr.
263/2010 beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele
respective, după cum urmează:
a) cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate
în grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001,
sau în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite, potrivit Legii nr.
263/2010;
b) cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate
în grupa I de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau
în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale, potrivit Legii nr. 263/2010;
Totoddată, art 1691 din Legea nr. 263/2010 prevede că și pensionarii sistemului
public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei
anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă
încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei
de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii
deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, beneficiază de o creştere a
punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a)cu 50% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă
încadrate în grupa I de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii speciale;
b)cu 25% pentru perioadele în care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă
încadrate în grupa a II-a de muncă sau în locuri de muncă încadrate în condiţii
deosebite.
Prevederile sus-menționate se aplică pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au
deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi care, conform prevederilor legale în
vigoare, nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale conform Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr.
154/2009, Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 782 din
(2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două
reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite
retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.”
64 Reglementate atât prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de
asigurări sociale, publicată în M. Of. nr. 140 din 1.04.2000 cu modificările și completările ulterioare, în
prezent abrogată, cât și prin Legea nr. 263/2010.
Legea nr. 19/2000, de prevederile art. 169 din lege, precum şi de majorarea
punctajului pentru perioadele realizate în condiţii speciale după data de 1 aprilie
2001
OBSERVAȚII
 Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare atât în condiţii deosebite, cât şi în
condiţii speciale sau în alte condiții de muncă prevăzute de Legea nr. 263/2010
beneficiază, cumulativ, de reducerea vârstelor standard de pensionare,
corespunzătoare fiecărei situaţii, fără ca reducerea totală să depăşească 13 ani.
Vârstele de pensionare astfel reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei
și de 52 de ani pentru bărbați.
 În situaţia (i) persoanelor care au prestat activitatea în condiții speciale de muncă,
menționate mai sus; (ii) persoanelor care au prestat activitatea în condiții de
handicap preexistent calității de asigurat; (iii) nevăzătorilor, la stabilirea
punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete
prevăzute de lege pentru fiecare dintre situațiile la care am făcut referire (a se
vedea supra).
 În cazul persoanelor care realizează stagii de cotizare în mai multe situaţii, pentru
care legea prevede stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu anual se
determină prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător
stagiilor complete de cotizare prevăzute de lege, pentru fiecare dintre situaţiile
respective.
 De asemenea, pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 care

reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiţii deosebite sau în
condiţii speciale se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă, care
constituie stagii de cotizare în condiţii normale, după cum urmează:
o 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii deosebite de muncă;
o 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiţii speciale de munc
CUMULUL PENSIEI CU ALTE VENITURI DIN ACTIVITĂȚI PROFESIONALE

 Potrivit legii, asigurații care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă pot
cumula pensia cu veniturile obținute din activități profesionale pentru care
asigurarea este obligatorie.
IV.11 PENSIA ANTICIPATĂ

IV.11.1 BENEFICIARI
 Se poate acorda asiguraților care au depășit stagiul complet de cotizare cu cel
puțin 8 ani și care mai au cel mult 5 ani până la împlinirea vârstei standard de
pensionare.
 La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în
vedere perioadele asimilate, în care asigurații (i) au urmat cursurile la zi ale
invățământului universitar sau (ii) în care au satisfacut serviciul militar; (iii) au
beneficiat de pensie de invaliditate sau (iii) au fost elevi al unei şcoli militare/şcoli
de agenţi de poliţie sau studenți ai unei instituţii de învăţământ din sistemul de

apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul
administraţiei penitenciare.
IV.11.2 CUANTUM
Cuantumul pensiei anticipate se stabilește în aceleași condiții ca cel al pensiei pentru
limita de vârstă.
TRECEREA LA PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ
 La data îndeplinirii condițiilor pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă,
pensia anticipată se transformă din oficiu în pensie pentru limită de vârstă şi se
recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de
cotizare realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate.
IV.12 PENSIA ANTICIPATĂ PARȚIALĂ

