Sunteți pe pagina 1din 251

Ab immo pectŏre,

magna cum gratitudine


prudentissĭmis et doctissĭmis
professorĭbus nostris dedicāmus

1
„Quod munus reipublicae offerre maius meliusque possumus,
quam si docemus atque erudimus iuventutem.”
(Marcus Tullius CICERO)

„Vom face pentru limba latină în ţară la noi


tot ce ne este cu putinţă.”
(Mihai EMINESCU).

2
ARGUMENTUM

Pro captu lectoris,


habent sua fata libelli.
(Terentianus Maurus)

Ştiinţele juridice studiază legile existenţei şi evoluţiei statului şi dreptului, instituţiile


politice şi juridice, formele lor concret istorice, corelaţia cu celelalte componente ale sistemului
social. Unul din factorii ce stau la baza studierii dreptului este inteligenţa (IQ). Printre
elementele competenţelor unui jurist distingem şi inteligenţa verbală, care se caracterizează
prin simţ lingvistic faţă de limba maternă, ca şi faţă de alte limbi străine, prin alegerea
lexemelor corecte, prin înţelegerea grosso modo a sensului cuvintelor şi a termenilor, iar stricto
modo, prin capacitatea de a distinge diferenţele de sens dintre cuvinte. În context, cunoaşterea
limbii latine ajută la înţelegerea transformării conceptelor, la sporirea inteligenţei, la formarea
unor valenţe profesional-umane complexe.
Un jurist insuficient familiarizat cu vocabularul esenţial şi terminologic al limbii latine
este, într-o măsură mai mare sau mai mică, un om insuficient de cultivat din punct vedere
profesional. Una dintre concepţiile ce îi induc pe mulţi în eroare este că aceştia consideră latina
o limbă moartă. Limba latină însă nu trebuie judecată exclusiv ca mijloc de comunicare
verbală. Ea (alături de greaca veche) este, înainte de toate purtătoarea unei strălucite culturi
clasice, din care cele moderne s-au inspirat adeseori, iar uneori au beneficiat din abundenţă. De
latină au nevoie nu numai filologii, dar şi celelalte categorii socioprofesionale, inclusiv juriştii,
pentru care este indispensabilă cunoaşterea termenilor de specialitate, in globo, de origine
latină.

Prezenta lucrare, adresată studenţilor de la facultăţile de drept, precum şi tuturor celor


interesaţi de limba dreptului roman, concepută îndrăzneţ şi atractiv, îşi propune să valorifice
achiziţiile lingvistice şi culturale ale antichităţii romane, actualizate în contextul modern
european. Manualul este elaborat în acord cu programa curriculară şi constituie răspunsul la o
necesitate didactică stringentă, fiind experimentat, in extenso, în anii de studiu 2010-2011,
2011-2012, la facultatea „Economie Generală şi Drept”, A.S.E.M., în grupele cu specializarea
în drept.

Lucrarea propune studierea limbii latine nu ca scop în sine, ci din perspectiva


integratoare a culturii şi civilizaţiei romane, reper fundamental al Europei dintotdeauna. În
viziunea reformei, sunt abordate interdisciplinar şi unele ştiinţe conexe precum: istoria, dreptul,
economia, mitologia, artele etc.

3
Urmărind obiectivele generale şi specifice disciplinei, manualul oferă o structură
diversificată, organizată în lecţii pentru 30 de ore universitare. Tematica lecţiilor îmbină
armonios Facta notabilia cu Annotationes, Nomina iuris cu Sententiae, Plus cognoscĭte cu
subiecte de la rubrica Pentru cei interesaţi, iar realitatea lingvistică este ilustrată in nuce de
texte în limba latină şi exerciţii propriu-zise. Compartimentul Plus cognoscĭte! prezintă erori de
exprimare în limba română generate de necunoaşterea esenţială a semnificaţiei mai multor
lexeme de origine latină. În plus, lecţiile includ rubricile Scivistine? (Ai ştiut oare?) şi Verum
an falsum? (Adevărat sau fals?) care sunt, de facto, nişte situaţii de caz, nişte exerciţii de
reflecţie, prilej pentru studenţi de a-şi exprima opiniile, de a le argumenta şi contraargumenta.

Terentianus Maurus, un gramatic latin care a trăit în secolul al III-lea î.H. în versul 258
din cartea de prozodie De literis, syllabis; pedibus et metris, spunea: Pro captu lectoris,
habent sua fata libelli - „Încăpute pe mâna cititorului, cărţile îşi au soarta lor”, frază
considerată şi drept un precursor al teoriei recepţiei.
În ce ne priveşte, sperăm că acest manual, folosit eficient, va convinge utilizatorul că
latina nu este o limbă moartă, ci că ea este vie şi trăieşte peren în limbile neolatine, vitalitate
confirmată de însăşi limba noastră, iar multiplele referiri culturale, prin dialogul permanent
dintre trecut şi prezent, vor completa IQ-ul şi universul afectiv-atitudinal al viitorilor jurişti.

P.S.!
"Non enim tam praeclarum est scire Latine, quam turpe nescire" (Cicero)

Vade nobiscum, discipule!

Autoarele

4
Lectio prima

LINGUA LATINA
EST EUROPAE SERMO PATRIUS
Alfabetul. Pronunţarea. Accentul.

MATERIAE / Subiecte:
1. Incursiuni în istoria limbii latine: perioada arhaică, perioada clasică („Latina de aur”),
perioada postclasică („Latina de argint”);
2. Importanţa studierii limbii latine de către jurişti.
3. Alfabetul latin.
4. Norme de pronunţare în limba latină.
5. Vocale lungi şi vocale scurte în limba latină.
6. Cantitatea silabei în limba latină.
7. Accentul latin.
8. Despre originea maximei, expresiei.
9. Legenda despre întemeierea Romei.

COGITATE! / Meditaţi!
1. Evoluţia limbii latine în perioadele de dezvoltare.
2. Importanţa limbii latine pentru jurişti.
3. Normele fundamentale de pronunţare în limba latină.
4. Deosebirile existente între pronunţarea clasică şi cea tradiţională.
5. Pronunţarea latinei acceptată în domeniul jurisprudenţei.
6. Determinarea cantităţii vocalei în limba latină.
7. Înrâurirea cantităţii vocalei asupra semnificaţiei cuvântului.
8. Identificarea silabelor lungi în limba latină.
9. Factorii ce determină cantitatea silabei deschise în limba latină.
10. Plasarea accentului în limba latină.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

5
EXERCITIONES / Aplicaţii:
1. Scrieţi pentru fiecare dintre cuvintele de mai jos câte un termen corespondent în limba
română:
Limba latină Limba română
Model: testamentum testament
iudicare a judeca

a) advocátus, beneficiárius, calumniátor, delegátio, eloquéntem, fortuítus, gestiónem,


haeréditatem, impediméntum, legítimus;
b) magistrátus, negótium, órdinem, probatiónem, quáestor, retribútio, senténtia, tribútum,
unanímitatem, vestigáre;
c) aprobáre, benevoléntia, cessionem, deliberatio, exordium, fráudem, gubernáre, humánus,
incéstum, locatio;
d) mandátum, notarius, opinári, penúria, quinquenális, rátionem, salárium, tribunális, usúra,
véndere.

2. Repartizaţi cuvintele în două coloane, ţinând cont de cantitatea vocalelor accentuate:

Model: Lexeme cu vocală lungă: Lexeme cu vocală scurtă:


Iusiūrandum iustĭtia

Auctorĭtas, abrogātĭo, bellē, calcŭlus, civīlis, elŏgium, heredĭtas, hўpothēca, inculpātus, iūs,
kǎlendae, littĕra, maiōres, numĕrus, oppĭdum, oeconŏmia, popŭlus, plebiscītum, rhetorĭca,
senātus.

3. Determinaţi cantitatea silabelor subliniate în termenii prezentaţi mai jos:


Model: ar-gu-men-tum:
men - penultima silabă, închisă, lungă, accentuată;
ius-ti-ti-a:
ti - penultima silabă, deschisă, scurtă prin poziţie, neaccentuată.

a) A-bū-sus, ar-bi-tri-um, Pē-gă-sus, ca-pi-tā-lis, de-lic-tum, fa-cĭ-nus, iu-di-ci-um, prae- mĭ-


um, tes-ta-men-tum, vo-lun-tas.
b) Ae-gyp-tus, ǎ-lĭ-bī, Cĭ-cě-ro, coemp-ti-o, quaes-ti-o, ius-tĭ-tĭ-a, pe-cu-ni-a-ri-us, reg-nā-re,
sub-sĭ-dĭ-um, ven-dĭ-tor.

4. Accentuaţi corect termenii. Traduceţi-i în limba română:

6
Model: Provocātio – cā - antepenultima silabă, deschisă, accentuată;

Natūra - tū - penultima silabă, deschisă, lungă prin natură, accentuată.

a) tutēla, senātus, testamentum, respublĭca, beneficium;


b) corruptio, solutio, praeceptum, tunĭca, incŏla;
c) commŏdum, pericŭlum, modestia, ignorantia, victor;
d) voluptas, arbitrium, advocātus, consul, vehěmens.

5. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenii de origine latină:

legem lege, legal, legislativ, legalizare, legalizat, a legaliza,


Model:
ilegal, ilegalitate

a) constitutionem, usus, decretum, furtum, iudicem;


b) ius, criminem, nationem; probare; status.

VIS PROBANDI QUIS EST ?

7
LECTIONES / Lecturi:

CARMEN GENTIS LATINAE CÂNTECUL GINTEI LATINE

Géns Latīna est regīna Latina gintă e regină


Inter mágnas géntes múndi. Într-ale lumii ginte mari;
Frónte stéllam fert divīnam Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lónge saéculis lucéntem. Lucind prin timpii seculari.
Fátum súum sémper pórro Venirea ei tot înainte
Maiestāte pássus régit, Măreţ îndreaptă paşii săi
Ante ómnes géntes pérgit Ea merge-n capul altor ginte
Et diffúndit lúmen súum. Vărsând lumină-n urma ei.
Gens Latīna, dulcis virgo, Latina gintă e vergină
Omnem animum delectat. Cu farmec dulce, răpitor;
Valde hospes se inclīnat Străinu-n cale-i se înclină
Et amōre flectit genu. Şi pe genunchi cade cu dor.
Pulchra, viva et subridens, Frumoasă, vie, zâmbitoare,
Caldo sub serēno caelo Sub cer senin în aer cald,
Sole splendĭdo mirātur, Ea se mireasmă-n splendid soare,
Smarăgdi caldātur mari. Se scaldă-n mare de smarald.

Gens Latīna est sortīta Latina gintă are parte


Huius mundi dona mira, De-ale pământului comori
Multum laetans haec impertit Şi mult voios ea le împarte
Cum sororĭbus amātis. Cu celelalte-a ei surori,
Sed terribĭlis in ira Dar e teribilă-n mânie
Quando bracchio liberante Când braţul ei liberator
Tyrannum crudēlem ferit Loveşte-n cruda tiranie
Et luctātur pro honōre. Şi pentru-al său onor.

Illa die quae suprēma În ziua cea de judecată


Quando Domĭno in caelo Când, faţă-n cer cu Domnul sfânt,
Gens interrogāta erit: Latina gintă-a fi-ntrebată
Quid fecisti hoc in mundo? Ce au făcut pe-acest pământ,
Magna voce respondēbit: Ea va răspunde sus şi tare:
„Domĭne, in mundo steti, “O, Doamne-n lume cât am stat
Suis ocŭlis mirātis În ochii mei plini de-admirare

Ipsum Te representāvi.” Pe Tine Te-am reprezentat”.

QUAESTIONES / Întrebări:
1. Ce cuvinte a moştenit limba română de la cele subliniate în text?
2. Cine este autorul poeziei „Carmen gentis latinae”? (informaţii utile v.i.)
3. Cine a realizat traducerea versurilor prezentate supra? (informaţii utile v.i.)

8
LECTIONES / Lecturi:

LINGUA NOSTRA LIMBA NOASTRĂ

Língua nóstra est thesáurus Limba noastră-i o comoară


In profúndis iám infíxus, În adâncuri înfundată,
Tórquis lápidum carórum Un şirag de piatră rară
Património diffúsus. Pe moşie revărsată.

Língua nóstra – fócus árdens Limba noastră-i foc, ce arde


Géneris cuiúsdam, quód ut Într-un neam, ce fără veste
Fórtis vír e sómno mórtis S-a trezit din somn de moarte,
Spónte súa resurréxit. Ca viteazul din poveste.

Língua nóstra – fólium vírens, Limba noastră-i frunză verde,


Frémor némorum perénnium Zbuciumul din codrii veşnici,
Danáster in úndis pérdens Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Lúmina luciferórum. Ai luceferilor sfeşnici.

Língua nóstra – língua sáncta Limba noastră-i limbă sfântă,


Língua véterum sermónum, Limba vechilor cazanii,
Rústici quám nóstri plángunt Care-o plâng şi care-o cântă
Domibúsque éam cántat. Pe la vatra lor ţăranii.

Ōrtus érit túnc thesáurus Răsări-va o comoară


In profúndis iam infíxus, În adâncuri înfundată,
Séries margaritárum Un şirag de piatră rară
Património diffúsa. Pe moşie revărsată.

QUAESTIONES / Întrebări:
1. Ce cuvinte a moştenit limba română de la cele subliniate în text?
2. Cine este autorul operei „ Língua nóstra”? (informaţii utile v.i.)
3. Cine a realizat traducerea versurilor prezentate supra? (informaţii utile v.i.)

9
LECTIONES / Lecturi:

HYMNUS LATINUS IMNUL LATIN


UNIONIS EURÓPÆ al UNIUNII EUROPENE

Est Europa nunc unita Europa acum este unită


Et unita maneat; Şi unită să rămână;
Una in diversitate Una în diversitate
Pacem mundi augeat. Pacea-n lume să sporească.

Semper regant in Europa Mereu domnească-n Europa


Fides et iustitia Credinţa şi dreptatea
Et libertas populorum Şi-a popoarelor libertate
In maiore patria. În patria cea mare.

Cives, floreat Europa Cetăţeni, Europa să-nflorească


Opus magnum vocat vos O mare operă ne cheamă s-o-mplinim
Stellǽ signa sunt in cǽlo Cu stele de aur pe cer
Aureǽ, quǽ iugant nos Ca simboluri ce ne leagă.

QUAESTIONES / Întrebări:
1. Ce cuvinte avem moştenite în limba română de la cele subliniate în text?
2. Cine este autorul Imnului latin? (informaţii utile v.i.)
3. Ce compoziţie muzicală a fost adoptată drept imn al Uniunii Europene? (informaţii utile v.i.)

FACTA NOTABILIA:

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul fluviului Tibru, orașul are o istorie îndelungată fiind
de-a lungul secolelor capitala Republicii Romane, a Imperiului Roman, a Bisericii Romano - Catolice și
a Italiei moderne.

10
O enclavă a Romei este și statul Vatican, status in statu, un teritoriu suveran al Sfântului Scaun
situat într-un cartier roman.
Roma, mai numită şi Caput mundi („Capitala lumii”), Urbs Aeterna („Orașul etern”), (se
consideră că Albius Tibullus, poet roman (sec. I î.e.n.), este primul care a numit astfel oraşul Roma),
Limen Apostolorum („Pragul apostolilor”), Urbs septem montium („Orașul celor șapte coline”, deoarece
este amplasat pe 7 coline) sau, pur și simplu, Urbs („Orașul”), este profund modernă și cosmopolită.
Apud Titus Livius Servius Tullius, conform primului recensământ al populaţiei, Roma dispunea
de 80.000 cetăţeni. Centrul Istoric al Romei este pe lista UNESCO de Patrimoniu al Umanităţii.

Limba latină este limba Romei Antice şi a teritoriilor învecinate Laţiului. Ea a fost limba
oficială a Imperiului Roman. În evul mediu latina este utilizată ca mijloc de comunicare internaţională,
ca limbă a ştiinţei, filosofiei, jurisprudenţei, medicinii şi teologiei. Biserica catolică a adoptat-o ca limbă
liturgică. După traducerea Vulgatei a devenit a doua limbă internaţională, după cea greacă, şi a fost
folosită până în secolul al XIX-lea în unele universităţi europene. Prin urmare, latina a fost limba
învăţământului şi diplomaţiei până în secolul al XVIII-lea, iar a liturghiei Romano - Catolice până mai
târziu, în secolul al XX-lea. Limba latină nu era originară din Italia, ci a fost adusă în Peninsula Italică
în timpuri preistorice de către imigranţii indo-europeni (în jurul anului 1000 î.Hr.). Latina era limba
vorbită în regiunea din jurul Romei numită Latium, de unde provine si denumirea de "Latina".

Toate limbile romanice provin de la latina-mamă şi multe cuvinte împrumutate din limba latină se
regăsesc în alte limbi moderne ca engleza, germana etc. Mai mult, în lumea vestică, pentru mai bine de
o mie de ani, latina a fost o lingua franca, fiind limba învăţată şi vorbită pentru conducerea treburilor
Bisericii Romano - Catolice si soluţionarea problemelor de ordin ştiinţific, cultural şi politico-juridic.
Mai târziu a fost înlocuită de franceză, în secolul XVIII, şi de engleză, la sfârşitul secolului XIX. A
rămas limba formală a Bisericii Romano - Catolice chiar şi în ziua de astăzi, ceea ce include şi statutul
său de limbă oficială a Vaticanului.

este prezentată în diverse izvoare în mod diferit. Profesorul universitar, membru corespondent al
A.Ş.M., Anatol Ciobanu, în manualul „Lingua latină”, la capitolul Introducere ne prezintă următoarele
etape:

1. perioada arhaică - sec.7-4 î.e.n.


2. perioada preliterară - secolul 4-3 î.e.n.
3. perioada preclasică – 3-2 î.e.n.
4. epoca clasică /literatura de curs/ latina de aur - sec.1 î.e.n. – anul 14 e.n.
5. epoca de argint - sec. 1-2 e.n.
6. perioada latinei târzii - sec. 2-3 e.n.

Originea poporului român este un subiect extrem de controversat în mediile istorice, mai mult
sau mai puţin oficiale, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Lipsa unei variante credibile este esenţa
acestor dispute interminabile.

11
Celebra frază a lui Grigore Ureche (1590 - 1647) - "Românii, câţi se află locuitori la Ţara
Ungureasca şi la Ardeal şi la Maramoroşu de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag" -
este emblematică. Nu numai pentru originea noastră romană sau pentru ideea unităţii noastre etnice, ci şi
pentru ceea ce Lucian Boia numeşte mitul fondator român.
Demersurile lui Ureche vor fi continuate şi de alţi cronicari şi, mai elaborat, de Dimitrie
Cantemir. La Miron Costin, de pilda, atât în Letopiseţul Ţarii Moldovei, cât, mai ales, în De neamul
moldovenilor. El combate cu vehemenţă "basnele" lui Simeon Dascălul şi Misail Călugărul (aceştia
interveniseră în cronica lui Grigore Ureche, afirmând ca moldovenii ar proveni din tâlhari de la Roma
exilaţi pe teritoriul Daciei). Oferă, totodată, etimologia latină a 87 de cuvinte româneşti şi aduce în
sprijinul afirmării originii şi a poporului român, pe lângă argumente lingvistice, şi argumente
arheologice, etnografice şi folclorice.
Pentru Dimitrie Cantemir, spirit enciclopedic, originea romana a poporului român este
indiscutabila. Mai mult decât atât, în Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor, el afirmă nu
numai că românii se trag din romani, dar aceştia la rândul lor se trag din Aeneas, ceea ce
"împinge" originea noastră şi mai departe în timp.

Originea poporului român reprezintă una dintre cele mai fundamentale probleme ale istoriei
noastre naţionale. În viziunea unor cercetători latinii ar fi urmaşii tracilor. Unul din marii noştri istorici,
Nicolae Densuşianu, oferă o viziune, în lucrarea sa "Dacia preistorica": "latina vulgara" pomenita de
istorici, era limba marelui neam al tracilor, iar latina era o "traca literara". De asemenea, el ne spune, ca
"romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de tălmaci".
Deci limba latina era deja cunoscută de către populaţia autohtonă, iar asimilarea acesteia nu a
avut loc nicidecum în urma stabilirii coloniilor romane în teritoriu. Cele mai multe notiţe despre
caracterul limbii barbare, ce se vorbea la Dunărea de jos le aflăm în poemele lui Ovidiu, scrise în exilul
său de la Tomis.
În "Ponticele" şi în "Tristele" sale, Ovidiu aminteşte adeseori de modul de vorbire al geţilor şi al
sarmaţilor, o limbă pe care dânsul o învăţase în timp de 6 ani aşa de bine încât adeseori îşi atribuie chiar
titlul de poet dac şi sarmat. În altă elegie, Ovidiu scrie: "Mi se pare că eu însumi am uitat limba
latină şi am învăţat să vorbesc ca geţii şi sarmaţii". Limba geţilor era, după Ovidiu, o limbă barbară,
însă o limbă barbară latină. Limba dacilor avea un caracter latin şi după Horaţiu, contemporanul lui
Ovidiu.
Din lucrarea lui Napoleon Slăvescu Noi nu suntem urmaşii Romei cităm:
„Pe Daci îi ocupară acei viteji romani
Şi i-a-nvăţat latina în cam 100 ani!
Că Dacii-nvăţară latină-aşa uşor
Vezi asta nu mă miră şi zis-am: „Bravo, lor!”
Dar că-şi uitară limba, vocabular întreg,
Vezi, domnule, eu asta n-o-nţeleg!
Că un popor îşi pierde treptat din obiceiuri,
Că îşi mai schimbă portul, ar fi niscai temeiuri...
Dar că îşi uită limba, exemplu nu-i sub soare,

12
Decât acele cazuri, când un popor... dispare!”

Vasile Alecsandri scrie la 1878 oda “CÂNTECUL GINTEI LATINE”, pentru care a luat
Marele Premiu la concursul de poezie organizat la Montpellier (Franţa) de către Societatea limbilor
romanice. Neîntrecutul “bard de la Mirceşti” venea să ne confirme, şi pe această cale, unitatea originii
civilizaţiilor şi limbilor neolatine, a căror soră dreaptă era şi cea română.
Oda “Cântecul Gintei Latine” a fost tradusă în limba latină „Carmen Gentis Latinae” de
venerabilul profesor ieşean, dr. Traian Diaconescu.

"LIMBA NOASTRĂ" este o poezie scrisă de Alexei Mateevici (1888 - 1917), cuprinzând
patru strofe a câte douăsprezece versuri. Poezia este un elogiu adus limbii române (fără ca numele limbii
să apară explicit) și un îndemn pentru prețuirea ei. A fost prezentată de către A. Mateevici la Congresul
Scriitorilor din Basarabia unde s-a hotărât trecerea la alfabetul latin și alte reforme importante.

Din anul 1994 o parte din poezie, reorganizată sub forma a cinci strofe (strofele 1,2,5,8,12) a câte
patru versuri, a fost aleasă ca imn naţional1 al Republicii Moldova, pe o melodie compusă de Alexandru
Cristea (1890 - 1942), aranjament de Valentin Dînga.

Traducerea în limba latină îi aparţine lui Valentin Harega.


1
LEGEA cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova // (MO al RM, nr. 45-46/555 din
17.08.1995): Art. 1. Se aprobă în calitate de Imn de Stat al Republicii Moldova cântecul "Limba
noastră", versuri de Alexei Mateevici (strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament
de Valentin Dînga, cuprins în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege.

Conform Tratatului de la Lisabona, simbolurile Uniunii Europene sunt drapelul Uniunii,


moneda, imnul european, ziua Europei și deviza europeană.

Drapelul Europei este folosit atât de Uniunea Europeană, cât și de Consiliul Europei. Este
format dintr-un cerc din douăsprezece stele (galbene) pe un fundal albastru. Albastrul reprezintă vestul,
numărul de stele reprezintă perfecțiunea, iar faptul că sunt în cerc indică unitatea. Stelele nu variază în
funcție de numărul statelor membre a nici uneia dintre organizații pentru că reprezintă oamenii din
Europa, inclusiv cei dinafara Uniunii.

Imnul European este bazat pe un preludiu al „Odă Bucuriei” al lui Ludwig van Beethoven.
Având în vedere numărul mare de limbi din Europa, imnul este doar în versiunea instrumentală, iar
versurile germane nu au nici un statut oficial. A fost adoptat de liderii Comunităților Europene în 1985.
Acesta nu înlocuiește imnurile naționale, dar este destinat să celebreze valorile comune. Este cântat în
ocazii oficiale atât la Consiliul Europei, cât și în Uniunea Europeană.

13
Deviza „Unitate în Diversitate” a fost adoptată de Uniunea Europeană la 4 mai 2000 după ce a
fost organizat un concurs numit „O deviză pentru Europa”. Este inspirată din deviza latină a
premiantului Nobel Ernesto Teodoro Moneta: „In Varietate unitas!”. Deviza a fost tradusă în toate cele
23 de limbi oficiale în 2004.

Dat fiind că în 1972 este adoptat imnul oficial al Uniunii Europene, inspirat din Simfonia a IX-a
a lui Beethoven, ce are versurile „Odă Bucuriei“ de Friedrich Schiller în limba germană, profesorul
austriac Peter Roland, la vârsta de 62 de ani, propune o variantă în limba latină a imnului Europei.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

NOMINA:

1. a prióri / a posterióri – de la început, fără a cunoaşte prin experienţă / în baza


experienţei, antonimul expresiei a priori
2. ad ínterim – deocamdată, provizoriu
14
3. ad legem – după lege, conform legii
4. ad lítteram – cuvânt în cuvânt
5. álma máter – mama care ne hrăneşte spiritual
6. currícŭlum vítae – cursul vieţii, notă biografică, scurtă biografie, act în care se redă
autobiografia
7. de iure et de facto – de drept şi în (de) fapt
8. et cetera – şi altele
9. hic et nunc – aici şi acum
10. iúris doctor (prudens) – jurist, specialist în drept
11. iúris prudéntia – ştiinţa dreptului, jurisprudenţa
12. ius ac fas – drept laic şi drept divin; drept scris şi drept nescris
13. res pública – lucrurile publice, republică
14. tábula rása / ceráta – tablă ştearsă/ (tăbliţă) cerată
15. térra incógnita – pământ necunoscut, adică domeniu de nepătruns

SENTENTIAE:

1. Amicus certus in re incerta cernitur (Cicero) – Adevăratul prieten la nevoie se


cunoaște.
2. Amor patriæ nostra lex – Iubirea patriei este legea noastră.
3. Audaces, fortuna iuvat (Vergilius) – Soarta îi favorizează pe cei îndrăzneți.
4. Barba non facit philosophum (Plutarh) – Barba (singură) nu te face filosof.
5. Cogito, ergo sum (Descartes) – Gândesc, deci exist.
6. Conditio sine qua non – Condiția necesară.
7. Ius est ars boni et aequi (Digesta) – Justiția este arta binelui și a echităţii.
8. Lingua Latina est fundamentum linguae nostrae et iurisprudentiae – Limba Latină
este fundamentul limbii noastre şi al jurisprudenţei.
9. Non scholae, sed vitae discimus (Seneca) – Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm.
10. Oeconomia sine litteris mortua est – Economia fără ştiinţă este moartă.
11. Quot linguas calles, tot homines vales – Câte limbi știi, de atâtea ori ești om (valorezi
cât tot atâția oameni).
12. Repetitio mater studiōrum est – Repetarea este mama învățăturii.
13. Si tacuisses, philosophus mansisses (Boetius) – Dacă tăceai, filosof rămâneai.
15
14. Tres faciunt collegium (Marcellus) – Trei (membri) sunt necesari pentru a forma o
uniune (asociație).
15. Ubi bene, ibi patria (Cicero) – Unde-i bine, acolo este patria.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Alfabetul limbii latine clasice conţine 22 de litere.

Litera V desemna atât sunetul vocalic [U]: unus, cât şi cel consonantic [V]: venio, pentru sunetul
vocalic în sec. I e.n. a fost introdus semnul [U]. Semnul Y (ipsilon) a fost introdus pentru utilizarea în
cuvintele de origine greacă: Dionysius. Semnul J (iota) servea la redarea lui I – semivocală, iar noi,
atunci când îl atestăm, îl pronunţăm I. Semnul Z era întrebuinţat numai în câteva cuvinte greceşti: zona.

Romanii au cunoscut doar pronunţarea clasică. În învăţământul românesc pentru majoritatea


termenilor juridici proveniţi din latină s-a acceptat varianta de pronunţare tradiţională. Astfel:
 Grupele CE, CI, GE, GI se pronunţă ca şi în limba română: céssio, cívis, gémĭni,
magistrátio.
 Grupul TI urmat de o vocală se citeşte [ŢI]: iustitia. Dar precedat de s, x, t se va pronunţa ti:
mixtio
 Grupul NGU, urmat de o vocală, se pronunţă NGV: lingua.
 Grupul QU îl pronunţăm CV: quinque.
 Grupul PH îl pronunţăm F: philosophus.
 Grupul CH îl pronunţăm H: schola.
 Grupul TH şi RH le pronunţăm respectiv T şi R: theatrum, rhetor.
 Diftongii (numai în scriere) AE, OE la pronunţare se citesc ca o singură vocală E: caelum,
poena. Se pronunţă în hiat (fiecare vocală deosebit, separat) când se pune trema (..) pe vocala
Ë: poëta, aër.

În limba latină existau vocale lungi şi vocale scurte prin natură, adică prin firea limbii.

Latinii aveau silabe lungi şi silabe scurte. Însuşirea de lungă sau scurtă silaba o capătă fie din durata
pe care o avea din natură vocala silabei, fie din poziţia pe care o avea vocala în cuprinsul cuvântului.
Silabele lungi se pronunţau cu durată de două ori mai mare decât cele scurte.

16
Latinii nu dispuneau de semne deosebite pentru silabele lungi sau scurte, prin tradiţie însă se
folosesc semnele: (ˉ) şi (˘), care indicau, corespunzător, lungimea şi scurtimea vocalei, respectiv, a
silabei.

Cantitatea silabelor reprezintă divizarea acestora în silabe lungi şi silabe scurte.


Silabe lungi sunt silabele ce conţin o vocală lungă prin natură: ad - vo - cā - tus, silabele finisate
într-o consoană şi urmate de o altă consoană: un - de, dar şi silabele ce conţin un diftong: poe - na.
Silabe scurte sunt silabele ce conţin o vocală scurtă prin natură: in - cŏ - la, silabele deschise
urmate de o altă vocală: fa - mi - lĭ - a, dar şi silabele deschise urmate de îmbinările consonantice: bl -
br, pl - pr, tl - tr, cl - cr, gl - gr: ce - lě - bro.

De cantitatea silabelor trebuie să ţinem cont, mai ales, la accentuarea cuvintelor.


Pentru accentuare numim silabele, începând de la sfârşitul cuvântului:
 Cea de la sfârşit se numeşte ultima,
 A doua de la urmă se numeşte penultima,
 Cea de-a treia se numeşte antepenultima.

Cuvintele de o singură silabă au accentul pe acea silabă: iús.

Cuvintele de două silabe au accentul pe penultima silabă: páter.

Cuvintele de trei sau mai multe silabe au accentul pe penultima silabă, dacă aceasta este lungă:
testa - men - tum; dacă penultima silabă este scurtă, atunci accentul se plasează pe antepenultima
silabă, indiferent de cantitatea acesteia: hó - mĭ - nes.

Encliticele -que, -ne, -ve, -cum fac ca silaba finală a cuvântului, la care se alipesc, să fie
accentuată: Vive valéque! Legistíne nobíscum.

PLUS COGNOSCĬTE:

Legea este un domeniu în care mijloacele lingvistice de exprimare sunt de cea mai mare
importanţă. Această disciplină îşi desfăşoară activitatea în mod direct prin intermediul limbajului, un
cuvânt sau o expresie dobândeşte putere juridică.
Limbajele juridice sunt dependente de sistemele juridice şi culturile din care fac parte. Prin
urmare, comunicarea între avocaţii europeni, spre exemplu, este adesea împiedicată de barierele
lingvistice cauzate de diferenţele de experienţă juridică. În ciuda diferenţelor lingvistice şi culturale ale
interlocutorilor, înţelegerea reciprocă e posibilă prin recunoaşterea, de iure, a unui teren neutru şi
comun, despre care se vorbeşte, din ce în ce mai des, şi anume LIMBA LATINĂ. În ultimele decenii,
latina terminologică juridică este în creştere, în special, în ceea ce priveşte înţelegerea dintre avocaţii
care reprezintă diferite limbi şi sisteme juridice. S-a observat că utilizarea de expresii latine facilitează

17
unificarea sistemului judiciar european şi face ca literatura de specialitate juridică să fie mai bine
înţeleasă.
Evident, cuvintele şi expresiile latine nu minimizează, în nici un fel, importanţa dezvoltării şi
folosirii terminologiei juridice în limba maternă, ci, dimpotrivă, aceşti termeni vin să îmbogăţească
limbajul juridic.

Aşadar, nu doar originea noastră romanică, dar şi circumstanţele privind integrarea în sistemul
judiciar internaţional, reclamă responsabilitate în utilizarea termenilor şi expresiilor latineşti. În acest
sens, propunem câteva exemple:

 Adverbul latinesc ibīdĕm, care înseamnă „în acelaşi loc” sau „tot acolo” nu trebuie
pronunţat greşit íbidem, cu accentul pe primul í, pronunţarea corectă este ibídĕm.

 Prepoziţia latinească apud, care înseamnă „la”, conform regulii elementare a accentului în
limba latină, se va pronunţa ápud şi nu apúd. Această prepoziţie trebuie utilizată doar
înaintea unui nume propriu de persoană şi, exclus în forma apud ibidem. Precizăm că se
poate spune, de pildă, când nu trimiţi direct la sursă, apud Cemârtan C., Ciobanu A. Limba
Latină. Manual pentru clasa a XI-a. – Chişinău, Editura “Lumina”, 1999, dar în nici un
caz: apud DEX, apud Îndreptarul… ori apud „Adevărul” etc.

 Expresia latinească ad intĕrĭm cu sensul de “interimar, provizoriu” se pronunţă corect ad-


ínterim, cu accentul pe primul i şi, se ortografiază, conform DOOP, prin cratimă.

 Expresia sui-genĕris, care are sensul de “specific, particular, unic în felul său”, se va
accentua corect sui-géneris.

 Când e vorba de expresii latineşti devenite internaţionale, există un motiv în plus să


păstrăm accentul originar. Astfel, deşi pronunţăm catédră (urmând accentuarea din limba
greacă), este obligatoriu să rostim: ex cáthedra, nu ex catédra, cum se aude frecvent chiar
în mediul universitar. A vorbi ex cáthedra înseamnă „a vorbi pe un ton doctoral, care nu
admite replică, deci cu autoritate”;

 Ad valórem este o locuţiune adverbială din lat. ad valorem şi are sensul “după valoare”.
(De obicei, despre calcularea taxelor vamale), cu accentul corect pe o;

 In íntegrum şi nu in intégrum, atunci când rostim, cel puţin fragmentar, principiul de drept
Restitutio in íntegrum cu sensul “repunerea integrală în situația anterioară” ce
reglementează repararea pagubei (paguba trebuie reparată în așa fel încât păgubitul să fie
adus în situația anterioară producerii pagubei), cu accentul corect pe i- din ín - tĕ - grum,
deoarece vocala -ĕ- este scurtă prin natură;

18
 Ante merídĭem expresie din latină (prescurtat a.m., A.M. sau am), care înseamnă înaintea
orei 12, cu accentul corect pe -i- în merídiem şi, respectiv,

 Post merídĭem (abreviat pm), expresie din latină care înseamnă după ora 12;

 Et cētĕra (abreviat etc.), expresie din latină care înseamnă “şi aşa mai departe, în celelalte
privinţe ”, are accentul corect pe -e- din silaba cé-, dat fiind că este lung prin natură, în
plus, silaba respectivă este antepenultima. Atenţie! Înaintea lui etc. nu se pune virgulă.

 In córpore “ca un corp, toţi; în componenţă deplină, în grup”;

 Este greşit utilizată expresia per ansamblo atunci când se are în vedere unul din sensurile:
“în general”, recomandabil este in génere; “în masă, împreună, toţi deodată” – in glóbo;
“în linii mari” – [in] grósso módo.

 În limba română vom utiliza corect expresiile de origine latină care conţin prepoziţia in:
in abséntia, in córpŏre, in extrémis, in exténsio, in memóriam, in médio, in glóbo, in
génere, in abstracto, in concréto, in ambíguo, in pleno, in toto, in vitro etc. Este incorectă
substituirea prepoziţiei latine in cu prepoziţia română în: în memoriam, în extremis etc.
Istoria unei limbi nu este nimic altceva decât istoria unei culturi. Deşi nu putem folosi astăzi
latina la fel de mult ca în secolele trecute, cunoaşterea ei încă ne ajută să înţelegem mai bine sensul unor
concepte, inclusiv, juridice şi să utilizăm terminologia în mod adecvat.

19
Lectio secunda

LINGUA LATINA
EST FUNDAMENTUM LINGUAE NOSTRAE ET IURISPRUDENTIAE
Verbul: noţiuni generale. Prezentul indicativ activ.
Ordinea părţilor de propoziţie în limba latină.

MATERIAE / Subiecte:
1. Verbul: noţiuni generale.
2. Conjugările verbului.
3. Formele de bază ale verbului.
4. Temele verbale.
5. Timpul prezent al modului indicativ.
6. Ordinea cuvintelor în propoziţiile din limba latină.

COGITATE! / Meditaţi!
1. Compartimentele gramaticii limbii latine.
2. Categoriile gramaticale ale verbului latin.
3. Formele de bază ale verbului din limba latină.
4. Conjugările verbului latin.
5. Determinarea celor trei teme verbale.
6. Timpurile şi formele nominale constituite de la temele infectului.
7. Formarea prezentului indicativ activ (Praesens indicativi activi) în limba latină.
8. Terminaţiile personale active.
9. Paradigma conjugării verbului sum, esse, fui (a fi) la praesens indicativi activi.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

20
EXERCITIONES / Aplicaţii:
1. Recunoaşteţi conjugarea verbelor după infinitiv. Traduceţi-le cu ajutorul dicţionarului în
limba română:

Model: Absolvĕre – conjugarea a III-a, la infinitiv - ě

a) accusāre, ceděre, decernĕre, emĕre, vendĕre;


b) fabricāre, monēre, punīre, respondēre, vindicāre;
c) administrāre, agěre, debēre, defendĕre, damnāre;
d) finīre, iudicāre, probāre, solvěre, vincīre.

2. Puneţi verbele la infinitiv. Traduceţi-le cu ajutorul dicţionarului în limba română:

Model: Expono (3) – exponěre – a expune

a) appello (1), emo (3), finio (4), laudo (1), respondeo (2);
b) noceo (2), ago (3), mancipo (1), scio (4), venio (4);
c) debeo (2), exio (4), gero (3), habito (1), investio (4);
d) laudo (1), obsoleo (2), prohibeo (2), repeto (3), sentio (4).

3. Stabiliţi tema infectului în baza formelor verbale de mai jos:

Model: Solvĭmus – solv - ĭ - mus;


Docēre – docē - re
Edicěre – edic - ěre

a) accusāmus, legěre, agĭmus, nescīre, definīmus, obtinēre, derogāmus, punīre, dicĭmus,


probāre;
b) defendĭmus, vocāre, egēmus, scriběre, habēmus, solvĕre, imperāmus, tenēre, indicāmus
vidēre;
c) interdicĭmus, condemnāre, liberāmus, absolvĕre, monēmus, finīre, permittĭmus, debēre,
sentīmus, repondēmus;

4. Plasaţi formele verbale de singular la numărul plural, respectând persoana, şi viceversa:


Model: Finiunt (p.3, pl.) – finit (p.3, sg.)
Sentio (p.1, sg.) – sentīmus (p.1, pl.)

a) accuso, laudant, debes, monet, promittitis, quaerĭmus;


b) scribĭs, defendĭtis, sum, vetamus, nesciunt, vincĭt;
21
c) agunt, spondes, amamus, gerĭtis, voco, placet;
d) respondeo, audiunt, dicĭt, spondetis, venīmus, es.

5. Traduceţi în limba română:

a) Accusat, non punit. Non accusāre cito debēmus.


b) Non credis, vetas. Ut sentitis, ita dicitis.
c) Dicĕre debēmus quod scīmus. Absolvit, non condemnat.
d) Non excusant, sed damnant. Dum vivĭmus, laborāre debēmus.

6. Traduceţi în limba latină:


1. El apără, demonstrează, nu (= non) condamnă.
2. Eu ştiu, tu nu ştii să întrebi.
3. Ei scriu, voi citiţi, noi ascultăm.
4. Nu trebuie să pedepsim repede.
5. Trebuie, deci poţi.
6. Cât trăiesc, sper.
7. – Promiţi? – Promit.
8. – Făgăduiţi? – Făgăduiesc.
9. – Faci? – Fac.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

22
TEXTUS / Texte:

Textus I
DISCO, DISCIS, DISCIMUS

Indĭgĕna sum. Ex oppĭdo / pago /villa venio. Indígĕnis estis? Ubi discis? In Universitāte
studētis? In Collégio discunt. Alma mater mea Académia Studiōrum Oeconomicōrum Moldaviae
est. Hic et nunc discĭmus. Latine non loquĭmur. Linguam Latīnam nunc dēmŭm studēmus. Non
scholae, sed vitae discĭmus (Seneca). In schola notāmus: Ius est ars boni et aequi (Cicero).
Oecŏnómia sine littĕris mortua est. Barba non facit philósŏphum (Plutarh). Repetitio mater
studiorum est. Quot linguas calles, tot homĭnes vales et cetera.
Scientia potentia est et maturéscĕre iuvat. Tantum scīmus, quantum memoria tenēmus.
Iuristae elŏquénter loqui debent. Iurisconsulti, de iure et de facto, sapĭentĕr orāre debent.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea, traducerea textului cu analiza gramaticală selectivă/ arbitrară.
2. Determinaţi conjugarea verbelor în baza formelor verbale subliniate în text. Argumentaţi.
3. Care este semnificaţia expresiei “Alma mater”?
4. Ce instituţie superioară de învăţământ din spaţiul european are deviza: “Oeconómia sine littĕris
mortua est”?
5. Încadraţi în contexte româneşti expresiile: de iure / de facto / hic et nunc.
6. Verum an falsum? În Republica Moldova “ Ius est ars boni et aequi”? Argumentaţi verbal.
7. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: colegiu, economie, elocvenţă, indigen,
limbă, memorie, studii, şcoală, ştiinţă, viaţă.

Glossarium

Académia, -ae f. – academie iurisconsultus, -i – jurisconsult


aequum, -i – echitate latine adv. – (în) latină, latineşte
an – sau lingua, -ae – limbă
ars, artis f.– artă littĕrae, -ārum (la pl.) – învăţătură, ştiinţă
barba, -ae f. – barbă loquor, loqui, locutus sum – a vorbi,
bonum, -i – bine mater, -is – mamă
calleo, -ēre, -ui – a şti (din experienţă) maturésco, -ĕre – a se forma, a se dezvolta
collégium, -ii n. – colegiu memoria, -ae – memorie
debeo, -ēre – a trebui meus, mea, meum – al/ a mea
dēmŭm adv. – abia mortuus, -a, -um – mort, -ă
disco, -ĕre – a învăţa, a studia noto, -āre – a studia
elŏquénter adv. – elocvent nunc adv. – acum
et – şi oeconomia, -ae – economia
ex/ e (înainte de cons.) – din oppĭdum, -i – oraş
facio, -ĕre – a face oro, -āre – a pleda
falsum, -i – fals pagus, -i – sat, târg
hic adv. – aici philósophus, -i – filozof
homo, hominis – om, persoană potentia, -ae – putere
indĭgĕna,-ae.m. – băştinaş quot ... tot ... – câte ... atâtea ...
iurista, -ae s.m – jurist repetitio, -onis – repetare
ius, -iuris – justiţie sapĭentĕr adv. – cumpătat
iuvo, -āre – a ajuta schola, -ae – şcoală
23
scientia, -ae – ştiinţă tenēo, -ēre – a ţine
scio, -īre – a şti, a cunoaşte ubi – unde
sed – dar Universitās, -atis – universitate
sine – fără valeo, -ēre – a valora
studēo, -ēre – a se îndeletnici cu / a studia venio, -īre – a veni
studium, -ii – studii verum, -i – adevăr
sum, esse, fui – a fi villa, - ae – casă la ţară, conac
tantum ... quantum adv. – atât de mult ..., pe cât de vita, -ae – viaţă
mult ...

Textus II
PROPOSITIONES VARIAE

Legis virtūtes haec sunt: imperāre, vetāre, permittĕre, punīre. Lex homĭnum recte facĕre
impĕrat, delínquĕre vetat. Ira non excūsat delíctum. Iurisconsulti respondēre, cavēre, agĕre
debent. Magistratus exclamat: „Do, dico, addico”. Elementa obligatiónum sunt: dāre, facĕre,
praestāre. – Spondes? – Spondeo. – Centum dare promíttĭs? – Promítto. Absolvo. Condemno.
Veto. Credo. Ităque dum vivĭmus, laborāre debēmus. Qui non intéllĕgunt, damnant. Non
excūsat, sed accusat. Qui nimium probat, nihil probat. – Quid dicĭtis? – Nihil dicĭmus. Saepe
non dicunt quod sentiunt. Cum tacent, clamant. Dum spiro, spero. Vivĕre est cogitare. Cogito,
ergo sum.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea, traducerea propoziţiilor cu analiza gramaticală selectivă/ arbitrară.
2. Determinaţi conjugarea verbelor în baza formelor verbale subliniate în text. Argumentaţi.
3. Care este semnificaţia verbelor: “Absolvo. Condemno. Veto. Non liquet” în procedura judiciară
romană?
4. Ce mesaj desprindeţi din fraza: “Cum tacent, clamant”?
5. Încadraţi în contexte româneşti verbul: VETO.
6. Verum an falsum? “Vivĕre est cogitare? Argumentaţi verbal.
7. Atestaţi în text câmpul lexical pentru termenul: lex.

Glossarium

delíctum, -i – delict
absolvo, -ĕre – a achita, a absolvi delínquo, -quĕre – a comite o greşeală
accuso, -āre – a acuza dico,-ĕre – a spune, a zice
addico, -cĕre – a aproba do, -āre – a da
ago, -ĕre – a acţiona, a exercita, dum conj. – cât timp / în timp ce, pe când
caveo, -ēre – a garanta / a stabili, elementum -i – element, parte constitutivă
centum – o sută ergo conj. – deci, prin urmare, astfel
clamo, -āre – a striga exclamo, -āre – a exclama
cogito, -āre – a cugeta, a gândi excūso, -āre – a (se) scuza, a ( se) justifica
condemno, -āre – a condamna, a învinui hic, haec, hoc – acesta de aici; el, ea
credo- ĕre – a crede impĕro, -āre – a guverna
cum prep. – în acelaşi timp intéllĕgo, -ĕre – a înţelege
damno, -āre – a condamna ira, -ae – mânie
ităque – aşadar
24
laboro, -āre – a munci, a lucra quod pron. – ceea ce
lex, -is – lege recte adv. – cinstit
magistratus, -us – magistrat respondeo, -ēre – a răspunde
nihil - nimic saepe – adesea
nimium adv. – prea mult sentio, -īre – a simţi
obligatio, -onis – obligaţiune spero, -āre – a spera
permitto, -ĕre – a permite spiro, -āre – a trăi
praesto, -āre – a da, a oferi, spondeo, -ēre – a promite
probo, -āre – a demonstra, a proba taceo, -ēre – a tăcea
promítto, - ĕre – a promite veto, -āre – a interzice
punio, -īre –a pedepsi virtus, -ūtis – virtute
qui pron. – cine vivo, - ĕre – a trăi
quid pron. – ce, ce lucru / ceva

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

25
FACTA NOTABILIA:

Jurisconsulţii, pe lângă munca de cercetare propriu-zisă, desfăşurau o activitate cu


implicaţii practice. Această activitate era desemnată prin termenii: respondēre, cavēre, agĕre. „În
sfera lui respondēre intrau consultaţiile juridice date cetăţenilor în cele mai variate domenii.
Cavēre desemnează explicaţiile date cetăţenilor în legătură cu forma actelor juridice. Agĕre se
referă la îndrumările date judecătorilor cu privire la felul în care trebuie condus un proces.”

„Prin cuvântul do magistratul numea pe judecătorul ales de părţile în litigiu. Se pronunţa


dico atunci când magistratul atribuia obiectul litigios, cu titlu provizoriu, uneia din părţi. Prin
termenul addico magistratul ratifica declaraţia unei părţi, recunoscând dreptul acesteia, de
exemplu: aprobarea cererii creditorului de a-l duce pe debitor la închisoarea sa personală.”

Termenul dāre desemnează obligaţia de a transmite proprietatea unui lucru, ceea ce a


constituit un drept real, sau a plăti o sumă de bani. Prin facĕre înţelegem obligaţia de a face orice
pentru un creditor, ca, de pildă, o prestaţiune de servicii sau chiar non facĕre (a nu face).
Praestāre desemnează obligaţia de a procura folosinţa unui lucru fără a se constitui un drept real,
ca de exemplu remiterea posesiunii unui lucru.”

Cuvântul Spondeo (< spondeo, -ēre, -di, -sum „a făgădui, a da chezăşie”) avea, în
concepţie romană, însuşirea de a asigura favoarea zeilor Romei, fiind, în consecinţă, un drept
rezervat în exclusivitate cetăţenilor romani. Odată cu evoluţia societăţii romane, a suferit
transformări şi forma originară de a contracta, astfel, sposio religiosa, dintr-un act sacral devine
un act civil, juridic. În sponsio laica, prin utilizarea cuvântului spondeo, debitorul îşi asumă o
obligaţie. Etimologia nu este însă prea clară. În afara sensului înfăţişat mai înainte, Festus,
lexicograf din sec. al II-lea sau al III-lea, arată că spondēre ar putea veni şi de la sponte sua,
care are sensul “a promite din propria sa voinţă”. Dezvoltarea economiei şi intensificarea
relaţiilor de schimb i-au determinat cu timpul pe romani să accepte ideea că participarea
străinilor la viaţa comercială a Romei era nu doar posibilă, ci şi necesară. Pentru a oferi mijloace
juridice necesare în acest sens, ei au admis că şi străinii se pot obliga în formă verbală, această
formă de contract verbal era desemnată prin termenul stipulatio „stipulaţiune”, a cărui
etimologie, şi în latină şi în română, după Paulus vine de la stipulus, echivalent cu firmus „tare,
26
puternic”. Dar fideli spiritului lor conservator şi exclusivist, romanii au interzis în continuare
peregrinilor accesul la cuvântul spondeo, locul acestuia fiind luat de alte verbe, cu înţeles
similar: Fidepromittitisne? – Fidepromitto: Promittis? – Promito, Dabis? – Dabo; Facies? –
Facio.
Actul de stipulaţiune avea un caracter solemn. În conformitate cu aceasta părţile
contractante puteau utiliza numai anumite verbe: iniţial Spondeo, apoi şi altele cu înţeles similar,
vide supra. De asemenea, părţile trebuiau să vorbească într-o anumită ordine – mai întâi (Primo)
stipulantul, apoi (deinde) promitentul. Nerespectarea acestei condiţii făcea ca actul să nu fie
valabil.
Stipulaţiunea presupune şi congruenţa (concordanţa) dintre întrebare şi răspuns. Astfel,
cuvântul întrebuinţat în întrebare trebuia să fie acelaşi şi în răspuns, de ex.: Spondesne? –
Spondeo. La fel, şi obiectele întrebării trebuiau să fie identice, de exemplu, dacă stipulantul îl
întreabă pe promitent; - Promiţi să-mi dai 100? promitentul nu poate răspunde printr-un alt
obiect, să zicem: - Promit 50. Într-o asemenea ipoteză actul este lovit de nulitate. Congruenţa
dintre răspuns şi întrebare dispare, în vremea lui Cicero, când deja se redacta cautio.

Iudicium populi reprezintă judecata la care apela poporul roman în ultima instanţă.
Semnificativă pentru înţelegerea desfăşurării juridice a procesului penal o constituie detalierea
termenului: provocatio (ultima instanţă în faţa poporului a unui condamnat într-un proces penal).
Autoritatea de a judeca trecea atunci de la magistrat la popor care, în acest scop, se constituia în
comiţii judiciare. Sentinţa era scrisă pe tăbliţe: A – (absolvo) sau C – (condemno). Când se scria
N.L. – (Non liquet – „nu e clar, nu e limpede”), se cereau mai multe date asupra cauzei.
Începând cu mijlocul secolului al II-lea a.Ch., odată cu instituirea questiones perpetuae (care
reprezentau puterea judecătorească supremă a poporului), provocatio nu s-a mai folosit. În
timpul monarhiei, împăraţii concentrau în mâna lor maiestatea şi puterea suverană a poporului şi
numai ei puteau acorda protecţie înainte de proces sau puteau graţia după pronunţarea sentinţei,
cu alte cuvinte, se concentrau într-o singură persoană atât appellatio, cât şi provocatio.

Termenul véto era folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea
unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor. În prezent reprezintă un drept excepțional pe care
îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din
care face parte. Larg răspândit este însuşi termenul veto, dar şi expresia liberum veto, cu aceeaşi
semnificaţie.

27
„Liberum veto” s-a născut în dezbaterile Camerei deputaţilor din Seimul polonez, în
Dietine, fiind adoptat mai târziu. El are ca fundament singura deviză care stabilea principiile
luării hotărârii de către şleahtă în Dietă, în lipsa altor reguli juridice sau convenţionale: „să dai
cât mai puţin posibil, să iei cât mai mult”. Deviza, având la origine principiul roman „do ut des”,
va fi unica utilizată de stări în adunările din întreaga Europă medievală.

Ştiaţi că în Roma antică, în alegerile şi judecăţile publice erau folosite seminţele de


fasole? Fasolea neagră însemna că alegătorul se opune sau că persoana judecată este considerată
vinovată. Cea albă însemna că alegătorul este de acord sau că persoana judecată este considerată
nevinovată.

NOMINA IURIS:
1. actóris est probáre – este de datoria avocatului sa prezinte dovezile
2. áqua et igni interdícere – a interzice apa şi focul
3. cápitis damnáre – a condamna la moarte
4. cáusam ágěre – a pleda într-un proces
5. cognóscere de hereditáte – a judeca un proces de moştenire
6. condemnáre fúrti/scéleris – a condamna pentru furt/crimă
7. damnáre iniuriarum – a condamna pentru insulte
8. extra cúlpam ésse – a se situa în afara vinii, a fi declarat nevinovat
9. fácere contra legem – a viola legea
10. fórmŭlam inténdere – a intenta un proces
11. fórmŭlam remíttere – a renunţa la urmărire
12. honéste vívere – a trăi cinstit
13. in iudicium vocáre – a chema în judecată
14. obtinēre cáusam – a câştiga un proces
15. pérdere fórmŭlam (cáusam) – a pierde procesul

28
SENTENTIAE:

1. Áliud est celāre, áliud tacēre – Una e să tăinuieşti, alta e să taci.


2. Áut dédĕre, áut punīre – Sau a-l preda (extrăda), sau a-l pedepsi.
3. Cognóscĕre persónam in iudício non est bónum – Nu este bine să cunoşti inculpatul
în procesul pe care îl judeci.
4. Cúlpa vacāre máximum est solátium – A fi lipsit de orice vină este cea mai mare
mângâiere.
5. Décet régem díscĕre légem – Regelui îi stă bine să înveţe legea.
6. Erráre humánum est, stúltum est in erróre perseveráre (Cicero) – A greşi este
omeneşte, a stărui în greşeală este o prostie.
7. Errāre humánum est (Seneca) – A greşi este omeneşte.
8. Invítus ágĕre vel accusāre nemo cogátur – Nimeni să nu fie constrâns să acţioneze
sau să acuze fără voia sa.
9. Lex (hómines) récte fácěre iúbet, vétat delínquĕre – Legea porunceşte (ca oamenii)
să procedeze corect, îi opreşte să comită delicte.
10. Némo débet ésse iúdex in própria cáusa – Nimeni nu trebuie să fie judecător în
propriul proces.
11. Peccāre lícet némini – Nimănui nu-i este permis să greşească.
12. Pecuniae imperāre oportet, non servīre – Banului trebuie să-i porunceşti, dar nu să-i
slujeşti.
13. Qui accusāre vólunt, probatiónes habēre débent – Cei care vor să acuze, trebuie să
aibă dovezi.
14. Vívĕre cogitāre est – A trăi înseamnă a cugeta.
15. Vívĕre milittāre est – A trăi înseamnă a lupta.

*******

1. Álea iácta est (Caesar) – Zarul a fost aruncat.


2. Bis dat, qui cito dat (Publilius Syrus) – Cine dă rapid, dă de două ori.
3. Cógito, ergo sum (Descartes) – Gândesc, deci exist
4. Do, díco, addíco – Dau (dreptul), zic (rostesc cuvântul), condamn.
5. Est módus in rébus (Horatius) – Există o măsură în lucruri.
6. Fáma vólat (Vergilius) – Zvonul zboară.

29
7. Gútta cávat lápidem, non vi, sed sæpe cadéndo (Ovidiu) – Stropul face o gaură în
piatră, nu prin forță, ci prin cădere repetată.
8. Hómo propónit, sed Déus dispónit – Omul propune, Dumnezeu dispune.
9. Líberum véto – Liberul „mă opun”.
10. Mánus mánum lávat – Mâna spală mâna (O mână spală pe alta).
11. Non líquet (N.L.) – Nu este clar.
12. Qui scríbit, bis légit – Cine scrie, citește de două ori.
13. Sic tránsit glória múndi (Patricius) - Așa trece gloria lumii.
14. Témpus vúlnera sánat – Timpul vindecă rănile.
15. Vérba vólant, scrípta mánent — Vorbele zboară, scrisul rămâne.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Praesens indicativi activi se formează de la tema infectului adăugând terminaţiile


personale active.

La praesens indicativi activi terminaţiile personale active sînt:

Persona Singularis Pluralis

1 -o / -m -mus

2 -s -tis

3 -t -nt

La verbele de conjugarea a III-a între tema infectului şi terminaţii intervine vocala de


legătură -ĭ-, la persoanele 2, 3, sg. şi la persoanele 1, 2, pl., iar la persoana 3 pl. avem -ŭ- de
legătură.

La verbele de conjugarea IV-a la persoana 3, pl., prin analogie cu verbele de conjugarea a


III - a, între tema infectului şi terminaţiile personale active se introduce vocala -ŭ-.

30
Verbul sum, esse, fui are paradigma conjugării neregulată:

Sg. 1. sum Pl. 1. sumus


2. es 2. estis
3. est 3. sunt

PLUS COGNOSCĬTE:

Romanii, deşi ţineau mult la spiritul lor conservator, totuşi considerau că "justiţia nu este o
chestiune statică, ale cărei principii pot fi formulate o dată pentru totdeauna. Dreptul trebuie mereu adus
la zi", în funcţie de schimbările intervenite în societate. Parcă în context, Gerard Cornu menţionează: „La
langue et le droit évoluent l’un par l’autre.” Subscriem la cele spuse de Gerard Conu, menţionând că
dezvoltarea limbajului juridic din limba română poate fi realizat prin cunoaşterea şi practicarea corectă.
Aşadar,

Termenul absolví (< lat. absolvĕre) are în limba română sensurile:


1. A termina o formă de învățământ. Acest sens este împrumutat din terminologia referitoare la
învățământ din Austria și Germania (sec. XVIII). Cu acest sens există tendința de a conjuga
eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der.: absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățământ);
absolvență, s.f. (terminarea unei forme de învățământ).
2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat, când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când
săvârșirea lui a fost justificată.
3. A ierta; a scuti. Pentru aceste sensuri este corectă forma de prezent indicativ activ: eu absolv,
el/ea absolvă.

Termenul veto îşi are originea în forma verbală latinească veto “mă opun” (veto, -āre, -ŭi (-āvi), -
ĭtum “a nu da voie, a opri, a se opune, a împiedica”). În limba română se atestă ca şi substantiv neútru
veto (art. vetoul) cu pluralul vetóuri. Conform dicţionarelor acest cuvânt semnifică:
1. (Ant.) Drept pe care îl aveau tribunii plebei în Roma antică de a se opune hotărârilor senatului,
folosind formula veto.
2. Drept excepțional pe care îl are cineva de a se opune unei hotărâri, folosind această formulă.
(< lat. veto – mă opun). Drept de ~ - drept excepțional al unei persoane sau al unui stat (recunoscut prin
lege sau prin convenții) de a se opune aprobării unei decizii sau a unei legi discutate în organizația din
care face parte; formulă prin care se exercită acest drept.
Substantivele provenite din infinitive lungi ale verbelor în -ea trebuie accentuate pe sufix. Aşadar,
termenii de tipul: prevedére, tăcere au accentul pe penultimul -e- deoarece în limba latină verbele erau
31
de conjugarea a II-a, respectiv infinitivul conţinea un -ē- înainte de terminaţia -re. Ca urmare, vocala
lungă din infinitivul verbelor atrăgea accentul asupra sa, acesta păstrându-se şi la substantivele sus-
menţionate .
Se recomandă o singură accentuare la forme verbale ca indicativul şi conjunctivul prezent, persoana I
şi a II-a plural şi imperativ persoana a II-a plural. Mai exact, trebuie accentuate:

 pe sufixul -é- la verbele de conjugarea a II-a:


 tăcém < latinescul tacēmus şi nu tácem, vedém,
 tăcéţi < latinescul tacētis şi nu táceţi, vedéţi
 pe temă la verbele de conjugarea a III-a:
 fácem < lat. fácĭmus şi nu făcém, crédem < lat. crédĭmus şi nu credém; scríem < lat.
scríbĭmus şi nu scrim;
 fáceţi < lat. fácĭtis şi nu făcéţi, crédeţi < lat. crédĭtis şi nu credéţi; scríeţi < lat. scríbĭtis şi nu
scriţi.
 pe -u- tematic formele verbului a fi: súntem, súnteţi.

PENTRU cei INTERESAŢI:

CREDO CREZUL

Credo in Unum Deum, Cred Într - Unul Dumnezeu, Tatăl


Patrem omnipoténtem, Atotştiitorul,
factórem cæli et terræ, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor
visibílium ómnium et invisibílium. tuturor şi nevăzutelor.
et in unum Dóminum Iesum Christum, şi întru Unul Domn Iisus Hristos,
fílium Dei unigénitum, fiul lui Dumnezeu,
et ex Patre natum ante ómnia sæcula. unul-născut, care din Tatăl s-a născut, mai
Deum de Deo, lumen de lúmine, înainte de toţi vecii.
Deum verum de Deo vero, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din
génitum, non factum, consubstantiálem Patri: Dumnezeu adevărat,
per quem ómnia facta sunt. născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
qui propter nos hómines et propter care toate s-au făcut.
nostram salútem care pentru noi oamenii şi pentru a noastră
descéndit de cælis. mântuire s-a pogorât din ceruri

32
et incarnátus est de Spíritu Sancto şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt
ex María Vírgine, et homo factus est. şi din Maria Fecioara şi s-a făcut om.
crucifíxus étiam pro nobis sub Póntio Piláto; şi s-a răstignit pentru noi în zilele lui
passus, et sepúltus est, Pilat din Pont, şi a pătimit şi s-a îngropat.
et resurréxit tértia die, secúndum Scriptúras, şi a înviat a treia zi după Scripturi .
et ascéndit in cælum, sedet ad déxteram Patris. şi s-a suit la ceruri şi şede de-a dreapta
et íterum ventúrus est cum glória, Tatălui.
iudicáre vivos et mórtuos, şi iarăşi va să vină cu slavă,
cuius regni non erit finis. să judece viii şi morţii,
et in Spíritum Sanctum, Dóminum et a cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
vivificántem: şi întru Duhul Sfânt,
qui ex Patre Filióque procédit. Domnul de viaţă făcătorul,
qui cum Patre et Fílio simul adorátur et care din Tatăl purcede,
conglorificátur: Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul
qui locútus est per prophétas. este închinat şi slăvit,
et unam, sanctam, cathólicam et care a grăit prin prooroci.
apostólicam ecclésiam. întru-una sfântă sobornicească şi apostolească
confíteor unum baptísma in Biserică, mărturisesc un botez
remissiónem peccatorum. întru iertarea păcatelor,
et expecto resurrectionem mortuorum, aştept învierea morţilor şi
et vitam ventúri sæculi. Amen! viaţa veacului ce va să fie. Amin!

33
Lectio tertia
MOLDAVIA PATRIA MEA EST
Substantivul: noţiuni generale.
Declinarea I a substantivelor şi adjectivelor.

MATERIAE / Subiecte:
1. Substantivul. Categoriile gramaticale: gen, număr, caz, declinare.
2. Adjectivul: noţiuni generale.
3. Declinarea I a substantivelor şi adjectivelor.

COGITATE! / Meditaţi!:
1. Categoriile gramaticale ale substantivului în limba latină.
2. Particularităţile de gen şi număr în limba latină.
3. Particularităţile cazuale în limba latină (numărul de cazuri, întrebările specifice fiecărui caz,
funcţia sintactică în propoziţie).
4. Sistemul cazual în limba română în comparaţie cu cel din limba latină.
5. Declinarea substantivelor şi adjectivelor (numărul declinărilor, determinarea declinărilor,).
6. Formele iniţiale ale substantivelor şi adjectivelor (prezentarea şi atestarea declinării în
dicţionar).
7. Stabilirea temei substantivale şi adjectivale.
8. Substantivele de declinarea I. Particularităţi de gen şi număr.
9. Terminaţiile cazuale ale substantivelor şi adjectivelor de declinarea / clasa I. Traducerea în
limba română.

VERUM an FALSUM?
“Roma "Caput Mundi" et "Urbs aeterna" est”. Argumentaţi verbal.

