Elaborarea metodica nr.

3 Microproteze

Tema: Examenul suportului dento – paradontal si a breselor arcadelor

dentare. Varietati de situatii clinice.
1. Particularitățile exameului arcadelor dentare la pacienții cu edentații parțiale
In examenul arcadelor dentare la pacientii cu edentatii partiale se ia in consideratie
caracterul bresei (mica,medie mare), topografia ei (zona frontala sau laterala), precum si
frecventa ei (mai multe brese).
De aceste caracteristici depinde si constructia protetica utilizata in tratamentul edent.
Partiale.
Edentatia partiala poate fi tratata prin piese protetice fixe (punti) sau mobilizabile
(proteze partiale acrilice sau scheletate din naylon, biodentaplast...)
Protezele fixe necesita sprijin dento-paradontal, de aceea se atrage atentia la starea
dintilor restanti, dintilor stilpi. In dependenta de extinderea bresei se poate alege 1,2 sau
mai multi dinti stilpi.
Protezele moilizabile pot avea sprijin dento-paradontal, muco-osos sau mixt. De aceea se
examineaza forma arcadei, starea paradontiului dintilor stilpi, fibromucoasa cîmpului
protetic, starea apofizei alveolare (gradul de resorbție, forma, retentivitatea ). La dinți si
mobilitatea , gradul de implantare, incclinația, poziția, integritatea coronară (dacă au
patologii ale țesuturilor dure (carie, displazie, abraziune etc)).
Se mai examinează grosimea și densitatea osului, dacă este opțiunea de a fixa un implant
pentru fixarea protezelor.
După Korber planul de tratament se întocmește după 12 criterii:
 Care este întinderea și topografia breșelor
 Integritatea sau lipsa de integritate a reliefului ocluzal
 Care este valoarea paradontală a dinților stîlpi
 Necesitatea dinților stîlpi de a fi solidarizați (imobilizați)
 Relațiile de ocluzie normală sau patologică
 Raport ocluzal fiziologic sau nu
 Dinamica mandibulară este perturbată sau nu
 Stopurile ocluzale sunt multiple/simetrice/uniforme
 Calitatea igienei orale
 Prezența cariei dentare
 Necesită sau nu a fi îmbunătățită estetica individuală
2. Examenul dinților stîlpi aleși ca elemente de sprijin în punțile dentare
Dacă este ales ca dinte stîlp, acesta este examinat din punct de vedere a integrității și
stării paradonțiului.
Agapov și Osmanau ffăcut un tabel în care au notat niște indici aproximativiai coeficienților
presiunii masticatorii pe care o suportă fiecare dinte în normă și la diferite grade de atrofie a
paradontului.

Se știe că în mod normal fiecare dinte utilizează 50% din capacitatea sa funcțională (capacitatea
de a amortiza presiunea masticatorie),adică alte 50% sunt de rezervă.

De aceea cînd se calculează coeficientul de presiune pe care îl vor exercita dinții antagoniști
asupra punții, se imparte la 2 (in norma).

La alegerea dinților stîlpi se ia inconsiderație coeficientul de rezistență a lor în dependență de

gradul de atrofie a paradonțiului.

Se calculează suma coeficienților dinților antagoniști, se împarte la 2 (50%), apoi se repartizează

la fiecare dinte stîlp în dependență de partea în care se aplică presiunea:

 Dacă presiunea se aplică pe mijlocul corpului de punte, fiecare dinte stîlp ia asupra sa
jumătate din presiune
 Dacă presiunea se aplică mai spre un anumit dinte stîlp, atunci acesta preia 2/3 , iar
celălalt 1/3 din presiunea de la antagoniști
 Dacă presiune se aplică numai pe dintele stîlp , acesta preia toata presiune

Valoarea obținută se compară cu datele din tabel și se determină dacăo să facă sau nu față la
presiune. Trebuie de evitat suprasolicitarea paradontului. Daca este necesar se iau încă dinți stîlpi
adiționali.

