Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea de Stat ,,Alecu Russo’’ din Bălţi

Facultatea de Științe Reale, Economice și ale Mediului

Catedra de Ştiinţe Economice

Cultivarea culturilor tehnice oleaginoase în lume și


aspectele regionale ale subramurii

Elaborat:

Lavric Oleg

Profesor:

Alina Tăbîrță

Bălți,2019
Cuprins

Întroducere...........................................................................................................................3

Soia......................................................................................................................................4

Floarea-soarelui...................................................................................................................5

Palmierul de ulei..................................................................................................................5

Arahidele..............................................................................................................................6

Palmierul de cocos...............................................................................................................7

Inul pentru ulei.....................................................................................................................7

Măslinul...............................................................................................................................8

Concluzie.............................................................................................................................9

Resurse bibliografice.........................................................................................................10

2
Întroducere

La această grupă aparţin atât plante utilizate numai la fabricarea uleiului, cât şi unele care
se întrebuinţează în alte scopuri, dar seminţele cărora conţin destule grăsimi pentru a fie folosite
în calitate de materie primă în industria uleiurilor. Din plantele pur oleaginoase fac parte: soia,
floarea-soarelui, arahidele, măslinul, palmierul de ulei şi palmierul de cocos. Plantele uleioase
aparţin de numeroase familii botanice, permiţând astfel rotaţii raţionale cu cerealele,
leguminoasele, plantele textile, rădăcinoasele şi tuberculiferele etc. (inclusiv rotaţii de erbicide,
ceea ce constituie un atribut al agriculturii româneşti moderne). Ghe. Bîlteanu şi V. Bârnaure
arată că, având perioade diferite de semanat, întreţinere şi recoltare, plantele oleaginoase
contribuie la eşalonarea lucrărilor şi la folosirea mai raţională a parcului de maşini agricole de
mare randament. În acelaşi timp cultura acestora ridică o serie de probleme, care trebuie tratate
cu deosebită atenţie, printre care: Sensibilitatea la zonare - zonele răcoroase, cu variaţii mari de
temperatură la desprimăvărare sunt puţin favorabile plantelor uleioase. Seminţele, bogate în
grăsimi, putrezesc uşor în sol după îngheţuri sau răsar eşalonat, ducând la culturi neuniforme, cu
goluri. Temperaturile scăzute de-a lungul perioadei de vegetaţie frânează creşterea, formarea
seminţelor şi acumularea uleiurilor, nu permit obţinerea de uleiuri sicative, uneori, în condiţiile
din România, nefiind posibilă maturarea (la ricin, de exemplu). Pe de altă parte, temperaturile
prea ridicate la plantele de climat temperat (floarea-soarelui, in pentru ulei) diminuează proporţia
şi calitatea uleiurilor din seminţe, modificând indicele de iod, valoarea energetică.

3
Reprezentanții acestei subramuri sunt:

Soia

Soia este principala plantă oleaginoasă după volumul producţiei. Originară din China,
pretenţioasă faţă de căldură şi precipitaţii, soia este bogată în fosfaţi şi săracă în glucide, având
un conţinut de ulei de circa 20%. Principala proteină a soii – glicininul, după componenţa
aminoacizilor, este foarte aproape de aminoacizii cărnii. Din seminţe de soia se produc: ulei,
făină, conserve. Uleiul este utilizat în alimentaţie şi la fabricarea margarinei, a săpunului, a
glicerinei, a lacurilor şi a vopselelor. Făina de soia se utilizează la producerea bomboanelor şi a
biscuiţilor, la prepararea diferitor sosuri, laptelui, friştii, caşcavalului etc. Soia verde este folosită
şi în calitate de cultură furajeră. Suprafaţa ocupată de soia, pe scară mondială, este în creştere, în
anul 2010 ea ajungând la 102,6 mil. ha. Cea mai mare pondere din această suprafaţă revine:
SUA, Braziliei şi Argentinei. Producţia mondială în 2010 era egală cu 265 mil. t, din care cea
mai mare parte aparţinea ţărilor deja amintite.

4
Floarea-soarelui

Floarea-soarelui este a doua plantă oleaginoasă după soia. Este originară din Mexic de
unde spaniolii au adus-o în Europa. Mult timp a fost plantă decorativă. Primul ulei din floarea-
soarelui a fost produs în 1829 de către ţăranul D.I. Bodarev din gubernia Voronej, Rusia.
Seminţele de răsărită conţin de la 29 până la 59% ulei, care se foloseşte în alimentaţie şi la
fabricarea margarinei, a grăsimilor culinare, a săpunului, a uleiului pentru vopsea etc. Are o mare
extindere teritorială, ocupând în lume o suprafaţă de 23,3 mil. ha, cele mai mari revenind: ţărilor
CSI (circa 37,4%, mai ales în Ucraina şi Rusia), Argentinei, Chinei, Franţei, Turciei, României,
SUA. Din recolta mondială de 31 mil. tone cea mai mare pondere revine statelor enumerate
anterior.

Palmierul de ulei

Palmierul de ulei este un arbore specific zonei ecuatoriale. Originar din Africa de Vest, în
prezent, s-a răspândit şi în alte zone, mai ales în Asia de Sud-Est, unde producţia de ulei a
depăşit-o pe cea africană. Uleiul de palmier este mai puţin comestibil. Se utilizează la producerea
margarinei, a săpunului şi a lumânărilor. Uleiul se extrage din pulpa fructului şi din seminţe. Cei
mai mari producători de ulei de palmier sunt: Indonezia, Malaysia, Nigeria, Thailanda, Columbia
şi China.

