Parcul Național Lacurile Plitvice

Parcul Național Lacurile Plitvice (în croată Nacionalni park Plitvička

jezera, denumit popular Plitvice), este cel mai vechi parc național din Europa de
Sud-Est și cel mai mare parc național din Croația. Parcul național a fost înființat
în 1949 și este situat în zona muntoasă carstică din Croația centrală, aproape de
granița cu Bosnia și Herțegovina. Importanta legătură rutieră nord-sud care trece
prin zona parcului leagă Croația continentală de regiunea de pe coasta Adriaticii.
Zona protejată se întinde pe 296,85 km². Circa 90% din această zonă face parte
din cantonul Lika-Senj, restul de 10% fiind în cantonul Karlovac. În 1979,
Parcul Național Lacurile Plitvice a fost adăugat în lista patrimoniului mondial
UNESCO, printre primele situri naturale din această listă.

Situarea și geomorfologia

Parcul Lacurile Plitvice este situat în Europa de Sud-Est, în Croația, la

jumătatea distanței între Zagreb și Zadar. El se întinde pe aproape
29.685 hectare, dintre care 200 ha reprezintă lacurile propriu-zise. Se află între
două cantoane, cu peste 90% din teritoriu în cantonul Lika-Senj și restul
în cantonul Karlovac. Platoul este delimitat de două masive muntoase
ale Alpilor Dinarici: Mala Kapela(hr) la vest și Lička
(hr) (fr)
Plješivica  cu Medveđak  la est. Lacurile sunt situate la extremitatea nordică a
regiunii geografice Lika, în subregiunea Kordun, și sunt formate de două râuri și
de mai multe izvoare subterane; ele dau naștere la rândul lor râului Korana(hr), un
râu carstic lung de 134 km. Regiunea parcului este deservită de câteva mari axe
rutiere ale Croației, ca cele ce traversează țara de la est la vest (din golful
Kvarner și Gorski Kotar până în Serbia sau Bosnia și Herțegovina) sau cele ce
leagă nordul de sud (de la Zagreb către Marea Adriatică, cum ar fi autostrada A1
Zagreb-Split care trece la 50 km vest de parc).
Regiunea lacurilor se găsește la interferența între câmpia septentrională și
munții carstici Alpii Dinarici. Altitudinea minimă a parcului este 367 m,
corespunzătoare părții mai din aval a râului Korana; punctul cel mai înalt este
muntele Seliški Vrh(fr) din masivul Mala Kapela cu vârful la 1.279 m altitudine.
Rocile carstice formează în principal dolomite și calcare, iar relieful este astfel
punctat de formațiuni cum ar fi dolinele, uvalele, poliele și ponoarele.

Hidrogeologia
 Relieful a rezultat concomitent cu formarea Alpilor Dinarici, dar a fost și
modelat permanent de apa care erodează mecanic și chimic, pătrunzând în roci,
formând grote, lacuri și căderi de apă. Apa, combinată cu dioxid de carbon din
sol, formează acid carbonic care dizolvă dolomitul și calcarul rocilor carstice.
Apa se evaporă în lacurile expuse exteriorului sau pierd dioxidul de carbon în
zonele turbulente, cauzând precipitații și apoi depuneri de calcar. Dacă aceasta
se întâmplă pe un substrat impermeabil, cum este cazul în zona lacurilor
superioare ale parcului, duce la formarea unor bariere de travertin care separă
lacurile între ele capturând de asemenea și mușchi și alte plante cum ar
fi Palustriella commutata(en) sau Bryum pseudotriquetrum(de). Acest fenomen
geologic, a cărui vechime nu depășește patru milenii, continuă astăzi și modifică
permanent aspectul. El este cauza frumuseții și atracției parcului, la fel ca
în parcul național Krka, notabil pentru aceleași tipuri de peisaj. Chimia nu este,
probabil, unicul actor al formării travertinului, unele microorganisme fiind
considerate un posibil actor în crearea acestei roci sedimentare încă din anii
1920, de către omul de știință Ivo Pevalek, care a fost primul care a încercat să
protejeze parcul de activitățile umane.
Două izvoare principale alimentează partea cea mai din amonte și cea mai
sudică a sistemului hidrologic: Râul Negru (în croată Crna rijeka), care
izvorăște la 670 metri altitudine și măsoară doi kilometri lungime, și care își
trage numele de la mușchiul de culoare închisă care îi acoperă albia; Râul Alb
(în croată Bijela rijeka), care izvorăște în zona vârfului Čudin Klanac, denumit
astfel datorită nisipului alb, de origine carstică, care iese din izvor. Aceste două
râuri formează Matica care se varsă, împreună cu alte cursuri de apă
permanente, deși mai puțin importante, în lacul Prošćansko. Acesta este primul
lac dintr-un șir de lacuri legate între ele șic are se succed în cascadă, diferența de
nivel cumulată fiind de 158 de metri. Primele douăsprezece lacuri sunt numite
„lacurile superioare” (în croată Gornja jezera), următoarele patru fiind „lacurile
inferioare” (în croată Donja jezera).

Parcul Național Lacurile

Plitvice
Parcul Național Lacurile
Plitvice