Estetica Faciala Si Dentogenie

Dr.
Corina Marilena Cristache
ESTETICĂ FACIALĂ ȘI
DENTOGENIE
Cap. III DIGITAL SMILE DESIGN ȘI ARTA DE TRANSPUNERE A DESIGNULUI ZÂMBETULUI ÎN
VIAȚA REALĂ
Cap. IV TEHNICI DE PREFIGURARE A TRATAMENTELOR PROTETICE LA PACIENȚII DE VÂRSTA A
TREIA
Ce este frumuseţea?
Platon: „privilegiul naturii”

Socrate: „o scurtă tiranie”
Michelangelo: „eliminarea surplusului”
Stendhal: „promisiunea fericirii”
Ce este frumusetea? (dex)
FRUMUSÉȚE s. 1. mândrețe,
splendoare, strălucire, (înv. și reg.)
mândrie. (\~ peisajului, a unei clădiri.)
2. minunăție, minune,
splendoare, (pop. și fam.) mândrețe,
(Transilv.) mândrenie, (prin Ban.)
mândrulenie. (O \~ de fată.)
Sursa : sinonime
Maximele sugerează că atractivitatea nu are
importanță în viață...
„Maxims or myths of beauty? A meta-analytic and theoretical review”
Langlois, Judith H.; Kalakanis, Lisa; Rubenstein, Adam J.; Larson, Andrea;
Hallam, Monica; Smoot, Monica Psychological Bulletin, Vol 126(3), May 2000,
390-423. doi: 10.1037/0033-2909.126.3.390
Maximele sugerează că atractivitatea nu are

importanță în viață...
Însă:
-Oamenii atractivi față de cei neatractivi
beneficiază de tratamente diferite.
Înfațișarea oamenilor dezvoltă

comportamente diferite.
Beneficiile atractivității au o considerabilă

semnificație practică.
5 Iunie 2014
Philips Sonicare – 1.008

repondenți
Atractivitatea generală este cel mai des
corelată cu cea a feţei
Ochii şi dinţii constituie polii atractivi

ai feţei în timpul comunicării
În stomatologie – FRUMOS înseamnă NATURAL
Manipularea luminii, culorii, iluziei şi a formei pentru a
crea o situaţie mai estetică decat cea existentă original
este responsabilitatea MEDICULUI STOMATOLOG
și a TEHNICIANULUI DENTAR
OBIECTIVELE CURSULUI:
- PROPORŢII ANATOMICE
- PRINICPIILE FORMEI
- PRINCIPIILE CULORII / DETERMINAREA CROMATICĂ
- EVALUAREA ESTETICĂ
- COMUNICAREA ÎNTRE CABINET ŞI LABORATOR
- TEHNICI DE PREVIZUALIZARE A TRATAMENTULUI
- NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE FOTOGRAFIE
- „MINUNI” ESTETICE (before and after / înainte și după)
PROPORŢII ANATOMICE
- Creierul uman percepe unele forme ca fiind frumoase

iar altele mai puțin atrăgătoare
- Acest simț al frumosului este întipărit în creierul uman, nu este
învățat
- Copii mici recunosc fețele atrăgătoare
- Chiar și în situația diferențelor etnice/culturale există un punct
de vedere comun vis-a vis de ceea ce înseamnă frumos.
http://www.inspirepattaya.com/lifestyle/average-womans-face-thailand-russia-england/
PROPORTIILE ANATOMICE IDEALE
Leonardo da Vinci
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Proportions_of_the_Head.jpg
Leonardo da Vinci:
Proportiile ideale ale
omului se incadreaza
intr-un cerc („Vitruvian
Man”)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_Vitruvian
Bazele științifice (MATEMATICE) ale frumuseții
RAPORTUL DE AUR (1,618)

Secțiunea de aur
Proporția divină
RAPORTUL DE AUR / PROPORTIA DE AUR
/ =
(a+b)/a = a/b = 1,618 (Φ „phi”)

RAPORTUL DE AUR /
PROPORTIA DE AUR
„phi” (Phidias – sulptor, pictor, arhitect grec, sec 5 i.h)

Se regaseste in:
- Matematica
-Arhitectura
-Pictura
- Natura
-Corp uman
- Muzica
- Teologie
RAPORTUL DE AUR /
PROPORTIA DE AUR
Matematica – Leonardo Fibonacci (Pisano)

A descoperit o relatie numerică în care
fiecare număr este suma numerelor
precedente: 0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13...
Numerele (șirul) lui Fibonacci exprimă o
proportie nemodificată între fiecare
număr și numărul precedent (1,618)
RAPORTUL DE AUR /
PROPORTIA DE AUR
https://insteading.com/blog/fibonacci-sequence-in-nature/
https://blog.prototypr.io/golden-ratio-what-it-is-and-why-should-you-use-it-in-design-7c3f43bcf98
RAPORTUL DE AUR /
PROPORTIA DE AUR
https://www.phimatrix.com/architectural-design-golden-ratio/
RAPORTUL DE AUR /
PROPORTIA DE AUR
https://joedubs.com/the-divine-proportion-golden-phinomena-of-nature/
https://www.phimatrix.com/
Mai mult:
Proporțiile feței ideale (după matematicianul grec Euclid, 300 i.h):
- lățimea feței reprezintă 2/3 din înalțime
- nasul nu depășește (în lungime) distanța dintre ochi
1997 - Masca lui Marquardt (Stephen Marquardt – chirurg plastcian,
California, SUA) – foloseste proporția de aur „phi”
Masca lui Stephen Marquardt
Exista trei etaje ale feței: superior, mijlociu, inferior
Distanța medie între unghiurile interne ale ochilor este de 28-32 mm
De obicei, în pozitie de repaus, cu buzele relaxate sunt vizibili doar

2-3 mm din dinți (la tineri)
Studiu efectuat la University of Toronto – proporția ideală la femei
care sugerează atractivitatea – actrita Jessica Alba
(sursa Wikipedia.org)
Idealul de frumusețe în viziunea femeilor
http://www.globaltimes.cn/content/832096.shtml
Idealul de frumusețe în viziunea bărbaților
http://www.globaltimes.cn/content/832096.shtml
Aspectul feței - vârsta
ESTETICA DENTARĂ: aplicarea principiilor estetice dinţilor
naturali, obturaţiilor
ESTETICA PROTETICĂ: efectul produs de lucrarea protetică ce

influenţează aspectul fizic şi înfaţişarea pacientului
EVOLUTIA ESTETICII ÎN MEDICINA DENTARĂ
- Inițial estetica dentară a fost asimilată cu estetica protetică

- În anii 1930 – Sears - Sears, V. H. An analysis of art factors in
full denture construction. JADA 25:3-12, 1938.
- În anii 1950 Frush și Fisher – principiul "dentogenic"- Frush, J. P.
and Fisher, R. D. Introduction to dentinogenic restorations.
J Prosthet Dent 5:586-595, 1955.
Frush, J. P., Fisher, R. D. The dynesthetic interpretation on the
dentogenic concept. J Prosthet Dent 8:558-581, 1958.
EVOLUTIA ESTETICII ÎN MEDICINA DENTARĂ
Dr. Charles Picus (anii 30 Holywood)
Stomatologul starurilor de la Hollywood din anii 1930 și primul care a creat

fațete de porțelan mobile pentru a putea fi utilizate de către actori în
momentul filmărilor.
EVOLUȚIA ESTETICII ÎN MEDICINA DENTARĂ (cont.)
- in anii '70:
Lombardi - Perceptia vizuală în protetica dentară –

Lombardi, R. E. The principles of visual perception
and their clinical application to denture esthetics.
J Prosthet Dent 29:358-382, 1973.
Vig – Cinetica evidenţierii dinţilor anteriori - Vig, R. G. and
Brundo, G. C. The kinetics of anterior tooth display.
J Prosthet Dent 39:502-504, 1978.
Pound – dimensiunea verticală- Pound, E. Controlling anomalies
of vertical dimension and speech. J Prosthet Dent 36:124-135,
1976.
Levin – raportul de aur- Levin, E. I. Dental esthetics
and the golden proportion. J Prosthet Dent 40:244-252, 1978.
- in anii '80:
Mavroskovfis si Ritchie – Forma fetei si alegerea incisivilor centrali -

Mavroskovfis, F. and Ritchie, G. M. The face-form as a guide for
the selection of maxillary central incisors.
J Prosthet Dent 43:501-505, 1980.
Lorton – alegerea incisivilor mandibulari - Lorton, L. and
Whitback, P. Esthetic parameters of mandibular anterior teeth.
J Prosthet Dent 46:280-283, 1981.
Scandrett- latimea incisivilor maxilari - Scandrett, F. R., Kerber,
P. E. and Umrigar, Z. R. A clinical evaluation of techniques
to determine the combined width of the maxillary
anterior teeth and the maxillary central incisor. J Prosthet Dent
48:15-22, 1982
- in anii '80:
Tjan si Miller – Factorii estetici ai zambetului - Tjan, A. H. L.,

Miller, E. D. and The, J. G. P.
Some esthetic factors in a smile. J Prosthet Dent 51:24-28, 1984.
Rieder – Lucrarile protetice provizorii și importanta lor in estetica -
Rieder CE. Use of provisional restorations to develop
and achieve esthetic expectations.
Int J Periodontics Restorative Dent. 1989;9:122–139
EVOLUŢIA ESTETICII ÎN MEDICINA DENTARĂ (cont.)
- în anii '90:
Guichet – Estetica funcţională - Guichet, N.F and D.L.

From function to esthetics:
Anterior or occlusal compromises to esthetics.
Curr Opin Cosmet Dent 1993:55-60.
Rosenberg and Cutler – Consideraţii parodontale - Rosenberg, E.S.,
Cutler, S.A. Periodontal considerations
for esthetics: Edentulous ridge augmentation.
Curr Opin Cosmet Dent 1993:61-66.
Turbyfill – Estetica în protetica mobilizabilă - Turbyfill, W.F.
Dentures and partials or esthetic removable
prosthetics. Curr Opin Cosmet Dent 1993:75-79.
- în prezent:
în prezent:
- notiunea de „estetica în medicina dentara” include

restaurarea protetică a edentațiilor totale,
parțiale, implantologia orală, obturațiile, intervențiile
chirurgicale parodontale, albirile dentare, tehnica CAD-CAM, etc
- sunt peste 103 milioane (103.000.000) de web-site-uri pentru o
căutare pe cuvant cheie „cosmetic dentistry” (google)
- 16.059 rezultate în pubmed (cuv. cheie „cosmetic dentistry”)
- 201.000 rezultate (google) pentru „estetică dentară București”....
EVOLUȚIA ESTETICII ÎN MEDICINA
DENTARĂ (cont.)
Wikipedia (www.wikipedia.org)
„Cosmetic dentistry is generally used to refer to any dental work that

improves the appearance (though not necessarily the function)
of a person's teeth, gums and/or bite.
Many dentists refer to themselves as "cosmetic dentists"
regardless of their specific education, specialty, training,
and experience in this field. This has been considered unethical
with a predominant objective of marketing to patients.
The American Dental Association does not recognize

cosmetic dentistry as a formal specialty area of dentistry.
However, there are still dentists that promote
themselves as cosmetic dentists”
Maihofer MG (February 2009). "Cosmetic dentistry is not a recognized specialty".