Se ia în considerație și faptul că paradontul dinților stilpi se poate afecta și de la alte maladii sau
starea igienii orale; de asemenea suprasolicitarea funcțională duce la atroia prematură.

3. Caracteristica poziției și gradul de implantare a dinților în arcada alveolară

Asupra punții acționează forțe verticale și orizontale.

- Dacă dintele va avea o poziție corectă va transmite presiunea masticatorie fiziologic și va

fi mai puțin afectat paradontul .
- Dacă dintele are o poziție înclinată spre vestibular/lingual/palatinal forțele verticale vor
contribui la înclinarea și mai accentuatăa acestuia afectîndu-i paradonțiul
- Dacă este o agresiune dentară, se va forma un punct prematur de contact care va afecta
dinamica mandibuleiși va determina parafuncții musculare și afectarea ATM.
- Plus la aceasta dacă dintele se va deplasa în sens vertical, poate pierdesuportul
paradontal, fiind mai slab implantat. Implantarea deficitară oferă un sprijin mai slab
protezei și apare necesitatea preparării unui dinte adițional.
- Cu cît este mai slabă implantarea cu atît este mai mare mobilitatea.
 4. Examenul proceselor alveolare pacienți cu edentații parțiale

Starea apofizelor alveolare depinde de factorul ce a dus la apariția edentației.

- Dacă este complicația cariei, apofiza va fi mai puțin traumată, dar depinde ți de
manipulările în timpul extracției, dacă s-a lezat sau nu peretele alveolei;
- Dacă este rezultatul unei fracturi, apofiza va fi mai distrusă

La o vîrstă mai tînără procesul decurge mai încet, însă la vîrstnici mai repede.

Cu cît mai mult timp s-a petrecut de la pierderea dintelui cu atît atrofia este mai accentuată.

Atrofia îi poate conferi apofizei diferite forme: ascuțită, oală,rotundă, lată, îngustă,
periformă,trapezoidală.

Forma a determina retentivitatea și stabilitatea pe cîmpul protetic.

Se examaminează vizual prin inspecție și palpator cu degetele arătător și police.

5. Clasificarea proceselor alveolare după formă și lățime

După formă:
- Ascuțită
- Ovală
- Rotundă
- Lată
- Îngustă
- Periformă
- Trapezoidă
După lățime:
- Îngustă ( mai mica de 5 mm)
- Medii (5 – 8 mm)
- Late ( mai mare de 8 mm)
6. Clasificarea breșelor după numărul de dinți lipsă:
- Breșe mici pina la 3 dinți
- Breșe mijlocii – 4 – 6 dinți
- Breșe mari mai mult de 6 dinți
- Edentație subtotală – rămîne un dinte pe arcadă
7. Examenul mucoasei cavității bucale la pacienți cu edentații parțiale

Fibromucoasa se examinează prin inspecție și palpare

Inspecția – se observă culoarea, prezența fistulelor, exostazelor, nivelul atașării gingii pe

dinții stîlpi.
 Palparea: se examinează reziliența fibromucoasei (deplasarea mucoasei pe substratul osos)

- Cu cît stratul submucos este mai gros cu atît este mai mare reziliența
- Cu cît este mai subțire firomucoasa, cu atît este mai puțin rezilientă și mai sensibilă

Cu atrofia apofizei alveolare se produce și atrofia mucoasei

Mucoasa care acoperă apofizele alveolare au mai puține vase sanguine de aceea este mai puțină
rezilientă.

