1

INVENTARIEREA PATRIMONIULUI

Contabilitatea, ca principal instrument al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale asupraactivităţii

unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentate din punct de vedereştiinţific. Pentru
realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentală o reprezintă concordanţa deplinăcare trebuie să
existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică existentă în unitate.Mijlocul principal prin
care se constată situaţia reală a patrimoniului şi compararea datelor obţinute pe această cale cu datele
contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.

Inventarierea este un procedeu al metodei contabilităţii, comun şi altor ştiinţe economice,care

reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa cantitativă şi valorică saunumai
valorică, după caz, a elementelor de activ şi de pasiv aflate în patrimoniul unităţii la data lacare aceasta
se efectuează.

Toate aceste operaţii se efectuează cu scopul evaluării elementelor inventariate şi punerii deacord a
datelor contabilităţii cu realitatea faptică constatată.

Necesitatea inventarierii

patrimoniului unităţilor se explică prin importanţa deosebită pe care o prezintă pentru activitatea
practică a acestora. Constituie baza de pornire pentru deschiderea şiorganizarea evidenţei operative şi
contabile la unităţile patrimoniale nou înfiinţate.La începutul activităţii, inventarierea are ca obiect
principal stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale care constituie aporturile în natură şi/sau în
bani ale asociaţilor/acţionarilor sauîntreprinzătorului particular, în funcţie de forma de organizare a
unităţii economice.În decursul exerciţiului, ea este determinată de faptul că între datele contabilităţii şi
realitatea de pe teren pot să apară anumite diferenţe, în plus sau în minus, chiar şi în condiţiile unei bune
organizări aevidenţei operative şi contabile, datorită mai multor cauze dintre care menţionăm:

modificări intervenite la elementele patrimoniale ale unităţii, fie ca urmare a unor cauzenaturale, fie
datorită unor cauze subiective ;

neîntocmirea sau întocmirea defectuoasă a unor documente;

neînregistrarea sau înregistrarea greşită în conturi a anumitor operaţii;- neglijenţa şi neatenţia

gestionarilor care gestionează bunurile şi valorile economice.

Rolul inventarierii
se manifestă pe mai multe direcţii şi anume:- inventarierea este un mijloc de realizare a concordanţei
datelor contabilităţii şi a celorlalteforme de evidenţă economică cu realitatea obiectivă pe care o
reprezintă;- constituie un mijloc de control şi verificare asupra integrităţii mijloacelor economice, a
buneigospodăriri a patrimoniului pentru întărirea gestiunii economice. Cu această ocazie se
stabilescrăspunderile şi măsurile de recuperare a pagubelor produse asupra patrimoniului;-
inventarierea contribuie la mobilizarea resurselor interne prin aceea că permite identificareavalorilor
materiale fără mişcare, neutilizabile sau degradate, a produselor şi mărfurilor greu vandabileetc., şi
valorificarea acestora.- constatarea deprecierilor provizorii (reversibile) bunurilor şi valorilor economice,
cu ocaziainventarierii, stă la baza constituirii şi înregistrării provizioanelor pentru deprecieri;- prin
inventariere se determină mărimea unor indicatori economici cuprinşi în contabilitate. Peaceastă bază
are loc determinarea producţiei neterminate care influenţează calculul exact al costurilor şirezultatelor
finale.- inventarierea este o lucrare premergătoare, obligatorie, întocmirii bilanţului contabil
anual,contribuind la realizarea imaginii fidele a patrimoniului reprezentată prin bilanţ;- inventarierea
contribuie la respectarea disciplinei financiare şi la desfăşurarea normală adecontărilor, prin
descoperirea creanţelor neîncasate, respectiv, a datoriilor neplătite la timp;- pe baza inventarierii se pot
obţine o serie de concluzii pentru îmbunătăţirea organizăriicontabilităţii curente, a evidenţei operative a
stocurilor, a controlului gestionar etc.Obiectul inventarierii îl constituie întregul patrimoniu, adică toate
elementele de activ şi pasiv decare dispune unitatea patrimonială, în momentul efectuării inventarierii.În
teoria şi practica de contabilitate, inventarierea

se clasifică

după mai multe criterii:

Din punct de vedere al perioadei când se efectuează, inventarierea este anuală şi periodică.

Inventarierea anuală

a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheieriiexerciţiului financiar, avându-se în

vedere şi specificul activităţii unităţii economice.