IV.12.1 BENEFICIARI
 Se poate acorda asiguraților care (i) au realizat stagiul complet de cotizare
precum și (ii) celor care au depășit stagiul complet cu până la 8 ani, dacă mai au
cel mult 5 ani până la împlinirea vârstei standard de pensionare.
 La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în
vedere perioadele asimilate, în care asigurații (i) au urmat cursurile la zi ale
invățământului universitar sau (ii) în care au satisfacut serviciul militar; (iii) au
beneficiat de pensie de invaliditate sau (iii) au fost elevi al unei şcoli militare/şcoli
de agenţi de poliţie sau studenți ai unei instituţii de învăţământ din sistemul de
apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
administraţiei penitenciare.
IV.12.2 CUANTUM
 Cuantumul pensiei anticipate parţiale se stabileşte din cuantumul pensiei pentru

limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat
şi cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform
tabelului de mai jos.
Perioada de cotizare realizată peste stagiul standard Procentul de diminuare pentru fiecare lună de anticipare
complet de cotizare prevăzut în anexa nr. 5 (%)
până la 1 an 0,50
peste 1 an 0,45
peste 2 ani 0,40
peste 3 ani 0,35
peste 4 ani 0,30
peste 5 ani 0,25
peste 6 ani 0,20
între 7 şi 8 ani 0,15
 Persoanele ale căror drepturi de pensie anticipată parţială s-au deschis în

perioada 1 ianuarie 2011-16 iulie 2016 beneficiază de recalcularea pensiei prin
aplicarea regulilor de mai sus
 Recalcularea se face la cererea persoanei interesate, iar drepturile de pensie
recalculate se cuvin şi se plătesc începând cu luna următoare înregistrării acesteia
la casa teritorială de pensii în evidenţele căreia se află dosarul de pensie al
solicitantului.
TRECEREA LA PENSIA PENTRU LIMITĂ DE VÂRSTĂ

pensia anticipată parțială se transformă din oficiu în pensie pentru limită de
vârstă şi se recalculează prin eliminarea diminuării prevăzute de lege şi prin
adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare
realizate în perioada de suspendare a plății pensiei anticipate parțiale.
IV.13 PENSIA DE URMAȘ

IV.13.1 BENEFICIARI
 Beneficiază de pensia de urmaș copiii și soțul supraviețuitor ai defunctului,
dacă acesta era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.
1. COPIII AU DREPTUL PENSIE DE URMAȘ ÎN URMĂTOARELE CONDIȚII :
(i) Până la vârsta de 16 ani;
(ii) Dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ potrivit legii,
până la terminarea lor, fără a depăși vârsta de 26 ani;
(iii) Pe toată durata invalidității de orice grad, dacă s-a ivit în perioada
în care aceștia se aflau într-una din situațiile de mai sus.
2. SOȚUL SUPRAVIEȚUITOR BENEFICIAZĂ DE PENSIE ÎN URMĂTOARELE
CONDIȚII :
(i) Pe tot timpul vieții, de la împlinirea vârstei standard de
pensionare, dacă durata căsătoriei a fost cel puțin de 15 ani (art
85 alin.(1) din Legea nr. 263/2010);
(ii) Pe tot timpul vieții, de la împlinirea vârstei standard de
pensionare, dacă durata căsătoriei a fost între 10-15 ani;
cuantumul se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună de căsătorie
în minus, respectiv cu 6% pentru fiecare an de căsătorie în minus
(art. 85 alin.(2) din Legea nr. 263/2010);
(iii) Indiferent de vârstă, pe perioada în care e invalid de gradul
I/II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 1 an (art 86 alin.(1)
din Legea nr. 263/2010);
(iv) Indiferent de vârstă și durata căsătoriei dacă decesul soțului
susținător a fost urmarea unui accident de muncă/boli
profesionale și dacă soțul supraviețuitor nu realizează venituri
lunare din activităţi dependente aflându-se în una dintre
situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct.
II, ori dacă acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor

sociale de stat.
(v) Indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul
soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă
sau a unei boli profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare
din activităţi dependente aflându-se în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, ori dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(vi) Soțul supraviețuitor care nu îndeplinește condițiile de mai
sus beneficiază de pensie de urmaș pe o perioadă de 6 luni de la
data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri
lunare din activităţi dependente aflându-se în una dintre situaţiile
prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, sau dacă
acestea sunt mai mici de 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(vii) Soțul supraviețuitor care are în îngrijire la data decesului
susținătorului unul sau mai mulți copii în vârstă de până la 7
ani beneficiază de pensie de urmaș până la data împlinirii de către
ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu
realizează venituri lunare din activităţi dependente aflându-
se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit.
a) şi b) sau pct. II, sau dacă acestea sunt mai mici de 35% din
câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat.
IV.13.2 BAZA DE CALCULUL A PENSIEI

Pensia se calculează din pensia persoanei decedate astfel:
(i) Din pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut
dreptul susținatorul decedat;
(ii) Din pensia de invaliditate de gr. I în cazul în care decesul a survenit înainte
de îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.
IV.13.3 CUANTUMUL PENSIEI