The Journal of the Michigan Dental Association 91 (2): 18. PMID 19288658
MeSH (Medical Subject Headings)
EVOLUTIA ESTETICII ÎN MEDICINA DENTARĂ (cont.)
Specializari „estetice” în medicina dentară:
- Protetica
- Ortodonția
Fața / Dinții / Zâmbetul
Proportia de aur în medicina dentară
Proporția între etajele feței
Proporția între zâmbet și față
Proporția între aspectul zambetului și mărimea dinților
Proporția între înalțimea și lățimea dentară

Aspectul fetei – ZÂMBETUL
Aspectul fetei – ZÂMBETUL - factori
1. Tipul zambetului – LINIA SURÂSULUI

2. Paralelismul curburii incisivului maxilar cu
buza inferioară
3. Poziția curburii incizale față de buza inferioară
4. Numărul dinților vizibili în zâmbet
Tjan, A. H. L.et al.Some esthetic factors in a smile.
J Prosthet Dent 51:24-28, 1984
Aspectul fetei – ZÂMBETUL - factori
1. Tipul zâmbetului – linia surasului:

Inaltă – descoperă în totalitate incisivii maxilari (și coletul lor)
împreuna cu un fragment de gingie (10.7%)
Medie - descoperă 75-100% din incisivii maxilari și papilele
interdentare (68.94%)
Joasă – descoperă mai puțin de 75% din incisivii maxilari (20.48%)
Aspectul fetei – ZAMBETUL - factori
2. Paralelismul curburii incisivilor maxilari cu buza inferioara

- Linie paralelă - 84.8%
- Linie dreapta mai degraba decat curba 13.9%,
- Curba orientata invers 1.3%
3. Pozitia curburii incizale fata de buza inferioara

- atinge buza (46.61%),
- nu atinge buza (34.62),
- muchia incizala acopera buza (15.76%)
4. Numarul dintilor vizibili in zambet

- 6 – numai incisivii centrali, lat. si caninii (7.01%)
- cei 6 anteriori + primul premolar (48.6%)
- cei 6 anteriori + primul si al doilea premolar (40.65%)
- cei 6 anteriori + premolari + primul molar (3.74)
https://www.planmeca.com/de/universities-
and-large-clinics/university-solutions/
http://www.tribpub.com/gdpr/sandiegouniontribune.com/
LUNGIMEA / LĂȚIMEA DINȚILOR
http://www.speareducation.com/spear-
review/2013/01/biologic-challenges-in-patients-with- http://pedsinreview.aappublications.org/content/32/1/e4/F4
multiple-missing-anterior-teeth
https://www.electricteeth.co.uk/tooth-extraction/
Incisivii centrali maxilari reprezintă cheia dominantă
în evaluarea estetică a surâsului
http://www.speareducation.com/spear-review/2015/08/why-is-it-so-difficult-to-match-a-single-central-incisor-bob-winter
Conceptul lui Pound
Lățimea IC max = 1/16

lățimea bizigomatică
Lungimea IC max = 1/16
distanța între inserția firelor
de păr și menton.
Sheldon Winkler ; Essentials of Complete Denture; 2nd Edition

Pound E (1954) Lost fine arts in the fallacy of ridges. J Prosthet
Dent 4:6–16
IC maxilar: lungime medie de 10 mm, (maximă de 12
mm și minimă de 8 mm).
https://www.yourdentistryguide.com/smile-anatomy/
CALCULAREA LĂȚIMII OPTIME A DINȚILOR
ANTERIORI MAXILARI
- - Măsurarea dimensiunilor dintelui omolog
- - Utilizarea analizei Bolton - utilizează raportul între dinții
mandibulari și maxilari în vederea obținerii unei relații
ocluzale ideale. Raportul Bolton se calculează prin împărțirea
sumei lățimilor mezio-distale a dinților mandibulari anteriori
la suma lățimilor mezio-distale a dinților maxilari anteriori,
rezultând un raport aproximativ de 0.78
- - Utilizarea proporției de aur, respectiv a valorii 1.61803,
concept menționat pentru prima dată de Lombardi, Levin și
preluat ulterior de alți autori.
CALCULAREA LĂȚIMII OPTIME A DINȚILOR
ANTERIORI MAXILARI
- Utilizarea proporției dentare recurente (Ward) – Recurring
Esthetic Dental (RED) proportion – pornește de la conceptul
conform căruia un clinician poate utiliza o proporție la
alegere atâta timp cât rămâne constantă spre lateral atunci
când analizăm dinții din normă frontală.
Proporția RED: X/Y =

constant
Principiile Formei:
- PERCEPŢIA
- PRINCIPIUL ILUMINĂRII
- PRINCIPIUL LINIEI
- ILUZIA
- LEGEA FEŢEI
PERCEPŢIA:
- Zlate - perceptia este definită ca reflectare subiectivă

nemijlocită, în formă de imagine a obiectelor şi fenomenelor
externe, ce actionează în momentul dat asupra noastră
prin ansamblul însusirilor şi componentelor lor
- Perceptia vizuală – răspunsul ochiului la experienţele
trecute
- Lumina, mişcarea, conturul, forma şi textura suprafeţei,
culoarea – sunt părţi cu ajutorul carora creierul asociază o
experienţă anterioară cu noi stimuli.
Zlate, 1999 Zlate M. 1999. Mechanisms of cognitive psychology, Iaşi, Colegium Polirom
Experiment
Diastema – marire progresiva cu 0,5mm
Linia surasului – marire progresiva progresiva
cu 1mm
Coroana incisivului 21 – scurtare progresiva
cu 0,5mm
Ingustarea simetrica progresiva a incisivilor
laterali
Ingustarea asimetrica progresiva a lui 12 (cu
0,5 mm)
Rezultate
Kumar S, Gandhi S, Valiathan A. Perception of smile

esthetics among Indian dental professionals and laypersons.
Indian J Dent Res 2012;23:295
INFLUENŢELE PERCEPTUALE:
-CULTURALE (prin observarea mediului înconjurător)

Observăm (și credem) că dinții mai închiși la culoare , cu uzura
accentuată, colorați, alungiți, apartin unei persoane mai în vârstă,
deoarece știm că o dată cu înaintarea în varstă dinții se închid la
culoare, se uzează și se pigmentează în șanturi și în zona de colet.
Observăm (și credem ) că formele rotunjite, cu contururi netede
sunt feminine, în timp ce formele mai aspre, mai colțuroase sunt
masculine.
- ARTISTICE (ILUMINATUL OBIECTELOR)

Principiile Formei:
- PERCEPTIA
- PRINCIPIUL ILUMINARII
- PRINCIPIUL LINIEI
- ILUZIA
- LEGEA FETEI
PRINCIPIUL ILUMINARII:
- Lumina apropie iar întunericul departează
- Obiectele au înălțime și lățime
- Se creaza iluzia unei a treia dimensiuni: profunzimea

(a treia dimensiune a realului)
PRINCIPIUL ILUMINARII – MACHIAJUL DĂ
CONTUR FEȚEI
PRINCIPIUL ILUMINARII – MACHIAJUL
CONTUREAZĂ DINȚII
Principiile Formei:
- PERCEPTIA
- PRINCIPIUL LINIEI
- ILUZIA
- LEGEA FETEI
PRINCIPIUL LINIEI:
- O linie orizontală va face ca un obiect să pară mai lat

- O linie verticală va face ca un obiect să para mai înalt
Aplicații practice - Principiul liniei
Relațiile dintre liniile dintelui joacă un rol important în crearea iluziilor.
Linia verticală pare mai mare , mai lungă decat cea orizontală deși ele sunt
egale.
Explicația o da faptul ca mișcările orizontale ale ochilor se execută cu mai
multa ușurința ca cele verticale.
Se pierde mai mull timp cu perceptia vizuală la liniei verticale,
iar creierul interpretează că unui timp prelungit îi corespunde o linie mai
lungă.
Liniile orizontale sub formă de pigmentări cervicale, texturare,
linii albe hipoplazice sau margini incizale lungi și drepte creează iluzii de
lătime.
Liniile verticale și textura verticală accentueaza înalțimea.
Aceeași iluzie se poate obține și prin modificarea marginilor și
ambrazurilor incizale.
Principiile Formei:
- PERCEPTIA
- PRINCIPIUL LINIEI
- ILUZIA
- LEGEA FETEI
ILUZIA VIZUALĂ (OPTICĂ):
- Omul percepe o imagine diferită de realitate
- Manipularea corectă a iluziei optice – instrument în

practica
- 3 tehnici – modificarea:
1. - Formei
2. - Poziției
3. - Culorii
Grilajul Helmholtz
Grilajul Helmholtz – puncte negre
la intersecția liniilor albe
Iluzii de lungime:
- Iluzia Muller-Lyer
- Iluzia Ponzo
Iluzia Muller-Lyer
Care dintre segmentele orizontale AB si CD pare mai lung ?
Deşi sistemul vizual indică segmentul AB ca fiind mai lung, în
realitate, segmentele sunt egale ca lungime dacă
le măsuram. La realizarea iluziei contribuie liniile oblice.
O explicaţie a iluziei Muller-Lyer este că trecerea de la percepţia
tridimensională la cea bidimensională se face incorect.
Din cauza liniilor oblice îndreptate către exterior, aparatul optic uman
interpretează segmentul AB ca fiind mai depărtat de ochi față de
segmentul CD, care, din cauza liniilor spre interior, pare mai
apropiat.
Ochiul uman nu poate aprecia dimensiunea unui obiect
fără a ține cont de distanță ; de aceea, deşi două obiecte au ca
rezultat proiecţii egale pe retină, țindem să considerăm
obiectul care pare mai îndepărtat mai mare.
Iluzia Ponzo
Denumita după psihologul italian Mario Ponzo

Cele doua linii orizontale apar inegale in lungime, deşi in realitate sunt
egale.
Explicaţia acestei iluzii este legata de percepţia adâncimii.
Pentru ochiul uman, liniile oblice creează senzaţia de adâncime,
ceea ce duce la aprecieri diferite a distantelor pana la cele doua
segmente (segmentul de sus pare mai îndepărtat). Cu toate acestea,
imaginile formate pe retina de cele doua segmente sunt egale.
Iluzia orizontal-vertical
Oamenii percep o linie verticală mai lungă

decât una orizontală de aceeaşi lungime.
Iluzia orizontal-vertical
Un exemplu elocvent este Gateway

Arch
din St. Louis, Missouri.
Inalțimea pare mai mare decât
lățimea, deşi ambele
măsoară 192 m.
Iluzii de
forma:
Iluzia Zollner
Liniile negre par sa nu fie paralele, deși sunt, iar cele mai scurte fac un
unghi, ceea ce confera adâncime imaginii.
Astfel unele dintre liniile lungi par mai aproape de privitor față de celelalte.
Iluzia Zollner
Un exemplu la scara mare de iluzie (de forma) a fost construit de greci acum
2500 de ani.
Este vorba despre Parthenon, un templu grec faimos care pare a fi construit cu
unghiuri perfect drepte.
Dar aceasta este o iluzie, întrucât Parthenonul nu prezintă nici un unghi perfect
drept.
Iluzii utilizate
la Parthenon
Pentru a compensa efectele negative ale perspectivei liniare care ar fi dus

la imaginea unui templu strâmb și încovoiat, arhitecţii
Parthenonului au construit coloanele uşor către interior.
Pe langa aceasta, ei au construit baza si alte elemente orizontale,
mai înalte în centru fata de margini, iar coloanele au fost "umflate"
puţin în jurul mijlocului.
Iluzia de mărime
In cadrul percepţiei false a distanței intervin nu numai

greşeli de interpretare a lungimii și a formei,
dar și a mărimii în spaţiu.
Pilonii din prima imagina sunt egali, ca și

cercurile centrale din cea de-a doua.
Iluzia de contur (triunghiul Kanizsa)
Triunghiul din imagine este o iluzie optică descrisă de Kanizsa în 1955

ca perceperea unui triunghi alb echilateral în centru, însa acesta nu există cu
adevarat.
Iluzia de contur
Similar, în figura din dreapta, este perceputa o linie ondulată,

deşi aceasta nu există în realitate.
Explicaţia acestor iluzii ar fi că triunghiul alb și linia ondulată
reprezintă cea mai simpla interpretare a figurilor.
Conform psihologiei întemeiate de Gestalt, ochiul uman tinde sa vadă un
întreg organizat, mai degrabă decât multe parţi individuale.
Alta explicaţie vine din cercetări asupra vederii și a creierului.
Descoperirile recente indică faptul ca un creier de maimuţa conţine celule
care "umplu" golurile din conturul unui obiect, dând naştere unui contur
iluzoriu.
Aceste celule permit animalelor să obțina imagini complete din informaţii
incomplete.
Iluzia Jastrow
Aceasta iluzie optica plasează doua forme identice una sub alta,
însă datorită curburilor acestora, ele par diferite ca mărime
Figuri ambigue
Figuri ambigue
Figuri ambigue (cu dublă interpretare)
Unele desene și forme pot fi percepute în mai multe moduri.

