Sunteți pe pagina 1din 2

Lectia 5

Utilitatea economică
Utilitatea în general este capacitatea unui bun de a satisface o nevoie.

Utilitatea economică=satisfacţia pe care speră să o obţină un consumator dat, în


condiţii determinate de loc şi timp, prin folosirea unei cantităţi determinate dintr-un bun
economic.

Aprecierea utilităţii are caracter subiectiv, depinde de raportul pe care îl stabileşte


fiecare consumator între cantităţile din bunul respectiv şi nevoile sale în condiţii determinate de
loc şi timp.

Aprecierea utilităţii se realizează prin suma de bani pe care un consumator hotărăşte să


o plătească în schimbul unei cantităţi determinate dintr-un bun economic.

Utilitatea marginală= satisfacţia suplimentară resimţită de consumator cu fiecare


unitate dintr-un bun economic consumat.

Legea utilităţii marginale descrescânde, formulată de Gössen: “mărimea intensităţii


unei plăceri descreşte progresiv până la saturare, dacă respectiva plăcere este satisfăcută în
mod continuu şi neîntrerupt”.

Astfel, utilitatea marginală scade iar utilitatea totală creşte cu o mărime descrescândă,
până la saturaţie.

x1, x2, x3, ….xn unităţi de bunuri

u1, u2, u3, ….un utilităţi individuale descrescânde (marginale)

UT=u1+u2+u3+…+un

utilitatea totală
Utilităţi
adiţionale U1
ale bunurilor U2
consumate U3

Umg sau U4
ΔUT

Curba utilităţii marginale


Un

x1 x2 x3 x4 xn Unităţi de bun consumate

ΔUT UT 2−UT 1
Umgx= =
ΔQx Qx 2−Qx 1

unde: Umgx=utilitatea unei unităţi consumate din bunul x

ΔUT = sporul utilităţii totale

ΔQx= sporul cantităţii consumate din bunul x

Utilitatea marginală devine 0 când nevoia este satisfăcută în totalitate. O unitate consumată
în plus poate avea utilitatea 0 sau chiar produce insatisfacţie.