5
Arahidele

Arahidele sunt a treia plantă oleaginoasă mondială. Originară din Brazilia, ea preferă un
climat cald şi umed. Seminţele conţin 40-60% ulei şi 20-37% proteine. Grăsimile de arahide se
asimilează de organismul uman mai mult de 90% şi nu produc acumularea colesterolului în
sânge. Din proteine se prepară lapte vegetal şi brânză, iar în parfumerie – creme. Uleiul de
arahide este galben-deschis, foarte gustos, cu un aromat de nuci. După calitatea sa este similar
celui de măsline. El se foloseşte în hrană, precum şi la fabricarea margarinei, a săpunului, a
lumânărilor etc. Şrotul, rămas după presare, conţine până la 48% proteine şi 8% ulei şi se
utilizează la producerea sorturilor ieftine de ciocolată, a bomboanelor şi a halvalei, fiind, de
asemenea, un excelent nutreţ concentrat pentru vite şi păsări. La scară mondială, suprafeţele
ocupate de această cultură se estimează ca fiind egale cu 25,3 mil. ha (2010). Se cultivă
preponderent în zona tropicală şi subtropicală a Asiei de Sud şi Sud-Est, a Africii de Vest, a
Americii de Sud şi a Americii de Nord.

6
Palmierul de cocos

Palmierul de cocos este un arbore de 20-25 m. înălţime, care produce nuci de până la 9 kg
şi al căror conţinut, numit coprah, este foarte bogat în ulei (64%). Originar din arhipelagul
Sondelor, în prezent, este răspândit în regiunile de litoral al întregii zone ecuatoriale. Este un
arbore cu utilizare complexă. Fructele necoapte conţin un lichid albicios numit lapte de cocos
foarte hrănitor şi care este folosit ca băutură răcoritoare. Din endospermul tare (coprah) se
extrage uleiul folosit, în mare parte, la fabricarea margarinei, a săpunului şi a glicerinei. Din
frunze se fac rogojini, din fibrele pericarpului – frânghii şi perii. Lemnul se utilizează în
construcţii. Cei mai mari producători mondiali de coprah sunt: Indonezia, Filipine şi India.

Inul pentru ulei

Inul pentru ulei este o plantă ierboasă de 20-50 cm ce se cultivă preponderent în emisfera
nordică, în regiunile temperate şi subtropicale mai la sud de paralela de 55 . Seminţele lui conţin
45-52% grăsimi. Uleiul extras din aceste seminţe este utilizat atât în alimentaţie, cât şi la
fabricarea lacurilor şi a vopselelor. Se cultivă pe o suprafaţă de 2,2 mil. ha (2010), cei mai mari
producători de seminţe din lume fiind: Canada, China, SUA, Rusia, India şi Etiopia. Aceste şase
ţări produc 78% din totalul mondial, din care 22% îi revin Canadei. Se mai produce ulei şi din
seminţele unor plante care se cresc în alte scopuri, din ele făcând parte: bumbacul, porumbul,
cânepa, muştarul ş.a.

7
Măslinul

Măslinul este un arbore de la 5-6 până la 20 metri înălţime, răspândit în bazinul


mediteranean cu ierni blânde şi veri calde şi secetoase. Preferă terenurile de pantă. Este o plantă
longevivă, care poate trăi până la 2000 ani. Fructele la soiurile de ulei conţin în pulpa lor până la
50-70% grăsimi, iar la cele de conservare – 30- 50%. Uleiul de măsline poate fi de mai multe
feluri. La presarea uşoară a fructelor coapte se capătă cel mai bun ulei din lume – uleiul de
provensal, folosit la pregătirea salatelor şi în medicină. La o presare mai intensă se capătă uleiul
comestibil de măsline care se întrebuinţează ca ulei alimentar şi în industria de conserve. La o
presare dură, însoţită de spargerea seminţelor, şi în condiţii de temperaturi ridicate, se capătă ulei
tehnic de calitate superioară. Suprafeţele ocupate de măslini ating 9,6 mil. ha. Din ele 4,7 mil. ha
(49,3%) se află în Europa de Sud, restul revenind: Asiei, Africii şi Americii. Cele mai mari livezi
se găsesc în: sud-estul Spaniei (regiunile Grenada şi Murcia), sudul Italiei, în Grecia, Tunisia,
Turcia, Maroc şi Portugalia. Anual, se recoltează circa 19 mil. tone de măsline, cele mai
importante producătoare fiind: Spania (35%), Italia (17%), Grecia (10%), Maroc (8%) şi Turcia
(7%).

8
Concluzie

După părerea mea,eu pot spune că:

 Toate aceste culturi oleaginoase sunt foarte importante pentru societete,deoarece


din ele se prepară diferite uleiuri,mâncăruri,delicatesuri,etc.  
 În principal, uleiul se extrage din semințele, fructele, rădăcinile și frunzele acestor
plante.
 Spania este cel mai mare producător de ulei de măsline la nivel mondial, înaintea
Italiei, iar Andaluzia asigură 45% din producția țării.

9
Resurse bibliografice

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Palmier
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Plant%C4%83_oleaginoas%C4%83
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Floarea-soarelui
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Floarea_soarelui_cu_con
%C8%9Binut_ridicat_de_acid_oleic
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Soia

10