Sunteți pe pagina 1din 7

S.III.19.

Ecuaţiile de funcţionare a motorului asincron trifazat ( MAT)


în mărimi neraportate
a) Ecuaţiile de funcţionare a MAT cu rotorul imobil, la gol (n = 0, I2=0).
Raportul de transformare a tensiunilor, ke.

Maşina asincronă cu rotorul în repaus (n=0) constituie de fapt un


transformator cu întrefier şi câmp magnetic rotitor: cele două înfăşurări - primară
(statorică) şi secundară (rotorică) - sunt plasate pe miezuri feromagnetice diferite,
cilindrice, concentrice şi între acestea se găseşte întrefierul circuitului magnetic, de
asemenea cilindric, în care se manifestă câmpul magnetic învârtitor ce înlănţuie şi
balează ambele înfăşurări.

Maşina asincronă cu rotorul imobil (n=0) funcţionează în gol, atunci când


înfăşurarea statorică este alimentată cu un sistem trifazat simetric de tensiuni sinusoidale,
(de valoare efectivă pe fază U1 şi frecvenţă f1), iar circuitul rotoric este deschis, (I2 =0).
Înfăşurarea trifazată statorică este parcursă în acest caz de curenţii de mers în
gol, având valoarea efectivă pe fază notată I10 . Valoarea procentuală a curentului de
mers în gol al MAT, I10 este mult mai mare decât la transformator, din cauza prezenţei
întrefierului, putând atinge (20 - 50)% din curentul nominal, I1n.
Solenaţia de mers în gol (trifazată statorică), care se exprimă cu ajutorul fazorului polar complex (f.p.c.) curent de fază statoric,
I 10 prin relaţia:

10  m1 N 1 k w1 I 10 , (1)
produce fluxuri magnetice fasciculare rotitoare cu viteza de sincronism, n1 = f1 / p şi
de amplitudine constantă:
- fluxul util,  care înlănţuie ambele înfăşurări străbătând întrefierul şi
- fluxul de dispersie statoric,  d 1 care se închide doar în jurul
conductoarelor statorice, în cea mai mare parte prin aer, fără a înlănţui şi înfăşurarea
rotorică.

T.e.m. induse într-o fază statorică, respectiv rotorică, de către fluxul magnetic
util ,  al MAT cu rotor imobil la gol, sunt:
d
e1   N 1 k w1  E 1   jω 1 N 1 k w1  , (2)
dt
d
e2   N 2 k w2  E 2   j 1 N 2 k w 2  . (3)
dt
Cele două t.e.m. induse către fluxul magnetic util pe o fază statorică, rotorică au
aceeaşi frecvenţă, f1 iar valorile lor efective se exprimă sub forma:
E1  4 ,44 N 1 k w1 f1m , (4)
E  4 ,44 N k f  .
2 2 w2 1 m
(5)
În relaţiile de mai sus:
m1 reprezintă numărul de faze ale înfăşurării statorice (m1 = 3), iar m2 va nota
numărul de faze ale înfăşurării rotorice;
N1, N2 - numărul de spire pe fază a înfăşurării statorice, respectiv rotorice;
kw1, kw2 - factorii de înfăşurare ai celor două circuite, subunitari ( kw1<1, kw2<1)
ţinând cont de repartizarea înfăşurării, scurtarea pasului şi înclinarea crestăturii ;
m - amplitudinea fluxului util,  .
T.e.m. indusă de fluxul magnetic de dispersie  d 1 într-o fază a circuitului
statoric este de forma:
di10
ed 1   Ld 1  E d 1   jω1 Ld 1 I 10   jX d 1 I 10 , (6)
dt
în care:
Ld1 este inductivitatea de dispersie ciclică (trifazată) statorică pe care o
manifestă fiecare înfăşurare de fază statorică în raport cu câmpul de dispersie rezultant,
creat de întreaga înfăşurare trifazată; iar
Xd1 = 1Ld1 = 2f1Ld1 este reactanţa de dispersie a unei faze a înfăşurării
trifazate statorice.