 Cuantumul pensiei se stabilește din aceste sume prin aplicarea unui procent
asupra punctajului mediu anual al susținătorului, astfel:
(i) Pentru 1 singur urmaș – 50%;
(ii) Pentru 2 urmași – 75%;
(iii) Pentru 3 sau mai mulți urmași – 100%.
DREPTUL DE OPȚIUNE AL URMAȘILOR

 Copiii şi soţul supravieţuitor care au dreptul la o pensie proprie şi îndeplinesc
condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după susţinătorul
decedat pot opta pentru cea mai avantajoasă pensie.
IV.14 PENSIA DE INVALIDITATE (ART. 83-93)

IV.14.1 BENEFICIARI
 Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care nu au împlinit vârsta standard
de pensionare prevăzută în anexa nr. 5 şi care şi-au pierdut total sau cel puţin
jumătate din capacitatea de muncă, din cauza::
1. Accidentelor de muncă și bolilor profesionale;
2. Neoplaziilor, schizofreniei și SIDA;
3. Bolilor obișnuite;
4. Accidentelor care nu au legătură cu munca.
 Au dreptul la pensie de invaliditate și elevii, ucenicii și studenții care și-au pierdut
total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de
muncă sau bolilor profesionale, survenite în timpul și din cauza practicii
profesionale.
 Persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei
din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie
1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii
invalidităţii din această cauză, au dreptul la pensie de invaliditate în aceleaşi
condiţii în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit
accidente de muncă.
Gradul de invaliditate
Pensia de invaliditate se acordă în raport de gradul de invaliditate. În raport cu gradul
de reducere a capacității de muncă, invaliditatea este:
1. De gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și a
capacității de autoîngrijire;
2. De gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu
păstrarea capacității de autoîngrijire;
3. De gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea
de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională,
corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.
 Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II și III de
invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
 Decizia de încadrare în grad se eliberează de medicul expert al asigurărilor
sociale, pe baza expertizei medicale. Decizia medicală asupra capacității de muncă
poate fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile medicale
de contestații. Contestația de soluționează în termen de 45 de zile de la
înregistrare și se comunică în termen de 5 zile de la data soluționării.
 Decizia comisiei medicale de contestații poate fi, la rândul ei, atacată la instanța
judecătorească, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
IV.14.2 STAGIUL DE COTIZARE

 Asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unui accident de
muncă, a unei boli profesionale, neoplaziilor, SIDA, schizofreniei, elevii, ucenicii
și studenții care și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de
muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în
timpul și din cauza practicii profesionale, persoanele care și-au pierdut total sau
cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a
participării la lupta pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 ori în legatură
cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, cei care au satisfăcut serviciul
militar ca militari în termen sau militari cu termen redus, pe durata legal stabilită,
au fost concentrați, mobilizați sau în prizonierat beneficiază de pensie de
invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat;
 Asigurații care și-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unei boli obișnuite
sau accident în afara muncii, beneficiază de pensie de invaliditate dacă
îndeplinesc, în condițiile legii, stagiu de cotizare.
STABILIREA PENSIEI – STAGIUL POTENȚIAL

 În vederea stabilirii cuantumului pensiei de invaliditate, asiguraţilor li se acordă
un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare
şi stagiul de cotizare realizat efectiv până la data acordării pensiei de
invaliditate.
 Pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap
preexistent calității de asigurat și pentru nevăzători, stagiul de cotizare se
determină ca diferență între stagiul prevăzut de art. 58 și 58 din Legea nr.
263/2010 (a se vedea supra) și stagiile de cotizare realizate până la data acordării
pensiei de invaliditate.
 Cu toate acestea, stagiul potențial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de
cotizare pe care asiguratul l-ar fi putut realiza de la data acordării pensiei de
invaliditate și până la împlinirea vârstei standard de pensionare, vârsta la care
poate solicita o pensie pentru limită de vârstă.
 În situația pensionarilor încadrați în gradul III de invaliditate, stagiul de
cotizare se acordă numai persoanelor care și-au pierdut cel puțin jumătate din
capacitate de muncă ca urmare a accidentelor de muncă și bolilor profesionale,
neoplaziilor, schizofreniei, SIDA, celor care au satisfăcut serviciul militar ca militar
în termen sau militar cu termen redus, iar pe durata legal stabilită a fost
concentrat, mobilizat sau în prizonierat sau au fost elevi ai unei școli militare, școli
de agenți de poliție, sau studenți ai unei instituții de învățământ din sistemul de
apărare națională, ordine publică și siguranță națională pentru formarea cadrelor
militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statul special din sistemul
administrației penitenciare, cu excepția liceului militar, precum și elevilor și
ucenicilor care și studenților, care și-au pierdut jumătate din capacitatea de
muncă ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, survenite în
timpul și din cauza practicii profesionale.
 Pentru stagiul potenţial acordat asiguraţilor în drept să obţină o pensie de
invaliditate, punctajul lunar al asiguratului este de:
a. 0,70 puncte pentru gradul I de invaliditate;
b. 0,55 puncte pentru gradul II de invaliditate;