34
EXERCITIONES / Aplicaţii:

1. Determinaţi declinarea substantivelor:

Declinarea Terminaţii:
Model:

venditio, -ónis III N. sg. -o; G. sg. -is

a) auctoritas, -tatis; tutela, -ae; medicus, -i; consensus, -us; damnum, -i; dies, -ēi.
b) tributum, -i; persona, -ae; arbiter, -tri; res, -ei; civitas, -tatis; magistratus, -us.
c) cursus, -us; legatus, -i; fides, -ei; imperium, -ii; independentia, -ae; mensis, -is.
d) libertas, -tatis; matrimonium, -ii; patria, -ae; dies, -ei; concursus, -us; annus, -i.

2. Identificaţi tema substantivelor şi plasaţi-le la cazurile solicitate:


a. Acc. sg., G. pl., Abl. pl.: venia, -ae; prudentia, -ae; tutela, -ae; toga, -ae; tabula, - ae:
Model: Acc. sg. G. pl. Abl. pl.
terra, -ae terram terrārum terris

b. Acc. pl., G. sg., Abl. sg.: socia, -ae; usura, -ae; notitia, -ae; ignorantia, -ae; epostola, -ae
Model: Acc. pl. G. sg. Abl. sg.
terrae, -ārum terras terrae terra

3. Declinaţi îmbinările:
a) causa tua, persona grata, corona civica;
b) terra incognita, culpa lata, vita nostra;
c) tabela cerata, iustae nuptiae, toga vestra;
d) tabula rasa, tunica mea, via sacra.

4. Acordaţi substantivele cu adjectivele, notând pe linia alăturată litera ce corespunde


formei corecte:
Model: Substantive Adjective
a. Via c Studiosas
b. Romam a Sacra
c. Discipulas b Antiquam

a. poenis __ vecinarim
b. personarum __ gratarum
c. tabula __ gravis
d. historiis __ dacoromana

35
e. copias __ damnatas
f. lingua __ lata
g. culpa __ veras
h. causis __ publicis
i. causas __ rasa
j. terrarum __ antiquis

5. Traduceţi în limba latină, respectând topica părţilor de propoziţie:


a. Persoana acuzată neagă vina sa. c. Noi nu pedepsim persoanele suspecte, ci le
b. El apără cauza ta dreaptă. apărăm.
d. Ei condamnă greşelile voastre grosolane.
6. Formaţi în limba română familii lexicale de la termenii:
Model: Familia lexicală
epistula, -ae epistolă, epistolar, epistolie

c. pecunia, -ae; lingua, -ae;


a. culpa, -ae; iustitia, -ae;
d. gratia, -ae; eloquentia, -ae.
b. vita, -ae; persona, -ae;

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

36
TEXTUS / Texte:

Textus I

MOLDAVIA PATRIA MEA EST

Moldavia, publice Respublica Moldova, patria mea est. Respublica Moldova terra Europae
est. Romania et Ucraina cum Moldavia terrae vecinae sunt. Caput (=capitala) Moldaviae
CHISINAU est.
Incolae Moldaviae agriculturae, venaturae, viticulturae, apiculturae et ceteris student.
Etiam incolae Moldaviae ut iuristae, magistrae, medicae laborant. Incolae patriae meae fidem
(=credinţa) orthodoxam colunt. Demetrius Cantemirus de Moldavia Latine narrat in „Descriptio
(=descrierea) Moldaviae”.
Moldavia ex die (=din ziua) 27 augusti mensis MCMXCI anno suam independentiam
declarat. Moldova respublica parlamentara est.
Secundum legem, incolae Reipublicae Moldovae pulcherrimam loquelam, linguam
publicam in Constitutione civitatis (=Constituţia statului) designatam, loqui debent. Sed in
Republica Moldova lingua Dacoromanica locuta est. Res (=problema) linguae publicae in
Moldavia discordiae fons (=izvorul/sursa) est.
Lingua nostra ex die (=din ziua) 31 augusti mensis MCMLXXXIX anno ad litteras
Latinas revenit. Lingua Latina fundamentum linguae nostrae est.
Lingua Materna, te veneror! Patria mea, Moldavia, te amo!

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului. Analizaţi sub aspect gramatical cuvântul Moldavia, în exemplele
scrise cu litere aldine.
2. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
3. Comentaţi în maximum 5 enunţuri dictonul: “Lingua Latina fundamentum linguae nostrae est.”
4. Alcătuiţi contexte româneşti cu expresiile: secundum legem / et cetera.
5. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul: patria.
6. Care domnitor moldovean a promovat ţara noastră prin opere scrise în limba latină?

GLOSSARIUM

27 – viginti septem – 27 colo, -ĕre – a cinsti, a onora


agricultura, -ae – agricultură Dacoromanicus,-a,-um – român,-ă / dacoromân, -ă
amo, -āre – a iubi debeo, -ēre – a trebui
apicultura, -ae – apicultura declaro, -āre – a proclama
augustus,-a,-um (mensis) – (luna) lui august designatus, -a, -um – denumit, -ă

37
discordia, -ae – neînţelegere orthodoxus, -a, -um – ortodox, -ă
etiam conj. – chiar, şi, încă parlamentarus, -a, -um – parlamentar, -ă
habito, -āre – a locui patria, -ae - patrie
incola, -ae – locuitor publice adv. – în mod oficial
independentia, -ae – independenţă publicus, -a, -um – public
iurista, -ae m. – jurist pulcherrimus, -a, -um – foarte frumos, -ă
laboro, -āre – a lucra qui, quae, quod – care, ce
latine adv. – (în) latineşte revenio, -īre – a reveni
Latinus, -a, -um – latin secundum legem (prep. cu Acc.) – conform legii
loquela, -ae – limbă, limbaj sed – dar
loquor, loqui, locūtus sum – a vorbi sita – situată
magistra,-ae (magister,-tri) – profesor, -oară socialista – socialistă
maternus, -a, -um – matern studeo, -ēre (cu dat.) – a practica
MCMXCI - millessimo nongentessimo nonagessimo terra, -ae – pământ
primo [anno] – anul 1991 vecinus, -a, -um – vecin, -ă
medica, -ae (medicus, -i) m. – medic venatura, -ae – vânătorie
mensis, -is f. – lună veneror, -ari, -atus sum – a venera
meus, -a, -um – al, a mea/ al, a meu viticultura, -ae – viticultură
noster, -a, -um – al nostru, a noastră

Textus II
LINGUA LATINA

Lingua latina est lingua Indoeuropaea. Latina est lingua flexiva. Res (=lucrurile) publicae
privataeque in lingua latina facta (=făcute) sunt. Lingua Latina multis linguis, nominatis
linguae Romanicae, peperit (=a dat naştere). Lingua Latína est derelícta? Mínime! Multae
personae linguam Latínam discunt et Latíne loquúntur.

In Itália, lingua Latína adhuc materia scholáris est. In Finlandia iam plus viginti annos
undis radiophonicis emittĕre pergit. In Finlandia, radiophónia pública núntia latína propónit,
quae multae personae audiunt. Lingua Latína adhuc est lingua officiális Sanctae Sedis Romae
(=Scaunului Sfânt din Roma).

In Unióne Europǽa multi suádent, ut lingua Latína fiat (=să fie) lingua commúnis.
Céterum, etiam Európae senténtia in Latína est: "In varietáte concórdia". Trans Océanum,
sententia Civitátum Foederatárum Américae Septentrionális etiam est in Latína. Lingua Latina
et in Republica Moldova disciplina scholáris est. Itaque dicere possumus “O, Lingua Latina, tu
fecisti patriam diversis gentibus (=din diferite neamuri, popoare) unam!”

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului. Analizaţi sub aspect gramatical cuvintele din text scrise cu litere
aldine.
2. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
3. Comentaţi în maximum 5 enunţuri dictonul: "In varietáte concórdia".
4. Încadraţi în contexte româneşti substantivul sentinţă (cu sens terminologic şi cu sens general) şi
adjectivul sentenţios. Găsiţi echivalentele latineşti.
38
5. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul: disciplina.
6. Ce devize în limba latină cunoaşteţi, în afară de cea menţionată supra?

GLOSSARIUM

adhuc adv. – până acum multus, -a, -um – mult, numeros


auscúlto, -āre – a asculta nominatus, -a, -um – numit, -ă
céterum adv. – de altfel núntios Latínos – ştiri Latine
Civitátes Foederatáe Américae Septentrionális - oppĭdo adv. – desigur
SUA părĭo, părĕre, pĕpĕri, partum – a crea, a face să se
clássicus, -a, -um – clasic,-ă nască
commúnis, -e – comun, patria, -ae – patrie
derelictus, -a, -um – uitat, -ă pergo, -gĕre, -prexi, prectum – a continua
dico, -ĕre - a spune possumus – putem
disciplina, -ae – disciplină propóno, -ĕre – a propune
emitto, emittĕre – a emite públicus, -a, -um – public. ă
etiam – chiar quae – pe care
flexivus, -a, -um – flexibil radiophónia, -ae – radio
iam plus viginti annos – deja mai mult de 20 de ani radiophonicus, -a, -um – radiofonica
Imperii Romani – (în text ) în Imperiul Roman Romanicus, -a, -um – roman, -ă
In varietáte concórdia – „Armonia – in diversitate” Sanctae Sedis Romae – Scaunul Sfânt din Roma =
Vatican
itaque – aşadar scholáris – şcolară, de studii
Latine adv. – (în) latină, latineşte scientífĭcis – ştiinţifice
Latinus, -a, -um – latin sententia, -ae – deviză
lingua, -ae – limba studēo, -ēre (cu Dat.) – a studia, a învăţa
loquor, loqui, locutus sum – a (se) vorbi suádeo, -ēre, -si, -sum – a propune, a îndemna
materia, -ae – materie Trans Océanum – peste ocean
mínime adv. – deloc unda, -ae – undă
multi hómines – mulţi oameni

Textus III
DE ITALIA

Italia est terra Europae. Italia habet insŭlas. Sicilia est insŭla Italiae. In ora Siciliae est
Ǽtna.
Incolae Italiae sunt agricŏlae, incŏlae insulārum et orārum Italiae sunt nautae. Italia est
patria poetārum. Incolae Italiae amant et laudant poetas, ut: Caesar, Cicero, Ovidius, Vergilius,
Titus Livius etc. Italiae antiquae poetae patriae gloriam narrant. Paulus, Gaius, Papinarius,
Ulpianus et Modestinus iuristae et personae gratae Romae Antiquae sunt.
In Italia est Roma. In Roma Via Sacra est. Vias Romae statuae ornant. In viis Romae sunt
arae et statuae deārum. Aras deārum filiae incolārum Romae corōnis ornant. Roma erat (=era)
schola litterārum et doctrinae. Victoriae Romae sunt causa gloriae.

39
Roma in septem montibus vel collibus iuxta fluvium Tiberem iacet. Roma "Caput Mundi"
(=Capitala Lumii) et „Urbs Aeterna” nominibus appellatur (=se numeşte). Civitas Vaticana in
Roma manet minima mundi (=din lume) civitas sui iuris.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului. Analizaţi sub aspect gramatical cuvintele scrise cu litere aldine.
2. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
3. Găsiţi în text substantivele masculine de declinarea I.
4. Alcătuiţi contexte româneşti cu expresiile: sui iuris / persona grata (non grata).
5. Ce origine are cuvântul schola şi ce termen utilizau romanii pentru noţiunea de rigoare?
6. Ce tangenţe există între Vatican şi expresia latinească status in statu, şi care este limba oficială a
acestuia?

GLOSSARIUM
Aetna, -ae – vulcanul Etna iuxta fluvium Tiberem – lângă râul Tibru
agricola, -ae m. – agricultor laudo, -āre – a lăuda, a cinsti
amo, -āre – a iubi littera, -ae – la pl. învăţământ
appello, -āre - a (se) numi maneo, -ēre – a rămâne
ara,-ae – altar minima – cea mai mică
caput mundi – capitala lumii naro, -āre – a povesti, a relata
causa, -ae – cauză nauta, -ae s.m. – marinar, corăbier
civitas – stat ora, -ae – ţărm
Civitatem Vaticanam – Vatican, în text la acc. orno, -āre – a împodobi, a orna
in septem montibus vel collibus – pe 7 dealuri sau poeta, -ae m. – poet
coline sacer, -cra, -crum – sacru, sfânt, divin
corona, -ae – coroană schola, -ae – şcoală
dea, -ae –zeiţă ut adv. – ca şi, de exemplu
doctrina, -ae – ştiinţă, doctrină silva,- ae – pădure
filia, -ae – fiică statua, -ae – statuie
gloria, -ae – glorie, sui iuris – cu drept deplin
habeo, -ēre – a avea terra, -ae – pământ
iaceo, -ēre – a fi situate, a se întinde Urbs aeterna – oraş etern
incola, -ae m. – locuitor Vaticanus, -a, -um – al Vaticanului
insula, -ae – insulă via, -ae – drum, cale
iurista, -ae m. – jurist victoria, -ae – victorie

40
SCIVISTINE? / Ştiai asta?

Mille viae ducunt homines per saecula Romam . „Toate drumurile duc la Roma”
este un derivat din proverbul latin Mille viae ducunt homines per saecula Romam – „O mie de
drumuri duc întotdeauna oamenii spre Roma”. Expresia face referire la perioada de glorie a
Imperiului Roman, când cele 29 de căi de acces public, ce străbăteau întreg Imperiul aveau
acelaşi punct final – Roma, astfel fiind mult uşurat transportul de mărfuri şi deplasarea armatei în
Imperiu. În prezent expresia este folosită atunci când se doreşte sublinierea ideii că un scop poate
fi atins prin mai multe căi, rezultatul fiind acelaşi.
VIA ROMAE – Drumurile principale erau pavate cu lespezi de piatră sau chiar marmură.
Pe drumurile principale erau marcate şi distanţele cu ajutorul aşa-ziselor pietre miliare
(miliaria), care indicau distanţa în mile – o milă având aproximativ un kilometru şi jumătate
[1481,50 m, de la Roma]. Împăratul Augustus a ridicat în Forul Roman un stâlp aurit (miliarium
aureum), de unde se calculau distanţele pe toate drumurile. De aici s-a format apoi opinia
precum că de la el plecau toate drumurile, că ar marca centrul pământului, mai bine zis al lumii
romane (umbilicus).
VIA SACRA „drumul sfânt”, reprezintă principalul drum din Forul Roman, care leagă
colinele Palatin şi Capitoliu. În sec. V î.e.n. s-a pus baza drumului pentru a facilita deplasările
prin ploaie şi umezeală. Mai târziu, Via Sacra a fost consolidat, iar pe timpul lui Nero a fost
decorat cu diferite coloane. La finele secolului al VI î.e.n. drumul avea o lăţime de cca trei metri.
Pe această stradă în Forul Roman intrau oaspeţii de onoare, aveau loc festivităţile triumfale şi
sărbătorile religioase. Cruciaţii mai numeau Via Sacra drumul spre Ierusalim.
41
VIA APPIA este considerat primul drum roman, construit în 312 î.Hr., care lega Roma de
Capua, oraş situat în sudul Italiei, ulterior aceasta a fost prelungită prin Beneventum până la
Brundisium, de unde plecau corăbiile spre Epir şi Grecia.
VIA SALARIA lega Roma cu teritoriile sabine din partea de nord-est a Laţiului. Ea a fost
construită pe urmele unui vechi drum de munte pe care păstorii sabini din munţii Apenini îşi
transportau sarea de la vărsarea Tibrului, de aici şi numele Via Salaria (Drumul Sării).
Etimologia cuvântului SALARIU
În vechime, una dintre formele timpurii de remunerație era sarea. Lexemul
românesc salariu provine din latinescul salarium, -ii: „sumă de bani pentru cumpărarea sării,
dată soldaților, slujbașilor; soldă” (apud Pliniu cel Bătrân); „indemnizație dată magistraților”;
„salariu, onorar” (vide: Seneca), eventual, prin intermediul cuvântului din franceză salaire -
„salariu”. Potrivit lui Jean Fourastié, originea termenului o găsim într-o „alocație în monedă
care permitea soldaților din legiunile romane să cumpere un pic de sare pentru a-și conserva
rația în zilele în care ea era abundentă în carne”.

FACTA NOTABILIA:

“Descriptio Moldaviae” sau “Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae” este titlul
original al operei fundamentale a lui Demetrius Cantemir (1673-1723), scrisă
în latină între 1714 - 1716. Este prima carte de idei din cultura română. Cartea a fost tradusă în
română abia în 1825 din germană. Dimitrie Cantemir, de formaţie enciclopedică, istoric, scriitor,
om de stat, a pus bazele istoriografiei româneşti, a lexicografiei româneşti, inclusiv a celei
juridice, diplomatice, administrative.

Vatican, sau Statul Vatican (în limba italiană: Stato della Città del Vaticano, în limba
latină: Status Civitatis Vaticanae), este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-
o enclavă în orașul Roma, Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat
(0,44 km²). Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Statul este
condus de către episcopul Romei, Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic, în care
funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat
independent din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori. Este reședința

42
teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către Papă, episcopul Romei,
și, prin urmare, principala reședință ecleziastică a Bisericii Catolice.
Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din
lume care folosesc limba latină, de iure, limba oficială), stație feroviară, centrală generatoare de
energie electrică și casă de editură. Vaticanul își emite propriile monede și timbre și controlează
propriul domeniu de Internet (.va). Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai
influente din Europa. L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial.

În perioada antichităţii romane moda vestimentară se schimba încet. Vestimentaţia la


romanii antici se caracterizează prin simplitate. Cea mai veche şi mai răspândită materie primă
din care se confecţionau veşmintele romanilor era lâna, apoi inul, iniţial pentru veşminte
feminine, iar mai târziu şi pentru cele bărbăteşti. Haina bărbătească specifică, putem spune chiar
naţională, a romanilor era toga (< lat. toga, -ae s.f. < tegĕre „a acoperi”). Toga era haina oficială
a cetăţeanului, semnul distinctiv al omului liber de sclav, al autorităţii magistraţilor. Toga avea
un caracter solemn atât din punct de vedere politic, cât şi religios, din această cauză ea nu era
purtată zilnic.

Stola reprezintă în epoca clasică veşmântul pentru femei. Ea avea forma unei cămăşi
până la glezne, la talie se strângea cu o cingătoare, iar jos avea o panglică lată şi ornamentată cu
purpură (institia).
Lăţimea panglicii constituia un semn distinctiv pentru femei după condiţia socială şi
privilegiile pe care le aveau. În epoca imperială după ea se putea recunoaşte femeia mamă a trei
copii (ius trium liberorum) peste stolă femeile romane au purtat mai întâi, pentru a se apăra de
frig şi intemperii, o manta simplă numită ricinium, iar ulterior, palia, o haină mult mai amplă.

COROANA LA ROMANI
Coroana (< lat. corona, -ae) este un ornament circular din metal, frunze, flori etc., purtat
de antici în jurul capului sau gâtului, folosit ca ornament festiv, pentru decoraţii funerare, ca
recompensă pentru talent, iscusinţă militară, civilă.
A fost introdusă mai întâi ca o recompensă de onoare la jocurile olimpice. Ulterior, a fost
preluata de spartani la concursurile lor de gimnastică, mai era purtata de ei atunci când mergeau
la luptă. Romanii au rafinat practica grecilor şi au inventat o mare varietate de coroane, din
materiale diferite, fiecare cu o denumire separată şi adecvată unui scop.

43
Coroanele indicau o ocupaţie, un anumit statut social, o demnitate. De exemplu, un soldat
curajos putea conta pe o coroană de frunze de stejar sau de măsline, de laur sau iederă, de pin,
măsline şi / sau de aur. Preoţii purtau coroane de plante dedicate zeilor. În schimb, escrocii
purtau coroană de acant (plante erbacee), pentru cei care comiteau adulter existau coroane din
lână de oaie etc.
Poeţii de obicei erau încoronaţi cu nişte coroane de lauri. În acest sens, laureatus se traduce
„împodobit (sau încununat) cu lauri”. În timpul Imperiului Roman laurul simboliza puterea
victoria şi pacea.
Prizonierii, ca parte din prada de război, au devenit proprietatea statului fiind vânduți celor
mai buni ofertanți. Vânzarea era realizată de un chestor, cumpărătorii erau angrosişti de sclavi
care urmau întotdeauna o armată, împreună cu alţi comercianţi şi negustori. Lancea (hasta), care
simboliza întotdeauna semnul unei vânzări efectuate sub autoritatea publică, a fost înfiptă în
pământ pentru a marca locul de vânzare, iar prizonierii purtau ghirlande pe capul lor, aşa cum
purtau victimele oferite în sacrificiu. Prin urmare, expresiile „sub hastam venire” şi
„sub coronam venire” au ajuns să aibă, practic, acelaşi sens - vânduţi în sclavie.

În perioada Republicii, poporul roman participa la adoptarea unor hotărâri cu caracter


legislativ, electoral sau judiciar în cadrul a patru adunări distincte: comitia curiata, comitia
centuriata, comitia tributa şi concilium plebis.
Comitia curiata are drept atribuţii: adoptarea unor legi cu ocazia intrării în funcţie a
magistraţilor superiori, legi prin care poporul delega putere şi le promitea supunere.
Comitia centuriata includeau, iniţial, marii proprietari funciari, ulterior şi pe cei ce aveau
monedă, căci centuriile erau nu doar structurile politice, dar şi unităţile militare. Numai membrii
centuriilor puteau fi obligaţi să plătească impozite.
Concilium plebs adopta hotărâri obligatorii doar pentru plebe. Dar din momentul în care
patricienii au început să participe la adunările plebeilor aceasta s-a transformat în comitia
tributa.

44
NOMINA IURIS:
1. causa indicta – fără judecată şi anchetă
2. causa publica /  privata – proces public/  privat
3. comitia curiata, ~ centuriata ~ tributa – vide supra!
4. contra tabulas – contra documentului
5. copia vera /  ficta – copie veridică /  falsă
6. culpa lata /  levis – vină (culpă) mare (gravă) / uşoară
7. ignorantia supina – incompetenţă premeditată
8. iustae nuptiae – căsătorie legitimă
9. ex gratia – din bunăvoinţă
10. infra petita – mai puţin decât s-a cerut
11. honoris causa – pentru onoare, pentru merite. Expresia desemnează grade, titluri,
acordate în mod onorific unor personalităţi cu merite deosebite în diferite domenii. Cel
mai cunoscut titlu este cel acordat de universităţi.
12. mea culpa – greşeala este a mea
13. persona grata/  non grata – persoana agreată (sau indezirabilă). În limbaj
diplomatic, în cazul în care reprezentantul unui stat străin este acceptat pentru
acreditare sau când acesta nu mai este dorit şi i se pune în vedere să părăsească ţara
respectivă
14. publica vincula – închisoare publică
15. ultra petita – peste ce s-a cerut

SENTENTIAE:

1. Amicitia vitam ornat – Prietenia împodobeşte viaţa.


2. Aquila non capit muscas – Vulturul nu prinde muşte.
3. Barba non facit philosophum (Plutarh) – Nu barba îl face pe filozof.
4. Experentia docet – Experienţa ne învaţă.
5. Fiat iustitia, pereat mundus! – Să se facă dreptate, chiar de-ar fi să piară lumea!

45
6. Gutta cavat lapidem non vi, sed sæpe cadendo (Ovidius) – Picătura găureşte piatra
nu prin putere, ci prin deasă cădere.
7. Historia magistra vitae est (Cicero) – Istoria este învăţătoarea vieţii.
8. Ignorantia legum excusat neminem – Necunoaşterea legilor nu scuză pe nimeni.
9. Mille viae ducunt homines per saecula Romam – O mie de drumuri duc întotdeauna
oamenii spre Roma
10. Nulla poena sine libertas – Nici o pedeapsă fără lege.
11. Quot linguas calles, tot homines vales – Câte limbi posezi, de atâtea ori eşti om.
12. Sine iustitia, nulla libertas – Fără justiţie nu există libertate.
13. Tunica proprior palio est (Plautus) – Cămaşa este mai aproape de corp decât haina.
14. Ubi bene, ibi patria – Unde e bine acolo e patria.
15. Ubi concordia, ibi victoria – Unde este înţelegere, acolo este şi victorie.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Categoriile gramaticale ale substantivelor în limba latină sunt: genul (genus masculinum, genus
femininum, genus neutrum); numărul (numerus singularis, numerus pluralis), cazul:

Denumirea Denumirea Întrebările Funcţia sintactică


cazului în latină cazului în română

Nominativus /N. nominativ Cine? Ce? Subiect şi nume predicativ în


predicatul nominal
Genitivus / G. genitiv (a, al, ai, ale) cui? Atribut
N.B! Determină un substantiv
Dativus / D. dativ Cui? Complement indirect
N.B! Determină un verb
Accuzativus/Acc. acuzativ Pe cine? Ce? Complement direct
Ablativus /Abl. ablativ Când? Unde? Cum?... Complement circumstanţial
Vocativus /Voc. vocativ Cazul adresării N.B! Nu are funcţie sintactică

Substantivele în limba latină sunt prezentate în dicţionar şi, respectiv, memorate în cele două forme
iniţiale ale lor de N. şi G.

Apartenenţa la o anumită declinare este determinată după terminaţia cazului genitiv singular sau
plural.
46
De la cazul genitiv identificăm tema practică a substantivului, înlăturând terminaţia cazuală: culpa,
culpae – tema este culp - ae.

Declinatio Declinatio Declinatio Declinatio Declinatio


I II III IV V
Gen. f. m. / f. n m. / f. / n. m. / f. n. f.
N sg. -a -us, -er, -ir -um diferite -us -u -es
G sg. -ae -i -i -is -us -us -ēi
Ex.: Causa,-ae Advocatus, - i, Lex, legis Magistrātus, -us Res, rei
Pecunia, -ae Arbiter, -tri Homo, homĭnis Cornu, -us Dies, diēi
Vir, viri Ius, iuris
Testamentum, -i

Sunt de declinarea I substantivele, de regulă, de genul feminin, care la N. sg. au terminaţia –a, iar la
G sg. au terminaţia -ae: persōna, -ae; sententia, -ae; tutēla, -ae; querēla, -ae; vita, -ae etc

Excepţie de gen fac substantivele ce denumesc profesii sau ocupaţii bărbăteşti: iurista, -ae;
indigēna, -ae; incŏla, -ae; agricŏla,-ae; collēga, -ae; nauta,-ae; scriba,-ae; poëta, -ae;

Adjectivele se acordă cu substantivele în gen, număr şi caz.

Substantivele de declinarea I, atât cele feminine, cât şi cele masculine se declină după următorul
model:
Cazul singularis pluralis
N. Person – a grat – a Person – ae grat – ae
G. Person – ae grat – ae Person – ārum grat – ārum
D. Person – ae grat – ae Person – is grat – is
Acc. Person – am grat – am Person – as grat – as
Abl. Person – a grat – a Person – is grat – is
Voc. Person – a grat – a Person – ae grat – ae

În limba latină, în general, topica părţilor de propoziţie este liberă. Totuşi se observă o tendinţă de a
plasa la finalul propoziţiei verbul predicat, iar subiectul şi blocul său (atribute de tot felul) se plasează la
începutul propoziţiei.
Lingua Latina multis linguis peperit.

Schimbarea ordinii presupune scoaterea în evidenţă a unei părţi de propoziţie.

Numele predicativ al predicatului nominal stă întotdeauna la nominativ.

47
PLUS COGNOSCĬTE:

“Un vorbitor insuficient familiarizat cu vocabularul esenţial şi cu structura gramaticală a limbii


latine este, într-o măsură mai mare sau mai mică, un om insuficient de cultivat din punct de vedere strict
lingvistic. Aşa cum cultura generală este de neconceput fără componenta ei lingvistică, la fel şi aceasta
din urmă este de neimaginat fără cunoştinţe măcar elementare de limbă latină.” Theodor Hristea

Dintre neologismele împrumutate din latină şi înregistrate în dicţionarele noastre uzuale unele nu
mai păstrează accentul latinesc originar nici chiar atunci când acesta coincide cu cel din franceză şi din
italiană. Din acest considerent, vom prezenta, mai jos o serie de cuvinte româneşti greşit accentuate,
pledând totuşi pentru accentuarea originară latinească, fără a pierde din vedere că unele dintre
neologismele pe care le cităm au etimologie multiplă:

De menţionat că unele cuvinte pot fi utilizate cu accent dublu, “atunci când modificarea accentului
nu schimbă semnificaţia cuvântului (ca în ácele şi acéle), aşadar reţineţi variantele, care, de altfel, sunt
destul de puţine: ántic şi antíc, íntim-intím, tráfic-trafíc, penúrie-penuríe.

În ciuda faptului că în uzul curent se întâlnesc două forme de accent, normele actuale recomandă
o singură accentuare la cuvinte de tipul:

AVÁRIE (nu avaríe) “stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o maşină, de o


construcţie” < fr. avarie < germ. Haverei. A nu se confunda cu avaríţie “zgârcenie”, care vine din
latinescul avarĭtĭa “lăcomie, zgârcenie”.
ADULTÉR (nu adúlter), “infracţiune care constă în încălcarea fidelităţii conjugale de către unul
dintre soţ” < fr. adultère < lat. adultĕrĭum “adulter”, unde avea accentul pe silaba -té-.
NEÚTRU (nu néutru) , care vine din adjectivul neūter, neūtra, neūtrum, unde avea vocala -ū-
accentuată.
CRÉDIT (nu credít), pentru că vine din latinescul crēdĭtum, - i “credit, datorie”, unde avea accentul
pe -ē- şi nu pe -ĭ-. În acelaşi context,
DÉBIT (nu debít), este prezentat în DEX drept un împrumut < fr. débit, menţionăm însă că în
Dictionnaire étymologique de la langue française usuelle et littéraire. Paris, 1863, de Mazure M.A.,
se face trimitere la verbul latinesc debeo, debēre, debŭi, debĭtum, care, de facto, avea sensul “a datora,
a trebui să dea” , iar forma de supin de unde se trage termenul debit avea accentual pe vocala -e-. Dar
atenţie,
48
AUDÍT (nu áudit) “Funcție de control și de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane
competente, independente colectează și evaluează probe pentru a-și forma o opinie asupra gradului de
corespondență între cele observate și anumite criterii prestabilite, deoarece chiar dacă vine în limba
română din engleză audit, acest termen a fost împrumutat de limba engleză din latină, şi anume de la
audio, audīre, audīvi, audītum, unde avea sensul “a auzi, a asculta, a audia; a ierta, a aproba; a judeca;
a se supune, a urma, a se conforma; a avea o anumită reputaţie”
TRÁNZIT (nu tranzít) este indicat în DEX drept un împrumut < fr. transit, în ce ne priveşte,
susţinem ideea de împrumut latin < lat. transĭtus, -us “1.Trecere, 2.Trădare, dezertare, 3.Tranziţie,
4.Schimbare”, aşa cum în latină nu are accentual pe -ĭ-, ci pe silaba tráns- şi în română accentul
recomandabil de noi este tránsit.
ÁULĂ (nu aúlă) “sală mare într-o clădire public, destinată festivităţilor, conferinţelor, cursurilor”, dat
fiind faptul că este un cuvânt împrumutat din latină şi anume áula, -ae s.f. “1. curte; 2. palat, curtea
unui rege”.

PENTRU cei INTERESAŢI:

TOGA
Aşadar, toga era o piesă de îmbrăcăminte formală purtată rareori. Să spunem despre romani că
purtau tot timpul togi ar echivala cu ipoteza ca englezii ar fi purtat toţi în trecut faimoasele pălării
cilindru. Ceea ce evident că nu a fost adevărat în ambele cazuri. Iuvenal spune ca: “Sunt multe părţi ale
peninsulei italice unde, sincer să fiu, un bărbat poartă toga doar în momentul în care este îngropat”.
Toga candida, de obicei, era din lână albă naturală, o purtau candidaţii la o
magistratură, denumirea de candidat derivă de la candidus, -a, -um, pentru a
da togii un aspect şi mai strălucitor, imaculat, toga era albită cu cretă.

Toga sordida / Toga pulla se purta numai în timp de doliu sau în cazul altor
nenorociri.

Regula generală cerea ca togile să fie lipsite de orice podoabe sau ornamente –
Toga pura.

49
Existau însă şi abateri, astfel, înalţii magistraţi şi membrii unor colegii
preoţeşti purtau toga praetexta, o togă albă, dar împodobită cu o panglică de
purpură cusută pe margine. Acelaşi ornament îl aveau şi togile copiilor de până
la vârsta de 16-17 ani.
La această vârstă băieţii îmbrăcau o togă albă numită toga virilis. Îmbrăcarea
aceste togi a maturităţii presupunea un întreg ceremonial.

Comandanţii învingători, cărora li se acordau onoruri triumfale la intrarea lor


în Roma, purtau în timpul procesului toga picta. Toga triumfătorului ce avea
broderii ce aminteau palmierul se numea toga palmata.

Unele categorii de preoţi, în special, augurii, în timpul îndeplinirii funcţiilor


sacerdotale purtau o togă numită toga trabea.

În epoca imperială se purta tot mai frecvent toga colorată, în special, de


culoare roşie, iar mai târziu numai împăraţii aveau dreptul să poarte toga
purpurea.

TUNICA
Zilnic Romanul obişnuit purta doar tunica. Tunica reprezintă o haină de uz cotidian din lână, ce se
purta sub togă. Tunica era, de obicei, împodobită cu o panglică de purpură (clavus). Această podoabă a
ajuns cu timpul să fie un semn distinctiv pentru anumite categorii sociale.
Aşadar, membrii ordinului senatorial purtau tunica ce avea o panglică
mai lată (latus clavus sau laticlavium), adică tunica laticlavia.

Cavalerii purtau tunica cu panglică îngustă (angustus clavus), altfel


spus, tunica angusticlavia. În timpul proceselor triumfale generalii
victorioşi purtau o tunică împodobită cu broderii în forma frunzelor de
palmieri, având un caracter deosebit de solemn, tunica palmata.
O variantă de tunică cu mâneci, confecţionată din in sau chiar mătase,
este delmatica.

50
COROANELE ÎN ROMA ANTICĂ
Coroane onorifice

Corona obsidionalis – A fost cea mai mare şi mai rară din toate
decoraţiile militare în Republica Romană şi la începutul Imperiului
Roman. Aceasta era acordată doar unui comandant general sau ofiţer
ale cărui acţiuni au salvat legiunea sau întreaga armată. Coroana era
făcută din materiale vegetale extrase din câmpul de luptă, inclusiv,
ierburi, flori, buruieni şi diverse cereale precum grâul.

Corona civica/ querna - reprezintă un şirag de perle sau mărgele din


lemn de stejar care împreună cu împletituri de frunze formează o
coroană. În timpul Republicii Romane, şi, ulterior, în epoca
Principatului, era considerată a doua decoraţiune militară la care putea
aspira un cetăţean. Coroana era destinată soldatului care a apărat viaţa
altui soldat în luptă şi era însoţită de inscripţia: Ob servatum civem.
Aceasta a fost iniţial din ilex, mai apoi, din Aesculus, şi, în final, de
Quaercus – trei tipuri diferite de stejar. Odată obţinută, coroana avea
valoare pentru toată viaţa.

Corona navalis – sau rostrata, de asemenea, numită Classica era o


coroană de aur considerată distincţie militară cu valoare în domeniul
naval. Diferenţa dintre denumirea acestei coroane navalis şi rostrata
consta în caracterul de rang, ceea ce ar însemna că una era destinată
primei persoane care păşea pe corabia inamicului, iar cealaltă era
acordată generalului căreia i se datorează întreaga victorie asupra
corabiei inamice. Ambele erau făcute din aur, iar una dintre ele,
rostrata, mai probabil, era decorată cu ciocuri de nave.

Corona muralis – Iniţial, în Roma antică, era efectiv un obiect, o


coroană de aur sau un cerc de aur încercând să sugereze zidurile unui
oraș fortificat, cucerit, şi era conferită soldatului care urca primul pe
zidul unuia dintre orașele sau fortărețele cucerite de armata romană,
plasând stindardul de luptă al acesteia în punctul cel mai înalt. Era una
dintre distincţiile militare cele mai înalte şi nu era acordată unui
solicitant fără o anchetă prealabilă strictă.Ulterior această decoraţiune
militară romană a servit drept bază pentru heraldica europeană.

51
Corona castrensis / vollaris - Era înmânată primului soldat care
învingea un val şi intra forţat în tabăra inamicului. Era o coroană din
aur ornamentată cu palisade (element de fortificație dintr-un gard înalt
din pari de lemn, înfipţi vertical în pământ şi legaţi între ei prin nuiele).

Corona triumphalis – Au existat trei tipuri de coroane de triumf, dintre


care prima era purtată în jurul capului de comandant în timpul
triumfului său. Aceasta a fost făcută din laur sau frunze de dafin, plante
care, de altfel, erau des întâlnite şi pe monedele antice. Fiind cea mai
onorabilă dintre cele trei, a fost numită insignis laurea sau triumphalis
insignis. Corona a doua era din aur, adesea îmbogăţită cu pietre
preţioase. Astfel, fiind adesea prea mare şi grea pentru a fi purtată, era
ţinută deasupra capului comandantului de către un funcţionar public, în
timpul triumfului.

Corona provincialis - A treiea era, de asemenea, din aur şi de mare


valoare. Era transmisă comandantului drept cadou din partea
provinciilor, imediat după ce triumful îi era atribuit. Fiind transmise
din provincii aceste coroane au căpatat numele de provincialis. Iniţial,
acestea aveau un caracter neobligatoriu şi gratuit, ulterior, au fost
impuse ca tribut adus sub numele de coronarium Aurum. Obiceiul de
a prezenta coroane de aur din provinciile unde generalii obţineau
victorii era de asemenea un uz de la greci.

Corona ovalis – o coroană mai modestă din mirt care simboliza o


victorie, un triumf de mici proporţii. Era însuşită exclusiv
comandanţilor. Aceasta era un dar pentru cei care meritau simple
ovaţii.
Corona oleagina – Aceasta era o coroană de onoare, din frunze de
măsline înmânată atât soldaţilor, cât şi comandanţilor lor. În
conformitate cu Gellius aceasta era acordată oricărei persoane prin
intermediul careia a fost obţinut un triumf, acestea nefiind participante
personal la acţiune. Măslinul a devenit simbolul înţelepciunii şi al
păcii.

52
O a doua clasă de COROANE, care au fost EMBLEMATICE şi nu de onoare, cel puţin pentru
persoana care le purta, şi adoptarea cărora nu a fost reglementată prin lege, dar personalizat.
Dintre acestea au fost, de asemenea, mai multe tipuri.

Corona sacerdotalis – Erau purtate de preoţi (sacerdotes), cu excepţia


Pontifex Maximus şi miniştrii săi (Camillus), precum şi persoanelor
prezente, atunci când era oficiată la sacrificiu. Ea nu era confecţionată
dintr-un material anume, uneori era din crengi şi frunze de măsline, alteori
din aur sau chiar din frunze de porumb. Aceasta era, de asemenea, privită
ca o emblemă a păcii, relaţionata cu încheierea războiului civil dintre
Antoniu şi D. Brutus Albinus.

Corona nuptialis - Cununa miresei era, la fel, de origine greacă. Era din
flori smulse de mireasa însăşi şi nu cumpărate (fapt care era de prost
augur). La romani era facuta din verbină, colectata de mireasa însăşi, şi
purtată pe sub flammeum cu care mireasa era întotdeauna învăluită.
Mirele purta de asemenea, un şirag de perle. Uşile casei sale şi canapeaua
miresei erau decorate cu ghirlande. Semnificatia buchetului de nuntă
provine din Roma Antica, unde atât mirele, cât şi mireasa purtau câte
un buchet de flori pentru intrarea cu bine în căsnicie şi alungarea spiritelor
rele.

Corona natalitia - mătănii suspendate deasupra uşii vestibulului, în


casele din Atena şi Roma, în care un copil s-a nascut. În Atena, când nou-
născutul era de sex masculin, coroana era făcută din măslin, iar când se
năştea o fetiţă, coroana era din lână. În Roma se realizau din laur şi,
respectiv, din iederă sau pătrunjel.
Corona funebris - Pentru prima data coroana pe capul defunctului a fost
atestata la greci, obicei ulterior preluat de romani. În Legea celor XII
Table era stipulat că orice persoană care deţine o coroană trebuie să o aibă
pusă pe cap în timpul unui proces funerar. Ghirlandele de flori au fost
introduse pe catafalc, împrăştiate pe la ferestrele unde avea loc
procesiunea sau ca un decor la mormânt. În Grecia, aceste coroane au fost
făcute de obicei din pătrunjel.

53
Corona de lauri şi fructe - Cununa din frunze de dafin este simbolul
învingătorului al gloriei şi cinstei. În mitologie, laurul este unul dintre cei
şapte copaci sacri (măr, smochin, salcie, ulm, stejar, tei). Iniţial, a fost un
simbol al fertilităţii, apoi a fost folosit pentru a proteja casa de vrăjitorie .

Corona pactilis – Aceasta a fost făcută de flori, arbuşti, iarbă, iederă,


lână, sau orice alt material flexibil răsucite împreună. O cunună de flori
utilizată în timpul unor sărbători festive.

Corona sutulis - reprezintă o cunună din flori (fără tulpini) de trandafiri,


purtată de membrii colegiilor preoţeşti, de dansatori, în timpul
festivităţilor dedicate zeului Marte.

Corona longa (ghirlandele) – era, de fapt, o ghirlandă pe care romanii, de


altfel şi grecii, o purtau la gât, pe piept în timpul sărbătorilor naţionale. De
obicei, erau utilizate cu preponderenţă pentru a decora morminte, scaune,
maşini de triumf, case s.a. Dar cuvântul trebuie să fi avut un înţeles mai
precis, şi a fost, probabil, numit Longa datorita dimensiunii sale mai mari,
asemanatoare cu un rozariul care, în Italia este încă numit La Corona.

Corona Etrusca – O coroană de aur imita coroana din frunze de stejar,


împânzită cu pietre şi decorată cu panglici. Orice coroana avea fixate
panglici, indiferent dacă sunt reale sau artificiale.

Corona radiata – Era acordată Zeilor şi asumate de către unii din


împăraţi, ca un semn al divinităţii lor. Acesta poate fi văzut pe monedele
lui Traian, Caligula, M. Aurelius, Valerius Probus, Teodosie.

Corona pampinea - Coroana de frunze de viţă de vie a fost însuşita de


Bacchus.

54
SCIVISTINE? / Ştiai asta?

ETNA (AETNA) este un vulcan , Situat pe insula Sicilia din Italia. Vulcanul Etna are înălțimea
de 3.340 m, fiind cel mai înalt și cel mai activ vulcan din Europa. Se estimeaza că vulcanul erupe la
fiecare 3 luni, și că la fiecare aproximativ 150 de ani sunt distruse și localități. Aria de acțiune
distrugătoare a vulcanului se întinde pe o suprafață de 1.250 km².
Cu toate acestea, poalele vulcanului sunt dens populate; acest fapt se explică prin fertilitatea
deosebită a solului. Având o activitate de peste 6000 de ani, vulcanul Etna este vulcanul activ cu cea mai
lungă perioadă de activitate.
Turismul este foarte dezvoltat; în anul 1981, regiunea a fost declarată parc național. Aici se găsesc
și zone de schi alpin de importanță europeană, un teleferic cu care se poate urca până la altitudinea de
2.600 m.

55
Lectio quarta
NON SCHOLAE, SED VITAE DISCIMUS
Consolidarea cunoştinţelor

MATERIAE / Subiecte:
1. Historia Linguae Latinae.
2. Verbum . Praesens indicativi activi.
3. Nomen substantivum. Declinatio I.
4. Nomen adiectivum.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

56
TEMPTA TE IPSUM/ Testează-te însuţi:

Nomen ___________________________ Classis __________________________

Praenomen __________________________ Dies/ mensis/ annus __________________

Test sumativ
la disciplina “Limba latină”
(Lectiones: prima, secunda, tertia)

Nr. Itemi P.
ord.
1 Numiţi cel puţin cinci perioade de 1. ___________________________ 5
dezvoltare a limbii latine: 2. ___________________________
3. ___________________________
4. ___________________________
5. ___________________________

2 Prezentaţi trei avantaje ale cunoaşterii 6


limbii latine în formarea viitorilor 1. _______________________________
jurişti: _____________________________________

2. _______________________________
_____________________________________

3. _______________________________
_____________________________________

3 Plasaţi corect accentul în cuvintele propuse: 10

1. advocātus
2. beneficium
3. commŏdum
4. consul
5. coruptio
6. incŏla
7. modestia
8. pericŭlum
9. praeceptum
10. respublĭca

57
4 Recunoaşteţi conjugarea verbelor după infinitiv. 10

1. finīmus - _____________
2. nescīmus - ____________
3. noscĭmus - _____________
4. obtinēmus - _____________
5. peccāmus - ______________
6. praecedĭmus - ____________
7. probāmus - ______________
8. scribĭmus - ______________
9. vincĭmus - _______________
10. vocāmus - _______________

5 Determinaţi declinarea substantivelor: 10

1. agricola, -ae - _________


2. agricultura, -ae - ________
3. annus, -i - __________
4. caput, -itis - _________
5. dies, -ei - __________
6. libertas, -tatis - _______
7. loquela, -ae - _______
8. nauta, -ae - _______
9. patria, -ae - ________
10. venatura, -ae - ______

6 Traduceţi în limba latină respectând topica părţilor de propoziţie: 60


a. Acuzatul neagă vina sa.
b. El apără o cauză dreaptă.

7 Traduceţi în limba română: 50

1. Accūsat, non punit.


2. Respondēre debĭtis, non tacētis.
3. Absolvunt, non condemnant.
4. Dum vivĭmus, laborāre debēmus.
5. Dicĕre debēmus quod scīmus et quod intellegĭmus.

58
8 Scrieţi pentru fiecare dintre cuvintele de mai jos câte un termen corespondent în limba 10
română:

1. aprobáre - _________________
2. benevoléntia - _________________
3. céssionem - _________________
4. deliberátio - _________________
5. exórdium - _________________
6. fráudem - _________________
7. gubernáre - _________________
8. humánus - _________________
9. incéstum - _________________
10. locátionem - _________________

9 Formaţi în limba română familia lexicală de la termenii de origine latină (minimum 4 20


cuvinte):

1. constitutio, constitutionis - _______________________________________________


2. crimen, criminis - _____________________________________________________
3. decretum, decreti - _____________________________________________________
4. iudex, iudicis - ________________________________________________________
5. natio, nationis - ________________________________________________________
10/ Prezentaţi echivalentul maximelor în limba latină: 50
A 1. Așa trece gloria lumii.
_____________________________________________________________________

2. A-ţi porunci ţie este cea mai mare putere.


_____________________________________________________________________

3. Cine scrie, citește de două ori.


_____________________________________________________________________

4. Cînd există o îndoială, hotărîrea este în folosul acuzatului.


_____________________________________________________________________

5. Justiția este arta binelui și a echităţii.


_____________________________________________________________________

6. Legea porunceşte (ca oamenii) să procedeze corect, îi opreşte să comită delicte.


_____________________________________________________________________

7. Nimeni nu trebiue să fie judecător în propriul proces.


____________________________________________________________________

59
8. Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm.
_____________________________________________________________________

9. Vorbele zboară, cele scrise rămân.


_____________________________________________________________________

10. Zarul a fost aruncat.


____________________________________________________

10/ Prezentaţi echivalentul expresiilor în limba latină: 15


B
1. Liberul „mă opun”. ________________________________

2. Copie veridică /  falsă ______________________________

3. A chema în judecată_________________________________

4. A intenta un proces__________________________________

5. Jurist, specialist în drept.______________________________

BAREM DE APRECIERE:

Nota Punctajul
10 236 – 246
9 226 – 235
8 196 – 225
7 166 – 195
6 136 – 165
5 106 – 135
4 76 – 105
3 46 – 75
2 16 – 45
1 1 – 15

60
Nomen _________________ Classis _________________

Praenomen _________________ Dies/ mensis/ annus ______________

Test formativ
la disciplina “Limba latină”
(Coroanele )
Itemi
Recunoaşteţi şi numiţi tipul de coroană în baza informaţiei prezentate mai jos:

1 Reprezintă un şirag de perle din lemn de stejar care împreună


cu împletituri de frunze formează o coroană. În timpul
Republicii Romane, şi, ulterior în epoca Principatului, era
considerată a doua decoraţiune militară la care putea aspira
un cetăţean. Coroana era destinată soldatului care a apărat
viaţa altui soldat în luptă şi era însoţită de inscripţia: Ob
servatum civem.
2 O coroană de aur sau un cerc de aur încercând să sugereze
zidurile unui oraș fortificat, cucerit, şi era conferită
soldatului care urca primul zidul unuia dintre orașele sau
fortărețele cucerite de armata romană, plasând stindardul de
luptă al acesteia în punctul cel mai înalt. Era una dintre
distincţiile militare cele mai înalte şi nu era acordată unui
solicitant fără o anchetă prealabilă strictă. Ulterior, această
decoraţiune militară romană a servit drept bază pentru
heraldica europeană.
3 Era o coroană acordată Zeilor şi asumată de către unii din
împăraţi, ca un semn al divinităţii lor. Acesta poate fi văzut
pe monedele lui Traian, Caligula, M. Aurelius, Valerius
Probus, Teodosie.

4 Au existat trei tipuri de coroane de acest tip, dintre care


prima era purtată în jurul capului de comandant în timpul
triumfului său. Aceasta a fost făcută cu laur sau frunze de
dafin, plante care, de altfel, erau des întâlnite şi pe monedele
antice.

5 Era înmânată primului soldat care învingea un val şi intra


forţat în tabăra inamicului. Era o coroană din aur
ornamentată cu palisade (element de fortificație dintr-un gard
înalt din pari de lemn, înfipți vertical în pământ și legați între
ei prin nuiele).

61
6 A fost cea mai mare şi mai rară din toate decoraţiile militare
în Republica Romană şi la începutul Imperiului Roman.
Aceasta era acordată doar unui comandant general sau ofiţer
ale cărui acţiuni au salvat legiunea sau întreaga armată.
Coroana era făcută din materiale vegetale extrase din câmpul
de luptă, inclusiv, ierburi, flori, buruieni şi diverse cereale,
precum grâul.
7 O coroană de aur considerată distincţie militară cu valoare în
domeniul naval. Diferenţa dintre denumirea acestei coroane
... şi ... consta în caracterul de rang, ceea ce ar însemna că
una era destinată primei persoane care păşea pe corabia
inamicului, iar cealaltă era acordată generalului căreia i se
datorează întreaga victorie asupra corabiei inamice. Ambele
erau făcute din aur, iar una dintre ele, era decorată cu ciocuri
de nave.
8 O coroană mai modestă din mirt care simboliza o victorie, un
triumf de mici proporţii. Era însuşită exclusiv
comandanţilor. Aceasta era un dar pentru cei care meritau
simple ovaţii.

9 Aceasta era o coroană de onoare, din frunze de măsline


înmânată atât soldaţilor, cât şi comandanţilor lor. În
conformitate cu Gellius aceasta era acordată oricărei
persoane prin intermediul căreia a fost obţinut un triumf,
acestea nefiind participante personal la acţiune. Măslinul a
devenit simbolul înţelepciunii şi al păcii.
10 Era o coroană transmisă comandantului drept cadou din
partea provinciilor, imediat după ce triumful îi era atribuit.
Iniţial, acestea aveau un caracter neobligatoriu şi gratuit,
ulterior, au fost impuse ca tribut adus sub numele de
coronarium Aurum. Obiceiul de a prezenta coroane de aur
din provinciile unde generalii obţineau victorii era de
asemenea un uz de la greci.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

62
Nomen _________________ Classis _________________

Praenomen _________________ Dies/ mensis/ annus ______________

Test formativ
la disciplina “Limba latină”
(Vestimentaţia romană )

Nr. Itemi P.
ord.

Recunoaşteţi şi numiţi cu exactitate tipul de togă/ tunică/ stolă romană în baza


informaţiei prezentate mai jos:

1 Confecţionată din lână albă naturală,


purtată de către candidaţii la o
magistratură. Pentru a da acestei haine
un aspect imaculat şi mai strălucitor, era
albită cu cretă.

2 Se purta numai în timp de doliu sau de


alte nenorociri.

3 Înalţii magistraţi şi membrii unor


colegii preoţeşti purtau un veşmânt alb,
dar împodobit cu o panglică de purpură
cusută pe margine.

4 La vârsta de 16-17 ani băieţii îmbrăcau o


togă albă, ce îl înscria pe tânăr în lista
maturilor. Îmbrăcarea acestui vestiment
al maturităţii presupunea un întreg
ceremonial.

5 Comandanţii învingători, cărora li se


acordau onoruri triumfale la intrarea lor
în Roma, purtau în timpul procesului o
haină decorată cu broderii în fir de aur.

63
6 Unele categorii de preoţi, în special,
augurii, în timpul îndeplinirii funcţiilor
sacerdotale purtau o anumită togă cu
dungi cărămizii şi un tiv purpuriu, se
crede că şi regii purtau asemenea haină
doar că era violetă şi cu puţin alb.

7 În epoca imperială se purta tot mai


frecvent acest veşmânt colorat, iar mai
târziu numai împăraţii aveau dreptul să
poarte acest veşmânt purpuriu, care într-
un fel îi deifica.

8 O haină fără mâneci purtată la corp de


membrii ordinului senatorial şi care avea
o panglică purpurie mai lată.

9 O haină fără mâneci purtată la corp de


cavaleri şi care avea o panglică purpurie
mai îngustă.
10 Veşmânt pentru femei în forma unei
cămăşi până la glezne, la talie se
strângea cu o cingătoare, iar jos putea, în
funcţie de statutul social sau de numărul
copiilor, să fie decorată cu o panglică
lată de purpură.

64
65
Lectio quinta

VERBA DOCENT, EXEMPLA TRAHUNT


Declinarea a II-a a substantivelor şi adjectivelor
Pronumele posesive

MATERIAE / Subiecte:
1. Declinarea a II-a a substantivelor şi adjectivelor.
2. Pronumele posesive.

COGITATE! / Meditaţi!
1. Formele iniţiale ale substantivelor şi adjectivelor de declinarea a II-a (prezentarea şi atestarea
declinării în dicţionar).
2. Stabilirea temei substantivale şi adjectivale.
3. Particularităţile de gen şi număr la substantivele de declinarea a II-a.
4. Terminaţiile cazuale ale substantivelor şi adjectivelor de declinarea/ clasa a II-a. Traducerea în
limba română.
5. Pronumele posesive în limba latină şi echivalentele lor în limba română.
6. Declinarea pronumelor posesive.

VERUM an FALSUM?

66
EXERCITIONES / Aplicaţii:
1. Analizaţi substantivele. Identificaţi cu ajutorul dicţionarului genul. Prezentaţi traducerea.

Cazurile Formele iniţiale Genul Traducerea


posibile în l.rom.
Model:

matrimonium
N., sg.;
Acc., sg.; Matrimonium, -i neutru căsătorie
Voc.sg.

a) adulteria, beneficium, librarie, centumviro, commercĭis;


b) iudicio, praefecto, praesidium, patronus, tributo;
c) advocatos, arbitro, notarie, decemviri, faber;
d) foris, lusi, patrimonia, pretii, sociariis.

2. a) Puneţi substantivele la Acc. sg., G. pl., Abl. pl.:

socius, -ii; iudicium, -ii; praefectus, -i; arbiter, -tri; triumvir, -ri.

Model: Acc. sg. G. pl. Abl. pl.


liber librum librōrum libris

b) Plasaţi substantivele la Acc. pl., Voc. sg., Abl. sg.:

pretium, -ii; lusus, -i; tributum, -i; faber, -ri; decemvir, -ri.

Model: Acc. pl. Voc. sg. Abl. sg.


testamentum testamenta testamentum testamento

3. Declinaţi îmbinările. Motivaţi compatibilitatea dintre substantiv şi adjectiv:


a) pinus alta, verbum dictum;
b) debitum pecuniarium, humus fecunda;
c) iurista noster, meum testamentum;
d) argumentum primum, athleta clarus.

4. Acordaţi substantivele cu adjectivele, notând pe linia alăturată litera ce corespunde formei


corecte:
Model: Substantive Adjective
a. Factum c bono
b. Arbiter a notorium
c. Advocato b iustus

67
k. Dominio __ Manifesti
l. Scribae __ Ultimo
m. Furti __ Publicōrum
n. Dolo __ Directo
o. Circus __ Malo
p. Commodōrum __ Arbitraria
q. Bona __ Bono
r. Hume __ Vitiosus
s. Iudicia __ Fecunda
t. Suplicio __ Adventicia

5. Traduceţi în limba latină:


a) Advocatul apără acuzatul, iar acuzaţii neagă delictele (vinele).
b) Bărbatul harnic nu are datorii băneşti, el munceşte bine.
c) Notarul răspunde în faţa (coram = cu Abl.) judecătorilor.
d) Prefectul munceşte şi pentru binele său şi pentru binele general (public).

6. Formaţi în limba română familii lexicale de la termenii:


arbiter, -ri; numerus, -i; nummus, -i; comercium, -ii; laboriosus, -a, -um.

Model: Familia lexicală

Epistola, -ae

Româna Franceza Engleza

Epistolă

epistolar

...

68
TEXTUS / Texte:

Textus I
APUD ARBITRUM

Optĭmum (= cea mai bună) iudicium est placĭdum arbitrium. Hoc si non procēdit, veniunt in
forum. In iudicio arbiter reum iudicāre designatus est. Dicographus vota calămo scribit. Actor
reum accūsat et testes (= martori) contra reum prodūcit. Reus per advocātum se excūsat. Tum
arbiter sententiam pronuntiat. Arbiter aut absolvit, aut ad poenam damnat vel mulctam, vel
supplicium.
Arbiter noster Marcus Tullius vir laboriosus et iustus est. Hodie apud arbitrum multae
causae privatae sunt: de debitis pecuniariis, de mandatis, de testamentis.
Marcus Tullius multos reos vocat. Primus reus iam in iudicio est et ceteri rei veniunt. In
numero causarum prima est causa mea de mandato et debito pecuniario. Adversarius est Gaius
Sempronius. Caius Villius Sempronium furti accusat. Advocatus Sempronium defendit.
Advocatus facta exponit. Culpa Sempronii lata est.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului. Analizaţi sub aspect gramatical cuvântul reus, -i, în exemplele când
e scris cu litere aldine.
2. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
3. Comentaţi în maximum 5 enunţuri dictonul: “Optĭmum iudicium est placĭdum arbitrium.”
4. Atestaţi în text substantivele de declinarea a II-a.
5. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul: culpa.
6. Cum şi unde decurgea procesul de judecată în Roma Antică?

GLOSSARIUM

actor, actoris s.m. – avocat, orator, actor furtum, -i – furt


ad poenam – după, conform cu pedeapsa hoc adv. – aici
adversarius, -ii – partea adversă hodie adv. – astăzi
advocatus, -ii – avocat iam adv. – deja
apud prep. cu acc.– la, în faţa iudicium, -ii – proces, judecată
arbiter, -tri – judecător iustus, -a, -um – drept, legal,
arbitrium, -ii – hătărâre laboriosus, -a, -um – muncitor, laborios
aut conj. – sau, ori latus, -a, -um – grav
calămus, -i – trestie, toc de scris mandatum, -i – mandat
contra adv. – împotriva mulcta, -ae – amendă
damno, -āre – a condamna numerus, -i – număr
debitium, -i – datorie pecuniarius, -ia, -ium – pecuniar, bănesc
defendo, -ĕre – a apăra, a susţine per prep. cu acc. – prin, prin intermediul
designatus, -a, -um – desemnat placĭdus, -a, -um – favorabil
dicographus, -i – scrib, grefier primus, -a, -um – primul, prima
excūso, -āre – a justifica procedo, -ĕre – a se întâmpla / a înainta
expono, -ĕre – a expune prodūco, -cĕre –a duce în faţă
factum, -i – fapt pronuntio, -āre – (jur.) a pronunţa sentinţa

69
reus, rei – pârât, reclamat, acuzat venio, -īre – a veni
se pron. refl. – se vir, viri – bărbat
supplicium, -ii – supliciu voco, -āre – a chema
testamentum, -i – testament votum, -i – dorinţă
tum adv. – apoi, după aceea
vel conj. – sau

Textus II
ADVOCÁTI ROMAE ANTIQUAE

In Roma antiqua multa artificia (munera =ocupaţii) sunt. Laborāre, vitam sustinēre,
mercaturam facĕre Romanis (civibus = pentru cetăţini) satis turpĭter est. Munus advocāti nobĭle
est. Advocāti nummos sive dona a reis non habent. Artificium advocāti magni pondĕris (=de
importanţă) est. Primo, reus advocatum appellat. Advocatus persona publica est qui in
iudicio adest et reum gratis adiuvat. Lucrum non facit, sed in magno honore (=onoare) est.
Iurisconsultus et orātor advocati sunt. Iurisconsultus facta concludentia (=fapte concludente)
et argumenta vestīgat, requīrit et parat. Orātor facta et argumenta in iudicio coram populo
eloquenter exponit. Itaque reus ab advocatis defendĭtur. Advocati (actoris) est probare. Sed in
dubio pro reo.
Iudicium actus est quo causam aequam decernĕre debet. Forum spatium publĭcum vel
aedificium est, ubi arbitri (iudices) persōnas audit et decernit.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului. Analizaţi sub aspect gramatical cuvântul reus, -i, scrise cu litere
aldine.
2. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
3. Comentaţi în maximum 5 enunţuri: “Lucrum non facit, sed in magno honore est.”
4. Atestaţi în text substantivele de declinarea a II-a.
5. Atestaţi în text termenii ce formează câmpul semantic de la termenul: advocatus. Prezentaţi
termenii moşteniţi în limba română.
6. Cum şi unde decurgea procesul de judecată în Roma Antică?

GLOSSARIUM

actus, -us m. – acţiunea de a face dreptate


adsum, adesse, adfui – a fi de faţă, a asista expono, -ĕre – a expune, a prezenta
adiuvo, adiuvāre – a ajuta, a susţine facio, -ĕre – a face, a practica
advocātus, -i – avocat factum, -i – faptă, acţiune
aedificium, -ii – edificiu/ construcţie gratis adv. – gratuit, în mod dezinteresat
aequus, -a, -um – nepărtinitor, imparţial iudicium, -ii – proces, acţiune judiciară
appello, -āre – a se adresa iurisconsultus, -i – jurisconsult
argumentum, -i – argument laboro, -āre – a lucra, a munci
artificium, -ii – profesiune, meşteşug lucrum, -i – câştig, profit, beneficiu
coram praep.cum abl. – în faţa magnus, -a, -um – mare
debeo, -ēre – a trebui mercatūra, -ae – negustorie, negoţ
decerno, -ĕre – a judeca multus, -a, -um – mult
donum, -i – dar, cadou nobilis, -e adj. – deosebit
eloquenter adv. – elocvent nummus, -i – ban, monedă

70
orātor, -ōris m. – orator sed – dar
paro, -āre – a pregăti, a dobândi, a stabili sive – sau
populus, -i – popor spatium, -ii – spaţiu
reus, rei – pârât, reclamat, acuzat sustineo, -ēre – a întreţine
requīro, -rĕre – a căuta, a se informa turpĭtēr adv. –urât, ruşinos, imoral, indecent
satis adv. – destul, foarte vestigo, -āre – a investiga

Textus III
DE ROMANIS et DEIS ROMANORUM

Romani multos deos adorant; in numĕro deōrum Neptūnus et Bacchus et Mercurius et


Aesculapius sunt. Neptunus, filius Saturni, domĭnus aquārum est. Neptuno nautae tauros et
equos immŏlant. Bacchus deus vini et uvārum est, at Mercurius deus mercatūrae et
eloquentiae. Arae Mercurii in viis sunt, quod Mercurius nuntius est deōrum et vias monstrat.
Deus medicinae est Aesculapius; Aesculapium adōrant Romani in templis et ornant aras dei
Aesculapii multis herbis et corōnis et rosis.
***
Romāni popŭlus bellicōsus sunt, armis et telis pugnant. Arma Romanōrum sunt galea,
scutum, lorica: tela sunt pilum, gladius, sagittae. Gladii Romanōrum non sunt longi; pilae longae
sunt. Romani in bellis cotidie castra collōcant et vallo fossáque firmant. Valla alta (sunt) et
fossae latae sunt. In castris Romani sunt tuti.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului. Analizaţi sub aspect gramatical cuvântul deus, -i, în exemplele
scrise cu litere aldine.
2. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
3. Comentaţi în maximum 5 enunţuri: “In castris Romani sunt tuti.”
4. Atestaţi în text substantivele de declinarea a II-a.
5. Unde regăsim, pe teritoriul Republicii Moldova, fragmente din complexul de fortificații romane,
cunoscute astazi sub denumirea de Valul lui Traian (Vallum Traiani)?
6. Care este rolul Zeilor în viaţa romanilor?

GLOSSARIUM

altus, -a, -um – înalt, mândru, măreţ filius, -ii – fiu, fecior
ara, -ae – altar firmo, -āre – a consolida, a fortifica,
arma, -ōrum n. pl. – arme, oşti fossa, -ae – şanţ, tranşee
at - iar galea, -ae – cască, coif
bellicosus, -a, -um – războinic, belicos gladius, -ii (gladium, -ii) – sabie, spadă,
bellum, -i – război, luptă, bătălie herba, -ae – iarbă, plante păioase
castra, -ōrum n. pl. – tabără, cazarmă immolo, -āre – a aduce jertfe
colloco, -āre – a aşeza, a stabili longus, -a, -um – lung
cotidie adv. (v. quŏtīdĭe) – zilnic lorica, -ae – platoşă de piele, scut
deus, dei – zeu medicina, -ae – medicină
dominus, -i – stăpân, proprietar mercatura, -ae – negoţ
eloquentia, -ae – elocvenţă monstro, -āre – a arăta
equus, -i – cal numerus, -i – număr
71
nuntium, -ii (la pl.) – noutate, ştire scutum, -i – scut
nuntius, -ii – sol, mesager taurus, -i – taur, bou/ instrument de tortură
orno, -āre – a decora, a împodobi telum, -i – armă de aruncat
pilum, -i – suliţă grea templum, -i – templu
populus, -i – popor tutus, -a, -um – sigur, apărat
pugno, -āre – a se lupta uva, -ae – strugure
quod – deoarece vallum, -i – val, întăritură
rosa, -ae – trandafir via, -ae – drum, cale
sagitta, -ae – săgeată vinum, -i – vin, băutură

VERUM an FALSUM?