Ele se numesc figuri ambigue și nu sunt iluzii propriu-zise deoarece nu se
produce nici o percepţie falsă.
Figurile ambigue lasă loc la două sau mai multe interpretări, toate corecte.
Explicaţia lor consta în dificultatea observării simultane a celor
doua imagini, deoarece sistemul vizual uman preferă să ia fiecare
interpretare în parte.
ILUZIA
Crearea de iluzii este una din cele mai importante obiective ale
stomatologiei estetice.
Abilitatea de a face ca un dinte să arate mai lat sau mai îngust, mai mic sau
mai înalt, este de un deosebit ajutor cand trebuie rezolvate anumite
probleme dificile estetice.
Efectele estetice ale restaurarilor sunt controlate de factori ca
- - formă,
- - mărime,
- - aliniere,
- - contururi,
- - textura suprafetei
- - culoarea dintelui original.
Principiile Formei:
- PERCEPTIA
- PRINCIPIUL LINIEI
- ILUZIA
- LEGEA FETEI
LEGEA FEȚEI:
cel mai important concept utilizat în
conformarea restaurarilor protetice.
Fața aparentă a dintelui este acea zonă a suprafeței

vestibulare care este delimitată de muchiile
rotunjite de tranziție asa cum se văd ele dinspre fața
vestibulară
Liniile de tranziție marchează trecerea de la suprafața
vestibulară la suprafețele mezială, cervicală, distală și incizală.
Suprafața dintelui se înclină în directie orală spre suprafetele
proximale mezială și distală și spre suprafața de colet a
rădăcinii, ponind de la aceste linii de tranziție. În porțiunea
incizală delimitarea se face adesea de către marginea incizală
sau vârful cuspidului. Umbrele de evidentiere ale suprafetei
vestibulare ale dintelui încep la liniile de tranziție. Aceste
umbre demarchează limitele feței aparente.
LEGEA FEȚEI:
- Pentru ca dinții diferiți (dizarmonici) să pară

asemănători, fețele aparente trebuie să fie egale.
- Pornind de la principiul estetic, pigmenții în restaurările
protetice ceramice vor crea
numeroase iluzii, manipulandu-se doar fața aparentă nu
și cea reală.
Relația forma fetei vestibulare –
cantitatea de lumină reflectată
Fata aparenta
Aplicatii practice
Spatiu disponibil mezio-distal marit
Aplicații practice
Spațiu dispnibil mezio-distal micșorat

Cea mai frecventă iluzie este crearea diferitelor contururi. Ochiul este
sensibil la contururile formei care se proiectează pe fundalul spațiului
întunecat al cavitatii bucale. O ușoară modificare a unei margini incizale
poate crea iluziile dorite.
Principiile de bază ale iluziilor care se referă la formă și contururi
sunt:
1. Liniile verticale accentuează înălțimea și diminuează lățimea.
2. Liniile orizontale accentuează lățimea și diminuează înălțimea.
3. Umbrele adaugă profunzime.
4. Unghiurile influențează perceperea liniilor care se interesectează.
5. Liniile și suprafețele curbe sunt mai plăcute, ele sunt percepute ca fiind
mai feminine decat unghiurile ascutite.
6. Relațiile dintre obiective ajuta la determinarea aspectului.
Restaurarile provizorii pot sa ofere ocazie și substrat pentru
prefigurarea iluziilor ce vor fi incorporate țn restaurarea finală.
Ele acționează ca o machetă de lucru pentru crearea iluziilor estetice. La
nevoie se va completa prepararea dinților, conturarea gingiei, etc.
Aplicații practice
Linia
mediană (1);
ambrazurile
gingivale (2)
înclinarea axelor
dentare (3); zenitul
gingival=punctul cel mai
înalt al marginii gingivale
libere (4); linia
coletelor (5);
punctele de contact
(6); linia marginilor
libere (7); curba
incizală (8);
Aplicații practice
Linia interincisivă centrală
să corespunda cu linia
mediană a feței
Aplicații practice
Toti dinții sa aiba o ușoară
înclinare axială
spre mezial
Aplicații practice
Marginea liberă incizală
superioară să fie paralelă
cu buza inferioară în timpul
surâsului
Aplicații practice
Punctele de contact interdentar - sunt situate mai cervical
progresiv, cu cât dinții sunt mai posteriori
Aplicații practice
Forma arcadei
Daca se trage o linie prin centrul caninilor aceasta trebuie să

treacă prin mijlocul papilei retroincisive
Linia trece posterior – arcada prea îngustă
Linia trece anterior – arcada prea lată
Aplicații practice
Coridorul bucal - este termenul folosit
pentru descrierea spaţiului dintre suprafeţele vestibulare
ale dinţilor laterali şi comisurile bucale sau
peretele intern al obrazului.
O arcadă îngustată va permite existenţa unui coridor
bucal prea mare, cu aspect întunecat şi, invers,
o arcadă prea lată va micşora coridorul bucal, creând
senzaţia de „gură plină de dinţi“
Aplicații practice
Coridorul bucal
Aplicatii practice
Gradaţia – termen ce descrie imaginea

în perspectivă a dinţilor laterali priviţi frontal.
Datorită curburii normale a arcadei dentare şi a
depărtării de punctul de observaţie, dimensiunile
aparente verticale şi mezio-distale ale dinţilor, de la
canin spre molarul secund, trebuie să fie descrescătoare
spre distal. Raportul dintre aceste dimensiuni
aparente, lăţimea întregii arcade vizibile în zâmbet,
lărgimea grupului frontal şi lăţimea incisivului
central respectă, în cazul ideal,
proporţia de aur.
Aplicatii practice
Gradaţia – Dr. Levin

a creat, în 1975, un grilaj de analiză
a proporţionalităţii dinţilor în zâmbetul larg. În
setul conceput de dr. Levin sunt 20 de dimensiuni
diferite de grile, care respectă acelaşi tipar, din material
transparent, astfel încât pot fi folosite în cabinet/laborator
prin suprapunere directă.
Aplicații practice
Gingia să arate la fel în ambele părți ale
liniei mediane (simetria gingivală)
In timpul zambetului nu trebuie să fie vizibil mai
mult de 3mm de tesut gingival.
Aplicații practice
Conturul gingival
Dacă se trage o linie de la punctul cel mai superior al
coletului caninului la punctul cel mai superior al coletului
incisivului central, coletul incisivului lateral trebuie
sa fie la 1-2 mm sub această linie.
Cel mai inalt punct al gingiei trebuie
să fie în dreptul coletului caninului
Aplicații practice
Zenitul gingival
Cel mai inalt punct al gingiei trebuie
sa fie in dreptul coletului caninului
Culoarea:
(dex):
- Totalitatea radiațiilor de lumină de diferite
frecvențe pe care le reflectă corpurile și
care creează asupra retinei o impresie specifică;
- Aspectul colorat al corpurilor
Culoarea:
- senzatia produsa de totalitatea radiatiilor luminoase de
diferite frecvente care permite ochiului uman sa deosebeasca
intre ele doua parti vecine, omogene si egal iluminate, vazute
simulan
Culoarea:
- o senzaţie psihofizică determinată de răspunsul
organului vizual la radiaţiile luminoase
reflectate de pe suprafaţa obiectelor înconjurătoare.
- lumina determină culoarea
Culoarea:
- unul dintre cei mai importanti determinanti ai esteticii in

stomatologie
- un criteriu de baza dupa care materialele dentare sunt clasificate

drept estetice sau inestetice
Culoarea:
Culoarea nu poate exista fără
- lumină,
- obiect, şi
- observator
Percepţia ei este influenţată
direct de caracteristicile acestor trei elemente
Lumina este o formă de energie;
- este acea parte a spectrului de
radiaţii electromagnetice
la care ochiul uman este sensibil.
- Spectrul vizibil reprezintă doar un domeniu
restrâns din spectrul electromagnetic
Lumina naturală monocromatică
Radiaţiile cu lungimile de
undă mai mici de 380 nm sunt razele Gamma,
razele X şi razele ultraviolete, iar cele cu lungimile
peste 750 nm sunt razele infraroşii, radar, microundele
şi undele radio şi TV
Radiatiile din spectrul
electromagnetic
este o radiaţie electromagnetică perfect sinusoidală.
Este caracterizată de puterea transportată P
şi frecvenţa oscilaţiei (THz, TeraHz=10¹²Hz)
sau alternativ lungimea de undă λ= c/f (nm) unde c este
viteza luminii în vid, iar f este frecvenţa oscilaţiei.
Lumina albă vizibilă este, în general, o combinaţie
de radiaţii electromagnetice de diferite lungimi
de undă şi intensităţi, adică o suprapunere de
radiaţii monocromatice, a căror parametri se încadrează
între aproximativ 380-400 nm şi 700-760 nm
sau, echivalent, cu frecvenţa între aproximativ
750 THz şi 430 THz .
Aceste radiaţii monocromatice pot fi izolate prin
descompunerea spectrală a luminii utilizându-se
puterea de refracţie diferită a unui mediu transparent
în funcţie de lungimea de undă.
Rezultatul descompuneri este
spectrul luminos, numit astfel
de către Isaac Newton (lat. - apariţie)
La trecerea printr-o prismă optică, un

