Sunteți pe pagina 1din 9

Atribuţiile managerului şcolar

masterandă: Sandu Diana Niculina

Lider, manager, director – mai multe denumiri care surprind rolul complex al celui care
conduce o unitate şcolară. Omul care însumează competenţe solide de management, dar şi real
tact pedagogic, o bună cunoaştere a şcolii, a oamenilor, capacitate de previziune şi de intervenţie,
directorul de şcoală trebuie să se dedice întru totul activităţilor şcolii şi să înţeleagă că propria
identitate se impregnează de cea a instituţiei şi invers, că ilustrează, alături de echipa sa, cadre
didactice, părinţi, elevi, personal didactic auxiliar şi nedidactic, imaginea unei şcoli1.
Mi-am ales această temă din mai multe considerente. Am dorit, în primul rând, să cunosc
mai bine ce sensuri cuprinde activitatea de manager educaţional, definirea termenilor ce se nasc
de aici şi, bineînţeles, modul de aplicarea a directivelor în vederea dezvoltării instituţionale şi a
calităţii în învăţământ. Societatea bazată pe cunoaştere se defineşte printr-un perpetuu dinamism,
generat de nevoile din ce în ce mai diverse ale lumii în care trăim. Putem afirma că traversăm o
perioadă extrem de dificilă, având în vedere complexul de provocări, oportunităţi, ameninţări şi
probleme care constituie oglinda ţării noastre democratice, aflată în curs de dezvoltare şi aliniere
la atât de mult vizatele standarde europene. Dorinţa de intrare în rândul ţărilor civilizate este
legitimă şi implică o serie de transformări radicale în ceea ce priveşte sistemul juridic,
educaţional, politic, economic etc., dar şi în privinţa preocupărilor oamenilor de rând, a migraţiei
forţei de muncă, a modificării condiţiilor de trai ş.a. Pe cale de consecinţă, adaptarea la noile
realităţi este necesară şi se impune inclusiv în cadrul sistemului educaţional, factor de maximă
importanţă care, alături de elemente ce ţin de educaţia nonformală şi informală, asigură educarea
şi formarea cetăţenilor.
Şcoala românească, prin formatorii ei, directori de şcoală sau profesori, diriginţi sau
pedagogi, trebuie să demonstreze o reală capacitate de anticipare şi de acțiune pro-activă 2.
Cadrele didactice îndeplinesc un rol multiplu, fiind pentru elev nu doar ghidul în tainele vreunei
ştiinţe exacte sau arte, ci şi mediator între acesta şi cei din jur, consilier, îndrumător, prieten,
sprijin etc. Directorul, modelul uman şi profesional al tuturor celor din subordine, persoana cu
1
M. Vlãsceanu Organizatiile si cultura organizãrii, Bucuresti: Editura Trei, 2002, p. 27;
2
Sorin Cristea, Managementul organizaţiei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003, p. 55;