FACTA NOTABILIA:

În ceea ce priveşte activităţile în Roma antică, le putem diviza în activităţi de producţie,


comerciale, bancare, dar şi intelectuale. La cele intelectuale putem numi litterator / magister
sau ludi litterator / ludi magister, ulterior grammaticus, rhetor.

72
Advocatus, în sensul originar al cuvântului, desemna la început orice persoană care în
ziua procesului lua parte la dezbateri şi acorda sub orice formă un ajutor celui implicat într-un
proces, fie că era vorba de simple sugestii, fie chiar şi prin simpla prezenţă fizică.
Funcţia propriu-zisă de avocat o îndeplineau în lumea romană două persoane, fiecare
dintre ele având scopuri diferite: iurisconsultul (iuris consultus) şi oratorul (orator).
Cel dintâi se ocupa de aspectele juridice ale cauzei ce urma să fie dezbătută şi arăta căile
cele mai adecvate pentru intentarea acţiunii fără însă a se implica, la momentul oportun, în
proces.
Cel din urmă, în schimb, intervenea alături de împricinat la dezbateri, îl asista şi pleda. În
Roma antică avocatura era o ocupaţie neremunerată. Legal, încă din sec. al III-lea î.e.n. avocaţii
nu aveau dreptul să ceară vreun onorariu, existau chiar şi nişte principii morale, care considerau
solicitarea de onorariu drept dezonorante. Însă într-o lume a epocii republicane unde oricine
aspira la o carieră politică de succes, avocatura era o modalitate de a se face remarcat şi de a se
afirma în mediul politic. În ultimele secole ale impeiului avocatura a devenit o simplă
profesiune. În această epocă termenii de iuris consultus şi orator sunt substituiţi cu acela de
advocatus în sensul zilelor noastre. Avocaţii erau organizaţi în colegii (Collegia advocatorum).
În perioada Imperiului, atunci când toga a încetat să mai fie costumul obişnuit al romanilor,
avocaţii au fost obligaţi ca ori de câte ori pledează o cauză să poarte toga. Din această cauză ei
au fost numiţi togati, în constituţiile imperiale din secolele al cincilea şi al şaselea această
noţiune a un căpătat caracter oficial. Avocaţii se grupau în colegia togatōrum.

O altă activitate intelectuală era medicina. În acest sens, Pliniu cel Batrân scria că
romanii, de altfel, ca şi multe alte popoare, trăiau fără medici, dar nu şi fără medicină. Pater
familias era cel care prepara sau administra la rigoare substanţele tămăduitoare. Primii medici ai
romanilor au fost cei veniţi din Grecia. Ocupaţia respectivă nu se bucura de niciun prestigiu,
fiind egalată cu starea profesorilor sau a vopsitorilor, arhitecţilor.

Alte ocupaţii intelectuale sunt cele ale scribilor (scribae), în special, scribae quaestorii,
care erau utilizaţi în administrarea tezaurului şi a contabilităţii sau activau în serviciul edililor
curili. Aceştia aveau o temeinică pregătire juridică. Treptat cuvântul scriba a fost înlocuit de alţi
termeni noi, precum: librarius, chartularius, excerptor, notarius, tabularius, scriniarius.
În afară de sus-numiţii, împăraţii mai aveau scribi ca şi secretari oficiali, numiţi ab
epistulis, şi secretari particulari, numiţi a manu sau amanuemes.

73
În slujba statului erau şi scribae publici, iar în oraşe scribae coloniae sau minicipii, ei se divizau
în scribae cerarii şi scribae librarii, numiţi după serviciul pe care îl prestau.
Librarĭi erau numiţi copiatorii de cărţi în vederea vânzării ulterioare a acestora.
Notarĭi se numeau persoanele care luau însemnări, mai ales, după pledoariile rostite la
judecată, folosind semne prescurtate, stenografice. Din această perioadă apare stenografia, de
remarcat că era practicată deja şi de femei. De celebritate s-a bucurat stenograful lui Cicero
Tiro, după care şi semnele stenografice au fost numite notae tironianae.

Comerţul roman totuşi era deficitar pentru că importul depăşea cu mult şi ca volum, şi ca
valoare exportul. Deficitul comercial era acoperit din prăzile de război, din sumele stoarse în
timpul cuceririlor, precum şi din tributul impus provinciilor colonizate. Ansamblul de taxe
romanii îl numeau prin termenul portorium, care se pretinde că datează din epoca regalităţii,
acestea sunt: taxele vamale de la frontieră, la intrarea, iar mai târziu şi la ieşirea mărfurilor,
percepute în interesul statului; taxele la intrarea unui oraş, percepute în interesul acelui oraş,
taxele de trecere printr-un anumit punct, cum ar fi podurile.
Economia romană s-a ciocnit şi cu crize economice, astfel în anul 301 Diocleţian a
publicat un edict de îngheţare a preţurilor, stabilind plafonul de preţ pentru anumite produse.
Împăraţii Valens şi Greţian au interzis exportul de vin şi de unt de lemn şi alte produse
alimentare lichide. S-a mai stabilit monopol şi în ceea ce priveşte comercializarea stofelor.
Devalorizarea monedelor a dus şi aceasta la acutizarea crizei economice. De altfel,
cămătăria era o altă ocupaţie a romanilor, despre drepturile creditorilor asupra debitorului
insolvabil se atestă şi în Legea celor XII Table (anul 326 î.e.n. Lex Poetelia-Papiria).
Publicanii erau oameni de afaceri cu averi mobiliare care luau în arendă sarcini fiscale
impuse provinciilor, ei se ocupau cu activităţi cămătăreşti.
O altă categorie de persoane erau numiţi nummularii sau mensarii, ei se îndeletniceau cu
schimbul de bani. Argentarii (azi bancherii ) erau cei ce deţineau adevărate întreprinderi
bancare.

Funcţionarii fiscali imperiali care percepeau taxe pentru marfirile ce intrau sau care
ieşeau din hale se numeau arcarii Caesariani.

În afară de Halele lui Traian mai existau mici pieţe numite macellum. Fiecare cartier
avea câte un macellum. În aceste pieţe avea loc comercializarea cu amănuntul. În funcţie de
produsele pe care le vindeau vânzătorii căpătau un nume specific. Astfel: fructuarii se numeau

74
vînzătorii de fructe; producătorii care îşi desfăceau produsele proprii erau: olitores – grădinarii;
piscatores – pescarii ce comercializau peştele prins de ei înşişi; siliginarii – plăcintarii;
pastillarii –cofetarii, lintearii – vînzătorii de pânză ţesută de ei înşişi; vestiarii, sugarii – cei ce
confecţionau haine din pânza ţesută de ei; caligarii – vânzătorii de încălţăminte bărbătească;
fadri solarii sau baxilarii - vânzătorii de încălţăminte pentru femei; anularii – vânzători de
bijuterii şi inele , obiecte de lux; margaritarii - vânzătorii de perle; vinarii - vânzătorii de vin.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

75
NOMINA IURIS:

1. ad audiendum verbum – pentru sugestie verbală


2. ad iudicium – spre decizia judecăţii
3. ad líbitum – după plac
4. ad referendum – pentru darea de seamă
5. ante factum – înaintea faptei
6. argumentum ad iudicium – argument pe (sau în) baza unei hotărâri judecătoreşti
7. bona advénticia – avere achiziţionată suplimentar (spre deosebire de cea primită prin
moştenire)
8. circus vitiosus – cercul vicios
9. de dato – de la data (redactării)
10. delictum putativum – delict imaginar
11. dolus malus – rea-intenţie
12. factum notorium – fapt binecunoscut
13. in loco delicti – la locul crimei, delictului
14. ultimum supplicium – pedeapsă capitală / cu moartea
15. dominium directum – drept de proprietate direct

SENTENTIAE:

1. Aequum et bonum est lex legum – Echitatea şi binele este legea legilor.
2. Amicus certus in re incerta cernitur (Cicero) – Adevăratul prieten la nevoie se
cunoaşte.
3. Amicus Plato, sed magis amica veritas – Mi-e prieten Plato, dar mai prieten mi-e
adevărul.
4. Bellum omnium contra omnes – Războiul tuturor împotriva tuturor (starea omenirii
înainte de organizarea societăţii).
5. Contra factum non datur argumentum – Împotriva faptei nu există argument.
6. Cuius commŏdum, eius periculum - Al cui este beneficiul (regiunea), al aceluia e şi
pericolul.
7. Iustitia regnōrum fundamentum – Justiţia este fundamentul domniilor.

76
8. Iustitia nihil expetit praemii (Cicero) – Dreptatea nu aşteaptă răsplată.
9. Promissum cadit in debitum – Promisiunea devine datorie.
10. Verum plus uno esse non potest – Adevărul nu poate fi mai mult decât unul.
11. Multum non multa – Mult nu multe.
12. Imperare sibi maximum imperium est – A-ţi porunci ţie este cea mai mare putere.
13. In dubio pro reo – Când există o îndoială, hotărârea este în folosul acuzatului.
14. Periculum est in mora – Pericolul este în întârziere.
15. Bonis nocet, qui malis parcit – Le dăunează celor buni, cel care-i cruţă pe cei răi.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):


Substantivele de declinarea a II-a sunt majoritatea de gen masculin si neutru.

Substantivele de declinarea a II-a de genul masculin au la N., sg. terminaţia –us, -er, -ir, iar cele
neutre au la N., sg. terminaţia –um.

Recunoaşterea substantivelor de declinarea a II-a se face dupa terminaţia -i de la G., sg., care este
comună fiecărui gen.

Cu terminaţia în –ir, la N., sg. este doar substantivul: vir (= bărbat) şi derivatele sale: triumvir,
decemvir, levir (= cumnat) şi se declină precum cele în –us.

De genul feminin la declinarea a II-a sunt substantivele ce indică:


 nume de ţări, oraşe, insule: Aegyptus, Tyrus, Ephesus, Rhodus, Corinthus
 nume de plante şi arbori: popūluis, -i; cedrus, -i; cerasus, -i; malus, -i; pinus, -i; prunus, -i;
ulmus, -i; pirus, -i; platanus, -i; fagus-i etc.
 cuvintele: alvus,- -i; colus, -i; humus, -i; vannus, -i etc.

Substantivele de gen neutru, indiferent de declinarea la care aparţin, au la sg. şi la pl. trei cazuri
identice N., Acc., Voc.

Substantivele de declinarea a II-a de genul neutru au la singular terminaţia –um, iar la plural
terminaţia -a.

Adjectivele de declinarea I şi a II -a fac parte din clasa I (adjectivele cu trei terminaţii).

Adjectivele de declinarea I şi a II -a se acordă cu substantivele determinate în gen, număr şi caz.

Terminaţiile cazuale pentru substantivele şi adjectivele de declinarea a II-a sunt următoarele:

77
Singularis Pluralis
Masc./fem. neutrum Masc./fem. neutrum
N. -US -ER -IR -UM -i -A N.
G. -i -i -ōrum -ōrum G.
D. -o -o -is -is D.
Acc. -um -UM -os -A Acc.
Abl. -o -o -is -is Abl.
Voc. -E -er -ir -UM -i -A Voc.

Substantivele şi adjectivele de declinarea a II-a cu terminaţia –us la N., sg., au la cazul Voc., sg.
terminaţia –e, în cazul celorlalte substantive V., sg. = cu N., sg.

Pronumele poseseve:
meus, mea, meum;
tuus, tua, tuum;
suus, sua, suum;
noster, nostra, nostrum,
vester, vestra, vestrum se acordă cu substantivele determinate în gen, număr şi caz.
N.B! Numeralele ordinale se acordă cu substantivele determinate în gen, număr şi caz.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

78
PLUS COGNOSCĬTE:

Vrem sau nu să recunoaştem, dar limba română trece şi în continuare printr-o lungă şi
grea suferinţă. Pentru o imagine bună, îngrijită a limbii ar trebui, în principiu, să militeze toţi cetăţenii de
la politicieni, jurişti, oameni de afaceri, până la studenţi şi oamenii – de rând. Spre regret, de facto nu se
face nimic sau se întâmplă exact contrariul a ceea ce ar trebui să existe de iure. La toate nivelurile, se
vorbeşte infect româneşte sub diverse aspecte. Evident, una dintre cauze este şi necunoaşterea elementară
a limbii latine. Astfel, ar fi bine să reţinem că este corect:

 Dividend (< fr. dividende < lat. dividendus “care trebuie împărţit”, participiu viitor al verbului
divido, dividere, dividi, divisum), nu divident.

 Memorandum (< lat. memorandum „ceea ce trebuie memorat”), nu memorand, respectiv, la


plural memorandumuri, nu memorande.

 Onorariu, -ii (< lat. honorarium “taxă, salariu, retribuţie”), nu onorar. Onorar, de fapt, are un
sens mai învechi “onorific” şi vine din latinescul honorarius “de onoare, privitor la onoruri”.

 Prezidiu cu pluralul prezidii “ organ colectiv de conducere a unei adunări, a unei instituţii, a
unui stat etc. Grup de persoane care prezidează unele adunări, şedinţe solemne”(< lat praesidium
“unitate de pază, gardă, garnizoană/ apărare, ajutor, apărător/ gardă, escortă”).

 Repaus (< lat. repausum), şi nu repaos, respectiv pluralul repausuri.

 Salariu “sumă de bani pe care o primeşte o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de
timp, leafă” (< fr. salaire < lat. salarium* “soldă, leafă, plată, răsplată” < lat. sal, salis “ sare”)
nu salar. *Pentru a-şi cumpăra preţiosul aliment, sarea, ostaşilor romani li se acorda o sumă de
bani specială, care se numea salarium.

 Serviciu “acţiunea de a servi, de a sluji; formă de muncă prestată în folosul sau în interesul
cuiva/ ocupaţie, slujbă/...” (< fr. service < lat. servitium “sclavie, robie captivitate (fig.) supunere,
ascultare”), nu servici.

 Sufrágiu (< lat. suffragium), şi nu sufraj, respectiv a nu se confunda termenul juridic sufrágiu
“drept de vot, sistem de votare...” cu omonimul acestuia sufragíu “om de serviciu care servea la
masă”, de origine turcă sofraci.

79
PENTRU cei INTERESAŢI:

Valurile lui Traian.

Prezenţa romană pe teritoriul actualei Republici


Moldova s-a conservat prin vestigiile unui puternic
sistem defensiv de fortificaţii liniare sub formă de
valuri de pământ şi întărituri din buşteni ascuţiţi. Local ele sunt numite Valurile lui Traian şi, probabil,
sunt o prelungire a unui imens sistem de fortificare a hotarelor Imperiului Roman, cunoscut în alte ţări
europene actuale drept “Valurile lui Adrian” (Franţa, Spania, Anglia ş.a.)
Pe teritoriul Moldovei sunt fragmente a două asemenea valuri: “de jos” şi “de sus”. Valul lui Traian
“de jos” se consideră că a fost înălţat prin sec. III de romani pe o lungime de circa 126 km de la Prut (sat.
Valul lui Isac, Moldova) până la lacul Sasac (lângă Tatarbunar, Ucraina). Valul lui Traian “de sus”,
potrivit unor ipoteze, a fost înălţat în secolul al IV-lea de populaţia băştinaşă, mai exact, de două triburi
rivale, care şi-au fortificat hotarele domeniilor de la Nistru (s. Chiţcani) până la Prut (2 km nord de
Leova) pe o distanţă de circa 138 km.

80
Lectio sexta

IUSTITIA NESCIT NEC PATREM, NEC MATREM.


Declinarea a III-a a substantivelor.

MATERIAE / Subiecte:
1. Declinarea a III-a a substantivelor.
2. Clasificarea substantivelor de declinarea a III-a:
a. Tipul consonantic;
b. Tipul vocalic;
c. Tipul mixt.
3. Substantive cu particularităţi de declinare.

COGITATE! / Meditaţi!:
1. Categoriile gramaticale ale substantivului în limba latină.
2. Formele iniţiale ale substantivelor de declinarea a III-a (prezentarea şi atestarea declinării în
dicţionar).
3. Stabilirea temei substantivale (declinarea a III-a).
4. Particularităţile de gen la substantivele de declinarea a III-a.
5. Terminaţiile cazuale ale substantivelor de declinarea a III-a. Traducerea în limba română.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

81
EXERCITIONES / Aplicaţii:

1. Identificaţi cu ajutorul dicţionarului formele iniţiale, genul şi tipul substantivelor.


Prezentaţi traducerea în limba română.

Cazurile Formele Tipul Gen. Traducerea


posibile iniţiale substantivului în l.rom.
Model:

probationem Acc., sg.; Probatio, consonantic Fem. Dovadă/


probationis aprobare

a) abolitionum, bonitate, canabi, censionĭbus, civium;


b) deminutioni, eruditionum, finium, legĭbus, exemplaria;
c) abrogationĭbus, actiones, carceres, civitatum, clientis;
d) derogationes, emptores, foedus, iura, marium.

2. Analizaţi sub aspect gramatical substantivele:

Cazurile posibile şi Forma iniţială: Gen.


numărul:
Model:

opinionem Acc., sg. Opinio, opinionis f.

quaestionĭbus Dat., pl.,/ Abl., pl. Quaestio, quaestionis f.

a) fontium, fratres, partĭbus, testes, patrem;


b) urbe, classes, mori, vox, praesumptionis;
c) functionĭbus, legum, testem, cadavera, matrem;
d) senĭbus, regum, nomen, duce, usucapionem.

3. Declinaţi îmbinările:
a) clarus orator, mens lucida,
b) exemplar cognitum, ius scriptum
c) lex dura, magna veritas,
d) magnus dux, prima constitutio.

4. Acordaţi adjectivele din paranteze cu substantivele alăturate, indicînd cazul şi numărul:


Model: Fratres (meus, -a, -um) Fratres mei – Nom., pl.
Fratres meos – Acc., pl.

a) Comitem (amoenus, -a, -um), Iudicum (severus, -a, -um),


Corpora (robustus, -a, -um), Lapidis (durus , -a, -um),
82
Luce (clarus, -a, -um). Militi (strenuus, -a, -um),
Salutis (certus, -a, -um),
b) Arboribus (procerus, -a, -um), Virtus (humanus, -a, -um).
Flumina (limpidus, -a, -um),
Homines (bonus, -a, -um), d) Caput (parvus, -a, -um),
Rege (benevolus, -a, -um), Duci (peritus, -a, -um),
Tempestate (magnus, -a, -um). Iuris (privatus, -a, -um),
Mens (lucidus-a, -um),
c) Hostes (bellicosus, -a, -um), Ver (calidus, -a, -um).
Libertati (verus, -a, -um),

5. Traduceţi în limba latină:


a) Capul familiei este judecător în familia sa.
b) Familia romană respectă virtuţile.
c) Tineretul roman învaţă după obiceiul străbunilor.
d) Fiii şi fiicele demonstrează modestie şi respect.

6. Găsiţi echivalente pentru termenii daţi în limba română şi într-o limbă străină (vezi modelul):
Ius, iuris, investigatio, -onis, constitutio, -onis, actio, -onis, crux, crucis, crimen, criminis, pater,
patris, vox, vocis, urbs, urbis, pax, pacis.
Latină Română Fr. It. Sp. Engl.
Model: constitutio, -onis constituţie constitution costituzione constitución constitution

VERUM an FALSUM? “Iuris praecepta sunt haec: honeste vivĕre, altĕrum non
laedĕre, suum cuique tribuĕre”. (Domitius Ulpianus)”

83
TEXTUS / Texte:
Textus I
IUS ROMANUM
Nomine iuris Romani non solum leges Romanōrum significant. Temporĭbus antiquis leges
Romanōrum solum in Urbe erant (=erau). Ius nostrum ab iure Romano antiquo fontem habet.
Leges Romani eo tempore in multis foris/ iudiciis per actionem in rem exercentur (= erau
aplicate).

De primis originĭbus iuris Romani fere nihil noscĭmus. Constat (=e evident) autem inter
vetustissima vestigia iuris Romani Leges XII Tabularum sunt.
Doctrīna iuris Romani in saeculo secundo a.Ch.n. docere inchoat. Iurisconsulti publice
respondere et docere atque de doctrina iuris libros conscribere incipiunt. In Aetate aurea vel
classica multi iurisconsulti sunt, multaque eorum opera et nunc manent.
Inter prudentes illōrum (=acelor) tempŏrum Salvius Iulianus, Iuventius Celsus, Gaius,
Iustinianus, Aemilius Papinianus, Domitius Ulpianus, Iulius Paulus, Alexander Severus sunt.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical formele substantivului ius, iuris, evidenţiate cu litere aldine, din
enunţurile de mai sus.
3. Copiaţi din text substantivele subliniate şi stabiliţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul,
respectând cazul.
4. Identificaţi în text cel puţin 3 termeni juridici. Prezentaţi echivalentele lor în limba română.
5. Recunoaşteţi conjugarea verbelor regulate din text.
6. Consultând literatura şi dicţionarele de specialitate, prezentaţi în limba latină 10 expresii juridice în
care unul din termeni este cuvântul actio, actionis. Găsiţi echivalentele lor în limba română (de
ex: actio ex contractu – acţiune bazată pe contract)
7. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul: lex, legis.
8. Prezentaţi informaţii despre juriştii antici nominalizaţi în text.
9. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

a. Ch. n. – ante Christum natum – înaintea lui doceo, -ēre – a învăţa pe alţii
Hristos exercĕo, -ēre, -ui, -itum – a (se) aplica
aetas, aetatis f. – epocă fere adv. – aproape
antiquus, - a, -um – antic fons, fontis m. – izvor/ sursă, origine
aureus, -a, -um – de aur inchŏo, -āre – a începe
autem – însă incĭpĭo, -ĭpĕre, -ēpi, eptum – a se apuca (de ceva)
classicus, -a, -um – clasic, -ă ius, iuris n. – drept, lege
conscribo, -bĕre – a scrie lex, legis f. – lege; Legem XII Tabularum – Legea
consultum, -i – hotărâre, decret celor XII Table

84
liber, libri – carte, (la pl.) culegere juridică sau respondeo, -dēre, -di, -sum – (jur.) a da consultaţii
religioasă signĭfĭco, -āre – a însemna
nomen, -is n. – nume solum adv.– numai, doar, non solum – nu doar
nosco, noscĕre, novi, notum – a cunoaşte tempus,temporis s.n. – timp, vreme, epocă; eo
opus, -ĕris n. – lucrare tempore – în această epocă
origo, - ĭnis f. – izvor, început urbs, urbis f. – oraş; Urbs, Urbis f. – oraşul Roma
per actio in factum – acţiune efectivă vestīgĭum, -ii – fragment
prudens, -tis adj. – competent, înţelept vetustissimus, -a, -um – cel/cea mai veche
publice adv. – în mod oficial,

Textus II
CORPUS IURIS CIVILIS

Temporibus Iustiniani Imperatoris (saeculo sexto) ius antiquum fere oblitum est.
Iustinianus autem ius veterum prudentium aetatis aureae colligĕre et in codices redigere iubet.
Ita tres codices sunt: Codex Iustinianus, Iustiniani Institutiones, Digesta sive Pandectae.
Codex Iustinianus est collectio legum sive constitutionum imperatōrum quae librae a fine
rei publicae usque ad tempora Iustiniani latae sunt. Prima editio Codicis Iustiniani ex anno 529
est; sed Codicis repetita praelectio anno 534 promulgata est.
Codex Iustinianus est una e quattuor partibus Corporis iuris civilis. Haec compilatio
edictorum Caesarum (ab Hadriano coepta) ab imperatore per Constitutionem iussa est. Etiam
origo iuris gentium est.

Iustiniani Institutiones liber ad docendum ius in scholis est. Liber iste, qui in maxima
sua parte a Gaio hauritur, anno 533 profertur (= este scos la iveală).
Digesta sive Pandectae est collectio fragmentōrum iuris scripti ex excerptōrum
prudentium. Digesta anno 533 eduntur (=sunt publicate).
Hi (=aceste) tres codices una cum collectione novarum constitutionum Corpus Iuris
Civilis componunt.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical formele substantivului codex, - ĭcis din enunţurile în care sunt
evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text substantivele subliniate şi identificaţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul,
respectând cazul.
4. Identificaţi în text cel puţin 5 termeni juridici. Prezentaţi echivalentele lor în limba română.
5. Recunoaşteţi conjugarea verbelor regulate din text.
6. Consultând literatura şi dicţionarele de specialitate, atestaţi 10 expresii juridice în limba latină, în
care unul din termeni este cuvântul ius, iuris. Găsiţi echivalentele lor în limba română (de ex:
fictio iuris. – ficţiune de drept (juridică))
7. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul: constitūtio, -ōnis.
8. Prezentaţi informaţii despre juriştii antici care au contribuit la dezvoltarea dreptului.
9. Recitiţi şi traduceţi textul.

85
GLOSSARIUM

529 – quingentesimo undetrecesimo iste, ista, istud pron. – acesta, aceasta iubeo, - ēre,
533 – quingentesimo trecesimo tertio iussi, iussum – a impune
534 – quingentesimo trecesimo quarto ius, iuris n. – drept, lege, dreptate
ab – de la, din latus, -a, -um – răspândit, -ă, transmis, -ă
ad – până la lex, legis f. – lege
aetas, aetatis f. – epocă generaţie liber, libri – carte, tratat, (la pl.) culegere juridică
aureus, -a, -um – de aur novus, -a, -um – nou
codex, - ĭcis m. – cod, codice obliviscor, -īvisci, -ītus sum – a uita, oblita est –
coeptus, -a, um – început, -ă este uitat
collectĭo, -ōnis f. – colecţie origo, - ĭnis f. – origine, izvor
colligo, -ĭgĕre, -ēgi, -ectum – a aduna pars, partis f. – parte, fragment
compīlātĭo, - ōnis f. – compilaţie praelectio, -ōnis f. – lectură
compono, -ĕre – a alcătui promulgo, -āre – a promulga, apublica
constitūtio, -ōnis f. – lege, decret prudens, -tis adj. – competent, înţelept
corpus, -ŏris – corp quattuor – patru
doceo, -ēre – a învăţa pe alţii redigo, -ĕre, -ēgi, redactum – a rândui, a pune în
edictum, -i – edict, decret ordine
editio, -ōnis f. – publicare, ediţie repetitio, -onis – repetarea
etiam – chiar, şi, încă scriptus, -a, -um – scris, -ă
excerptōrum – culegere, excerpte sextus, -a, -um – al şaselea
fere adv. – aproape sic – astfel
finis, finis m. – sfârşit sive – sau
haurio, -īre – a îndeplini tempus, -ŏris n. – timp, vreme
imperator, -ōris m. – împărat tres, tria - trei
usque – mereu, usque ad - până la
vetus, -ĕris adj. – vechi

Textus III

DE FONTIBUS IURIS ROMANI

Senātus consultum est quod senatus iubet atque constituit, idque legis vicem obtinet.
Constitutio principis est quod imperātor decrēto vel edicto vel epistula constituit. Nec unquam
dubitātum est, quin id legis vicem obtinet, cum ipse imperātor per legem imperium accipiat.

Edicta sunt praecepta eōrum qui ius edĕre (ius edicendi) habent. Ius edicendi habent
magistrātus populi Romāni. Sed amplius ius est in edictis duōrum praetōrum, urbāni et peregrīni,
quorum iurisdictōnem in provinciis praesides eārum habent. Item in edictis aedilium curulium,
quorum iurisdictiōnem in provinciis populi Romāni quaestōres habent. Nam in provincias
Caesaris omnīno quaestōres non mittuntur et ob id hoc edictum in his provinciis non proponitur.

Responsa prudentium sunt sententiae et opiniōnes eōrum quibus permissum est iura
condere.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
86
2. Analizaţi sub aspect gramatical formele cuvântului edictum,-i din enunţurile în care sunt
evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text substantivele subliniate şi determinaţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul,
respectând cazul.
4. Identificaţi în text cel puţin 5 termeni juridici. Prezentaţi echivalentele lor în limba română.
5. Recunoaşteţi conjugarea verbelor regulate din text.
6. Consultând literatura şi dicţionarele de specialitate, prezentaţi în limba latină 10 expresii juridice
în care unul din termeni este cuvântul lex, legis. Găsiţi echivalentele lor în limba română (de ex:
lex talionis – legea talionului)
7. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul: constitūtio, -ōnis.
8. Prezentaţi informaţii despre juriştii antici care au contribuit la dezvoltarea dreptului.
9. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

accipio,-ěre,-cepi,-ceptum – a aproba imperātor,-oris m. – împărat


aedilis,-is m. – edil item adv. – de asemenea, la fel
amplus,-a,-um adj. – important mitto,-ěre,-misi,-missum – a trimite
atque conj. – şi ob prep. cu acc. – pentru, din cauza
condo,-ěre,-didi,-ditum – a crea omnīno adv. – în total; în general
consultum,-i n. – hotărâre, decret, senatus opinio,-ōnis f. – opinie, părere
consultum - decret al senatului peregrīnus,-a,-um adj. – străin, care nu e cetăţean
curulis,-e adj. – curul, curulis aedilitas - edilitatea roman
curulă (funcţia edililor care aveau dreptul să ocupe permito,-ěre,-misi,-missum – a permite
un scaun curul) praeceptum,-i n. – regulă, ordin
dubito,-āre,-āvi,-ātum – a se îndoi; nec unquam praeses,-idis m. – apărător
dubitatum est, quin - nu era nicio îndoială în aceea că propono,-ěre,-posui,-positum – a propune; a
edictum,-i n. – edict, decret prezenta
edo,-ěre, edidi, editum – a publica, a face cunoscut vicis, vicem, vice f. – schimbare
fons,-tis f. – origine, sursă, început

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

87
FACTA NOTABILIA:

LEGES DUODECIM TABULĀRUM „Legea celor XII Table”


Răsturnarea Regalităţii şi instaurarea Republicii au dus la consolidarea poziţiei aristocraţiei romane
atât în viaţa economico-socială, cât şi în cea politică. Creşterea importanţei patricienilor, care acum
deţineau întreaga conducere politică la Roma, a făcut să se adâncească şi mai mult contradicţiile dintre ei
şi plebei. Iar concentrarea pământurilor în mâinile patricienilor a avut ca urmare sărăcirea masei
plebeilor. Folosirea terenurilor provenite din ager publicus numai de către patricienii care realizau mari
beneficii, i-au nemulţumit şi mai mult pe plebei. Contradicţiile dintre plebei şi patricieni încep să crească
datorită situaţiei plebeilor apăsaţi de povara datoriilor tot mai mari şi nerespectarea promisiunilor făcute
de patricieni pentru a îmbunătăţi statutul economic şi juridic al plebeilor. Astfel, tradiţia romană ne arată
că, în anul 494 î. Hr., plebeii s-au răsculat şi s-au retras pe Muntele Sacru (Mons Sacer) unde şi-au jurat
credinţă reciprocă (lex sacrata), formând o legiune a lor.
Primul pas în direcţia dreptului scris, şi totodată a secularizării dreptului, a fost făcut odată cu
înregistrarea cutumelor, a dreptului consuetudinar, în 451 î.e.n. În acelaşi an „Legile celor XII Table” au
fost compilate de către o comisie de zece membri (decemviri, iniţial numai patricieni, apoi şi plebei, câte
5) şi acceptate de adunarea poporului. Conţinutul acestor legi cuprind: drept civil, cod penal şi drept
procedural, drept public şi legea regulilor (puternic influenţă de dreptul grecesc: Codul lui Solon). Acest
cod de legi a inaugurat reguli convenabile unei comunităţi agrare; a stabilit egalitatea plebeilor şi a
patricienilor în faţa legilor şi urma să fie preţuit de romani, fiind sursa legii publice şi private.
Sistemul legal înfiinţat prin acest cod, şi corpul de legi care s-a format în jurul lui, s-a aplicat
exclusiv cetăţenilor romani şi era cunoscut sub numele de ius civile. Aceste legi au rămas, timp de trei sau
patru secole, singurul izvor scris al dreptului roman (Cicero afirma că întreaga legislaţie romană de mai
târziu a fost, în fond, o dezvoltare continuă a principiilor enunţate în „Legile celor XII Table”).
Textul original al „Legii celor XII Table”, gravat pe 12 table de bronz, expus în For, Table distruse
în timpul incendierii Romei de către gali în 387 î.e.n., a fost construit pe baza scrierilor unor jurişti
romani şi a dispoziţiilor juridice ulterioare. După izvoarele scrise aflăm că în şcoli, chiar după patru
secole de la publicarea lor, elevii erau obligaţi să înveţe pe de rost textul acestui monument juridic.

CORPUS IURIS CIVILIS


În anul 395 Imperiul Roman a fost împărţit în două părţi: Imperiul Roman de Apus şi cel de
Răsărit. Clasa dominantă de la Bizanţ, urmărind să-şi păstreze vechile ei privilegii, a căutat să-şi creeze,
în acest scop, o suprastructură juridică adecvată, care să corespundă relaţiilor sociale existente.

88
Codificarea, prin Codul lui Iustinian sau Corpus Iuris Civilis (527-565) a început în anul 528 prin
adunarea constituţiilor imperiale. Textele acestora au fost modificate şi puse la curent cu necesităţile
sociale contemporane. Această primă redactare a Codului, intrat în vigoare în anul 529, nu s-a păstrat.
Opera legislativă a lui Iustinian cuprindea patru lucrări: Codul (Codex), Digestele (Digestae),
Institutele (Institutiones) şi Novelele (Novelae). Primele trei lucrări au fost alcătuite între anii 528-534, iar
ultima lucrare, deşi cuprindea o mare parte din legislaţia iustiniană, a fost alcătuită după moartea
împăratului, de către persoane particulare.
Codul (Codex) a fost publicat în două ediţii. Prima ediţie datează din anul 529, iar cea de-a doua
din anul 534. codul a fost redactat de către o comisie formată din zece membri în frunte cu Trebonian,
questor sacri palatii, autoritate de necontestat în domeniul dreptului.
Numai cea de-a doua ediţie a Codului (Codex reperirae praelectiones) a ajuns să fie cunoscută.
Lucrarea este împărţită în cărţi, acestea în titluri şi , la rândul lor, titlurile în constituţiuni.
Codul lui Iustinian cuprinde atât dreptul public, cât ai dreptul privat, pe lângă alte constituţiuni
imperiale datate din epoca lui Hadrian până în anul 534. Pentru realizarea acestei lucrări Iustinian a avut
concursul unor jurişti de seamă, între care amintim pe Trebonian. Totul a început la 13 februarie 528,
atunci când Iustinian numeşte o comisie formată din 7 membri, în frunte cu Trebonian, având misiunea de
a reuni într-un cod toate constituţiile (legile) imperiale în vigoare, de la Hadrian (117-138) şi până în
secolul al VI-lea, eliminând elementele care nu mai corespundeau cerinţelor timpului. Comisia trebuia să
utilizeze Codexul Teodosian, precum şi culegerile particulare alcătuite în timpul lui Diocletian: Codex
Gregorianus şi Codex Hermogenianus. Demersul lui Iustinian s-a concretizat pe 7 aprilie 529, când
lucrarea intitulată Codex Iustinianus a fost gata.
Fragmente întregi din această legislaţie tratau despre Biserică, despre disciplină şi morală,
accentuând concepţia bizantină şi medievală a Bisericii. Chiar dacă principalele direcţii ale acestei
legislaţii urmăreau principii stabile deja din vremea lui Constantin cel Mare şi Teodosie I, contribuţia lui
Iustinian rămâne profundă.

89
NOMINA IURIS:

1. ab auctoritate – pe/în baza legii


2. abolitio legis – abolirea/anularea legii
3. actiones iuris – acte juridice
4. ad probationem – pentru dovadă
5. auctoritas rei iudicatae – precedent judiciar
6. de lege lata – în sensul legii în vigoare
7. ex iure/ ex lege/ ex more/ ex voluntate – de drept/ conform legii/ după obicei/ din
voinţă (de bunăvoie)
8. ex rigore iuris – după rigoarea legii
9. leges foederis – clauzele unui contract
10. more maiorum – după obiceiul strămoşilor
11. pater familias – capul (tatăl) familiei
12. testis mutus/ gravis/ singulus– martor mut/ important/ singurul
13. Urbi et orbi – oraşului (Roma) şi lumii (întregi)
14. veritas iuridica – dreptate juridică
15. vis legis – puterea legii

SENTENTIAE:

1. Ab immo pectŏre – Din adîncul sufletului.


2. Absens heres non erit – Cel care lipseşte nu va fi moştenitor.
3. Actoris est probare – Este de datoria avocatului să prezinte dovezile.
4. Amicus Plato, sed magis amica veritas – Mi-e prieten Plato, dar mai prieten îmi este
adevărul.
5. Aequum et bonum est lex legum – Echitatea şi binele este legea legilor.
6. Crimine ab uno disce omnes (Vergilius) – După o dingură crimă, cunoaşte-i pe toţi.
7. Dura lex, sed lex – Aspră-i legea, dar e lege.
8. Errores iuris nocent – Greşelile de drpt sunt vătămătoare.
9. Facile veritas se ipsa defendit – Adevărul se apără uşor el însuşi pe sine.

90
10. Hominem ex operibus eius cognosces – Pe om îl cunoşti după faptele sale.
11. Iudex est lex loquens – Judecătorul este legea vorbitoare.
12. Iustitia nescit patrem, nec matrem – Justiţia nu cunoaşte nici tată nici mamă.
13. Mos legem regit – Obiceiul conduce legea.
14. Non rex est lex, sed lex est rex – Nu regele e lege, ci legea este rege.
15. Scire leges non est verba legum tenere, sed vim et potestatem (Celsus) – A cunoaşte
legile nu înseamnă a reţine cuvintele legilor, ci importanţa şi puterea lor.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Declinarea a III-a cuprinde substantive de genul mascululin, feminin şi neutru, care la N.sg. au
terminaţii diferite, iar la G. sg. au terminaţia -is: iudex, iudicis (m.), lex, legis (f.), ius, iuris
(n.)

Tema substantivului se determină de la cazul Genitiv, înlăturând terminaţia –is:


crimen, crimin – is; testis, test – is; urbs, urb – is;

După modelul de declinare substantivele de declinarea a III-a se împart în trei tipuri:


 consonantic;
 vocalic;
 mixt.

De tip consonantic sunt substantivele masculine, feminine, neutre imparisilabice (numărul silabelor
de la nominativ singular nu coincide cu cel de la genitiv singular), care au tema terminată într-o
singură consoană (vezi modelul declinării): homo, hominis; probatio, probationis, ius, iuris.

De tip vocalic sunt substantivele neutre care au la N. sg. terminaţiile: -e, -al, -ar: mare, maris;
animal, animalis; exemplar, exemplaris (vezi terminaţiile distinctive în tabel).

De tip mixt sunt substantivele masculine şi feminine parisilabice (cu acelaşi număr de silabe la
cazul N.sg. şi la G.sg.) şi cele care au tema terminată în două sau mai multe consoane (vezi
tabelul declinării): pars, partis; testis, testis; civis, civis; urbs, urbis.

Există unele substantive care deşi sunt de tip mixt, se declină totuşi după modelul celor
consonantice, printre acestea remarcăm: pater, patris; mater, matris; frater, fratris; iuvenis,
iuvenis; senex, senis; canis, canis etc.

91
Declinarea a III-a (terminaţii)

Masculin Feminin Neutru

Singularis

Consonan

Consonan

Consonan
Vocalic

Vocalic

Vocalic
Mixt

Mixt

Mixt
N./V homo – civis probatio – urbs ius mare –

G. homin – is – civ – is probation – is – urb – is iur – is mar-is –

D. – i – –i –i – – i –i – i –

Acc. – em – – em – em – – em =N =N –
Abl. – e – –e – e – –e –e –i –

Pluralis

N./V – es – –es – es – – es –a – ia –
G. – um – – ium – um – – ium – um – ium –
D. – ibus – – ibus – ibus – – ibus – ibus – ibus –
Acc. – es – – es – es – – es –a =N –
Abl. – ibus – – ibus – ibus – – ibus – ibus =D –

PLUS COGNOSCĬTE:
În spaţiul basarabean, exprimarea corectă, ca modus vivendi, reprezintă o problemă de conştiinţă
naţională atât individuală, cât și generală. La nivelul uzului se comit multiple greşeli care ar putea fi
evitate, dacă s-ar ţine cont de originea unor cuvintelor pe care le antrenăm în vorbire.
Jurisconsult, -ă (pl. -ţi, -te) este un substantiv masculin şi feminin care a venit în limba română
prin filiera limbii franceze (< fr. jurisconsulte). Termenul are semnificația de specialist în ştiinţe juridice,
de mare autoritate, care este consultant în probleme dificile de drept. În Roma antică jurisconsultul era
persoana care acorda părţilor asistenţă în faţa justiţiei. Așadar, nu este corectă forma juristconsult,
deoarece termenul are ca origine o expresie latină, iuris consultus, în care iuris este genitivul
substantivului ius ”drept”.
Sub influenţa substantivului delict sunt utilizate greşit formele delicvent și delictvent. Varianta
corectă delincvent, -ă (< fr. delinquant < lat. delinquens,-ntis < delinquere ”a fi de vină”) în
terminologia juridică are sensul de persoană care a săvârşit un delict, adică un fapt care contravine legii
penale.

92
Substantivul feminin posesiune (< fr. possession, lat. possessio,-onis), semnificând faptul de a
poseda, de a stăpâni un lucru, nu are în calitate de alternativă și varianta posesie, aceasta fiind considerată
greşită.
Cuvântul naţiune (< lat. natio,-onis, it. nazione) va fi utilizat doar cu această formă corectă,
evitându-se varianta greşită naţie.
De asemenea, de declinarea a III-a sunt și substantivele care generează în limba română expresii
pleonastice:
Concluzie finală este un pleonasm în care lexemul concluzie (< fr. conclusion, lat. conclusio,-
onis) semnifică încheierea unui șir de judecăţi; ultima parte a unei expuneri, care cuprinde rezultatele
finale, iar final , -ă (< fr. final, lat. finalis,-e) are sensul de ultim; care reprezintă sfârşitul, încheierea;
ultima parte. Deci, utilizarea alăturată a acestor două cuvinte este superfluă.
Expresia longevitate a vieții este pleonastică din motiv că substantivul longevitate (< fr.
longévité, lat. longevitas,-atis, format din adjectivul latinesc longe şi substantivul vita) implică în sine
semnificația de durată a vieții; viață lungă (a unei persoane, a unui grup etc.).
Cuvântul varietate (< fr. variété, lat. varietas, -atis) - calitate a ceea ce este divers, variat;
diversitate – nu admite utilizarea lui împreună cu adjectivul divers, -ă (< fr. divers, lat. diversus) ce are
sensul de diferit, variat.
Pleonastică este şi expresia ereditate moştenită, unde ereditate (< fr. hérédite, lat. hereditas, -atis)
semnifică moştenirea de către descendenţi a caracteristicilor părinţilor, iar adjectivul moştenit are acelaşi
sens – ereditar.
Venit în limba română prin filiera limbii franceze (< fr. calamité, lat. calamitas, -atis), lexemul
calamitate are sensul de catastrofă, dezastru, nenorocire, sinistru. Devine pleonastică utilizarea lui cu
determinativul catastrofal, -ă (< catastrofă < fr. catastrophe, lat. catastropha + suf. -al) care, de
asemenea, are semnificaţia de ceva dezastruos, nenorocit, tragic. Aşadar, expresia calamitate
catastrofală este un pleonasm.
Este eronată și exprimarea alocuţiune scurtă, unde alocuţiune (< fr. allocution, lat. allocutio,-
onis) înseamnă scurtă cuvântare ocazională, iar scurt,-ă (probabil < lat. excurtus) are sensul de concis,
fără multe cuvinte; care durează puţin timp.

PENTRU cei INTERESAŢI:

Familia a fost instituţia de bază a societăţii romane prin care se transmitea generaţiilor următoare
moralitate şi un statut social. În lumea romană termenul familia îi include pe toţi cei care locuiesc într-o
anumită gospodărie (părinţi, copii, liberţi şi sclavi ai casei).

93
Familia este condusă de stăpânul casei (pater familias) care deţine autoritatea deplină asupra
tuturor membrilor, indiferent de câte generaţii trăiesc în casă. Autoritatea lui pater familias numită, de
obicei, patria potestas (sau maiestas patria, ius patrium şi paternum imperium) este atotcuprinzătoare,
indivizibilă şi nelimitată, exercitându-se legal asupra soţiei (mater familias), copiilor săi
naturali sau înfiaţi, soţiilor şi soţilor acestora, sclavilor casei (servi), a urmaşilor îndepărtaţi, precum
şi asupra animalelor domestice, a proprietăţilor mobile şi imobile (potestas dominica). Autoritatea
stăpânului casei încetează doar la moartea acestuia, moment în care fiii acestuia devin stăpâni pe vieţile şi
averile lor.
El era în casa sa judecător, stabilind după bunul plac dacă îşi recunoaşte copiii pe care îi are de la
soţia sa (după naştere copilul era aşezat pe pământ, iar tatăl dacă vroia să-l educe trebuia să-l ridice şi să-l
îmbrăţişeze, gest care-i conferă acestuia legitimitate), ori îi expune în afara casei sau în Forum pentru a fi
luaţi de cine doreşte (aceasta însemna condamnarea la moarte sau creşterea acestora de cei care i-au luat
pentru sclavie). El putea să-i pedepsească pe cei din casă cu sancţiuni grave,
precum expulzarea, sclavia şi chiar cu moartea (în cazuri foarte grave putea să-şi omoare copiii şi
nevasta, însă această pedeapsă crudă era luată de un consiliu de familie reunit în mod expres). Statul
roman a evitat până în finalul istoriei sale să intervină în problemele familiei şi în consecinţă să limiteze
autoritatea tatălui.

Femeia avea un statut diferit existenţa ei fiind condiţionată de cea a unui bărbat: era fiica,
soţia sau mama unui cetăţean. Tatăl său sau soţul erau consideraţi stăpânii ei. Dacă rămânea orfană, intra
sub tutela fratelui. Căsătoria schimba autoritatea tatălui (auctoritas) cu cea a soţului. Totuşi, femeia
romană nu era dispreţuită şi izolată în gineceu, ca în Grecia, ci putea să plece din casă. Ea avea sarcina de
a se îngriji de treburile casei, folosindu-se de munca sclavilor. Singura „muncă” pe care o desfăşura avea
rădăcini nobile şi ancestrale: toarcerea lânii.
Spre sfârşitul Republicii femeia romană se emancipează, devine stăpâna bunurilor sale, acordă o
atenţie mărită îngrijirii frumuseţii ei şi educaţiei intelectuale. Divorţurile devin din ce în ce mai dese în
timpul lui Augustus, care, pentru întărirea familiei romane, emite o serie de legi asupra moravurilor. În
secolul al II-lea d.Hr. în Imperiu se instaurează o unitate mai echilibrată a cuplului. Bărbatul (care între
timp a pierdut din drepturile sale de cetăţean şi are acasă o autoritate moderată) şi femeia îşi manifestă
dragostea conjugală prin impunerea respectului reciproc şi exercitarea virtuţilor.

Copilul reprezenta pentru roman în primul rând un moştenitor pentru că împiedeca stingerea
numelui unei familii. Dacă acesta nu exista, era adoptat de către pater familias un băiat (familias filius) în
urma unui proces complicat (adoptio). În acest caz era necesar acordul pontificilor (adrogatio) care, apoi,
era sancţionat şi de către adunarea ginţilor (curiata comitia).

94
Familia romană a cultivat în cadrul ei o serie de virtuţi personale, care i-au permis
cetăţeanului roman să aibă tăria morală, să contribuie la măreţia şi puterea Romei (maiestas populi
Romani). Respectivele virtuţi erau măsura valorilor puse de acesta în serviciul comunităţii (res publica).
Astăzi, ele sunt repere prin care ne putem măsura propriul comportament şi caracter. Spre familiarizare
propunem infra o listă a virtuţilor personale:

Auctoritas – „Autoritatea spirituală” exercitată de tată prin experienţă.


Consilium – „Consilierea” se face printr-o judecată matură, aşezată.
Comitas – „Bună creştere” se manifestă prin maniere, curtoazie, deschidere şi prietenie.
Clementia – „Iertarea” caracterizată prin bunăvoinţă şi blândeţe.
Dignitas – „Demnitatea” este un sentiment de sine, de mândrie personală.
Diligentia – „Prudenţa” constă în înţelepciune şi putere de apreciere personală.
Fides – „Fidelitatea” presupune loialitate şi seriozitate.
Firmitas – „Tenacitatea” stă în puterea minţii, în capacitatea de a atinge de un scop.
Frugalitas – „Economia” prezintă un stil economicos şi simplitate, însă fără a fi zgârcit.
Gravitas –„Gravitatea” acţiunile presupun nobleţe şi demnitate, responsabilitate şi seriozitate.
Honestas –„Respectabilitatea” este imaginea care-l prezintă ca un membru respectabil al societăţii.
Humanitas – „Umanitatea” exercită rafinament, civilizaţie, învăţare şi dobândirea unei culturi.
Industria –„Hărnicia” pretinde atingerea scopurilor pin muncă.
Pietas – „Pietatea” este veneraţia şi cucernicia; presupune un respect pentru ordinea naturală,
socială, politică şi religiosă. Include idei de patriotism şi de devotament faţă de alţii.
Salubritas – „Salubritatea” permite păstrarea sănătăţii şi a curăţeniei.
Severitas – „Severitatatea” urmăreşte auto-controlul, ponderarea dorinţelor.
Temperantia – „Temperaţia” constă în stăpânirea de sine.
Veritas – „Adevărul” pretinde onestitate în relaţiile cu ceilalţi.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

95
Tinerii romani sunt educaţi prin valorile transmise din strămoşi (mos maiorum). Generaţia cea
tânără se manifestă cu bună-cuviinţă (modestia) şi veneraţie (reverentia) faţă de cei vârstnici. Aceştia
pretind ascultare (obsequium), puritate (pudicitia) şi respect (verecundia).

Educaţia primită acasă (disciplina domestica) a reprezentat baza disciplinei din armata romană
(disciplina militaris) care a permis romanilor să creeze una din cele mai mari civilizaţii ale antichităţii.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

96
97
Lectio septima
AUDIATUR ET ALTERA PARS
Praesens indicativi passīvi. Praepositiōnes.

MATERIAE / Subiecte:
1. Verbul. Actualizarea cunoştinţelor.
2. Diateza pasivă a verbului.
3. Conjugarea verbelor la praesens indicativi passīvi.
4. Particularităţi în traducerea construcţiei pasive versus construcţia activă.
5. Prepoziţiile. Noţiuni generale.
6. Utilizarea prepoziţiilor cu Accusativus.
7. Utilizarea prepoziţiilor cu Ablativus.
8. Evoluţia prepoziţiilor în limba latină.
9. Verbele prefixate. Noţiuni generale.

COGITATE! / Meditaţi!
1. Categoriile gramaticale ale verbului latin.
2. Determinarea temelor verbale.
3. Treminaţiile personale pasive.
4. Formarea prezentului indicativ pasiv în limba latină.
5. Particularităţi în traducerea construcţiei pasive versus construcţia activă.
6. Definirea noţiunii de prepoziţie.
7. Identificarea prepoziţiilor utilizate cu Accusativus.
8. Delimitarea prepoziţiilor utilizate cu Ablativus.
9. Evoluţia prepoziţiei în limbile neolatine.
10. Impactul prepoziţiei asupra verbelor prefixate.

EXERCITIONES / aplicaţii:

1. Găsiţi în coloana din dreapta antonimele verbelor din coloana stângă:


1. accusāre a) dāre
2. negāre b) augēre
3. imperāre c) respondēre
4. aperīre d) perděre
5. capěre e) absolvěre
6. vincěre f) venděre
7. minuěre g) includěre
8. eměre h) tacēre
9. quaerěre i) nescire
10. scire j) permittěre
11. interdicěre k) aprobāre

98
2. Puneţi verbele de la diateza activă la diateza pasivă, păstrând persoana:

Diateza activă Diateza pasivă


Model:
mones (p.II, sg.) moneris (p.II, sg.)
laboramus (p.I, pl.) laboramur (p.I, pl.)

a) mones, accuso, amamus, absolvĭs, vincǐt, solvĭtis;


b) laboramus, defendĭt, impĕro, intellegĭmus, speras, promĭttis.

3. Identificaţi conjugarea verbului în baza formelor verbale de mai jos:


Forma personală verbală Conjugarea

Model: promittitur (p.III, sg.) promitto, -ěre, -misi, -missum (conj.III)

a) administrārĭs, iudicārǐs, damnāmus, examināntur, putāris;


b) absolvuntur, credĭtur, castigāmur, expedior, promittĭtur;
c) errātis,finīuntur, iubēmus, punīuntur, iugaris;
d) lucēnt, laborāmus, valēo, habēntur, obtinēmur.

4. Plasaţi formele verbale de la numărul singular la numărul plural, respectând persoana, şi


invers:
a) damnātur, nomināris, prohibēor, mutāmur, suadēmǐni;
b) tenērǐs, nomināntur, neglegĭtur, provocāmur, negāris;
c) amāmĭni, laudor, mittĭtur, obtinēntur, querĭmur;
d) vetor, appellāris, cavēntur, interdicǐmǐni, mandātur.

5. Transformaţi construcţiile active în pasive:


a) Advocatus sententiam suam probat. Reus culpam suam negat.
b) Manus manum lavat. Advocatus bonus reum defendit.
c) Iudex argumentum advocati audit. Philosophus manifestum scrǐbit.
d) Agricola villam possidet. Verĭtas odium parit.

6. Traduceţi următoarele îmbinări în latină, utilizând prepoziţiile: pro (pentru), ad (spre, la), de (de,
conform, despre), in (în), a, ab (de la, din), cum (cu), ex (din, cu), ante (înainte), sine (fără).

a) înaintea faptei, despre prieten, spre stele, în testament, din carte;


b) cu competenţă, despre viaţă, conform legii, de la judecător, cu discipolii.

Model pentru patrie pro patria


fără pericol sine periculo

99
7. Puneţi în locul punctelor prepoziţiile necesare şi traduceţi propoziţiile de mai jos:
1. Primum locum ... familia Romāna vir obtinēt. 2. Elephantum ... musca facis. 3. ... lingua stulta
veniunt incommŏda multa. 4. ... domǐnum et servum nulla amicitia est. 5. Iurisprudentia ... Roma
antīqua iam ... aeram nostram initium capit. 6. ... mortuis aut bene, aut nehil. 7. Verae divitiae
homǐnum ... virtūte sunt. 8. Matrimonium dissolvǐtur aut bona gratia, aut ... ira anǐmi.
(Sugestie: inter, de, in, ex, ad, cum)

8. Traduceţi în limba latină şi indicaţi formele cazuale:

Model: Limba română Limba latină


despre pedeapsă de damnato (Abl., sg.)

a) despre prietenie (amicitia, -ae), în pădure (silva, -ae), pe insulă (insula, -ae), în pericol
(periculum, -i),
b) de fapt /în realitate (factum, -i), în judecată (iudicium, -ii), fără vină (culpa, -ae), la dosar
(acta, -orum)
c) după cele scrise (scriptum, -i), de formă (forma, -ae), în piaţă (forum, -i), la judecator
(arbitrum, -tri)
d) în familie (familia), împotriva pericolului (periculum, -i), la Romani (Romanus, -i), pentru
patrie (patria, -ae)

9. Puneţi substantivele din paranteze la cazul potrivit, reieşind din recţiunea prepoziţiei care-l
precede. Traduceţi enunţurile.
1. Lupus in (fabula, -ae). 2. Nemo in (suus, -a, -um; causa, -ae) arbǐter esse potest. 3. Nulla causa
iusta cuīquam esse potestcontra (patria, -ae) arma capiendi. 4. Iudicis est semper in (causa, -ae)
verum sequi. 5. Dulce et decōrum est pro (patria, -ae) mori. 6. Dubitando ad (verum,-i)
pervenīmus. 7.In (liber,-bri) de (historia,-ae) Eurōpae mundique terrarum, de (vita,-ae) ac
institūtis antiquōrum populōrum narrātur. 8.In (Academia,-ae) varia et multa cognoscĭmus.

Model: Lupus in (fabula, -ae). Lupus in fabula.

10. Determinaţi sensurile verbelor de mai jos, ţinând cont de semnificaţia prefixelor respective:
a) fero (a purta) – affěro, confěro, defěro, praefěro, refero, suffero, transfero, offero;
b) pono (a pune) – depōno, compōno, expōno, impōno, praepōno, repōno, propōno, transpōno;
c) venio (a veni) – advenio, convenio, evenio, invenio, pervenio;
d) sum (a fi) – absum, adsum, interesum, obsum, praesum, prosum, supersum;
e) eo (a merge) – abeo, adeo, exeo, ineo, intereo, pereo, prodeo;
f) duco (a duce) – abdūco, addūco, condūco, dedūco, edūco, indūco, redūco, tradūco.

100
TEXTUS / Texte:
Textus I
IUS CIVILE et IUS GENTIUM

Omnes populi, qui legĭbus et morĭbus reguntur, partim sua propria, partim communi
omnium homĭnum iure utuntur. Nam ius est, quod quisque populus ipse sibi constituit; id ipsius
civitatis proprium est et vocatur ius civile, quasi ius proprium civitatis. Quod autem naturalis
ratio unter omnes homĭnes constituit, id apud omnes populos custodĭtur et vocatur ius gentium,
quasi eo iure omnes gentes utuntur. Populus itaque Romanus partim suo proprio, partim
communi omnium homĭnum iure utitur.

***
1.Approbātur. 2.Admittĭtur. 3. Reus aut condamnātur, aut absolvĭtur. 4.Querimonia
habētur. 5.De te fabula narrātur. 6.Avaritia neque copiā, neque inopiā minuĭtur. 7.Nunquam
periculum sine periculo vincĭtur. 8.Augētur memoria, si exercētur.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical verbele din enunţurile în care sunt evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text verbele subliniate şi determinaţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul,
respectând celelalte categorii gramaticale.
4. Identificaţi în text cel puţin 4 termini juridici. Prezentaţi echivalentele lor în limba română.
5. Recunoaşteţi substantivele de declinarea a III-a din text. Traduceţi-le in limba română.
6. Consultând dicţionarele de maxime şi expresii juridice latine, traduceţi şi explicaţi termenii:
exequatur, (non) probantur, (non) prosequitur, vacatur.
7. Definiţi, bazându-vă pe cunoştinţele aflate la disciplinile de specialitate, noţiunile: ius civile şi
ius gentium.
8. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul latinesc: probo, probāre, -vi, -um.
9. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM
civitas,-ātis f. – stat partim adv. – în parte, unii
communis,-e adj. – comun, public proprius,-a,-um adj. – propriu
constituo,-ěre,-ui,-ūtum – a stabili quasi conj. – ca şi cum, ca şi când
custodĭo,-īre,-īvi,-ītum – a păstra, a respecta quisque, quaeque, quodque pron. – fiecare
gens, gentis f. – neam, popor; ius gentium drept quod pron. – ceea ce
internaţional ratio,-ōnis f. - raţiune
homo,-ĭnis m. - om rego, -ěre, rexi, rectum – a conducesuus, sua, suum
ipse,-a,-um pron. – însuşi/însăşi pron. – al său, a sa
itaque conj. – aşadar, prin urmare utor, uti, usus sum – a se folosi
lex,-is f. – lege
mos, morĭs m. – obicei
nam conj. – căci, de fapt
omnis,-e adj. – orice

101
Textus II
DE DAMNATIS

Est autem differentia inter eos qui ad gladium et eos qui ad ludum damnantur. Nam ad
gladium damnāti confestim consumuntur vel certe intra annum debent consumi. Enimvero qui
ad ludum damnantur, non utique consumuntur, sed etiam pilleum et rudem accepere possunt
post intervalla, si quidem post quinquennium pilleāri, post triennium aut rudem induěre eis
permittĭtur. (Ulpiānus)

***

Matrimonium dissolvĭtur aut bona gratia, aut cum ira anĭmi. (Digesta) Culpa lata dolo
comparatur, culpa lata dolo proxĭma est. Prudentia semper vitantur pericula. Victoria concordiā
gignĭtur. Nihil sine exemplo docetur aut discitur. Consŭles declarantur M. Tullius et C.
Antonius. Interdum sub nomĭne pacis bellum occultātur. Fraus merētur fraudem.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical verbele din enunţurile în care sunt evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text verbele subliniate şi stabiliţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul, respectând
celelalte categorii gramaticale.
4. Recunoaşteţi declinarea substantivelor din text. Traduceţi-le in limba română.
5. Găsiţi prepoziţiile în text şi numiţi cu ce caz sunt utilizate.
6. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

accipio,-ěre,-ēpi,-eptum – a lua, a primi, a accepta ludus,-i m. – şcoală; aici: şcoală de gladiatori


certe adv. – cel puţin nam – fiindcă
confestim adv. – imediat pilleo,-āre,-āvi,-ātum – a elibera
consumo,-ěre,-sumpsi,-sumpsum – a nimici, a pilleum-i n. – bonetă de lână (purtată de sclavii
distruge eliberaţi); eliberare, libertate
damnatus,-i m. – condamnat possum, posse, potui – a putea, a fi în stare
damno,-āre,-āvi,-ātum – a condamna qui, quae, quod – care
differentia,-ae f. - diferenţă quinquennium,-ii n. – perioadă de cinci ani
enimvero adv. – de fapt rudis,- is f. – sabie de lemn (semn distinctiv al unui
gladius,-ii m. – sabie; aici: pedeapsă cu moartea gladiator eliberat)
induo,-ěre,-dui,-dutum – a îmbrăca, a purta, a si quidem – dacă într-adevăr
înarma triennium,-ii n. - perioadă de trei ani
intervallum,- i n. – interval de timp utique adv. – în orice caz
intra – între

102
Textul III

DE CODICE

Codex primum solum arboris truncum aut ligni later fuit (=a fost). Hodie hoc vocabulo
nominatur praecipue liber rectangulari forma. Folium in ambabus partibus scribitur et
pagina nominatur. Codex efficientius quam volumen scripturam tenere potest. Hodie, fere
omnes libri quomodo aliquando codices fabricantur.
Quomodo codex facĭtur? Quisque codex constat ex pugno (=pugilo) librorum, et
quisque liber invicem constat ex pugno (= pugilo) foliorum, qui in media parte plicantur.
Codex tunc componitur, cum hi libri consuuntur. Pars codicis, ubi libri consuuntur, dicitur
spina codicis.
Scripturae forma codicum multum conservantur. Multi libri spina rigida simpliciter
collocantur in pegmatibus bibliothecarum. Folia librorum tegumente duro defenduntur. Post
Imperii Romani Occidentalis casum, saeculo quinto, libri, qui non in codicibus transcripti
erant, perierunt.
Quia leges in codices scribere diu solebant, saepe copia legum quaeque etiam dicitur
codex, nisi eae in codex per se scribuntur.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical verbele din enunţurile în care sunt evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text verbele subliniate şi stabiliţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul, respectând
celelalte categorii gramaticale.
4. Recunoaşteţi substantivele de declinarea a III-a din text. Traduceţi-le în limba română.
5. Consultând literatura de specialitate, dicţionarele de profil, numiţi minimum 5 coduri de drept
actuale şi 3 coduri mai vechi.
6. Identificaţi prepoziţiile în text şi numiţi cu ce caz sunt utilizate.
7. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

aliquando adv. – cândva, odinioară cum - tocmai când


ambo,-ae, -o – amândoi, ambele efficiens, -tis adj. - eficient
arbor, -ŏris f. – arbore, lemn fabrico, -āre – a fabrica
codex, -icis m. – cod, codice, carte, registru, tăbliţă fere adv. – aproximativ, cam
de scris / trunchi de copac, stâlp de care se legau folium, -ii m. – foaie
sclavii pedepsiţi hodie adv. - astăzi
colloco, -are - a aranja in media parte – în partea de mijloc, la mijloc
compono, -ōnĕre – a forma, a face invĭcem adv. – (rând) pe rând, reciproc
consto, -āre – a consta, a fi alcătuit later, -ĕris s.m. – cărămidă
consuo, -ŭĕre, -ui, -utum – a coase la un loc lignum, -i s.n. – lemn, ligni later – tăbliţă (obiect) de
copia, -ae – număr mare lemn

103
pegma, -ātis f. – rafturi de bibliotecă scriptura, -ae f. – scriere, lucrare, text de lege
plico, -āre – a îndoi, a împături simpliciter adv. – cu uşurinţă
possum, posse, potui – a putea soleo, -ere, solitus sum –a obişnui
praecĭpŭe adv. – în special, îndeosebi solum adv. – doar, numai
primum adv. - pentru prima dată, mai întâi spina, -ae – cotor
pugnus, -i m. – (măsură) o mână de… tegumen, -ĭnis (v. tegmen) s.n. – învelitoare, copertă
quam – decât teneo, -ēre – a păstra
quia conj. – fiindcă truncus, -i m. – trunchi de copac
quisque, quaeque, quodque pron. – fiecare, toţi, tunc adv. – atunci
toate vocabulum, -i s.m. – termen, cuvânt
quomodo adv. – precum, ca, cum volumen, -inis n. – sul, manuscris
rectangular, -aris adj. - dreptunghiular

FACTA NOTABILIA:

NUMELE LA ROMANI
Cele mai vechi legende ale Romei ne arată că romanii aveau un singur nume – Romulus, Remus,
Faustulus. Ulterior, alături de acestea vom găsi un nume dublu – Numa Pompilius, Ancus Marcius,
Tullus Hostilius. Este posibil ca la început să se fi folosit un singur nume, dar în inscripţiile timpurii
găsim două nume; al doilea, aflat în cazul genitiv, reprezintă numele tatălui sau al şefului casei: Marcus
Marci, Caecilia Metelli. Ceva mai târziu un astfel de nume a fost urmat de litera F (pentru Filius sau
Filia) sau uxor pentru a indica relaţia.