fascicul luminos este de două ori refractat
(fenomen denumit dispersia luminii), o dată
la intrarea în prismă şi a doua oară la
ieşirea din prismă; acest fenomen a fost
descoperit în urmă cu aproximativ 300 de
ani de Isaac Newton.
La ieşirea din prismă
lumina albă este descompusă, formându-se
astfel, spectrul luminos.
Lumina naturală monocromatică (ROGVAIV)
Lumina naturală monocromatică (ROGVAIV)
Lumina alcătuită din radiaţii de o singură lungime de undă,
care este percepută
de ochi ca având o singură culoare,
se numeşte monocromatică
Lumina alcătuită din radiaţii de diferite lungimi de
unda se numeste compusa
Lumina compusă, care conţine toate radiaţiile
spectrului vizibil (toate culorile
spectrale), corespunzând luminii naturale de la mijlocul zilei
(senine) poartă numele de lumină albă.
Lumina din compoziţia căreia lipsesc parţial sau total,
radiaţiile infraroşii („calorice”) poartă numele de lumină rece
ea se obţine prin fenomene de excitare
speciale purtând denumirea generală de luminescenţă
- Până în prezent, nu s-a putut obţine o
sursă luminoasă artificială capabilă să
emită o cantitate egală din fiecare radiaţie a
spectrului vizibil, astfel încât, lumina
rezultată să fie perfect albă.
- Din această cauză,
culoarea unui obiect poate să difere,
uneori semnificativ, atunci când este
iluminat artificial,
faţă de culoarea percepută
la lumina naturală a zilei.
Distribuţia spectrală a luminii naturale, deşi variază
de la o oră la alta şi de la
o zonă geografică la alta, în esenţă, este similară
cu cea emisă de un corp negru
încălzit la diferite temperaturi -
fiecărei radiaţii cu o anumită lungime
de undă şi de o anumită culoare îi corespunde
o anumită temperatură, numită temperatura corelată culorii
(aceasta se exprimă de obicei în grade K).
Luminii naturale din zilele senine îi corespunde o temperatură
corelată culorii de 5500-6500 K.
Cu cât temperatura corelată culorii este mai ridicată,
cu atât este mai apropiată de albastru şi
cu cât este mai joasă, cu atât este mai apropiată de roşu.
Ca urmare a incidenţei luminii pe suprafaţa unui corp,
acesta poate prezenta următoarele proprietăţi optice:
- Luminesceţă,
- Strălucire,
- Iridiscenţă,
- Transparenţă,
- Transluciditate,
- Opacitate,
- Opalescenţă şi
- Culoare.
- Luminesceţa - defineşte proprietatea materiei
de a emite energie luminoasă
în timpul iluminării (fluorescenţă) sau
după iluminare (fosforescenţă)
FLUORESCENŢĂ
FOSFORESCENŢĂ
- Strălucirea este definită ca o reflexie angulară
selectivă implicând lumina
reflectată de o suprafaţă netedă.
Strălucirea este responsabilă de
gradul de vizibilitate
a obiectelor reflectate pe o suprafaţă
- Iridiscenţa (sau efectul de curcubeu)
defineşte modificarea
culorii suprafeţelor în funcţie de poziţia
privitorului sau de direcţia luminii incidente;
- un exemplu bun de iridiscenţă este
efectul optic (cromatic) produs de o peliculă
subţire de ulei pe suprafaţa asfaltului
- Transparenţa este proprietatea materiei de a
transmite lumina aproape în
totalitate (absorbţie minimă),
fasciculele de lumină rămânând paralele
- Transluciditatea este proprietatea materialelor
de a transmite parţial şi difuz
lumina incidentă
- Opacitatea este proprietatea materiei
de a bloca transmisia luminii, datorită
absorbţiei puternice a fasciculului luminos
şi a reflexiei minime
- Opalescenţa este aspectul tulbure,
lăptos caracteristic mediilor puternic
dispersive, datorat fenomenului de
împrăştiere a luminii
- Culoarea este senzaţia produsă
de totalitatea radiaţiilor luminoase de anumite
frecvenţe.
Aceasta permite ochiului să deosebească
două părţi vecine, omogene şi
egal iluminate ale unui obiect,
privite simultan; dacă cele două porţiuni nu
apar distincte, ele au aceeaşi culoare
Munsell - cele mai cunoscute şi
utilizate dimensiuni cuantificabile
ale culorilor sunt:
- nuanţa (HUE),
- luminozitatea (VALUE) şi
- saturaţia (CHROMA).
Munsell - Cele mai cunoscute şi
ale culorilor sunt:
- nuanţa (HUE),
Nuanta (HUE) defineste culorile pure,
de exemplu rosu, portocaliu sau verde
- este determinata de lungimea de unda
reflectata si/sau transmisa
Nuanta (HUE)
- culori elementare (ex.): galben (Y),
rosu (R), albastru (B), verde (G)
ale culorilor sunt:
- nuanţa (HUE),
Luminozitatea
(VALUE)
-O consecinţă a cantităţii de energie

luminoasă reflectată sau transmisă
de obiect
- Este cel mai important factor în
alegerea culorii
- Dacă luminozitatea (stralucirea) se potriveşte, mici
variaţii ale culorii sau ale saturaţiei nu vor fi observate
Luminozitatea
(VALUE)
Luminozitatea culorilor se măsoară pe o

scală de la alb la negru, unde albul
reprezintă gradul maxim de luminozitate,
iar negrul gradul minim.
ale culorilor sunt:
- nuanţa (HUE),
Saturatia/Puritatea culorii (CHROMA)
Este data de concentratia pigmenului

Saturatia/Puritatea culorii (CHROMA)
- Determinată de raportul cantitativ dintre

culoarea spectrală şi culoarea albă.
- Culorile spectrale,
fiind culori pure, prezintă o saturaţie maximă.
Prin adăugarea unor cantităţi diferite
de alb la culorile spectrale se obţin diferite
tonuri de culori nesaturate.
Sistemele de ordonare a culorilor.
Colorimetria
Pentru a putea fi reprodusă sau comunicată,

orice culoare trebuie să poată fi
definită clar şi măsurată cu precizie
două metode: sistemele de ordonare al culorilor şi

colorimetria
Sistemele de ordonare a culorilor
Sistemele de ordonare a culorilor se bazează pe o serie de

eşantioane aranjate sistematic în conformitate cu cele
trei caracteristici principale ale culorii (nuanţă, luminozitate
şi saturaţie).
Aceste sisteme reprezintă o
redare a universului cromatic
într-un spaţiu tridimensional, ce poate fi considerat un
limbaj universal al culorii.
Sistemele de ordonare a culorilor
Un sistem modern de ordonare al culorilor ar trebui să întrunească
următoarele caracteristici:
 să ofere criterii clare de evaluare a
culorilor, în funcţie de cei trei parametri
(nuanţă, luminozitate şi saturaţie);
 să permită o reproducere fidelă a
specimenelor de culoare;
 să fie durabil, uşor manevrabil şi
portabil;
 să fie standardizat în aşa fel încât să
fie disponibil în diferite
mărimi şi aplicabil pe materiale multiple
Albert Munsell (1905)
crearea unui sistem coloristic
tridimensional
Principiul de bază al
acestui sistem
constă în egalitatea
intervalelor
dintre specimenele
(mostrele) alăturate,
pentru fiecare dintre cele
3 caracteristici
(coordonate) ale culorii:
nuanţă, luminozitate şi
saturaţie
Nuanta (HUE) Munsell este atributul acordat fiecărei
mostre de culoare după care
aceasta este percepută ca fiind una din culorile:
roşu/red (R), galben/yellow (Y),
verde/ green (G), albastru/ blue (B), violet/purple(P)
sau ca amestec, în diferite
proporţii, a două culori primare (pigmenţi).
Sistemul Munsell cuprinde 5 nuanţe
principale plasate la intervale egale de-a lungul
circumferinţei cercului: 5R, 5Y, 5G,
5B, 5P.
Fiecare interval de culoare este divizat în câte
o nuanţă intermediară;
În total 100 de subdiviziuni
Munsell a împărţit un cerc de 100 de puncte
compas în 5 culori principale:
roşu, galben, verde, albastru şi violet şi
5 culori secundare: galben-roşu,
verde-galben, albastru-verde, violet-albastru şi
roşu-violet.
Luminozitatea (VALUE) Munsell
reprezentată pe axa centrală, exprimă
percepţia vizuală a cantităţii de
lumină reflectată de o mostră de culoare (fracţiunea
de lumină reflectată din lumina incidentă).
Reflexia este maximă pentru albul pur şi
are valoarea 10 şi minimă pentru negrul pur,
care are valoarea luminozităţii 0.
Saturaţia (CHROMA) Munsell
este o caracteristică prin care se
descrie percepţia vizuală a
unei mostre de culoare raportată la
poziţia ei faţă de culoarea acromatică
cu aceeaşi luminozitate.
Saturaţia se măsoară pe o scală de la 0 la 12;
valoarea 0 corespunde
culorii acromatice, iar valoarea 12, nivelului
maxim de saturaţie, nivel care depinde de nuanţă.
Cu cât valoarea saturaţiei este mai
apropiată de 0 cu atât culoarea este slabă
sau puţin saturată; cu cât valoarea
saturaţiei este mai apropiată de 12, cu atât culoarea
respectivă este mai tare sau mai puternică.
Un alt sistem tridimensional de
apreciere a culorilor
este sistemul CIE – 1931
CIE – Commission Internationale de
l’Eclairage - este cea mai înaltă autoritate
Independentă în domeniul iluminatului,
având ca scop pe plan mondial
cooperarea şi schimbul de informaţii
referitoare la ştiinţa şi arta luminii şi iluminatului,
culoare, vedere şi tehnologia imaginii
Sistemul CIE
Culoarea poate fi specificată printr-o
triadă de numere (X,Y,Z) care
exprimă cantităţile de roşu, verde şi respectiv, albastru
(culorile primare
recepţionate de cele trei tipuri de celule cu conuri)
necesare pentru a obţine culoarea respectivă
în condiţii de iluminare standard şi
utilizând un colorimetru standard. Aceste trei
numere au fost numite valori
„tristimulus” şi corespund domeniilor spectrale respective;
valorile „tristimulus” care caracterizează
percepţia cromatică.
Sistemul CIE
O deficienţă a sistemului
CIE este faptul că acest model de specificare a
culorii nu ia în considerare parametrul „luminozitate”.
Un alt sistem tridimensional de
apreciere a culorilor
este sistemul CIELAB (CIE L*a*b*)– 1979
- prin corelarea celor două
sisteme de ordonare
a culorilor
(CIE şi Munsell)
sistemul CIELAB – parametri analizati:
L* – care reprezintă luminozitatea unei culori,
valorile fiind cuprinse între 0 (negru) şi 100 (alb)
a* – arată poziţionarea culorii pe axa roşu (magenta)
– verde (cian). Valorile negative indică apropierea
de verde iar cele pozitive de roşu.
b* – poziţia culorii pe axa albastru – galben, valorile
negative reprezentând apropierea de albastru
şi cele pozitive de galben.
sistemul CIELAB
Sistemul CIELAB – parametri analizati:
Axa C*ab este o scală deschisă cu originea
în zero care include toate culorile neutre,
iar unghiul hab, numit „unghi de nuanţă”
poate avea valorile cuprinse între 0 şi 360 grade.
Culorile sunt aranjate după secvenţele
culorilor curcubeului.
Sistemul CIELAB oferă în plus posibilitatea
evaluării diferenţelor care există
între două culori apropiate, sub aspectul
tuturor parametrilor (nuanţă,
saturaţie, luminozitate).
Fenomenul de METAMERISM
Un obiect poate avea culori diferite in conditii
diferite de iluminare
Colorimetria
Instrumente optice de măsurare a culorii
Tipuri de instrumente de măsură a culorii:

- colorimetre,
- spectroradiometre,
- spectrofotometre
- camere digitale
- Dispozitivele hibride
- colorimetrul,
- spectroradiometrul,
- spectrofotometrul
- camera digitala
Colorimetrul măsoară culoarea în funcţie de
valorile tristimulus,
fiind indicat pentru determinarea
calităţii culorii şi a
saturaţiei acesteia
la nivelul suprafeţelor
Colorimetrul
- NU poate fi utilizat in cuantificarea
METAMERISMULUI
Primul instrument
(colorimetru) destinat
exclusiv evaluării culorii
dinţilor - 1980
ShadeEye Chroma Master NCC (Natural Color Concept) lansat de firma
Shofu Dental, a reprezentat a doua generaţie de colorimetre dentare tristimulus
(RGB).
- colorimetru,
- spectroradiometru,
- spectrofotometru,
- camera digitala,
Spectroradiometrul este utilizat mai ales
pentru aplicaţii care vizează reproducerea
culorilor; el poate măsura culoarea
atât la nivelul suprafeţelor reflectante cât
şi a celor autoiluminante.
Acest fapt este important, în special,
pentru reproducerea
încrucişată a culorilor media
(pentru a potrivi o imagine
expusă pe un monitor cu cea listată / calibrarea
display-urilor ex LCD, CRT).
- colorimetru,
- spectrofotometru
- camera digitala
Cuantifica METAMERISMUL
Spectrofotometrul măsoară
culoarea de suprafaţă a corpurilor prin
calcularea diferenţei dintre
lumina reflectată de acestea şi cea reflectată
de un corp alb de referinţă.
Este utilizat în mod special la
controlul compoziţiei şi al calităţii culorii
- colorimetru,
- spectrofotometru
- camera digitala
Camera digitală - modalitate tot mai frecvent
utilizată pentru măsurarea culorilor.
Spre deosebire de celelalte dispozitive care
măsurau practic culoarea unor zone limitate (puncte)
de pe suprafaţa unui obiect,
camerele digitale prezintă avantajul că măsoară
caracteristicile de culoare ale întregului
obiect din punct de vedere al imaginii globale
- colorimetru,
- spectrofotometru
- camera digitala
Sistemul ShadeScan (Cynovad, Montreal, Canada) face parte
din categoria instrumentelor care combină tehnologia camerelor digitale
cu analiza colorimetrică
Dispozitivele hibride
Sistemul Shade Vision (X- Rite, Grandville, Mich)
Sistemul SpectroShade (MHT Optic Research, Niederhasli,
Switzerland) este unicul sistem hibrid care combină tehnologia
imaginilor digitale cu spectrofotometria
Culoarea:
- lumină,
- obiect, şi
- observator
Observatorul
Substratul biologic al percepţiei vizuale este
Reprezentat macroscopic de ochi şi
la nivel celular de existenţa celor
două tipuri de celule fotosensibile
de la nivelul retinei: celule de tip bastonaş şi
celule de tip conuri.
Bastonaşele percep şi transmit informaţiile
date de nuanţele de gri şi au rol mai mare în
vederea nocturnă,
iar conurile asigură vederea
cromatică şi diurnă.
Vederea cromatica - două teorii:
Teoria tricromatică a lui Young-Helmholtz,
există trei tipuri de conuri: sensibile
la lumina roşie, verde şi albastră.
Acestea sunt culorile de bază.
Când este stimulat un singur tip de
con, creierul percepe culoarea respectivă,
restul culorilor
fiind percepute prin stimularea simultană şi
combinată a celor trei tipuri de celule.
Celelalte culori reprezintă combinaţii cantitative
ale culorilor de bază.
Vederea cromatica - două teorii:
Teoria tetracromatică a lui Hering sau teoria
procesului oponent
Această teorie susţine existenţa
a câte 2 clase de celule specializate pentru codarea
complementară a culorilor
(galben-albastru şi verde-roşu) şi
una pentru codarea luminozităţii
(alb-negru).
Teoria tetracromatică a lui Hering
Explica mecanismul apariţiei post-imaginii