- Reziliența depinde de numărul de vase sangvine prezente în fibromucoasă; ele se umplu

sau se deșsrtă de sînge producînd micșorarea sau sporirea volumului fibromucoasei.
Aceste vase formează un sistem tampon.
8. Varietăți de situații clinice în edentația parțială
Situația clinică depinde de mai mulți factori:
- Numarul de dinți lipsă
- Localizarea breșei
- Rolul dinților absenți
- Starea țesuturilor dure și moi
- Tipul de ocluzie
- Timpul de la pierderea dinților
- Factorul etiologic
- Vîrsta
- Starea generală

Făcînd o combinație dintre toți acești factori se obține un număr foarte mare de varietăți de
situații clinice:

- Breșa poate fi mică, medie sau întinsă, sau extinsă

- Apofiza poate avea diferite forme
- Fibromucoasa poate avea diferit grad de reziliență
- Dinții implantați pot avea diferit grad de implantare, mobilitate,poziție
- Chiar și pacientul poate fi alergicc la unele biomateriale

9. Varietăți de proteze dentare folosite la tratamentul edentații parțiale

Proteze fixe:
A. Punți dentare:
* Nefizionomice:
- aliaj nobil (ce conține aur)
- aliaj inoil (CrCo, CrNi)
* Semifizionomice
- metaloacrilice
- metaloceramice
 * Fizionomice
- acrilice
- ceramice
- din compozit

Proteze mobilizaile:

Proteze parțiale

- Acrilice
- Valplast, naylon
- biodentaplast
- scheletate

Punți dentare speciale

- mobilizabile
- Demontabile
- Pe implanturi
- Adezive

10. Principiile de alegere a cconstrucției prezente în edentația parțială

Se ia în considerare următorii factori :

- Biomecanic (compatibilitatea cu țesuturile cavității orale)

- Paradontal ( paradonțiul dinților stîlpi)
- Estetic (în zona frontală să nu fie punte metalică, se optează pentru lucrări ceramice, mai
estetice,; în zona laterală se optează pentru lucrări estetice,dar cu rezistență mai mare)
- Financiar (proteza pe care pacientul să si-o permită financiar)
- Doleanțele pacientului

11. Punțile dentare. Elemente componente

Puntea dentară este alcătuită din:
- Elemente de agregare
- Cap de punte

Elementele de agregare - unesc corpul de punte cu dintele stîlp, se fixează pe dintele stîlp și
realizează preluarea și transmiterea presiunii masticatorii.

Reprezintă incrustații , coroane de înveliș sau coroane de substituție sau sisteme speciale
Capul de punte – are forma dinților absenți și completează breșa restabilind morfo-funcțional
arcada dentară discontinuă; recepționează presiunea masticatorie, dar o transmite spre dinții stîlpi
prin elementele de agregare.

12. Clasificarea punților dentare

Dupa material:
- Nefizionomice – metalice
- Semifizionomice – metaloacrilice, metaloceramice
- Fizionomice – acrilice cu metalo-acril; ceramice cu metalo-ceram; zirconiu;
mixte

După metoda de fixare:

- Fixe
- Mobile

După metoda de confecționare:

Polimerizare, turnare, lipire, frezare,ardere , presare ??????

Dupa numarul de dinti stîlpi:

- Cu 2 elemente de agregarepe cei 2 dinți stîlpi situați la limita breșei

- Cu un element de sprijin adăugător la mijloc
- Cu element de agregare dublu situat mezial sau distal
- Element dulu la ambele margini ale breșei
- Cu 2 elemente așezate pe cei 2 dinți limitrofi și cu o extensie unilaterală

După particularitățile de construcție:

- Monolite (o bucata)
- Separate (2 bucăți)
- Pliante
- Atipice

După raportul corpului de punte cu apofiza:

- În șa
- În semișa
- Tangent liniar
- Punctiform
- Suspendat

13. Avantaje și dezavantajele punților dentare:

Avantaje:
 - Pacienții se adaptează mai ușor
- Eficiență masticatorie mai mare
- Realizează și mențin ocluzia stabilă
- Daca se execută corect nu influențiază termorecepția, fonația,percepția gustativă
- Sunt fixe pe dinții stipli si nu este pericolul sa cada in timpul vorbirii
-
- Transmit presiunile masticatorii pe cale fiziologică(suport dento - paradontal)
- Pot restabili esteticul 100% (porțelan)

Dezavantaje:

- Nu restaurează volumul apofizei atrofiate

- Unele materiale abraziază dinții antagoniști
- Pot produce suprasolicitări paradonțiului dinților stilpi