O cădere de tensiune pe rezistenţa de fază a circuitului statoric, R1 are loc,


având expresia :
R1i10  R1 I 10 . (7)

Ecuaţia de tensiuni a unei faze statorice se scrie aplicând teorema a II-a a lui
Kirchhoff unui circuit de fază statoric, cu regula de asociere a sensurilor tensiunii și
curentului de la receptoare (RAS-R):
U 1  E 1  E d 1  R1 I 10 , sau (8)
U 1   E 1  ( R1  jX d 1 ) I 10 (9)

Ecuaţia de tensiuni a unei faze rotorice se scrie aplicând regula de asociere a


sensurilor de la generatoare (RAS-G); în circuitul de fază secundar (rotoric), deschis,
t.e.m. indusă, E 2 se regăseşte ca tensiune la bornele rotorice deschise, U 20 și, în
acest regim, se poate măsura cu un voltmetru conectat la borne.

Sistemul de ecuaţii ce descriu funcţionarea MAT cu rotor imobil, deschis


(la gol) este format din cele două ecuaţii de tensiuni şi ecuaţia de solenaţii :

U 1   E 1  ( R1  jX d 1 ) I 10
E 2  U 20
(10)
10  m1 N 1 k w1 I 10

Se defineşte raportul de transformare a tensiunilor în MAT, k E


corespunzător înfăşurărilor distribuite, statorică şi rotorică conform relaţiei următoare:
E1 Nk U
kE   1 w1  1 . (11)
E2 N 2 k w 2 U 20

b). Ecuaţiile de funcţionare a MAT în sarcină, cu rotorul în mişcare (n  0),


în mărimi neraportate. Expresia curentului rotoric, I2.

Pentru funcţionarea MAT în regim normal de motor, înfăşurarea statorului


(conectată în stea sau triunghi) este alimentată de la o reţea trifazată de tensiune U1
(tensiune de fază) şi frecvenţă f1 constante iar înfăşurarea rotorului este în circuit
închis; se produce cuplul electromagnetic activ, M şi rotorul are o turaţie n oarecare, în
sensul câmpului învârtitor statoric, cu o valoare n < n1, conform principiului de
funcţionare a MAT, descris anterior.
Înfăşurarea statorică alimentată, este parcursă de un sistem trifazat simetric de
curenţi (cu valoarea efectivă pe fază I1 , I1 > I10 ) care, prin solenaţia de excitaţie,
primară:
1  m1 N 1 k w1 I 1 . (12)

produce un câmp magnetic statoric util învârtitor ce roteşte


- faţă de stator cu turaţia de sincronism n1 , ( n1=f1/p ), iar
- faţă de rotor cu turaţia relativă: n  n1  n  sn1 . (13)

Rezultă că frecvenţele celor două t.e.m. induse de câmpul rotitor într-o fază a circuitului
statoric, respectiv într-o fază a circuitului rotoric sunt diferite, având expresiile:
f1= pn1, (14)
respectiv f 2  pn  p n1  n   psn1  sf1 .

Înfăşurarea rotorică, m2-fazată, cu acelaşi număr de perechi de poli ca şi


statorul, p fiind un circuit închis, va fi parcursă de un sistem simetric m2-fazat de
curenţi, de valoare efectivă pe fază I2 şi frecvenţă f2 = sf1 care, prin solenaţia de
reacţie, secundară creată,
2  m2 N 2 k w 2 I 2 , (15)

produc un câmp magnetic rotoric util învârtitor care prezintă


- faţă de rotor turaţia: n2 = f2/p = sf1/p = sn1 = n, iar
- faţă de stator turaţia: n2 + n = n + n = n1 - n + n = n1 = const., aceeaşi cu
turaţia câmpului statoric, oricare ar fi alunecarea s.

Aşadar, având aceeaşi viteză de rotaţie, cele două câmpri utile învârtitoare,
rotoric şi statoric, se compun determinând un câmp rezultant, rotitor cu aceeaşi viteză
de sincronism, n1. Pentru fiecare sarcină a motorului ( pentru fiecare valoare a alunecării,
s), poziţia relativă dintre cele două câmpuri învârtitoare, statoric şi rotoric, rămâne
rigidă, neschimbată, şi cele două câmpuri se pot compune într-un câmp rezultant care
roteşte faţă de stator cu aceeaşi turaţie, viteza de sincronism, n1 iar faţă de rotor cu viteza
relativă, n.
Se demonstrează că solenaţia rezultantă în sarcină se menţine constantă,
aproximativ egală cu solenaţia la funcţionarea cu rotor imobil al gol,
10  m1 N 1 k w1 I 10 .Ţinând cont de relaţiile (12), (15) şi de observaţia anterioară
(similar cu cazul transformatorului), ecuaţia de solenaţii a MAT rezultă de forma:
1 + 2 = 10 sau (16)
m1 N 1 k w1 I 1  m2 N 2 k w 2 I 2  m1 N 1 k w1 I 10 . (17)