1
funcţia şi răspunderile pe măsură, responsabilul de funcţionarea şi organizarea întregii activităţi
dintr-o şcoală, conjugă atribute ale liderului şi ale managerului, în egală măsură.
Atribuţiile managerului şcolii, reglementate prin instrumente specifice, vizează
planificarea, organizarea, controlul, decizia, îndrumarea şi evaluarea activităţii educative din
unitatea şcolară. În termenii lui Henry Fayol, vorbim despre cinci funcţii principale: previziunea,
organizarea, comanda, coordonarea, controlul. Toate acestea se pot realiza prin concentrarea
asupra reuşitei elevilor şi, implicit, a profesorilor, dar şi printr-o disponibilitate deosebită de a
participa activ, responsabil şi dedicate la toate actvităţile legate de şcoală. Atragerea de fonduri,
gestionarea corectă a resurselor materiale şi umane, a situaţiilor de criză, un corect management
al riscului – reprezintă premise ale activităţii bune ale unui director în şcoala românească a
secolului XXI3.
Titulatura de manager sau de director este mai puţin semnificativă având în vedere
complexul de roluri şi responsabilităţi ale celui care este preşedintele consiliului profesoral, al
consiliului de administraţie al şcolii, reprezentant al instituției pe care o conduce, al comunităţii
educative. Conducerea unei şcoli trebuie să conjuge cooperarea, lucrul în echipă, capacitatea de
schimbare în mai bine cu o componentă pragmatică, legată de menţinerea echilibrului şi
funcţionalitatea instituţională.
La modul ideal, un director de şcoală ar trebui să se orienteze atât spre oameni, formabili
şi formatori sau parteneri educaţionali, cât şi spre sarcini, astfel încât să optimizeze procesul
instructiv-educativ. Având un comportament echilibrat, echidistant, întotdeauna integru, sobru,
directorul se impune prin acţiuni complexe şi gesturi simple, prin spiritul de colegialitate şi prin
imparţialitatea pe care în permanenţă trebuie să le manifeste.
Capacităţile organizatorice şi abilităţile comunicativ-colaborative legitimează un director
de şcoală care va găsi întotdeauna soluţii la probleme emergente.
De asemenea, pregătirea profesională, capacitatea managerială, consecvenţa, inteligenţa,
integritatea şi transparenţa – devin condiţii sine qua non ale unui bun director de şcoală 4.
Claritatea viziunii, transpunerea obiectivelor, a ţintelor strategice în practică, în realizări
semnificative ale şcolii – sunt alte aspecte de luat în calcul. Desigur, capacitatea de a stimula
permanent elevii şi colegii de cancelarie, de a motiva întreg personalul, de a inspira pe toţi cei
din jur, de a reduce orice disconfort, modestia şi capacitatea de a eficientiza colaborarea –

3
Sorin Cristea, Managementul..., p. 65;
4
Sorin Cristea, Managementul..., p. 66;

2
reprezintă tot atâtea aşteptări de la un director de şcoală. Până la urmă, directorul este membru al
unui grup, ilustrează cultura organizaţională şi etosul şcolii respective, reprezintă, împreună cu
ceilalţi, valorile şi principiile unei instituţii.
Cine este, aşadar, directorul sau managerul şcolar ideal? Nu se identifică un răspuns
singular, dar un director bun este un om al şcolii, un profesionist, un pedagog bun, un coleg
extraordinar, un factor decizional şi motivant. Crochiul directorului de şcoală cuprinde atâtea
calităţi umane, atâtea competenţe, încât deciziile acestuia trebuie să poarte emblema
profesionalismului şi să fie orientate spre îmbunătăţirea activităţilor din şcoală. Credem că este
mai puţin semnificativă preferinţa pentru un termen (director) sau altul (manager, lider) care să
denumească statutul şi rolurile multiple ale celui care răspunde de funcţionarea unei şcoli, cu
toate compartimentele acesteia. De altfel, literatura de specialitate distinge ferm între
caracteriticile unui conducător şi cele ale unui manager. Aşa cum se constată în învăţământul
românesc actual, se impune o reconfigurare a stilurilor de conducere, a viziunii managementului
strategic, tactic şi operativ, a strategiilor prin care să se asigure finalităţile educaţiei. Între toate
acestea, identificarea şi stimularea unui bun director sau manager şcolar rămâne o provocare.

Activitatea manageriala este orientata de mai multe principii5:


a.principiul eficientei activitatii manageriale, realizat pe baza aplicarii metodelor de informare si
elaborare a deciziilor, de activizare a personalului in stabilirea deciziilor, de stimulare a
initiativei si a muncii operative de conducere, prin obiectiile precise de indrumare si control,
administrativ bugetare;
b. principiul conducerii participative si al unitatii de acțiune a tuturor factorilor care coopereaza
la realizarea obiectivelor manageriale, pe baza cunoasterii temeinice a unitatii scolare;
c.principiul organizarii si programarii rationale a tuturor activitatilor manageriale, in functie de
obiective;
d.principiul conducerii dinamice, pe baza unui stil eficient si al respectarii unor norme de
conduita: responsabilitate, prestigiu, autoritate, ordine, disciplina, motivatie, stimulente morale si
financiare, satisfactii profesionale etc.
e.principiul inovarii permanente a metodelor si tehnicilor manageriale, a metodelor de predare-
invatare-evaluare, de cercetare stiintifico-metodica si de inovare a învățământului.

