Glicerolul (C3H8O3) denumit și glicerină este cel mai simplu alcool trihidroxilic cu masa molară

92,09. Reprezintă un lichid siropos, incolor, dulce, solubil în apă și alcool cu punctul de fierbere
la 290 °C. Glicerina se evaporă și îngheață greu, de exemplu soluția de 80% îngheață la -20,3 °C.
Sub formă de esteri ai acizilor grași (gliceride), constituie componentul de bază al grăsimilor
animale și vegetale.
Glicerina se obține prin saponificarea grăsimilor, iar în industrie din apele rămase de la
fabricarea săpunului, prin fermentarea glicolică a zaharurilor. Sintetic se obține
din propilena căpătată la cracarea petrolului. Glicerina se întrebuințează la
obținerea nitroglicerinei, rășinilor sintetice, în tăbăcărie, la fabricarea hârtiei, în industria
alimentară, în cosmetică și farmaceutică. Este unul dintre emolientii clasici folositi la prepararea
produselor cosmetice.
Glicerina a fost descoperită de către Scheele, la 1780 în apele reziduale de la saponificarea
grăsimilor. Prin această metodă se obține și astăzi pe scară mare. O altă metodă de fabricare se
bazează pe fermentația glucozei cu drojdia de bere în prezenta sulfitului de sodiu. Despre
procedeele moderne de sinteză, pornind de la propena din gazele de petrol. Glicerina
cristalizează greu. Păstrată mai multă vreme la o temperatura sub 0 °C, formează cristale cu p.t.
20 de grade. Glicerina este higroscopică, ea absoarbe vapori de apă din atmosferă până la
stabilirea unui echilibru. Glicerina se întrebuințează la obținerea nitroglicerinei, rășinilor sintetic,
la fabricarea hârtiei, în industria alimentară, în cosmetică și farmaceutică în industria
explozivilor, în industria pielăriei și pentru fabricarea de mase plastice.
De asemenea, glicerina este una dintre cele mai vechi substanţe folosită la hidratarea pielii.
Acţiunea ei de hidratare este corelată cu caracteristicile sale higroscopice. Are calităţi de calmare
extraordinare, hidratează pielea uscată. Catifelează şi redă elasticitatea pielii, reglează procesele
de regenerare a pielii şi în plus protejează şi întăreşte unghiile. Glicerina penetrează cu rapiditate
în stratul cornos al epidermei şi rămâne acolo „păstrând ” apa timp de 24 de ore. Glicerina
asigura o hidratare corecta, stimuleaza metabolismul si schimburile celulare epidermice.

Nitroglicerina (cunoscută și sub numele trinitroglicerină sau trinitrat de glicerină) este o

substanță explozivă având formula chimică C3H5(ONO2)3, una dintre cele mai puternice
substanțe explozive brisante.
Nitroglicerina a fost obținută pentru prima dată în anul 1847 de către medicul și
chimistul Ascanio Sobrero din Torino. El a numit-o piroglicerină și s-a speriat de potențialul de
distrugere a substanței. O cantitate mică de nitroglicerină i-a distrus eprubeta. În 1867 chimistul
suedez Alfred Nobel reușește să producă dinamita, amestecând nitroglicerină cu kieselgur, un
pământ poros din schelete de diatomee (specie de alge microscopice). Cel mai puternic exploziv
„clasic” a fost produs din nitroglicerină și nitrat de celuloză, în anul 1875, și a fost folosit la
săparea tunelului Gotthard Elveția, într-o rocă foarte dură. Nitroglicerina stă la baza explozivilor
clasici de azi, înlocuind praful de pușcă.
Nitroglicerina este un element important în fabricarea explozivilor, însă datorită sensibilității
deosebite la acțiuni mecanice, manipularea ei trebuie făcută cu foarte mare atenție, Alfred Nobel
înlătură acest dezavantaj prin transformarea nitroglicerinei în dinamită.
De asemenea, prin acțiunea sa vasodilatatoare, trinitatul de glicerina este folosit la tratarea
crizelor de angină pectorală, insuficiență cardiacă și în cazurile acute de infarct cardiac, prin
administrare sublinguală. Încă din timpul lui Nobel, nitroglicerina era utilizată sub formă de
soluții alcoolice de diferite concentrații, Nobel refuzând însă să fie tratat cu acest medicament.