c. 0,35 puncte pentru gradul III de invaliditate.
 Nota bene: Persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor
boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de
stagiu potențial numai dacă au realizat stagiul de cotizare necesar în raportu cu
vârsta, conform tabelului nr. 3 din Legea nr. 263/2010.
IV.14.3 INDEMNIZAȚIA DE ÎNSOȚITOR

 Pensionarii cu invaliditate de gradul I au dreptul, pe lângă pensie, și la o
indemnizație de însoțitor în cuantum fix (80% din valoarea unui punct de pensie).
Această indemnizație se suportă de la bugetul de stat.
 În cazul pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate care beneficiază de
pensie de invaliditate în mai multe sisteme de asigurări sociale, indemnizaţia
pentru însoţitor se acordă de ultimul sistem în care aceştia au fost asiguraţi
IV.14.4 REVIZUIREA MEDICALĂ

 Legea instituie regula potrivit căreia pensionarii de invaliditate sunt supuși
revizuirii medicale, periodic, la intervale cuprinse între 1 an și 3 ani, până la
împlinirea vârstelor standard de pensionare. După fiecare revizuire, medicul
expert al asigurărilor sociale emite o nouă decizie prin care se stabilește, după caz:
 Menținerea în același grad de invaliditate;
 Încadrarea în alt grad de invaliditate;
 Redobândirea capacității de muncă.
 Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicală
atrage suspendarea plății pensiei începând cu luna următoare celei în care era
prevăzută revizuirea medicală sau, după caz, încetarea plății pensiei.
 Dreptul la pensie de invaliditate se modifică sau încetează începând cu luna
următoare celei în care s-a emis decizia medicală asupra capacității de muncă,
emisă în urma revizuirii medicale.
 Prin excepție, nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de
invaliditate care:
 Prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
 Au împlinit vârstele standard de pensionare prevăzute de lege;
 Au vârsta mai mică cu până la 5 ani față de vârsta standard de pensionare și
au realizat stagiile complete de cotizare.
DREPTUL DE CUMUL
 Legea prevede expres posibilitatea pensionarului pentru invaliditate de gradul III
de a cumula pensia cu veniturile din activități dependente și independente.
pensia de invaliditate devine pensie pentru limită de vârstă și se acordă persoanei
în cauză cuantumul cel mai avantajos. Indemnizația pentru însotițor se menține și
pe durata acordării pensiei pentru limită de vârstă.
IV.15 CALCULUL PENSIILOR (ART. 94-102)

IV.15.1 ALGORITMUL DE CALCUL AL PENSIILOR
Cuantumul pensiei se calculează prin înmulțirea punctajului mediu anual realizat de
asigurat cu valoarea unui punct de pensie65(se stabilește anual prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat) și cu valoarea indicelui de corecție.
Cuantum pensie:
𝑃𝑢𝑛𝑐𝑡𝑎𝑗𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙 × 𝑖𝑛𝑑𝑖𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑐ț𝑖𝑒 (1.15 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑙 2018)
× 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑠𝑖𝑒 î𝑛 𝑣𝑖𝑔𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑑𝑎𝑡𝑎 î𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑙𝑎 𝑝𝑒𝑛𝑠𝑖𝑒 (830,2 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑛𝑢𝑙 2015)
Ca regulă, punctajul mediu anual se calculează dupa următoarea procedură:
a) Pentru perioada în care s-au realizat venituri dintr-o activitate
profesională
Punctajul lunar
 Numărul de puncte realizate de asigurat într-o lună se calculează prin
raportarea câștigului salarial brut lunar sau, după caz, a venitului lunar
asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale,
la câștigul salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de
Institutul Național de Statistică (art 96 alin.(2) din Legea nr. 263/2010 –
punctajul lunar ).
 În situaţia asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat
privat, punctajul lunar se corectează cu raportul dintre cota de
contribuţie de asigurări sociale datorată la sistemul public de pensii de
către asigurat, prevăzută de Codul fiscal, din care s-a dedus cota de
contribuţie aferentă fondului de pensii administrat privat şi cota de
contribuţie prevăzută pentru persoanele fizice care au calitatea de
angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări
sociale.
𝐶âș𝑡𝑖𝑔𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑡 𝑏𝑎𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑢𝑙 𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢ț𝑖𝑒𝑖
 Punctajul lunar: 𝐶âș𝑡𝑖𝑔𝑢𝑙 𝑠𝑎𝑙𝑎𝑟𝑖𝑎𝑙 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢 𝑏𝑟𝑢𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑛𝑎 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣ă (𝐼𝑁𝑆)
Punctajul anual
 Punctajul anual al asiguratului se calculează prin împărțirea la 12 a sumei
punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv.
𝑆𝑢𝑚𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡𝑎𝑗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑢𝑛𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒 î𝑛 𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑙𝑒𝑛𝑑𝑎𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣
Punctajul anual: 12
Punctajul mediu anual

 Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se
calculează prin împărțirea sumei punctajelor anuale ale asiguratului la
numărul de ani corespunzator stagiului complet de cotizare.
Punctajul mediu anual:
𝑆𝑢𝑚𝑎 𝑝𝑢𝑛𝑐𝑡𝑎𝑗𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑛𝑢𝑎𝑙𝑒
𝑁𝑢𝑚ă𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑢𝑛𝑧ă𝑡𝑜𝑟 𝑠𝑡𝑎𝑔𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑙𝑒𝑡 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑡𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒
 Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului anual al asiguratului
se utilizează, dupa caz:
65 În prezent, valoarea unui punct de pensie este de 1.265 Lei.

 Cuantumul pensiei de invaliditate, când asiguratul a beneficiat sau

beneficiază de pensie de invaliditate. În cazul persoanelor care beneficiază
de pensie de invaliditate de gradul III și care în aceeași perioadă obțin
venituri pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, la
calculul punctajului anual al asiguratului se iau în considerare, prin
cumulare, veniturile asigurate cu cele stabilite pentru perioadele asimilate;
 25% din câștigul salarial mediu brut lunar pe economie din perioadele
respective, când asiguratul a urmat cursurile de zi ale învățământului
universitar sau când a satisfăcut serviciul militar;
în care asiguratul a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau
militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat,
mobilizat sau în prizonierat;
în care asiguratul a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de
concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani;
în care în care asiguratul a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de
poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare
naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor
administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.
b) Pentru șomeri - Numărul de puncte realizat de șomeri se calculează prin
raportarea cuantumului drepturilor bănești lunare acordate la câștigul
salarial mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național
de Statistică.
 CNPP și casele de pensii sectoriale comunică asiguraților punctajul anual și
punctajul cumulat pentru perioadele de cotizare, din oficiu, o dată la 2 ani, precum
și oricând, la cererea asiguraților, contra cost.
IV.16 STABILIREA ȘI PLATA PENSIILOR

 Acordarea pensiei se face la cererea persoanei îndreptățite, a tutorelui sau a
curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredințat sau i s-a dat în plasament
copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin
procură specială.
 Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor
condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază
persoana, iar CNPP emite o decizie în 45 zile de la data înregistrării cererii prin
care admite sau respinge motivat cererea.
 În aplicarea instrmentelor juridice cu caracter internațional la care România este
parte, persoanele domiciliate în străinătate pot transmite cererea prin care se
solicită pensie din sistemul public de pensii, împreună cu actele prin care se
dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la casa teritorială de pensii
competentă, în funcție de ultimul loc în care au fost asigurare în România,

respectiv la Casa de pensii teritorială competentă.
 În sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor
prevăzute de lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată.
 Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile

prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii.
 În funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă
şi de la o altă dată, după cum urmează:
a)de la data încetării plăţii indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă sau, după caz, de la data încetării calităţii de asigurat, cu excepţia
persoanelor asigurate pe bază de contract de asigurare socială şi a acelora care
pot cumula pensia cu respectivele venituri, dacă cererea a fost înregistrată în
termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de
muncă, în situaţia pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data
emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat;
b)din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc decesul, dacă cererea a
fost depusă în termen de 30 de zile de la data decesului, în situaţia pensiei de
urmaş acordate persoanei al cărei susţinător era pensionar, la data decesului;
c)de la data decesului, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile
de la această dată, în situaţia pensiei de urmaş acordate persoanei al cărei
susţinător nu era pensionar, la data decesului;
d)de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, dacă cererea a fost
înregistrată în termen de 30 de zile de la această dată, în situaţia pensiei de
urmaş acordate persoanei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege,
referitoare la vârsta standard de pensionare, ulterior decesului susţinătorului
IV.16.1 PLATA PENSIEI