= fenomen optic care apare după privirea mai mult timp a
unei imagini statice.
Mutarea privirii pe un fundal alb determină
„vizualizarea“ aceleiaşi imagini, de formă şi mărime
identice, dar culori complementare numită „post
imagine“
Aplicatii practice:
Postimaginea
Acest fenomen poate influenţa analiza vizuală a
culorii dentare dacă nu se respectă protocolul recomandat.
Acuitatea cromatică se diminuează în
timpul observării obiectului datorită „oboselii“
ochiului care apare în aproximativ 5-7 secunde.
Saturaţia culorii examinate scade devenind mai palidă
în timp ce culorile complementare cresc în intensitate.
Din acest motiv se recomandă, în timpul
analizei vizuale a unei culori, privirea, la intervale
regulate de timp, unei suprafeţe gri sau albastre
pentru normalizarea percepţiei cromatice şi dispariţia
post-imaginii.
Percepţia estetică a culorii:
= proces analitic complex care presupune mai mult decât
simpla percepţie vizuală (a privi şi a vedea, pur şi simplu).
Orice culoare comunică o emoţie (plăcută sau neplăcută),
generând o anumită dispoziţie sufletească
O suprafaţă acoperită de culori exercită asupra privitorului
două efecte:
un efect fiziologic - concretizat în percepţia vizuală cromatică şi
un efect psihologic – determinat de vibraţia sufletească
pe care o induce culoarea.
Aceste două efecte sunt aproape imposibil de separat, deoarece
„foarte mult din ceea ce vedem se bazează pe ceea ce simţim”.
Percepţia estetică a culorii:
Prin mecanism asociativ culorile pot trezi sau accentua

anumite stări sufleteşti: culoarea roşie prin
asociere cu roşul sângelui, este percepută
ca o culoare stridentă, care agită;
culoarea galbenă, este percepută ca o culoare caldă,
tot aşa cum culoarea albastră o percepem ca o culoare rece.
Culoarea:
- lumină,
- obiect, şi
- observator
Obiectul
- Un corp reflecta diferit şi
independent fiecare componentă spectrală a luminii
albe în funcţie de lungimea de undă.
- O suprafaţă care reflectă în mod egal toate lungimile
de undă este percepută ca având culoarea albă
în timp ce suprafeţele care absorb toate lungimile
de undă sunt percepute ca fiind negre
- În funcţie de absorbţia
şi reflexia diferită a lungimilor de undă - apar culorile,
şi anume: un corp care absoarbe toate lungimile de
undă mai puţin cel cuprinse între 450-495 nm (albastru)
pe care le reflectă va fi perceput ca albastru.
La interacţiunea luminii cu o suprafaţă – fenomene
(fct. de tipul suprafetei):
• Reflecţie – speculară, difuză, combinată –

fenomenul de „întoarcere“ a undelor electromagnetice
la suprafaţa unui obstacol
• Difracţie – proprietatea undelor de a ocoli
obstacolele
• Refracţie – schimbarea direcţiei de propagare
a unei unde datorită schimbării vitezei de
propagare la trecerea dintr-un mediu in altul
• Transmisie – trecerea undelor prin obstacolul
întâlnit în funcţie de gradul de transparenţă a substanţei.
Geometria suprafeţelor poate influenţa percepţia culorii.
Obiecte de aceeaşi culoare
sunt percepute diferit dacă au suprafeţe diferite:
- suprafeţele lucioase dau senzaţia unei culori mai
saturate
- suprafeţele texturate sau mate deschid culoarea.
Fenomenul este explicat prin reflexia diferită a suprafeţelor.
Materialele opace reflectă cea mai mare parte a luminii difuz
în cazul suprafeţelor lucioase, reflexia este mai mult
speculară
Structurile dentare
au caracteristici optice aparte, care le conferă
un aspect atât de special şi, în acelaşi timp, dificil
de reprodus prin tehnici de laborator:
-transluciditate,
-opalescenţă şi
-fluorescenţă.
Opac Translucid Transparent

Transluciditatea este caracteristică smalţului şi
este descrisă ca proprietatea unui material de a
permite trecerea difuză a unei sume de radiaţii
luminoase din lumina incidentă.
Este un grad intermediar între opacitate şi transparenţă.
Dentina, spre deosebire de smalţ, este opacă
Transparenţa incizală
Culoarea smalțului
Dentina
Culoarea dentinei
Mark Oborn MBA LBIDST

SBO Dental Laboratory Ltd
Opalescenţa, o altă proprietate a smalţului, este
aparenţa creată de un obiect ce permite trecerea
lungimilor de undă mari din spectrul luminos (zona
oranj a luminii de zi) şi reflectă lungimile mici de
undă (zona albastră). Din acest motiv, smalţul privit
din aceeaşi direcţie cu lumina incidentă are o
reflecţie albăstruie şi, privit din direcţia opusă, tentă
roşiatică.
Fluorescenţa - o caracteristică a dentinei.
Este proprietatea unor substanţe de a
absorbi energie din spectrul luminos UV, invizibil,
(lumina „neagră“, lungimi de undă 300-400 nm) şi
de a o emite apoi în spectru luminos vizibil în zona
albastru-alb (400-450 nm).
EFECTUL CROMATIC AL
GINGIEI
Cum descriem culoarea?
A3
Zonă pigmentată
D2
Bandă albă
Ușoară tentă
portocalie
Translucență
incizală
Culoarea coroanei se individualizează stratificat
I - DENTINĂ
A3 dentină
Bandă albă de dentină
D2 dentină
Culoarea coroanei se individualizează stratificat
II – SMALȚ
Smalț - culoare
portocalie
Smalț D2
Albastru
opalescent
In estetica dentara – O CULOARE APROXIMATIVA
ESTE CA O NOTA MUZICALA FALSA
APLICATII PRACTICE
Factori ce influenţează perceperea culorii
- factorii fiziologici si patologici ai organului vizual

- intensitatea luminii existente
- compozitia spectrala a luminii
- culoarea mediului inconjurator
- timpul alocat privirii unei culori
- culori percepute imediat inainte
(contrast temporal/postimagine)
- structura formei si suprafetei obiectului
- factori psihologici
- unghiul din care privim
APLICATII PRACTICE
Principii generale in alegerea culorii
Luminozitatea Ambiantă:
- Condiţii standardizate 1000-2000 lx, 4250-6000K
(tuburi fluorescente cu indicativul xx-950).
- Condiţii ne-standardizate: dimineaţa, cer uşor
noros, aproximativ 1m de o fereastră îndreptată spre Nord.
- Lumina puternică (>1500 lx) “spală” culoarea şi
creşte strălucirea.
- Lumina slabă (<1500 lx) schimbă culoarea spre
nuanţe de gri.
- Aspectul strălucitor – întunecat se evaluează mai
uşor la lumină redusă.
APLICATII PRACTICE
- Coloritul ambiant trebuie să fie cât mai

neutru.
- Se vor evita: draperii/perdele
colorate, obiectele intens colorate din
exterior vor fi plasate prin poziţionarea
operatorului în afara câmpului vizual,
- rujul de pe buzele pacientelor trebuie îndepărtat,
- hainele intens colorate ale pacientului vor fi
acoperite cu un câmp de culoare neutră (de
ex. culoarea untului)
APLICATII PRACTICE
- Înregistrarea culorii se va face de la o

distanţă cât mai mare (aproximativ o lungime
de braţ)
- Cavitatea bucală a pacientului trebuie să fie
la acelaşi nivel cu ochii medicului, astfel încât
sa fie folosită foveea centralis a retinei.
- Ochelarii operatorului pot altera înregistrarea
cromatică atunci când au lentile colorate
APLICATII PRACTICE
- Oboseala cromatică intervine la 5-7 secunde

de observaţie atentă; după acest interval,
operatorul îşi va muta privirea asupra unui
obiect de culoare neutră (albastră/gri )
- Determinarea culorii se face la începutul

şedinţei pentru ca ochii operatorului să fie
odihniţi
APLICATII PRACTICE
Când sunteţi în dubiu , alegeţi întotdeauna

prima determinare
- Caninul va fi utilizat ca element de referinţă
în alegerea culorii deoarece are cea mai
mare saturaţie a culorii dominante (în
regiunea sa cervicală)
- Când întâmpinaţi dificultăţi în alegerea
culorii, alegeţi mereu culoarea cu strălucirea
mai crescută şi saturaţia mai scăzută
APLICATII PRACTICE
CHEIA DE CULORI
- VITAPAN clasic
- VITAPAN 3D MASTER
APLICATII PRACTICE
Cheia VITAPAN 3D MASTER
5 nivele pentru strălucire/

luminozitate (VALUE)
- 3 tipuri de culoare/nuanta (HUE) L
(galben), M (mediu), R
(roşu) pentru fiecare dintre
Nivele 2-4 de luminozitate;
nivelele 1 şi 5 prezintă
numai culoarea M
- 2 nivele de saturaţie
(CHROMA) pentru fiecare
culoare, cu excepţia M care
prezintă 3 nivele
APLICATII PRACTICE
Etape in alegerea culorii

ETAPA I
Alegerea stralucirii/
luminozitatii
(VALUE)
Grupa 1-5
APLICATII PRACTICE
Etape in alegerea
culorii
ETAPA II
Alegerea saturatiei
(CHROME) (1-3 sau
1-2)
APLICATII PRACTICE
Etape in alegerea
culorii
ETAPA III
Alegerea culorii
(HUE): L, M, R
EVALUAREA ESTETICĂ
- culoarea dinţilor se potriveşte culorii feţei/vârstei pacientului

- raportul dento-facial este acceptabil
- nu există defecte dentare vizibile
- marginea liberă incizală superioară trebuie să fie paralelă
cu buza inferioară în timpul surâsului
- liniile interincisive trebuie să corespundă
- absenţa inflamaţiei gingivale
- armonia contururilor gingivale şi interproximale – linia
coletului
- absenţa triunghiurilor negre
EVALUAREA ESTETICĂ
- culoarea dinţilor se potriveşte culorii feţei/vârstei pacientului
Nuanţa (HUE) – funcţie de culoarea feţei:

- nuanţa deschisă a tenului – culoare deschisă
- ten închis la culoare – culoare mai închisă a dinţilor
- culoarea dinţilor se potriveşte culorii fetei – cheia de culori
Revlon (fond de ten)
- culoarea dinţilor se potriveşte vârstei – la vârstnici dinţi mai
închişi la culoare
- culoarea dinţilor se potriveşte vârstei – la varstnici dinţi mai
închişi la culoare
EVALUAREA ESTETICA
- culoarea dintilor se potriveste culorii fetei/varstei pacientului

- nu exista defecte dentare vizibile
- marginea libera incizala superioara trebuie sa fie paralela
cu buza inferioara in timpul surasului
- liniile interincisive trebuie sa corespunda
- absenta inflamatiei gingivale
- armonia contururilor gingivale si interproximale – linia
coletului
- absenta triunghiurilor negre
Raportul dento-facial: pierderea dintilor si abraziunea dentara
Abraziune dentara
EVALUAREA ESTETICA

coletului
Defecte dentare vizibile
EVALUAREA ESTETICA

coletului
EVALUAREA ESTETICA

coletului
EVALUAREA ESTETICA

coletului
EVALUAREA ESTETICA

coletului
EVALUAREA ESTETICA

coletului
PAPILA INTERDENTARA
Nivelul osului interdentar si rolul sau in prezenta papilei
Tarnow DP, Magner AW, Fletcher P - The effect of the distance from the contact point to the
crest of bone on the presence or absence of the interproximal dental papilla. J Periodontol.
1992 Dec;63(12):995-6.
1/13/2019
Epiteza gingivala Epiteza gingivala
rigida flexibila
Tehnici de prefigurare a tratamentului
protetic
• Digital Smile Design (D.S.D.)
• Wax-up-ul diagnostic
• Mock-up-ul
• Protezarea temporară
• Tehnica CAD (Computer-Aided Design)
• Digital Smile Design 3D
protetic
• Mock-up-ul
Digital Smile Design (D.S.D.)
• Metodă de prefigurare computerizată 2D a
rezultatelor estetice ale tratamentelor
protetice
• Protocolul D.S.D. a fost inițiat și susținut de
Frank Spear și Christian Coachman
avantaje
• permite o bună comunicare cu pacientul și prefigurarea
rezultatului estetic,
• este simplă și economică,
• oferă pacientului un plan de tratament coerent și
predictibl în timp scurt, care poate fi discutat și
modificat în funcție de solicitările și doleanțele
acestuia,
• modalitate foarte bună de comunicare interdisciplinară
între medicii de diferite specialități, cât și cu
laboratorul de tehnică dentară,
• permite orientarea în confecționarea wax-up-ului și
mock-up-ului în laboratorul de tehnică dentară
dezavantaje
• prefigurarea tratamentului, fiind realizată prin prelucrarea unor
fotografii digitale, este bidimensională
• pentru ca pacientul să poată aprecia cu exactitate aspectul
lucrărilor protetice finale este necesar să confecționăm wax-up și
mock-ul
• suprapunerea peste designul computerizat al lucrării protetice
(proiectul C.A.D.) este dificil de realizat; în multe situații rezultatul
final obținut nu este 100% identic cu previzualizarea
• implică o ședință foto de lungă durată pentru pacient și costuri
suplimentare
• întrucât tehnica vehiculează puține informații în legatură cu ocluzia
statică sau dinamică, este posibil ca ”tratamentul propus virtual” să
nu poată fi reprodus integral în cavitatea bucală
Software DSD
Creat de dr. Christian Coachman.
2D existând și opțiunea 3D pentru wax-up și
Digital Smile Design (Brazilia) mock-up.
Cost: 80 Eur/caz.
http://www.dsdplanningcenter.com/
Software DSD
Smile Designer Pro(Tasty Software demo gratuit.
Tech, Toronto, Canada) 2D.
Cost: 79 USD/caz.
https://www.smiledesignerpro.com/
Software DSD
2D și 3D
Digital Smile System (Varese, Italia) Aliniere automată a fotografiilor intraorale cu
cele faciale.
Cost: 99 Eur/lună, număr nelimitat de cazuri.
http://www.digitalsmilesystem.com/en/
Software DSD
Creat de dr. Alain Méthot.
Dental GPS (Canada)
2D și 3D.
Cost licență 1.990 USD.
https://dentalgps.com/gps-concept/
Software DSD
G Design (Hack Dental, Razvad, Romania) Cost licențăvarianta pro 500 Eur
http://hackdental.software/
Software DSD
Cost licență anuală: inclus în taxa de
VisagiSMile (Web motion LTD, Bulgaria) membru al Visagismile (199 Eur/an)
http://visagismile.com/
CONCEPUTL DE VISAGISM
Philip Hallawell
Dr Braulio Paolucci
Asocierea limbajului artistic vizual cu

discipline ca
psihologia,
antropologia,
neurobiologia,
sociologia
Hipocrate a descris 4 tipuri de
temperamente:
COLERIC / temperament puternic
- Determinat
- Exploziv
- Intens
- Pasionat
- Față dreptunghiulară cu unghiuri bine

definite
- Gura și fruntea sunt delimitate de linii
verticale și orizontale bine definite
- Caracter de lider, neînfricat
temperamente:
SANGVIN/ temperament dinamic
- Extrovertit
- Expansiv
- Comunicativ
- Vesel
- Plin de viata
- Entuziast
- Față angulară
- Ochii și fruntea delimitați de
linii oblice
- Nas proeminent
- Gură largă
- Persoană foarte activă,
comunicativă, extrovertită
temperamente:
MELANCOLIC/ temperament senzitiv
- Organizat
- Meticulos
- Perfecționist
- Timid
- Rezervat
- Cu o mare capacitate de gândire
abstractă
- Față ovală
- Ochii apropiați
- Contururi rotunjite, fragile
- Persoană plină de
sensibilitate și gentilețe
temperamente:
FLEGMATIC/ temperament liniștit

- Diplomatic
- Pacifist
- Mistic
- Spiritual
- Cu o mare tendință spre apatie și
conformism
- Contur facial rotund sau pătrat

- Proeminenta buzei inferioare
- Pleoape grele
- Personalitate gentilă și discretă
Format dentar
DREPTUNGHIULAR
- DETERMINAT
- OBIECTIV
- EXPLOZIV
- INTENS
- PASIONAT
- Centrali dominanți
- Muchii incizale drepte
- Cuspizi agresivi
- Axe dentare verticale
SANGVIN / temperament dinamic
Format dentar TRIUNGHIULAR

- EXTROVERTIT
- COMUNICATIV
- ENTUZIAST
- DINAMIC
- IMPULSIV
SANGVIN / temperament dinamic
- Linia surâsului ASCENDENTĂ

- Axe dentare convergente
- Cuspizi înclinați
MELANCOLIC / temperament senzitiv
Format dentar OVAL

- ORGANIZAT
- PERFECȚIONIST
- ARTIST
- ABSTRACT
- TIMID
- REZERVAT
MELANCOLIC / temperament senzitiv
- Centrali dominanți
- Cuspizi rotunjiți
- Incisivi laterali delicați
- Arc rotunjit
FLEGMATIC / temperament liniștit
Format dentar PĂTRAT

- DIPLOMAT
- PAȘNIC
- MISTIC
- SPIRITUAL
- CONFORMIST
FLEGMATIC / temperament liniștit
- Lipsă de dominare
- Axe divergente
- Aranjament dentar orizontal
Software DSD
Panmeca Romexis Smile Design 2D și 3D
(Planmeca, Helsinki, Finlanda) Cost licență 990 Eur
http://www.planmeca.com/smiledesign/digital
-smiledesign/
Software DSD
Cerec 4.2 Smile Design (Sirona 2D și 3D.
Dental, Salzburg, Austria) Cost licență: n/a.
https://www.cereconline.com/cerec-sw-42-
smile-design
Software DSD
Smile Composer (3Shape,
Copenhaga, Danemarca) 3D
Cost licență: n/a.
http://www.3shape.com/en/
protetic
• Mock-up-ul
Wax-up-ul diagnostic
• reprezintă o prefigurare obiectivă a viitoarelor
rezultate ale tratamentelor protetice
• se poate realiza aplicând direct ceară pe model
sau folosind ceară și dinți artificiali acrilici
• în scopul vizualizării pe model a rezutatului
tratamentului protetic înainte de executarea
acestuia
• urmărește realizarea atât a unui aspect estetic
plăcut cât și restabilirea funcționalității
Wax-up-ul diagnostic
• Pașii urmăriți sunt:
• Montarea în articulator a modelelor;
• Realizarea din ceară a dinților frontali maxilari și mandibulari. Se
pornește de la frontalii maxilari și se urmăresc următoarele
elemente: aspectul fețelor vestibulare și poziția lor în sens antero-
posterior; înclinarea fețelor vestibulare; poziția muchiilor incizale;
linia mediană – poziție și direcție; morfologia fețelor palatinale ale
dinților frontali maxilari;
• În regiunea posterioară se realizeaza din ceară premolarii și molarii
maxilari și mandibulari respectându-se nivelul și direcția planului de
ocluzie, verificandu-se corectitudinea respectării curbelor de ocluzie
sagitala Spee și transversală Wilson, refacerea corectă a morfologiei
ocluzale cu păstrarea RC înregistrate.
• Se marchează pe modele necesitatea unor tratament preparatorii
preprotetice.
Wax-up-ul diagnostic - avantaje
• permite abordarea multidisciplinară a cazului clinic - evidențiind
necesitatea tratamentelor preprotetice - chirurgical, ortodontic,
parodontal;
• focalizează asupra necesității echilibrărilor ocluzale;
• ajută în definirea poziției, numărului necesar de implanturi dentare și
eventualitatea necesității adiției osoase pentru inserarea corectă,
tridimensională a implanturilor;
• permite diverse scenarii / variante terapeutice;
• după duplicare și realizarea unor chei vestibulare și orale de silicon se
poate evalua spațiul protetic disponibil și se poate determina tipul
reconstrucției protetice ce poate fi realizată în situația clinică dată;
• permite pacientului să vizualizeze finalul tratamentului și crește gradul de
acceptabilitate al acestuia;
• favorizează o mai bună comunicare cu pacientul și posibilitatea acestuia să
își exprime sugestiile legate în special de aspectul fizionomic.
Wax-up-ul diagnostic - dezavantaje
• costul suplimentar pentru pacient;
• imposibilitatea probării sale în cavitatea
bucală;
• absența, uneori, a corespondenței exacte între
rezultatul final și prefigurare.
protetic
• Mock-up-ul
Mock-up-ul
• Model care creează o imagine vizuală a ceea
ce urmează să se realizeze, fiind folosit pentru
demonstrație, studiu și pentru testare
• Practic reprezintă transpunerea wax-up-ului
realizat de tehnician în cavitatea bucală a
pacientului înainte de începerea modificărilor
ireversibile asupra structurilor dentare și
parodontale
Mock-up-ul - avantaje
• permite medicului să testeze varianta finală de tratament
(în special pentru zona frontală) și să verifice dacă
corespunde din punct de vedere estetic, ocluzal și fonetic;
• permite pacientului să vadă cum va arăta proiectul final
crescând astfel acceptabilitatea tratamentului;
• ușurează comunicarea medic-pacient iar deciziile cu privire
la eventuala modificare a tratamentului se iau în aceeași
ședință, de comun acord;
• proba cu mock-up se poate fotografia și filma permițând
astfel familiei să își exprime părerea cu privire la rezultatul
final;
• prin previzualizarea situației finale se evită eventualele
situațiile neplăcute care pot apărea pe parcursul sau la
finalul tratamentului.
Mock-up-ul - dezavantaje
• costul mai mare față de wax-up