În timpul Republicii aristocraţii romani au avut trei nume: un prenume (praenomen), un nume
(numele ginţii – nomen gentilicum) şi o poreclă (cognomen). Numele de familie a fost necesar pentru a fi
înscris în documentele oficiale care certificau cetăţenia.
Praenomen – reprezintă un nume personal, individualizat; este dat prin ceremonia de numire; e
folosit, în principal, în cadrul familiei sau într-un mediu intim; de obicei este abreviat pe inscripţii.
Se cunosc mai puţin de 100 de praenomina; clasele superioare se foloseau doar de 18 praenomina:

A = Aulus L. = Lucius Q. = Quintus


Ap(p). = Appius Mam = Mamercus Ser. = Servius
C. = Gaius M. = Marcus Sex. = Sextus
Cn. = Gnaeus M’. = Manius Sp. = Spurius
K = Kaeso N. = Numerius T. = Titus
D. = Decimus P. = Publius Ti. = Tiberius

Cognomen – folosirea poreclei se răspândeşte din timpul domniei lui Silla. Este folosit pentru a
marca o particularitate fizică sau morală a unui om: Brutus – prostul, Cicero – năutul (de la un neg sau o
aluniţă), Cato – şiretul, Caecus – orbul, Rufus – roşcovanul, Nasica – nas lung, Cincinnatus – creţul ş.a.

104
COGNOMEN ex VIRTUTE
Bărbaţii ce aveau două sau trei nume puteau să primească suplimentar, în mod oficial, un nume
de familie. Acest nume „de onoare” (de fapt era o poreclă) îl purta toată viaţa sa, dar nu putea să-l lase şi
urmaşilor (de exemplu, Gnaeus Pompeius Magnus – „cel Mare”, Publius Cornelius Scipio Africanus;
ambele cognomene au fost acordate prin decret senatorial. Exemplu de nume:
Publius Cornelius Scipio Africanus (= Publius Cornelius Scipio Africanul)
 Publius este prenumele
 Cornelius este numele
 Scipio este cognomen
Africanus este cel de-al doilea cognomen (o poreclă primită în urma victoriilor obţinute de el în Africa).

Toţi copiii de sex feminin din familia romană au purtat numele clanului în care s-au născut cu
forma feminină. Prin urmare, toate femeile care au avut părinţii ale căror nume era Iulius au fost numite
Iulia, iar toate femeile care au avut părinţii ale căror nume a fost Cornellius s-au numit Cornelia. În
public, acestea vor fi identificate prin formula posesivă a numelui de famile a tatălui lor (de exemplu,
Iulia Caesaris „Iulia, fiica lui Cezar”), sau, în cazul în care s-a căsătorit, de forma posesivă a numelui de
familie a soţului (de exemplu, Claudia Metteli, „Claudia soţia lui Mettelus). În cazul în care familiile au
avut mai mult de o fiică, acestea au fost distinse prin cuvintele maior şi minor („Mai în vârstă” şi „Mai
tânără”), sau prima, secunda, tertia, (prima, a doua, a treia etc.). Exemple:
 Antonia Maior, Antonia Minor (cele două fiice ale lui Antonius);
 Livia Tertia (a treia fiică a lui Livius);
 Iulia Marciana (Fiica lui Marcianus Iulius).
Începând cu Augustus , numele femeilor cele mai proeminente nu au urmat în mod necesar convenţia
republicană, ci mai degrabă au reflectat legăturile de familie care au fost cele mai semnificative.

105
ABBREVIATIŌNES / Abrevieri:

1. A.U.C. (ab Urbe condǐta) – de la întemeierea Romei


2. D.D.D. (dat, donat, dedicat) – dat, donat, dedicat
3. M.M. (mutātis mutandis) – făcând rectificările necesare
4. P. F. (Post Factum) – după cele făcute
5. P.S. (Post Scriptum) – după cele scrise
6. q. v. (quod vide) – vezi (aceasta)
7. Q.E.D. (quod erat demonstrandum) – ceea ce trebuia de demonstrat
8. Q.E.F. (quod era faciendum) – ceea ce trebuia făcut
9. Q.E.I. (quod erat inveniendum) – ceea ce trebuia găsit
10. S.V.B.E.E.Q.V. (si vales bene est, ego quidem valeo) – formula iniţială a unei scrisori
„Dacă eşti sănătos, e bine, eu de asemenea sunt sănătos)
11. U.R. (ut rogas) – admis
12. v. (vide) – vezi
13. v.i. (vide infra) – vezi mai jos
14. v.s. (vide supra) – vezi mai sus
15. vid. (vide licet) – anume; se înţelege

SENTENTIAE:

1. Argumenta non numerantur, sed ponderantur – Argumentele nu se numără, ci se


cântăresc.
2. Cogitationis poenam nemo patitur (Ulpianus) – Nimeni nu poate suferi o pedeapsă
pentru gândurile lui.
3. Contra factum non datur argumentum – Împotriva faptelor nu sunt argumente.
4. Contraria contrariis curantur – Contrariul se tratează cu contrariu.
5. Ex facto orǐtur ius – Din faptă apare legea.
6. Frustra probatur quod non relevat – Proba este fără rezultat, dacă nu este
pertinentă.
7. In toto et pars continetur (Gaius) – În tot întregul se conţine şi o parte.

106
8. Ius non patitur ut idem bis solvatur – Legea nu permite să se plătească pentru ceva
de două ori.
9. Lex plus laudatur quando ratione probatur – O lege este mai apreciată atunci când
este justificată prin raţiune.
10. Maxima putantur onera pauperitas et senectus (Cicero, De senectute) – Cele mai
mari poveri sunt socotite sărăcia şi bătrâneţea.
11. Numerantur sententiae, non ponderantur – Părerile (voturile) nu se numără, dar se
cântăresc.
12. Punitur ut ne peccetur – Este pedepsit ca să nu mai greşească.
13. Sublata causa, tollĭtur effectus – După ce a fost înlăturată cauza, efectul dispare.
14. Tempora muntantur et nos mutamur in illis – Timpurile se schimbă şi noi ne
schimbam împreună cu ele.
15. Ubi noces absolvitur, iudex damnatur – Unde vinovatul (dăunătorul) este absolvit,
este acuzat judecătorul.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Praesens indicativi passīvi se formează de la tema infectului prin ataşarea terminaţiilor personale
ale diatezei pasive.

Terminaţiile personale pasive sunt:

Singularis Pluralis
1. -or, -r 1. -mur
2. -ris 2. -mĭni
3. -tur 3. -ntur

La verbele de conjugarea I, la persoana I singular, vocala tematică -a- se contopeşte cu terminaţia


personală -or:

saluta +or > salutor; iudica+or > iudicor.

La verbele de conjugarea a III-a, la persoana III-a singular şi la persoana I şi a II-a plural, între temă
şi terminaţia personală se inserează vocala de legătură -ǐ-, iar la persoana a III-a plural – vocala -ǔ- de
legătură.

107
Verbele la conjugarea a III-a, la persoana a II-a singular, între temă şi terminaţia personală se
introduce vocala de legătură -ě-: divid –ě - ris.

Pentru a transforma construcţia activă (în care subiectul efectuează acţiunea) în pasivă (în care
acţiunea, efectuată de complimentul de agent, este suportată de subiect), trebuie schimbată diateza
verbului, complementul direct devenind subiect în nominativ, iar subiectul construcţiei active –
complement de agent în construcţia pasivă, exprimat prin ablativ cu prepoziţia a (ab) pe lângă
substantivele animate (aşa-numitul Ablatīvus auctōris) sau fără prepoziţie în cazul substantivelor
inanimate (aşa-zisul Ablatīvus instrumenti):

Arbiter reum condemnat. > Reus ab arbitro condemnātur.


Poeta epistulas scribit. > Epistolae a poeta scribuntur.
Murus defendit oppidum. > Oppidum muro defendĭtur.

Prepoziţiile se utilizează în limba latină doar cu două cazuri: Accusativus şi Ablativus, majoritatea
lor fiind strict specializate pentru un caz sau celălalt.

Prepoziţii utilizate cu Accusativus Prepoziţii utilizate cu Ablativus

ante – înaintea, până: a (ab) – de la, de către:

ante diem – înainte de timp; a reo postulat – cere de la inculpat;

apud – la, după, în faţă: e (ex) – din, după:

apud romanos – la romani; ex lege – după lege;

ad – la, până la: de – despre, din, de la:

ad libitum – după plac, la alegere; de monte – de pe munte;

contra – împotriva: cum – cu, împreună cu, sub:

contra leges – împotriva legilor, contra cum omni causa – sub orice motiv;
legilor;
sine – fără:
inter – între:
sine ira et studio – fără mînie şi părtinire;
inter novas personas – între persoane noi;
pro – pentru, în loc de:
extra – în afara:
pro et contra – pentru şi împotriva.
extra commercium – în afara comerţului;

post – după:

post factum – după ce a fost făcut.

108
Prefixele verbale sunt nişte prepoziţii la origine şi, chiar după ataşarea la radicalul verbal,
îţi păstrează unele nuanţe din sensul lor originar.

PLUS COGNOSCĬTE:

Abrevierea este acţiunea de prescurtare, în scris sau în vorbire, a unui cuvânt sau a unui titlu prin
litera iniţială sau printr-un grup de litere, în vederea facilitării lecturii sau vorbirii.

Din limba latină am moştenit un număr considerabil de expresii care se pretează abrevierii.
Aceste prescurtări se utilizează în practica internaţională atât în limbajul general, cât şi în cel juridic.
Prezentăm cele mai uzuale abbreviationes şi prescurtarea lor tradiţională:

1. a.c (anni currentis) – anul curent 16. H.C. (honōris causā) – titlu ştiinţific
2. a.d. (a dato) – din ziua semnării conferit fără a se susţine desertaţia
3. a.d. (ante diem) – până în această zi; înainte 17. h.l. (hoc loco) / h.m. (hoc mense) – în
de termen acest loc / luna curentă / în acest sens
4. ad lib. (ad libǐtum) – după dorinţă, la 18. H.L. (haec lex) – această lege
alegere 19. i. (id.) (idem) – acelaşi (autor)
5. adv. (adversus) – contrara, dimpotrivă 20. ib. (ibid.) (ibǐdem) - tot acolo
6. a.u.s. (actum ut supra) – acţionează după 21. I.D. (iuris doctor) / I.C.D. (iuris civīlis
cum e indicat mai sus doctor) / I.U.D. (iuris utriusque doctor) –
7. a.v. (ad valōrem) – după preţ, conform doctor în drept / doctor în drept civil /
aprecierii doctor în drept civil şi canonic; diplomă
8. cap. (caput) – capitol; compartiment universitară
9. C.R. (civis Romānus) – cetăţean roman 22. Int.al. (inter alia) – printre altele
10. Cs./Cos. (consul) – consul 23. loc.cit. (loco citato) – în locul citat
11. C.V. (curriculum vitae) – biografie, 24. L.S. (locus sigilli) – locul pentru sigiliu)
scurgerea vieţii 25. op.cit. (opus citatum) – operă citată
12. Des. (designātus) – desemnat; indicat 26. p.a. (per annum) – în anul
13. Emer. (Emerǐtus) – emerit 27. p.f. (pro forma) – per forma; de formă
14. err. (errātum) – erată, greşeală, greşeală de 28. P.P. (pecunia publǐca) – bugetul de stat
tipar 29. p.p.a. (pro centum per annum) – (atâtea)
15. f.v. (folio verso) – pe cealaltă pagină; la procente pe an
pagina următoare 30. P.R. (Popŭlus Romānus) – poporul roman
31. pr. pa. (per procūra) – după procură

109
32. Q.B.F.F.Q.S. (quod bonum, felix 35. s.i. (sub iudǐce) – cu condiţia
faustumque sit) – urare de fericire, succes: 36. S.P.Q.R. (Senātus Populusque Romanus) –
Fii fericit! Senatul şi poporul roman
33. Quir. (Quirītes) – cetăţeni romani (cviriţi) 37. s.s. (sensu stricto) – liter.: în sens direct/
34. s.a. (sine anno) / s.d. (sine die) / s.l. a.n. îngust
(sine loco, anno vel nomǐne) – fără a se 38. S.T.T.L. (sit tibi terra levis) – fie-ţi ţărâna
indica anul ; pe un anumit termen uşoară
nedeterminat 39. v.v. (vice versa) – invers, viceversa
N.B.!
Termenul juridic a intabula (< fr. intabuler, germ. intabulieren < lat. intabulare (sec.
XVIII) – ”a înscrie definitiv un act de proprietate sau un drept real imobiliar în carte funciară” şi
toate derivatele lui (intabulare, intabulat,-ă, intabulaţie) se ortografiază corect ca în limbile de
origine, adică utilizând prefixul in-.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

110
Lectio octava
REPETITIO EST MATER STUDIŌRUM
Consolidarea cunoştinţelor

MATERIAE / Subiecte:
1. Nomen substantivum et adiectivum. Declinatio II.
2. Nomen substantivum et adiectivum. Declinatio III.
3. Verbum. Praesens indicativi passivi.
4. Praepositiones.
5. Pronomina possessiva.

TEMPTA TE IPSUM/ Testează-te însuţi:


Nomen _________________ Classis _________________

Praenomen _________________ Dies/ mensis/ annus ______________

Test sumativ
la disciplina “Limba latină”
(Lectiones: quinta, sexta, sĕptima)

Nr. Itemi P.
ord.
1 Numiţi cel puţin cinci activităţi 1. __________ 5
practicate în Roma antică: 2. __________
3. __________
4. __________
5. __________

2 Indicaţi funcţiile celor două persoane 2


1. _________________________________
care îndeplineau în lumea romană
rolul propriu-zis de avocat: 2. _________________________________

3 Determinaţi declinarea şi genul substantivelor de mai jos: 10


1. beneficium,-ii
2. civis,-is
3. arbiter,-tri
4. testamentum,-i
5. codex, codicis
6. ius, iuris
7. mare, maris
8. vir, viri
9. advocātus,-i
10. crimen, crimĭnis

111
4 Acordaţi adjectivele/pronumele posesive dintre paranteze cu substantivele alăturate: 10

1. Testamentum (meus, mea, meum) - ___________________________


2. Testis (ultimus, -a, -um) - ____________________________________
3. Ager (noster, nostra, nostrum) - _______________________________
4. Iudex (severus, -a, -um) - _____________________________________
5. Homo (bonus, -a, -um) - ______________________________________
6. Terrenum (rustĭcus, -a, -um) - _________________________________
7. Lex (durus, -a, -um) - ________________________________________
8. Heres (legitimus, -a, -um) - ___________________________________
9. Argumentum (falsus, -a, -um) - ________________________________
10. Orator (clarus, -a, -um) - _____________________________________

5 Treceţi verbele de la diateza activă la diateza pasivă, respectând persoana: 10

1. damnāmus - ___________________
2. iubeo - _______________________
3. promittit - ____________________
4. obtinent - _____________________
5. absolvis - _____________________
6. intellegimus - __________________
7. defendit - _____________________
8. nominatis - ____________________
9. veto - _________________________
10. interdicĭs - _____________________

6 Traduceţi în limba latină enunţurile de mai jos, respectând ordinea părţilor de 30


propoziţie:

1. Marcus este apărat de un avocat bun.


____________________________________________________________________
2. Argumentele sunt ascultate de judecător.
____________________________________________________________________

7 Completaţi spaţiile libere cu prepoziţiile necesare (ex, in, sub, sine, pro): 5

1. Quod … iuventūte non discĭmus, in matūra aetāte nescīmus.


2. … ungue leōnem.
3. Nullum crimen, nulla poena … lege.
4. Interdum … nomĭne pacis bellum occultātur.
5. Qui … vobis et pro multis effundĭtur.

112
8 Din ce cuvinte latineşti provin următoarele lexeme româneşti: 5

1. pericol - _________________
2. discipol - _________________
3. cesiune - _________________
4. deliberaţie - ________________
5. exordiu - _________________
6. fraudă - _________________
7. cetăţean - _________________
8. comerţ - _________________
9. incest - _________________
10. locaţie - _________________

9 Formaţi în limba română familia lexicală de la termenii de origine latină (minimum 3 - 10


4 cuvinte de la fiecare):

1. homo, homĭnis - ________________________________________________________


2. commercium, commercii - _______________________________________________
3. urbs, urbis - ____________________________________________________________
4. rex, regis - ____________________________________________________________
5. constitutio, constitutionis - ________________________________________________

10/ Comple sententias: 10


A
1. Amicus certus ... ______________________________________________________

2. Contra factum … _____________________________________________________

3. Imperare sibi ... ______________________________________________________

4. Tempora mutantur … ________________________________________________

5. Maxima putantur … __________________________________________________

6. Iustitia nescit … ______________________________________________________

7. Errores … ___________________________________________________________

8. Sublata causa, … _____________________________________________________

9. Numerantur sententiae, … ______________________________________________

10. Ubi nocens absolvitur, … ______________________________________________

113
10/ Prezentaţi echivalentul expresiilor în limba latină: 10
B
1. De la întemeierea Romei _______________________________________________

2. După cele scrise _____________________________________________________

3. Spre decizia judecăţii __________________________________________________

4. Pedeapsă capitală/cu moartea ____________________________________________

5. Pentru dovadă ______________________________________________________

6. După valoare _________________________________________________________

7. Cercul vicios _________________________________________________________

8. După plac ___________________________________________________________

9. Ceea ce trebuia de demonstrat __________________________________________

10. Dat, donat, dedicat ___________________________________________________

BAREM DE APRECIERE:

Nota Punctajul
10 100 - 107
9 95 – 99
8 80 – 94
7 70 – 79
6 60 – 69
5 50 – 59
4 40 – 49
3 30 – 39
2 16 – 29
1 1 – 15

114
Lectio nona
ARGUMENTA NON NUMERANTUR, SED PONDERANTUR
Numeralia. Numeralia cardinalia et ordinalia

MATERIAE / Subiecte:
1. Numeralul. Noţiuni generale.
2. Numeralele cardinale.
3. Numeralele ordinale.
4. Declinarea numeralelor.
5. Acordul numeralelor în gen, număr şi caz.
6. Evoluţia numeralului în limbile neolatine.
7. Impactul numeralului latin asupra terminologiei juridice şi economice.

COGITATE! / Meditaţi!:
1. Numeralul ca parte de vorbire.
2. Categoriile semantice ale numeralului latin.
3. Notarea cifrelor romane.
4. Particularităţi de declinare a numeralelor.
5. Modificări fonetice în evoluţia numeralului.
6. Dinamica numeralului latin în limbile neoromanice.
7. Numeralul latin şi terminologia juridică şi economică.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

115
EXERCITIONES / aplicaţii:

1. Plasaţi expresiile de mai jos la D. pl., Acc. pl., Abl. pl.:


duo homǐnes, tria carmǐna, quinque milǐtes, decem argumenta, novem leges.

D. sg. Acc. sg. Abl. pl.


Model: tres advocati tribus advocatis tres advocatos tribus advocatis

2. În locul punctelor de suspensie utilizaţi numeralele corespunzătoare.


Quinque et quinque sunt decem.
Model:
Tria de decem sunt septem.

a) 1) Quattuor et duo sunt ... . b) 1) Tria et octo sunt ... .


2) Novem de undecim sunt ... . 2) Unus et novem sunt ... .
3) Duo de septem sunt ... . 3) Quattuor de octo sunt ... .
4) Sex de novem sunt ... . 4) Septem de novem sunt... .

3. Numiţi numerale ordinale corespunzătoare numeralelor cardinale de mai jos:


Unus, –a, -um; quattuor; octo; duo, duae, duo; triginta; septuaginta; quinque; nonaginta; sexaginta;
centum, mille.

Numeralul cardinal Numeralul ordinal


Model:
tres, tria tertius, -a, -um
undecim undecimus

4. Scrieţi în limba latină (reprezentare grafică romană) următoarele numerale cardinale:


5, 7, 12, 15, 38, 40, 52, 171, 236, 1989, 100, 2011, 300.

Cifre arabe Cifre romane


Model:
501 DI

1812 MDCCCXII

5. Obeserva et numera!
1. Quot discipulos vides? 7. Quot dies habet annus?
2. Quot libros legis? 8. Cur mensis nonus September
3. Quot dies habet menses? nominātur?
4. Quot dies numerat septimana? 9. Quot dies habet mensis September?
5. Quot menses sunt in anno? 10. Est mensis Februārius longior quam
6. Qui mensis anni primus est? Martius?

116
6. Verum an falsum?
1. Tres testis, nullus testis. 6. Aut, aut. Quartum non datur.
2. Testamentum duobus codicǐbus 7. Conscientia – centum testes.
scriptum. 8. Bis dat qui cito dat.
3. Tres faciunt collegium. 9. Duobus certantibus, quintus gaudet.
4. Secundus inter pares. 10. Crimǐne ab uno disce omnes.
5. Bis vincit qui se vincit.

7. Puneţi în locul punctelor de suspensie numeralele potrivite, propuse alăturat:

primum, bis, tertium, duobus, duos, uno, tertius, quattuor, quattuorděcim, duōbus, mille.

1. ... lepores insequens neutrum cepit. 6. ... certantibus, ... gaudet.


2. ... non nocere! 7. Inter ... pariětes.
3. Falsus in ..., in omnǐbus falsus. 8. ... sellis sedēre.
4. ... dat qui cito dat. 9. In ... ordinǐbus sedēre. (Cicero)
5. Aut, aut ... non datur. 10. Conscientia – ... testes.
8. Explicaţi cuvintele şi prezentaţi originea lexemelor româneşti:
Cuvântul Explicaţia în limba română In limba latină
Model:
mileniu perioadă de timp de o mie de ani millenium

a) unanim, unic, a unifica, dublu, a dubla, duet, duplicat, duplicitate, duplex;

b) duel, trio, triumvirat, triunghi, pătrat, cvartet, cvadrigemeni, cvadruplex, cvadrant;

c) cincinal, cvintet, octavă, octet, octogenar, octogon, octombrie, nonagenar, decembrie;

d) decan, centimentru, centenar, centurion, mileniu, milenar, miliar, înmiit, septuagenar.

9. În ce domenii sunt utilizate neologismele: trianglu, triatlon, triedru, triftong, trilogie,


trigonometrie, triodă, triunghi? Ce semnifică fiecare din ele?
N.B.!
Tri- (<lat. tres, tria = trei) este un element de compunere savant, utilizat în terminologia ştiinţifică.

117
TEXTUS / Texte:
Textus I

DE CALENDARIO
Annus est spatium temporis quo planeta errans circum solem movetur. In natura (= de felul
lui), annus CCCLXV (trecentos quinquaginta quinque) dies habet, in XII (12) menses divisus;
exceptio: annus bisextilius - CCCLXVI (trecentos quinquaginta sex) dies. Annus in quattuor
aetates disponitur: hiems, ver, aestas, autumnus.
Cur mensis nonus a numero septem, mensis decimus a numero octo, undecimus a numero
nove duodecimus a numero decem nomen habet?
Romulo regnante (=în timpul domniei lui Romul) annus decem menses habet (qui annus
Romuli appellatur) et primus anni mensis Martius erat (=era). Mensi primo et mensi tertio a
deis nomina sunt: Ianuarius a deo Iano, Martio a deo Marte. Ianus et Mars duo dei Romani
sunt. Ianus est deus, cui quattuor oculi, duo nasi duoque ora sunt!
Menses septimus et octavus non a deis, sed ab hominibus nomina habent: Iulius a Iulio
Caesare, Augustus ab Octaviano Augusto. Ante tempora Iulii Caesaris et Octaviani Augusti
nomina eorum mensium Quintilis et Sextilis erant (=erau).
Mensis September a numero septem nominatur, October, November, December a
numeris octo, novem, decem. Nam multis annis ante nostra tempora Martius mensis primus
erat. Tunc September mensis septimus erat (=era), October, November, December menses
octavus, nonus, decimus erant (=erau). Nunc autem Ianuarius mensis primus est, September
igitur mensis nonus est, October mensis decimus, November mensis undecimus, December
mensis duodecimus. Ianuarius primus anni mensis est. December mensis anni postremus est.
Unus mensis est duodecima pars anni. Tres menses sunt quarta pars anni. Quattuor
menses sunt tertia pars anni. Sex menses sunt dimidia pars anni.
Mensis Februarius duodetriginta aut undetriginta dies habet. Februarius brevior mensis est.
Dies est dum sol in caelo est. Prima pars diei mane est. Pars diei postrema est vesper.
Una mensis circiter quattuor hebdomadas habet. Hebdomada septem dies numerat: Lunae dies,
Martis dies, Mercurĭi dies, Iovis dies, Veněris dies, Saturni dies, Solis dies.
Romani antiqui noctu non horis numerant, sed vigiliis quattuor. Una vigilia tres horas
durat. Hora spatium temporis definit, quod 60 minuta continet, proinde 3600 secunda. Minutum
est unitas mensurae temporis, quod sexagesimam horae partem aequat.
Nota bene! Fugit irreparabile tempus (Vergilius).

118
LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:
1. Citirea şi traducerea textului.
2. Recunoaşteţi în text numeralele ordinale şi cele cardinale.
3. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
4. Explicaţi originea fiecărei denumiri a lunilor anului.
5. Ce tangenţe există între numele zilelor şi planetele astrale?
6. Cum a evoluat denumirea zileleor săptămânii în limbile moderne?
7. Verum an falsum? “Fugit irreparabile tempus” (Vergilius). Argumentaţi.
8. Care autor latin a scris”Hiems apud Getas” şi ce legătură are această operă cu spaţiul carpato-
dunărean?

GLOSSARIUM

aequo,-āre,-āvi,-ātum – a egala moveo, -ēre, movi, -tum – a mişca


aestas,-ātis f. – vară, anotimp nam conj. – căci/de fapt/aşadar
autumnus,-i f. – toamnă nox, noctis f. – noapte
bisextilius,-a,-um adj. – bisect,-ă nunquam adv. - niciodată
dies,-ēi f. – zi postremus, -a, -um – cea din urmă, ultima
dispono,-ěre,-sui,-situm –a împărţi proinde adv. – deci, prin urmare
duro,-āre,-āvi,-ātum – a dura qui, quae, quod pron. – care
errans,-tis adj. – rătăcitor,-oare regnante (< regno,-are,-avi,-atum) – în timpul
facio, facěre, feci, factum – a face domniei
hebdomada,-ae f. – săptămână unitas, -atis f.- unitate
hiems,-ěmis f. - iarnă vel conj. – sau
hora,-ae f. – oră, ceas ver,veris n. – primăvară
mensis,-is f. – lună (a anului) vesper, -ĕris (-ĕri) - seară
mensura,-ae f. - măsură vigilia,-ae f. – veghe (una dintre cele patru
minutum,-i n. – minut subdiviziuni ale nopţii la romani)

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

119
Textus II

SEPTEM MIRACŬLA MUNDI

Nonnula aedificia a popŭlus antiquis extructa tanta sunt, ut tum merito in numero
miraculōrum ducerentur. Septem miracula fuisse constat. Ephēsi, in oppido Asiae, clarum
templum Dianae est. Quod templum a Graecis multis annis post itěrum extructum est.

Mausōlus, rex Halicarnassi, quo in oppido Herodŏtus, ille scriptor rerum Graecus, natus est,
viginti quattuor annos regit. Cum Mausōlus anno ante Christum natum trecentesĭmo
quinquagesimo tertio e vita excedit, Artemisia, uxor eius, illud monumentum, quod ex Mausōlo
Mausōlem dictum est, construit. Quod centum quadraginta pedes altum est.

Item statua Iovis clara est, quam Phidias fingit. Quae statua Olympiae erecta sexaginta pedes
alta erat (=era).

Colossus Rhodius est ingens statua supra portum insulae Rhodi et iuxta urbem Rhodum.

Pyramides Aegyptiae sunt maxima Pharaonum sepulchra. Sunt in Aegypto plus quam
centum pyramides, plurimae in regnis Antiquo et Medio aedificatae.

Ex his septem miraculis hodie tantum pyramides Aegyptiae exstant, cum alia monumenta
bellis vel motibus terrae vel incendiis deleta sunt.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului cu analiză gramaticală selectivă.
2. Recunoaşteţi în text numeralele ordinale şi cele cardinale.
3. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
4. Despre care minuni ale lumii nu se vorbeşte în text? Povestiţi despre ele.
5. Care din cele şapte minuni ale antichităţii a ajuns până în zilele de azi?
6. Ce scriitori ai antichităţii au scris despre minunile lumii?
7. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: miracol, edificiu, temple, monument,
piramidă, incendiu, colos, statuie, teră, port, mausoleum.

GLOSSARIUM

aedificatus,-a,-um – construit, înălţat erectus,-a,-um ( part. perf. v. erigo) – ridicat, înălţat,


aedificium,-ii s.n. – edificiu, clădire construit
altum,-i s.n. – înălţime excedo,-ěre,-cessi,-cessum –a părăsi
colossus,-i s.m. – colos extruo,-ěre,-xi,-ctum – a înălţa, a construi
construo,-ěre,-struxi,-structum – a construi, a înălţa fingo,fingěre,finxi,fictum – a crea
cum conj. – când, îndată ce hic, haec, hoc pron. – acesta, aceasta
deleo,-ēre,-ēvi,-ētum – a şterge, a distruge hodie adv. – astăzi
duco,-ěre,-xi,-tum – a considera ille,illa,illud pron. – acel, acea
e sau ex prep. cu abl. – din, de la, de pe incendium,-ii s.n. - incendiu
120
ingens,-tis adj. – imens, înalt quod – deoarece, fiindcă / pron. – ceea ce
item adv. – tot aşa/în acelaşi fel regnum,-i s.n. - regat
itěrum adv. – pentru a doua oară, din nou rego,-ěre,-rexi,-rectum – a conduce, a domni
iuxta adv. – alături, aproare res,-ei s.f. – lucru/obicei
meritum,-i s.n. – merit scriptor,-oris s.m. - scriitor
miraculum,-i s.n. – miracol, minune sepulchrum,-i s.n. – mormânt, monument
motus,-us s.m. – mişcare, zguduire statua,-ae s.f. – statuie
nonnullus,-a,-um adj. - oarecare tantum adv. – atât (de mult)/numai
oppidum,-i s.n. – oraş, cetate tantus,-a,-um – atât de mare
pes, pedis s.m. - picior tum adv. – atunci, după aceea
portus,-us s.m. – port, chei ut conj.– ca, cum, încât, unde
pyramis,-idis s.f. - piramidă

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

121
Textus III

PROPOSITIONES VARIAE
Duae res sunt, quae homǐnes ad maleficium impellunt: luxuria et avaritia. Decem tribuni
plebis, consules duo, decem et octo praetores, sex aediles in civitate ius redebant. (Pompilius)
Testamentum facere possunt viri post impletum quartum decimum annum, mulieres – post
duodecimum. (Paulus) Duas uxores eōdem tempǒre habēre non licet. Senātor post sexagesimum
et quintum annum in curiam venīre non cogitur nec vetatur. (Seněca)

Furtivam (rem) lex duodecim tabularum usucapi prohǐbet, vi possessam – lex Iulia et
Plautia (Gai). In pecuniarii causis dilatio plus (quam) semel tribui non potest. In capitalǐbus
autem reo tres dilationes, accusatori duae dari possunt (Paulus). Heredes aut instituti aut
substituti dicuntur: instituuntur (heredes) primo gradu, substituuntur – secundo vel tertio scripti
(Paul).

Nemo potest duobus domǐnis servire: aut enim unum odio habet, et alterum dilǐget; aut
unum sustinet, et alterum condemnat. Aristotěles interrogatus, quis esset amicus: „Unus, inquit,
animus in duōus corporĭbus”.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citirea şi traducerea textului. Analizaţi sub aspect gramatical numeralul duo, duae, duo în
enunţurile când e scris cu litere aldine.
2. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
3. Comentaţi în maximum 5 enunţuri dictonul: “Nemo potest duobus domĭnis.”
4. Atestaţi în text substantivele de declinarea III.
5. Formaţi în limba română familia lexicală de la numeralul decem.
6. Cine a fost Iulius Paulus? Care este cea mai importantă operă a lui?

GLOSSARIUM

avaritia,-ae f. - avariţie licet,-ēre,-uit(-tum) vb. – este permis, se cuvine


capital,-ālis n. – crimă capitală luxuria,-ae f. – abundenţă, exces, risipă/lux
dilatio,-ōnis f. – amânare, răstimp maleficium,-ii n. – faptă rea,pagubă
dilǐgo,-ěre,-exi,-ectum – a aproba plebs,-ēbis f. – plebe, mulţime
enim conj. – căci; anume possessus,-a,-um (< possideo,-ēre,-ēdi,-essum) –
furtivus,-a,-um adj. – furat, ascuns posedat,-ă
impello,-ellěre,-uli,-ulsum – a împinge, a arunca reddo,-ěre,-idi,-itum – a restitui, reddere ius - a face
impleo,-ēre,-ēvi,-ētum – a împlini, a umple dreptate
inquam, inquis, inquit – zic, zici, zice semel adv. – o (singură) dată, pentru ultima oară
instituo,-ěre,-ui,-utum - a institui, a stabili tribuo,-uěre,-ui,-utum – a acorda, a hotărî,
interrogo,-āre,-āvi,-ātum – a întreba, a argumenta usucapio,-ěre,-ēpi,-aptum – a dobândi

122
VERUM an FALSUM? Comentaţi în maximum 5 enunţuri dictonul: “Duae res
sunt, quae homǐnes ad maleficium impellunt: luxuria et avaritia.”

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

123
FACTA NOTABILIA:

Calendarul roman

Istoria multiseculară a omenirii este strâns legată de calendar, un sistem de măsurare a


intervalelor mari de timp, bazat pe mişcările periodice ale aştrilor. Cuvântul latin calendarium însemna
registru de datorii. În Roma antică datornicii trebuiau să plătească dobânzile la data de întâi a fiecărei
luni, numită Calendae.

Iniţial anul la romani era împărţit în zece luni (304 zile) şi începea la 1 martie. Cele mai vechi
denumiri ale lunilor sunt: Martius (de la numele zeului războiului Marte), Aprilis (etimologie obscură),
Maius (de la numele zeiţei primăverii Maia), Iunius (de la numele zeiţei căsătoriei Iunona, protectoare a
femeilor). Quintilis (a cincea lună de la quintus), iar din anul 44 î.e.n. numită Iulius, de la numele lui
Gaius Iulius Caesar), Sextilis (a şasea lună, din anul 8 î.e.n. - Augustus, numită în cinstea împăratului
Octavianus Augustus), September (a şaptea lună), October (a opta lună), November (a noua lună) şi
December (a zecea lună). Ulterior, anul a fost împărţit în 12 luni, adăugându-se lunile Ianuarius (de la
numele zeului Ianus (literalmente zeul „oricărui început şi sfârşit”; comp. ianua – „uşă”), şi Februarius
(de la februa, sărbătoarea purificării, care avea loc la începutul primăverii). Din anul 153 î.e.n. anul se
începea la 1 ianuarie.

La romani ziua era împărţită în patru excubiae (post de gardă), iar noaptea, respectiv, în patru
vigiliae (strajă de noapte, veghere). Apoi, ziua avea 6 horae (ore), noaptea – 6 vigiliae (în armată se
păstrează vechea diviziune în 4 vigiliae), în această perioadă la Roma apar cadranele solare, aduse din
orient şi cele de apă, inventate de către greci.

Horae şi vigiliae aveau durată diferită în funcţie de anotimp: hora de vară şi vigilia de iarnă era
mai lungă în comparaţie cu hora de iarnă şi vigilia de vară.

În anul 46 î.e.n. Caius Iulius Caesar, susţinut de astronomii egipteni, greci şi de către
matematicianul Sosigene din Alexandria, a înfăptuit reforma calendaristică. Astfel a apărut aşa-numitul
calendar iulian, actualmente folosit de biserica ortodoxă (stil vechi).

124
Săptămâna la romani avea 8 zile, urmate de nundiane, adică de ziua comerţului. În timpul domniei
lui Augustus a fost introdusă aşa-numita săptămână „planetară”, alcătuită din 7 zile, legiferată abia în 321
e.n., pe când domnea împăratul Constantin cel Mare (280-337).

Principalele zile ale lunii romane erau: Kalendae – „ziua platei” – I zi a fiecărei luni; Nonae – „luna
nouă” – a cincea zi a lunii; Idus – „lună plină” – ziua de 13, prescurtat Milmo (martie, mai, octombrie),
Nonae – a şaptea zi, Idus – a cincisprezecea zi.

Ziua precedentă celor principale ale lunii nu avea o denumire specială, ci era precizată cu ajutorul
cuvântului pridie, urmat de numirea zilei principale la cazul acuzativ.

De ex.: pridie Kalendas Ianuarias – 31 decembrie. Celelalte zile erau denumite cu ajutorul
îmbinării ante diem, înainte de numărul ordinal şi numirea zilei principale, de asemenea, la cazul
acuzativ: ante diem tertium Nonas Ianuarius = 4 ianuarie.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

125
PECUNIAE IMPERĀRE OPORTET, NON SERVĪRE.

În Roma Antică, fabricarea de monede era realizată în templul Iunonei Monetă, de unde şi originea
cuvântului „monedă”. Mai târziu, pe măsură ce Imperiul Roman s-a extins, au fost deschise alte
monetării şi aceleaşi monede romane au fost acceptate pentru schimburi în toată Europa, din Insulele
Britanice până în Turcia – prima monedă paneuropeană.

Romanii au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monede, dar au adoptat ca materii


prime, pe lângă aur şi argint, metale mai puţin preţioase, cum ar fi arama. Împăratul Octavian August (33
î. Hr. – 14. d. Hr.) a reformat atât sistemul monetar, cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile
comerciale, deţinerea de terenuri şi câştiguri.

Italos era denumirea greacă pentru „tăuraş”, deoarece primii romani foloseau vitele în loc de bani
acest „tărâm al vitelor” a devenit cunoscut ca Italia

Romanii foloseau libra şi uncia, ambele din aramă, denarii din argint şi aureus-ii din aur.

Iniţial ca unitate de bănească era utilizat asul sau libra de aramă. Din prima jumătate a sec. al III-
lea , când a început să fie instituită moneda din argint, greutatea asului a fost redusă până la 1/6, ulterior
până la 1/12 şi până la 1/24 din libră. Moneda de argint se numea dinarius = „zece aşi”, egalat după
reducerea asului de aramă până la 1/24 din libră, la 16 aşi. O jumătate de dinarius se numea quinarius, iar
un sfert – sestertius (exprimarea simbolică: IIS sau HS, unde S desemnează un semis, egal cu 4 aşi).
Sestertiul, numit şi nummus „monedă” constituie unitatea principală în afacerile băneşti.

Pentru a ne face o impresie despre valoarea reală a banilor, notăm că pe timpul lui Cicero un
modus de grâu (= 6-7kg) costa cca 4 sesterţi.

Alungarea cămătarilor din templul Ierusalimului de către Iisus nu a fost decât un episod minor al
dezvoltării sistemului monetar: în anul 250 d. Hr., conţinutul de argint al monedelor romane a scăzut cu
40%, iar din 270 d. Hr., la doar 4% - consecinţe ale inflaţiei accelerate. Aurelian (214 – 275. d. Hr.) a
încercat să contracareze acest flagel printr-o emisiune de noi monede din aur pur, cărora le-a ridicat

126
valoarea de două ori şi jumătate. O iniţiativă fără succes, pentru că inflaţia a rămas o problemă şi pentru
Diocleţian (240-311 d. Hr.). Acesta a fost învins de forţele pieţei, chiar dacă a instituit controlul preţurilor
şi al dobânzilor, motiv pentru care, în cele din urmă, a abdicat. Pe de altă parte însă tot Diocleţian a
introdus, de această dată cu succes, primul sistem de buget anual.

Inflaţia nu s-a lăsat învinsă nici de trecerea la creştinism a Imperiului Roman, deşi, cu această
ocazie, împăratul Constantin cel Mare (272-337 d. Hr.) a confiscat enormele comori acumulate în
templele „păgâne”. Mai trebuie remarcat şi faptul că în anul 306, împăratul Constantin a emis o monedă
de aur. Solidus, care a fost produsă ulterior, fără a i se schimba greutatea sau puritatea , vreme de 700 de
ani.

După moartea împăratului tiran Nero (aa. 37-68 e.n.), puterea de stat în imperiul Roman îi revine
lui Vespasian (a domnit între aa. 69-79 e. n.). Acesta, găsind vistieria statului goală, pune impozite şi pe
latrinele publice (numite vespasiene). Când Titus, fiul său, viitorul împărat, îi aduce la cunoştinţă bârfelile
poporului pe seama taxei ruşinoase, Vespasian luă o monedă şi i-o puse sub nas, întrebându-l: Non olet?
„Nu miroase?” De aici a provenit expresia „Banul nu miroase”, spre a-i ironiza pe cei care recurg la cele
mai necuviincioase mijloace pentru a face bani.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

127
DICTA:

1. duōbus sellis sedēre – a şedea pe două scaune


2. in quattuor pariětes – între partru pereţi
3. inter quattuordecim ordinĭbus sedēre (cicero) – a şedea pe cele paisprezece rânduri
de scaune (rezervate la spectacolele cavalerilor)
4. in tribus verbis – în două cuvinte
5. non bis in idem – nu de două ori pentru aceeaşi faptă (nu poţi fi pedepsit de două ori
pentru aceeaşi vină)
6. primo mihi – mai întâi mie (deviza egoistului şi a celui mai puternic)
7. primum non nocere! – mai întâi să nu faci rău (principiul deontologic adoptat de
medici)
8. tertium comparatiōnis – al treilea (membru) al comparaţiei
9. testamentum duobus codicǐbus scriptum – testament întocmit în două exemplare
10. tertia admonitio – al treilea avertisment (ultimul dat acuzatului care refuză să
răspundă la întrebări), după care putea fi supus torturilor pentru a se obţine
mărturisirea sa

SENTENTIAE:

1. Aut, aut. Tertium non datur – O judecată este adevărată sau neadevărată, a treia
posibilitate nu există.
2. Bis dat qui cito dat – Cel care dă repede dă de două ori.
3. Bis vincit qui se vincit – Învinge de două ori cel care se învinge pe sine.
4. Conscientia – mille testes – Conştiinţa valorează cât o mie de martori.
5. Crimǐne ab uno disce omnes (Vergilius) – După o singură crimă cunoaşte-i pe toţi.
6. Duobus certantǐbus, tertius gaudet – Când doi se ceartă, al treilea câştigă.
7. Duos qui sequĭtur lepǒres neutrum capit – Cine alearga după doi iepuri nu prinde
niciunul.
8. Etiam capillus unus habet umbram suam (Syrus) – Chiar şi firul de păr îşi are
umbra sa.
9. Falsus in uno, in omnǐbus falsus – Cel ce a minţit în una, minte în toate.
128
10. Nemo debet bis punuri pro uno delicto – Nimeni nu trebuie să fie pedepsit de două
ori pentru acelaşi delict.
11. Si duo faciunt idem, non est idem – Chiar dacă doi fac acelaşi lucru, nu-l fac în
acelaşi fel.
12. Tria (mala) vitanda: odium, invidia, contemptus – Trei rele trebuie evitate: ura,
invidia, dispreţul (Seneca) .
13. Unus testis, nullus testis – Un martor nu e martor.
14. Verum plus uno esse non potest – Adevărul nu poate fi mai mult decât unul.
15. Unum castigabis, centum emendabis – Dacă reprimi o greşeală, corectezi o sută.
16. Post cenam non stare, sed mille passus meare – Să nu stai după cină, ci să mergi pe
jos o milă.
17. Bis repetitia placet (Horatius) – Cele repetate plac.
18. Non est satis unius opinio – Nu este suficientă opinia unuia singur.
19. Roma non fuit una die condita – Roma nu a fost întemeiată într-o singură zi.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Numeralele latine se împart în următoarele categorii: cardinale (cardinalia), ordinale (ordinalia),


distributive (distributiva) şi adverbiale (adverbia numeralia).

Cifrele romane se notează prin litere: I=1, V=5, X=10, L=50, C=100, D=500, M=1000. În baza
acestor semne se formează toate cifrele prin simpla lor alipire din dreapta (pentru mărirea numărului) sau
din stânga (pentru micşorarea lui).

CX=110; IX=9; VII=7; MC=1100.

Numeralele cardinale care se declină sunt:

unus, -a, -um;


duo, duae, duo; ducenti, -ae, -a (şi celelalte sute);
tres, tria milia (pl.).

Toate numeralele ordinale se declină ca şi adjectivele de declinarea I-II: genul feminin – după modelul
declinării I, genul masculin şi neutru – după declinarea II.

Toate numeralele cardinale declinabile se utilizează ca adjective şi se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat. Excepţie face doar numeralul milia, care se declină ca şi adjectivele neutre de
declinarea a III-a, la plural.

129
Numeralele cardinale 1-10 au fost moştenite în toate limbile romanice.

Tabel cu numeralul latin


Numarul: Cardinal: Ordinal:
1-I unus, una, unum primus, a, um
2 - II duo, duae, duo secundus, a, um
3 - III tres, tria tertius, a, um
4 - IV quattuor quartus, a, um
5-V quinque quintus, a, um
6 - VI sex sextus, a, um
7 - VII septem septimus, a, um
8 - VIII octo octavus, a, um
9 - IX novem nonus, a, um
10 - X decem decimus, a, um
11 - XI undecim undecimus, a, um
12 - XII duodecim duodecimus, a, um
13 - XIII tredecim tertius decimus, a, um
14 - XIV quattuor decum quartus decimus, a, um
15 - XV quindecim quintus decimus, a, um
16 - XVI sedecim sextus decimus, a, um
17 - XVII septendecim septimus decimus, a, um
18 - XVIII duodeviginti duodevicesimus, a, um
19 - XIX undeviginti undevicesimus, a, um
20 - XX viginti vicesimus, a, um
21 - XXI viginti unus vicesimus primus
22 - XXII viginti duo vicesimus secundus ……..
28 - XXVIII duodetriginta duodetricesimus, a, um
29 - XXIX undetriginta undetricesimus, a, um
30 - XXX triginta tricesimus, a, um
40 - XL quadraginta quadragesimus, a, um
50 - L quinquaginta quinquagesimus, a, um
60 - LX sexaginta sexagesimus, a, um
70 - LXX septuaginta septuagesimus, a, um
80 - LXXX octoginta octogesimus, a, um
90 - XC nonaginta nonagesimus, a, um
100 - C centum centesimus, a, um
101 - CI centum unus centesimus (et) primus
200 - CC ducenti, ae, a ducentesimus, a, um
300 - CCC trecenti, ae, a trecentesimus, a, um
400 - CD quadrigenti, ae, a quadrigentesimus, a, um
500 - D quingenti, ae, a quingentesimus, a, um
600 - DC sescenti, ae, a sescentesimus, a, um
700 - DCC septingenti, ae, a septingentesimus, a, um
800 - DCCC octingenti, ae, a octingentesimus, a, um
900 - CM nongenti, ae, a nongentesimus, a, um
1000 - M mille millesimus, a, um

130
SCIVISTINE? / Ştiai asta?

PLUS COGNOSCĬTE:

La fel ca și alte părți de vorbire, numeralul este antrenat, spre regret, într-un șir de expresii eronate,
care se înregistrează atât în limbajul general, cât și în cel terminologic. Ținând cont de aspectul normat al
limbii, fixat de gramatici și de alte lucrări normative, propunem spre memorare următoarele variante
corecte:

 Pentru semnificația ”în al doilea rând” vom utiliza corect forma adverbului latin secundo (lat.
secundo) și vom evita varianta incorectă secondo. La fel, este greșită și folosirea verbului a seconda
pentru a secunda (<lat. secundare), ce are sensul de „a sprijini, a ajuta, a însoți, a fi alături de cineva
în acțiunile sale.
 Forme corecte pentru singular și plural vom folosi și pentru substantivul cvorum, cvorumuri (<lat.
quorum) – număr minim de membri necesar, potrivit legii, pentru ca o adunare/ședință să fie valabil
constituită sau să poată lua o hotărâre valabilă.

131
 Deseori se comit greșeli în utilizarea lexemului duplicat, duplicate (<germ. Duplikat <lat. duplex).
Acesta este un al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie, iar
forma dublicat este eronată, cuvântul nefiind derivat de la dublu!
 Numeralul doi (lat. duo, duae, duo) are forme distincte de gen: masculin – doi, feminin și neutru –
două, cerință încălcată nu numai în conversația uzuală, ci și în împrejurări oficiale. Deoarece
situațiile contextuale sunt variate, e bine să se țină cont de următoarele reguli:
 când numeralul are valoare adjectivală, precedând sau succedând substantivul pe care îl
determină, atunci se acordă obligatoriu cu acesta (excepție – când se indică ora, unu și douăzeci și
unu): ”Imobilul și bonurile valorice au costat douăsprezece milioane”, ”Toate cele douăsprezece
persoane au fost felicitate”, ”La ora douăsprezece s-a încheiat tranzacția”, ”Sunt elevă în clasa
douăsprezecea B”.
 când numeralul apare independent – substantivul determinat fiind subînțeles – acesta din
urmă îi impune numeralului prin acord, genul său: ”Programul de instruire de la [ora] zece până la
douăsprezece este gratuit… ”
 când numeralul exprimă date calendaristice, limba literară stabilește (cu excepția
compuselor lui unu în formă de masculin: douăzeci și unu iulie, treizeci și unu ianuarie) forma de
feminin pentru 2 și compusele 12 și 22: ”Din două aprilie, taxele pentru transportul public vor
crește”, ”Vino duminică, douăsprezece mai, și vei beneficia de o vacanță la mare…”, ” Pe douăzeci
și două noiembrie va fi organizat concertul de binefacere”.
În cazul ignoranței lingvistice și a necunoașterii de sensuri a lexemelor incluse în contexte, unele
numerale pot genera formulări pleonastice:

 Sintagma procent la sută este un pleonasm din motiv că procent (<germ. Prozent, <lat. procentum
<pro- - pentru, centum – o sută) are semnificația „a suta parte dintr-o cantitate dată, proporție în
raport cu o sută”.
 Pleonastice sunt și expresiile primul inițiator și primul debut. Numeralul ordinal primul (<lat.
primus,-a,-um) are sensul de ”care ocupă locul indicat în ordinea numărării de numărul unu; cu care
se începe enumerarea; care precede pe al doilea; întâi”, iar inițiator (<fr. initier, lat. initiare – a
începe), în primul caz, este ”cel care începe, pune bazele unei activități” și debut (<fr. début), în cel
de-al doilea caz, are semnificația de ”început, primii pași făcuți de cineva într-o carieră, într-o
profesiune”.
Nota bene! Cuvântul compus prim-ministru se scrie cu cratimă. Nu se intercalează cratima între
prefix și cuvântul de care se atașează acesta în următoarele exemple ce denumesc funcții: vicepreședinte,
viceprimar, viceprim-ministru, vicepremier etc.

132
SCIVISTINE? / Ştiai asta?

133
Lectio decĭma
CARPE DIEM!
Verbul. Modul imperativ.
Pronumele reflexive

MATERIAE / Subiecte:
1. Conjugarea verbelor la modul imperativ.
2. Declinarea pronumelor reflexive.

COGITATE! / Meditaţi!:
1. Actualizarea cunoştinţelor la tema „Verbul”: conjugările, tema infectului, persoanele etc.
2. Timpurile şi diatezele modului imperativ.
3. Valorile exprimate de modul imperativ.
4. Modalităţi de redare a valorii afirmative şi negative.
5. Pronumele reflexiv şi corespondenţele din limba română.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

134
EXERCITIONES / Aplicaţii:

1. Plasaţi verbele de mai jos la Imperatīvus praesentis actīvi, valoarea afirmativă. Traduceţi-le
în limba română:
Model: Singularis Pluralis Traducerea: sg. / pl.

Iudicāre Iudica! Iudicāte! Iudecă! – Iudecaţi!


Defenděre Defende! Defendĭte! Apără! - Apăraţi!
Dicěre Dic! Dicĭte! Spune! - Spuneţi!

a) absolvĕre, b) fabricāre,
accusāre, monēre,
ceděre, punīre,
decernĕre, respondēre,
emĕre, vindicāre.

2. Plasaţi verbele de mai jos la imperativus praesentis, valoarea negativă. Traduceţi-le în


limba română:
Model: Singularis Pluralis Traducerea: sg. / pl.

Iudicāre Noli iudicāre! Nolite iudicāre! Nu iudeca! – Nu iudecaţi!


Defenděre Noli defenděre! Nolite defenděre! Nu apăra! - Nu apăraţi!
Dicěre Noli dicěre! Nolite dicěre! Nu spune! - Nu spuneţi!

a) administrāre b) finīre
agěre iudicāre
debēre probāre
defendĕre solvěre
damnāre vincīre

4 Reconstituiţi maximele. Indicaţi infinitivul verbului lipsă. Traduceţi enunţul în limba


română.
Model: Maxima latinească Infinitivul Echivalentul românesc

1. ....... bene! Nota bene! notāre Memorează! Reţine!

1. ........... canem! 6. ........... experto!


2. ........... diem! 7. ........... te ipsum!
3. ........... simile! 8. ........ libertatem!
4. ........... foras! 9. ........... mecum!
5. ..........., Caesar! 10. ........... lente!

5 Citiţi dialogul. Puneţi verbele din paranteze la imperativus praesentis.

Discipuli: — (Salvēre), magister!

135
Magister: — (Salvēre), amici! (Assiděre)! Quis hodie abest?
Discipuli: — Nemo abest, cuncti hodie adsumus.
Magister: — Bene. Silentium! Quis hodie respondere potest?
Discipuli: — Ego possum! — Ego possum! — Cuncti possumus!
Magister: — (Tacēre), discipuli, nolite clamare, dum in auditorio estis. Cuncti potestis? Optime!
Tu, Petre, (coniugare) verbum Latinum “iudicāre”?
Petrus: — Ita est, magister, possum.
Magister: — (Venīre), quaeso, ad tabulam et (scriběre).
Petrus venit ad tabulam et creta in tabula scribit: “Praesens indicativi. Singularis: iudico, iudicas,
iudicat; pluralis: iudicāmus, iudicātis, iudicant”.
Magister: — Bene. (Assiděre)! Tu, Iulia, (surgěre) et (declināre): “causa publica”. Iulia declinat.
Magister: — Tu, Claudia, (dicěre), si potes, carmenem “Lingua Nostra”. Claudia venit ad tabulam
et declamat.
Magister: — Discipli, libros vestros (aperīre), tu autem, Paule, (legěre) capitulum primum. Paulus
legit.
Magister: — Nunc, Marce, (narrāre) discipulis de iustitia Romae Antiquae? (Dicěre), quaeso,
distincte!
6. Reconstituiţi maximile:

1 In dubio a. repete!
2 Si quid fecisti b. margaritas ante porcos!
3 Díscite iustítiam móniti c. morituri te salutant!
4 Audi, vide, tace, d. impera!
5 Nolite tangere e. ipsum!
6 Ave, Caesar, f. et non temnere divos!
7 Divide et g. abstine!
8 Medice, cura te j. para bellum!
9 Noli mittěre h. nega!
10 Solve et c. si vis vivěre in pace!
11 Si vis pacem, l. circulos meos!

7 Găsiţi intrusul în seriile următoare:

Model: Solvěte, docēte, edicĭte, narrāte, ferte; Solvĭte!

1 Accusāte, agĭte, definīte, dicte, derogāte;


2 Defenděte, egēte, habēte, imperāte, iudicāte;

136
3 Interdicěte, liberāte, monēte, permittĭte, fac;
4 Respondēte, quaerĭte, ducte, sentīte, tenēte;
5 Venīte, condemnāte, vovēte, absolvĕte, dāte;
6 Creděte, debēte, finīte, laborāte, este;
7 Obtinēte, probāte,punīte, scriběte, ferte;
8 Vetāte, vincīte, salvēte, facte, ferte;
9 Gerĭte, imperāte, legěte, nescīte, laborate;
10 Scriběte, aperīte, assidĭte, surgĭte, audīte.

8 Plasaţi formele verbale în singular la numărul plural, respectând persoana, şi viceversa:

Model: Finite! – fini!


Dic! - dicĭte!

1. Accusa! 1. Agĭte!
2. Noli debēre! 2. Noce!
3. Amate! 3. Lauda!
4. Defendĭte! 4. Monēte!
5. Gerĭte! 5. Nolite quaerěre
6. Nolite iudicāre! 6. Scribĭte!
7. Nescīte! 7. Noli esse!
8. Placēte! 8. Veta!
9. Respondēte! 9. Condemnate!
10. Este! 10. Vincĭte!

9. Traduceţi în limba latină:

1. Acuză, nu pedepsi! 6. Ascultă, vezi şi taci.


2. Nu acuzaţi repede, mai întîi gîndiţi- 7. Absolvă, nu condamna!
vă! 8. Nu strigaţi, vorbiţi încet!
3. Crede, votează! 9. Învaţă bine!
4. Spuneţi ceea ce simţiţi! 10. Cunoaşte-te pe tine însuţi!
5. Răspunde, nu tăcea!

10 Traduceţi în limba română:


1. Ree, noli tacere si debes dicere! 2. Advocate, argumenta et alibi dic!
137
3. Crede, ama, spera! 8. Amici, de Romul et Remo legĭte!
4. Testes in iudicium vocate! 9. Iuris doctores, iustitiam facĭte, tempus
5. Quod facis fac bene! nolite perděre!
6. Discipuli, de Independentia Reipublicae 10.Cives cari, in Patriam natalem venite,
Moldovae narrate! in terris alienis nolite stare.
7. Graeciam, Italiam et Moldovam in
charta Europae monstrate!

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

138
TEXTUS / Texte:
Textus I
IN IUDICIO

In foro Romāno multa aedificia magnifica, templa deorum, columnae altae et statuae
clarōrum virōrum sunt. Ibi interdum etiam iudicia publica vidēre possumus.
Hodie praetor urbānus Aulum Agerium et Numerium Negidium in iudicium vocat. Iam
hora iudicii instat. Praetor in sela sedet, actor et reus quoque adsunt. Populus initium iudicii
exspectat.
Praetor surgit et iubet: „Silentium! Tacēte, nolīte clamāre! Actor et reus, venīte coram
populo.” Aulus Agerius et Numerius Negidius appropinquant.
Praetor: Actor, dic causam!
A.A.: Accūso Numerium Negidium, qui pecuniam mihi debet.
Praetor: Reus, responde! Cur pecuniam non solvis?
N.N.: Non habeo pecuniam. Pauper sum et multos liberos habeo. Da mihi veniam!
Praetor: Sententiam audīte: Numerius Negidius pro Aulo Agerio laborare debet per duos
annos et reddere debitum. Valēte!
Populus surgit et assentit.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical verbele care sunt evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text verbele subliniate şi stabiliţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul, respectând
celelalte categorii gramaticale.
4. Identificaţi în text cel puţin 4 termeni economico-juridici. Prezentaţi echivalentele lor în limba
română.
5. La judecată praetorul pronunţa trei cuvinte simbolice: do, dico, addico (desemnez, spun,
hotărăsc). Comentaţi această expresie.
6. La ce cuvinte latineşti raportaţi cuvintele româneşti: edificiu, colină, a aştepta, linişte, solvabil,
sentinţă, datorie.
7. Formaţi în limba română familia lexicală de la termenul latinesc: solvo, -ěre, solvi, solutum.
8. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM:

ibi adv.– acolo coram prep. cu abl. – în faţa


interdum adv. – uneori, între timp appropinquo,-āre,-āvi,-ātum – a se apropia
sella,-ae f. – fotoliu, jilţ pauper,-eris adj. – sărac,-ă
sedeo,-ēre,sedi,sessum – a şedea liberi,-ōrum m. - copii
actor,-ōris m. - reclamant venia,-ae f. - iertare
quoque adv. – de asemenea reddo,-ĕre,-didi,-ditum – a întoarce
expecto,-āre,-āvi,-ātum – a aştepta assentio,-īre,-sensi,-sensum – a aproba, a cădea de
surgo,-ere,surrexi,surrectum – a se ridica acord
silentium,-ii n. – linişte

139
Textus II
MAGISTER et PUER

Magister: Veni, puer! disce sapĕre.


Puer: Quid hoc est, sapĕre?
Magister: Intellegĕre recte, agĕre recte, et eloqui recte omnia necessaria.
Puer: Quis me hoc docere debet?
Magister: Ego, cum DEO.
Puer: Quomodo?
Magister: Duco te per omnia. Ostendo tibi omnia. Nomino, dico tibi omnia.
Puer: En adsum; duc me in nomine DEI.
Magister: Ante omnia debes discĕre simplices Sonos, ex quibus Sermo humanus constat;
quos Animalia sciunt formāre, et tua Lingua scit imitāri, et tua Manus potest pingĕre. Postea
imus Mundum, et spectamus omnia. Hic habes alphabetum vivum et vocale.
Magister: Itaque, summatim res omnes, quae potes ostendere, et didere Voces
primarias Latinae Linguae. Perge nunc et lege diligenter alios bonos Libros, ut
fias doctus, sapiens et pius. Memento horum, Deum time et invoca eum, ut largiatur
tibi Spiritum Sapientiae. Vale.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical verbele care sunt evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text verbele subliniate şi stabiliţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul, respectând
celelalte categorii gramaticale.
4. Identificaţi în text cel puţin 7 verbe la Imperativus praesentis, pers. 2 sg. şi pl. Prezentaţi
echivalentele lor în limba română.
5. Care sunt etapele demne de urmat pentru a ajunge doctus, sapiens şi pius? Argumentaţi-vă opinia.
6. Cum aţi putea interpreta expresia Spiritum Sapientiae? Motivaţi.
7. Formaţi în limba română familia lexicală de la cuvântul latinesc: humanus,-a,-um.
8. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM:

diligenter adv. – cu grijă, exact quomodo adv. – cum, în ce fel


en interj. şi adv. – iată/ oare recte adv. – drept/ cum trebuie, bine/ cu înţelepciune
invoco,-āre,-āvi,-ātum – a chema, a invoca sapio,-ĕre,-ui – a judeca, a fi înţelept/ a şti, a
largio,-īre,-īvi,-ītum - a da din belşug/ a acorda/ a cunoaşte
ierta simplex,-icis adj. – simplu/ singur, unic/ firesc
necessarius,-a,-um adj. – necesar, trebuincios sonus,-i m. – sunet/ voce, cuvânt
omnis –e adj. – tot, tot felul de summatim adv. – generalizând, în rezumat, sumar,
ostendo,-ĕre,-di,-sum – a arăta, a expune timeo,-ēre,-ui – a se teme
perago,-agĕre,-egi,-actum – a străbate, a parcurge vivus,-a,-um adj. – viu, în viaţă/ însufleţit
pingo,-ĕre,-inxi,-ictum – a picta/ a înfrumuseţa vocalis,-e adj. – de voce/ sonor/ elocvent
pius,-a,-um adj. – pios,virtuos, cinstit, just

140
Textus III

De FAMILIA et IUVENTUTE ROMANA


De familia Romana ex libris virōrum Romanōrum doctōrum cognoscĭmus. Primum locum
in ea vir obtinet. Familia Romana a patre familiae regĭtur, itaque pater familias patriam
potestatem sive paternum imperium habet. Pater familias domi (=acasă) arbiter est.
Sed in familia Romana non solum dominus et domina et filii filiaeque ipsōrum, sed etiam
servi sunt. Servōrum officia varia sunt. Alii eorum, catenis vincti, agros in latifundia colunt, alii
in ludis gladiatoriis exercent, alii domi ministrant, alii fabri sunt et ferrum, argentum aurumque
formant, alii alia faciunt.
In familia Romana virtutes erudiuntur. Inter virtutes familiae Romanae numerāntur:
Auctoritas, Consilium, Comitas, Clementia, Dignitas, Diligentia, Fides, Firmitas,
Frugalitas, Gravitas, Honestas, Humanitas, Industria, Pietas, Salubritas, Severitas,
Temperantia, Veritas.

