Pornind de la definiția acestei sintagme “Corectitudinea politică”, și anume „înlocuirea
expresiilor și termenilor din limba curentă care pot jigni minorități etnice, de gen, orientare sexuală, religioase, persoanele cu handicap fizic sau psihic, în vârstă, de altă rasă etc.", deducem faptul că fiecare dintre noi ar trebui să fie atent la felul în care vorbește și termenii pe care îi folosește atunci când poartă o conversație. Cu siguranță că, fiecare dintre noi, atunci când vorbește, ar trebui să fie cât mai sincer și natural cu privire la părerile și gândurile pe care le are, însă pentru a trăi într-un mediu liniștit, trebuie să ținem cont și de oamenii cu care ne înconjurăm și conversăm. Fiecare persoană are dreptul de a avea propriile păreri și convingeri despre viață și tot ceea ce implică ea, însă, totodată, fiecare are obligația de a-și exprima părerile așa încât să nu ofenseze pe nimeni, să nu facă pe nimeni să se simtă inferior, așa încât să inspire ideea că fiecare își poate exprima părerea sincer, dar în același timp corect față de ceilalți și respectuos cu privire la opiniile diferite ale celorlalți. Pentru a putea pune în practică această corectitiudine politică, trebuie să încercăm să ne exersăm abilitatea de a spune sincer, dar în același timp manierat, părerea noastră. În educația unui copil, părinții obișnuiesc să îi atragă atenția asupra a ceea ce nu e bine să facă, fără a da o explicație asupra consecințelor sau a ceea ce va urma. Ar fi corect să i se explice copilului ce consecințe ar avea nerealizarea temei la timp și anume faptul că mai târziu va trebui să recupereze oricum și că va fi dificil să mai țină pasul cu ceilalți colegi. Un alt exemplu ar fi în relațiile de prietenie, când fiecare ar trebui să exprime cum se simte el raportat la cuvintele sau acțiunile celeilalte persoane, nu să îi atragă atenția că nu trebuia procedat așa, ci atenția să fie focusată pe felul în care s-a simțit persoana în situația respectivă. Există studii care arată că această abordare funcționeaza mult mai bine în relații, pentru a exprima dorințele și așteptările și pentru o mai bună înțelegere. A le inspira celor din jurul nostru faptul că se pot exprima sincer este un act de corectitudine și în același timp de empatie. Trebuie să fim empatici în raport cu apropiații nostri și să admitem faptul că așa cum noi ne simțim perfect convinși de un anumit lucru, așa și ei se pot simți siguri pe opiniile lor și fiecare are dreptul la asta. O exprimare directă și aprigă a propriilor păreri ar duce la inhibarea celorlalți cu privire la exprimarea propriei păreri, iar conversația nu ar mai exista. Trebuie să învățăm să spunem lucrurile din punctul nostru de vedere și să lăsăm loc și pentru alte păreri sau interpretări. În concluzie, părerea mea este că această corectitudine politică ar trebui, în zilele de astăzi, exercitată de către toată lumea pentru a putea trăi unii cu ceilalți în armonie și pentru a putea conversa liber și fără rețineri. Din păcate, multe persoane nu au ajuns să cunoască însemnătatea acestei sintagme și, prin urmare, nu știu să o aplice, de aceea, în continuare, este prezentă discriminarea și frica de a spune ceea ce gândești și ce simți.