• în cazul modificărilor sale importante, este
necesară refacerea de la etapa de wax-up.
protetic
• Mock-up-ul
Protezarea temporară
• este o etapă obligatorie în majoritatea situațiilor
clinice din cadrul reabilitărilor protetice,
permițând ameliorarea și testarea funcționalității
aparatului dento-maxilar pentru o perioadă
limitată de timp - corespunzătoare definitivării
piesei protetice finale.
• Restaurările protetice temporare pot fi
unidentare fixe (coroane de acoperire, fațete),
pluridentare (punți), proteze parțiale și totale (ex.
cele utilizate post-extracțional).
Protezarea temporară - avantaje
• oferă confort fizic și psihic pacientului (pacientul
nu este disfuncționat pe perioada tratamentului);
• permite testarea unor aspecte ce orientează în
realizarea restaurării finale, ajutând la stabilirea
planului de tratament (permite previzualizarea
rezultatului final);
• facilitează o mai bună comunicare între medic,
pacient și tehnician dentar;
• protejeaza structurile orale până la definitivarea /
conturarea restaurării protetice finale.
Protezarea temporară - dezavantaje
• Costurile suplimentare pe care protezarea

temporară le implică
• Timpul de lucru adițional pentru cabinet /
laborator
protetic
• Mock-up-ul
Tehnica CAD (Computer-Aided Design)
• Designul computerizat, parte a tehnologiei CAD/CAM
(Computer-Aided Design / Computer-Aided
Manufacturing), este integrat cu succes în conceperea
planului de tratament chirurgical și protetic
• Prin tehnica CAD se poate realiza macheta virtuală a
viitoarei lucrări protetice fără a mai fi necesară
modelarea wax-up-ului sau realizarea mock-up-ului.
• Când decizia terapeutică implică inserția de implanturi
dentare iar acest lucru se realizează utilizând ghidul
chirurgical de mare precizie realizat pe baza computer-
tomografiei, macheta virtuală a lucrării protetice este
indispensabilă.
Tehnica CAD (Computer-Aided Design)
Etape
• - Amprentarea optică a cavității orale sau
scanarea amprentei clasice ori a modelului în
vederea obținerii unui model digital;
• - Utilizarea unui soft specializat pentru
prelucrarea informațiilor din cavitatea orală care
ne ajută în conceperea restaurărilor protetice în
conformitate cu situația clinică a pacientului;
• - Realizarea piesei protetice prin tehnica
substractivă (frezare într-un bloc de material) sau
aditvă (printare 3D).
protetic
• Mock-up-ul
Digital Smile Design 3D
• încă in fază de cercetare și îmbunătățire
• s-au efectuat fotografii seriate intra- și extra-
orale (3 seturi a câte 20 fotografii) care au fost
editate cu ajutorul software-ului „Autodesk
123D Catch”, realizându-se un model 3D al
extremității cefalice
• prefigurarea estetică se face folosind D.S.D și
modelul computerizat (personalizat) 3D al
extremitatii cefalice.
FOTOGRAFIA IN MEDICINA SI TEHNICA DENTARA
„A picture worth more that a thousands of words”
“Before you begin your correction of any esthetic
problem,
approach each patient as if you are preparing
for a court case.
Make the kind of records you would want to have
if you were on the witness stand to defend not only
what you did but why you did it”
R E Goldstein - Esthetic in dentistry vol 1:

Principles, Communications, Treatment Methods
De ce să facem fotografii?
R: Pentru ca suntem nevoiţi şi pentru ca ne dorim

mai mult – IMAGINEA ESTE INFORMATIE
Fotografia digitală în medicina dentară:

- documentarea şi arhivarea cazurilor
- comunicarea cu pacienţii
- comunicarea cu laboratorul de tehnică dentară
- document medico-legal
- învaţământul medical
- marketingul cabinetului şi al laboratorului de tehnică
dentară
- ilustrarea publicaţiilor de specialitate
Cerinţele pe care o fotografie digitală trebuie să le
îndeplinească:
- expunere corectă (iluminare)

- suficientă profunzime de câmp
- distanţa de lucru corespunzătoare
- raport de mărire adecvat
- încadrarea corectă a obiectului de fotografiat
- redarea culorilor naturale ale dinţilor, lucrărilor
protetice
- rapiditate în prelucrarea imaginii
îndeplinească:

protetice
EXPUNEREA
- determină cantitatea de lumină care impresionează

corect o suprafaţă fotosensibilă
(film clasic sau captor digital)
Două dispozitive permit „conducerea” luminii:

- DIAFRAGMA
- OBTURATORUL
EXPUNEREA
- DIAFRAGMA (~irisul ochiului uman) – reglarea

fluxului luminos admis în aparat prin diametrul
deschiderii sale (apertura)
EXPUNEREA
DIAFRAGMA – daca sursa de lumina care iluminează

obiectul este mare – diafragma va trebui sa fie mică
Distanţa focală (f)
distanţa focală (f) = distanţa dintre centrul optic al obiectivului şi planul

focal = planul unde este situat senzorul aparatului
EXPUNEREA
DIAFRAGMA
- aparatele foto utilizează obiective cu diferite disţante
focale
INDICE DE DIAFRAGMA (APERTURA) = raportul dintre
distanta focala (f) si diametrul deschiderii diafragmei f/D
Ex. obiectiv de 200mm si deschidere diafragma

50mm – indicele de diafragma = 200/50=4 – se
noteaza f:4
INDICE DE DIAFRAGMA – standardizate: f:1, f:1,4,
f:2, f:2,8, f:4, f:5,6, f:8, f:11, f:16, f:22, f:32, f:45, etc
INDICE DE DIAFRAGMA (APERTURA) = raportul dintre
distanta focala (f) si diametrul deschiderii diafragmei f/D
EXPUNEREA
OBTURATORUL – partea optica a camerei foto care

permite reglarea timpului de expunere a suprafetei
fotosensibile la razele luminoase
Durata expunerii = viteza de obturator – se exprima in

fractii de secunda – valori standardizate
Ex. 1/500s lasa o cantitate f f mica de lumina să

impresioneze captorul
1/2 s lasa o cantitate mai mare de lumina - !!! o
eventuala miscare a operatorului face ca imaginea
sa fie neclară
Regula de reciprocitate: o deschidere mai mica a
diafragmei sa fie compensata de un timp mai lung
de expunere – profunzime mai mare de camp
îndeplinească:

protetice
Profunzimea de camp = zona dinaintea si din spatele
planului pentru care s-a facut focalizarea
= zona in cuprinsul careia toate obiectele sunt

reprezentate clar in fotografie
Parametri de care depinde:
1. deschiderea diafragmei este invers proportionala

cu profunzimea de camp
2. distanta de fotografiere este direct proportionala

Profunzimea de camp

Pentru fotografia intraorala / in laboratorul de tehnica

dentara – profunzime cat mai mare – in aceeasi
fotografie sa fie cuprinsi atat incisivii cat si molarii
- sa utilizam diafragme cu deschidere cat mai mica:
f/16 sau f/22
- teoretic f/32 – apare fen. de difractie
Deschiderea mica trebuie compensata prin lumina
puternica: blituri circulare sau bilaterale
Profunzimea de camp = zona dinaintea si din spatele
planului pentru care s-a facut focalizarea
= zona in cuprinsul careia toate obiectele sunt

reprezentate clar in fotografie


Profunzimea de camp

Ex daca fotografiem de la 10 m un obiect vom obtine

o profunzime de camp de doua ori mai mare fata de
cazul in care fotografiem cu acelasi sistem fotografic
obiectul de la 5 m.
Profunzimea de camp este repartizata astfel:

- 1/3 inaintea subiectului focalizat
- 2/3 dupa subiectul focalizat
îndeplinească:

protetice
Profunzimea de camp
Distanta de fotografiere
Pentru fotografierea clara atat a incisivilor cat si a

molarilor – focalizam la nivelul caninilor
îndeplinească:

protetice
Raportul de marire
= raportul dintre dimensiunea reala a unui obiect si
dimensiunea imaginii sale pe film sau senzor.
Din motive de standardizare s-a stabilit ca raportul de

marire se calculeaza utilizand filmul de 35mm (24x36
mm) ca referinta.
Un raport de marire 1:2 = pe film obiectul are 1/2 din

dimensiunea lui reala.
Un raport de marire de 2:1 = pe film obiectul are
dimensiune dubla.
Ratele de marire sunt marcate pe obiectivele MACRO

utilizate in fotografia dentara.
Raportul de marire
Aparatele digitale utilizeaza senzori de

diferite dimensiuni, in general mai mici
decat ale filmului clasic de 35mm.
CROP FACTOR (coeficientul de multiplicare focala)

= Raportul intre diagonala filmului clasic si diagonala
senzorului aparatului digital DSLR
Pentru Nikon crop factor-ul este intre 1,3 si 2 (1,5 la D3300))

CROP FACTOR
Raportul de marire
Raportul de marire de 1:1 obtinut cu un aparat digital

si un obiectiv clasic va fi de fapt 1,5:1.
Distanta focala a obiectivului clasic de 100 mm montat
la un body Nikon D3300 va avea 150mm.
Raportul de marire
- foarte important in standardizarea si

reproductibilitatea fotografiilor
- in medicina dentara este utilizat astfel:
1/10 portrete
1/2 fotografii ale arcadelor dentare in totalitate
1/1.2 fotografiere grup frontal canin-canin
1/1 fotografiere incisiv central
1.5/1 fotografiere incisivi centrali - detalii
1/10
1/2
1/1,2
1/2
1/1
1/1
Academia Americana de Stomatologie Cosmetica (AACD) la
prezentarea la tratament include 12 imagini
Imagini fără depărtator:
1. Fața completă – vedere frontală 1:10
2. Zâmbet – vedere frontală 1:2
3. Zâmbet – vedere laterală dreaptă 1:2
4. Zâmbet – vedere laterală stângă 1:2
Imagini cu depărtătoare:
5. Dinti superiori si inferiori usor departati – vedere frontala 1:2
6. Dinti superiori si inferiori usor departati – vedere laterala dreapta
1:2
7. Dinti superiori si inferiori usor departati – vedere laterala stanga 1:2
8. Dinti frontali maxilari, vedere vestibulara detaliu 1:1
9. Dinti frontali maxilari, vedere laterala dreapta detaliu 1:1
10.Dinti frontali maxilari, vedere laterala stanga detaliu 1:1
Imagini cu departatoare si oglinzi
11.Arcada maxilara – vedere ocluzala 1 :2
12.Arcada mandibulara – vedere ocluzala 1 :2
1/10
1/2
1/2
1/2
Cerintele pe care o fotografie digitala trebuie sa le
indeplineasca:
- expunere corecta (iluminare)

- suficienta profunzime de camp
- distanta de lucru corespunzatoare
- raport de marire adecvat
- incadrarea corecta a obiectului de fotografiat
- redarea culorilor naturale ale dintilor, lucrarilor
protetice
- rapiditate in prelucrarea imaginii
Incadrarea corecta a obiectelor (Def. 2)
Distanta focala = distanta exprimata in mm

intre punctul optic de constructie a obiectivului
si planul optic pentru o focalizare la infinit.
- este asociata cu:
Gradul de marire al obiectelor fotografiate
Unghiul de vizualizare al obiectului fotografiat

Incadrarea corecta a obiectelor
OBIECTIVELE
Pot fi:
- TELEOBIECTIVE: 400, 300, 200, 100 mm –
Au distanta focala mare si apropie mult subiectul
Au unghi de vizualizare scazut
- OBIECTIVE CU DISTANTA FOCALA SCAZUTA

(WIDE ANGLE): 10, 17, 22 mm
Au unghi crescut de vizualizare a obiectului
OBIECTIVELE – aplicatii practice
- Pentru medicina dentara/ laboratorul de tehnica

dentara sunt recomandate obiectivele cu distanta
focala intre 60-105mm (100mm = obiectiv standard)
- Distanta de lucru trebuie sa fie de 1,5 ori

diametrul ring flash-ului sau a distantei dintre
cele doua reflectoare pentru bliturile bilaterale
OBIECTIVELE – aplicatii practice
- Distanta de lucru trebuie sa fie de 1,5 ori diametrul

ring flash-ului sau a distantei dintre cele doua
reflectoare pentru bliturile bilaterale
Explicatie: daca fotografia va fi realizata la o distanta

prea mica – pot aparea distorsiuni si iluminarea
neuniforma a obiectului
Cerintele pe care o fotografie digitala trebuie sa le
indeplineasca:
- expunere corecta (iluminare)