Solenaţia rezultantă,  = 1 + 2 produce fluxul magnetic util rezultant


rotitor,  care înlănţuie ambele înfăşurări, iar fiecare dintre solenaţiile primară, 1
respectiv secundară, 2 produce fluxurile rotitoare de dispersie statoric, d1 respectiv
rotoric, d2.
Într-o fază a înfăşurării statorului, alimentată cu tensiunea U1, acţionează t.e.m.
indusă de fluxul util rezultant, :
E 1   j1 N 1 k w1  , de valoare efectivă (18)
E1  4 ,44 N 1 k w1 f1m
şi t.e.m. indusă de fluxul de dispersie statoric, d1 :
E d 1   j1 L d 1 I 1   jX d 1 I 1 . (19)

Ecuaţia de tensiuni statorice (primare) a MAT pentru o înfăşurare de fază,


scrisă cu valori efective complexe (v.e.c.) se obţine aplicând acestui circuit teorema a II-
a a lui Kirchhoff (cu regula de asociere a sensurilor de la receptoare) şi ţinând cont că pe
rezistenţa a circuitului statoric de fază, R1 are loc căderea de tensiune de forma R1 I 1
:
U 1  E 1  E d 1  R1 I 1 , (20)
sau: U 1   E 1  ( R1  jX d 1 ) I 1 , (21)
Toate semnalele din circuitul statoric sunt de frecvenţă f1 .

Pentru a stabili ecuaţia de tensiuni rotorice (secundare) a MAT,


corespunzătoare unei faze, se ţine cont că t.e.m. induse în această înfăşurare de către
fluxul util rezultant,  şi respectiv de fluxul de dispersie rotoric, d2 au frecvenţa
f2= sf1. T.e.m. indusă de fluxul util rezultant,  şi valoarea sa efectivă sunt:
E 2 ( s )   jN 2 k w 2 2  . (22)
E 2( s )  4,44 N 2 k w 2 sf 1  m  sE 2 , (23)
în care E2 notează valoarea efectivă a t.e.m. indusă într-o fază a rotorului imobil.
T.e.m. indusă de fluxul magnetic de dispersie rotoric d2 are expresia:
E d 2( s )   j2 Ld 2 I 2   jX d 2 ( s ) I 2   jsX d 2 I 2 (24)
unde s-au introdus notaţiile:
Ld2 - inductivitatea de dispersie ciclică (trifazată) rotorică pe care o manifestă o
înfăşurare de fază rotorică în raport cu câmpul de dispersie rezultant creat de
întreaga înfăşurare m2-fazată rotorică, d2;
X d 2 ( s ) - reactanţa de dispersie rotorică pe fază, corespunzătoare frecvenţei f2=sf1,
având expresia: X d 2( s )   2 L d 2  2f 2 L d 2  2sf 1 L d 2  sX d 2
(25)
Xd2 = 2f1Ld2 - reactanţa de dispersie a unei faze a rotorului imobil.

Ecuaţia de tensiuni rotorice (secundare) în valori efective complexe (v.e.c.)


pentru MAT cu rotorul în mişcare se obţine aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff unei
faze a circuitului rotoric, închis în scurtcircuit (U2=0), cu regula de asociere a sensurilor
de la generatoare şi considerând căderea de tensiune produsă de curentul secundar, I 2
pe rezistenţa de fază rotorică de forma, R2 I 2 :

E 2 ( s )  E d 2( s )  R2 I 2 sau (26)

E 2( s )  ( R 2  jX d 2( s ) ) I 2 sau (27)
s E 2  ( R 2  jsX d 2 ) I 2 .
(28)
Sistemul ecuaţiilor de funţionare a MAT în mărimi neraportate rezultă de forma:

U 1   E 1  ( R1  jX d 1 ) I 1 (de frecvenţă f1)


E 2( s )  ( R 2  jX d 2( s ) ) I 2 (de frecvenţă variabilă
f2=sf1)
m1 N 1 k w1 I 1  m2 N 2 k w 2 I 2  m1 N 1 k w1 I 10 (fazori rotitori cu
n1)

Ecuaţia de tensiuni rotorice corespunde unei faze a circuitului rotoric real,


rotorul având turaţia n, corespunzător alunecării de valoare s =(n1-n)/n1. Semnalele din
circuitul rotoric au frecvenţa f2 = sf1 dependentă de sarcină (de alunecarea s ), iar valorile
t.e.m. induse E2(s) şi reactanţei Xd2(s) sunt de asemenea dependente de frecvenţa f2 = sf1,
variabilă cu sarcina; acest aspect este neconvenabil pentru aplicarea metodelor de
reprezentare simbolică în complex simplificat, (RCS) care sunt utilizate la rezolvarea
circuitelor de curent alternativ sinusoidal doar de aceeași frecventă .

Motorul real, cu n  0, se poate substitui printr-un motor echivalent, având:


- t.e.m. induse în rotor de aceeaşi frecvenţă cu a statorului, f2 = f1,
- mărimile E2 şi Xd2 independente de alunecarea s, şi
- având în circuitul rotoric de fază , înseriată, suplimentar faţă de R2,
o rezistenţă, dependentă de alunecare, de valoare R2 (1-s)/s.

În acest scop, ecuaţia de tensiuni rotorice de fază se scrie succesiv sub formele:
s E 2  ( R 2  jsX d 2 ) I 2 sau
R2 (29)
E2  (  jX d 2 ) I 2 , sau
s
1 s
E 2  ( R2  jX d 2 ) I 2  R2 I 2
s
care corespunde unui rotor fictiv, fix, echivalent celui real, în care frecvenţa semnalelor
este f1 şi care prezintă parametrii rotorului imobil plus o rezistenţă fictivă înseriată, de
valoare R2(1-s)/s, care variază cu sarcina.

Curentul într-o fază a rotorului echivalent, conform (29), are expresia:

sE 2 E2
I2   , (30)
R 2  jsX d 2  R2 / s   jX d 2
în care Z 2 (s) = (R2/s )+ jXd2 reprezintă impedanţa , dependentă de alunecarea s, a unei
faze a rotorului fix, echivalent, cu semnale de frecvenţă f1.

(Curs)Fig.1 Schema echivalentă a circuitelor de fază ( primar-R și secundar-G) cuplate


magnetic dar izolate electric, de aceeați frecvență, f 1 prin introducerea rezistenței de
sarcină, dependentă de alunecare, R2(1-s)/s

(Curs)Fig.2 Diagrama fazorială de tensiuni și solenații în mărimi neraportate,


Diagrama se construieşte pentru o valoare dată a alunecării, s.
- origine de fază,
Se conosc: , R1, R’2, Xd1, X’d2, p, N1, N2, ke, ki,Fe (Xm, Rm, I10), mI,mU.
fact.de scară
Se determină: I1 , U1 , φ1,  2 , 1 etc.

Observaţie:
Dacă se neglijează căderea de tensiune în stator,  Z 1 I 1   0, ecuaţia (21) devine:

U 1  E1  4 ,44 k w1 N 1 f1m  const . (31)

şi exprimăfaptul căamplitudinea m a fluxului magnetic rezultant  nu depinde de


curentul absorbit, deci de sarcină. Aşadar, solenaţia rotitoare rezultantă,  = 1 + 2 este
practic independentăde intensităţile curenţilor I1 şi I2, fiind egalăcu solenaţia de mers în
gol, 10 (ec.(17)) atâta timp cât tensiunea de alimentare U 1 este aceeaşi. Curenţii I 1 şi
I 2 cresc odată cu gradul de încărcare al motorului, dar solenaţiile aferente, 1 ,
respectiv  2 au efect antagonist, se compun geometric şi dau aceeaşi rezultantă, 10
(ec. (17)).

S-ar putea să vă placă și