Rugăciunile

  Iudaismul a accentuat importanţa executării poruncilor mai mult decât afişarea unor convingeri dogmatice.
Astfel nu există un canon de rugăciune, ci o varietate de cărţi de rugăciune, care, totuşi, au un număr mare de
rugăciuni unificate, deseori in versiunea din Scripturi sau din poezia religioasă medievală. Profetul Ezra a fost
acela care a stabilit formulări fixe ale rugăciunii şi includerea cîntecelor în serviciul divin. Ulterior după
distrgerea celui de al II-lea Templu din Ierusalim, rugăciunea, conform tradiţiei rabince, va înlocui jertfle din
Templu.
 Evreii se roagă de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara. La rugăciunea de dimineaţă bărbaţii se înfăşoară
în patrafir (Talith, un şal cu ciucuri în cele patru colţuri), simbol al prezenţei divine, ei recitând cu această
ocazie o serie de binecuvântări, printre care şi baruh şelo asani işa („Binecuvântat e Dumnezeu că nu m-a
făcut femeie”); evreii religioşi poartă patrafirul (un fel de «poncio» mic, cu ciucuri la cele patru colţuri) toată
ziua.

Poziţia femeii în iudaism

   Deşi este o religie cu puternice rădăcini patriarhale, iudaismul rezervă femeii din punct de vedere religios şi
social un loc de onoare. Prin binecuvântarea aceasta, evreii nu fac în niciun caz o afirmaţie sexistă, ci
dimpotrivă ei îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate ritualurile care li s-au dat şi pe care sunt obligaţi să le
respecte, spre deosebire de femei care nu sunt obligate, deoarece acestea pot menţine legătura strânsă cu
Dumnezeu şi în lipsa acestor obligaţii. Din rugăciune nu trebuie să lipsească profesiunea de credinţă: Shma
Israel („Ascultă, Israele”, Deuteronom 6, 4-9). De asemenea, în timpul rugăciunii bărbaţii trebuie să poarte
aşa numitele filacterii (tefilin). Cultul mozaic este axat pe îndeplinirea celor 613 porunci enumerate în Tora
(primele cinci cărţi ale lui Moise).

Coşer - restricţiile alimentare

          Se vorbeşte în iudaism şi de o serie de restricţii alimentare, deoarece aici intervine distincţia dintre
pur şi impur. Cuşer (în limba idiş, kaşer în limba ebraică) înseamnă „pregătit după ritual” şi, în cazul
mâncării, garantat a fi conform regulilor. Astfel, evreii au voie să mănânce doar carnea rumegătoarelor
cu copita despicată: ovine, capre, bovine şi peşti cu solzi şi înotătoare; există reguli precise la sacrificarea
animalelor; este interzis de mănâncat lactate împreună cu carne.
               Majoritatea evreilor in lume nu mai respectă strict regulile alimentaţiei rituale „cuşer”, în ziua
de azi. Totuşi, alături de evreii practicanţi ai religiei iudaice, evreii tradiţionalişti şi mulţi din evreii laici,
de pildă aproape două treimi din cei care locuiesc în Statul Israel, provenind atât din familii originare din
Europa de est, din Balcani, din America, cât şi din ţările arabe şi obişnuiţi cu aceasta din casa
părintească, preferă să urmeze încă, cel puţin în parte, regulile de bază ale alimentaţiei rituale din casa
părintească.