5
Sorin Cristea, Mnagementul..., p. 55;

3
In viziunea teoriilor contemporane eficienta in conducere depinde de personalitatea
conducatorului situatiile care-i solicita folosirea capacitatilor sale de conducere. Validarea
acestor teorii pe baza unor cercetari empirice a dus la identificarea unei multitudini de variabile
situationale in cadrul organizatiilor, fapt ce a permis adincirea analizei cu privire la imbunatatirea
activitatii acestora prin intermediul conducerii eficiente6.
Un dezavantaj major al acestor modele teoretice consta in faptul ca de mule ori acestea au o
aplicabilitate limitata la tipul de societate in care au fost testate, la specificul indivizilor si
organizatiilor dintr-o tara sau alta.
De aceea extrapolarea acestor modele in alte tari si culturi trebuie facuta cu atentie
tinindu-se seama de specificul dezvoltarii organizatiilor dintr-o anumita tara (determinata de
nivelul sau de dezvoltare / de tipul de cultura organizationala existent). Prin lege se prevede că
şcoala este condusă de un consiliu de administraţie iar directorul care ar trebui să se subordoneze
şi să aplice deciziile consiliului de administraţie, este preşedintele acestui organism. De
asemenea, în continuare, consiliul de administraţie este format în majoritatea sa din cadre
didactice a căror preocupare esenţială stabilită prin lege este îndeplinirea atribuţiilor profesionale
de instruire şi educaţie şi nu conducere, administrare şi finanţare a şcolii.
Această situaţie diminuează participarea la decizie a actorilor sociali din afara şcolii.
Efectele procesului de învăţământ sunt date, în măsură covârşitoare, de calităţile
profesionale ale personalului didactic, de gradul de angajare al acestora în îndeplinirea
responsabilităţilor privind educarea elevilor. Şi, deşi comunitatea locală şi conducerea şcolii sunt
primele interesate de calitatea şi efectele procesului educativ din şcoală, acestea sunt lipsite, în
prezent, de orice drept de decizie în legătură cu numirea, normarea şi salarizarea personalului.
Conducerile de şcoli sunt primele responsabile pentru calitatea şi efectele procesului
instructiveducativ dar deciziile privind selecţia, angajarea şi eliberarea personalului didactic
aparţin Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ISJ, iar salarizarea şi normarea personalului
didactic sunt rigid stabilite prin lege, conducerea şcolii neavând posibilitatea ca printr-o normare
şi salarizare flexibile să răspundă nevoilor de mobilitate, schimbare curriculară sau de stimulare a
cadrelor didactice cu performanţe.Eliminarea acestor contradicţii presupune crearea unui cadru
legislativ care să ofere conducerii şcolii – directorului, consiliului de administraţie – capacitatea
de decizie/autonomie în legătură cu angajarea, eliberarea din funcţie şi motivarea şi evaluarea

