Sunteți pe pagina 1din 6

Verbul

Partea de vorbire flexibilă care arată starea, existența și acțiunea


Verbele pot fi:
- predicative
- nepredicative
I. Verbele nepredicative
a) Verbe auxiliare (ajută la formarea unor moduri și timpuri compuse)
1. A avea ajută la formarea
- Indicativ, perfect compus: am mers
- Indicativ, viitor perifrastic: am să merg
- Condițional-optativ, prezent: aș merge
- Condițional-optativ, perfect: aș fi mers
2. A vrea ajută la formarea
- Indicativ, viitor: voi merge
- Indicativ, viitor anterior: voi fi mers
- Indicativ, viitor popular: oi merge
3. A fi ajută la formarea
- Indicativ, viitor anterior: voi fi mers
- Infinitiv, perfect: a fi fost
- Condițional-optativ, perfect: aș fi fost
- Conjunctiv, perfect: să fi fost
b) Verbe copulative (verbele lipsite de sens care nu pot forma singure predicatul)
Numele predicativ are rolul de a completa sensul predicatului.
Verbele copulative sunt:
1. A deveni: tot timpul copulativ
2. A ieși, a ajunge, a se face, a rămâne, a se naște sunt copulative când sunt
sinonime cu a deveni
A rămâne:
Substantiv: corigent, student, văduvă
-copulativ Adjectiv: vesel
Adverb de mod: așa
Verb la participiu: uimit, fericit, supărat

-predicativ: complement circumstanțial de loc/ timp


3. A fi când
- Nu are sensurile sale predicative: a exista, a se afla, a se întâmpla, a se
petrece, a comemora, a sărbători, a se împlini, a se plimba, a costa, a proveni,
a se produce, a avea loc, a semnifica
- Este: toamnă, iarnă, căldură, frig, vară
- Mi-e: sete, somn, rușine, ciudă, frig, vară
- Nu este urmat de complementul indirect/direct/prepozițional
4. A părea este copulativ când are subiect și nu se subînțelege cu a se părea
1
5. A însemna este copulativ când nu are sensul de a scrie
Modurile verbelor
I. Modul indicativ: arată o acțiune reală, sigură
a) Prezent (arată o acțiune desfășurată în momentul vorbirii) citesc
b) Imperfectul (se termină tot timpul în a) scriam, scriai, scria, scriați
c) Perfectul compus (se formează cu verbul auxiliar a avea + participiul verbului de
conjugat) am mers
d) Perfectul simplu
1. Verbele terminate în t la participiu nu au se

A lua Luai A vedea Văzui A citi Citii

Luași Văzuși Citiși

Luă Văzu Citi

Luarăm Văzurăm Citirăm

Luarăți Văzurăți Citirăți

Luară Văzură Citiră

2. Verbele terminate în s la participiu au se

A zice Zisei A merge Mersei

Ziseși Merseși

Zise Merse

Ziserăm Merserăm

Ziserăți Merserăți

Ziseră Merseră

e) Mai mult ca perfectul


1. Verbele terminate în t la participiu au se

A lua Luasem A vedea Văzusem A citi Citisem


2
Luaseși Văzuseși Citiseși

Luase Văzuse Citise

Luaserăm Văzuserăm Citiserăm

Luaserăți Văzuserăți Citiserăți

Luaseră Văzuseră Citiseră

2. Verbele terminate în s la participiu au sese

A zice Zisesem A merge Mersesem

Ziseseși Merseseși

Zisese Mersese

Ziseserăm Merseserăm

Ziseserăți Merseserăți

Ziseseră Merseseră

f) Viitor literal (se formează cu verbul auxiliar a vrea + infinitivul verbului de


conjugat) voi scrie
g) Viitor popular (pentru limba vorbită)
- Viitorul colocvial (se formează cu o + conjunctivul verbului de conjugat) o să
merg
- Viitorul perifrastic (se formează cu verbul auxiliar a avea + conjunctivul
verbului de conjugat) am să merg
- Viitorul regional: oi merge, ăi merge, a merge, om merge, ăți merge, or merge
h) Viitor anterior (se formează cu verbul auxiliar a fi la viitor + participiul verbului de
conjugat) voi fi scris
II. Modul conjunctiv: arată o acțiune posibilă, realizabilă
a) Prezent: să scriu
b) Perfect: să fi scris
3
III. Condițional-optativ: arată o dorință a cărei îndeplinire depinde de o condiție
a) Prezent: aș lucra (ai, ar, am, ați, ar)
b) Perfect: aș fi lucrat (ai/ar/am/ați/ar fi)
IV. Imperativ: arată o poruncă, un îndemn. Se formează doar pentru persoana a II-a
singular și plural.
V. Infinitiv: este forma din dicționar
a) Prezent: a citi
b) Perfect: a fi citit
VI. Gerunziu: are terminațiile specifice ind/ând