Inventarierea periodică

se face la alte intervale de timp mai mici, sau mai mari, decât anulcalendaristic. De exemplu, casa şi alte
valori gestionate în casieria unităţii se inventariază cel puţin odată pe lună, de către contabilul şef sau
altă persoană desemnată în acest scop, mărfurile şi ambalajele launităţile comerciale cu amănuntul se
inventariază de două ori pe an, vagoanele de cale ferată o dată lacinci ani.

Din punct de vedere sferei de cuprindere,

inventarierea poate fi: generală şi parţială.

Inventarierea generală

cuprinde întregul patrimoniu, adică toate elementele patrimoniale aleunităţii, precum şi toate bunurile
deţinute, cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice.

Inventarierea parţială

cuprinde numai anumite elemente patrimoniale sau numai anumitegestiuni şi are, de regulă, caracter
ocazional. Ea se efectuează în următoarele situaţii:a) în cazul modificării preţurilor; b) la cererea
organelor de control, cu prilejul efectuării controlului sau a altor organe prevăzutede lege;c) ori de câte
ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune care nu pot fi stabilite certdecât prin
inventariere;d) ori de câte ori intervine o predare - primire de gestiune;e) cu prilejul reorganizării
gestiunilor;f) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră.

După natura elementelor supuse inventarierii

se disting:- Inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, adică: imobilizări corporale, elemente

patrimoniale de natura stocurilor (materii prime, materiale consumabile, mărfuri), titluri de
valoare,disponibilităţi, etc. Verificarea acestora se face prin constatare faptică şi cantitativă, iar în
cazuldisponibilităţilor în conturi la bănci se face pe bază de documente (extrasul de cont).- Inventarierea
producţiei neterminate se efectuează, fie prin constatare faptică la sfârşitul perioadei, fie prin metoda
contabilă.- Inventarierea creanţelor (clienţi, debitori interni şi externi), respectiv a datoriilor
(furnizori,etc.) se face pe bază de documente şi punctaje cu persoanele juridice sau fizice partenere.
Acestea seconcretizează în situaţii în care se înscriu facturile sau alte documente de decontare cu referire
la:numărul şi data lor, valoarea care urmează să se încaseze sau să se plătească, după caz, precum
şitermenele de decontare.

După rolul pe care îl are inventarierea în activitatea practică

a unităţii patrimoniale:- Inventarierea de control a gestiunii, ce reprezintă, de fapt, o formă a controlului

gestionar asupra modului de gospodărire a bunurilor materiale şi valorilor băneşti.- Inventarierea de
predare - primire a gestiunii, constituie o operaţiune obligatorie în cazulînfiinţării unei gestiuni sau
schimbării unui gestionar.- Inventarierea ca operaţiune premergătoare întocmirii bilanţului contabil anual
al unităţii patrimoniale, care are ca scop verificarea concordanţei dintre realitatea faptică şi datele
înregistrate încontabilitate.

În desfăşurarea inventarierii trebuie să se respecte anumite condiţii cu caracter de principii,

care conduc la creşterea eficienţei inventarierii, printre care menţionăm:- Stabilirea cu anticipaţie a
elementelor supuse inventarierii, a limitelor de extindere a acesteiaasupra patrimoniului. Ele se stabilesc,
în funcţie de specificul activităţii, în cadrul unui plan alinventarierii, de către conducătorul
compartimentului financiar contabil, aprobat de conducerea unităţiişi au la bază obiectivele urmărite
prin inventarierea patrimoniului;- Comisiile de inventariere trebuie să aibă o componenţă care să asigure
buna desfăşurare aoperaţiunilor de inventariere.- Inventarierea trebuie să se efectueze într-un timp cât
mai scurt în aşa fel încât să nu împiedicedesfăşurarea normală a activităţii economice, de producţie, de
comercializare, etc;- Inventarierea să se execute corect, iar în cazul mijloacelor materiale şi băneşti
verificarea să sefacă prin constatare directă a acestor elemente. Inventarierea valorilor materiale se face
la locul dedepozitare şi păstrare;

- Pentru evitarea încercărilor de acoperire a eventualelor lipsuri din gestiune sau de sustragere a
plusurilor, trebuie să se respecte caracterul inopinat al acestei operaţiuni păstrându-se secretul
asupradatei ei.