6
Sorin Cristea, Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996, p. 215;

4
personalului didactic în condiţiile respectării stricte a criteriilor de asigurare a calităţii conform
metodologiilor elaborate de MEN.
Formarea şi dezvoltarea profesională a resurselor umane din sistemul de învăţământ este
centralizată şi nu se corelează întotdeauna cu nevoile şi interesele beneficiarilor individuali
(cadre didactice, manageri) şi instituţionali. Nu există un sistem ascendent de identificare a
nevoilor de formare ale cadrelor didactice, care să fundamenteze investiţiile şi programele în
acest domeniu.
Sistemul de acordare a gradelor didactice este, de asemenea, centralizat şi nu este
relevant în raport cu competenţele profesionale, pedagogice şi manageriale ale personalului
didactic. Pãrerea noastrã este cã a deveni manager este rezultatul unui proces de transformare
personalã.Lãrgirea perspectivei si conceptiei despre lume si viatã, sporirea nivelului de
constiintã, munca cu sine însusi, descoperirea motivatiilor si principiilor corecte creeazã premise
pentru a deveni o persoanã capabilã sã-i conducã pe ceilalti, adicã o persoanã care sã merite sã
fie urmatã de ceilalti si sã îi aibã în grijã si nu în subordine. Persoanele optimiste, care se
relationeazã usor cu ceilalti, care sunt organizate, comunicã excelent, sunt dotate cu intuitie si
empatie, care dau dovadã de fortã de caracter, care au un dezvoltat sentiment de comuniune
socialã si care îsi dezvoltã competentele tehnice necesare sunt clar avantajate în ocuparea si
îndeplinirea cu succes a unor functii manageriale.
Relatia autentica dintre managerul scolar, cadru didactic si elev sincronizeaza
multitudinea de actiuni cu efecte pozitive, care devine o conditie indispensabila pentru a
influenta administrarea si instrurea unei personalitati adevarate. Managerul scolar, fiind persoana
care conditioneaza realitatea mediului scolar, este, in acelasi timp, procesul social prin care se
contopesc relatiile umane cu acțiunea de a produce valori, efecte, impresii 7. Toate, la randul lor,
exprima si intrunesc conduita managerului scolar în raport cu elementele fundamentale ale
managementului, a modalităților specifice de exprimare a functiei administrative. Pentru a
exercita o influențî pozitivă asupra întregului mediu social managerul școlar este obligat sa
corespundă unor cerințe si conditii prin facultatea logica a gandirii, calitatea insusirilor psihice-
morale, nivelul corespunzator de cunostinte, capacitatea de intreprinzator si moderator cu decizii
adecvate, calitatea absoluta si conditionata de a fi competent in toate actiunile realizate. Pentru a
produce un exemplu real in gestionarea procesului didactic managerul scolar este obligat sa
stapaneasca perfect teoria si practica proceselor fundamentale de instruire si educatie,
7
Sorin Cristea, Dicţionar de termeni pedagogici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, p. 52;

5
caracteristice managementului educational. Cu calitățile intelectuale, profesionale,
antreprenoriale, interumane, managerul este acel care promoveaza calitatea proceselor educative,
imaginea unitatii de învățământ, individualitatea elevului si a cadrului didactic. In esenta,
acțiunea de succes a managerului este rezultatul capacitatii de a conduce, orienta si motiva elevul
si intregul personal didactic al scolii. Prin propriul model de comportare managerul scolar se
formeaza si isi promoveaza propria personalitate, si, nemijlocit, contribuie la crearea unor noi
personalitati necesare mediului social. 
Atmosfera sănătoasăa unui mediu social, inclusiv a unui mediu scolar, poate fi creata
doar pe criterii de transparența, realizate de persoane ce administreaza institutia, societatea,
omul8. Acesti oameni de conducere, fiind numiti manageri, inclusiv manageri scolari cu
capacitati organizatorice, sunt responsabili de gestionarea resurselor umane, materiale si
financiare din cadrul instituției. Fiind motivați de rolul acestei funcții de conducere, managerii
scolari prin competentele manageriale asigura functionarea activitatilor educationale, astfel
satisfacand necesitatile sociale in procesul de dezvoltare umană. Fiind un exponent al comunității
educative, managerul scolar este acel care trebuie sa demonstreze si devotamentul respectiv fata
de functia pe care o detine in corelatie cu pozitia socială. Prin pozitia sa socială managerul scolar
urmeaza a fi persoana care sa intruneasca toate calitățile pozitive pentru a putea fi imitat ca un
model al serviciilor sociale si, totodata, constituind un model demn de urmat pentru generatiile
urmatoare9. Poziția socială pe care o detine managerul scolar include in sine integritatea morala,
demnitatea, respectarea angajamentelor fata de sine si fata de institutia scolara, astfel fiind
nucleul societății. Integritatea morala, in sens pozitiv, urmareste acțiunea favorabila in numele
binelui, in asa mod formand personalitatea managerului scolar in societate. Functia manageriala
activand in baza formulei de a organiza si coordona activitati cu scop bine definit reprezinta
strategia stiintei de a conduce, utilizand in acest proces toate mijloacele disponibile in vederea
asigurarii unui rezultat cu succes sigur. Punerea in aplicare a tuturor mijloacelor disponibile
include in sine, in mod prioritar, stabilirea unor relatii bune de colaborare cu colectivul
pedagogic si colectivul de elevi, astfel formand tehnica eficienta de comunicare intre indivizi. In
acest mod se formeaza influenta pozitiva a comunicarii care dezvolta nivelul educatiei in cadrul
instituției si in afara ei, definit de modelul individual al managerului in raport cu individualitatea
fiecarui elev si profesor. Elevul ca si profesorul si managerul, parte componentă a instituției
8
R. Mihalcea, A. Andronicescu, A., Management: fundamente, interferente, studii de caz, solutii, Bucuresti: Editura
Economicã, 2000, p. 48;
9
Sorin Cristea, Dicţionar de termeni pedagogici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, p. 53;