Conjugările verbului
I – a: a sta
a-II-a – ea: a plăcea
a-III-a – e: a scrie
a-IV-a – i: a fi
a-V-a – î: a hotărî

4
Diateza
Diateza este un raport între subiect și obiectul asupra căruia își răsfrânge acțiunea
I. Diateza activă
- Subiectul este activ
- Subiectul face acțiunea suferită de un complement direct
Eu citesc o carte
Subiect Predicat CD

II. Diateza pasivă


- Este raportul invers al diatezei active
- Subiectul este pasiv la acțiune
- Complementul de agent (de către cine?) face acțiunea suferită de subiect
- Se construiește cu verbul auxiliar a fi + participiul (gen, număr) al verbului
de conjugat
Eu citesc o carte
Cartea este citită de mine
a) Indicativ - Perfect: să fi fost lăudat
- Prezent: sunt lăudat c) Condițional-optativ
- Imperfect: era lăudat - Prezent: aș fi lăudat
- Pf. Simplu: fuse lăudat - Perfect: aș fi fost lăudat
- M.m.c.p.: fusese lăudat d) Infinitiv
- Viitor I: va fi lăudat - Prezent: a fi lăudat
- Viitor II: va fi fost lăudat - Perfect: a fi fost lăudat
- Popular: o să fie lăudat e) Gerunziu: fiind lăudat
b) Conjunctiv
- Prezent: să fie lăudat

III. Diateza reflexivă


- Se construiește cu pronumele reflexiv
- Subiectul face acțiunea și tot el o suferă
a) Pronumele reflexiv
- Arată identitatea între subiect și complementul direct/indirect
- Are 2 cazuri Acuzativ/Dativ
- Persoana I și a-II-a le împrumută de la pronumele personal, având forma
specifică doar pentru persoana a-III-a
b) Pronumele reflexiv nu formează diateza reflexivă atunci
1. Când se poate dubla prin forma sa accentuată
Mă spăl (pe mine)
Mă îmbrac (pe mine)
2. Când arată reciprocitatea (unul pe altul/ unul
altuia) Ne vedem
Și-a uitat tema (sa) Ne salutăm
3. Când arată posesia Mi-am îmbrăcat haina (mea)
5
 Verbele la diateza reflexivă nu acceptă complement direct

Verbele personale
- Sunt verbele ale căror subiect este o persoană
- Își schimbă forma după cele 3 persoane

Verbele impersonale
- Sunt verbele ale căror nu poate fi făcută de către o persoană
- Au doar persoana a-II-a singular și plural
a) Nu au subiect gramatical: Tună. Fulgeră. Ninge
b) Au subiect gramatical: E toamnă
Trebuie a citi Predicative
Îi place a citi
Munca înseamnă efort Copulative
A lucra este o datorie

 Verbele personale pot deveni impersonale


1. A urma
- Personal: El urmează la tablă.
- Impersonal: Urmează [ca noi să dăm teză]
2. A merita
- Personal: El merită mai mult.
- Impersonal: Merită să rezolvăm acest exercițiu.
3. A ajunge
- Personal: A ajuns doctor.
- Impersonal: Ajunge cât ai mâncat
4. A rămâne
- Personal: El rămâne acasă.
- Impersonal: Rămâne să ne mai întâlnim.
5. A fi
- Personal
 Predicativ: El este acasă
 Copulativ: El este cuminte
- Impersonal
 Predicativ: Era să cadă. A fost un accident.
 Copulativ: Datoria lui este de a învăța.
6. A venit
- Personal: El vine acasă.
- Impersonal: Îi vine să râdă.

S-ar putea să vă placă și