Iuventus Romana per mores maiōrum docetur. Filii filiaeque modestiam atque
reverentiam monstrant. Iuventus Romana per obsequium, pudicitiam, verecundiam
complacet.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi textul.
2. Analizaţi sub aspect gramatical verbele care sunt evidenţiate cu litere aldine.
3. Rescrieţi din text verbele subliniate şi stabiliţi numărul, ulterior modificaţi-le numărul, respectând
celelalte categorii gramaticale.
4. Identificaţi în text toate substantivele la Genitiv, numărul plural. Plasaţi-le la forma de Genitiv,
numărul singular.
5. Pater familias – persoana cea mai importantă în familia romană. Argumentati-vă răspunsul.
6. Ce virtuţi demonstrau tinerii din Roma antică? Dar în ziua de azi care virtuţi sunt ”în vogă?”
7. Formaţi în limba română familia lexicală de la cuvântul latinesc: familia,-ae.
8. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM:
alius, alia, aliud adj. pron – altul, alta, de altă consilium, -ii – inteligenţă, înţelepciune dignitas, -
natură/ celălalt/ restul ātis s.f. – demnitate, nobleţe diligentia, -ae –
catena, ae – lanţ, şir discernământ
clementia, -ae – blândeţe, clemenţă doctus, -i – subst. m.pl. – savanţi
cognosco, -oscĕre, -ōvi, -ĭtum – a afla erudio, -īre – a învăţa pe cineva
comitas, -ātis f. – amabilitate etiam – chiar, şi, încă
complaceo, -cēre, -cui – a plăcea mai multor exercĕo, -ēre, -ui, -itum – a exercita, a practica
persoane faber, -bri – meşter, muncitor
facio, facĕre, feci, factum – a face, a crea
ferrum, - i – fier / armă sau obiect din fier
141
fides, fidei f. – credinţă, fidelitate mos, moris s.m. – obicei, conduită; mores maiorum –
firmitas, -ātis f. – forţă, putere obiceiurile strămoşilor
frugalitas, -ātis f. – sobrietate, cinste numero, -āre – a considera, a socoti
gladiatorius, -ia, -ium – violent, puternic obsequium, -ii – respect, supunere
gravitas, -ātis f. – bună-credinţă, sinceritate, obtineo, -ēre, -ui, -ntum – a ţine
demnitate, curaj officium, -ii – datorie, politeţe
honestas, -ātis f. – onestitate, cinste, onoare, patria potestas - puterea, autoritatea părintească
humanitas, -ātis f. – demnitate, bunăvoinţă pudicitia, -ae – ruşine, castitate
industria, -ae – hărnicie reverentia, -ae – respect, consideraţie
ipse, ipsa, ipsum pron – însuşi, el salubritas, -ātis f. – sănătate
itaque conj. – aşadar, prin urmare severitas, -ātis f. – severitate, seriozitate
iuventus, -ūtis f. – tinereţe, tineret sive – sau
latifundium, -ii – latifundiu solum adv. – numai; non solum – nu doar
ludus, -i – joc, la pl. jocuri publice, şcoală verecundia, ae –ruşine, timiditate, modestie
maiores, maiorum pl. m. - strămoşi / bătrânii veritas, -ātis f. – adevăr, realitate
senatului; mores maiorum – obiceiurile strămoşilor vinctus, -a, -um – (part.perf. < v. vincio, -īre) /
ministro, -āre – a sluji / a administra adj. încătuşat
monstro, -āre – a arăta, a indica virtus, virtūtes f. – virtute

FACTA NOTABILIA:

Educaţia mamei îşi punea pecetea asupra întregii vieţi viitoare a copilului. La vârsta de şapte ani
băieţii ieşeau de sub influenţa directă a mamei şi, în general, a femeii, trecând sub aceea a tatălui. Sub
supravegherea tatălui, copii se iniţiau treptat în cunoaşterea şi practicarea unui fel de viaţă tradiţional; ei
se deprindeau să imite gesturile, vorbele şi chiar munca celor mai în vârstă. Pe măsură ce creşteau în ani,
ascultând mereu pe cei mari, în mijlocul cărora trăiau, vorbind despre mersul vremii, despre animale
dometice şi sălbatice, despre lucrările de zi cu zi sau de sezon, copiii îşi câştigau şi o anumită experienţă
de viaţă. Într-o etapă următoare ei asistau la muncile câmpului, însoţeau pe păstorii de turme sau pe
plugari şi încercau să îndeplinească ei înşişi anumite lucrări pentru care, înainte chiar de a le fi îndeplinit,
se simţeau mândri că le-au fost încredinţate.

Evident, în educaţia de acest fel a copiilor din familiile din Roma surveneau anumite deosebiri,
impuse de însuşi felul deosebit de viaţă. Aici copiii ajunşi la vârsta respectivă asistau pe tatăl lor când
acesta, cu ocazia unei aniversări, deschidea nişele din atriu, lăsând să se vadă imaginile strămoşilor de
care era legată amintirea glorioasă din trecutul familiei, mergeau cu el la mese, unde auzeau cântece de
glorificare a unor figuri din trecutul istoriei romane sau asistau la ceremonii funebre, unde auzeau
enumerându-se meritele unor vestiţi oameni de stat; toate acestea constituiau pentru ei tot atâtea lecţii
pline de învăţăminte pentru întreaga lor viaţă. În felul acesta, tinerii se iniţiau, alături de tatal lor, în
variate aspecte ale vieţii pe care aveau să o trăiască ei inşişi mai târziu, învăţând atât din sfaturile lui, cât
mai ales, din propriul lui exemplu.

142
Fetele continuau să rămână în casă în jurul mamei lor, care le deprindea cu lucrările din interiorul
gospodăriei, ca gătitul mâncărurilor şi torsul lânii.

După informaţiile istoricului Titus Livius, se pare că cea mai veche instituţie de învăţământ la
romani data de pe la mijlocul secolului al V-lea a.Chr. Prima şcoală de stat s-a înfiinţat abia sub domnia
lui Theodosius II (408-450).
Cunoştinţele erau predate copilului la începutul etapei de instrucţie de litterator, adică cel ce-i
învăţa pe elevi literele. Mai târziu, el a fost numit primus magister sau ludi magister. Aceste şcoli, la
care mergeau mai mult copiii oamenilor săraci, căci cei bogaţi preferau să dea acasă fiilor instrucţia
elementară, erau frecventate şi de băieţi, şi de fete, iniţial sub cerul liber, mai apoi într-o încăpere modestă
(pergula, taberna) din Forul roman. Ca mobilier nu exista decât un scaun cu spetează, cathedra, aşezat
pe o estradă, pe care stătea învăţătorul, iar copiii se aşezau în jurul lui pe scăunele.

Iniţial se învăţa cititul şi apoi scrisul. Se începea cu alfabetul, ale cărui litere erau învăţate pe de
rost mai înainte de a fi recunoscute ca formă. Se învăţau întâi literele izolate, în ordine alfabetică, apoi
silabe, cuvinte întregi şi se ajungea la lectura unui text. Abia dupa aceasta se învăţa scrisul. Copiii scriau
pe tăbliţe cerate, cuvintele sau textele pe care urmau să le citească şi să le înveţe pe de rost.

După această fază, şcolarii erau iniţiaţi în primele noţiuni de calcul, învăţând numărătoarea cu
ajutorul pietricelelor numite calculi. Învăţarea operaţiilor se făcea în cor, adesea însoţită de intonaţii
melodice, sistem păstrat mult timp în învăţământul european.

Ocupaţia de învăţător nu o puteau avea decât oamenii liberi de rând sau liberţii (sclavii eliberaţi), de
vreme ce orice muncă pentru care se primea salariu era considerată înjositoare de nobilii romani. Pentru
a-şi menţine autoritatea şi prestigiul, învăţătorii apelau adesea la bici şi la nuia şi se observă la mulţi
scriitori romani că amintirea anilor de şcoală nu era privită cu nostalgie, ci adesea asociată cu loviturile
primite.

Spre mijlocul secolului al III-lea a.Chr. se înfiinţează învăţământul de grad mediu, sub conducerea
unui grammaticus. Disciplinele de bază erau limba şi literatura, studiate pe textele operelor poetice. Se
studiau, de asemenea, istoria, geografia, fizica, astronomia, nu ca scop în sine, ci pentru înţelegerea
textelor literare. Cel dintâi grammaticus a fost la Roma Livius Andronicus, cel care primul a tradus în
versuri latine Odiseea.

Din secolul al II-lea a.Chr. există profesori care predau numai literatura latină, şi, din ce în ce mai
mult, pătrund în şcoală operele poeţilor noi, uneori contemporani.

143
În secolul I a.Chr. este iniţiat la Roma şi un învăţământ roman de grad superior, condus de
un rhetor sau orator, şcoala fiind considerată de retorică sau elocvenţă. Aceasta urma modelul şcolilor
greceşti şi cuprindea tineri de 16-17 ani, după ce aceştia îmbrăcau toga virilis, până la 20 de ani. De la
rhetor elevii deprindeau arta oratoriei, realizând declamationes, pornind de la o temă dată. Prin ele elevii
căutau argumentele cele mai solide în susţinerea cauzei propuse. Adesea studiile se încheiau printr-o
călătorie în Grecia, unde se făcea un stagiu de asistenţă pe lângă un cunoscut orator.

Programul în şcoala romană, indiferent de grad, începea foarte devreme, uneori chiar înainte de a
se lumina de ziuă (iarna). Continua până la amiază, când elevii se întorceau acasă să ia masa, apoi
reveneau la şcoală. Programul era destul de monoton, explicaţiile dascălului alterând cel mult cu
efectuarea temelor de către elevi. Dar zilele foarte încărcate alternau foarte frecvent cu zilele de
sărbătoare, care în secolul al II-lea p.Chr., în timpul împăratului Marcus Aurelius, erau în număr de 135 în
cursul unui an.

Cele trei trepte de învăţământ: primar, gramatic-literar şi retoric erau organizate din iniţiativă
particulară şi conduse de profesori care învăţau pe elevi “de toate“ , în schimbul unor taxe şcolare destul
de substanţiale. Ultimele două trepte deveneau accesibile numai celor cu o bună stare materială. Scrisul,
cititul şi puţinele noţiuni de aritmetică se puteau însuşi şi în casă, sub îndrumarea unui membru al familiei
sau a unui servus pedagogus. Ludus litterarius, adică cunoştinţele prevăzute de şcoala primară, se putea
însuşi şi din practica vieţii publice sau militare. A doua treaptă ar corespunde cu cea “liceală“ şi se dota
cu trei dascăli de bază: litterator, grammaticus şi rhetor.
Şcolile retorice corespunzătoare universităţilor de azi, erau frecventate de cei bogaţi şi ambiţioşi,
dornici de a se remarca prin cuvânt în sălile tribunalelor şi în faţa publicului. Dar magna eloquentia ce şi-
o însuşeau de la retori celebri căpăta un caracter fictiv, fiindcă dispăruse libertatea politică şi a cuvântului
rostit în faţa mulţimii din for .

144
Înfiinţarea bibliotecilor datează din sec. I î.e.n., este vorba de fondarea bibliotecilor particulare în
casele celor bogaţi. Romanii educaţi îndrăgeau şi preţuiau cărţile. Una dintre cele mai vestite biblioteci
este considerată cea a lui Persius Flaccus. Bibliotecile publice încep să apară în epoca imperială. Prima
bibliotecă publică a fost deschisă de către Asinius Pollio în Atriul libertăţii, ea era împodobită cu statuile
scriitorilor şi oratorilor celebri. Exemplul lui a fost urmat de însuşi Augustus, care a construit o bibliotecă
lângă templul lui Appollo de pe Palatin. De remarcat că biblioteca lui Augustus includea, pe lângă operele
poetice mai de seamă, greceşti şi latine, un mare număr de descrieri juridice. Împăraţii următori au
deschis şi ei biblioteci publice, amintim aici de Tiberiu care a deschis Domus Tiberiana de pe Palatin, de
Vespasianus care a deschis biblioteca din apropierea templului Păcii, de Traian şi Biblioteca Ulpia în
forul ce-i poartă numele. Prin secolul al IV-lea, în perioada Imperiului târziu, Roma avea 28-29 de
biblioteci.

DICTA:

1. Noli me tangere – Nu mă atinge!


2. Res tua tibi habe – În ceea ce îţi aparţine (formulă de divorţ)
3. Homo (persona) sui iuris – Omul dreptului său, adică om cu drepturi depline,
independent, în raporturi de drept
4. Compos sui – În deplină conştiinţă; stăpân pe sine
5. Cognosce te ipsum – Cunoaşte-te pe tine însuţi!
145
6. Talio esto – Să fie răzbunare!
7. Testes stote – Fiţi martori!
8. Benedicite! – Binecuvântaţi!
9. Experto credite (Vergilius) – Credeţi-l pe cel cu experienţă!
10. Fac simile! – Fă asemănător! (reproducere exactă a unui text, a unei semnături, a unui
document, desen prin copiere manuală, fotografiere)
11. Fac totum! – Fă totul! (persoană de încredere care rezolvă toate problemele ce apar într-
o casă, instituţie, organizaţie)
12. Vade foras! – Pleacă! (Formulă de divorţ)
13. Defendite libertatem! – Apăraţi libertatea!
14. Hoc age! – Ia seama! Fii atent!
15. Festina lente! – Grăbeşte-te încet!

SENTENTIAE:

1. Da mihi factum, dabo tibi ius – Prezintă-mi faptul, eu îţi voi da dreptul.
2. Da mihi ius, iudicium dabo – Arată-mi dreptul, eu voi da hotărîrea.
3. Sibi primum auxilium eripěre est leges tollěre – A înlătura legile înseamnă a te lipsi de
ajutor.
4. Nemo nocens sibi ipsi poenas abrogat (Seneca) – Nici un vinovat nu-şi poate anula
pedeapsa.
5. In dubio abstine! – Abţine-te (să judeci, să decizi), dacă ai îndoieli. Maximă din dreptul
roman.
6. Si quid fecisti, nega! – Dacă ai făcut ceva (rău), neagă! Sfatul avocatului către clientul
său.
7. Discĭte iustítiam móniti et non témněre dívos – Învăţaţi să cunoaşteţi justiţia şi nu-i
dispreţuiţi pe zei.
8. Divide et impera! – Dezbină şu stăpîneşte!
9. Audi, vide, tace, si vis vivěre in pace! – Ascultă, vezi şi taci dacă vrei să trăieşti în pace.
10. Ave, Caesar, morituri te salutant! – Să trăieşti, Cezar, cei ce merg la moarte te salută.
11. Carpe diem, quam minimum credula postero! (Horatius) – Bucură-te de ziua de astăzi
şi crede mai puţin în cea de mîine.
12. Cave quid dicas, quando et cui! – Fii atent (Gîndeşte-te) ce spui, cînd spui şi cui spui.
13. Ede, bibe, lude! – Mănîncă, bea şi te veseleşte!
146
14. Equo ne credite, Teucri! – Nu credeţi calului, Troieni!
15. Futura cogite! – Gîndeşte-te la viitor!

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Modul imperativ în limba latină are două timpuri: prezent şi viitor; două diateze: activă şi pasivă.

Verbele la modul imperativ exprimă atît valoare afirmativă, cît şi valoare negativă.

Valoarea afirmativă a imperativului prezent este redată sintetic.

Valoarea negativă a imperativului prezent este redată în mod analitic cu ajutorul formelor NOLI la
singular şi NOLITE la plural, însoţite de infinitivul verbului de conjugat.

Imperativul prezent activ are doar forme pentru persoana a doua, singular şi plural.

Valoarea afirmativă a imperativului prezent activ se construieşte pe baza temei infectului.


147
Verbele la imperativus praesentis activi, p. 2, sg. au forme ce coincid cu tema infectului.

La verbele de conjugarea a III-a, pentru a obţine imperativus praesentis activi, la tema infectului se
ataşează vocala - ě - . Excepţie fac următoarele verbe:
Ducěre „a duce” – Duc! - „Du!”
Dicěre „a zice” – Dic! - „Zi!”
Facěre „a face” – Fac! - „Fă!”
Ferre „a purta” - Fer! - „ Poartă!”
Esse „a fi” - Es! - „Fii!”

Persoana a 2-a plural a modului imperativ prezent activ se construieşte prin ataşarea la forma de
singular a terminaţiei –te. La verbele de conjugarea a III-a vocala -ě- trece în -ĭ-:

Persoana a 2-a, singular Persoana a 2-a, plural


Accusa! Accusāte!
Obtine! Obtinēte!
Defende! Defendĭte!
Puni! Punīte!

Pronumele reflexiv indică persoana care realizează acţiunea şi tot ea suferă efectul ei.
În limba latină pronumele reflexiv are aceleaşi forme la singularis şi la pluralis.

Declinarea pronumelor personale arată în felul următor:


N. -----
G. sui „ de sine”
D. sibi „ sie”
Acc. se „ pe sine”
Abl. se „ cu sine”

PLUS COGNOSCĬTE:

Abrevierea verbului latin la modul imperativ confer (lat. confero, conferre, contuli, collatum) este
cf. și semnifică în limba română ”pune alături, compară”. Deseori, această abreviere este tălmăcită
incorect și utilizată cu sensul de ”conform”.

Nu de puţine ori se produc unele confuzii şi la folosirea verbelor-paronime a conferi şi a oferi,


îndeosebi primul în locul celui de-al doilea: …se conferă burse de specializare (corect: …se oferă burse
de specializare). Verbul a conferi ( < fr. conférer, it. conferire) are sensul de ” a acorda cuiva un titlu, un
grad, o decoraţie etc.”, iar a oferi (< it. offerire, fr. offrir, lat. offerre ) – ”a propune cuiva, în semn de
atenţie, un lucru necerut, a da în dar, a pune la dispoziţia cuiva; a propune un preţ; a înfăţişa, a prezenta.

148
Cu toate că verbele a investi și a învesti au același ”strămoș” latin, verbul investire, sensul lor
diferă, ele fiind în relație de paronimie. Lexemul a investi (< fr. investir, it. investire < lat. investīre) are
semnificația de ”a plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital într-o întreprindere; a face o investiție”, iar
a învesti (< fr. investir, it. investire < lat. investīre) e utilizat cu sensul de a acorda cuiva în mod oficial un
drept, o autoritate, o atribuție, o funcție.

Verbul a extorca (< fr. extorquer, lat. extorcāre), ”a obține un lucru de la cineva cu forța, prin
amenințări, prin violență, șantaj”, deseori se pronunță greșit a estorca.

Este eronată și articularea verbului a frustra (< fr. frustrer, lat. frustrāre), ”a lipsi pe cineva (în
special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi, iar prin extensie – a înșela” cu
forma greșită a fustra.

Unele verbe de origine latină, spre regret, sunt antrenate în expresii pleonastice (repetarea inutilă a
cuvintelor cu acelaşi sens sau cu sensuri foarte apropiate):

Expresia pleonastică a continua să persiste, unde a continua (< fr. continuer, lat. continuāre)
înseamnă ”a duce mai departe un lucru început, a nu înceta; a persista, a dura”, iar a persista (< fr.
persister, lat. persistĕre) semnifică ”a continua, a dura, a se menține, a se perpetua”, redă aceeași
semnificație prin două verbe cu un singur sens. Așadar, vom spune sau a continua, sau a persista. E
greșită și expresia a continua mai departe, explicația fiind aceeași. Atenție! Pentru pers. I sg. forma
corectă a verbului a continua este eu continuu, iar pentru pers. III sg.,conjunctiv – el să continue.

A iniția începerea este la fel un pleonasm cauzat de aceleași semnificații, utilizate într-o singură
expresie: a iniția (< fr. initier, lat, initiāre) – ”a porni, a începe o activitate, o acțiune” și începere (< lat.
incipĕre) – ”acțiunea de a (se) începe și rezultatul ei”. Corect: a începe sau a iniția ceva.

Verbul a (se) divide (< lat. dividĕre), prin esență, semnifică ”a (se) fracționa, a (se) împărți; a (se)
descompune”. Așadar, este greșită utilizarea substantivului parte (< lat. pars, partis), ce are sensul de
”fracțiune, bucată, fragment, porțiune”, pe lângă acest verb - a (se) divide în părți. Corect: a (se) divide;
a (se) împărți.

Expresia a colabora împreună redă într-o formă dublată același sens: a colabora (< fr. collaborer,
lat. collaborāre) înseamnă ”a participa alături de alții la realizarea unei acțiuni sau a unei opere care se
efectuează în comun; a conlucra, a coopera”. Corect: a colabora; a conlucra; a coopera; a lucra
împreună. Același tip de greșeală se comite și în cazul sintagmei a coabita împreună, unde a coabita (<
lat. cohabitāre) are sensul de ”a locui, a trăi împreună cu cineva; a conviețui”. Corect: a coabita; a
conviețui; a locui împreună cu cineva.

149
PENTRU cei INTERESAŢI:

A nu se confunda TOGA cu TOCA!

Utilizarea robelor şi tocilor, vestimentaţie tradiţională pentru absolvenţi, reprezintă nişte


simboluri semnificative specifice ceremoniei de absolvire care are o traditie de aproape 800 de
ani, provenind din Europa Medievală. În mod eronat, foarte multe persoane consideră această
vestimentaţie o modă americană, când, de facto, ea este o tradiţie europeană aparută în secolul al
XII-lea la universitatile Bologna, Oxford, Cambridge şi Paris. Actualul design al robelor are la
baza modelele Oxford si Cambridge din secolul al XIV-lea. Acest stil de vestimentaţie a fost
utilizat şi la universităţile americane încă din perioada colonizării şi a fost standardizat prin
Codul Interuniversitar din 1895.
Alte simboluri specifice festivităţilor de absolvire sunt sceptrul cu care este condusă
ceremonia şi drapelul instituţiei de învăţământ care este un steag în stilul celor medievale.
Prin secolele al XII-lea / al XIII-lea: apare vestimentaţia academică pentru studenţi şi profesori -
roba.
Ulterior, toca a înlocuit gluga.
Secolul al XIV-lea: conform reglementărilor privind colegiile din Anglia, vestimentaţia
tuturor elevilor o constituie robele. Oxford şi Cambridge au conturat un design clar pentru robele
universitare. exercitând un control riguros asupra tututor detaliilor.
Secolul al XIX-lea: în America sunt reglementate culorile robelor în funcţie de profilul
facultăţilor.
Anul 1895: se intruneste Comisia Interuniversitara la Universitatea Columbia. Cu ocazia acestei
intruniri s-a stabilit primul cod al vestimentatiei academice care reglementeaza croiala,
materialul si culorile ce se vor folosi in functie de specialitati.
Anul 1932: Consiliul American al Educatiei aprobă Codul vestimentaţiei formulat de
Comisia Interuniversitară. Anul 1959: Codul vestimentatiei academice este actualizat.

150
LECTIONES / lecturi:
GAUDEAMUS IGITUR

1. Gaudeāmus igitur, 5. Vivant omnes virgines


iuvenes dum sumus; faciles, formōsae,
post iucundam iuventūtem, vivant et muliēres,
post molestam senectūtem, tenerae, amabiles,
nos habēbit humus! bonae, laboriōsae.
2. Ubi sunt qui ante nos 6. Vivat et res publica,
in mundo fuēre? et qui illam regit!
vadite ad supĕros, vivat nostra civitas,
transite ad infĕros, maecenatum caritas,
ubi iam fuēre? quae nos hic protēgit!
3. Vita nostra brevis est, 7. Pereāt tristitia
brevi finiētur, pereānt osores
venit mors velocĭter, pereāt diabolus
rapit nos atrocĭter quivis antiburschius
nemini parcētur! atque irrisōres.
4. Vivat Academia
vivant professōres!
vivat membrum quodlibet, Textus: Kindleben, 1781
vivant membra quaelibet,
semper sint in flore!

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

151
152
Lectio undecima
NULLA DIES SINE LINEA
Declinarea a IV-a şi a V-a a substantivelor

MATERIAE / Subiecte:
1. Substantivul. Actualizarea cunoştinţelor.
2. Declinarea a IV-a a substantivelor.
3. Particularităţi de gen la substantivele de declinarea a IV-a.
4. Declinarea a V-a a substantivelor.
5. Particularităţi de gen ale substantivelor de declinarea a V-a.
6. Termenii juridici româneşti – substantive latineşti de declinarea a IV-a.

COGITATE! / Meditaţi!:
1. Categoriile gramaticale ale substantivului în limba latină.
2. Determinarea formelor iniţiale ale substantivelor de declinarea a IV-a şi a V-a.
3. Stabilirea temei substantivale (declinările IV, V).
4. Caracteristici ale genului substantivelor de declinările a IV-a şi a V-a.
5. Evoluţia substantivelor de declinarea a IV-a şi a V-a în limba română.
6. Substantivele de declinarea a IV-a versus termeni juridici româneşti.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

153
EXERCITIONES / aplicaţii:

1. Determinaţi declinarea substantivelor:


periculum, -i (m)
oculus, -i (m) cornu, - us (n)
visus, -us (m) gloria, -ae (f)
tempus, -oris (n) argumentum, -i (n)
casus, -us (m) lupus, -i (m)
bellum, -i (n) exrcitus, -us (m)
fides, -ei (f) glaciēs,- ei (f)
civis, -is (m) nurus, -us (f)
acus, -us (f) fides, -ēi (f)
manus, - us (f) socrus, -us (f)
diēs, -ei (m)

Model: Substantiv Declinarea


ficus, -us (f) IV
speciēs, -ei (f) V
forum, -i (n) II

2. Analizaţi substantivele. Stabiliţi cu ajutorul dicţionarului formele iniţiale şi genul. Determinaţi


declinarea. Prezentaţi traducerea.
a) magistratǐbus, diem, domus, fructuum;
b) cornua, rem, socrui, diēbus;
c) status, acuum, tribu, pinui;
d) ficus, facies, glaciēi, spem.
Cazuri posibile Forme gen declinare Traducerea
iniţiale în limba
română
Model

senatus N.V., sg.; G., sg.; senatus, -us masc. decl. IV senat
N.V., pl; Acc., pl.

3. Formaţi pluralul substantivelor, păstrând neschimbat cazul:


a) superficies, digestu, domum, spēi, suspectum, contractus;
b) consensu, re, iussui, pernicie, status, acus.
Singular Plural
Model

exercitui – D., sg exercitǐbus – D., pl.


fides – N., sg. fides – N., pl.

4. Formulaţi singularul substantivelor:


Tribǐbus, reditĭbus, defectus, rebus, species;
Erratuum, pinǐbus, effigiērum, usum, recursus.
154
Plural Singular
diēbus – D., Abl., pl. die – Abl., sg; diēi - D., sg.

Model:
magistratus – N.V., pl., Acc., pl. magistratus – N:V., sg;
magistratum – Acc., sg.

5. Formaţi substantive de declinarea a IV-a de la tema supinului a următoarelor verbe:


a) ago, agěre, egi, actum; c) exprimo, expriměre, expressi, expressum;
audio, audīre, audīvi, auditum; divido, dividěre, divīsi, divīsum;
moveo, movēre, movi, motum; intellego, intellegěre, intellexi, intellectum;

b) orno, ornāre, ornāvi, ornatum; d) cognosco, cognoscěre, cognōvi, cognǐtum;


video, vidēre, vidi, visum; sto, stare, steti, statum;
habeo, habēre, habui, habitum; sentio, sentīre, sensi, sensum.

6. Formaţi în limba română familii lexicale de la termenii:


a) usus, -us b) facies, -ēi
tribus, -us fructus, -us
senatus, -us magistratus, -us
glacies, -ēi gustus, -us
dies, -ēi defectus, -us

Familie lexicală
Model:

vestius, -us vestă, vestiment, vestimentaţie, înveşmântat


ritus, -us rit, ritual, ritualic, ritualism, ritologie

7. Traduceţi în limba latină: 5. În orice lucru există o anumită ordine.


6. zi învaţă pe alta.
1. Republica romană a fost puternică.
7. Greşeală de limbă. Bogăţia nu-l face pe
2. Romanii aveau multe zile de sărbătoare.
om fericit.
3. În zilele de sărbătoare romanii
8. Poporul nostru şi-a iubit şi îşi iubeşte
împodobeau templele.
patria.
4. Romanii împodobeau cu statui frumoase
casele lor.

8. Traduceţi în limba română:


1. Vidēre nostra vitia ipsi non possǔmus.
2. Is est vir bonus, qui patriae suae prodest, dum potest.
3. Felix, qui potuit rērum cognoscěre causas.
4. Usus et experientia dominantur in artǐbus, neque est ulla disciplīna in qua non peccando
discǐtur.
5. Taurōrum arma sunt cornua.

155
6. Verbis sensus nostros expriměre interdum non possumus.
7. „Est res publǐca - res popǔli”, sic Cicěro docet in libro „De re publica”.
8. Nulla causa iusta cuīquam esse potest contra patriam arma capiendi.
9. Usus est tyrannus (Horatius).

9. Puneţi în locul punctelor de suspensie următoarele cuvinte: diem, spem, usus, stultum, fructu, re,
statu, rerum, rebus, rei.
1. E ... arbor cognoscǐtur. 2. Amicus certus in ... incerta cernitur. 3. Dies ... docet. 4. Est rērum amnium
magister ... . 5. Per risum multum potěris cognoscěre ... . 6. Nemo semper suo ... manet. 7. Omnium ...
initium difficǐle est. 8. Ego ... pretio non emo. 9. In ... dubis plurǐmi est audacia. 10. Iustitia est
fundamentum ... publǐcae.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

156
TEXTUS / Texte:
Textus I

De MAGISTRATIUBUS ROMANŌRUM

Pricipatus magistratuum Romae in manǐbus consulum sunt. Consules sunt magistratus


annui; consulǐbus erant imperium et potestas; praeterea consul erat iudex et pontifex maxǐmus.
Item ordinarii magistratus alii sunt. Praetor urbanus ius inter cives dicǐt. Quaestores aerarium
curant. Censor censum agǐt. Postea autem officium censǒris erat etiam peccata civium contra
bonos mores notāre atque senatum legĕre. Aedīles curam aedium, postea curam ludōrum,
denǐque curam annonae habent. Extraordinarii magistratus Romae erant dictator, magister
equitum (=şeful cavaleriei), decemviri, tribuni militum consulari potestate.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi.
2. Recunoaşteţi în text substantivele de declinarea a IV-a.
3. Analizaţi din punct de vedere gramatical substantivele subliniate.
4. Depistaţi în text categoriile şi titlurile onorifice, clasificându-le după cum urmează: Magistraţi
obişnuiţi, Magistraţi extraordinari, Oficii şi titluri onorifice. Completaţi aceste grupuri şi cu
alte funcţii existente în Roma antică.
5. Relataţi succint procedura de învestire în funcţiile de magistratus ordinarii şi magistratus
extraordinarii.
6. Prezentaţi un eseu despre una din instituţiile politice şi legislative ale Romei antice: Adunările
romane, Senatul roman, Curia romană, Forul roman, Legea romană, Cursus honōrum.
7. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: magistrat, consul, edil, cenzor, pontif,
principat, dictator, magistru, chestor, senat, tribun .
8. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

principatus,-us s.m. – început, origine/ curo,-āre,-āvi,-ātum – a avea grijă, a se ocupa/ a


potestas,-atis s.f. – putere conduce, a comanda
praeterea adv. – apoi, pe lângă aceasta census,-us s.m. – recensământ al populaţiei şi al
pontifex,-icis s.m. – marele preot, preot averilor; censum agere a face un recensământ
quaestor,-ōris s.m. – chestor, magistrat roman, peccatum,-i s.n. – greşeală, vină/ crimă
quaestor aerarii chestori care administrau tezaurul aedēs,-is s.f. – casă/ palat/ cameră
aerarium,-ii s.n. – tezaur public denique adv. – apoi/ până la urmă, în sfârşit
annona,-ae s.f. – recolta unui an, preţul alimentelor

157
LECTIONES / lecturi:
Textus II

De RE PUBLICA

Res publica - res populi est. Variae sunt formae et status rerum publicārum. Gloriam rei
publicae exercitus defendit. Viri boni rem publicam amant, in rebus secundis et in rebus adversis
rei publicae auxilio sunt. Cives saepe de rebus publicis atque de commodis rei publicae
disputant. Vir bonus nullum periculum pro re publica, nullum incomodiam pro patria vitat.
Fidem virōrum Romanōrum poetae laudant. Diebus festis populus Romanus deis deabusque
sacrificat et pro re publica deos orat.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi.
2. Recunoaşteţi în text formele cazuale luate de substantivul de declinarea a V-a res, rēi. Numiţi
aceste cazuri.
3. Depistaşi în text şi alte substantive de declinarea a V-a. La ce forme cazuale sunt utilizate aceste
substantive?
4. Analizaşi din punct de vedere gramatical cuvintele subliniate.
5. Care este morala textului? Argumentaţi.
6. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: a interoga, răspuns, şapte, uman, onest,
bun, minim, splendid.
7. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM
exercitus,-us s.m. – armată
adversus,-a,-um adj. – contrar, opus
commodum, -i s.n. – comoditate, condiţii bune; commodo rei publicae – spre binele statului
vito,-āre,-āvi,-ātum – a se feri de, a evita
deus,-i s.m. – zeu, divinitate
oro,-āre,-āvi,-ātum – a vorbi/ a cere, a ruga

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

158
Textus III

O TEMPORA, O MORES!

O tempora, o mores! Res publica Romana in mango periculo est. Catilina, vir malus,
consul esse desiderat, consules, praetores, quaestores interficere studet. Catilinae caedes, rapinae,
discordia civium, bella intestina grata sunt, civibus bonis perniciem et mortem parat. Iam
exercitum contra Romam in Etruria habet. Senatores in senatu de rebus publicis disputant.
Ciceroni consilia Catilinae iam nota sunt, itaque orationem habet, qua de Catilinae coniuratione
senatoribus enarrat. Catilina, qui in senatu aderat, Ciceronis oratione permotus et perterritus
Romam relinquit et ad exercitum suum fugit. Romani Ciceronem patrem patriae apellant, nam
patriam periculo liberavit. Memoria verba tenete: salus rei publicae - suprema lex.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi.
2. Recunoaşteţi în text substantivele de declinarea a IV-a şi a V-a.
3. Depistaţi în text adverbele primare şi adverbele secundare.
4. Analizaţi din punct de vedere gramatical cuvintele subliniate.
5. Care este morala textului? Argumentați.
6. Atestaţi în text expresiile latineşti consacrate. Care este semnificaţia lor? În ce contexte
româneşi pot fi utilizate?
7. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

desidero,-āre,-āvi,-ātum – a dori, a cere adsum,adesse,adfui viit. v.– adero - a fi de faţă, a


interficio,-ĕre,-eci,-ectum – a distruge, a ucide sosi
caedes,-is f. – lovitură permotus,-a,-um part.perf.v. permoveo,-ovēre,-ovi,-
rapina,-ae f. – răpire, furt, prădare, jaf ōtum – a impresiona, a mişca
intestinus,-a,-um adj. – interior; intestinum bellum - perterritus,-a,-um – îngrozit, înspăimântat
război civil relinquo,-ĕre,-qui,-ctum – a lăsa, a nesocoti, a se
pernix,-icis adj. – iute, uşor, rezistent îndepărta
consilium,-ii n. – plan, intenţie, viclenie teneo,tenēre,tenui,tentum – a ţine, a câştiga, a
coniuratio,-ōnis f. – conspiraţie, complot persista, a înţelege
enarro,-āre,-āvi,-ātum – a povesti, a explica

FACTA NOTABILIA:

Familia romană avea anumite zile când sărbătoreau unele evenimente sau unele schimbări
survenite în viaţa unuia din membrii ei ori a tuturor împreună. Amintim printre acestea ziua când unul din

159
băieţi îmbrăca toga virilis (Liberalia), ziua când unul din copii, băiat sau fată, încheia logodna
(Sponsalia) sau îşi celebra căsătoria (Nuptiae). De asemenea, zile de sărbătoare familială erau aniversările
vesele sau triste, ca ziua de naştere a capului familiei sau a altui membru (Natalia), aniversarea morţii
unui membru al familiei. Pe lângă acestea, erau considerate ca sărbători de familie şi unele cu caracter
periodic, ca ziua de început a anului şi a lunilor (Kalendae), precum şi celelalte subdiviziuni ale lunilor: a
cincea, respectiv a şaptea (Nonae) şi a treisprezecea, respectiv a cincisprezecea (Idus).
Aceste sărbători erau zile de odihnă, de repaus pentru toţi membrii familiei.
Cato cel Bătrân este explicit în această privinţă: „Pentru catâri, cai şi măgari nu există alte sărbători
în afara sărbătorilor de familie.”
Sărbătorile la romani aveau caracter religios, fiind organizate în cinstea unui zeu cu ocazia unor
sacrificii religioase. Unele au dăinuit la popoarele latine, deci şi la români, până astăzi. Erau zile libere în
care se organizau sacrificii, procesiuni şi ceremonii sacre într-un cadru public sau privat.
Sărbătorile publice sunt împărţite în:
conceptivae – în general, aveau legătură cu viaţa agrară şi se sărbătorea la date mobile;
stativae – sunt în număr de 61 pe an şi sunt înscrise în calendar la date fixe (ex. Calendele din
martie, iunie, octombrie, ideile lui Jupiter, nonele din iulie etc.);
imperativae – sunt organizate în urma unei întâmplări neprevăzute (ex. un miracol precum ar fi o
ploaie de pietre impunea rugăciuni spuse timp de 9 zile).
Sărbătorile nu se fac în zilele pare (excepţie sunt doar Refugium – 24 februarie şi Eccuria – 14
martie) şi nu se organizau imediat una după alta. Sărbătorile militare se derulau în lunile martie şi
octombrie, intervalul în care se desfăşurau războaiele.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

160
Mesele la romani
De-a lungul celor peste zece veacuri de dezvoltare a societăţii romane au avut loc anumite
schimbări în ceea ce priveşte momentele din cursul zilei în care romanii luau mesele principale. La
aceasta se mai adaugă şi faptul că înseşi ocupaţiile oamenilor determinau în mare măsură timpul lor de
alimentaţie şi de repaus. Deosebirile mari apar între cele două mari categorii, ţărani şi orăşeni; de aici
chiar şi numirile diferite pentru unele din mese. Masa de dimineaţă este cunoscută, în general, sub numele
de ientaculum sau iantaculum; ea avea loc după răsăritul soarelui. Era doar o simplă gustare şi consta, de
obicei, din pîine cu sare, măsline, brânză etc.; mai rar se bea lapte sau chiar vin. Copiii care mergeau la
şcoală duceau în pachet sau cumpărau în drum de la brutar un fel de plăcintă pregătită cu grăsimi
(adipata).

După trei - patru ore se lua, de obicei, o a doua masă, numită prandium; era ca şi cea dintâi, tot o
masă rece şi consta, de cele mai multe ori, din rămăşiţe din ziua precedentă, care se consuma, după cum
spunea Seneca, „fără să mai fie nevoie să se aşeze la masă” (sine mensa prandium).
Deşi prânzul în Roma antică nu era bogat, el oferea suficientă energie pentru a se face faţă
eforturilor fizice de-a lungul întregii zile. Un prânz cu specific mediteranean, masa romanilor putea
include salate diverse, nelipsitele măsline, nuci, alune, seminţe, brânzeturi tari, pîine integrală şi o serie
bine diversificată de preparate din carne.

Masa cea mai copioasă pentru toate categoriile sociale era masa de seară; ea se numea vespera şi
indica un timp mai apropiat de seară.
Din cauza intervalului mare dintre prandium şi vespena, mai era o gustare intermediară, numită
merenda. Ulterior termenul vespera a fost înlocuit cu lexemul cena.
Cina era masa principală a zilei la romani, soţia sau sclavele din casă făcând în acest sens pregătiri
temeinice peste zi şi gătind o masă consistentă şi, pe cât posibil, gustoasă. Iniţial, în perioada Republicii,
ingredientele pentru cină erau simple şi sănătoase. Mai târziu însă, odată cu importul de alimente din
întregul Imperiu, cina romanilor se diversifică, dar nu neapărat în bine, apărând şi multe grăsimi, dulciuri
şi condimente destul de nocive pentru sănătatea mesenilor.
În timpurile vechi cena se lua în atrium în jurul vetrei familiale pe care se gătea, iar mai târziu - într-o
încăpere învecinată (cenaculum).

Deoarece nu existau furculiţe sau cuţite special destinate servirii mesei, romanii mâncau, de
regulă, cu mâna, preparatele fiind porţionate din timp în bucăţi mai mici pentru a se preta la acest mod de
servire a mesei.

161
Se putea servi masa fie aşezat pe scaune, fie culcat pe şezlonguri special gândite pentru această
activitate. De regulă, femeile şi copii foloseau scaunele, iar bărbaţii, care cinau mai mereu separat, se
culcau pe şezlongurile lor, mâncând şi servind vin la discreţie.
Dintre băuturi, vinul era nelipsit la mesele servite de romani. Vinul putea fi alb, roşu sau negru, iar
romanii nu îl beau decât îndoit cu apă călduţă, condimente sau miere de albine.

Un fapt inedit, existau în acele vremuri şi cupoane de masă pentru cetăţenii săraci ai Romei, care
permiteau unora dintre favorizaţii soartei să aibă parte de măcar o masă zilnică, constând din legume
pasate, puţină pâine, făină şi chiar şi carne în zilele speciale.
Iniţial romanii nu erau mari consumatori de carne, ei preferând mai degrabă mesele bogate în legume,
fructe şi brânzeturi. Mai târziu însă, odată cu bunăstarea instalată prin expansiunea Imperiului, carnea
devine de nelipsit la mesele celor cu dare de mână.
La cele mai bogate banchete, majoritatea oaspeţilor nu puteau consuma din toate mâncărurile şi băuturile
servite. Pentru a rezolva problema, ei ieşeau din când în când afară şi îşi provocau singuri voma. Apoi se
întorceau la masă pentru a mânca şi mai mult.

Igiena alimentară şi cea personală era, pe cât posibil, încurajată în acele vremuri, fiind obligatorie
spălarea mâinilor înainte de servirea meselor şi chiar ungerea trupului cu uleiuri parfumate şi schimbarea
veşmintelor. La plecare, oaspeţii obişnuiau să ceară un pachet pentru acasă din preparatele care le plăceau
mai mult în semn de omagiu pentru cina pregătită de către bucătarii gazdei.

VERUM an FALSUM?

162
NOMINA IURIS:

1. actio in rem – acţiune îndreptată împotriva unui lucru; acţiune reală


2. ad usum – pentru folosinţă
3. bona fide – de (cu) bună credinţă
4. dies certus – un termen sigur
5. ex consensu – după înţelegere (după consens)
6. ex contractu – după contract
7. ex promptu – fără pregătire, deodată
8. falsa spes – speranţă zadarnică
9. fides rectumque – credinţă şi dreptate
10. magistratus disignati – magistraţi desemnaţi (aleşi, dar încă neintraţi în funcţie)
11. manu brevi – din scurt
12. res familiāres – averea familiei
13. senātus consultum – hotărâre a senatului
14. status ante quo – starea de mai înainte
15. status in statu – stat în cadrul unui stat

SENTENTIAE:

1. Carpe diem! – Prinde clipa! Fructifică ziua! Bucură-te de ziua de azi; profită de ocazie;
trăieşte cât mai intens clipa prezentă.
2. Consensus facit legem – Buna înţelegere suplineşte legea.
3. Dies diem docet. – O zi învaţă pe alta.
4. Dies Domīnicus non est iurīdicus – Ziua lui Dumnezeu nu este zi de judecată. (în zilele de
sărbători (religioase) proceduri judiciare nu aveau loc.
5. E fructu arbor cognoscǐtur – Copacul se cunoaşte după roade.
6. Est modus in rebus, sunt certi denique fines (Horatius) – Există o măsură în lucruri, sunt,
în sfârşit, anumite limite.
7. Invidia festos dies non agit – Invidia nu cunoaşte zile de sărbătoare.
8. Manus manum lavat - O mână spală pe alta.
9. Nulla dies sine linea – Nici o zi fără linie.

163
10. Nulla fides fronti – Nu e nicio încredere în exterior.
11. Res ipsa loquitur (Cicero) – Lucrul vorbeşte de la sine.
12. Res iudicata pro veritate accipitur – Lucrul judecat este acceptat să fie socotit ca adevăr.
13. Res nullius cedit primo occupānti – Lucrul nimănui aparţine celui ce îl găseşte primul.
14. Res, non verba! – Fapte, nu vorbe!

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

De declinarea a IV-a sunt substantivele masculine (şi excepţiile feminine) care au terminaţia la N.
sg. în -us şi cele neutre în -u, iar la G. sg. – în -us. Flexiunile declinării a IV-a se ataşează la tema istorică
în -u.

magistratus, -us (m.) socrus, -us (f.) cornu, -us (n.)


senatus, -us (m.) manus, -us (f.)

Majoritatea substantivelor de declinarea a IV-a sunt derivate dintr-o temă verbală - cea a supinului
– şi exprimă rezultatul acţiunii desemnate de verbul respectiv:

iubeo, -ēre, iussi, iussum (a porunci) → iussus, -us (poruncă)


sentio, -ire, sensi, sensum (a simţi) → sensus, -us (1. simţ; 2. sens, înţeles)

Terminaţiile cazuale ale declinării a IV-a


Cazul Singularis Pluralis
m., f. n. m., f. n.
N., V. -us -u -us -ua
G. -us -us -uum -uum
D. -ui -u -ǐbus -ǐbus
Acc. -um -u -us -ua
Abll. -u -u -ǐbus -ǐbus

Declinarea a IV-a cuprinde un număr redus de substantive feminine care la N., sg. au terminaţia -
ēs, iar la G., sg. -ēi:

spes, spei (speranţă); facies, faciei (faţă); species, -ēi (aspect), res, rei (lucru)
dies, diēi (zi) (m., f.) / Diē constituta (în ziua stabilită) /Die dicta (în ziua dată)

164
Terminaţiile cazuale ale declinării a V-a

Cazul Singularis Pluralis


N., V. -ēs -es
G. -ēi -ērum
D. -ēi -ēbus
Acc. -em -es
Abl. -e -ēbus

PLUS COGNOSCĬTE:

Însuşirea precară a normelor limbii literare este asociată cu o slabă cunoaştere a limbii latine, din
care împrumutăm, pe cale savantă, diverşi termeni ştiinţifici. În cazul utilizării nepotrivite, inadecvate a
unor cuvinte, comitem greşeli numite pleonasme.

Expresia consens unanim este eronată din motiv că lexemul consens (lat. consensus) semnifică
”acord, identitate de păreri, înţelegere”, iar unanim (fr. unanime) – ”acceptat de toţi, care exprimă un
acord total”, deci sensurile sunt foarte apropiate. Corect: consens, acord.

Ignoranţa ne este trădată şi în cazul când, dacă nu suntem avizaţi, fie pronunţăm, fie nu înţelegem
corect conţinutul unor expresii latineşti. Este cazul şi sintagmei consensus omnium (acordul tuturor), ce
are o mare audienţă atât în limbajul general, cât şi în cel juridic.

E bine să ştim că în limba română sunt un şir de adjective care comportă sensul de superlativ sau
indică însuşiri neconcepute la diferite grade de comparaţie:

 Adjectivul cardinal,-ă (< fr. cardinal < lat. cardinalis,-e), prin esenţă, semnifică „principal,
fundamental, esenţial”. Va fi o utilizare greşită aplicarea gradelor de comparaţie în acest caz.
Corect: decizie cardinală; proiect cardinal.

 Excelent,-ă (< fr. excellent < lat. excellens,-ntis) are sensul de „foarte bun, excepţional,
admirabil, minunat, eminent, extrem de valoros”, sens care implică şi gradul superlativ al adjectivului dat.
Deci, vom spune pur şi simplu rezultat excelent şi nu cel mai excelent rezultat.
 Un alt adjectiv care nu necesită cuvinte suplimentare pentru exprimarea gradului superlativ
este formidabil,-ă (< fr. formidable < lat. formidabilis,-e). Semnificaţia lexemului este de „extraordinar,
uluitor, colosal, care uimeşte prin însuşiri deosebite”. De remarcat, alte limbi europene care au în
vocabular latinescul formidabilis cu variantele lui neolatine (it. formidabile; fr. formidable; sp.
formidable; ge. formidabel; en. formidable) au moştenit şi semnificaţia negativă a acestui adjectiv, şi
anume – îngrozitor, monstruos, teribil, înfiorător, straşnic.

165
 Infinitus,-a,-um transmite semnificaţia din limba latină de „nelimitat, nemărginit, fără
măsură” şi limbilor care l-au moştenit. Prin sensul său, adjectivul infinit,-ă redă cu certitudine nivelul
gradului superlativ.
 Accepţia de „perpetuu, veşnic, continuu, care nu are început şi sfârşit” este exprimată de
adjectivul etern,-ă (< lat. aeternus,-a,-um). Alte lexeme auxiliare de formare a gradului superlativ pentru
acest adjectiv ar crea erori pleonastice – greşit: cele mai eterne cuvinte; corect: cuvintele eterne.
 Adjectivul final,-ă (< fr. final(e) < lat. finalis,-e) implică sensul de „care marchează sfârşitul
unei lucrări, al unei acţiuni etc.” De aceea, expresiile ce ar motiva folosirea cuvintelor la un grad de
comparaţie (cel mai, mai etc.) sunt alogice.
 Expresii pleonastice ar putea forma şi adjectivele unic,-ă (< fr. unique < lat. unǐcus,-a,-um),
total,-ă (< fr. total,-ă < lat. totalis), oral,-ă (< fr. orale < lat. ōs, oris „gură”), mort, moartă (<lat.
mortus,-a,-um), incipient,-ă (< it. incipiente < lat. incipǐens,-ntis) în cazul în care s-ar încerca utilizarea
lor la diferite grade de comparaţie. Aceste adjective, prin esenţa lor, reflectă însuşiri neconcepute în grade
de comparaţie.

PENTRU cei INTERESAŢI:

Divinaţia

Romanii, ca şi celelalte popoare antice, simţeau nevoie să îşi cunoască viitor. Acest interes se
intensifică sub influenţa culturii religioase venite de la greci şi orientali, mai ales după perioada ce a
urmat celui de al doilea război punic.

Roma cunoaşte o multiplicare a practicilor menite să prevadă viitorul (divinaţia) prin sosirea în oraş
a ghicitorilor şi a astrologilor străini. Aceştia sunt consultaţi atât de oameni bogaţi, cât şi de cei săraci.

Romanii cunoşteau practica divinaţiei doar sub forma unui dialog cu divinităţile prin care urmăreau
să-i consulte asupra unor acţiuni pe care urmau să le facă.

Voinţa devină se descifra prin interpretarea măruntaielor animalelor sacrificate (mai ales al
ficatului).

Miracolele reprezintă manifestări ale furiei divine (cutremur de pământ, ploaie de sânge,
ploaie de pietre, căderea unei vaci de la etajul al 2-lea sau al 3-lea al unei case ş.a.). Ele sunt necesare
pentru restabilirea păcii zeilor (pax deōrum). Rolul de ”găsire” mijloacelor prin care zeii pot fi liniştiţi le
revenea preoţilor quindecemviri, care consultau Cărţile sibiline (de origine etruscă).

166
Lectio duodecĭma
QUI SCRIBIT, BIS LEGIT
Consolidarea cunoştinţelor

MATERIAE / Subiecte:
1. Numeralia cardinalia et ordinalia.
2. Verbum. Praesens imperativi.
3. Pronomina reflexiva.
4. Declinatio IV.
5. Declinatio V.

TEMPTA TE IPSUM/ testează-te însuţi:

Nomen _________________ Classis _________________

Praenomen _________________ Dies/ mensis/ annus ______________

Test sumativ
la disciplina “Limba latină”
(Lectiones: nona, decĭma, undecĭma)

Nr. Itemi P.
ord.

1 Indicaţi izvoarele scrise ale dreptului 1. ____________________ 2


roman care stau la baza formării 2. ____________________
sistemului legal:

2 Numiţi cele trei trepte de învăţământ 3


practicate în Roma antică: 1. __________________________________
2. __________________________________
3. __________________________________

3 Determinaţi declinarea şi genul substantivelor de mai jos: 10


1. spes, spei
2. succesus,-us
3. facies,-ēi
4. defectus,-us
5. cornu,-us
6. dies,-ēi
7. status,-us
8. fides,-ēi
9. advocātus,-i
10. digestus,-us

167
4 Uniţi prin săgeţi substantivele şi adjectivele potrivite ca sens: 20

1. exercitus 1. publica
2. senatus 2. Romanus
3. pernicies 3. fortis
4. suspectus 4. omnium
5. manus 5. legitimus
6. contractus 6. candida
7. glacies 7. verus
8. consensus 8. brevis
9. iussus 9. iustus
10. res 10. gravis

5 Plasaţi verbele de mai jos la Imperativus praesentis activi, valoare afirmativă, persoana II, 30
singular şi plural:

1. iudicāre - ________________________________________________
2. absolvĕre - _______________________________________________
3. vindicāre - _______________________________________________
4. respondēre - ______________________________________________
5. fabricāre - ________________________________________________
6. finīre - ___________________________________________________
7. probāre - _________________________________________________
8. facĕre - __________________________________________________
9. administrāre - _____________________________________________
10. interdicĕre - ______________________________________________

6 De la care numerale latineşti provin următoarele cuvinte româneşti: 10


1. centimetru - ____________________________________
2. decan - ______________________________________
3. nonagenar - _______________________________________
4. duel - __________________________________________
5. milenar - ________________________________________
6. cincinal - ________________________________________
7. cvartet - ________________________________________
8. unanim - ________________________________________
9. triatlon - ________________________________________
10. octavă - ________________________________________

168
7 Scrieţi 10 substantive latineşti de declinările a IV-a şi a V-a, care denumesc realităţi 10
(lucruri) din domeniul judiciar roman, de exemplu: census,-us

1. _________________________________
2. _________________________________
3. _________________________________
4. _________________________________
5. _________________________________
6. _________________________________
7. __________________________________
8. __________________________________
9. __________________________________
10. __________________________________

8 Traduceţi în limba latină, păstrând topica părţilor de propoziţie: 20

1. Nu acuzaţi repede, mai întâi gândiţi-vă!


_________________________________________________________________________
2. Avocate, probează şi expune argumentele!
_________________________________________________________________________

9 Formaţi în limba română familia lexicală de la termenii de origine latină (minimum 3 - 4 10


cuvinte):

1. nomen, nomĭnis - _________________________________________________________


2. audiens, audientis - ________________________________________________________
3. amicus, -i - ______________________________________________________________
4. civis, civis - ______________________________________________________________
5. ratio, rationis - ___________________________________________________________

10/ Prezentaţi echivalentul maximelor în limba latină: 10


A
1. Învăţaţi să cunoaşteţi justiţia şi nu-i dispreţuiţi pe zei. __________________________

____________________________________________________________________________

2. După o singură crimă cunoaşte-i pe toţi. _____________________________________

3. Nimeni nu trebuie să fie pedepsit de două ori pentru acelaşi delict. ______________

___________________________________________________________________________

4. Lucrul vorbeşte de la sine. ________________________________________________

169
5. Copacul se cunoaşte după roade. ___________________________________________

6. Buna înţelegere suplineşte legea. ___________________________________________

7. Conştiinţa valorează cât o mie de martori. _____________________________________

8. Învinge de două ori cel care se învinge pe sine. ________________________________

9. Prezintă-mi faptul, eu îţi voi da dreptul. ______________________________________

10. Abţine-te (să judeci), dacă ai îndoieli. _______________________________________

10/ Prezentaţi echivalentul expresiilor în limba latină: 10


B
1. Cunoaşte-te pe tine însuţi __________________________________________________
2. Apără-ţi libertatea ________________________________________________________
3. Nu e suficientă decizia unuia singur __________________________________________
4. Din scurt _______________________________________________________________
5. După înţelegere __________________________________________________________
6. Fără pregătire ___________________________________________________________
7. Ultimul termen ___________________________________________________________
8. Pentru folosinţă __________________________________________________________
9. Nu de două ori pentru aceeaşi faptă ___________________________________________
10. Starea de mai înainte ______________________________________________________

BAREM DE APRECIERE:

Nota Punctajul
10 130 – 135
9 120 – 129
8 110 – 119
7 100 – 109
6 80 – 99
5 46 – 79
4 36 – 45
3 26 – 35
2 16 – 25
1 1 – 15

170
Lectio tertia decĭma
CITIUS, ALTIUS, FORTIUS.
Adjectivul. Gradele de comparaţie.

MATERIAE / Subiecte:
1. Adjectivul. Noţiuni generale.
2. Adjectivele de declinarea a III-a.
3. Gradele de comparaţie ale adjectivelor.
 Gradul comparativ. Declinarea adjectivelor la gradul comparativ.
 Gradul superlativ. Sufixele formative ale gradului superlativ.
4. Utilizarea cazurilor pe lângă gradele de comparaţie.
5. Corectitudinea utilizării în limba română a adjectivelor de origine latină la gradele de
comparaţie.

COGITATE! / Meditaţi!:
1. Adjectivul ca parte de vorbire.
2. Identificarea gradelor de comparaţie la adjective.
3. Declinarea adjectivelor la gradul comparativ.
4. Aplicarea sufixelor formative ale gradului superlativ.
5. Determinarea etimonului unor adjective-termeni din terminologia juridică şi economică.
6. Evoluţia unor adjective din terminologia juridică şi economică în limba română .
7. Utilizarea corectă a adjectivelor româneşti de origine latină la diferite grade de comparaţie.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

171
EXERCITIONES / aplicaţii:

1. Potriviţi substantivele din coloana din stânga cu adjectivele coloanei din dreapta:
poena liberum
crimen incognita
industria summum
argumentum iustus
forum falsum
terra ultima
arbitrium privata
imperium publicum
arbiter gravis

2. Formaţi cuvinte noi, utilizând prefixul IN-, / IM- (care indică lipsa unei calităţi, însuşiri), de la
următoarele adjective:

Model: par → impar

- par → - gratus →
- firmus → - humanus →
- felix → - studiosus →
- certus → - explicitus →
- auditus → - utilis →
- prudens → - permissus →
- congnitus → - probus (onest, cinstit, bun) →
- dignus → - mensus (măsurat) →

N.B.! Urmăriţi evoluţia lor în limbile romanice.

3. Formaţi gradul comparativ pentru adjectivele de mai jos:

a) dificilis, -e; c) gracilis, -e;


notus, -a, -um; sapiens, -enis;
parvus, -a, -um; studiosus, -a, -um;
nobilis, -e; dissimilis, -e;

b) nefastus, -a, -um, d) pecuniarius, -a, -um;


brevis, -e; multi, -ae, -a;
perfectus, -a, -um; nefarius, -a, -um;
bonus, -a, -um; perniciōsus, -a, -um.

172
4. Formaţi gradul superlativ pentru adjectivele:

a) bonus, -a, -um , facilis, -e, parvus, -a, -um , celer, -is, -e;
b) aliēnus, -a, -um, damnatus, -a, -um, difficilis, -e, falsus, -a, -um;
c) honestus, -a, -um, iustus, -a, -um, immutabilis, -e, libertus, -a, -um;
d) malus, -a, -um, similis, -e salvus, -a, -um vastus, -a, -um.

5. Indicaţi gradul pozitiv al adjectivelor de mai jos:


a) peior, minor, pessǐmus, longior, melior, pauperrǐumus, plūres;
b) optǐmus, melius, plurǐmi, pessǐmum, longiōres, minǐma, maxǐma,

6. În fiecare din seriile următoare există un intrus. Care?


a) corpora, feliciora, prudentiora, saeviora;
b) aegrior, uxor, acerbior, maior;
c) sorores, arbores, labores, longiores;
d) pulchrius, eximius, egregius, varius.

7. Traduceţi în limba latină propoziţiile:

a) 1. Nici o ţară nu e mai scumpă decît patria. 2. Dreptatea supremă rezidă în adevăr. 3. Cel mai
vestit oraş al Italiei este Roma. 4. Padus este cel mai mare şi cel mai adânc fluviu din Italia.

b) 1. Faptele sunt mai puternice decît cuvintele. 2. Fierul e mai dur decît aurul. 3. Adevărul este cel
mai bun prieten. 4. Gaius şi Iustinianus sunt cei mai cunoscuţi jurişti ai Romei antice.

8. Determinaţi originea numelor mici:

a) Valeriu, Valeria; Margareta; Iulian, Iuliana; Vitalie, Vitalia; Corneliu, Cornelia; Clara; Marin,
Marina; Natalia; Renata; Augustin.
b) Monica; Valentin, Valentina; Violeta; Laur, Laura; Florin, Florina; Emil, Emilia; Constantin;
Cezar, Cezara; Angela; Octav, Octavia.
c) Felix, Felicia; Cristian, Cristina; Adrian, Adriana; Clement, Clementina; Oliviu,Olivia; Victor,
Victoria; Marius; Galina; Lucian, Lucia.

9. Formaţi de la tema substantivelor de mai jos adjective de declinarea a III-a, utilizând sufixul -
ali-. Traduceţi-le în română.

Model: Substantiv Radical + ali + term. Adjectivul Sensul adjectivului


fatum, -i fat + ali + s fatalis 1. „fatal” mortal
2. profetic, al sorţii

173
- amicus, -i - ratio, rationis
- annus, -i - magister, -tri
- initium, -ii - mors, -rtis
- artificium, -ii - mos, -moris
- lex, legis - caput, -itis
- vita, -ae - iuvenis, -is

10. Depistaţi în expresiile de mai jos comparativul şi superlativul unor adjective latinești.
Explicați sintagmele:

1. a minimaliza efortul, 6. a ameliora situația,


2. obiect de valoare minimă, 7. obiecte minuscule,
3. majoritate relativă, 8. prețuri maximale,
4. a optimiza procesul de învățământ, 9. minoritate parlamentară.
5. sens peiorativ,

VERUM an FALSUM? Comentaţi în maximum 5 enunţuri dictonul: Longum est


iter per praecepta, breve et efficax per exempla. (Seneca)

174
TEXTUS / Texte:
Textus I
De FONTǏBUS IURIS ROMANI

Ius popǔli Romāni constat ex legǐbus, plebiscītis, senātus consultis, constitutionǐbus


princǐpum, edictis eōrum, qui ius edicendi habent, responsis prudentium. Lex est quod popǔlus
iubet atque constituit. Plebiscitum est quod plebs iubet atque constituit.

Plebs autem a popǔlo eo distat, quod populi appellatiōne universi cives significāntur;
plebis autem appellatiōne cetěri cives sine patriciis significantur. Sed postea lex Hortensia lata
est, quā plebiscita universum popǔlum tenēnt; itǎque eo modo legǐbus exaequāta sunt. Senātus
consultum est quod senātus iubet atque constituit; idque legis vicem obtǐnet.

Constitutio princǐpis est, quod imperātor decrēto vel edicto vel epistǔla constituit. Sed
amplissĭmum ius est in edictis duōrum praetōrum, urbāni et peregrīni, quōrum iurisdictionem in
provinciis eārum habent; item in edicto aedilium curulium. (Gaius)

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi şi traduceţi textul.
2. Recunoaşteţi în text adjectivele la diferite grade de comparaţie.
3. Plasaţi la numărul plural, şi viceversa, substantivele subliniate din text.
4. Care sunt principiile de bază ale Dreptului Roman? Argumentaţi.
5. Cine a fost Gaius? Care este aportul său în dezvoltarea sistemului judiciar?
6. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: plebiscit, popor, principiu, amplu,
edict, senat, pretor, urban, epistolă, a semnifica.
7. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

aedilis,-is m. – edil, magistrat responsabil de fons,-tis m. – izvor, fântână/ (fig.) sursă, origine,
îngrijirea oraşului etc. început
amplus,-a,-um adj. – amplu, larg/ vestit, însemnat peregrīnus,-a,-um adj. – străin, din alte ţări
curulis,-e adj. – de car/ curul; curulis aedilitas responsio,-onis s.f. – răspuns, replică
edilitatea curulă (funcţia edililor care aveau dreptul să vicis gen. f. (nom., dat., sing., gen., pl. nu sunt
ocupe un scaun curul) atestate; acc. - vicem; abl. – vice, dat., abl. pl. -
edico,-ěre,-xi,-ctum – a afirma, a proclama, a vicĭbus) – viciu
porunci/ a stabili/ a convoca/ a emite un edict

175
Textus II
GAIUS IULIUS CAESAR

Gaius Iulius Caesar, praenomine abbreviato C. Iulius Caesar est vir publicus militarisque
ex stirpe patricia, bis consul Romanus, dictator in perpetuum, imperator, orator, scriptor, poeta.

Gaio Iulio Caesari, omnium Romanōrum nobilissĭmo, praecūltum ingenium magnaque rei
militaris peritia sunt. Quamquam Latinārum et Graecārum litterārum studiosus est, tamen
armōrum gloriam vehementius optat. Itǎque clarissĭmus scriptor atque maxĭme strenuus
imperātor est. Praetor enim in Hispania, gravissĭmo bello Lusitānos, fortissĭmos omnium
Hispaniae incolārum, vincit. Postea Gallos multis ac difficillĭmus proeliis vincit et imperii fines
contra barbarōrum Germanōrum incursus munit. Postea in Aegiptum contendit, ubi Ptolemaeus
rex Pompeium interficit. Ita per gravissĭma pericula incredibilesque difficultātes ad maxĭmam
potentiam pervenit.

Per vitam suam, Caesar unus ex elegantissimis oratoribus auctorĭbusque Romanis videtur.
Eius rhetoricam stilumque Cicero saepe laudat. Praeclarissima ex operĭbus adhuc servatis sunt
Comentarii de Bello Gallico et Comentarii de Bello civili.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi şi traduceţi textul.
2. Recunoaşteţi în text adjectivele la gradul superlativ şi comparativ.
3. Plasaţi la gradul pozitiv adjectivele subliniate.
4. Prezentaţi un eseu (5-10 propoziţii) despre viaţa şi opera lui Gaius Iulius Caesar.
5. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: pericol,scriitor, dificultate, comentariu,
glorie, militar, orator, retorică, stil, vehemenţă.
6. Formaţi familii lexicale de la radicalul latinesc al cuvintelor: vita,-ae; civis,-is; orator,-oris.
7. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

nobilis, -e adj. – cunoscut,celebru incursus,-us s.m. – ciocnire, atac


strips, stripis s.f. – temelie, urmaşi, neam munio,-īre,-īre,-ītum – a construi, a apăra
praecūltus,-a,-um adj. – pregătit, instruit interficio,-icěre,-ēci,-ectum – a ucide, a întrerupe
ingenium,-ii s.n. – caracter, capacitate perpetuus,-a,-um adj. – perpetuu, veşnic dictator
peritia,-ae s.f. – cunoaştere, pricepere, talent perpetuus - dictator pe viaţă
quamquam conj. – deşi, cu toate că auctor,-ōris s.m. – autor, scriitor, conducător
vehemens,-tis adj. – vehemen,sever praeclarus,-a,-um adj. – măreţ, distins, renumit,
opto,-āre,-āvi,-ātum – a alege, a cere deosebit
strenuus,-a,-um adj. – sîrguitor, curajos servo,-āre,-āvi,-ātum – a păstra, a salva

176
Textus III
HANNIBAL

Hannibal, clarissimus ille Poenorum imperator, cum Alpium montes altissimos superat,
militum animum hac oratione confirmat. „Videtis, milites fortissimi, Italiam illam, domicilium
hostium nostrōrum. Galli, incolae harum regionum, socii amicique nostri sunt: hi nobis omnes
res necessarias praebent; hi erunt (=vor fi) hostes acerrĭmi Romanōrum illōrum improbōrum.