 Plata pensiei se face lunar.
 Pensia se plătește personal titularului, tutorelui sau curatorului acestuia,
persoanei căreia i s-a încredințat ori i s-a dat în plasament copilul urmaș sau, după
caz, mandatarului desemnat prin procura specială. În funcție de opțiune, prin
mandat poștal, cont curent sau cont de card.
IV.16.2 ÎNCETAREA PLĂȚII PENSIEI
Plata pensiei va înceta într-una din următoarele situații (art 113 alin. (1) din Legea
nr. 263/2010):
1. Decesul beneficiarului;
2. Când beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege în temeiul
carora i-a fost acordată pensia (Ex: copilul care beneficiază de pensie de urmaș);
3. Pensionarul de invaliditate, pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c), precum
și cel prevăzut la art. 86 alin. (1) și-au redobândit capacitatea de muncă, potrivit
legii;
4. Au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul de

urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a
prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicală obligatorie;
5. Au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul
urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu s-a
prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea prevazută la art. 80;
6. Au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate, pensionarul
urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) sau cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu a mai urmat
programele recuperatorii prevăzute la art. 81 alin. (1);
7. Copilul, beneficiar al unei pensii de urmaș, a împlinit vârsta de 26 de ani, cu
excepția situației prevăzute la art. 84 lit. c);
8. Urmașul beneficiar al unei pensii de urmaș e condamnat prin hotărâre
judecătorească definitivă pentru omor/tentativă de omor comisă asupra
susținătorului (Instanța are obligația să transmită Casei Teritoriale de Pensii
astfel de hotărâri în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă).
IV.16.3 SUSPENDAREA PLĂȚII PENSIEI (ART. 114)

Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care(art 114 alin.(1)
din Legea nr. 263/2010):
1. Pensionarul și-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care România a
încheiat convenție de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, dacă,
potrivit prevederilor acesteia, pensia se plătește de către celalalt stat;
2. Pensionarul, beneficiar al unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate
parţiale, realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute
la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II din Lege;
3. Pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmaș prevăzut la art. 84 lit. c) ori
cel prevăzut la art. 86 alin. (1) nu se prezintă la revizuirea medicală obligatorie
sau la convocarea Institutului National de Expertiză Medicală și Recuperare a
Capacității de Muncă;
4. Pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II de invaliditate, precum şi
pensionarii urmaşi încadraţi în gradul I sau II de invaliditate realizează venituri
lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a)
şi b) sau pct. II;
5. Pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul III de invaliditate, precum şi
copilul pensionar de urmaş, încadrat în gradul III de invaliditate, realizează
venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct.
I lit. a) şi b) sau pct. II, depăşind jumătate din programul normal de lucru al
locului de muncă respectiv;
6. Pensionarul urmaș, prevăzut la art. 84 lit. a), a împlinit vârsta de 16 ani și nu face
dovada continuării studiilor;
7. Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, prevăzut la art. 86-88,
realizează venituri lunare mai mari de 35% din câştigul salarial mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aflându-se în una
dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II;
8. Soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii de urmaș, s-a recăsătorit;
9. Soțul supraviețuitor, beneficiar al unei pensii din sistemul public de pensii,

optează pentru o altă pensie, potrivit legii, din același sistem, sau dintr-un alt
sistem de asigurări sociale, neintegrat sistemului public de pensii.
 În situaţia copilului, beneficiar al unei pensii de urmaş, care nu face dovada

continuării studiilor, plata pensiei se suspendă începând cu data de 1 octombrie
a anului în curs.
 Plata indemnizaţiei pentru însoţitor se suspendă pe perioada în care
pensionarul este internat într-o instituţie de asistenţă socială sau într-o unitate
medicală specializată, în care se asigură supraveghere şi îngrijire permanente,
cu excepţia situaţiilor în care pensionarul este nevăzător.
 Suspendarea plăţii pensiei şi/sau a indemnizaţiei pentru însoţitor se poate face
şi la cererea pensionarului, situaţie în care suspendarea plăţii se face începând
cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.
IV.16.4 RELUAREA PLĂȚII PENSIEI
În sistemul public de pensii, reluarea plăţii pensiei/indemnizaţiei pentru însoţitor se

face, la cerere, după cum urmează:
 începând cu luna următoare celei în care a fost înlăturată cauza care, potrivit legii,
a dus la suspendarea plăţii pensiei, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de
zile de la data la care cauza suspendării a fost înlăturată;
 începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, dacă depunerea
acesteia s-a făcut după expirarea termenului de mai sus;
 de la data începerii anului şcolar, în situaţia în care suspendarea plăţii pensiei s-a
făcut întrucât copilul, beneficiar al pensiei de urmaș, nu face dovada continării
studiilor.
Plata drepturilor de mai sus se face cu respectarea termenului general de prescripţie
şi numai dacă între data suspendării şi data reluării plăţii nu a intervenit, conform
legii, o altă cauză de suspendare sau de încetare a plăţii.
IV.17 CUMULUL PENSIEI CU VENITURILE PROFESIONALE
În sistemul public de pensii pot cumula cu venituri realizate din activităţi dependente,
aşa cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora, următoarele
categorii de pensionari:
a. pensionarii pentru limită de vârstă;