- suficienta profunzime de camp
- distanta de lucru corespunzatoare
- raport de marire adecvat
- incadrarea corecta a obiectului de fotografiat
- redarea culorilor naturale ale dintilor, lucrarilor
protetice
- rapiditate in prelucrarea imaginii
Culori cat mai aproape de natural
Sensibilitatea ISO (International Standard Organisation)

= sensibilitatea filmului sau a senzorului fata de sursa
de lumina.
- cu cat valoarea ISO este mai mare cu atat sensibilitatea
senzorului va fi mai mare
- ex. ISO 400 – necesita o cantitate mica de lumina care
sa impresioneze senzorul fata de ISO 100.
Aspecte negative ale cresterii ISO:
- zgomotul captat de senzor = se obtin imagini cu o
anumita granulatie cu atat mai mare cu cat ISO este
mai mare
- distorsiuni de culoare
Culori cat mai aproape de natural
Sensibilitatea ISO – recomandari
In fotografia dentara se utilizeaza surse de lumina

puternice iar ISO recomandat este de 100 sau chiar
mai mic
Tipuri de aparate foto
Aparate compacte:
- pentru public
- semiprofesionale
Aparate compacte:
- pentru public
Au senzori digitali performanti dar cu soft simplu
Permit rar alegerea modului de expunere
Au functie zoom – de slaba calitate
Modul de lucru „MACRO” cand exista nu este suficient
pentru a reda fotografii de calitate, reproductibile
Dezav.: expunere deficitara, umbre, distorsiuni, probleme
de culoare
Indicatii: pentru fotografii extraorale
Aparate compacte:
- semiprofesionale
Au senzori digitali performanti si soft performant

Zoom-ul este bun
Modul MACRO – permite focalizarea proape de subiect
Moduri de lucru: „prioritate de diafragma” - permite
crearea profunzimii campului
Aparate profesionale – DSLR = DIGITAL SINGLE

LENS REFLEX
Aparate foto Mirrorless
DSRL Au obiective intersanjabile
Pentru noi:
- obiectiv macro
- blit circular / bilateral
Recomandari in alegerea aparatului foto:
- DSLR – low si middle end camera body

- nu avem nevoie de rezolutie de milioane de pixeli
(peste 10 mil) – nu produc imagini superioare calitativ
- sunt vizualizate pe monitoare cu rezolutie 1920x1080
(2,1 milioane pixeli)
- sunt utilizate in documentarea cazurilor, nu pentru
printuri de mari dimensiuni
Recomandari DSRL:
Moduri de lucru:
- AUTO – aparatul regleaza in functie de conditiile de
fotografiere deschiderea diafragmei, timpul de
expunere, sensibilitatea ISO
- Av (A) – apertura prioritar – operatorul regleaza
valoarea difragmei iar aparatul regleaza singur timpul
de expunere
- Tv (S) - timp de expunere prioritar – operatorul alege
timpul de expunere dorit iar aparatul calculeaza
apertura necesara
- Manual (M) – setarile expunerii le face utilizatorul –
modul de lucru recomandat pentru fotografia digitala
dentara.
Recomandari DSRL:
Obiectivul – MACRO
- trecerea continua de la focalizarea infinit la
focalizarea 1:1 prin simpla rotire a obiectivului
- se recomanda obiective 60-105mm cu precadere
100-105mm
Ex obiectiv standard 18-70mm

si obiectiv macro 60-105mm
Recomandari DSRL:
Blitul
- circular – cel mai utilizat

- bilaterale – fixate pe un inel atasat obiectivului –
cu functia TTL (thrue the lens) – adapteaza automat
biltul in momentul fotografierii la caracteristicile
subiectului
Recomandari DSRL:
Blitul
- circular – cel mai utilizat

Avantaje:
- usurinta de pozitionare
- obtinerea unei iluminari uniforme – mai ales ptr. dinti
posteriori si zone dificil de accesat
Dezavantaje:
- iluminarea uniforma, fara umbre – imagine fara
stralucire, profunzime
- in zona frontala iluminarea uniforma oblitereaza
detaliile, translucentele, provoaca reflexii deranjante
Formatul fisierelor imagine – cele mai utilizate: JPEG,
TIFF, RAW
JPEG (Joint Photographic Expert Group) =

- imaginea este comprimata
- se pierde din calitatea ei ori de cate ori este salvata
- necesita spatiu de stocare redus (1/2 pana la 1/50 din
dimensiunea originala)
- calitatea poate fi crescuta atunci cand fisierul este
utilizat corect
- imaginea poate fi procesata, ori de cate ori este
rotata rezulta o noua compresie
TIFF, RAW
TIFF (Tagged Image File Format)

- nu rezulta compresii cand imaginea este salvata
din nou
- necesita spatiu de stocare redus la 1/2 din
dimensiunea originala
- calitatea imaginii – foarte buna pentru tipar
- imaginea poate fi procesata
TIFF, RAW
RAW
- datele originale sunt inregistrate in format binar,
necomprimat
- reprezinta echivalentul unui film nedevelopat de 35mm
- necesita utilizarea unui soft performant specializat
- imaginea poate fi editata sau schimbata
- calitatea imaginii este maxima
- fisierele sunt extrem de voluminoase
Setari standard
- mod de lucru M (manual)

- focus obiectiv – modul MF (manual focus)
- diafragma: f/22
- timp de expunere: 1/125s
- raportul de marire corespunzator
- ISO 100
- WB (balansul de alb) – flash
- blit – setare TTL
Planul de tratament – se face de comun
acord (cabinetul cu consultarea laboratorului)
Et. 1
- modele de studiu montate în articulator
- radiografii
- fotografii, fișa pacientului (patologia
sistemică, cauza edentației, ocupația...)
Et. 2
- wax-up diagnostic sau
- scanare și model digital – macheta digitală
Et. 3
- discuții cu laboratorul despre material,
design
Date transmise laboratorului
- Amprenta pentru confecționarea modelului
de studiu / pentru cazurile dificile înregistrarea
RIM cu arcul facial pentru montare în
articulator (Atentie! Medicul și laboratorul să
aibă același sistem)
- fotografii:
față, zâmbet, în ocluzie cu retractoarele,
imagine de aproape cu nuanțele alese din
cheia de culori, cheia de culori cu nuanțele
alese
Date transmise laboratorului (coninuare)
Fișă (de identificare) care cuprinde:

- datele de identificare ale cabinetului/clinicii,
numele medicului responsabil de executarea
lucrării cu nr. telefon, email
- nume pacient, varstă, sex, ocupație
- edentația (inclusiv etiologia ei)
Etiopatogenia edentatiei – f. imp.
Etiopatogenia edentatiei partiale este multipla si variata
Toatesemnele etiopatogeniei edentatiei partiale sunt prezente

pe model/pentru edentatia totala se comunica de catre medic
Importanta practica:
Invatarea interpretarii datelor de la nivelul modelului
Tehnicianul dentar realizeaza lucrari pentru un pacient real
Lucrarile protetice trebuie realizate in concordanta cu principiile

profilactic, biomecanic si biofunctional
Necunoasterea acestor lucruri duce la esecul protezarii

- ortodonție – ap mo-
bile
- protezare parțială
(sisteme speciale)
Fișă (de identificare) care cuprinde:

- reprezentare grafică, culori, caracteristici,
etc
- dacă amprenta a fost decontaminată
Fișa tehnică (propriu-zisă)

- date de identificare laborator (inclusiv nr.
tel., email)
- nume tehnician executant
- faze tehnice de realizare, materiale și
termene cu observații ptr. fiecare fază
Reprezentare pe model, inclusiv a zonelor de foliere
Inregistrarea informatiilor in
format electronic in cabinet
Comunicare digitala cu laboratorul
Fisa electronica:
Usureaza stocarea datelor

•
Permite previzualizarea rezultatelor in special cand e vorba de

•
restaurari estetice
Comunicare mai rapida si mai usoara cu laboratorul

•
Comunicare directa cu cabinetul
pentru alegerea culorii
Desen pentru aplicarea

nuantelor

Estetica Faciala Si Dentogenie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Estetica Faciala Si Dentogenie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dr.

Corina Marilena Cristache

Platon: „privilegiul naturii”

Maximele sugerează că atractivitatea nu are

Înfațișarea oamenilor dezvoltă

Beneficiile atractivității au o considerabilă

Philips Sonicare – 1.008

Ochii şi dinţii constituie polii atractivi

- Creierul uman percepe unele forme ca fiind frumoase

RAPORTUL DE AUR (1,618)

(a+b)/a = a/b = 1,618 (Φ „phi”)

„phi” (Phidias – sulptor, pictor, arhitect grec, sec 5 i.h)

Matematica – Leonardo Fibonacci (Pisano)

Distanța medie între unghiurile interne ale ochilor este de 28-32 mm

De obicei, în pozitie de repaus, cu buzele relaxate sunt vizibili doar

ESTETICA PROTETICĂ: efectul produs de lucrarea protetică ce

- Inițial estetica dentară a fost asimilată cu estetica protetică

Dr. Charles Picus (anii 30 Holywood)

Stomatologul starurilor de la Hollywood din anii 1930 și primul care a creat

Lombardi - Perceptia vizuală în protetica dentară –

Mavroskovfis si Ritchie – Forma fetei si alegerea incisivilor centrali -

Tjan si Miller – Factorii estetici ai zambetului - Tjan, A. H. L.,

Guichet – Estetica funcţională - Guichet, N.F and D.L.

- notiunea de „estetica în medicina dentara” include

„Cosmetic dentistry is generally used to refer to any dental work that

The American Dental Association does not recognize

Maihofer MG (February 2009). "Cosmetic dentistry is not a recognized specialty".

Proporția între etajele feței

Proporția între zâmbet și față

Proporția între aspectul zambetului și mărimea dinților

Proporția între înalțimea și lățimea dentară

1. Tipul zambetului – LINIA SURÂSULUI

1. Tipul zâmbetului – linia surasului:

2. Paralelismul curburii incisivilor maxilari cu buza inferioara

3. Pozitia curburii incizale fata de buza inferioara

4. Numarul dintilor vizibili in zambet

Lățimea IC max = 1/16

Sheldon Winkler ; Essentials of Complete Denture; 2nd Edition

Proporția RED: X/Y =

- Zlate - perceptia este definită ca reflectare subiectivă

Kumar S, Gandhi S, Valiathan A. Perception of smile

-CULTURALE (prin observarea mediului înconjurător)

- ARTISTICE (ILUMINATUL OBIECTELOR)

- Lumina apropie iar întunericul departează

- Obiectele au înălțime și lățime

- Se creaza iluzia unei a treia dimensiuni: profunzimea

- O linie orizontală va face ca un obiect să pară mai lat

- Omul percepe o imagine diferită de realitate

- Manipularea corectă a iluziei optice – instrument în

Denumita după psihologul italian Mario Ponzo

Oamenii percep o linie verticală mai lungă

Un exemplu elocvent este Gateway

Pentru a compensa efectele negative ale perspectivei liniare care ar fi dus

In cadrul percepţiei false a distanței intervin nu numai

Pilonii din prima imagina sunt egali, ca și

Triunghiul din imagine este o iluzie optică descrisă de Kanizsa în 1955

Similar, în figura din dreapta, este perceputa o linie ondulată,

Unele desene și forme pot fi percepute în mai multe moduri.

Fața aparentă a dintelui este acea zonă a suprafeței

- Pentru ca dinții diferiți (dizarmonici) să pară

Spațiu dispnibil mezio-distal micșorat

Daca se trage o linie prin centrul caninilor aceasta trebuie să

Gradaţia – termen ce descrie imaginea