6
scolare, este acel element care trebuie privit ca un obiect și partener strategic în acțiunea de
conducere. Respectiv, acțiunea eficienta de conducere a unei institutii vine proiectata cu caracter
complet prin dimensiunea personalitatii managerului scolar, axata pe calități umane si capacitati
intelectuale. Anume, cu calitățile umane bune si capacitatile intelectuale deosebite este
determinata individualitatea managerului scolar in interacțiune cu individualitatea unitatii de
învățământ si a societății.
A fi un manager scolar inseamna a fi un bun om al societății, o personalitate a scolii si a
intregului sistem public10. Functia manageriala trebuie sa fie creată pe realitatea prin care se
dezvolta unitatea de învățământ si societatea. Activând pe principii de transparență, corectitudine
și criterii de concurență (sistemul economiei de piața bazat pe cerere si oferta) vor fi realizate
mereu noi obiective în modernizarea procesului de instruire și promovarea individului ca
personalitate a societății. Acțiunea de promovare a individului, ca personalitate a societății, se
poate forma doar pe modelul managerului, având la baza comportamentul adecvat, viziunea
distinsa prin modul de gandire si modul de a vedea real lucrurile din lumea care-l inconjoara,
modul de comunicare cu publicul (angajații, elevii). Cu alte aspecte si calități negative precum
orgoliul, aroganta  si incompetenta un manager scolar nu poate activa in cadrul unei institutii de
învățământ, deoarece acesta nu va mai fi niciodata in pas cu cerințele impuse de societatea
contemporana11. Nemijlocit, un manager scolar de calitate trebuie sa fie preocupat in totalitate de
problemele comunitatii pe care o administreaza, iar interesele personale sa fie inferioare fata de
cele publice si, cu siguranta, sa fie plasate in afara functiei manageriale. Un manager scolar de
calitate trebuie sa fie omul al unei tinute corecte in toate actiunile intreprinse; un bun pedagog si
un  conducător competent calificat; un bun prieten al elevilor prin care să dea dovada de respect
reciproc, astfel formînd echilibrul etic și echitabil dintre manager-pedagog-elev și corelația
obiectivă dintre cultură-valoare-educație-personalitate-identitate. 
Anexa 1.
Institutul pentru
Consiliul profesoral Științele Educației
Consiliile claselor
Consiliul de Ministerul
Consiliile elevilor administrație Învățământului

10
S. Moscovici Psihologia socialã a relatiilor cu celãlalt, Iasi: Polirom,1998, p. 34;
11
Sorin Cristea, Dicţionar de termeni pedagogici, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998, p. 53;

7
Comitetul de părinți Inspectoratul Școlar

CCD

Primăria

Director

Director adjunct

Corectitudine și Activități Activități Colaborări cu


perfecțiune didactice educative familiile
metodică Activități Relații de
administrativ parteneriat
financiare

Comisia Societatea
Diriginți
metodologică științifică și Comisii tehnice Reprezentatul
culturală a elevilor părinților

8
Bibliografie

1. CRISTEA, Sorin, Dicţionar de termeni pedagogici, Ed. Didactică şi Pedagogică,


Bucureşti, 1998
2. CRISTEA, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003,
3. CRISTEA, Sorin, Pedagogie generală. Managementul educaţiei, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1996
4. MIHALCEA, R., ANDRONICESCU, A., Management: fundamente, interferențe,
studii de caz, soluții,  București: Editura Economicã, 2000.
5. MOSCOVICI, S., Psihologia socialã a relatiilor cu celãlalt,  Iasi: Polirom,1998.
6. VLÃSCEANU, M., Organizațiile și cultura organizãrii,  București: Editura Trei,
2002.