b. nevăzătorii;
c. pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş,
încadraţi în gradul III de invaliditate;
d. copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b).
e. pensionarii care realizează venituri în calitate de consilieri locali sau judeţeni.
De asemenea, în sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din
activităţi dependente, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de
nivelul acestora, cu excepţia celor realizate din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1)
pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, următoarele categorii de pensionari:
a. pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, precum
şi pensionarii de urmaş încadraţi în gradul I sau II de invaliditate;
b. pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul III de invaliditate, precum şi
copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate;
c. pensionarii beneficiari ai unei pensii anticipate sau ai unei pensii anticipate
parţiale;
d. soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş.
În fine, în sistemul public de pensii, pensionarii pot cumula pensia cu venituri
realizate din activităţi independente, respectiv din drepturi de proprietate
intelectuală, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul
acestora.
IV.18 ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
IV.18.1 AJUTOR DE DECES

 În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces
o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces
şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele,
curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă.
 Dovada se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege.
 Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat (5.429
lei RON în anul 2020).
 Asiguratul sau pensionarul beneficiază de ajutor de deces în cazul decesului unui
membru de familie care nu era asigurat sau pensionar la data decesului.
 Se consideră membru de familie:
a. soţul;
b. copiii proprii, copiii adoptaţi, copiii aflaţi în plasament familial sau cei
încredinţaţi spre creştere şi educare familiei, în vârstă de până la 18 ani
sau, dacă îşi continuă studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi
vârsta de 26 de ani, precum şi copiii incapabili de muncă, indiferent de
vârstă, dacă şi-au pierdut capacitatea de muncă înaintea vârstelor
menţionate;
c. părinţii şi bunicii oricăruia dintre soţi.
 Ajutorul de deces cuvenit pentru un membru de familie reprezintă jumătate din
cuantumul ajutorului reglementat în favoarea asiguratului/pensionarului.
 Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă,
la cerere, pe baza certificatului de deces.
 Acordarea ajutorului de deces nu este condiţionată de realizarea unui anumit

stagiu de cotizare.
 Ajutorul de deces se achită în termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare de:
a. instituţia care gestionează bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul
decesului şomerului, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
b. casa teritorială de pensii, în cazul decesului pensionarului sau al
asiguratului pentru toate celelalte categorii de asigurați.
 Ajutorul de deces se achită persoanei îndreptăţite sau mandatarului desemnat,
prin procură specială, de către aceasta.
 Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, în cadrul
termenului general de prescripţie, calculat de la data decesului.
 Cuantumul ajutorului de deces se achită la nivelul cuvenit la data decesului.
IV.19 JURISDICȚIA SISTEMULUI DE PENSII

 Potrivit art. 139 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii 66 ,
deciziile emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate, în termen de 45 de
zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competentă.
 Deciziile necontestate în termenul sus-menționat sunt definitive.
 În acest context, este de menționat că potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 (în
prezent abrogat), deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii puteau
fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrala de
Contestații, care funcționează în cadrul CNPP. Termenul de soluționare a
contestației era de 45 de zile de la data înregistrării acesteia. Hotărârile Comisiei
Centrale de Contestații puteau fi atacate cu apel la instanța judecătorească
competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârile care nu au fost
atacate la instanțele judecătorești în termen sunt definitive
 Illo tempore, Curtea Constituțională a decis prin Decizia nr. 956/2012 67 ,
prevederile legale sus-menționate „sunt constituționale în măsura în care se
interpretează în sensul că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în
termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, nu împiedică accesul
la justiție.”
 Cererile îndreptate împotriva CNPP și a caselor teritoriale de pensii se adresează
tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel
competentă. Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor,
neatacate cu apel în termen, sunt definitive.
OBSERVAȚII
 În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată
diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială
de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se
impun, prin decizie de revizuire.

67 Publicată în M. Of. nr. 838 din 12 decembrie 2012.
 Sumele rezultate se vor acorda sau se recupera, după caz, în cadrul termenului
general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.
 Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de
cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.
 Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează
stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei.

Curs Integral Pensii PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Integral Pensii PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGEA NR.