Urbes opulentae, Roma ista, caput ipsum, et opes urbis illius praeda vestra sunt. Haec
omnia in manibus vestris sunt, Romani ipsi in maximo sunt timore. Vos ipsi expugnato Sagunto,
oppido illo firmissimo, superatis Pyrenaeis illis montibus, victores estis Gallōrum: etiam victores
eritis Romanōrum illōrum”.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi şi traduceţi textul.
2. Recunoaşteţi în text adjectivele la gradul superlativ şi comparativ.
3. Plasaţi la gradul comparativ adjectivele subliniate.
4. Atesteaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: imperator, tovarăş, inamic, locuitor,
rezistent, necesar, teamă, discurs, învingător.
5. Formaţi familii lexicale de la radicalul latinesc al cuvintelor: domicilium,-ii necessarius,-a,-um.
6. ”Hanibal – om de stat, general cartaginez, unul din cei mai străluciţi comandanţi militari din
istorie”. Argumentaţi afirmaţia.
7. Ce semnifică expresia Hannibal ad portas!
8. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

confirmo,-āre,-āvi,-ātum – a încuraja, a convinge ops, opis s.f. – bogăţie, putere


expugno,-gěre,-xi,-ctum – a cuceri; expugnato opulentus,-a,-um adj. – bogat, puternic
Sagunto (Abl.abs.) – după ce veţi cuceri Saguntul oratio,-ōnis s.f. – cuvântare, discurs
firmus,-a,-um adj. –fortificat, puternic praebo,-ēre,-ui,-itum – a da, a prezenta
hac – abl. < hic, haec, hoc praedium,- ii s.n. – proprietate, moşie, domeniu
hostis,-is s.m. – inamic, străin socius,-ii s.m. –aliat, asociat, tovarăş
improbus,-a,-um adj. – nelegiuit, neruşinat supero,-āre,-āvi,-ātum – a trece, superatis Pyrenaeis
manus,-us s.f. – mână (Abl.abs.) – după ce veţi trece Pirineii
necessarius,-a,-um adj. – necesar, indispensabil timor,-oris s.m. – teamă, frică
oppidum,-i s.n. – cetate, oraş victor,-ōris s.m. – învingător, triumfător

Mulţi care au început prea brusc cu aut Caesar, s-au mulţumit cu


aut nihil.

177
FACTA NOTABILIA:

Primii Regi ai Romei

Roma a avut parte de şapte regi înaintea instaurării Republicii:

Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar şi fondatorul ei. În 753 î. Hr., Romulus
a început construirea oraşului de pe Dealul Palatin. După fondarea Romei, el a invitat criminali,
sclavi fugari, exilaţi şi altfel de populaţii nedizerabile, oferindu-le azil. În această manieră,
Romulus a populat cinci dintre cele şapte coline ale Romei.

Romulus avea să fie amintit de timpuriu drept cel mai mare cuceritor al Romei şi unul
dintre cei mai religioşi oameni din istoria romană.

După strania şi misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a căzut în mâinile lui Numa
Pompilius. Lăudat pentru înţelepciunea sa naturală, domnia lui Numa a fost marcată de pace şi
prosperitate. Numa a reformat Calendarul roman, ajustându-l pentru anul solar.

Tullus Hostilius. Odată cu venirea domniei lui Tullus Hostilius, romanii şi-au pierdut
dorinţa pentru pace.

Tullus Hostilius a selectat şi a reprezentat al treilea grup de persoane care formau clasa
patriciană a Romei, constând dintre cei care veniseră la Roma pentru a căuta azil şi o nouă viaţă.

În timpul domniei lui Ancus Marcius s-a construit primul pod peste Tibru. De asemenea,
el a fondat portul Romei Ostia la marea Tireniană.

Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar şi primul născut etrusc. Cel
mai faimos proiect de construcţii al său este Circus Maximus, care a rămas până în zilele noastre
cel mai mare stadion din lume.

Servius Tullius este faimos pentru implementarea unei noi constituţii pentru romani. A
instituit primul recensământ din lume, care diviza poporul Romei în cinci clase economice şi a
format Adunarea secolului.

178
Al şaptelea şi ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Spre deosebire de toţi
ceilalţi regi de înaintea sa, Tarquinius a folosit violenţa, uciderea şi terorismul pentru a menţine
controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele constituţionale antecedente.

După înlăturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodată să nu mai fie permisă
domnia unui rege şi a reformat Roma într-un guvern republican în 509 î.Hr. Acest nou guvern îi
va conduce pe romani în cucerirea majorităţii lumi mediterane şi va supravieţui pentru următorii
cinci sute de ani, până la domnia lui Iulius Cezar şi Cezar Augustus.

Jurişti celebri ai antichităţii

Lucius Octavius Cornelius Publius Salvius Iulianus Aemilianus, jurist notoriu roman. A
activat pe timpul imperatorului Hadrian, ocupând funcţiile de pretor, consul şi prefect. A avut un
rol important în viaţa politică a statului în calitate de redactor al Edictum praetoris, contribuind
astfel la dezvoltarea dreptului roman. Ca iuris doctor e cunoscut prin „Digeste”-le sale scrise în
95 de cărţi.

Publius Iuventinus Celsus, numit şi Celsus filius, fiul cunoscutului jurist roman cu
acelaşi anume. Ca şi tatăl său, aparţine şcolii de jurişti romane. A activat în calitate de pretor,
consul, proconsul şi consilier, este considerat drept unul dintre cei mai excepţionali reprezentanţi
ai jurisprudenţei romane, posedând un mod de gândire original, creativ şi nepărtinitor. Soluţiona
facil probleme juridice şi a lăsat ca moştenire o culegere de rezolvări a cazurilor de drept
(Digestorum libri XXXXIX). Stilul lui Celsus este laconic, juristului îi aparţin mai multe gânduri
şi formulări concise. Una dintre ele este Ius est ars boni et aequi (Dreptul este arta binelui şi
echităţii). Aspectul care-i caracterizează opera este eleganţa neobişnuită a interpretării. În
„Digeste” mai multe pasaje finalizează cu nota: „ut eleganter Celsus inquit” .

Gaius – unul dintre cei mai influenţi jurişti romani. A activat în perioada împăratului
Hadrian. Gaius este autorul comentariilor la Legea celor XII Table, a Tratatului despre dreptul
179
pretorilor şi Institutiones (manual pentru persoanele care studiau dreptul). Institutiones, prin
sistematizarea materialului, laconism şi exactitate în expunere, au servit ca suport de instruire în
şcolile de drept romane.

Institutiones ale lui Gaius au ajuns să fie modelul şi sursa principală a manualului oficial
care a fost inclus în Corpus iuris civilis. Sistemul juridic al lui Gaius, remarcat prin simplitatea şi
comoditatea repartizării materialului, este aplicat cu succes până în sec. XIX în expunerile de
drept din Occident.

Iustinian I (cel Mare) (Flavius Petrus Sabbatinus Iustinianus) s-a născut într-o familie
de ţărani traco-romani. Visul lui Iustinianus a fost să reconstruiască Imperiul Roman prin unirea
celor două imperii. Însă una dintre cele mai mari realizări ale lui Iustinian este codificarea
dreptului roman începută în 529 (Corpus iuris civilis). Iustinian a încercat să revitalizeze
societatea romană, printr-o uriaşă operă de sistematizare a dreptului clasic şi postclasic.

Iustinian, fiind un creştin convins, a întocmit tratate religioase, a condus adunări


bisericeşti, a întemeiat propria episcopie, Iustiniana Prima, şi a construit biserica Hagia Sophia
(Sfânta Sofia).

Papinianus (Aemilius Papinianus), jurist roman şi om de stat, pe timpul lui Septimius


Severus a ocupat funcţia de praefectus praetorio. 595 de fragmente ale operei lui au fost incluse
în Digeste. Cele mai importante lucrări sunt 19 cărţi Responsa şi 87 de cărţi Quaestiones.
Metoda lui Papinianus este de tip cazuistic, dar la soluţionarea anumitor probleme el utiliza
lucrările predecesorilor săi, criticându-i cu vehemenţă, în unele cazuri. A pledat insistent
împotriva manifestării oricărui tip de imoralitate. A refuzat să îndreptăţească în public moartea
lui Hetus, fratele imperatorului Caracalla, spunând „Illud esse parricidium aliud accusare
innocentem occisum” (una este omorul, dar cu totul altceva e să acuzi pe nedrept pe cel ucis).
Prin această frază el a trezit nemulţumirea imperatorului. Moare răpus de mâna unui asasin în
anul 212 e.n.

Domitius Ulpianus este unul dintre cei mai proeminenţi jurişti romani. A ocupat funcţii
de stat importante (praefectus annonae, magister scrinium, praefectus praetorio). În Corpus
iuris civilis i se atribuie epitetele summi ingenii vir, vir prudentissimus şi a fost inclus în lista

180
celor cinci jurişti (Gaius, Ulpianus, Papinianus, Paulus şi Modestinus), responsa cărora erau
obligatorii pentru judecători.

Ulpianus a divizat dreptul în trei părţi: ius naturale (include toate vietăţile), ius gentium
(dreptul poporului), ius civile (dreptul civil).

Fiind adept al filosofiei stoice, el era împotriva robei, susţinând următoarele: „iure
naturali, omnes liberi nascerentur” (conform dreptului natural, toţi se nasc liber).

Jurisprudenţa este caracterizată de către Ulpianus drept divinarum atque humanarum


rerum notitia, iusti atque iniusti scientia (cunoaşterea lucrurilor divine şi umane, ştiinţa despre
dreptate şi nedreptate). Strălucitul jurist roman Modestinus este şi el unul din meritele lui
Ulpianus, fiindu-i elev.

Iulius Paulus, jurist notoriu care a activat în prima jumătate a sec. III. Deseori este numit
Prudentissimus (lat. prudentia – prudenţă, înţelepciune). A ocupat mai multe funcţii importante
(magister memoriae, praefectus praetorio), activând împreună cu Papinianus şi Ulpianus. Printre
cele mai cunoscute lucrări ale lui Paulus sunt:

- Ad edictum – comentarii incluse în 80 de cărţi. Este vorba despre expunerea normelor


juridice ale dreptului pretorian.
- Ad sabinum – tratat despre dreptul civil (16 cărţi).
- Sententiae ad filium în care se prezintă normele juridice în vigoare. Lucrarea a obţinut
statut de lege.
- A şasea parte (1/6) din Digeste o constituie lucrările lui Paulus, iar în 426, conform
indicaţiei împăratului Valentinian al III, operelor lui Paulus le-a fost atribuită puterea
de lege.

NOMINA IURIS:

1. actio contraria – acţiune contrară


2. actio stricti iuris – acţiune de drept strictă
3. brevi manu – cu mâna scurtă, îndată, fără formalităţi
4. cives optǐmo iure – cetăţeni cu drepturi depline
5. culpa professa – greşeală mărturisită
181
6. in optiǐma forma – în cea mai bună formă
7. iure maiorum – conform dreptului strămoşilor
8. summa cum laude – cea mai mare laudă, maiore cum laude – cu mai multă laudă,
magna cum laude – cu mare laudă, de exemplu: a obţine o diplomă magna cum laude;
9. melioribus annis – în vremuri mai bune
10. natus parentǐbus origine humilibus – de obârşie socială modestă
11. novissima verba – cuvintele de pe urmă. în justiţie, ultimele dorinţe ale unui condamnat
12. perpetuum mobile – un lucru permanent mişcător; neîncetat în mişcare
13. pontǐfex maxǐmus – marele preot
14. rara avis – pasăre rară (pe pămâmt). prin extindere, ceva rarisim
15. reformatio in peius – reformă în mai rău, schimbare spre mai rău

SENTENTIAE:

1. Amicus Plato, sed magis amica veritas (Amonius Sax, după Aristotel) – Mi-e prieten
Platon, dar mai prieten mi-e adevărul (dreptatea).
2. Donec eris felix, multos numerabis amicos – Cât timp vei fi fericit, vei număra mulţi
prieteni.
3. Dulce et decorum est pro patria mori – Plăcut şi frumos este să mori pentru patrie.
4. Felicior Augusto, melior Traiano – Mai fericit decât Augustus, mai bun decât Traianus.
Urare pe care senatorii o făceau viitorilor împăraţi, urmaşi ai lui Traian, la urcarea pe
tron. Expresia confirmă aprecierea de care s-au bucurat aceşti doi împăraţi.
5. Imperare sibi maximum imperium est – A-ţi porunci ţie este cea mai mare putere.
6. In ambiguis rebus humaniorem sententiam sequi oportet (Upianus) – În cazurile
ambigue (neclare) se cuvine să se urmeze (să se dea) o sentinţă mai umană.
7. Mala herba cito crescit – Iarba rea creşte repede.
8. Melior est canis vivus leōne mortuo – Mai bune un câine viu decât un leu mort.
9. Meliōres, prudentiōres, constantiōres nos tempus facit – Timpul ne face mai buni, mai
prudenţi, mai calmi.
10. Nihil est dulcius veritātis luce – Nimic nu este mai dulce decât lumina adevărului.
11. Novus rex, nova lex – Un nou rege (înseamnă) o nouă lege.
12. Optĭmus testis est confitens reus – Cel mai bun martor este acuzatul care mărturiseşte.
13. Prior tempǒre potior iure – E mai puternic cel care e primul.

182
14. Radix doctrīnae amara est, fructus vero dulcis – Rădăcina învăţăturii este amară, dar
fructul – dulce.
15. Vis magna est conscientiae – Este mare puterea conştiinţei morale.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

În limba latină adjectivele de declinarea a III-a sunt de trei tipuri:

1) Cu trei terminaţii, adică cele care au terminaţie specială pentru fiecare gen:

acer (m.), acris (f.), acre (n.) –ascuţit, -ă;


saluber (m.), salubris (f.), salubre (n.) – sănătos, -oasă;
celěber (m.), celěbris (f)., celěbre (n.) – celebru, -ă.

2) Cu două terminaţii, cele care au o terminaţie comună pentru genul masculin şi feminin, iar alta – pentru
genul neutru:

brevis (m., f.), breve (n.) – scurt, -ă;


fortis (m., f.), forte (n.) – curajos, -ă;
utilis (m., f.), utile (n.) – util, -ă.

3) Cu o singură terminaţie, comună pentru toate trei genuri:

prudens (m., f., n.) – prudent, -ă;


sapiens (m., f., n.) – înţelept;
felix (m., f., n.) – fericit, -ă;
par (m., f., n.) – egal, -ă.

Adjectivele de declinarea a III-a se declină după tipul vocalic al substantivelor, caracterizându-se prin
următoarele particularităţi privind terminaţiile cazuale:

Abl. sg. –i;


G. pl. –ium;
N, Acc., pl. –es (m., f.), -ia (n.).
Adjectivele latine au trei grade de comparaţie: positivus (pozitiv), comparativus (comparativ),
superlativus (superlativ).

În limba latină există trei modalităţi de formare a gradelor de comparaţie: sintetică, analitică şi
supletivă.

Gradul comparativ se formează ataşându-se la tema adjectivului sufixele: -ior (m, f) şi -ius (n)

Gradul pozitiv Gradul comparativ


Nominativ Tema m., f. n.
clarus, -a, -um clar – clar – ior clar – ius
brevis, -e brev – brev – ior brev – ius
183
felix, -icis felic - felic – ior felic – ius

Adjectivele la gradul comparativ se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat şi se


declină după modelul declinării a III-a consonantice.

Gradul superlativ are mai multe sufixe formative:


-issim-, care se ataşează la tema adjectivului şi urmat de terminaţiile adjectivelor de declinarea I-II:

Gradul pozitiv Gradul superlativ

Nominativ TEMA m., f., n.

clarus, -a, -um clar – clar–issim – us, -a, -um


brevis, -e brev – brev–issim – us, -a, -um
felix, -icis felic – felic-issim –us, -a, -um

2) Cu sufixul -rǐm- se formează adjectivele care au terminaţia în -er. Sufixul se ancolează la această
formă de masculin şi este urmat de terminaţiile adjectivelor de declinarea I-II:

Gradul pozitiv Gradul superlativ

acer, acris, acre acer–rǐm–us, -a, um


celer, celěris, celěre celer-rǐm-us, -a, -um
pauper, pauperis pauper-rǐm-us, -a, -um
Şase adjective, terminate în -ǐlis, formează gradul superlativ cu sufixul -lǐm-, ataşat la tema
adjectivului şi urmat de terminaţiile -us, -a, -um:

Gradul pozitiv Gradul superlativ

simǐlis, simile (asemănător, -oare) simil-lǐm-us, -a, -um


dissimǐlis, dissimile (deosebit, -ă) dissimil-lǐm-us, -a, um
facǐlis, facile (uşor, -oară) facil-lǐm-us, -a, -um
difficǐlis, difficile (dificil, -ă) difficil-lǐm-us, -a, -um
gracǐlis, gracile (subţire) gracil-lǐm-us, -a, -um
humǐlis, humile (jos, joasă) humil-lǐm-us, -a, -um

Adjectivele la gradul superlativ se declină după modelul declinării I-II.

Câteva adjective latine îşi constituie gradele de comparaţie pe cale supletivă, adică de la diferite teme:

Gradul pozitiv Gradul comparativ Gradul superlativ


bonus, -a, -um (bun) melior, melius optimus, -a, um
malus, -a, -um (rău) peior, peius pessimus, -a, -um
magnus, -a, -um (mare) maior, maius maxǐmus, -a, -um
parvus, -a, -um (mic) minor, minus minǐmus, -a, -um

184
multi, -a, um (mulţi) plures, plura plurimi, -ae, -a

PLUS COGNOSCĬTE:

Un limbaj îngrijit se vrea absolvit de balastul unor erori de exprimare care uneori sunt derutante în
procesul comunicării. Adjectivele care, prin etimologia lor, au forma gradului comparativ, fiind utilizate
cu cuvinte ce ajută la formarea gradelor de comparaţie, creează greşeli de exprimare, numite pleonasme:

 Adjectivul inferior,-oară (< fr. inférieur < lat. inferior, -oris „mai jos, mai mic”) are
semnificaţia de „care este aşezat mai jos sau dedesubt” (DEX, 907). Aşadar, folosirea lui la
gradul comparativ nu este acceptată.
 Minor,-ă (< fr. mineur < lat. mǐnor, -oris) şi major,-ă (< fr. majeur, major < lat. major, -ris)
sunt adjective la gradul comparativ pentru parvus,-a,-um (mic,-ă) şi magnus,-a,-um (mare).
Deci, folosirea cuvintelor ce ar exprima o comparare ar fi superfluă.
 Adjectivele antonimice inferior,-oară (< fr. inférier < lat. infěrǐor,-ius) şi superior, -oară (< fr.
supérieur < lat. superior,-ius) au forme de superlativ moştenite, semnificând „mai jos,
dedesubt” şi, respectiv, „mai sus în raport cu un punct de referinţă”. Aşadar, aceste cuvinte nu
necesită cuvinte suplimentare pentru comparaţie.
 Ulterior,-ius şi posterior,-ius sunt adjective latine la gradul comparativ pentru variantele ulter
şi, respectiv, posterus. În limba română le corespund lexemele sinonime ulterior,-oară şi
posterior,-oară, care nu au grade de comparaţie.
 Exprimări cu tentă pleonastică pot avea şi adjectivele exterior,-oară, (< fr. extérieur < lat.
exterior,-ius), interior,-oară (< fr. intériéur < lat. interior,-ius) şi anterior,-oară (< fr.
antérrieur < lat. anterior,-ius) în cazul în care se încearcă plasarea lor la diferite grade de
comparaţie. Vom spune corect: partea exterioară, curtea interioară, eveniment anterior.
N.B. E bine să ştim că în limba română sunt adjective de origine latină, care nu prezintă flexiune (nu îşi
schimbă forma), adică sunt invariabile:

 Adjectivele feroce (< fr. féroce < lat. fěrox,-cis) „crud, nemilos, sângeros, inuman, barbar”,
locvace (< fr. loquace < lat. lǒquax,-acis) „care vorbeşte mult, limbut, guraliv, vorbăreţ”, eficace (< fr.
efficace < lat. eficax,-acis) „eficient”, precoce (< fr. précoce < lat. praecox,-oris „care se coace mai
devreme”) „care se dezvoltă fizic şi psihic înainte de vârsta normală, care îşi anticipează” nu îşi modifică
forma după gen, număr şi caz.

185
 Invariabile sunt şi adjectivele tenace (< it. tenace < lat. tenax,-acis) „care este dârz, stăruitor,
perseverent, ferm”, vivace (< fr., it. vivacer < lat. vivax,-acis < vivěre „a trăi”) „care este plin de vitalitate,
de viaţă, de energie, vioi, ager”.
 O formă unică pentru ambele genuri şi numere o au şi adjectivele atroce (< fr. atroce, it.
atroce < cf. lat. atox,-cis) „care este de o cruzime ce suscită oroare; fioros, cumplit”, perspicace (< fr.
perspicace < lat. perspǐcax,-acis < perspicěre „a pătrunde cu privirea”) „înzestrat cu o minte ageră,
pătrunzătoare; ascuţit (la minte), ager”.

PENTRU cei INTERESAŢI:

Oameni iluştri ai antichităţii

Cicero (106-43 îHr.) a fost cel mai mare orator, gânditor politic şi scriitor contemporan cu Caesar.
El îşi desăvârşeşte formaţia filosofică şi retorică la Atena, Rodos şi Roma, devenind o personalitate în
sfera politică. În viziunea sa, oratoria este obiectul principal al educaţiei romane. A scris numeroase
tratate de filozofie: „De Finibus”, „De Republica”, „De Senectute”, „De officiis”.

Ovidius Naso Publius (43 î.Hr. – 18 d.Hr.), poet elegiac latin, s-a implicat cu interes în susţinerea
poeziei, după ce studiase retorica la Roma. A făcut parte dintr-un cenaclu, a publicat scrisori în versuri,
legende şi poeme. În toamna anului 8 î.e.n., fără o hotărâre prealabilă a Senatului, Augustus decide
exilarea lui Ovidius la Tomis, pe ţărmul îndepărtat al Mării Negre. Motivele exilului sunt până astăzi
învăluite în mister. Tristia (Tristele) şi Epistulae ex Ponto (Scrisori de la Pontus Euxinus) sau Pontica
(Ponticele) sunt opere scrise în exil, adresate lui Augustus, soţiei, prietenilor cu rugămintea de a fi iertat
şi de a i se permite să revină la Roma. (Hiems apud Getas)

Vergilius Maro Publius (70-19 î.Hr.), un scriitor înnăscut, interesat de sufletul roman în toată
complexitatea lui, ataşat de tradiţia romană, încearcă să redea romanilor gustul vieţii rustice, restaurarea
vechilor valori morale. Lucrările sale sunt mai mult decât interesante, reprezentând suflul vieţii romane
din acea perioadă.

Tot din această vreme definitorie pentru secolele ce vor urma, face parte şi Horatius Flaccus
Quintus (65-8 î.Hr.), contemporan cu Vergiliu. Horaţiu creează o poezie lirică dominată de bucuria de a

186
trăi, de dragoste, fericire, prietenie, toate acestea evidenţiate, în special, în „Odae”. Chiar dacă s-au arătat
inspiraţi de poezia alexandriniană, Vergiliu şi Horaţiu au scris mult pentru Roma.

Sencca Lucius Anaeus (3î.Hr.-65d.Hr.), om politic, filosof şi scriitor latin, reprezintă evoluţia
literară şi spirituală a acestui secol. El a tratat şi probleme ştiinţifice, geografice, tocmai pentru a înţelege
ordinea profundă a lumii şi pentru a se concentra în final asupra creaţiei. Atrăgând numeroşi discipoli în
jurul său, membru al cercurilor literare existente la Roma, el a reuşit până la venirea lui Nero să
materializeze un vechi deziderat platonician: imixtiunea filozofului în afacerile cetăţii.

De apogeul Imperiului se leagă persoana lui Traian. El reuşeşte lărgirea graniţelor Imperiului,
cucerind-o şi romanizând-o, anexând pe rând Armenia, Mesopotamia şi Asiria (114-117). Strateg
deosebit, personalitate puternică, Traian este un împărat al poporului; el se remarcă prin grija pentru
săraci, în timpul său instituindu-se o rată fixă din bugetul imperial, numită alimenta, ca subvenţie
destinată copiilor săraci. Moare, departe de Roma, lăsând amintirea „conducătorului perfect” şi dictonul
„Felicior Augusto, melior Traiano” ca deziderat al senatului pentru viitorii conducătorii romani.

187
Lectio quatra decima
VENI, VEDI, VICI!
Perfectul indicativ activ.
Adverbul.

MATERIAE / Subiecte:
1. Verbul. Actualizarea cunoştinţelor.
2. Determinarea temei perfectului.
3. Terminaţiile personale ale perfectului activ.
4. Paradigma conjugării verbelor la perfectul indicativ activ.
5. Traducerea perfectului indicativ activ în limba română.
6. Adverbul. Noţiuni generale.
7. Gradele de comparaţie ale adverbelor.

COGITATE! / Meditaţi!:
1. Categoriile gramaticale ale verbului latin.
2. Stabilirea temei perfectului.
3. Terminaţiile personale ale perfectului indicativ activ.
4. Conjugarea verbelor la perfectum indicativi activi.
5. Formarea adverbelor în limba latină.
6. Identificarea gradelor de comparaţie ale adverbelor.
7. Impactul adverbului latin asupra terminologiei juridice şi economice din limba română.

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

188
EXERCITIONES / aplicaţii:
1. Determinaţi temele infectului şi temele perfectului la verbele de mai jos:

a) veto, vetāre, vetui, vetitum; b) iubeo, iubēre, iussi, iussum;


moveo, movēre, movi, motum; privo, privāre, privāvi, privatum;
scribo, scribĕre, scripsi, scriptum; protego, protegěre, protexi, protectum;
nescio, nescīre, nescivi, nescitum; spondeo, spondēre, spopondi, sponsum;
iudico, iudicāre, iudicāvi, iudicatum; litigo, litigāre, litigāvi, litigātum;

Tema infectului Tema perfectului


Model:

duco, ducěre, duxi, ductum duc, -ě, -re dux, -i

2. Plasaţi formele verbale de singular la numărul plural, respectând persoana şi viceversa:

a) accusāvisti, obtinuǐmus, imperavērunt, numerāvit, reveni,


b) iudicāvit, permisistis, perdidit, respondisti, salutavērunt,
c) separavǐmus, successi, vetuit, adoptavistis, clamavērunt.

promisisti (pers. II, sg.) promisistis (pers. II, pl.)


Model:

movimus (pers. I, pl.) movi (pers. I, sg.)

3. Puneţi verbele dintre paranteze la Perfectum indicativi activi:

1. Nemo pericǔlum sine pericǔlo (vinco, vincěre, vici, victum).


2. Advocatus in foro causam suam (dico, dicěre, dixi, dictum).
3. Si multos amicos (habeo, -ēre, habui, habitum), magnas divitias (habeo, -ēre, habui, habitum).
4. Verum amicum pecunia non (paro, -āre, parāvi, parātum).
5. Multi servi, praecipue Graeci, viri docti (sum, esse, fui); ei (sum, esse, fui) scribae, medǐci, et
magistri liberōrum.

4. Traduceţi în limba română:

1. Accusavit, non punivit.


2. Magna promisisti, exigua video.
3. Romulus et Remus urbem conděre statuērunt.
4. Senatus decrevit, consules decrevērunt.
5. Fortuna fortes metuit, ignāvos premit. (Seneca)

189
5. Formaţi adverbe de la adjectivele de mai jos. Utilizați-le la gradul comparativ şi cel superlativ:

a) simĭlis, longus, gravis, felix, honestus, prudens, celer, fortis;


b) certus, brevis, sapiens, difficĭlis, firmus, humānus, altus, divinus.

6. Plasaţi în locul spaţiilor libere adjectivele și adverbele care lipsesc. Delimitați-le:

a) 1. Honesta mors turpi vita … . 2. Honores mutant mores, sed raro in … . 3. Fama crescit … .
4. Qui minimum optat, … eget. 5. Verĭtas … morĭtur.

b) 1. … est canis vivus leōne mortuo. 2. Lingua … est, mens celerior. 3. Meliōres, … ,
constantiōres nos tempus facit. 4. Veterrĭmus amicus homĭni … est. 5. Non … Saturnalia.

Sugestii: citius, beatior, meliores, minimo, nunquam, melior, prudentiōres, celĕris, optimus, semper.

190
TEXTUS / Texte:
Textus I
De SOLONE et CROESO

Solo, unus e septem sapientĭbus, qui leges utilissĭmas Atheiniensĭbus scripsit, terras alienas
libenter visitāvit. Croesus, Lydiae rex, Solonem invitavit, nam divitias suas viro sapienti
ostendĕre desiderāvit. Croesus Solone divitior, sed Solo Croeso sapientior erat.
Croesus, qui se ipsem felicissimum putabat, nam divitissĭmus erat, Solonem interrogāvit:
„Quem tu, vir sapiens, omnium homĭnum felissĭmus putas?” Solo respondit: „Tellus Atheniensis
felicissĭmus vitam finīvit”.
Alios quoque viros, qui mortem honestam habuerant, nomināvit. His verbis auditis, rex
iratus: „Nonne me felicissĭmum omnium hominum putas? Qui enim pulchriores vestes,
splendidiores gemmas, aedificia ampliora habet? Cur, igitur, non me, tam divitem hominem, sed
Tellum quaendam felicissimum esse credis?”
„O, rex, - inquit Solo, - fortuna humana saepe mutātur. Nunc te divitem et regem video,
sed felicem non prius te nomino, quam vitam bona et honesta morte finivēris. Nemo ante mortem
a me felix nominātur”.
Hoc responsum minĭme regi placuit, et Solo regnum eius reliquit.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi şi traduceţi textul.
2. Recunoaşteţi în text adjectivele la diferite grade de comparaţie.
3. Depistaţi în text adverbele primare şi adverbele secundare.
4. Analizaţi din punct de vedere gramatical verbele subliniate.
5. Ce ştiţi despre marele înţelept Solon? Dar despre regele Lidiei Croesus?
6. Care este morala textului? Argumentaţi.
7. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: a interoga, răspuns, şapte, uman, onest,
bun, minim, splendid.
8. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

alienus,-a,-um adj. – străin vestis,-is s.f. – veșmânt, haină


libenter adv. – de bună voie, cu plăcere splendidus,-a,-um adj. – strălucitor, splendid,
divitia,-ārum f. – bogăție, avere, belșig frumos, luminos
divitior comparat. a lui dives,-itis adj. – bogat/ gemma,-ae s.f. – piatră prețioasă, perlă
bogătaș quidam,quaedam,quoddam –unul, cineva anume
ostendo,-ĕre,-di,-sum(-tum) – a arăta, a vesti inquam,-is,-it – vb. defectiv spun, zic
desidero,-āre,-āvi,-atum – a dori, considera că lasă prius adv. – mai întâi în primul rând
de dori relinquo,-inquĕre,reliqui,relictum – a lăsa/ a părăsi
quoque adv. –de asemenea, chiar minime adv. – (superl. al lui parum) foarte puțin, cel
iratus,-a,-um – mâniat, furios mai puțin posibil
nonne adv. – oare nu? nu-i așa că? (presupune un
răspuns afirmativ)

191
Textus II
De ARCHIMEDIS MORTE
Bello Punĭco secundo magna classis Romanōrum Syracūsas, urbem Siciliae, diu
oppugnāvit, nam Syracusani acerrĭme resistebant. Syracusanos multum Archimēdes iuvit, vir
doctissĭmus, variōrum bellicōrum operum et machinārum inventor.
Tandem Romani per dolum urbem cepērunt. Archimedes autem id nescivit et, dum milĭtes
Romani urbem diripiebant, domi sedit in cogitatione defīxus, nam in arena formas quasdam
scribēbat. Tum miles stricto gladio domum eius irrupit et Archimedem de nomine interrogāvit.
Archimedes autem nomen suum non indicavit et solum militi respondit: „Noli tangěre circŭlos
meos!” Itaque is miles Romanus Archimedem necavit, quamquam Marcellus, dux Romanōrum,
virum nomĭne Archimedes interfĭci vetuit.
Multis annis post Cicěro sepulchrum Archimedis, ipsis Syracusanis ignotum, invēnit. Quo
in sepulchro sphaerae figurae et cylindri iněrat.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi şi traduceţi textul.
2. Recunoaţteâi în text verbele la Perfectum indicatīvi actīvi. Formele de la numărul singular plasaţi-
le la numărul plural şi viceversa.
3. Depistaţi în text adverbele.
4. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: a rezista, urbe, cerc, sferă, cilindru, a
interoga, a răspunde, arenă, formă.
5. Cine a fost Arhimede? Pentru ce merite a intrat în istorie?
6. În ce contexte (situaţii) se utilizează astăzi expresia ”Noli tangĕre circulos meos!”
7. Recitiţi şi traduceţi textul.

GLOSSARIUM

oppugno,-āre,-āvi,-ātum – a ataca, a asedia defīxus part.perf.v. defigo,-ĕre,-xi,-xum – a înfige, a


acer,acris,acre adj.- ascuţit, violent fixa, a declara
resisto,-iscĕre,-titi,-titum – a rezista, a se împotrivi arena,-ae s.f. – amfiteatru, arenă
iuvo,-āre, iuvi, iutum – a ajuta, a susţine strictus,-a,-um adj. – trasă din teacă (despre sabie)
varius,-a,-um adj. – diferit, variat irrumpo,-ĕre,-upi,-uptum – a se grăbi, a cotropi
bellicus,-a,-um adj. – războinic tango, -ěre, tetigi, tactum – a atinge, a pune mâna
opus,-ĕris n. – lucrare, operă, fortificaţie neco,-āre,-āvi,-ātum – a omorî
machina,-ae f. – maşină, maşină de război interfĭcio,-ĕre,-eci,-ectum – a distruge, a ucide
inventor,-ōris m. – inventator, autor veto,-āre,-ui,-itum – a interzice, a opri
tandem adv. – în sfârşit sepulchrum,-i s.n. - mormânt
diripio,-ipĕre,-ipui,-eptum – a prăda, a jefui ignotus,-a,-um adj. – necunoscut, nou
sedeo,-ēre, sēdi, sessum – a şedea, a se stabili invēnio,-īre,-ēni,-entum – a găsi, a inventa
cogitatio,-ōnis f. – gând,intenţie, plan iněrat < insum,-esse,-fui – a exista, a se afla

192
Textus III
CODICILLUS
Lucius Titius Seium et Maevium, libertos suos, aequis partibus herēdes scripsit. Deinde
codicillis ita cavit: „Lucius Titius Seio herēdi suo salūtem. Maevium, libertum meum, quem in
testamento pro parte dimidia herēdem instituit, eam partem hereditātis veto accipere; in eius
locum et partem Publium Sempronium herēdem esse iubeo”.

GLOSSARIUM

codicillus,-i m. – tăbliță de scris, scriere, codicil salus,salutis f. - bunăstare


libertus,-i m. – libert, sclav eliberat dimidius,-a,-um adj. - jumătate
aequus,-a,-um adj. – egal, corect instituo,-uĕre,-ui,-utum – a stabili, a aranja
heres,herēdis m. – moștenitor accipio,-ĕre,-cepi,-ceptum – a primi

FUIMUS

Troes, fuit Troia! Senatores Romani Ciceronem consulem, postquam civitatem Romanam
servavit, patrem partiae nominaverunt. Heri affuistis, hodie adestis, cras aberitis.

Gaius Iulius Caesar, postquam a Pharnace, rege Pontico, victoriam reportativit, ad amicum
suum scripsit: „Veni, vidi, vici”. Quod perivit, perivit. Homo quidam interrogavit servum, genere
Lacedaemonium: „Probusne eris, si te emero?” Ille: „Etiam si non emeris”. Alea iacta est.

LABOR erga TEXTUM / Sarcini în baza textului:


1. Citiţi.
2. Recunoaşteţi în texte verbele la Perfectum indicativi activi. Formele de la numărul singular
plasaţi-le la numărul plural şi viceversa.
3. Depistaţi în texte adverbele primare.
4. Atestaţi în text echivalente pentru cuvintele româneşti: libert, parte, consul, victorie, a interoga.
5. Ce este un codicil? Ce funcţie îndeplineşte un codicil?
6. Ce semnificaţie avea noţiunea de codicil în dreptul roman?
7. Ce ştiţi despre oraşul legendar Troia? În ce lucrări celebre sunt redate evenimentele Războiului
Troian?
8. Recitiţi şi traduceţi textele.

GLOSSARIUM

postquam conj. – după ce, de când quidam, quaedam, quoddam pron. – cineva, unul,
nomino, -āre, -āvi, -ātum – a numi, a acuza un oarecare
heri adv. – ieri, de curând geno, -ĕre, -ui, -itum (v. gigno, gignĕre, genui,
adsum, adesse, adfui (affui) – a fi de faţă, a asista genitum) – a naşte, a crea, a pricinui
cras adv. - mâine probus, -a, -um adj. – cinstit, sincer, desăvârşit
reporto,āre,-āvi,-ātum – a dobândi, a câştiga emo, emĕre, emi, emptum – a cumpăra, a câştiga
pereo,-īre,-īvi,-itum – a peri, a dispărea

193
FACTA NOTABILIA:

Arhitectura civilă a Romei antice

Civilizaţia şi cultura romană a lăsat moştenire posterităţii opere de artă de o valoare inestimabilă.
Monumentele numeroase, rămase din timpul civilizaţiei romane, prezintă marea varietate de formare a
construcţiilor romane. Impresionantele concepţii ale bazilicilor, ale termelor şi monumentelor funerare,
noua tehnică constructivă a arcurilor şi bolţilor, construcţiile rezervoarelor, a podurilor, a şoselelor, a
arcurilor de triumf, fac din arhitectura romană „o enciclopedie morfologică a arhitecturii”. Construcţiile
romane ilustrează grandoarea şi autoritatea republicii şi a Imperiului, sentimentul de supremaţie al
romanilor asupra lumii.

Forumul (Forum Romanum) era piaţa centrală care crea nucleul important al oraşului, „inima”
vieţii administrative, politice, religioase şi comerciale. De formă rectangulară, forumul era ansamblul
urbanistic care grupa instituţiile administrative, bazilicile, bibliotecile, templele.

La Roma au fost construite numeroase forumuri de către împăraţii romani care le-au dat numele:
Cezar, August, Traian, Nerva, Vespasian. Cel mai important dintre acestea este Forumul lui Traian,
construit la începutul sec. II. Este compus din două pieţe cu arc de triumf, cu statuia lui Traian, cu templul
de cult al împăratului, cu bazilica Ulpia şi Columna lui Traian. Forumul lui Traian din Roma apare şi
astăzi ca cel mai impresionant dintre toate forumurile romane.

Forumuri au fost construite de romani pretutindeni unde armatele victorioase au rămas şi au trăit
ca forţă de ocupaţie, din vestul până în estul continentului european. Aşa a fost construită şi Ulpia Traiană
în Dacia.

Bazilica în lumea romană era o construcţie care servea ca tribunal, curte de justiţie sau bursă. Mari
construcţii cu vaste săli de reuniuni, având spaţiile interioare împărţite prin coloane şi porticuri, bazilicile
erau locul de întâlnire şi tranzacţie a bancherilor, negustorilor, oamenilor de afaceri. Una dintre cele mai
cunoscute bazilici din Roma este bazilica lui Maxenţiu.

Senatul roman, asamblat bazilicii, avea o scară monumentală care servea accesului demnitarilor
sosiţi la şedinţele şi întrunirile oficiale. Bazilica Emiliană, care era curte de justiţie, sau Bazilica Iulia,
ridicată de Cezar, sunt reprezentative pentru clădirile elegante, bogate în coloane şi sculpturi din
marmură.
194
Amfiteatrul Colosseum, inaugurat în anul 80 (în vremea lui Titus Flavius), este numit şi
amfiteatrul Flavian, după numele primului împărat al Flavienilor (Vespasianus), care a întreprins
construirea edificiului. Este considerat cel mai mare amfiteatru roman. Construit de prizonieri evrei, cu o
arenă imensă, avea subsolul ocupat de magazii, cuşti cu animale sălbatice, cabine ale gladiatorilor. În
arenă aveau loc luptele oamenilor cu animalele, dueluri între gladiatori, curse etc. Cu o capacitate de 50
000 de oameni, clădirea putea fi totuşi evacuată în zece minute. Colisseum-ul îmbină trei ordine
arhitectonice clasice: doric, ionic şi corintic.

Colisseum-ul simbolizează continuitatea istorică a vieţii Romei în decursul secolelor. Se spunea,


încă din sec. al VII-lea, că „atâta vreme cât Colisseum-ul va trăi, Roma va trăi de asemenea”.

Astăzi, operând cu terminologia modernă, se accentuează „În cazul în care Colisseum-ul ar fi fost
un brand, panem et circenses ar fi fost sloganul”.

Termele erau complexe ansambluri arhitectonice, ample ca suprafaţă, acoperind mai mult de 11ha,
cu băi publice, băi termale, piscine în aer liber, vestiare, săli de conferinţe. Celebre ca frumuseţe, bogăţie
şi eleganţă, termele erau centrul existenţei citadine în care societatea romană îşi consuma timpul liber.

Statuile şi decoraţiile rafinate din marmură şi mozaic împodobeau sălile şi coridoarele.


Capacitatea celor mai spaţioase ansambluri de terme atingeau între 1600 şi 3000 de persoane. Dacă cele
mai vechi şi luxoase sunt Termele lui Agrippa (27-25 î. Hr.), cele mai cunoscute la Roma sunt Termele
lui Caracalla, construite în anul 212, Termele lui Constantin.

Panteonul este cea mai completă structură antică romană. Iniţial a fost un templu făcut de Marcus
Agrippa, apoi a fost refăcut de împăratul arhitect Hadrian. În 609 Panteonul devine biserică.

Columna Dacică este cel mai impresionant monument ridicat vreodată în cinstea vreunei victorii.
Inaugurată la Roma la 13 mai 113, a fost amplasată între Biblioteca Graeca şi Biblioteca Latina. Cel care
a proiectat-o a fost arhitectul Apollodoros din Damasc. Înălţimea fără statuie este de 39,83 m., banda
sculptată se întinde pe 200 m. şi reprezintă 125 de episoade din războaiele dacice (anii 101-102 şi 105-
106) în care apar aproximativ 2 500 de figuri.

Soclul este străpuns de o poartă care dă într-un vestibul, de unde porneşte o scară interioară în
spirală, ducând spre vârful columnei, unde în antichitate se afla statuia împăratului. Deasupra porţii de
intrare se vede inscripţia susţinută de două victorii: Senatus Popilusque Romanus Imperatori Caesari Divi
Nervae filio Nervae Traiano Augusto Germanico, Dacico, Pontifici Maximo, tribunici potestate XVII,

195
imperatori Vi, consuli VI. „Senatul şi Poporul roman, Împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, lui Nerva
Traian Augustul, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, marelui preot, având pentru a
şaptesprezecea oară puterea de tribun al plebei, fiind salutat a şasea oară ca şef al armatei, consul de şase
ani.”

După căderea Imperiului, Roma nu mai era punctul către care duceau toate drumurile. În Evul
Mediu apar şi se dezvoltă oraşele state, cele din nordul Italiei fiind cele mai avantajate. Dezvoltarea
economică a Europei se muta în nord, oraşe ca Pisa, Bologna, Florenţa, Milan, Veneţia înfloresc, în timp
ce Roma este scoasă din ecuaţie. Arta şi comerţul decad, populaţia e săracă, clădirile şi infrastructura sunt
lăsate în paragină. Monumentele antice sunt folosite adesea pe post de cariere de piatră. Tendinţa era ca
cele mai importante temple romane să fie distruse, ca din piatra lor să se construiască biserici creştine.

E o minune că încă avem parte de Roma antică!

NOMINA IURIS:

1. grosso modo – la modul general, în linii mari;


2. honeste vivĕre – a trăi cinstit (Ulpianus)-principiu al dreptului roman;
3. matrimonium iuris gentium – căsătorie între persoane de drept diferit;
4. matrimonium iustum – căsătorie legitimă;
5. matrimonium sine manu – căsătorie cu jurisdicţia fostului stăpân;
6. mixtum compositum – o alcătuire amestecată; idei îmbinate haotic;
7. natura sic voluit – aşa a dorit natura;
8. nunc aut nunquam – acum sau niciodată;
9. quod satis est – care este suficient;
10. semper in motu – mereu în mişcare.

SENTENTIAE:

1. Canis timĭdius vehementius latrat, quam mordet – Câinele fricos mai vehement latră,
decât muşcă.
2. Dificǐle est se noscere – E dificil a te cunoaşte pe sine.
3. Dixi et anǐmam levavi – Am zis şi mi-am uşurat sufletul.
4. Facĭle dictu, diffĭle factu – Uşor de zis, greu de făcut.
196
5. Facĭle veritas se ipsa defendit – Adevărul se apără uşor el însuşi pe sine.
6. Feci quod potui, faciant meliora potentes – Am făcut ce am putut, să facă cei ce pot
mai bine.
7. Honóres mútant mores, non semper in meliores - Funcţiile înalte schimbă
moravurile, nu întotdeauna spre mai bine.
8. Imperāre sibi maximum imperium est – A-ţi porunci ţie este cea mai mare puterePline
de dreptate şi tărie sunt intenţiile bărbatului onest.
9. Nemo index in propria causa – Nimeni nu e judecător în propria cauză.
10. Non est satis unius opinio – Nu este suficientă părerea unui singur om.
11. Nunquam errat qui nihil facit – Nu greşeşte niciodată cel ce nu face nimic.
12. Optima est legum interpres consuetudo (Paulus) – Cel mai bun tălmăcitor (interpret)
al legilor este obiceiul.
13. Plenus venter non studet libenter. – O burtă încărcată nu studiază cu plăcere.
14. Prudenter agas – Acţionează prudent!
15. Sapientis anǐmus semper vacat vitio – O minte (un suflet) înţelept/ă este scutit/ă
întotdeauna de viciu.
16. Veni, vidi, vici – Am venit, am văzut, am învins.

ANNOTĀTIŌNĒS / Note/ moment îndrumător):

Perfectul arată o acţiune realizată în trecut şi terminată până la momentul vorbirii.

Perfectum indicativi activi se formează de la tema perfectului cu ajutorul unor terminaţii personale
ale perfectului:

Singularis Pluralis
1. -i 1. -ǐmus
2. -īsti 2. -istis
3. -it 3. -ērunt (-ere)

Model de conjugare:

Singularis Pluralis
1. iudicav-i (am judecat) 1. iudicav-ǐmus

197
2. iudicav-itis 2. iudica-itis
3. 3. iudicav-it 3. 3. iudicav-ērunt

După modelul de mai sus se conjugă verbele celor patru conjugări.


Perfectum indicativi activi al verbului sum, esse, fui:

Singularis Pluralis
fu-i 1. fu-ǐmus
2. fu-itis 2. fu-itis
3. fu-it 3. fu-ērunt

Adverbul (Adverbum) este o parte de vorbire neflexibilă care determină un verb. În cadrul
propoziţiei el îndeplineşte funcţia diverselor complemente circumstanţiale: de loc, de timp, de cauză, de
mod, de scop.

Din punctul de vedere al originii lor, adverbele pot fi primare:

ibi – acolo saepe – deseori


iam – deja ita – aşa
ubi – unde mox – în curând etc.
semper – totdeauna
şi secundare, adică derivate din adjective:
longe – departe
bene – bine
facile – uşor
sapienter – cu înţelepciune etc.

Adverbele derivate din adjective calitative au grade de comparaţie.

Gradus comparativus al adverbelor coincide cu gradul comparativ al adjectivelor de genul neutru:

Adjectiv, gradul comparativ Adverb, gradul comparativ

facilior (m., f.), facilius (n.) facilius – mai uşor


latior (m., f.), latius (n.) latius – mai larg
brevior (m., f.), brevius (n.) brevius – mai scurt

Gradus superlativus al adverbelor se obţine din superlativul adjectivelor respective, substituindu-se


terminaţia -us prin sufixul -e:

198
Adjectiv, gradul superlativ Adverb, gradul superlativ
facilǐmus (tema: facillĭm-) facilǐme (cel mai uşor)
latissǐmus (tema: latissim-.) latissǐme (cel mai larg)
brevissǐmus (tema: brevissim-) brevissǐme (cel mai scurt)

Adverbele derivate din adjectivele care au grade de comparaţie supletive îşi formează gradele lor de
comparaţie tot în mod supletiv:
Adjectivul Adverbul Gradul Gradul superlativ
comparativ
bonus, -a, -um (bun, -ă) bene (bine) melius optǐme
malus, -a, um (rău, rea) male (rău) peius pessǐme
magnus, -a, um (mare) magnopere (mult) magis maxǐme
parvus, -a, um (mic, -ă) parum (puţin) minus minǐme
multi, -ae, -a (mulţi, -te) multum (mult) plus plurǐmum

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

201
PLUS COGNOSCĬTE:

Din multitudinea erorilor de exprimare deosebit de frecvente, o categorie aparte o constituie


pleonasmele. Esenţa lor, după cum am mai menționat, constă în repetarea sau alăturarea superfluă a
cuvintelor cu acelaşi sens sau cu sensuri foarte apropiate. Greşelile de pleonasm au la bază şi
necunoaşterea semnificaţiei unuia dintre cuvinte.

În limba română există un grup de adjective care nu au grade de comparaţie. Înaintea acestor
adjective nu se vor plasa cuvintele mai, mai puţin, cel mai, foarte, extraordinar de, extrem de,
nemaipomenit de, prea tare. Una dintre categoriile adjectivelor care nu au grade de comparaţie sunt cele
moştenite din limba latină sau împrumutate din italiană/franceză cu forma lor de superlativ:

 Expresia cel mai optim este o construcţie incorectă, deoarece optǐmus este superlativul
adjectivului latin bonus,-a,-um (bun). Deci, vom spune: mediu de trai optim.
 Adjectivul invariabil maxim vine de la latinescul maximus,-a,-um care este superlativul lui
magnus,-a,-um (mare). Aşadar, prin esenţă, acest lexem nu necesită grade de comparaţie.
 Prin analogie vom respecta această regulă şi pentru adjectivul minim (< lat. minimus,-a,-um,
formă de superlativ pentru parvus,-a.-um „mic”).
Atenţie! Maxim, minim sunt adjective invariabile, iar maximum, minimum sunt adverbe. Deci, vom
spune corect: efort maxim/minim; citim maximum/minimum zece pagini.

 Adjectivul extrem,-ă (< lat. extremus,-a,-um) este forma superlativă pentru exterus,-a,-um
(exterior) şi are semnificaţia de „care este foarte mare, exagerat din punct de vedere al intensităţii, al
dimensiunii”. Din acest motiv el nu are nevoie de cuvinte suplimentare pentru a reda superlativul: sport
extrem, până la punctul extrem. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul adjectivului suprem,-ă (<lat.
supremus,-a,-um), forma de superlativ pentru supěrus,-a,-um (superior).
 Proxǐmus,-a,-um este gradul superlativ pentru adverbul prope (aproape). În limba română
adjectivul proxim,-ă semnifică „cel mai apropiat (în timp şi spaţiu)” şi nu suportă grade de comparaţie.
 Adjectivul rarisim,-a (< fr. rarissime, < it. rarissima < lat. rarissĭmus,-a,-um), având sensul de
„care se găseşte sau se întâmplă foarte rar, cu totul neobişnuit” (DEX, 1625) nu se va utiliza alăturat de
cel mai sau prea.
Adjectivele derivate cu sufixul –bil, care indică sensul de posibilitate a unei acţiuni, nu vor accepta
înaintea lor expresiile a putea fi, a fi posibil.

202
 Adjectivul accesibil,-ă (< fr. accessible < lat. accessibǐlis,-e) implică deja semnificaţia de „de care
se poate apropia cineva, la care se poate ajunge (uşor), care poate fi procurat (uşor)” (DEX, 10). Aşadar,
expresia preţ mai accesibil este greşită. Corect vom spune: preţ accesibil.
 Acceptabil,-ă (< fr. acceptable < lat. acceptabǐlis,-e) are sensul de „care poate fi acceptat,
satisfăcător, convenabil, potrivit”. Deci, expresia a putea fi în faţa lui acceptabil este superfluă.
 Nu se plasează expresiile sus-menţionate nici în faţa adjectivelor comestibil,-ă (< fr.
comestible<lat.comestibǐlis,-e), condamnabil,-ă (< fr. condamnable < lat. condemnabilis,-e) şi credibil,-ă
(< fr. crédible < lat. credibǐlis-e).
 Acelaşi sens de posibilitate în realizarea/nerealizarea unei acţiuni redau şi cuvintele divizibil,-ă (<
fr. divisible < lat. divisibǐlis,-e), inseparabil,-ă (< fr. inséparable < lat. insēparabǐlis,-e).

SCIVISTINE? / Ştiai asta?

203
Lectio quinta decima
IGNORANTIA NON EST ARGUMENTUM
Consolidarea cunoştinţelor

MATERIAE / Subiecte:
1. Nomina adjectiva. Gradus comparationis.
2. Verbum. Perfectum indicativi activi.
3. Adverbum. Gradus comparationis.

TEMPTA TE IPSUM/ testează-te însuţi:

Nomen _________________ Classis _________________

Praenomen _________________ Dies/ mensis/ annus ______________

Test sumativ
la disciplina “Limba latină”
(Lectiones: duodecĭma, tertiadecĭma)

Nr. ITEMI P.
ord.
1 Prezentaţi cel puțin cinci 1. ______________________________ 5
monumente de cultură și civilizație 2. ______________________________
care ilustrează măreția și 3. ______________________________
grandoarea Imperiului Roman: 4. ______________________________
5. ______________________________

2 Numiţi cinci jurişti notorii ai 1. ______________________________ 5


antichităţii: 2. ______________________________
3. ______________________________
4. ______________________________
5. ______________________________

3 Găsiţi antonime pentru următoarele adjective: 10


1. longus,-a,-um ≠
2. cognitus,-a,-um ≠
3. malus,-a,-um ≠
4. similis,-e ≠
5. dificilis,-e ≠
6. falsus,-a,-um ≠
7. gratus,-a,-um ≠
8. prudens ≠
9. certus,-a,-um ≠
10. dignus,-a,-um ≠

204
4 Găsiţi termenul care nu se potriveşte în fiecare şir: 8
a) sorores, arbores, labores, longiores;
b) corpora, feliciora, prudentiora, saeviora;
c) aegrior, uxor, acerbior, maior.
d) pulchrius, eximius, egregius, varius.

5 Plasaţi verbele de mai jos la Perfectum indicativi activi. Persoana şi numărul 30


sunt indicate între paranteze:

1. iudico,iudicāre, iudicavi, iudicatum - (p.I,sg.) __________________________


2. veto, vetāre, vetui, vetitum - (p.II,pl.) _________________________________
3. spondeo, spondēre, spopondi, sponsum – (p.III,sg.) ________________________
4. respondeo,respondēre,respondi, responsum - (p.I,pl.) ______________________
5. fabrico,fabricāre,fabricāvi,fabricātum - (p.II,pl.) ________________________
6. finio,finīre,finīvi,finītum - (p.III,pl.) ___________________________________
7. privo, privāre, privāvi, privatum – (p.III,sg.) _____________________________
8. faco,facĕre,feci,factum - (p.I,sg.) ____________________________________
9. revenio, revenīre, revēni, reventum – (p.I,pl.) ___________________________
10. litigo, litigāre, litigāvi, litigātum – (p.II,pl.) ______________________________

6 Formaţi adverbe de la adjectivele de mai jos: 10


1. felix - _________________________________________
2. firmus - ______________________________________
3. prudens - _______________________________________
4. altus - __________________________________________
5. gravis - ________________________________________
6. sapiens - ________________________________________
7. certus - _________________________________________
8. honestus - _______________________________________
9. brevis - _________________________________________
10. fortis - _________________________________________

7 Puneţi adjectivele de mai jos la: 20

a) gradus comparativus
1. bonus,-a,-um - _____________________________________

205
2. par - _____________________________________________
3. studiosus,-a,-um - __________________________________
4. utilis,-e - __________________________________________
5. dissimilis,-e - _______________________________________

b) gradus superlativus
1) probus,-a,-um - ______________________________________
2) facilis,-e - ___________________________________________
3) malus,-a,-um - _______________________________________
4) humilis,-e - __________________________________________
5) iustus,-a,-um - ________________________________________

8 Traduceţi în limba latină, păstrând topica părţilor de propoziţie: 20

a. Judecătorul a acuzat şi a pedepsit. __________________________


_____________________________________________________________________
2. Senatul a decis, consulii au acceptat. ______________________________
_________________________________________________________________

9 Formaţi în limba română familia lexicală de la adjectivele latine (minimum 3 - 4 10


cuvinte):

1. honestus,-a,-um - ________________________________________________
________________________________________________________________
2. dificilis,-e - _____________________________________________________
________________________________________________________________
3. falsus,-a,-um - ___________________________________________________
________________________________________________________________
4. nobilis,-e - ______________________________________________________
________________________________________________________________
5. notus,-a,-um - ___________________________________________________
_____________________________________________________________________

10/ Continuă aforismele: 10


A
1. Honores mutant... __________________________________________________

2. Canis timidus… ___________________________________________________

206
3. Imperāre sibi… _________________________________________________

4. Nemo iudex… ____________________________________________________

5. In ambiguis rebus… _______________________________________________

6. Optĭma est legum… _____________________________________________

7. Feci quod potui… _________________________________________________

8. Sapientis anĭmus… ________________________________________________

9. Veni, ____________________________________________________________

10. Plenus venter… ____________________________________________________

10/ Potriviţi cuvintele din coloana stângă cu cele din dreapta pentru a obţine 10
B Nomina iuris:

1. Honeste 1. iustum
2. Matrimonium 2. vivĕre
3. Brevi 3. maiōrum
4. Iure 4. manu
5. Perpetuum 5. mobile
6. Nomen 6. est omen
7. Mixtum 7. contraria
8. Actio 8. compositum
9. In optĭma 9. cum laude
10. Magna 10. forma

BAREM DE APRECIERE:

Nota Punctajul
10 121 – 128
9 106 – 120
8 96 – 105
7 86 – 95
6 71 – 85
5 56 – 70
4 40 – 55
3 26 – 35
2 16 – 25
1 1 – 15

207
1. A priōri / A posteriōri – de la început, fără a cunoaşte prin experienţă / în baza
experienţei
2. A.U.C. (ab Urbe condǐta) – de la întemeierea Romei
3. Ab auctoritate – pe/în baza legii
4. Ab immo pectŏre – din toată inima, din adâncul sufletului
5. Abolitio legis – abolirea/anularea legii
6. Accusāre repetundārum - a acuza de şantaj
7. Actio contraria – acţiune contrară
8. Actio stricti iuris – acţiune de drept strictă
9. Actiones civīles - acțiuni civile (formula lor, redactată de magistrat)
10. Actiones iuris – acte juridice
11. Actoris est probāre - este de datoria avocatului sa prezinte dovezile
12. Ad audiendum verbum – pentru sugestie verbală
13. Ad hoc – numai pentru cazul dat
14. Ad ínterim – deocamdată, provizoriu
15. Ad iudicium – spre decizia judecăţii
16. Ad legem - după lege, conform legii
17. Ad libĭtum – după plac
18. Ad litteram – cuvânt în cuvânt
19. Ad probatiōnem – pentru dovadă
20. Ad referendum – pentru darea de seamă; pentru a raporta
21. Ad usum – pentru folosință
22. Advocatus diabŏli – avocatul diavolului (conform procedurii stabilite în biserica
catolică, în timpul canonizării unui nou sfânt se producea o dispută între două părți:
advocatus dei proslăvirea calității celui canonizat, iar advocatus diaboli le respingea )
23. Alĭbi – în alt loc, în altă parte; neparticipare
24. Alma mater – mama care ne hrăneşte
25. Alter ego – celălalt eu
26. Ante factum – înaintea faptei
27. Aqua et igni interdicĕre - a interzice apa şi focul
28. Argumentum ad iudicium – argument pe (sau în) baza unei hotărâri judecătoreşti
29. Articǔlus secretissimus – partea cea mai secretă
30. Auctoritas rei iudicatae – precedent judiciar
208
31. Bona advéncia – avere achiziţionată suplimentar (spre deosebire de cea primită prin
moştenire)
32. Brevi manu – cu mâna scurtă, îndată, fără formalităţi
33. Cápitis damnāre – a condamna la moarte
34. Casus belli – caz (pretext) de război
35. Causa indicta – fără judecată şi anchetă
36. Causa publica /  privata – proces public/  privat
37. Causa sine qua non – cauză necondiționată
38. Causam agěre - a pleda într-un proces
39. Circulus in demonstrando – revenire la punctul inițial
40. Circus vitiosus - cercul vicios
41. Cives optǐmo iure – cetăţeni cu drepturi depline
42. Cognoscĕre de hereditate – a judeca un proces de moştenire
43. Compos sui – în deplină conștiință; stăpân pe sine
44. Condemnāre furti/scelĕris - a condamna pentru furt/crimă
45. Conditio sine qua non – condiție absolut indispensabilă
46. Contra tabulas – contra documentului
47. Copia vera /  ficta – copie veridică /  falsă
48. Corrigenda – corectări (în acte), ceea ce trebuie îndreptat
49. Crimen falsum – acuzație neîntemeiată
50. Culpa lata /  levis - culpa mare (grava) / ușoara
51. Culpa professa – greşeală mărturisită
52. Currícŭlum vitae – cursul vieţii, notă biografică, scurtă biografie, act în care se redă
autobiografia
53. D.D.D. (dat, donat, dedicat) – dă, donează, consacră
54. Damnāre iniuriārum – a condamna pentru insulte
55. De commodo et incommodo – din punct de vedere al avantajului și al dezavantajului
56. De dato – de la data (redactării)
57. De jure et de facto – de drept şi în (de) fapt
58. De lege lata – în sensul legii în vigoare
59. Decedĕre decretis – a încălca decretele
60. Defendite libertatem! – Apăraţi libertatea!
61. Delictum putativum – delict imaginar
62. Do, dico, addico – dau, zic, adjudec (cuvintele pretorului în instanță)
63. Dolus malus - rea-intenţie
217
64. Dominium directum – drept de proprietate direct
65. Duōbus sellis sedēre – a şedea pe două scaune
66. Error iuris – greșeală juridică (necunoaștere a legii)
67. Et cetĕra - şi altele, și celelalte
68. Ex consensu – după înțelegere
69. Ex contractu – după contract
70. Ex gratia - din bunăvoință
71. Ex iure - de drept
72. Ex lege - conform legii
73. Ex more - după obicei
74. Ex ordĭne – după ordin; conform poruncii
75. Ex promptu – fără pregătire
76. Ex rigore iuris – după rigoarea legii
77. Ex tempŏre – fără pregătire, în acest moment, îndată; de aici – extemporal – probă scrisă
neanunțată din timp
78. Ex voluntate – din voinţă (de bunăvoie)
79. Experto credite (Vergilius) – Credeţi-l pe cel cu experienţă
80. Extra culpam ésse – a se situa în afara vinii; a fi declarat nevinovat
81. Fac simile! – copie exactă; Fă asemănător! (Facsimile, reproducere exactă a unui text, a
unei semnături, a unui document, desen prin copiere manuală, fotografiere)
82. Fac totum! – Fă totul! (Factotum, persoană de încredere care rezolvă toate problemele ce
apar într-o casă, instituţie, organizaţie)
83. Facĕre contra legem – a viola legea
84. Facta concludentia – fapte concludente
85. Factum notorium – fapt binecunoscut
86. Formulam intendĕre – a intenta un proces
87. Formulam remittĕre – a renunţa la urmărire
88. Grosso modo – la modul general; în linii mari
89. Habēre factionem testamenti (Digeste) - a avea dreptul de a face testament
90. Heres legitĭmus – moștenitor legitim
91. Hic et nunc – aici şi acum
92. Hoc age! – Ia seama! Fii atent!
93. Homo (persona) sui iuris – omul dreptului său, adică om cu drepturi depline,
independent, în raporturi de drept
94. Honeste vivĕre (Ulpianus) – a trăi cinstit. Principiu al dreptului roman
218
95. Honores agěre – a exercita funcţii de magistrat
96. Honoris causa – pentru onoare; pentru merite. Expresia desemnează grade titluri,
acordate în mod onorific unor înalte personalităţi cu merite deosebite în diferite domenii.
Cel mai cunoscut titlu este cel acordat de universităţi
97. Ignorantia supina – incompetenţă premeditată
98. Imperium summum – putere supremă
99. In custodiam dāre – a da sub custodie
100.In globo – în masă, împreună, toți deodată
101.In iudicium vocāre – a chema în judecată
102.In loco delicti – la locul crimei, delictului
103.In quattuordecĭm ordinĭbus sedēre (Cicero) – a şedea pe cele paisprezece rânduri de
scaune (rezervate la spectacolele cavalerilor)
104.In tribus verbis – în trei cuvinte
105.Infra petita - mai puțin decât s-a cerut
106.Inter quattuor pariětes – între patru pereţi
107.Interpretātio iuris – interpretarea (explicarea) legilor
108.Iure maiōrum – conform dreptului strămoşilor
109.Iuris doctor (prudens) – jurist, specialist în drept
110.Iuris prudentia – ştiinţa dreptului, jurisprudenţei
111.Ius ac fas – drept laic şi drept divin; drept scris şi drept nescris
112.Ius suffragii – drept de vot
113.Iustae nuptiae – căsătorie legitimă
114.Legem evertĕre - a viola/a dispreţui legea
115.Leges foederis – clauzele unui contract
116.Levis est fortuna – soarta e schimbătoare
117.Libellus accusatōrius – act de acuzare, rechizitoriu
118.Libellus appellatiōnis – recurs la apel
119.Locus crimĭnis – locul crimei
120.Locus sigilli – locul sigiliului
121.M.M. (mutātis mutandis) – făcând rectificările necesare
122.Magna cum laude – cu mare laudă. De exemplu: a obţine o diplomă magna cum laude
123.Matrimonium iuris gentium – căsătorie între persoane de drept diferit
124.Matrimonium iustum – căsătorie legitimă
125.Matrimonium sine manu – căsătorie cu jurisdicţia fostului stăpân
126.Mea culpa – greșeala este a mea
219
127.Medio veritas – adevărul se află la mijloc
128.Melioribus annis – în vremuri mai bune
129.Mixtum compositum – o alcătuire amestecată; idei îmbinate haotic
130.Moratorium – moratoriu, amânare
131.More maiorum – după obiceiul strămoşilor
132.Mutatis mutandis – dacă se schimbă cele ce trebuie schimbate
133.Natura sic voluit – aşa a dorit natura
134.Natus parentǐbus origine humilibus – de obârşie socială modestă
135.Nomen est omen – numele este semnificația sa divină
136.Nomina odiosa sunt – nume (exemple) care nu trebuie pomenite, deoarece evocă lucruri
neplăcute, provoacă repulsie
137.Non bis in idem – nu de două ori pentru aceeaşi faptă (nu poţi fi pedepsit de două ori
pentru aceeaşi vină)
138.Novissima verba – cuvintele de pe urmă. În justiţie, ultimele dorinţe ale unui muribund
139.Nulla fides fronti – nu e nicio încredere în exterior
140.Nullĭus in bonis – în proprietatea nimănui (formulă a dreptului roman)
141.Nunc aut nunquam – acum sau niciodată
142.Obligatio ex contractu – obligație din contract
143.Obtinēre cáusam – a câştiga un proces
144.Optiǐma forma – în cea mai bună formă
145.P. F. (Post Factum) – după cele făcute
146.P. M. (Post Mortem) – după moarte
147.P.S. (Post Scriptum) – după cele scrise
148.Pars adversa – partea adversă
149.Pars pro toto – parte pentru întreg
150.Pater familias - capul (tatăl) familiei
151.Perdĕre formula (causa) – a pierde procesul
152.Perpetuum mobile – un lucru permanent mişcător; neîncetat în mişcare
153.Persona grata/  non grata – persoana agreată (sau indezirabilă). În limbaj diplomatic,
în cazul în care reprezentantul unui stat străin este acceptat pentru acreditare sau când
acesta nu mai este dorit şi i se pune în vedere să părăsească ţara respectivă
154.Pontǐfex maxǐmus – marele preot
155.Primo mihi – Mai întâi mie (deviza egoistului şi a acelui mai puternic)
156.Primum non nocere! – Mai întâi nu face rău (principiul deontologic adoptat de medici)
157.Pro bono publico – pentru binele public
220
158.Pro et contra – pentru și împotrivă
159.Pro forma – de formă, legal
160.Prudenter agas – acționează prudent!
161.Publica vincula – închisoare publică
162.q. v. (quod vide) – vezi (aceasta)
163.Q.E.D. (quod erat demonstrandum) – ceea ce trebuia de demonstrat
164.Q.E.F. (quod era faciendum) – ceea ce trebuia făcut
165.Q.E.I. (quod erat inveniendum) – ceea ce trebuia găsit
166.Qui pro quo – o persoană pentru alta
167.Quod satis est – care este suficient
168.Rara avis – pasăre rară (pe pământ). Prin extindere, ceva rarisim
169.Reformatio in peius – reformă în mai rău, schimbare spre mai rău
170.Res ipsa loquitur (Cicero) – lucrul vorbeşte de la sine
171.Res publica – lucrurile publice, republică
172.Res tua tibi habe – în ceea ce îţi aparţine (formulă de divorţ)
173.S.V.B.E.E.Q.V. (si vales bene est, ego quidem valeo) – formula iniţială a unei scrisori
„Dacă eşti sănătos, e bine, eu, de asemenea, sunt sănătos”)
174.Semper in motu – mereu în mişcare
175.Senatus consultum – hotărâre a senatului
176.Sine controversia – fără a intenta proces
177.Sponte sua – din voia sa; nesilit de nimeni
178.Status in statu – stat în cadrul altui stat
179.Status quo ante – starea de mai înainte
180.Studiosus iuris – jurist practic
181.Tābula rasa/cerata – tablă ştearsă/ cerată
182.Talio esto – să fie răzbunare
183.Térra incognita – pământ necunoscut, adică domeniu de nepătruns
184.Tertium comparatiōnis – al treilea (membru) al comparaţiei
185.Testamentum duobus condicǐbus scriptum – testament întocmit în două exemplare
186.Testes stote – fiţi martori
187.Testis mutus/ gravis/ singulus – martor mut/ important/ singurul
188.Trina admonitio – al treilea avertisment (ultimul dat acuzatului care refuză să răspundă
la întrebări), după care putea fi supus torturilor pentru a se obţine mărturisirea sa
189.U.R. (ut rogas) – admis
190.Ultimum supplicium – pedeapsă capitală / cu moartea
221
191.Ultimus terminus – ultimul termen (mai ales în privinţa obligaţiilor contractuale)
192.Ultra petita - peste ce s-a cerut
193.Urbi et orbi - oraşului (Roma) şi lumii (întregi)
194.v. (vide) – vezi
195.v.i. (vide infra) – vezi mai jos
196.v.l. (vide licet) – anume; se înţelege
197.v.s. (vide supra) – vezi mai sus
198.Vade foras! – pleacă! (formulă de divorţ)
199.Veritas juridica – dreptate juridică
200.Vis legis – puterea legii

