Iudaismul (din grecescul Ioudaïsmos, derivat din limba ebraică: ‫יהודה‬, Yehudah, „Iuda”; în ebraică:

‫י ַהֲ דּות‬, Yahadut, caracterele distinctive a iudaicului eáqnov), cunoscut și sub numele de religie

mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului
au stat la baza religiilor monoteiste creștinism și islam. Termenul iudaism își are originea în
numele regatului Iuda, țara tribului Iuda—descendenții celui de-al patrulea fiu al
patriarhului Iacob (secolul XVIII - finele secolului XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcașul
Marelui Templu.
Istoria iudaismului este împărțită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada
talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI-lea până în prezent). Iudaismul ortodox
contemporan s-a format pe baza mișcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor.
Iudaismul contemporan nu are o instituție sau personalitate, acceptată universal, care ar avea
autoritatea dreptului, învățăturii sau puterii. Sursele dreptului (Halaha) ale iudaismului contemporan
sunt: Tanahul (Tora scrisă) și Talmudul (Tora orală). Halaha reglementează aspectele vieții evreilor
care nu sunt reflectate în codurile penale sau civile din sistemul secular, ci servesc doar ca ghid
obligatoriu pentru cei aparținând aceluiași curent religios.