VI.8.1 Modalitatea de stabilire a contribuției de asigurări sociale ................................. 34

I NOȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMELE DE ASIGURARE PENTRU

În prezent, în România, funcționează 3 sisteme de asigurare pentru pensii („cei 3

1. SISTEMUL DE PENSII PUBLICE: presupune asigurarea publică obligatorie, iar

Acest sistem funcționează pe principiul repartiției, în sensul că toate fondurile

2. SISTEMUL DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT - În cadrul acestui sistem, reglementat

Scopul sistemului fondurilor de pensii administrate privat este reprezentat de

Acest sistem funcționează pe principiul capitalizării, în sensul că fondurile

 Participanți: contribuabili asigurați în sistemul public de pensii;

1 M.Of. nr. 482 din 18.7.2007 cu modificările și completările ulterioare.

ianuarie a fiecărui an. Pentru anul 2020, cota de contribuţie aferentă

Participanții pot alege doar un singur fond de pensii. O persoană devine

Funcția de control, reglementare, supraveghere și informare privind pensiile

Banii se investesc de administratori în: instrumente ale pieței monetare (conturi,

3. SISTEMUL DE PENSII FACULTATIVE –

În ceea ce privește modul de organizare și funcționare, reglementat prin Legea nr.

2 Publicată în M.Of. nr. 470 din 31.5.2006 cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit legii, fondul de pensii ocupaționale reprezintă entitatea constituită prin

Pensia ocupaţională este suma plătită periodic participantului, în mod suplimentar şi

Schemele de pensii ocupaționale sunt de două tipuri:

a) schemă de pensii ocupaţionale de tip contribuţii definite - schema de

Schema de pensii ocupaţionale trebuie să conţină următoarele:

Schema de pensii ocupaţionale poate fi de tip contribuţii definite sau contribuţii

Dreptul de a propune o schemă de pensii ocupaţionale aparţine angajatorului, prin

Toate informaţiile privind schema de pensii sunt furnizate de către angajator.

Entitățile care pot adminstra fonduri sunt:

 societăţile de pensii constituite în baza prezentei legi;

Actul individual de aderare la un fond

- Actul individual de aderare la un fond este semnat de către viitorul participant şi

Contribuţiile angajatorului la un fond

- Contribuţiile angajatorului la un fond se stabilesc prin schema de pensii

Drepturile şi obligaţiile participanţilor la un fond

- Drepturile şi obligaţiile participanţilor la un fond se stabilesc conform

Nivelul contribuţiilor plătite la un fond şi regimul fiscal al acestora

- Contribuţia proprie a unui participant poate fi de maximum o treime din

- Dacă un participant încetează plata contribuţiei, acesta îşi păstrează drepturile,

Proprietarul activului personal

- Participantul este proprietarul activului personal din contul său, în condiţiile

Dreptul la pensia ocupaţională

- Dreptul la pensia ocupaţională se deschide, la cererea participantului, în condiţiile

Obţinerea unei pensii ocupaţionale

II ISTORICUL REGLEMENTĂRII COTIZAȚIILOR PROFESIONALE

Sistemul de asigurări sociale românesc a fost clădit pornind de la modelul dezvoltat

asigurările pentru accidente (1884), respectiv asigurările pentru bătrânețe și

La baza sistemului de asigurări sociale dezvoltat de Bismarck au stat principiul

Astfel, Bismarck a construit sistemul de asigurări sociale de sănătate pornind de la

Legea din 27 ianuarie 1912 pentru organizarea meseriilor, creditului şi

De asemenea, Legea Nenițescu a prevăzut și asigurarea obligatorie „în contra

Capitolul IV al aceleiași legi reglementa și asigurarea pentru pensia de bătrâneţe,

În anul 1933, a fost adoptată Legea pentru unificarea asigurărilor sociale pe

În perioada comunistă, a fost adoptată Legea nr. 10 din 1.01.1949 pentru

6 Publicată în B. Of. nr. 17-18 din 1.02.1966.

Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență

Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau

În legătură cu plata contribuțiilor sociale, Legea nr. 19/2000 a dat expresie

7 Publicată în B.Of. nr. 82 din 6 .08.977.

asimilate acestora 13 , contribuția de asigurări sociale se împarte între angajator și

De lege lata, organizarea și funcționarea sistemului public de pensii sunt tutelate de

Potrivit Legii nr. 263/2010, în varianta aplicabilă la data de 31.12.2017, în sistemul

În ce privește sarcina suportării contribuției de asigurări sociale, Legea nr. 263/2010,

13 A se vedea art. 21 din Legea nr. 19/2000, în forma sa originară.

moment salariații (sau persoanele asimilate acestora) nu au suportat singuri obligația