222
1. A mari usque ad mare - De la un ocean la altul. (Deviza Canadei)
2. Ab abusu ad usum non valet consequentia – De la abuz la uz nu are valoare (nu este
acceptabilă) consecința.
3. Absens heres non erit – Cel care lipseşte nu va fi moştenitor.
4. Actoris est probāre - Este de datoria avocatului să prezinte dovezile.
5. Aequum et bonum est lex legum – Echitatea şi binele este legea legilor.
6. Alea iacta est (Caesar) – Zarul a fost aruncat.
7. Aliud est celāre, aliud tacēre - Una e să tăinuieşti, alta e să taci.
8. Amicitia vitam ornat – Prietenia împodobeşte viaţa.
9. Amicus certus in re incerta cernitur (Cicero) - Adevăratul prieten la nevoie se
cunoaște.
10. Amicus Plato, sed magis amica veritas (Amonius Sax, după Aristotel) – Mie prieten
Platon, dar mai prieten mi-e adevărul (dreptatea).
11. Amor patriæ nostra lex - Iubirea de patrie este legea noastră.
12. Amore, more, ore, re, probantur amicitiae - Prieteniile se dovedesc prin dragoste,
obicei, înfățișare, faptă.
13. Aquila non capat muscas –Vulturul nu prinde muşte.
14. Argumenta non numerāntur, sed ponderāntur – Argumentele nu se numără ci se
cântăresc.
15. Audaces fortuna iuvat (Vergilius) - Soarta favorizează pe îndrăzneți.
16. Audi, vide, tace, si vis vivěre in pace! – Ascultă, vezi şi taci, dacă vrei să trăieşti în
pace.
17. Audiatur et altera pars – Să fie ascultată și partea cealaltă.
18. Aut dedĕre, aut punīre – Sau a-l preda (extrăda), sau a-l pedepsi.
19. Aut, aut. Tertium non datur – O judecată este adevărată sau neadevărată, a treia
posibilitate nu există.
20. Ave, Caesar, morituri te salutant – Să trăieşti, Cezar, cei ce merg la moarte te salută.
21. Barba non facit philosŏphum (Plutarh) - Barba (singură) nu te face filosof.
22. Bellum omnium contra omnes (Thomas Hobbes) - Războiul tuturora împotriva tuturor
(starea omenirii înainte de organizarea societății).
23. Bis dat, qui cito dat (Publilius Syrus) - Cine dă rapid, dă de două ori.
24. Bis repetitia placet (Horatius) - Cele repetate plac.
25. Bis vincit qui se vincit – Învinge de două ori cel care se învinge pe sine.
223
26. Bonis nocet, qui malis parcit – Le dăunează celor buni, cel care-i cruţă pe cei răi.
27. Canis timĭdius vehementius latrat, quam mordet - Câinele fricos mai vehement latră,
decât muşcă.
28. Carpe diem! – Prinde clipa! Fructifică ziua! Bucură-te de ziua de azi; profită de ocazie;
trăiește cât mai intens clipa prezentă.
29. Carpe diem, quam minimum credula postero (Horatius) – Bucură-te de ziua de astăzi
şi crede mai puţin în cea de mâine.
30. Cave quid dicas, quando et cui! – Fii atent (Gândește-te) ce spui, când spui şi cui spui.
31. Citius, altius fortius – Mai repede, mai sus, mai puternic! Deviza jocurilor olimpice
moderne.
32. Cogitationis poenam nemo patitur (Ulpianus) – Nimeni nu poate suferi o pedeapsă
pentru gândurile lui.
33. Cogito, ergo sum (Descartes) - Gândesc, deci exist.
34. Cognoscĕre personam in iudicio non est bonum – Nu este bine să cunoşti inculpatul în
procesul pe care îl judeci.
35. Conscientia – mille testes – Conştiinţa valorează cât o mie de martori.
36. Consensus facit legem – Buna înțelegere suplinește legea.
37. Contra factum non dātur argumentum – Împotriva faptelor nu sunt argumente.
38. Contraria contrariis curāntur – Contrariul se tratează cu contrariu.
39. Crimine ab uno disce omnes (Vergilius) – După o singură crimă, cunoaşte-i pe toţi.
40. Cuius commŏdum, eius periculum - Al cui este beneficiul (regiunea), al aceluia e şi
pericolul.
41. Culpa vacāre maximum est solatium – A fi lipsit de orice vină este cea mai mare
mângâiere.
42. Da mihi factum, dabo tibi ius – Prezintă-mi faptul, eu îţi voi da dreptul.
43. Da mihi ius, iudicium dabo – Arată-mi dreptul, eu voi da hotărârea.
44. Decet regem discere legem – Regelui îi stă bine să înveţe legea.
45. Dies diem docet – O zi învaţă pe alta.
46. Dies Domīnicus non est iurīdicus – Ziua lui Dumnezeu nu este zi de judecată. (în zilele
de sărbători (religioase) proceduri judiciare nu aveau loc.
47. Dificǐle est se noscĕre - E dificil a te cunoaşte pe sine.
48. Dignus est intrare in nostro docto corpore – Este demn să intre în învăţatul nostru
corp! formulă solemn rostită în momentul acordării titlului de doctor in universităţile
medievale.

224
49. Discĭte iustitiam moniti et non temněre divos – Învăţaţi să cunoaşteţi justiţia şi nu-i
dispreţuiţi pe zei.
50. Divide et impera! – Dezbină şu stăpânește!
51. Dixi et anǐmam levavi – Am zis şi mi-am uşurat sufletul.
52. Docendo discĭmus – Învățând pe alții, învățăm noi înșine.
53. Donec eris felix, multos numerābis amicos / Tempora si fuerint nubila, solus eris
(Ovidius) – Cât timp vei fi fericit, vei număra mulţi prieteni. Timpuri grele dacă vor sosi,
singur vei fi.
54. Dulce et decorum est pro patria mori – Plăcut şi frumos este să mori pentru patrie.
55. Dum spiro, spero (Cicero) - Cât respir (trăiesc), sper.
56. Duobus certantǐbus, tertius gaudet – Când doi se ceartă, al treilea câştigă.
57. Duos qui sequĭtur lepǒres neutrum capit – Cine aleargă după doi iepuri nu prinde
niciunul.
58. Dura lex, sed lex – Legea e dură, dar e lege.
59. E fructu arbor cognoscǐtur – Copacul se cunoaşte după roade.
60. Equo ne credite, teucri! – Nu credeţi calului, Troieni!
61. Errāre humānum est, stultum est in errore perseverāre (Cicero) – A greşi este
omeneşte, a stărui în greşeală este o prostie.
62. Errōres iuris nocent – Greşelile de drept sunt vătămătoare.
63. Est modus in rebus, sunt certi denique fines (Horatius) – Există o măsură în lucruri,
sunt, în sfârşit, anumite limite.
64. Etiam capillus unus habet umbram suam (Syrus) – Chiar şi firul de păr îşi are umbra
sa.
65. Ex facto orǐtur ius – Din faptă apare legea.
66. Ex unitate vires – În unire e puterea. (Deviza Africii de Sud)
67. Experentia docet – Experiența ne învaţă.
68. Facĭle dictu, diffĭle factu – Ușor de zis, greu de făcut.
69. Facĭle veritas se ipsa defendit – Adevărul se apără uşor el însuşi pe sine.
70. Falsus in uno, in omnǐbus falsus – Cel ce a minţit în una, minte în toate.
71. Fama volat (Vergilius) – Zvonul zboară.
72. Feci quod potui, faciant meliora potentes – Am făcut ce am putut, să facă cei ce pot
mai bine.
73. Felicior Augusto, melior Traiano – Mai fericit decât Augustus, mai bun decât Traianus.
Urare pe care senatorii o făceau viitorilor împăraţi, urmaşi ai lui Traian, la urcarea pe
tron. Expresia confirmă aprecierea de care s-au bucurat aceşti doi împăraţi.
225
74. Festina lente! – Grăbeşte-te încet!
75. Fiat iustitia, pereat mundus! – Să se facă dreptate, chiar de-ar fi să piară lumea!
76. Finis coronat opus! – Sfârşitul încoronează opera!
77. Fluctuat nec mergĭtur – E bătut de valuri, dar nu se scufundă sau, o altă traducere în
limba română: Plutește, dar nu se scufundă. (Servește drept deviză a orașului Paris,
capitala Franței.)
78. Frustra probatur quod non relevat – Proba este fără rezultat dacă nu este pertinentă.
79. Futura cogite! – Gîndeşte-te la viitor!
80. Gutta cavat lapidem, non vi, sed sæpe cadendo (Ovidius) – Picătura găureşte piatra nu
prin putere, ci prin deasă cădere.
81. Hannibal ad portas! – Hannibal la porţi! În sensul de prevenire a unui pericol apropiat.
82. Historia est magistra vitae (Cicero) – Istoria este învăţătoarea vieţii.
83. Hominem ex operĭbus eius cognosces – Pe om îl vei cunoaşte după faptele sale.
84. Homo doctus in se semper divitias habet – Omul învăţat totdeauna prezintă prin sine
o avere.
85. Homo proponit, sed Deus disponit – Omul propune, Dumnezeu dispune.
86. Honores mutant mores, non semper in meliores - Funcţiile înalte schimbă
moravurile, nu întotdeauna spre în mai bune.
87. Ignorantia legum excusat neminem – Necunoaşterea legilor nu scuză pe nimeni.
88. Imperāre sibi maximum imperium est – A-ţi porunci ţie este cea mai mare putere.
89. In ambiguis rebus humaniōrem sententiam sequi oportet (Upianus) – În cazurile
ambigue (neclare) se cuvine să se urmeze (să se dea) o sentinţă mai umană.
90. In dubio abstine! - Abţine-te (să judeci, să decizi), dacă ai îndoieli. Maximă din dreptul
roman.
91. In dubio pro reo - Când există o îndoială, hotărârea este în folosul acuzatului.
92. In toto et pars continetur (Gaius). – În tot întregul se conţine şi o parte.
93. In varietate concordia - În varietate, concordie. (Deviza Uniunii Europene)
94. Invidia festos dies non agit – Invidia nu cunoaşte zile de sărbătoare.
95. Invitus agere vel accusāre nemo cogātur – Nimeni să nu fie constrâns să acţioneze sau
să acuze fără voia sa.
96. Iudex est lex loquens – Judecătorul este legea vorbitoare.
97. Iuris praecepta sunt haec: honeste vivĕre, alterum non laedere, suum cuique
tribuere (Ulpianus) – Preceptele legii sunt: să trăiești onest, să nu lezezi pe celălalt,
fiecăruia să atribuie ce-i al său.
98. Ius est ars boni et aequi (Horatius) - Justiția este arta binelui și a echitații.
226
99. Ius non patitur ut idem bis solvātur – Legea nu permite să se plătească pentru ceva de
două ori.
100. Iustitia nescit patrem, nec matrem – Justiţia nu cunoaşte nici tată nici mamă.
101. Iustitia nihil expetit praemii (Cicero) - Dreptatea nu aşteaptă răsplată.
102. Iustitia regnōrum fundamentum – Justiţia este fundamentul domniilor.
103. Iustitia virtutum coronata gloria est (Cicero) – Justiţia este gloria încoronată a
virtuţilor.
104. Iustitia, Pietas, Fides – Dreptate, pioşenie, credinţă. (Deviza pentru Surinam)
105. Leges virtūtis haec sunt: imperāre, vetāre, permittĕre, punīre (Modestinus) – Virtuțile
legii sunt acestea: să poruncească, să oprească, să permită, să pedepsească.
106. Lex (homines) recte facěre iubet, vetat delinquĕre – Legea porunceşte (ca oamenii) să
procedeze corect, îi opreşte să comită delicte.
107. Lex plus laudātur quando ratione probātur – O lege este mai apreciată atunci când
este justificată prin raţiune.
108. Liberum veto – Liberul „mă opun”.
109. Lingua Latina est Europae sermo patrius – Limba Latină este limba maternă a
Europei.
110. Lingua invincibĭle testimonium est – Limba este o mărturie de neînvins.
111. Lingua Latina est fundamentum linguae nostrae et iurisprudentiae – Limba Latină
este fundamentul limbii noastre şi al jurisprudenţei.
112. Longum est iter per praecepta, breve et efficax per exempla – Lung este drumul prin
reguli, scurt şi eficient - prin exemple.
113. Mala herba cito crescit – Iarba rea creşte repede.
114. Manus manum lavat – O mână spală pe alta.
115. Maxima putāntur onera pauperitam et senectutem (Cicero, De senectutem) – Cele
mai mari poveri sunt socotite sărăcia şi bătrâneţea.
116. Melior est canis vivus leōne mortuo – Mai bun este un câine viu decât un leu mort.
117. Meliōres, prudentiōres, constantiōres nos tempus facit – Timpul ne face mai buni, mai
prudenţi, mai calmi.
118. Mille viae ducunt homines per saecula Romam – O mie de drumuri duc de veacuri
oamenii spre Roma.
119. Mos legem regit – Obiceiul conduce legea.
120. Multum, non multa – Mult, nu multe.
121. Nemo debet bis punīri pro uno delicto – Nimeni nu trebuie să fie pedepsit de două ori
pentru acelaşi delict.
227
122. Nemo debet esse iudex in propria causa – Nimeni nu trebuie să fie judecător în propriul
proces.
123. Nemo iudex in propria causa – Nimeni nu e judecător în propria cauză.
124. Nemo nocens sibi ipsi poenas abrogat (Seneca) – Nici un vinovat nu-şi poate anula
pedeapsa.
125. Nihil est dulcius veritātis luce – Nimic nu este mai dulce decât lumina adevărului.
126. Nihil sine Deo! – Nimic fără Dumnezeu! (Deviza Casei regale de România.)
127. Noli tangěre (turbare) circŭlos meos! (Arhimede) - Nu-mi atinge (şterge) cercurile!
128. Nomen est omen – Numele este semnificaţia sa divină.
129. Non est satis unius opinio – Nu este suficientă părerea unui singur om.
130. Non rex est lex, sed lex est rex – Nu regele este legea, dar legea este regele.
131. Non scholae, sed vitae discĭmus (Seneca) – Nu pentru şcoală, ci pentru viaţă învăţăm.
132. Nosce te ipsum! – Cunoaşte-te pe tine însuţi.
133. Novus rex, nova lex – Un nou rege (înseamnă) o nouă lege.
134. Nulla dies sine linea – Nici o zi fără linie.
135. Nulla fides fronti – Nu e nicio încredere în exterior.
136. Nulla poena sine lege – Nici o pedeapsă fără lege.
137. Numerāntur sententiae, non ponderāntur – Părerile (voturile) nu se numără, dar se
cântăresc.
138. Nunquam errat qui nihil facit – Nu greșește niciodată cel ce nu face nimic.
139. Oeconomia sine litteris mortua est – Economia fără ştiinţă este moartă. (Deviza
Academiei de Studii Economice a Moldovei.)
140. Omnia mea mecum porto (Bias) – Tot ce e al meu port cu mine.
141. Optima est legum interpres consuetudo (Paulus) – Cel mai bun tălmăcitor (interpret) al
legilor este obiceiul.
142. Optĭmus testis est confitens reus – Cel mai bun martor este acuzatul care mărturiseşte.
143. Otium post negotium – După muncă, odihnă.
144. Pauperitas non est vitium – Sărăcia nu este un viciu.
145. Peccāre licet nemini – Nimănui nu-i este permis să greşească.
146. Pecunia impetrat omnia – Banul poate totul.
147. Pecunia non olet (Vespasianus) – Banul nu miroase.
148. Pecuniae imperāre oportet, non servīre – Banului trebuie să-i porunceşti, dar nu să-i
slujeşti.
149. Per aspera ad astra – Prin greutăţi spre stele.
150. Periculum est in mora – Pericolul este în întârziere.
228
151. Plenus venter non studet libenter – O burtă încărcată nu studiază cu plăcere.
152. Plus ultra – Mult mai departe. (Deviza Spaniei)
153. Post cenam non stare, sed mille passus meare – Să nu stai după cină, ci să mergi pe jos
o milă.
154. Post Tenebras Lux - După întuneric, urmează lumina. (Deviza
cantonului Geneva din Elveția).
155. Prior tempǒre potior iure – E mai puternic cel care e primul.
156. Pro Fide et Patria! – Pentru credinţă şi Patrie! Deviza familiei savantului Bogdan
Petriceicu Hașdeu.
157. Pro rege saepe, pro patria semper! – Pentru rege - adesea, pentru patrie - întotdeauna!
Deviza favorită a lui Colbert (1618-1668), ministrul finanţelor în timpul lui Ludovic al
XIV-lea (1638-1715)
158. Promissum cadit in debitum – Promisiunea devine datorie.
159. Punītur ut ne peccetur – Este pedepsit ca să nu mai greşească.
160. Qui accusāre volunt, probationes habēre debent – Cei care vor să acuze, trebuie să
aibă dovezi.
161. Qui scribit, bis legit – Cine scrie, citește de două ori.
162. Quod munus reipublicae offerre maius meliusque possum, quam si docemus atque
erudimus iuventutem (Cicero) – Ce serviciu mai important și mai valoros putem aduce
statului decât să instruim și să formăm tineretul.
163. Quot linguas calles, tot homines vales - Câte limbi știi, de atâtea ori ești om (valorezi
cât tot atâția oameni).
164. Radix doctrīnae amara est, fructus vero dulcis – Rădăcina învăţăturii este amară, dar
fructul – dulce.
165. Repetitio mater studiōrum est - Repetiția este mama învățăturii.
166. Res ipsa loquitur (Cicero) – Lucrul vorbeşte de la sine.
167. Res iudicata pro veritate accipitur – Lucrul judecat este acceptat să fie socotit ca
adevăr.
168. Res nullius cedit primo occupanti – Lucrul nimănui aparţine celui ce îl găseşte primul.
169. Res, non verba! – Fapte, nu vorbe!
170. Roma non fuit una die condita – Roma nu a fost întemeiată într-o singură zi.
171. Salus in virtute decus! - Salvarea e în virtute! (Deviza liceului Teoretic “Gheorghe
Asachi” din mun. Chişinău.)
172. Sapientis anǐmus semper vacāt vitio – O minte (un suflet) înţelept/ă este scutit/ă
întotdeauna de viciu.
229
173. Scientia potentia est – Știinţa înseamnă putere.
174. Scire leges non est verba legum tenēre, sed vim et potestātem (Celsus) – A cunoaşte
legile nu înseamnă a reţine cuvintele legilor, ci importanţa şi puterea lor.
175. Si duo faciunt idem, non est idem – Chiar dacă doi fac acelaşi lucru, nu-l fac în acelaşi
fel.
176. Si quid fecisti, nega! – Dacă ai făcut ceva (rău), neagă! Sfatul avocatului către clientul
său.
177. Si tacuisses, philosophus mansisses (Boetius) — Dacă tăceai, filosof rămâneai.
178. Sibi primum auxilium eripěre est leges tollěre – A înlătura legile înseamnă a te lipsi de
ajutor.
179. Sic transit gloria mundi (Patricius) - Așa trece gloria lumii.
180. Sine iustitia, nulla libertas – Fără justiţie nu există libertate.
181. Sublata causa, tolitur effectus – După ce a fost înlăturată cauza, efectul dispare.
182. Tempora muntāntur et nos mutāmur in illis – Timpurile se schimbă şi noi ne
schimbam împreună cu ele.
183. Tempus vulnera sanat – Timpul vindeca rănile.
184. Timeo Danaos et dona ferentis – Mă tem de Danai chiar și când aduc daruri.
185. Tres faciunt collegium (Marcellus) — Trei (membri) sunt necesari pentru a forma o
uniune (asociație).
186. Tria (mala) vitanda: odium, invidia, contemptus. (Seneca) – Trei rele trebuie evitate:
ura, invidia, dispreţul.
187. Tunica propior pallio est (Plautus) – Cămaşa este mai aproape de corp decât haina.
188. Ubi bene, ibi patria (Cicero) — Unde-i bine, acolo este patria.
189. Ubi concordia, ibi victoria – Unde este înţelegere, acolo este şi victorie.
190. Ubi nocens absolvitur, iudex damnatur – Unde vinovatul (dăunătorul) este absolvit,
este acuzat judecătorul.
191. Ubi opes, ibi amici – Cine are bani, are prieteni.
192. Ultima ratio regis! – Ultimul argument al regelui. Maxima favorită a cardinalului
francez Richelieu (1585-1642). Din ordinul regelui Ludovic al XVI-lea, expresia a fost
gravată pe toate tunurile armatei franceze, sugerând că atunci când toate mijloacele
politice, diplomatice, economice au fost epuizate, singurul care mai rămâne sunt armele.
193. Unum castigabis, centum emendabis – Dacă reprimi o greşeală, corectezi o sută.
194. Unus pro omnĭbus, omnes pro uno - Unul pentru toți, toți pentru unul. (Este deviza
tradițională a Elveției)
195. Unus testis, nullus testis – Un martor nu e martor.
230
196. Veni, vidi, vici – Am venit, am văzut, am învins.
197. Verba volant, scripta manent — Vorbele zboară, scrisul rămâne.
198. Verum plus uno esse non potest – Adevărul nu poate fi mai mult decât unul.
199. Vestis non facit virum – Nu haina îl face pe om.
200. Vis magna est conscientiae – Este mare puterea conştiinţei morale.
201. Vivĕre est cogitāre – A trăi înseamnă a cugeta.
202. Vivĕre est milittāre – A trăi înseamnă a lupta.
203. Vox popŏli – vox Dei - Vocea poporului este vocea lui Dumnezeu.

231
GLOSSARIUM

a.Ch.n. – ante Christum natum – înaintea lui adversarius, -ĭi s.m. – adversar, rival, inamic,
Hristos partea adversă
abecedarium, -ĭi s.n. – alfabet, abecedar advocatus, -i s.m. – avocat
abolitio, -ōnis s.f. – distrugere, desfiinţare, aedēs,-is s.f. – casă; palat; cameră
abolire, iertare aedificatus,-a,-um (<aedifico,-āre) – construit,
abrogatĭo, -ōnis s.f. – suprimare, abrogare înălţat
absolvo, -ĕre, - olvi, -olūtum – a achita, a aedificium,-ii s.n. – edificiu, clădire
absolvi ; a rezolva o problemă, a trata un subiect aedilis,-is s.m. – edil, magistrat responsabil de
abūsus, -ūs s.m. – abuz îngrijirea oraşului etc.
academia, -ae s.f. – academie aequo,-āre,-āvi,-ātum – a egala; a compara
academicus,-a,-um adj. – academic, care aequum, -i s.n. – dreptate, echitate
aparţine şcolii academice aequus,-a,-um adj. – egal, corect
accentus, -ūs s.m. – accent;sunet, ton aerarium,-ii s.n. – tezaur public
accipio,-ěre,-ēpi,-eptum – a lua, a primi, a aetas, aetatis s.f. – epocă; vârstă; generaţie;
accepta anotimp; vară, etapă
accuso,-āre,-āvi,-ātum – a acuza, a învinui, a fi ager, agri – câmp, ogor
acuzator (jur.) a acţiona ; a da în judecată ago, -ĕre, egi, actum – a face a acţiona, a
actio,-ōnis s.f. – fapt, acţiune, lucrare; afacere; îndeplini o funcţie, a exercita, a administra
(jur.) urmărire în justiţie, procedură, proces agricola, -ae s.m. – agricultor
actor,-ōris m. – reclamant agricultura, -ae – agricultură
ad praep. cum acc. – la, către, spre; la, de;lângă, aio, ais, ait vb. defect – a spune, a afirma, a
la, în partea susţine; ain sau aisne? – adevărat?
addīco, -cĕre, -xi, -ctum – a vorbi în favoarea alia adv. – prin/ în altă parte
cuiva, a aproba, a încuviinţa; a da pe datornic ǎlĭbī – în altă parte, în altă împrejurare
drept sclav creditorului; a adjudeca (la o alienus,-a,-um adj. - străin
licitaţie); a jurui aliquando adv. – cândva, odinioară, altădată
addo,-ěre,-ĭti,-ĭtum – a pune, a adăuga alius, alia, aliud adj. pron. – altul, alta, de altă
adhibitus,-a,-um (< adhibeo,-ēre,-ui,-itum – a natură; celălalt; restul
întrebuinţa, a folosi/a alătura, a adăuga) – alphabetum, -i s.n. - alfabet
utilizat,-ă altum,-i s.n. – înălţime; adâncime
adhuc adv. – până acum altus, -a, -um adj.– înalt, mândru, măreţ
adiungo, -gĕre, -xi, - ctum – a uni, a reuni amanuensis, - is s.m. – secretar, scrib
adiŭvo, -iŭvāre, - iūvi, -iūtum – a ajuta, a ambo,-ae, -o – amândoi, ambele
susţine amicitia, -ae s.f. – prietenie
adoptio, -ōnis s.f. – adopţie amicus, -i s.m. – prieten, amic
adoro, -āre, -vi, -tum – a ruga, a cere prin amo, -āre, -vi, -tum – a iubi, a –i plăcea, a fi
rugăminţi, a venera, a admira prieten; urmat de infinitiv a se complăcea, a
adsum, adesse, adfui – a fi de faţă, a asista; a obişnui să...; a fi mulţumit, a fi recunoscător
sosi, a veni; a fi alături, a apăra, a fi atent, a amoenus, -a, -um adj.– plăcut, fermecător,
asculta încântător; drag, îndrăgit
adultĕrĭum, -ĭi s.n. – adulter; falsificare amplus,-a,-um adj. – amplu, larg; vestit,
însemnat

232
angulus,-i s.m. – unghi, colţ argumentum, - i s.n. – argument, dovadă;
angusticlāvius, -ĭi s.m. – cel care face din indiciu; reprezentare, imagine; motiv; rezumat
ordinul ecvestru arma, -ōrum s.n. pl. - arme, oşti
angustus, -a, -um adj.– strâmt, îngust, dificil; ars, artis s.f. – artă, talent, îndemânare; operă,
sărac, nenorocit lucrare; meserie, profesie; vicleşug, şiretenie
anĭmus,-i s.m. – suflet, gând, judecată, minte; articulus , -i s.m. – articulaţie; cuvânt, articol;
intenţie; curaj, îndrăzneală; violenţă perioadă, epocă; punct, moment, împrejurare,
annona,-ae s.f. – recolta unui an, provizii, ocazie
alimente; prețul alimentelor artificium, -ii s.n. – profesiune, meşteşug
annotātiō, -ōnis s.f. – notă, observaţie, arx, arcis s.f. – înălţime, cetățuie
însemnare; etimologie assentio,-īre,-sensi,-sensum – a aproba, a cădea
annus, -i s.m. – an de acord
antiquitas, -tātis s.f. – antichitate, timpuri Atheniensis,-e adj. – atenian
trecute athleta, -ae s.m. – atlet, sportiv
antiquus, - a, -um adj. – antic, vechi atque conj. - şi
apicultura, -ae s.f. – apicultura auctor,-ōris s.m. – autor, scriitor; conducător
appellatĭo, -ōnis s.f. – nume, denumire, titlu; auctōrĭtas, -ātis s.f. – părere, îndemn; voinţă,
pronunţare; apel hotărâre; consolare, mărturie, încuviinţare;
appello, -āre, -vi, -tum – a (se) numi, a (se) exemplu, etalon; putere, autoritate; drept de
chema proprietate, garanţie, cumpărare garantată de
approbo, -āre, -vi, -tum – a aproba, a admite; a vânzător „Autoritatea spirituală”
dovedi audio, -īre, -ivi, itum – a auzi, a asculta, a
apud praep. cum acc.– la, în faţa audia; a judeca; a se supune, a se conforma
aqua, -ae s.f. – apă; mare, lac; ploaie, inundaţie augustus, -a, -um (mensis)- de august, (luna)
ara, -ae s.f. – altar lui august
arbĭtět, - tri s.m. –martor, spion; judecător, aurěus, -a, -um - de aur, auriu; care e
arbitru, expert; caracteristic pentru epoca de aur a omenirii;
arbor, - ŏris s.f. – arbore; lemn; corabie, catarg; minunat, fermecător, ireproşabil, perfect
suliţă, săgeată aurum, -i s. n. – aur; avere
archaicus, - a, -um adj.– arhaic ausculto, -āre, -vi, -tum – a asculta, a se supune
argentěus, -a, -um adj. - de argint, argintat, autem conj. – însă
argintiu autumnitas,-ātis s.f. – toamnă
argentum , -i s.n. – argint, argintărie,bani, avaritia,-ae s.f. – avariţie
monedă, avere

barba, ae s.f. – barbă privilegiu,drept de a numi într-o funţie


barbarus,-a,-um adj. – barbar, crud, nemilos administrativă; retribuţie bănească, plată.
beatus,-a,-um adj. – fericit,-ă benevolentia, -ae s.f. – bunăvoinţă, devotament
bellē adv. – bine, frumos, elegant benevolus, -a, -um adj. – binevoitor, devotat
bellicosus, -a, -um – războinic, belicos faţă de cineva; benevol
bellicus,-a,-um adj. – de război/ războinic bisextilius,-a,-um adj. – bisect,-ă
bellum, -i s.n. – război, luptă, bătălie bona, -ōrum s. n. pl. – avantaje, foloase;
beneficiarĭus, -a, -um adj. – care rezultă dintr-o plăceri, fericire; binefacere; avere
donaţie, care a fost dăruit bonitas, -ātis s.f. – bunătate, generozitate,
beneficium, -ĭi s.n. – binefacere, faptă bună, bunăvoinţă, cinste, virtute
favoare; drept acordat ca favoare, ca răsplată bonum, -i s.n. – bine; interes, folos
233
bonus, -a, -um adj. – bun, potrivit; mare; util, brevis, -e adj. – scurt (ca întindere în spaţiu şi ca
avantajos; virtuos, curajos; nobil; frumos durată); concis, succint, precis

cadaver, -ĕris s. n. – cadavru, (fig.) ruină censor, - ōris s. m. – cenzor


calcŭlus, -i s.m. - pietricică; socoteală, calcul; censura, -ae s. f. – funcţia de cenzor; judecare,
vot apreciere, critică, cenzură
calidus, -a, -um adj. – cald; înflăcărat, iute, census, -us s. m. –recensământ al populaţiei şi
prompt; îndrăzneţ al averilor; cesum agere a face un recensământ;
calleo, -ēre, -ui – a şti (foarte bine din registru al cenzorilor; avere
experienţă) centum numer. – o suta
calumniatŏr, - ōris s. m. – calomniator centumvir, -ĭri s. m. – centumvir (membru al
candidus, -a, -um – foarte alb, strălucitor; unui colegiu de o sută de judecători)
frumos, senin; limpede, curat; favorabil, fericit; centuria, -ae s. f. – centurie
candida sententia – sentinţă de achitare (cu bile centuriatus, -a, -um – part. perf. < v. centurio,
albe) -āre (= a recruta /a împărţi în centurii) /
cannabis, -is s. f. – cânepă organizat pe centurii
capital,-ālis s.n. – crimă capitală cera, -ae s. f. – ceară; tabletă unsă cu ceară
capitālis, -e adj. – care atrage moartea, mortal, cerarium, -ii s. m. – impozit pentru ceară
capital; înverşunat, neîndurător, de moarte; fatal ceratus, -a, -um adj. – acoperit, uns cu ceară
captivus, -a, -um adj. – captiv, prins, cucerit, certe adv. – negreşit, desigur; în siguranţă; cel
încătuşat puţin, măcar
caput, -ĭtis s.n. – cap; vârf, capăt; persoană, certo adv. – desigur, fără îndoială; irevocabil
persoană juridică; conducător, autor, cap; certus, -a, -um adj. – hotărât, stabilit; cinstit;
capitol, paragraf ; capitală; început, origine, convins, sigur; sigur, evident, sincer; curajos,
izvor; caput mundi capitală; capul lumii hotărât
carcer, -ĕris s. m. – închisoare; deţinuţi; ticălos cessio, -ōnis s.f. – cedare, cesiune
careo,-ēre,-ui,-itum – a (fi) lipsit (de ceva) cetero adv. – de altfel
carus, -a, -um – costisitor, scump; drag, iubit; ceterus,-a,-um adj. – care rămâne, celălalt
(s. m. la pl.) cei dragi, apropiaţi circiter adv. – aproximativ
castra, -ōrum s.n. pl. – tabără, cazarmă circus, -i s. m. – cerc; circ
casus, -us s. m. – cădere; prilej, întâmplare; cito adv. – repede, în grabă; uşor
nenorocire, boală, moarte; (gram.) caz cito, -āre, -vi, -um – a cita, a acuza; a convoca,
catella, -ae s.f. – căţeluşă a chema; a mişca cu putere, a clătina; a
catena, -ae s.f. – lanţ, şir; (fig) frâu, baiere menţiona, a proclama, a numi
causa, -ae s.f. – proces, cauză, pricină; causae civicus,-a,-um adj. – civic, civil, de cetăţean
privatae – proces privat civīlis,-e adj. – civic, cetăţenesc; civil,
cautio, -ōnis s.f. – precauţie, prudenţă; garanţie, convenţional; politicos, binevoitor; modest,
angajament verbal, promisiune simplu; calm, moderat
caveo, -ēre – a garanta; a stabili, a prescrie;a se civis, civis s.m. – cetăţean
păzi, a evita cīvĭtās, - ātis s.f – stat; oraş; drept de cetăţenie;
cedo, - ěre, cessi, cessum – a merge, a înainta; a Civitates Foederatae Americae Septentrionalis
se retrage, a se depărta; a trece; a ceda, a face – SUA
loc; a izbuti clamo, -āre, -vi, -um – a striga; a chema, a
censio, -ōnis s.m. – evaluare, numărare, invoca; a susţine cu tărie, a proclama, a numi
recensământ; control; pedeapsă, amendă; părere, clarus, -a, -um adj.– strălucitor, luminos; clar,
hotărâre, sentinţă sonor; celebru, ilustru
234
classicus, -a, - um adj.- care face parte din communis, -e adj. – comun, care aparţine mai
prima clasă de cetăţeni, de prim rang; clasic, -ă; multor personae (tuturor)/ public
format din marinari compendium, -ĭi s.n. – câştig, profit, economie
classis, -is s.f. – clasă, categorie de cetăţeni; compīlātĭo, - ōnis s.f. – compilaţie
mulţime, grup, contingent, clasă de elevi; armată complaceo, -cēre, -cui – a plăcea mai multor
clavis, -is s.f. – cheie persoane, a plăcea mult
clementia, -ae s.f. – calm, moderaţie; blândeţe, compono, -ōnĕre – a pune la un loc, a uni, a
iertare, clemenţă strânge; a construi, a compune
cliens, -tis s.m. – client, protejat al unui compositus, -a, -um – (part. perf. < v.
proprietar; (mai ales la pl.) clientelă compono, componĕre ) – compus, alcătuit,
codex, - ĭcis s.m. –tăbliţă de scris, registru, carte; pregătit
cod, codice; Codex Iustinianus – Codul lui concessio, -ōnis s.f. – concesiune, cedare;
Iustinian renunţare, concesie
codicillus,-i s.m. – tăbliță de scris, scriere, concilium, -ĭi s.n. – unire, îmbinare; întrunire,
codicil adunare, consiliu
cŏemptio, - ōnis s.f – cumpărare (în comun); concludentus, -a, -um adj. – concludent,
una din formele de căsătorie la romani elegant
coemptor, -ōris s. m. – cumpărător condemno, -āre, -vi, -um – a condamna, a
coepi, coepissi – a începe; a întreprinde, a învinui, a acuza
încerca ceva condicio, -ōnis s.f. – condiţie
coeptus, -a, um – ( part.perf. < v. coepi, -isse ) confestim adv. – imediat
– început, -ă conficĭo, -ĭcĕre, -ēci, -ectum – a face, a fabrica,
cogito, -āre, -vi, -um – a cugeta, a gândi, a a produce; a cauza, a mijloci; a termina; a-şi
medita; a intenţiona cumpăra
cognitus, -a, -um – ( part.perf. < v. cognosco, confirmo,-āre,-āvi,-ātum – a confirma; a
- oscĕre) – cunoscut, faimos, vestit încuraja, a convinge
cognosco, - oscĕre, -ōvi, -ĭtum – a cunoaşte, a coniuratio, -ōnis s.f. – conspiraţie, complot,
afla; a identifica; a ancheta, a judeca alianţă
collectĭo, -ōnis s.f. – adunare, colectare, conscribo, -bĕre, -psi, -ptum – a scrie, a
colecţie redacta; a recruta
collega, -ae s.m. – coleg; prieten, tovarăş consensus, - us s.m. – înţelegere, acord,
collegium, -ĭi s. n. –colegiu, asociaţie; colegia unanimitate; complot, legătură, unire
togatorum – colegiile togaţilor (avocaţilor) consessus, -us s.m. – întrunire, adunare la
colligo, -ĭgĕre, -ēgi, -ectum – a aduna, a culege; tribunal sau spectacol
a reţine, a opri; a atrage, a căpăta, a cauza considero, -āre, -vi, -um – a observa, a
colloco, -are - a pune, a aşeza, a culca; a pune examina, a cerceta, a considera
în ordine; a stabili consilium, -ii s.n. – deliberare, dezbatere; plan,
colo, cŏlĕre, cŏlui, cultum – a cultiva; a locui; a proiect; minte, inteligenţă, înţelepciune; sfat
apractica; a cinsti (pe zei) consiliu; viclenie
colossus,-i s.m. – colos, statuie uriaşă constituo,-ěre,-ui,-ūtum – a constitui, a
comitas, -ātis s.f. – blândeţe, bunătate, întemeia, a stabili
amabilitate; dărnicie, risipă constitūtio, - ōnis s. f. – întocmire, structură,
comitia, -ōrum s.n. pl. – comiţii; candidatură caracter, condiţie; lege, decret, statut, instituţie
commercium, -ĭi s. n. – comerţ, negoţ; drept de constituţie
a face comerţ; marfă; piaţă, târg consto, -āre, -ĭti, -atum – a se opri, a sta; a se
commodum, -i s.n. – comoditate, condiții bune menţine, a stărui; a consta, a fi alcătuit a exista;
commodo rei publicae pentru binele statului; (impers.) a fi sigur, e evident
folos, interes, profit; lucru împrumutat construo,-ěre,-struxi,-structum – a construi, a
înălţa

235
consŭl, -ŭlis s.m. – consul; proconsul crux, crucis s.f. – cruce; suferinţă, nenorocire
consultum, -i s.n. – hotărâre, decret culpa, -ae s.f. – greşeală, delict, păcat; vină,
consumo,-ěre,-sumpsi,-sumpsum – a nimici, a învinuire; rău, cusur, boală; vinovat
distruge cum conj. – când, îndată ce; mai ales, tocmai
consuo, -ŭĕre, -ui, -utum – a coase la un loc, a când; fiindcă, deși
aşeza, a pune unul lângă altul cum praep.cum abl. – cu, împreună cu
contĭnŭō adv. – mereu curatela, -ae s.f. – grijă, îngrijire cultivare
contumācia, -ae s.f. – trufie, orgoliu; curia, -ae s.f. – curie; senat; dies curiae –
încăpăţânare, perseverenţă; nesupunere sărbătoare, zi festivă
copia, -ae s.f. – bogăţie, avere; mulţime, curiosus, -a, -um – curios, indiscret; minuţios,
cantitate, abundenţă; alimente, provizii; exact
posibilitate, permisiune; zeiţa belşugului curis, curis s.f. – suliţă
coram adv. – în faţa, înainte curo,-āre,-āvi,-ātum – a avea grijă, a se ocupa;
corōna, -ae s. f. – coroană; cerc a conduce, a comanda
corpus, -ŏris s. n. – cod, corp; persoană; Corpus curriculis, - e adj. – de cursă
Iuris Civilis codul de drept civil cursus,-us s.m. – fugă; călătorie, drum; înşirare,
corruptio, - ōnis s.f. – stricăciune, alterare, şir; curs, durată; carieră
seducţie curulis,-e adj. – de car; curul; curulis aedilitas
cŏtīdĭe adv. (v. quŏtīdĭē) – în fiecare zi, zilnic edilitatea curulă (funcţia edililor care aveau
cras adv. - mâine dreptul să ocupe un scaun curul)
credo, credĕre, credĭdi, creditum – a da cu custodia, - ae s.f. – pază, gardă, respectare; post
împrumut; a da a încredinţa; a se încrede, a se militar, santinelă; închisoare; deţinut, prizonier
bizui; a crede, a socoti custodĭo,-īre,-īvi,-ītum – a păstra, a respecta
crīmen, -ĭnis s.n. – acuzaţie; motiv, pretext; cynĭce adv. – cu cinism
cauză, izvor; delict, greşeală, crimă

dacoromanus, -a, -um /dacoromanicus, -a, - decerno, -ernĕre, -revi, -retum – a hotărî, a
um adj. - dacoroman decide; a judeca, a da un decret, a stabili; a se
Dacus, -i s. m. – dac lupta
damnatio, -ōnis s. f. – condamnare decessus, -us s. m. – plecare, ieşire din funcţie;
damnatus,-i m. – condamnat moarte; descreștere, reflux
damno, -āre, -vi, -tum – a condamna, a critica; decido, -dĕre, -di, sum – a tăia; a cădea la
a interzice, a refuza, a dispreţui învoială, a rândui, a decide; a exprima
damnum, -i s.n. – pagubă, daună, rău; amendă, decīsĭo, -ōnis s.f. – scădere, micşorare;
pedeapsă; la pl. risipă, ruină împăcare, tranzacţie
de praep.cum abl. – de, din, de la; în, pe, sub, de declaro, -āre, -vi, -tum – a arăta, a face
la; după; despre; din cauza... cunoscut, a demonstra, a explica; a numi, a
dea, -ae s.f.– zeiţă proclama
debeo, -ēre, -ŭi, -ĭtum – a trebui; a fi obligat, a declinātio, -ōnis s.f. – întoarcere; aversiune,
fi dator; a datora repulsie; digresiune; declinare
debitium, -i s.n. – datorie decrētum, -i s.n. – decret, hotărîre,sentinţă;
decemvir, -i s. m. – decemvir; judecător; pedeapsă ; doctrină, principiu, sistem
membru al unei comisii compuse din zece deculpatus, -a, -um adj. – condamnabil, care
persoane trebuie evitat

236
dedisco, -scĕre, -dici – a se dezvăţa, a uita ceva deposco, deposcĕre, depŏposci – a cere cu
învăţat, a nu mai şti insistenţă, a revendica, a cere o pedeapsă
deductio, -ōnis s. f. – scoatere, reducere, depravatio, -ōnis s.f. – corupţie, alterare,
deposedare; îndrumare; diminuare; respingerea înrăutăţire
argumentelor adversarului derelictus, -a, -um part.perf. < v. derelinquo –
defectus,-us s.m. – lipsă, trădare, demisie uitat, -ă; părăsit,-ă
defendo, -ĕre, -di, -sum – a îndepărta, a derelinquo, -inquĕre, -īqui, -ictum – a părăsi, a
respinge; a apăra, a feri, a proteja; a susţine, a lăsa, a uita
afirma derogatio, -ōnis s.f. – abatere (de la o lege)
defensio, -ōnis s.f. – respingere, replică; apărare, derogo, -āre, -vi, -tum – a se abate de la o lege;
justificare, discurs de apărare a nu ţine seama, a aduce prejudiciu
definĭo, -īre, -vi, -ītum – a defini, a descrie; a describo, -bĕre, -psi, -ptum – a copia, a desena;
stabili, a fixa; a termina (un discurs) a descrie, a povesti; a delimita, a împărţi, a
defīxus part.perf. v. defigo,-ĕre,-xi,-xum – a clasa; a fixa, a impune (un tribut), a atribui, a da;
înfige; a fixa; a înțepeni; a declara describĕre iura a delimita drepturile
defraudo, -āre, -vi, -tum – a frustra, a lipsi de descriptĭo, -ōnis s.f. – descriere, organizare
ceva, a lua ceva în mod necinstit de la cineva desidero,-āre,-āvi,-ātum – a dori; a cere, a
deiectio,-ōnis s. f. – expropriere pretinde
deinde adv. – apoi, după aceea designatĭo, -ōnis s.f. – desemnare, numire,
delatio, -ōnis s.f. – acuzare, denunţ, delaţiune alegere
delator, -ōris s.m. – delator, acuzator designo, -āre, -vi, -tum – a indica, a arăta, a
delegátio, -ōnis s.f. – substituire, înlocuire, denumi
delegare desum, dĕesse, defui – a lipsi; a pregeta, a
deleo,-ēre,-ēvi,-ētum – a şterge, a distruge refuza, a nu se preocupa
deliberátio, -ōnis s.f. – consultare, deliberare, detrimentum, -i s.n. – pagubă, daună,
chibzuire; hotărîre; discurs deliberativ prejudiciu; înfrângere
delictum, -i s.n. – delict, greşeală deus, dei s.m. – zeu, divinitate; persoană
delinquo, -quĕre, -liqui, -lictum – a greşi, a respectată, puternică fericită ca un zeu
comite o greşeală dico,-ĕre, -xi, -ctum – a spune, a zice; a prezice,
deminutio, -ōnis s. f. – micşorare, reducere, a preveni; a afirma, a declara; a numi, a alege
pierdere; înjosire; drept de înstrăinare dictus, -a, -um (part. perf. < dico, -ĕre, -xi, -
demissio, -ōnis s.f. – coborâre, descurajare ctum) – spus, zis, numit
demonstro, -āre, -vi, -tum – a arăta, a indica, a dies, -diēi s.m. şi f. – zi
dovedi, a demonstra; a descrie, a vorbi; a differentia,-ae f. - diferenţă
gesticula digestus, -us s.m. – distribuire, administrare (a
dēmŭm adv. – tocmai, mai ales; desigur; abia, în unor fonduri)
sfârşit dignitas, -ātis s.f. – demnitate, nobleţe;
denique adv. – apoi; până la urmă, în sfârșit apreciere, consideraţie, stimă; merit; titlu, rang
denotātus, -us s. m. – mustrare, reproş dilatio,-ōnis s.f. – amânare, răstimp
denuntiātio, -ōnis s. f. – anunţare, avertisment, diligenter adv. – cu grijă, exact
prevestire, declarare; ameninţare diligentia, -ae s.f. – discernământ; chibzuială;
denuntio, -āre, -vi, -tum – a anunţa, a avertiza, respectare; grijă, silinţă, zel
a prevesti, a declara; a ameninţa; a cita dilǐgo,-ěre,-exi,-ectum – a aproba
dependo, -dĕre, -di, -sum – a plăti, a-şi ispăşi diphthongus, -i s.m. – diftong
crima diploma, -ātis s.n. pl. – diplomă, permis pentru
depono, -onĕre, -osui, -osĭtum – a pune jos, a cei care călătoreau pe cheltuiala statului
aşeza, a depune; a pune în siguranţă, a da în diripio,-ipĕre,-ipui,-eptum – a prăda, a jefui
păstrare (bani) a pune în gaj disciplina, -ae s.f. – învăţământ, instruire,
educaţie; ştiinţă, obiect de studiu, disciplină

237
discipula, -ae s.f. – elevă, discipolă dolor, -ōris s.m. – durere, suferinţă
discipulus, -i s.m. – elev, discipol dolus, -i s.m. – viclenie; fraudă, înşelăciune;
disco, discĕre, dĭdĭci, discĭtum – a învăţa, a şti; neglijenţă; cursă
a studia, a cerceta domicilium,-ii s.n. – domiciliu, locuinţă, loc
discordia, -ae – discordie, neînţelegere, luptă domina, -ae s.f. – stăpână, stăpâna casei
dispono,-ěre,-sui,-situm –a împărţi; a aranja dominus, -i s.m – stăpân, proprietar; cuvânt
dissolvo, -olvĕre, -olvi, -olūtum – a desface, a politicos de adresare către un bărbat
dizolva, a topi; a aboli, a distruge; a achita domus, -i (-us) s.f. – casă; locuinţă (domi=
distinctio, -ōnis s.f. – deosebire, diferenţiere; acasă); familie; patrie
împărţire donum, -i s.n. – dar, cadou
diversus,-a,-um – diferit; diversis gentibus dubium, -ĭi s.n. – îndoială; şovăială, ezitare;
în/prin diferite popoare primejdie
dives,-ĭtis adj. – bogat, roditor duco, -cěre, -xi, -ctum – a duce, a purta, a
divitiae,-ārum s.f. – bogăție, avere, belșug conduce; a lua în căsătorie; a ademeni; a
do, -āre, dedi, datum – a da; a pricinui, a da comanda, a fi în frunte; a construi; a trage, a
naştere, a produce; a permite; a încredinţa; a scoate; a considera; a socoti
întoarce; a face; a considera dum conj. – cât timp; în timp ce, pe când
doceo, -ēre, -ui, -tum – a învăţa pe alţii duro,-āre,-āvi,-ātum – a (se) întări; a suporta
(docendum pentru învăţare), a informa, a durus , -a, -um adj. – dur, tare, aspru / rezistent,
demonstra tenace, neobosit; sever, sălbatic, războinic; greu
docte adv. – în mod înţelept de suportat
doctor, -ōris s.m. – profesor dux, ducis s.m – conducător; şef, comandant
doctrina, -ae s.f. – învăţătură, instruire, militar
educaţie, cultură; doctrină, ştiinţă, teorie
doctus, -a, -um – ( part.perf. < v. doceo, -ēre);
adj. abil, şiret; înţelept, doct, savant

e sau ex prep. cu abl. – din, de la, de pe ēlŏgĭum, -ĭi s.n. – epitaf ; dorinţă exprimată
ecclesiasticus, -a, -um – ecleziastic printr-un testament; notă, notare; maximă,
edico, -cěre, -xi, -ctum – a afirma cu tărie, a sentinţă; (jur.) sentinţă
declara, a anunţa, a proclama; a porunci; a eloquens, -tis adj. – cel care vorbeşte frumos,
convoca; a emite un edict elocvent
edictum, -i s.n. – edict, decret; poruncă; eloquenter adv. – elocvent
enunţare eloquentia, -ae s.f. – elocvenţă
editio, -ōnis s.f. – publicare, ediţie emitto, emittĕre, -isi, -issum – a emite, a
edo, edĕre, edĭdi, edĭtum – a scoate la iveală, a elibera; a trimite; a arunca, a emite; a da naştere;
publica a publica
efficiens, -tis adj. - eficient emo, emĕre, emi, emptum – a cumpăra; a
egeo, egēre, egui – a duce lipsă, a avea nevoie; a câştiga
fi sărac; a dori empor, -ōris s.m. – cumpărător
ego pron. pers.– eu en interj şi adv. – iată; oare
elementum, -i s.n. – element, parte constitutivă enarro,-āre,-āvi,-ātum – a povesti amănunțit; a
explica
enim conj. – căci; anume
238
enimvero adv. – de fapt exemplar, -aris s.n. – copie, exemplar; original;
epistula, -ae s.f. – scrisoare, epistolă; contract model, exemplu; portret
equito, -āre, -avi, -tum – a călări; a galopa; a exeo, exīre, exīvi, exitum – a ieşi, a pleca; a
se dezlănţui scăpa, a se feri; a merge, a înainta; a proveni, a
equus, -i s.m. – cal; cavalerie creşte
erectus,-a,-um ( part. perf. v. erigo) – ridicat, exercĕo, -ēre, -ui, -itum – a exercita, a practica,
înălţat, construit a aplica
ergo conj. – deci, prin urmare, astfel exercitio, -ōnis s.f. – exerciţiu, practică
errans,-tis adj. – rătăcitor,-oare exercitus,-us s.m. – armată
erratus,-us s.m. – rătăcire exheredatio, -ōnis s.f. – dezmoştenire
erudio, -īre, -ivi, itum – a învăţa pe cineva; a exordĭum, -ĭi s.n. – început origine; exordiu,
desăvârşi; a informa prima parte a unui discurs
erudītio, -ōnis s.m. – acţiunea de a învăţa pe expecto,-āre,-āvi,-ātum – a aştepta
cineva; cunoştinţe; erudiţie expono, - ĕre, -ŏsui, -osĭtum – a expune, a
et conj. – şi prezenta, a arăta; a îndepărta, a alunga, a
etiam conj. – chiar, şi, încă; da desigur debarca; a povesti, a expune, a explica
ex praep.cum abl. – din, de la, de pe exprimo, -imĕre, -essi, -essum – a exprima, a
excedo,-ěre,-cessi,-cessum – a ieşi, a se retrage, spune, a descrie, a reprezenta, a reproduce; a
a părăsi traduce
excerptĭo, -ōnis s.f. – culegere, extras expugno,-āre,-āvi,-ātum – a cuceri; a supune
excerptus, -a, -um – (part. perf. < v. excerpo, - extendo, -ĕre, -di, -sum - a extinde, a creşte, a
ĕre) la pl. substantivat: excerpta culegere, se răspândi; a desfăşura
excerpte extruo,-ěre,-xi,-ctum – a înălţa, a comstrui
exclamo, -āre, -avi, -tum – a exclama
excūso, -āre, -avi, -tum – a (se) scuza, a ( se)
justifica; a scuza, a se recuza

fabĕr, -bri s.m. – lucrător, meşter; muncitor; fere adv. – aproximativ, cam, aproape
tâmplar fero, ferre, tuli, latum – a purta, a conduce, a
fabrico, -āre, -avi, -atum – a lucra, a face, a duce; a avea, a arăta, a manifesta; a mişca a se
fabrica; a clădi, a construi îndrepta; a aduce, a da; aproduce, a naşte; a
fabula, -ae s.f. – discuţie, convorbire; noutate, primi, a obţine
veste; poemă, poveste, mit ferrum, - i s.n. – fier; armă sau obiect din fier
facĭēs, -ēi s.f. – faţă, figură, fizionomie; festino, -āre, -avi, -atum – a se grăbi, a se
frumuseţe; aspect, înfăţişare; fel, gen, speţă precipita, a accelera
facĭnus, -ŏris s.n. – faptă, acţiune; faptă rea, fidepromitto, -ittĕre, -isi, -isum – a promite
intrigă, crimă fidel
facio, facĕre, feci, factum - a face, a îndeplini, fides, fidei s.f. – credinţă, fidelitate, sinceritate,
a crea, a fabrica; a instrui, a practica; a cinste, devotament; promisiune, jurământ;
considera; a completa crezare
factum, -i s.n. – fapt, acţiune, lucrare fiducia,-ae s.f. – încredere, siguranţă;
familia, - ae s.f. – familie îndrăzneală, mândrie; bună-credinţă, cinste;
Februārius, -ĭi s.m. – februarie amanet, gaj
fecundus, -a, -um – roditor, fecund, îmbelşugat filia, -ae s.f. – fiică; filii filaeque feciori şi fiice
fenus, -ŏris s.n. – câştig, profit, beneficiu; filius, -ii s.m. –fecior, fiu
dobândă, camătă
239
fingo,fingěre,finxi,fictum – a modela, a fortuitus, -a, -um adj. - întâmplător,
plăsmui, a crea neprevăzut, nepregătit
finio, -īre, -ivi, -itum – a limita, a defini; a fixa, fortuna, -ae s.f. – soartă, destin; întâmplare;
a determina, a stabili, a defini; a înceta izbândă, noroc, fericire; situaţie, bunăstare,
finis, finis s.m. – sfârşit, graniţă, hotar, limită avere
fio, fieri, factus sum – a deveni, a se face, a fi forum, -i s.n. – for, tribunal; piaţă, târg
firmitas, -ātis s.f. – forţă, soliditate, putere, fossa, -ae s.f. – şanţ, tranşee, canal
tărie, statornicie fragmentum, -i s.n. – bucată, fragment
firmo, -āre, -avi, -atum – a consolida, a frater, fratris s.m. – frate
fortifica, a da putere; a asigura, a încuraja; a fraus, -dis s.f. – înşelătorie, viclenie, capcană;
dovedi, a demonstra; a afirma, a făgădui greşeală, crimă, nelegiuire; pagubă, pierdere
firmus, -a, -um – tare, solid, fortificat; puternic, frugalitas, -ātis s.f. – cumpătare, sobrietate,
viguros, rezistent; consistent, substanţial cinste, înţelepciune
flexivus, -a, -um adj. – flexibil functio, -ōnĭs s.f. – muncă, exercițiu; achitare a
flumen, -ĭnis s.n. – fluviu, râu unei taxe; sfârşit, moarte
foedus, -dĕris s.n. – tratat, alianţă, convenţie; fundamentum, -i s.n. – temelie, fundament,
legătură strânsă, unire, lege bază
folium, -ii s.m. – foaie furtivus,-a,-um adj. – furat; ascuns
fons,-tis s.m. – izvor, fântână; (fig.) sursă, furtum, -i s.n. – furt, hoţie; obiect furat;
origine, început viclenie; furt în ascuns, viclean, clandestin
foris adv. – în afară, pe dinafară

galea, -ae s.f. – cască, coif gloria, -ae s.f. – glorie


gaudeo, gaudēre, gavisus sum – a se bucura, a glossarium, -ii s.n. – glosar, vocabular
se înveseli; a-i plăcea, a se simţi bine, a accepta grammatica, -ae s.f. – gramatică
gaudium, -ii s.n. – bucurie, mulţumire, grammaticus, -i s.m. – om de litere, învăţat,
satisfacţie, plăcere filozof, profesor de limbă şi literatură
gemma,-ae s.f. – piatră prețioasă, perlă gratia, -ae s.f. – graţie, frumuseţe, farmec;
genero, -āre, -avi, -atum – a da viaţă, a crea, a recunoştinţă, mulţumire; favoare, influenţă;
produce iertare, îngăduinţă
gens, -ntis s.f. – gintă, familie, rang; rasă, gratŭĭto adv. – gratis; fără motiv
specie, neam, popor; ţară, ţinut; ius gentium gratuitus, -a, -um adj. – gratuit, fără plată
drept internaţional gratulor, -āri, -ātus sum – a mulţumi; a
genus, -ěris s.n. – naştere, origine, familie, felicita, a ura; a se bucura
neam, popor; gen, rasă, specie; (gram.) gen gratus, -a, -um adj. – plăcut, drag, recunoscător
gero, gerěre, gessi, gestum – a purta, a avea; a gravis, -e adj. – greu, încărcat; neplăcut, penibil
produce, a face; a exercita; a dobândi; a se purta gravitas, -ātis s.f. – bună-credinţă, sinceritate,
gestĭo, -ōnis s.f. – administrare, gestiune demnitate, curaj
gladiatorius, -ia, -ium adj. – violent, puternic,
furios
gladius, -ii s.m. (gladium, -ii s.n.) – sabie, spadă

240
habeo, -ēre, -ui, -itum – a avea, a poseda; a hodiernus, -a, -um – de astăzi
ţine, a conţine; a obţine; a şti, a afla, a cunoaşte homo, -ĭnis s.m. – om, persoană
habito, -āre, -avi, -atum – a locui; a stărui honestas, -ātis s.f. – onestitate, cinste, onoare
haurio, -īre – a scoate, a lua; a îndeplini; a bea, honesto, -āre, -avi, -atum – a cinsti, a onora
a consuma; a lovi, a răni; a vedea lumina zilei, a honor, -ōris s.m. – consideraţie, stimă, onoare
se naşte; a vedea, a auzi, a asculta, a simţi hora,-ae s. f. – oră, ceas
hebdomada,-ae s.f. – săptămână hostis, -is s.m. – străin; inamic, duşman; rival
herba, -ae s.f. – iarbă, plante păioase, buruieni humanitas, -ātis s.f. – demnitate, sentiment
heredĭtas, -ātis s.f. – moştenire omenesc, bunăvoinţă, politeţe, eleganţă
hic adv. – aici humánus, -a, -um – omenesc; uman, bun,
hic, haec, hoc pron. dem.– acest, aceasta, el, iubitor; cultivat, instruit, civilizat; rafinat,
hiems,-ěmis s.f. - iarnă hўpothēca, -ae s.f. – ipotecă
historia, -ae s.f. – istorie humus, -i s.f. – pământ; ţară, ţinut
hodie adv. – astăzi, acum

&
iaceo, -ēre – a fi situate, a se întinde inchŏo, -āre, -avi, -atum – a începe, a
iam adv. – deja, tocmai întreprinde, a inaugura
ibi adv.– acolo incĭpĭo, -ĭpĕre, -ēpi, eptum – a începe, a se
ideo adv. – pentru aceasta, din această cauză, în apuca (de ceva), a întreprinde, a face
acest scop incognitus, -a, -um adj. – necunoscut,
ignorantia, -ae s.f. – necunoaştere, ignoranţă nerecunoscut; neobservat
ignotus,-a,-um adj. – necunoscut; nou; incŏla, -ae s.m. – locuitor, localnic, indigen;
necunoscător compatriot
ille, illa, illud pron. – acesta, aceasta; acel, acea, inculpātus, -a, -um adj. - cinstit, fără pată
celălalt, cel, el incursus,-us s.m. – ciocnire, lovire, atac
immolo, -āre, -avi, -atum – a aduce jertfe inde adv. – de acolo, din acest loc, de aici; de
impediméntum, -i s.m. – piedică, obstacol, atunci, din acel timp; apoi, atunci
încurcătură independentia, -ae s.f. – independenţă
impello,-ellěre,-uli,-ulsum – a împinge, a indicium, -ii s.n. – indicaţie, destăinuire, raport,
arunca delaţiune, denunţ; semn, dovadă; preţ,
imperator, -ōris s.m. – imperator, conducător, recompensă
împărat, comandant indico, -āre, -avi, -atum – a arăta, a dezvălui, a
imperium, -ĭi s.n. – imperiu, stat; comandă, denunţa; a preţui, a evalua; a rezuma
poruncă, putere, autoritate; supremaţie, indico, -ĕre, -xi, -ctum – a face cunoscut, a
dominaţie, domnie anunţa, a declara; a ordona, a impune
impero, -āre, -avi, -atum – a porunci, a indĭgĕna, -ae s.m. – băştinaş
comanda, a cere; a avea conducerea, a guverna induco, -ĕre, -xi, -ctum – a duce, a conduce, a
impĕro, -āre, -avi, -atum – a porunci, a introduce a aduce; a pune, a acoperi; a şterge, a
comanda, a cere; a guverna desfiinţa; a determina, a hotărî, a înşela
impleo,-ēre,-ēvi,-ētum – a împlini, a umple induo,-ěre,-dui,-dutum – a îmbrăca, a purta, a
improbus,-a,-um adj. – nelegiuit, crud; înarma
neruşinat industria, -ae s.f. – hărnicie, muncă, sârguinţă
in prep. – în, pe ingens,-tis adj. – mare, puternic, imens, înalt
incendium,-ii s.n. - incendiu inginerius, -ii s.m. – inginer
incéstum, -i s.n. – pângărire, adulter, incest initium, -ii s.n. – început
241
inquam, inquis, inquit – zic, zici, zice irrumpo,-ĕre,-upi,-uptum – a se grăbi; a
insidiae, -ārum s.f. pl. – cursă, vicleşug, trădare pătrunde, a intra; a cotropi
instituo,-uĕre,-ui,-utum – a stabili, a aranja, a ĭs, ĕa, ĭd pron.– acesta, aceasta; el, ea
întemeia, a institui, a stabili iste, ista, istud pron. – acesta, aceasta
insula, -ae s.f. – insulă, bloc de locuit ita adv. – aşa, astfel; atât de, până în acest grad
insum,-esse,-fui – a exisa, a se afla itaque conj. – aşadar, prin urmare, în acest mod
intellĕgo, -ĕre, -llexi, -llectum – a înţelege, a item adv. – tot aşa; în acelaşi fel
percepe, a simţi; a şti, a se pricepe; a judeca itěrum adv. – pentru a doua oară, din nou
bine, a gândi iubeo, - ēre, iussi, iussum – a porunci, a
inter prep. – între ordona, a decide, a sfătui, a impune
interdico, -ĕre, -xi, -ctum – a interzice, a opri; a iudex, -ĭcis s.m. – judecător, arbitru; consul;
da un edict, a pronunţa o hotărâre; a acuza critic, cenzor
interdum adv. – uneori, între timp iudicium, -ĭi s.n. – acţiune judiciară, proces;
interfĭcio,-ĕre,-eci,-ectum – a distruge, a funcţia de judecător; tribunal; judecată, sentinţă,
spulbera; a ucide; a întrerupe hotărîre; părere, opinie
interrogātio, -ōnis s.f. – întrebare; interogatoriu iudico, -āre, -avi, -atum – a intenta o acţiune; a
interrogo, -āre, -avi, -atum – a întreba; a cita; a judeca; a da o sentinţă, a condamna; a hotărî, a
interoga; a argumenta decide; a judeca, a chibzui, a aprecia
intervallum,- i n. – interval de timp iurisprudentia, -ae s.f. – jurisprudenţă
intestinus,-a,-um adj. – interior iurista, -ae s.m. – jurist
intra – praep. cum acc. – până la; în mai puţin iūs, iuris, s.n. – drept, lege, dreptate; justiţie,
de exercitare a legilor; legătură de rudenie;
intribuo, - ĕre - a contribui, a plăti o contribuţie condiţie, stare; autoritate, putere, privilegiu
invēnio,-īre,-ēni,-entum – a găsi, a descoperi; a iusiūrandum, -i s.n. – jurămînt
inventa iussus,-a, -um adj. – recomandat, -ă
investigātio, -ōnis s.f. – cercetare amănunţită, iustĭtia, -ae s.f. – justiţie, drept, lege; cinste,
investigaţie bunătate
investio, -īre, -ivi, -itum – a îmbrăca, a acoperi; iustus, -a, -um adj. – drept, legal,
a investi iuventus, -ūtis s.f. – tinereţe, tineret
invĭcem adv. – (rând) pe rând, reciproc iuvo, -āre, -avi, -atum – a ajuta, a susţine, a
invoco,-āre,-āvi,-ātum – a chema, a invoca servi, a fi de folos, a favoriza; a alina, a încuraja;
ipse, ipsa, ipsum pron. - însuşi, el, însăşi, ea; a bucura, a face plăcere
de la sine; tocmai, chiar iuxta adv./ praep.cum acc. – lângă, alături,
ira, -ae s.f. – mânie, duşmănie, indignare; aproape de; la fel, în același fel; imediat după;
insultă alături
irascor,-asci,-ātus sum - a se mânia, a se
supăra; mâniat, furios

kǎlendae, -ārum s.f. – calende (prima zi a lunii kalo, -āre, -avi, -atum – a chema, a invoca
la romani)
kalendarium, -ii s.n. – registru de conturi;
calendar

242
labor, -ōris s.m. – muncă, trudă; faptă, ispravă, libero, -āre, -avi, -atum – a elibera; a scuti; a
lucrare, realizare, operă; suferinţă, durere, grijă achita, a scoate de sub acuzaţie
laboriosus, -a, -um – muncitor, laborios; greu, libertus,-i s.m. – libert, sclav eliberat
obositor librarius, -ii s.m. – copil, secretar; librar
laboro, -āre, -avi, -atum – a munci, a lucra, a licet,-ēre,-uit(-tum) vb. unipersonal – este
executa; a se preocupă; a suferi, a se chinui permis, se cuvine
lapis, -ĭdis s.m. – piatră; semn graniţă; lignum, -i s.n. – lemn, trunchi de copac;
marmură; piatră preţioasă, perlă ligni later tăbliţă (obiect) de lemn
largio,-īre,-īvi,-ītum - a da din belşug; a limpidus, -a, -um adj. – limpede, curat,
acorda; a ierta transparent
later, -ĕris s.m. – cărămidă; latură lingua, -ae s.f. – limbă vorbă, vorbire, limbaj,
laticlavius, -i s.m. – panglică de purpură, cusută discurs; insultă, calomnie; sunet, strigăt; limbă,
pe tunica senatorlor şi cavalerilor romani idiom, dialect
latifundium, -ii s.n. – latifundie liquet vb. impers. – e clar; non liquet – nu e clar
latine adv. – (în) latină, latineşte lis, litis s.f. – proces, contestaţie; dispută,
latinus, -a, -um - latin dezbatere, diferend
latus, -a, -um adj. – mare, lat, amplu, grav litigium, -ii s.n. – litigiu, contestaţie
laudo, -āre, -avi, -atum – a lăuda, a cinsti littĕra , -ae s.f. – literă; scriere, scris; cuvânt;
laurea, -ae s.f. – triumf, victorie scrisoare; registru, condică; edict, ordonanţă;
laureatus, -a, -um – împodobit sau încununat operă literară; învăţătură, ştiinţă
cu lauri litterator, -ōnis s.m. – învăţător care predă
laurus, - i adj. – laur, dafin; cunună de laur scrisul şi cititul; savant, profesor
lectio, - ōnis – s.f. – alegere, numire, triere, locatio, - ōnis s.f. – aşezare, dispunere,
epurare a senatorilor; lectură orânduire; închiriere, chirie
legatus, -i s.m. – sol, trimis, ambasador; locus, -i s.m. – loc; locaţie, ţinut; aşezare,
consilier, sfetnic poziţie; teren, moşie
legens, -ntis s.m. – cititor longitudo, -ĭnis s.f. – lungime, durată
legislator, -ōris s.m. – legislator longus, -a, -um – lung, înalt, mare, întins;
legitime adv. – legal, legitim îndepărtat
legitimus, -a, -um adj. – legal, legitim; regulat, loquela, -ae s.f. – cuvânt, vorbire; limbă, limbaj
normal; perfect, excelent; adevărat loquor, loqui, locutus sum – a vorbi, a se
lego, legěre, legi, lectum – a culege, a aduna; a exprima; a spune, a vorbi, a povesti
smulge, a fura; a parcurge, a străbate; a citi, a lua lorica, -ae s.f. – platoşă de piele, scut
cunoştinţă, a explica lucidus, -a, -um – luminos, strălucitor, clar,
legulēius, -i s.m. – (jur.) cel care cunoaşte frumos
procedura lucrum, - i s.n. – câştig, profit, beneficiu
lex, legis s.f. – lege, moţiune; clauză, condiţie; ludus, -i s.m. – joc, (la pl.) jocuri publice; joacă;
regulă, normă; ordine, aranjare glumă; şcoală
liber, libera, liberum adj. – liber, independent; lusus, -us s.m. – joc, distracţie, plăcere
desfrânat; vast, întins lux, lucis s.f. – lumină, claritate; lumina zilei;
liber, libri s.m. – carte, tratat,scrisoare, operă, viaţă; văz, vedere; notorietate, faimă
volum; (la pl.) culegere juridică sau religioasă luxuria,-ae s.f. – abundenţă, exces, risipă; lux
liberi,-ōrum s.m. - copii lyceus, -i s.m. – liceu

machina,-ae s.f. – mașină; mașină de război magister, -tri s.m. – comandant, conducător,
şef; dascăl, perceptor, pedagog, profesor
243
magistra, -ae s.f. – învățătoare miles, milĭtis s.m. – soldat, pedestraş, luptător;
magistratio, -ōnis s.f. – învăţământ armată
magistratus, -us s.m. – magistratură, funcţie; milion, -ōnis s.f. – milion
magistrat, funcţionar public militia, -ae s.f. – serviciu militar; expediţie,
magnus, -a, - um adj. – mare, întins, lung, înalt; campanie; serviciu, lucru
puternic, bogat; mândru, orgolios; maior minime adv. – (superl. al lui parum) foarte
maiores, maiorum pl. s.m. - strămoşi; bătrânii puțin, cel mai puțin posibil; de loc, întru nimic
senatului ministerium, -ii s.n. – funcţie, slujbă;
maleficium,-ii s.n. – faptă rea; pagubă îndeletnicire, preocupare; slujbaş
malum, -i s.n. – rău, nenorocire; pagubă, minister,-tri s.m. – servitor, sclav; preot; agent,
prejudiciu; violenţă, pedeapsă; greşeală, faptă funţionar, supus, subordonat
rea, crimă; boală, cusur ministrator, -ōris s.m. – slujitor; cel care asistă
mancipatio, -ōnis s.f. – vânzare, cumpărare pe un avocat la proces, secretar
mancipium, -ii s.n. – dobândire a dreptului de ministro, -āre -avi, -atum – a sluji; a
proprietate; clauze, condiţii de vânzare; sclav administra, a conduce, a exercita; a furniza, a
mancipo, āre, -avi, -atum – a înstrăina o procura
proprietate, a vinde un bun; a spune, a lăsa în minutum,-i s.n. – minut
puterea cuiva miraculum,-i s.n. – miracol, minune
mandatum, - i s.n. – însărcinare, poruncă mŏdestia, -ae s.f. – măsură, înfrânare; modestie,
transmisă prin cineva; contract de angajament; decenţă; virtute, cinste, onoare,
circulară imperială; recomandare; (jur.) mandat moneo, -ēre, -ui, -itum – a face să-şi
mandatus, -us s.m. – recomandare, însărcinare amintească; a sfătui; a învăţa, a informa; a
maneo,-ēre, -si, -sum – a rămâne, a aştepta; a avertiza, a îndemna
dura, a persevera, a rezista mons,-tis s.m. – munte, lanț de munți;
mare, maris s.n. – mare, apă de mare super septem montes vel colles pe 7 munţi sau
masculus,-a,-um adj. – masculin; (substantivat, coline
m.) mascul monstro, -āre, -avi, -atum – a arăta, a indica, a
mater, -is s.f. – mamă; femeie, soţie; sursă, demonstra, a dovedi; a povesti, a înştiinţa; a
origine, leagăn; patrie prescrie; a sfătui, a încuraja
materia, -ae s.f. – materie; lemn, ramură; mortuus, -a, -um – slab fără putere, mort
subiect, obiect; cauză, prilej, pretext mos, moris s.m. – obicei, conduită; dorinţă,
maternus, -a, -um adj. – matern capriciu; lege, regulă de conduită; mores
matrimonium, -i s.n. – căsătorie maiorum obiceiurile strămoşilor
maturesco, -escĕre, -ui – a se coace; a se motus,-us s.m. – mişcare, zguduire
forma, a se dezvolta moveo, movēre, movi, motum – a pune în
medicina, -ae s.f. – medicină; medicament, mişcare, a înainta, a impresiona
tratament; farmacie multus, -a, -um adj. – mult, numeros
medicus, -i s.m. – medic mundus, -ndi s.m. – lume, univers
medius,-a,-um adj. – mediu, de mijloc; in municipium, -ii s.n. – municipiu, oraş
media parte în partea de mijloc, la mijloc munio,-īre,-īre,-ītum – a construi; a apăra, a
memoria, -ae s.f. – memorie; amintire asigura
mens, mentis s.f. – minte, spirit, inteligenţă, munus, -ĕris s. n. – însărcinare, serviciu,
gândire, raţiune funcţie, ocupaţie; munera ocupaţii
mensis,-is f. – lună (a anului) murus, -i s.m. – zid al oraşului; înveliş, protecţie
mensura,-ae s. f. - măsură muto, -āre, -avi, -atum – a împrumuta, a lua
mercatura, -ae s.f. – negoţ, negustorie bani cu împrumut; a muta, a mişca
meritum,-i s.n. – merit mutuum, mutui s.m. – împrumut; reciprocitate
meus, -a, -um – al meu, a mea myropola, -ae s.m. – negustor de parfumuri

244
nam conj. – căci, de fapt, aşadar nonne adv. – oare nu? nu-i așa că?
narro, -āre, -āvi, -ātum – a povesti, a relata nonnullus,-a,-um adj. - oarecare
natio, - ōnis s.f. – neam, popor, rasă, specie nosco, -ĕre, novi, notum – a cunoaşte, a şti; a
natūra, -ae s.f. – natură; naştere, origine; esenţă, mărturisi
element noster, -a, -um – al nostru, a noastră
nauta, -ae s.m. – marinar, corăbier nota, -ae s.f. – semn, marcă, indicaţie, stigmat;
necessarius,-a,-um adj. – necesar, trebuincios semn de punctuaţie; literă, scriere, inscripţie
neco,-āre,-āvi,-ātum – a omorî notarius, -ĭi s.m. – stenograf
nego, -āre, -avi, -atum – a nega, a refuza notitia, -ae s.f. – notorietate, reputaţie;
negotium, -ĭi s.n. – treabă, lucru, obligaţie, cunoaştere, noţiune; cunoştinţă
sarcină; afacere, proces; (de obicei la pl.) noto, -āre, -avi, -atum – a însemna; a nota, a
afaceri comerciale scrie, a stenografia; a comenta, a observa, a
nescio,-īre, -ivi, -itum – a nu şti, a ignora, a nu studia
se pricepe; a nu putea; a nu observa novellus, -a, -um adj. – nou, recent, tânăr
neuter, neutra, neutrum adj. – neutru; nici novus, -a, -um adj. – nou
unul nici altul nox, noctis s.f. – noapte
nex, necis s.f. – moarte, crimă numero, -āre,-āvi,-ātum – a număra; a
nihil s.n. - nimic considera, a socoti; a avea
nimium adv. – prea mult numĕrus, -i s.m. – număr, cantitate, digere in
nobilis, -e adj. – cunoscut; celebru, faimos, numerum a clasa
glorios; nobil; excelent nummus, - i s.m. – ban, monedă
nobilĭtĕr adv. – deosebit nunc adv. - acum
noceo, -ēre, -ui, itum – a vătăma, a dăuna; a nunquam adv. - niciodată
comite nuntius, -ii s.m. – vestitor, sol, mesager; (mai
nomen, -is s.n. – nume, denumire; reputaţie; ales la pl.) noutate, ştire
creanţă, debitor; (gram.) nume, cuvânt nuptiae, -ārum s.f. – nuntă, căsătorie;
nominatus, -a, -um adj. – numit, -ă concubinaj
nomino, -āre, -avi, -atum – a numi (la pasiv) a
fi celebru; a da în judecată, a acuza
non adv. – nu

obiecto, -āre, -avi, -atum – a opune; a obiecta, a obrogo, -āre, -avi, -atum – a propune o lege
reproşa; a expune care abrogă pe alta, a se opune la propunerea
obitus, -us s.m. – sfârşit, moarte; întâlnire, unei legi
sosire obsequium, - ii s.n. – respect, supunere;
obligatio, -ōnis s.f. – obligaţiune precauţie, grijă
obligo, -āre, -avi, -atum – a lega; a angaja, a observo, -āre, -avi, -atum – a observa; a
îndatora, a ipoteca; a face complice; a face veghea, a supraveghea; a respecta, a se supune
vinovat obsigno, - āre, -avi, -atum – a sigila; a iscăli; a
obliviscor, -īvisci, -ītus sum – a uita, a nu ţine închide
seama, a nu respecta; oblita est a uitat
245
obsoleo, -ēre, -evi, etum – a-şi pierde puterea, a opus,-ĕris s.n. – lucrare, trudă, operă; clădire,
ieşi din uz fortificație, construcție
obtineo, -ēre, -ui, -tum – a ţine, a avea, a ora, -ae s.f. – ţărm
deţine; a guverna, a exercita o funcţie; a păstra, a oratio, -ōnis s.f. – cuvântare, discurs; elocinţă
respecta orātor, -ōris s.m. - orator
occupatio, - ōnis s.f. – îndeletnicire, ocupaţie; ordo, -ĭnis s.m. – ordine, aranjament, mod, plan,
cucerire, cotropire soartă, ordine impecabilă a lucrurilor
oeconŏmia, -ae s.f. – economie ordino, -āre, -avi, -atum – a rândui, a aranja; a
oeconomicus, -a, -um adj.– bine aranjat, cârmui, a guverna; a redacta; a numi în funcţie
ordonat; economic, -ă oriens, -tis s.m. - orient
officium, -ii s.n. – datorie, politeţe, orientalis,-e adj. – oriental
serviabilitate, omagiu; funcţie, rol, meserie origo, - ĭnis s.f. – origine; izvor, început;
omnis,-e adj. – orice, tot felul întemeietor
opinio, -ōnis s.f. – părere, opinie, gând, orno, -āre -avi, -atum – a decora, a împodobi,
convingere a orna
opinor, -āri, -ātus sum / opino, -āre/ - a avea o oro, -āre, -avi, -atum – a vorbi, a spune; a
părere; a crede, a-şi închipui, a presupune pleda; a cere, a ruga
oppĭdo adv. – da, desigur orthodoxus, -a, -um adj. – ortodox
oppĭdum, -i s.n. – oraş; cetate, castel, fortăreaţă ostendo,-ĕre,-di,-sum(-tum) – a arăta, a
oppugno,-āre,-āvi,-ātum – a ataca, a asedia înfățișa; a vesti
ops, opis s.f. – bogăţie, avere; putere
opto,-āre,-āvi,-ātum – a alege; a dori; a cere
opulentus,-a,-um adj. – bogat; puternic

pacificātio, -ōnis s.m. – tratat de pace /împăcare


pacifico, -āre, -avi, -atum – a face pace, a pater, patris s.m. – tată, părinte; pater familias
linişti, a potoli capul familiei
pactio, -ōnis s.m. – înţelegere, convenţie, pact; paternus,-a,-um adj. – patern; paternum
angajament imperium puterea tatălui
pagella, -ae s.f. – păginuță patria, -ae s.f. – patrie
pagina, -ae s.f. – pagină; scriere, culegere patrimonium, -ii s.n. – patrimoniu, moştenire,
pagus, -i s.m. – sat, târg; canton, district avere
palla, -ae s.f. – manta, mantie; veşmânt femeiesc patrius, - a, - um adj. – părintesc, privitor la
(purtat sub manta) patrie, moştenit, înnăscut; patria potestas
parco, parcĕre, pĕperci, parsum – a puterea, autoritatea tatălui
economisi; a scăpa, a salva patronus, -i s.m. – protector, patron; avocat,
parens, -ntis s.m. – părinte, tată, mamă, bunic, apărător
străbunic; întemeietor, inventator pauper,-eris adj. – sărac
parlamentarius, -a, -um – parlamentar, -ă pax, pacis s.f. – pace; linişte, calm; bunăvoinţă,
paro, -āre, -avi, -atum – a pregăti, a dobândi, a ocrotire
stabili părĭo, părĕre, pĕpĕri, partum – a crea, a face
pars, partis s.f. – parte, fragment să se nască, a produce
partim adv. – în parte, parțial peccatum,-i s.n. – greșeală, vină; crimă
parvus, -a, -um – mic, subţire, scund, scurt, pecco, -āre, -avi, -atum – a greşi, a comite un
strâmt delict

246
pecunia, -ae s.f. – bani, monedă; bogăţie, avere; pilleo,-āre,-āvi,-ātum – a îmbrăca o bonetă de
plată; dies pecuniae ziua scadenţei lână (pe care o poartă sclavii eliberaţi); a
pecuniarius, -ia, -ium adj. –pecuniar, bănesc elibera
pegma, -ātis s.f. – rafturi de bibliotecă pilleum-i s.n. – bonetă de lână (purtată de
penuria, -ae s.f. – lipsă de hrană; lipsă, nevoie, sclavii eliberaţi); eliberare, libertate
sărăcie pilum, -i s.n. – suliţă grea
per praep. cum acc. – datorită, cu ajutorul, prin pingo,-ĕre,-inxi,-ictum – a picta; a înfrumuseţa
intermediul; per istud tempus în această epocă pinus, -i s.f. – pin; cunună de pin; vâslă; lance
perago,-agĕre,-egi,-actum – a străbate, a pius,-a,-um adj. – virtuos, cinstit, just; devotat
parcurge placeo, -ēre, -ui, -itum – a plăcea, a fi plăcut, a
peregrīnus,-a,-um adj. – străin, din alte ţări avea plăcere
pereo,-īre,-īvi,-itum – a peri, a muri; a se risipi, plebiscītum, - i s.n. – plebiscit
a dispărea plebs, plēbis s.f. – plebe, popor, mulţime
pergo, -gĕre, perrexi, perrectum – a continua plico, -āre – a îndoi, a împături
pericŭlum, -i s.n. – încercare, probă; pericol; plus adv. – mai mult; îndelung
risc, răspundere; acuzaţie, proces; sentinţă, poena, -ae s.f. – răscumpărare, compensaţie,
condamnare pedeapsă; răzbunare, sancţiune; amendă,
peritia,-ae s.f. – cunoaştere, pricepere, talent despăgubire; suferinţă, durere; datorie pioasă
peritus, -a, -um adj. – care cunoaşte, care ştie, (faţă de zei)
priceput, abil poēta, -ae s.m. – poet
permitto, -ittĕre, -isi, -isum – a permite, a pondo, -ĕris s.n. – greutate, importanță, valoare
îngădui, a acorda; a împinge, a arunca; a lăsa pontifex,-icis s.m. – marele preot, preot
liber popŭlus, - i s.m. – popor, neam; populaţie,
permoveo,-ovēre,-ovi,-ōtum – a impresiona, a locuitori; plebe; mulţime, public; ţinut locuit,
mișca ţară
permotus,-a,-um adj. – mișcat popūlus, -i s.f. – plop
pernicies,-ēi s.f. – pierdere, ruină, nimicire portus,-us s.m. – port, chei
pernix,-icis adj. – iute, ușor; rezistent possideo, -ĭdēre, -ēdi, -essum – a avea, a
perpetuus,-a,-um adj. – perpetuu, continuu, poseda; a pune stăpânire
veşnic; dictator perpetuus dictator pe viaţă possessus,-a,-um adj. – posedat,-ă
persona, -ae s.f. – persoană, om, personalitate; possum, posse, potui – a putea, a fi în stare; a fi
personaj, actor; mască; (fig.) funcţie, demnitate puternic, influent; a trebui; a avea efect
perterritus,-a,-um adj. – îngrozit, înspăimântat postea adv. – apoi, după aceea,
pes, pedis s.m. - picior postquam conj. – după ce; de când
petitio, -ōnis s.f. – atac, lovitură; candidatură, potestas,-atis s.f. – putere
vânător de voturi; cerere, reclamaţie praebeo,-ēre,-ui,-itum – a da, a oferi; a
petitor, -ōris s.m. – reclamant; candidat, vânător prezenta
de voturi; pretendent praecedo, -ēdĕre, -essi, -essum – a merge
petitum, -i s.n. – cerere înainte, a preceda; a întrece; a fi în vârstă
petiturio, -īre, -īvi, -ĭtum – a vâna o slujbă, a praeceptum, -i s.n. – învăţătură, lecţie, regulă;
candida ordin, poruncă; părere, sfat, îndemn
petitus, -us s.m. – acţiunea de a se apropia de praecipue adv. – îndeosebi, în special, în primul
ceva; cerere rând
peto, -ĕre, -ivi, -itum – a se îndrepta spre, a praeclarus,-a,-um adj. – măreţ, distins,
ajunge la; a năzui, a tinde; a căuta; a se adresa; renumit, deosebit
a cere, a dori; a candida; a pretinde praecūltus,-a,-um adj. – pregătit
philosophus, -i s.m. – filosof praedium,- ii s.n. – proprietate, moşie, domeniu
pietas, -ātis s.f. – evlavie, pietate, bunătate praefectus, -i s.m. – prefect, guvernator al unui
oraş; administrator, intendent

247
praelectio, -ōnis s.f. – lămurire, lecţie proditio, -ōnis s.f. – destăinuire; denunţ;
praemĭum, -ĭi s.n. – dar, folos; plată, răsplată, trădare; conspiraţie; amânare
premiu; pradă profero, -ferre, -tuli, -latum – a scoate, a
praenōmen, -ĭnis s.n. – prenume, nume înfăţişa,
personal; titlu prohibeo, -ēre, -ui, -itum – a înlătura, a
praesidium, -ĭi s.n. – pază, gardă, garnizoană; respinge; a împiedica, a opri; a interzice
apărare, ajutor; loc apărat; escortă proinde adv. – aşadar, deci, prin urmare
praesto, -āre, -avi, -atum – a da, a oferi, promitto, -ĕre, -isi, -isum – a promite, a
praesūmo, -ĕre, -psi, -ptum – a lua mai făgădui; a ameninţa; a trimite, a lăsa să meargă
dinainte, a-şi însuşi; a presupune, a presimţi; a înainte
îndrăzni, a cuteza promulgo, -āre, -avi, -atum – a promulga (legi,
praesumptio, -ōnis s.f. – idee preconcepută; ordine), a publica, a afişa
presupunere, părere prōnuntĭātĭo, -ōnis s.f. –publicare, anunţare;
praeterca adv. – apoi, pe lângă aceasta declamaţie; expresie, limbaj; pronunţare
praevaleo, -ēre, -ui – a face, a valora propono, -ĕre, -ŏsui, -ŏsĭtum – a propune, a
pretium, -ii s.n. – preţ, valoare; preţuire, merit; expune, a prezenta; a oferi; a expune; a publica
răsplată, premiu; plată, pedeapsă; cheltuială; proprius,-a,-um adj. – care e al său, propriu
bani, monedă proverbium,-ii s.n. – proverb, zicătoare
primo adv. – mai înâi, la început provincia, -ae s.f. – provincie
primum adv. - pentru prima dată; mai întâi, de provocātio, -ōnis s.f. – provocare; (jur.) apel,
la început drept de apel
primus, -a, -um – cel dintâi, primul, principal proxime praep. cum acc. – lângă
principatus,-us s.m. – început, origine prudens, -tis adj. – competent, înţelept, prudent
superioritate; principat, putere supremă, domnie; prudentia, -ae s.f. – prevedere, previziune;
principiu înţelepciune, pricepere, cunoaştere
prius adv. – mai întâi, în primul rând publice adv. – în mod oficial, în public; pentru
privatus, -a, -um adj. – propriu, individual; public
particular, privat publicus, -a, -um adj. – public
probatio, -ōnis s.f. – încercare, examinare; pudicitia, -ae s.f. – ruşine, castitate
dovadă; aprobare; calitate, merit pugna, -ae s.f. – luptă, bătălie; întrecere
probo, -āre, -avi, -atum – a judeca, a aprecia, a pugno, -āre, -avi, -atum – a se lupta, a da o
controla; a se face preţuit; a primi, a admite, a bătălie
lăuda, a încuviinţa pugnus, -i s.m. – (măsură) pumn, o mână de, un
probus,-a,-um adj. – bun; cinstit, sincer; lat de mână
potrivit, desăvârșit pulcher, -chra, -chrum adj. –frumos, -oasă
procerus, -a, -um adj. – prelungit, lung; înalt, punio, -īre, -īvi, -ĭtum – a pedeps; a răzbuna
mare puto, -āre, -avi, -atum – a socoti, a gândi, a
procurātio, -ōnis s.f. – administrare, considera
conducere; sarcină, răspundere, grijă pyramis,-idis s.f. - piramidă
procurātor, -ōris s.m. – mandatar;
administrator al unei provincii, slujbaş care
încasa veniturile imperiului

quaercus, -us (-i) s.f. – stejar quaerito, -āre, -avi, -atum – a căuta îndelung; a
întreba, a interoga

248
quaero, -ĕre, -sivi, -situm – a căuta, a se quernus, -a, -um – de stejar
informa, a întreba; a se strădui, a dori a vrea; a qui, quae, quod pron. – cine, care, ce
cerceta, a face anchetă, a instrui quia conj. – căci, fiindcă
quaestio, -ōnis s.f. – căutare, cercetare, temă, quid pron. – ce, ce lucru; ceva
anchetă judiciară, caznă, tortură quidam, quaedam, quoddam pron. – cineva,
quaestor,-ōris s.m. – chestor (magistrat roman); unul, un oarecare ; anumit ; ceva
quaestor aerarii chestori care administrau quinquenalis, -e adj. – o dată la cinci ani; care
tezaurul; cel care caută; judecător, asesor al ţine, durează cinci ani
pretorului quinquennium,-ii s.n. – perioadă de cinci ani
quaestŭs, -ūs – s.m. – câștig, profit; folos, quisque, quaeque, quodque pron. – fiecare,
avantaj; meserie, carieră toţi, toate
quam adv. – decât; cât, cât de mult quod conj. – deoarece, fiindcă
quamquam conj. – deşi, cu toate că quod pron. – ceea ce
quarto adv. – pentru a patra oară quomodo adv. – precum, ca, cum
quasi conj. – ca şi cum, ca şi când quot ... tot ... – câţi, câte; atâți, atâtea
querela, -ae s.f. – plângere, tânguire, mustrare;
nemulţumire, reclamaţie

radiophonia, -ae s.f. – radio repeto, -ĕre, -īvi, -ītum – a ajunge, a reveni la; a
radiophonicus, -a, -um adj. – radiofonic relua; a reclama; a revendica
rapina,-ae s.f. – răpire; furt, prădare, jaf requīro, -rĕre, -sivi, -situm – a căuta; a se
rasus, -a, -um adj. – răzuit, şters; încrustat, informa; a întreba
gravat res, -ēi s.f. – subiect, problemă; lucru, fapt;
ratĭo, -ōnis s.f. – raţiune; socoteală, calcul; (la obicei; realitate; cauză
pl.) afaceri, interese resisto,-ĕre,-titi,-titum – a sta pe loc, a se opri,
recents, -ntis adj. – de curând, recent, nou; adv. a poposi; a rezista a se împotrivi
abia, de curând respondeo, -ēre, -di, -sum – a da asigurări, a
rectangular, -aris adj. - dreptunghiular răspunde; a corespunde, a se potrivi, a mulţumi,
recte adv. – drept; cum trebuie, bine; cu a corespunde aşteptărilor; a plăti, a achita; (jur.)
înţelepciune a da consultaţii
reddo,-ěre,-idi,-itum – a restitui; a întoarce; responsio,-onis s.f. – răspuns, replică
reddĕre ius a face dreptate respublĭca, -ae s.f. – interese publice, treburi
redigo, -ĕre, redēgi, redactum – a rândui, a obşteşti; conducerea statului; autoritate, putere
pune în ordine de stat; republică, stat; patrie
regio, -ōnis s.f. – regiune, ţinut retributio, -ōnis s.f. – răsplată
regno,-āre,-āvi,-ātum – a domni; regnānte în reus, rei s.m. – pârât, reclamant, acuzatul
timpul domniei revenio, -īre, -ēni, -entum – a reveni, a se
regnum, -i s.n. – regalitate, putere regală; regat, întoarce
imperiu; proprietate, domeniu, reşedinţă reverentia, -ae s.f. – respect, consideraţie, grijă
rego,-ěre,-rexi,-rectum – a conduce, a guverna, rex, regis s.m. – rege, suveran, principe; tiran,
a domni, a administra despot; fiu de rege; stăpân; zeu
relinquo,-ĕre,-qui,-ctum – a lăsa; a nesocoti; a rhetor, -ōris s.m. –orator, retor
se îndepărta rhetorĭca, -ae – s.f. - retorică
repetitia, -ae s.f. – repetare, recapitulare; cerere
din nou; reclamaţie

249
ricinium, -ii s.n. (ricinius, -ii s.m.) –văl, purtat rosa, -ae s.f. – trandafir
de femei în timpul sacrificiilor sau în semn de rostratus, -a, um adj. – încovoiat, prevăzut cu
doliu un cioc; rostrata corona coroană navală,
robustus, -a, -um adj.– robust, viguros, tare, acordată pentru o victorie navală
solid, puternic rudis,- is s.f. sabie de lemn (semn distinctive al
rogo, -āre, - avi, -atum – a întreba, a se unui gladiator elibarat)
informa; a cere; a consulta; (jur.) a ţine alegeri; a russicus, -a, um adj. – rus, rusesc
propune
Romanicus, -a, -um adj. – roman, -ă
Romanus, -a, -um adj. – roman

sacer, -cra, -crum adj. – sacru, sfânt, divin semel adv. – o (singură) dată; o dată pentru
saeculum, -i s.n. – secol totdeauna, pentru ultima oară
saepe adv. – adesea senātus, -us s.n. – senat
sagitta, -ae s.f. – săgeată senex, senis adj., s.m. şi s.f.– bătrân, în vârstă,
salarium, -ĭi s.n. – soldă, leafă, plată; răsplată vechi
salubritas, -ātis s.f. – sănătate, viaţă sănătoasă sententia, -ae s.f. – părere; gând, intenţie; vot,
salus, salutis s.f. – sănătate, însănătoşire; hotărâre, sentinţă; idee; înţelepciune; afirmaţie,
scăpare, salvare, viaţă; salutare maximă, frază
salutāris, -e adj. – prielnic sănătăţii; salvator, sentio, -īre, -ivi, -itum – a simţi; a avea un
binefăcător; folositor sentiment; a suferi; a recunoaşte, a-şi da seama;
sapĭentĕr adv. – cu înţelepciune, cu judecată; a şti; a gândi, a judeca, a avea o părere
cumpătat septem numer. – şapte
sapio,-ĕre,-ui – a judeca, a fi înţelept; a şti, a sepulchrum,-i s.n. – mormânt, monument
cunoaşte sermo, -ōnis s.m. –convorbire, dialog; subiect;
satis adv. – destul, foarte, prea zvon; vorbire, limbă, limbaj
schola, -ae s.f. – şcoală servo,-āre,-āvi,-ātum – a păstra, a salva
scholaris, -e adj. – şcolar, de studii servus, -i s.m.– sclav, rob; slujitor, servitor
scientia, -ae s.f. – ştiinţă, cunoştinţe, învăţătură. severitas, -ātis s.f. – severitate, seriozitate,
scientifĭcus,-a,-um adj. – ştiinţific asprime, exigenţă
scio, -īre, -ivi, -itum – a sti, a cunoaşte; a-şi da severus, -a, -um adj. – aspru, serios, sever,
seama, a afla; a încuviinţa; a fi învăţat pretenţios; crud, înspăimântător; cumpătat,
scriba,-ae s.m. – scrib; secretar; grefier auster, cinstit; exact, adevărat
scribo, -ěre, -psi, -ptum –a face un semn scris, sextus, -a, -um numer. – al şaselea
a desena; a scrie; scriptus, -a, -um scris, -ă si quidem – dacă într-adevăr
scriptor,-ōris s.m. – scriitor, autor sic adv. – aşa, astfel
scriptura, -ae s.f. – scriere, redactare; lucrare, sicut adv. – aşa cum, ca, ca şi; de exemplu
operă; text de lege, text de testament; impozit pe signĭfĭco, -āre, -avi, -atum – a arăta, a da să se
păşuni înţeleagă; a anunţa; a însemna
scutum, -i s.n. – scut silentium,-ii s.n. – linişte
secundus,-a,-um – al doilea, a doua silva,-ae s.f. – pădure, codru; belşug; crâng,
sed conj. – dar dumbravă ; vegetaţie, plante, arbori
sedeo,-ēre, sēdi, sessum – a ședea, a se afla, a se simplex,-icis adj. – simplu; singur, unic; firesc
stabili; a pătrunde simpliciter adv. – cu uşurinţă
sella,-ae s.f. – fotoliu, jilţ sine praep. cum abl. – fără
sive conj. – sau, dacă

250
socia, -ae s.f. – tovarășă, soţie stola, -ae s.f. – stolă, rochie largă a matroanelor
socialis, -e adj. – social, sociabil, creat pentru strenuus, -a, -um adj. – sârguitor, harnic, activ,
societate; nupţial, conjugal neobosit; sănătos, în putere; iute; viteaz,
socialistus, -a, -um adj. – socialist,-ă înarmat; strict, riguros
socius,-ii s.m. –aliat, complice/ asociat, tovarăş/ strictus,-a,-um adj. – scos, scoasă din teacă;
soţ gladio stricto cu sabia scoasă; strict
soleo, -ere, solitus sum – a avea obiceiul, a fi studēo, -ēre, -ui – a se îndeletnici cu, a cerceta,
obişnuit, a obişnui a căuta; a se interesa; a studia, a învăţa
solum adv.– numai, doar; non solum nu doar studiosus, -a, -um adj. – muncitor, sârguincios;
solutio, -ōnis s.f. – plată, achitare a unei prieten, admirator; învăţat, savant; care învaţă;
datorii; soluţie, explicare (subst.) şcolar
solvo, -ěre, solvi, solutum – a desface, a studium, - ii s.n. – îndeletnicire, meserie,
dezlega; a achita; a rupe; a dizolva; a explica muncă; studiu, învăţătură; doctrină, şcoală
sonus,-i s.m. – sunet; voce, cuvânt suadeo, -ēre, -si, -sum – a sfătui, a îndemna, a
spero, -āre, -avi, -atum – a spera; a se aştepta, a convinge
prevedea, a se teme subiungo, -gĕre, -xi, -ctum – a uni, a supune; a
spina, -ae – şira spinării, spate, cotor dăuna
spiro, -āre, -avi, -atum – a sufla; a respira, a subsĭdĭum, -ĭi s.n. – trupe de întărire; susţinere,
trăi; a aspira spre, a năzui spre ajutor; apărare; mijloc, resursă; refugiu
splendidus,-a,-um adj. – strălucitor, splendid, sum, esse, fui - a fi, a exista; a trăi, a dăinui; a
frumos, luminos se afla, a se găsi; a veni, a sosi; a se întâmpla
spondeo, -ēre, spondi, sponsum – a promite, a summatim adv. – generalizând, în rezumat,
făgădui; a prevesti, a prezice sumar
sponte adv.– de bunăvoie, din proprie iniţiativă; supero,-āre,-āvi,-ātum – a trece; a se ridica; a
de la sine, în mod firesc; sponte sua din propria depăşi
sa voinţă supplicium, -ĭi s.n. – rugăciune, ofrandă;
statua,-ae s.f. – statuie ramură purtată de cei ce se rugau; pedeapsă,
status, - us s.m. – formă de guvernare; rang, supliciu, chin, tortură
stare socială (gram.) mod surgo,-ere, surrexi, surrectum – a se ridica
stips, stipis s.f. – monedă mică, obol; cotizaţie sustineo, -inēre, -inui, -entum – a sprijini, a
mică; câştig, profit susţine; a apăra; a ajuta, a ocroti; a întreţine, a
stipulatio, -ōnis s.f. – angajament, făgăduinţă, hrăni, a menţine; a amâna, a întârzia
stipulaţiune suus, sua, suum pron. – al său, a sa
stipulator, -ōris s.m. – (jur.) cel care obligă pe syllaba, -ae s.f. – silabă
altul să semneze un contract
stipŭlor, -āri, -atus sum – a face pe cineva să-şi
ia un angajament, a face o învoială / a făgadui

tabella, -ae s.f. – tăbliţă (de scris); (la pl.) tabularius, -ĭi s.m. – păstrător al registrelor de
înscris, contract, scrisoare, formular; buletin de socoteli, casier
vot; (jur.) buletin pe care se scria o sentinţă taceo, -ēre, -ui, -itum – a tăcea; a fi liniştit
tabellarius, -ĭi s.m. – sol ,curier (calm), a trece sub tăcere
tabula, -ae s.f. – scândură; tablă; pictură; tăbliţă talea, -ae s.f. – butaş, mlădiţă; par, țăruș; lingou
(de scris), registru; afiş de vânzare talentum, -i s.n. – talant, măsură de greutate;
tabularium, -ĭi s.n. – arhivă publică; acte monedă; sumă de bani
publice

251
talis, -e adv. – asemenea, asemănător, astfel de, testimonium, -ĭi s.n. – depoziţie, mărturie;
aşa de; atât de însemnat dovadă, argument
tantum ... quantum ... adv.– atât, în aşa măsură testis, testis s.m.şi s.f. –martor, martoră
... pe cât... timeo,-ēre,-ui – a se teme
tantum adv. – atât (de mult); numai timor,-oris s.m. – teamă, frică
tantus,-a,-um – atât de mare toga,-ae s.f. – togă; calitatea de cetăţean roman;
taurus, -i s.m. – taur; instrument de tortură elocinţă judiciară
tegumen, -ĭnis (v. tegmen) s.n. – înveliş, togatus, -a, -um adj. – îmbrăcat cu togă (haină
învelitoare, copertă civilă); civil, care se referă la pace
telum, -i s.n. – (orice) armă de aruncat (săgeată, togatus, -i s.m. – client; roman
suliţă, lance) tormentum, -i s.n. – maşină de război; cablu,
tempestas, -ātis s.f. – timp, moment, epocă, scripete; instrument de tortură
vreme; împrejurări, circumstanţe; vreme bună totus, -a, -um adj. – tot, întreg; in toto sau in
(rea); nenorocire totum în general
templum, -i s.n. – loc deschis unde augurii tribunal, -ālis s.n. – tribunal
observau auspiciile; câmp, spaţiu; templu; tribunus, -i s.m. – tribun
tribună pentru discursuri, senat tribuo,-uěre,-ui,-utum – a acorda; a hotărî, a
tempto, -āre, -atum, -ati – a atinge, a pipăi; a desemna
ataca, a lovi; a încerca, a proba tribus,-us s.f. – trib, popor
tempus, temporis s.n.– timp, vreme, epocă tributum, -i s.n. – bir, impozit, tribut; cadou
clipă, oră, dată, an; prilej, moment prielnic; triennium,-ii n. - perioadă de trei ani
situaţie, împrejurare; (gram.) timp triumvir, -iri s.m. – triumvir
tenēo, tenēre, tenui, tentum – a ţine, a truncus, -i s.m. – trunchi de copac
cuprinde, a stăpâni, a captiva; a ocupa, a deţine tum adv. – atunci; apoi, după aceea
un loc; a se statornici; a înțelege, a percepe tunc adv. – atunci, în acea vreme, în acest caz
tener, tenera, tenerum adj. – fraged, moale, tunĭca, -ae s.f. – tunică
gingaş, plăpând; tânăr; uşor, plăcut turpĭtēr adv. – urât, ruşinos, imoral, indecent
terminus, -i s.m. – limită, hotar; margine, sfârşit tutēla, -ae s.f. – tutelă, apărare, pază, ocrotire,
terra, - ae s.f. – pământ, uscat; glob, lume, îngrijire; ajutor, sprijin, întreţinere
univers; ţinut, teritoriu; sol tutor, -ōris s.m. – păzitor, ocrotitor; tutore
testamentum, -i s.n.– testament tutum adv. – în siguranţă
testatio, -ōnis s.f. – depoziţie, mărturie; acţiunea
de a lua ca martor

ubi – unde usucapio, -ōnis s.f. – (jur.) dobândire a unui bun


unanimitas, - ātis s.f. – bună înţelegere, (în urma folosinţei lui)
armonie usucapio,-ěre,-ēpi,-aptum – a dobândi
unda, -ae s.f. – undă; val; nelinişte, furtună; usura, -ae s.f.– folosire (drept de folosinţă); bani
mulţime agitată împrumutaţi, dobîndă
universitās, - atis s.f. – întreg, univers; usurpatio, -ōnis s.f. – folosire
universitate usurpo, -āre, -avi, -atum – a se folosi de ceva;
unus, -a, -um – unul, una a percepe; a dobândi, a-şi însuşi; a numi, a
urbs, urbis s.f.– oraş Urbs, Urbis s.f. – oraşul considera; a uzurpa
Roma; Urbs aeterna oraş etern usus, -us s.m. – folosire; drept de folosinţă,
usque adv. – mereu uzufruct; interes; practică ; necesitate
usque ad praep. cum acc. – până la ut conj.– ca, ca să, cum, după cum, încât, unde
252
utique adv. – în orice caz uva, -ae s.f. – strugure, poamă
utor, uti, usus sum – a se folosi uxor, -ōris s.f. – soţie, femeie

vacatio, -ōnis s.f. – scutire; concediu, vacanţă; vestigo, -āre, -avi, -atum – a investiga; a merge
drept de a se retrage dintr-o slujbă, demisie; după urme, a căuta cu grijă
lipsă, absenţă vestis,-is s.f. – veșmânt, haină
vadatus, -a, -um adj. – obligat, angajat veto, -āre, -avi, -atum – a nu da voie, a opri, a
vadimōnium, -ii s.n. – făgăduinţă de a se împiedica, a se împotrivi
înfăţişa la judecată în ziua hotărâtă; termen; vetus, -ĕris adj. – vechi, anterior; bătrân, în
promisiune vârstă
valeo, -ēre, -ui – a avea valoare; a izbândi; a se vetustissimus, -a, -um adj. – cei/cele mai vechi
distinge, a preţui; a fi sănătos via, -ae s.f. – drum, cale; via sacra drumul sfânt
vallum, -i s.n. – val, întăritură; apărare vicina, -ae s.f. – vecină
varius, -a, -um adj.– variat, -e, diferit, -e vicinus, -a, -um – vecin
vectigal, -ālis s.n. – impozit, venit, rentă; tribut victor,-ōris s.m. – învingător, triumfător
vectigalis, -e adj. – impozabil victoria, -ae s.f. – victorie
vehěmens, -tis adj. – aprins, înfocat; violent, video, vidēre, vidi, visum – a vedea; a privi, a
năvalnic, furios; dur, sever; ironic, vehement cerceta; a vizita; a ţine seama; a fi martor; a
vel conj. – sau simţi, a înţelege; a hotărî
venaticus, -a, -um – de vânătoare vigilia,-ae f. – veghe (una dintre cele patru
venatio, -ōnis s.m. – vânătorie, vânat subdiviziuni ale nopţii la romani)
venator, -ōris s.m. – vânător villa, - ae s.f. – casă la ţară, conac; moşie
venatura, -ae s.f. – vânătorie, vânat vincio, vincīre, -xi, -ctum – a lega, a înnoda, a
venditio, -onis s.f. – vânzare, lucru vândut pune în lanţuri; a înconjura, a întări; vinctus, -a,
vendĭtor, -ōris s.m. – vânzător -um adj. - imobilizat
vendo, -ĕre, vendĭdi, -ĭtum – a vinde; a preţui, vinco, vincĕre, vici, victum – a învinge, a ieşi
a lăuda învingător; a întrece; a câştiga; a dovedi
veneror, -ari, -atus – a respecta, a cinsti vinculum, -i s.n.– lanţuri; promisiune
venia, -ae s.f. – îngăduinţă, iertare vindico, -āre, -avi, -atum – a cere prin justiţie;
venio, -īre, -veni, ventum – a veni; a înainta, a a revendica; a –şi însuşi, a redobândi; a salva, a
se apropia elibera; a pedepsi, a se răzbuna
ver, veris s.n. – primăvară vinum, -i s.n.– vin, băutură, beţie
verax, veracis adj. – care spune adevărul, violatio, -ōnis s.f. – vătămare, dăunare, strivire;
sincer pângărire, violare
verbum, -i s.n. – cuvânt, vorbă; vorbire, fel de a vir, viri s.m. – bărbat
vorbi; proverb, expresie; (la pl.) formulă de virtus, virtūtis s.f. – calitate (morală), virtute;
jurământ bărbăţie, curaj, vitejie
verecundia, ae s.f. – sfială, ruşine, timiditate, vita, -ae s.f. – viaţă
modestie; respect viticultura, -ae s.f. – viticultură
veritas, -ātis s.f. – adevăr, realitate; dreptate vito,-āre,-āvi,-ātum – a se feri de, a evita
verus, -a, -um adj. – adevărat, real; corect, vivo, -ĕre, -xi, -ctum – a trăi, a vieţui; a respira;
drept, întemeiat; veridic, sincer, deschis a se hrăni;
vester, vestra, vestrum – al vostru, a voastră vivus,-a,-um adj. – viu, în viaţă; însufleţit
vestīgĭum, -ii s.n.– pas; urmă; rămăşiţă, vocabulum, -i s.m. – nume, termen, cuvânt
fragment

253
vocalis, -e adj. – de voce, sonor, răsunător; voluptas, -ātis s.f. – plăcere, desfătare, bucurie,
elocvent, care vorbeşte frumos; vocales s.f. pl. mulţumire
vocale voveo, vovēre, vovi, votum – a făgădui solemn;
voco, -āre, -avi, -atum – a chema, a convoca, a a cere prin rugăciuni; a dori
da în judecată; a invita (la masă); a numi, a vox, vocis s.f. – voce; sunet, ton; cântec,
pomeni; a ura, a dori; a îndemna murmur, cuvânt, limbaj, vorbire
volumen, -inis s.n. – sul, manuscris
voluntas, -ātis s.f. – voinţă; plan, gând, intenţie;
bunăvoinţă; preferinţă, alegere, vot

254
INDICE DE NUME PROPRII

Aemĭlĭus Papinianus s.m. – (născut ≈ prin anul Halicarnassus,-i s.f. – capitala Cariei
142 – trecut în nefiinţă ≈ prin anul 212) a fost Hannibal,-alis s.m. – celebru general cartaginez
învăţătorul notarilor, prefect şi cel mai vestit Herodŏtus,-i s.m. – celebru istoric grec din
juristconsult. Halicarnas (sec, al V-lea î.e.n.)
Aesculapius,-ii s.m. – Esculap, zeul medicinii Imperium Romanum – Imperiul Roman
Aetna,-ae s.f. – vulcanul Etna Iulius Paulus Prudentissimus s.m. – i se mai
Alexander Severus s.m. – Marcus Aurelius spunea Cel mai Înţelept; în timpul domniei lui
Severus Alexandrus (1 octombrie 208 - 18 Alexandrus Severus a fost prefect al pretorului şi
martie 235), cunoscut drept Alexandru unul din cei mai iluştri jurisconsulţi (originar din
Sever, împărat roman din 222 până în 235. Grecia)
Autoritatea reală este exercitată de Iulia Iupiter, Iovis s.m. – Jupiter, fiul lui Saturn, tatăl
Mamaea (mama sa), sprijinită de juriștii zeilor
Ulpianus și Modestinus. Iustinianus,-i s.m. – istoric, jurist latin (sec. al
Archimedes,-is s.m. – Arhimede, celebru II-lea î.e.n.)
geometru din Siracuza (sec, al III-lea î.e.n.) Iuventius Celsus s.m. – Publius Iuventius
Aristotěles,-is s.m. – Aristotel di Stagira (mare Celsus – (nu se cunoaşte data naşterii şi nici a
filosof grec) morţii) a fost roman şi jurisconsult în secolele I
Artemisia,-ae s.f. – Artemisa, soţia lui şi II î.e.n.
Mausolus, regină a Cariei Lex XII Tabulārum – Legea celor XII Table -
Atheiniensis,-e adj. – din Atena este cea mai veche şi cea mai importantă lege
Bacchus, -i s.m. - zeul vinului romană; ea constituie izvorul întregului drept
Caesăr, - ăris s.m. – Caius Iulius ~ – dictator public şi privat.
roman, care a abolit republica Marcellus,-i s.m. – personalitate romană,
Cicĕro,-onis s.m. – Marcus Tullius ~ cel mai cuceritorul Siracuzei
mare orator roman (sec. I î.e.n.) Mausōlus,-i s.m. – Mausol, regele Cariei (aa. 36
Civitas Vaticana –Vatican î.e.n.) căruia soţia sa Artemisa i-a înălţat un
Civitates Foederatae Americae grandios monument funerar
Septentrionalis - SUA Mercurius,-ii s.m. - zeul călătoriilor, al
Croesus,-i s.m. – rege al Lidiei, renumit prin comerţului şi al hoţilor
averea sa Neptunus,-i s.m. - zeul mărilor
Demetrius Cantemirus s.m. – Dimitrie Olympia,-ae s.f. – oraş din Elida unde se ţineau
Cantemir jocurile olimpice
Diana-ae s.f. – Diana, fiica lui Jupter şi a oraşul Roma
Latoniei, zeiţa vânătorii Pēgăsus,-i s.m. – Pegas, cal înaripat, născut din
Domitius Ulpianus s.m. – (născut la Tyri, data sângele Meduzei; jurisconsult roman, consul în
naşterii nu se cunoaşte - decedat la Roma în 223) timpul lui Vespasian
a fost unul din cei mai iluştri jurisconsulţi. Din Pharmacusa,-ae s.f. – insulă vecină cu Creta
anul 222 a fost prefect al pretorului pe timpul lui Phidias, -ae s.m. – renumit sculptor grec (sec,V
Alexandrus Severus. Alături de Gaius, î.e.n.)
Papinarius, Paulus, şi Modestinus s-a gândit să Pompeius,-a,-um adj. – a lui Pompei (tribun
editeze Costituţiile lui Theodosius II şi militar)
Valentinianus III. Ptolemaeus,-i s.m. – numele mai multor regi ai
Ephēsus,-i s.m. – oraş din Ionia, celebru prin Egiptului
templul Dianei Pyrenaeus,-i s.m. – munţi între Galia şi
Gaius,-i s.m. – unul din cel cinci iluştri Hispania
jurisconsulţi ai Romei antice Rhodius,-a,-um adj. – de pe insula Rodos,
Hadriānus,-i s.m. – Adrian, împărat roman colossus Rodius colosul din Rodos
240
Saguntum,-i s.n. – oraş în Hispania Citerior Sanctae Sedis Romae – Sediul Sfânt din Roma
Salvius Iulianus s.m. – Lucius Octavius = Vatican
Cornelius Publius Salvius Iulianus Saturnus, -i s.m. – zeul timpului, Cronos
Aemilianus – originar din Hadrumet (în Africa Sicilia, -ae s.f. - Sicilia
de Nord), a fost bărbat public, jurisconsult în Solon (Solo),-ōnis s.m. – Solon, legislator
Roma antică, în timpul domniei lui Adrianus, al atenian (sec. VI î.e.n.), unul din ei șapte înțelepți
cincilea decemvir (judecător), questor, tribun, ai Greciei
pretor urban Syracusae,-ārum s.f. – oraș principal al Siciliei
Syracusanus,-a,-um adj. – din Siracuza

241
INDEX BIBLIOGRAPHICUS

Indice bibliografic

1. Bujor I.I., Chiriac Fr., Gramatica limbii latine, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1958
2. Bulgăre Gheorghe, Limba latină, Editura Hyperion, Bucureşti, 1993
3. Cemârtan Claudia, Ciobanu Anatol, Limba latină, Manual pentru clasa a X-a, Editura
Lumina, Chişinău, 2001
4. Cemârtan Claudia, Ciobanu Anatol, Limba latină, Manual pentru clasa a XII-a, Editura
Lumina, Chişinău, 2005
5. Cemârtan Claudia, Kucerov Ecaterina, Lectiones latinae, Manual pentru studenţii facultăţilor
umanitare, Chişinău, 2005
6. Cemârtan Claudia, Kucerova Ecaterina, Limba latină, Manual pentru studenţii facultăţii de
drept, Chişinău, 2002
7. Ciobanu Anatol, Misco Stepan, Oglindă Emilia ş.a., Lingua latina, Manual pentru instituţiile
de învăţământ superior, Editura ştiinţa, Chişinău, 1996
8. Condrea Irina, Norma literară şi uzul local, Chişinău, 2001
9. Hanganu Aurelia, Varzari Elena, Cuvinte latine în limbile europene de largă circulaţie,
Chişinău, 2005
10. Lascu Nicolaie, Cum trăiau romanii, Bucureşti, 1965
11. LEGEA cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova // MO al RM, nr. 45-46/555 din
17.08.1995
12. Mateevici Alexei, Poezii/Carmina, Ediţie bilingvă, Versiune latină: Valentin Harega, Editura
„Ştiinţa”, Chişinău, 1996
13. Matei Horia C., Civilizaţia Romei antice, Editura Humanitas, Bucureşti, 1980
14. Molcuţ Emil, Oancea Dan, Drept roman, Ediţia a IV-a, Casa de Editură şi Presă „Şansa”
S.R.L., Bucureşti, 1997
15. Muşetescu Elena, Limba latină, Culegere de exerciţii, Editura Polirom, Iaşi, 1999
16. Pîrvu Ştefana, Dună Monica, Limba latina, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2002
17. Plutarh, Oameni iluştri ai Romei antice, Chişinău, 2007
18. Slăvescu Slăvescu Napoleon. Noi nu suntem urmaşii Romei, Editura INTACT, Bucureşti, 2002
19. Ştefan Rădulescu Ilie. Să vorbim şi să scriem corect, Editura Niculescu, Bucureşti, 2002

Dicţionare

1. Berg I., Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Ediţie revizuită şi completată de Marcu
Florin, Editura Universul, Chişinău, 2011
2. Brais Aura, Dicţionar de dificultăşi ale limbii române, Editura Coresi, Bucureşti, 2005
3. Ciobanu Anatol, Novac Lidia, Mic dicţionar latin-român de expresii consacrate, Editura
Museum, Chişinău, 2002
4. Crăcea Elena, Dicţionar latin-român, român-latin, Editura Steaua nordului Grup S.R.L.,
Constanţa, 2009
5. Dictionnaire étymologique de la langue française usuelle et littéraire, Paris, 1863
6. Dicţionar Explicativ Ilustrat al Limbii Române, Editurile Arc şi Gunivas, Chişinău, 2007
7. Dicţionar latin-român, redactori: Ocheşanu Rodica, Macarie Liliana, Stati Sorin, Editura
ştiinţifică, Bucureşti, 1962

4
8. Drîmba Ovidiu, Istoria culturii și civilizației III, Editura Saeculum I.O. și Editura Vestala,
București, 1998
9. Dumitreasă Petru, Mic dicţionar de expresii latine, Editura Cartea universitară, 2002
10. Ferrari Anna, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Editura Polirom, Iaşi, 2003
11. Grosu Elena, Mic dicţionar de pleonasme, Editura Epigraf, Chişinău, 1999
12. Guţu Valentin, Dicţionar al greşelilor de limbă, Editura Arc, Chişinău, 1998
13. Jitaru Lucian, Dicţionar de maxime şi expresii juridice latine (latin/român/rus), MUSEUM,
Chiţinău, 2001
14. Jitaru Lucian, Dicţionar latin-român de maxime şi expresii juridice, Chișinău, 2010
15. Lăzărescu Rodica, Mic dicţionar al capcanelor limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti,
2000
16. Marin Diana, Dicţionar de paronime, Editura Steaua nordului Grup S.R.L., Constanţa, 2000
17. Mic dicţionar de terminologie lingvistică, Editura Albatros, Bucureşti, 1980
18. Scurt dicţionar etimologic, Chişinău,1978
19. Stăureanu M., Dicţionar român-latin, Editura Viitorul românesc, Bucureşti, 1994
20. Vrabie Lidia, Vulpe Ana, Dicţionar de paronime, Chişinău, 2007

Site-uri

http://europa.eu/abc/symbols/index_ro.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_latin%C4%83

http://linguaeterna.com/

http://avitus.alcuinus.net/schola_latina/

http://ephemeris.alcuinus.net/

http://www.alcuinus.net/GLL/

http://www.lingua-latina.dk/

http://www.leolatinus.com/leo_lat/index_lat.html

http://www.voxlatina.uni-saarland.de/

http://www.culturaclasica.com/

http://www.youtube.com/watch?v=jNkFRAvHyhw

5
CUPRINS

ARGUMENTUM …………………………………………………………………………

Lectio I.
LINGUA LATINA EST EUROPAE SERMO PATRIUS.
Alfabetul. Pronunţarea. Accentul. Carmen Gentis Latinae / Lingua nostra / Hymnus
Latinus Unionis Europae .................................................................................... 1 – 14

Lectio II.
LINGUA LATINA EST FUNDAMENTUM LINGUAE NOSTRAE ET
JURISPRUDENTIAE.
Verbul: noţiuni generale. Praesens indicativi activi. Topica părţilor de propoziţie în limba
latină. Disco, discis, discimus / Propositiones variae / Credo .......................... 15 – 30

Lectio III.
MOLDAVIA PATRIA MEA EST.
Substantivul: noţiuni generale. Declinarea a I-a substantivelor şi adjectivelor. Pronumele
posesive. Moldavia patria mea est. / Lingua Latina / De Italia .................... 31 – 52

Lectio IV.
NON SCHOLAE, SED VITAE DISCIMUS.
Consolidarea cunoştinţelor. Tempta te ipsum ................................................... 53 – 60

Lectio V.
VERBA DOCENT, EXEMLA TRAHUNT.
Substantivul: noţiuni generale. Declinarea II a substantivelor şi adjectivelor. Pronumele
posesive. Apud arbitrum / Advocáti Romae Antiquae / De Romanis et Deis
Romanōrum ......................................................................................................... 61 – 76

Lectio VI.
IUSTITIA NESCIT NEC PATREM, NEC MATREM.
Declinarea a III-a a substantivelor. Ius Romanum / Corpus Iuris Civilis / De Fontĭbus
Iuris Romani ....................................................................................................... 76 – 92

Lectio VII.
AUDIATUR ET ALTERA PARS
Praesens indicativi passivi. Praepositiōnes. Ius Civile et Ius Gentium / De damnatis / De
codice ................................................................................................................. 93 – 105

Lectio VIII.
REPETITIO EST MATER STUDIŌRUM
Consolidarea cunoştinţelor. Tempta te ipsum ............................................... 106 – 109

Lectio IX.
ARGUMENTA NON NUMERANTUR, SED PONDERANTUR

6
Numeralia. Numeralia cardinalia et ordinalia. De calendario / Septem miracŭla mundi /
Varia ................................................................................................................. 110 – 128

Lectio X.
CARPE DIEM!
Verbul. Modul imperativ. Pronumele reflexive. In iudicio / Magister et puer / De
familia et iuventute Romana / Gaudeāmus igitur ...................................... 129 - 145

Lectio XI.
NULLA DIES SINE LINEA
Declinarea a IV-a şi a V-a substantivelor. De magistratĭubus Romanōrum / De re publica
/ O tempora, o mores! ......................................................................... 146 – 159

Lectio XII.
QUI SCRIBIT, BIS LEGIT
Consolidarea cunoştinţelor. Tempta te ipsum ............................................... 160 – 163

Lectio XIII.
CITIUS, ALTIUS, FORTIUS
Adjectivul. Gradele de comparaţie. De fontǐbus iuris Romani / Gaius Iulius Caesar /
Hannibal ........................................................................................................... 164 – 179

Lectio XIV.
VENI, VEDI, VICI!
Perfectul indicativ activ. Adverbul. De Solone et Croeso / De Archimedis morte /
Codicillus / Faimus ........................................................................................... 180 – 193

Lectio XV.
IGNORANTIA NON EST ARGUMENTUM
Consolidarea cunoştinţelor. Tempta te ipsum ................................................. 194 – 197

NOMINA IURIS .................................................................................................... 200 –

SENTENTIAE ..........................................................................................................

GLOSSARIUM .........................................................................................................

INDICE DE NUME PROPRII ...............................................................................

INDEX BIBLIOGRAPHICUS .............................................................................

7
8